Alexis de Tocqueville: Despre democraie n America

Alexis Henri Charles de Clrel, viconte de

Tocqueville nascut in 1805, a devenit unul din cei mai
mari gnditori politici i sociologi francezi al secolului al
XIX-lea. Alexis de Tocqueville sa nscut ntr-o familie
aristocratic, nepot al lui Chateaubriand, el este
interesat de fenomenul functionari aparatelor
administrative ale statului de drept pe care le consider
de importanta primordiala pentru epoca modern
egalitrista si democratica. Intre anii 1831-1832,
Tocqueville intreprinde o cltorie n Statele Unite ale
Americii, ara n careva scrie mai trziudemocraia
pare s-i fi atins limitele naturale. Oficial ns, el i
colegul su de la tribunalul din Versailles, Gustave de
Beaumont, au sarcina de a studia sistemul penitenciar
american asupra cruia cei doi public, n 1833, la
ntoarcerea n Frana, lucrarea Despre sistemul
penitenciar n Statele Unite i despre aplicarea sa.
Abia n anul urmtor ns, cnd Tocqueville public primul
volum din opera sa fondatoare, Despre democraie n
America, ntreaga semnificaie a experienei americane
prinde contur. Cartea se bucur de un succes imediat i i
aduce autorului titlul de cavaler al legiunii de onoare
(1837), alegerea n Academia de tiine morale i politice
(1838) i, dup publicarea celui de-al doilea volum n
1840, alegerea n Academia francez (1841).
Concomitent, Tocqueville ncepe o carier politic, dar
activitatea sa de om politic nu va egala succesul su ca
literat. Din 1839 i pn n 1849 este deputat din partea
departamentului Manche n Adunarea Naional unde
susine poziiile aboliioniste i n favoarea liberului
schimb, acordnd n acelai timp o mare atenie
chestiunii colonizrii Algeriei, episod care i-a fcut pe unii
exegei s-l considere unul dintre teoreticienii
colonialismului. n urma Revoluiei din februarie 1848,
Tocqueville este ministru de externe n guvernul
provizoriu din iunie i pn n octombrie 1848. Lovitura
de stat din 2 decembrie 1851, prin care Ludovic
Bonaparte pune capt Republicii a III-a, l plaseaz n
grupul de parlamentari de opoziie care se reunesc n faa
primriei celui de-al X-lea arondisment al capitalei
franceze. Arestat, ncarcerat i apoi eliberat, Tocqueville
se retrage la castelul su unde ncepe redactarea unei
originale lucrri istorice consacrat Revoluiei franceze,
rmas ns neterminatVechiul regim i Revoluia.
[1]
Democracy in America a fost tradusa tradusa in limba
Romana sub titlul Despre democratie in America (2
vol) si a fost publicata de editura Humanitas. O editie a
doua a fost publicata in 2005 de aceasi editura.
In original, De la dmocratie en Amrique a fost
publicata in 1835 in doua volume si a avut un mare
rasunet in Europa si in America. Cartea se ocupa de
succesul pe care democratia republicana reprezentativa o
are in Statele Unite si incearca sa construiasca paralele
fata de incercarile Europene in special cele frantuzesti.
Tocqueville se ocupa cu analiza eventualelor oprtunitati,
dar si de pericolele care pandesc democratia Americana
in urmatorul secol, printre care cea ce el numeste
despotismul majoritatii. Tocqueville este uimit de rolul
pe care-l are religia in viata americanilor, fara a fi o
amenintare la adresa statului de drept. Tocqueville este
un atent observator al societatii americane pe care o
caracterizeaza la bine si la rau cu multa obiectivitate
simpatetica.
Cartea lui Tocqueville este o carte importanta
pentru orice intelectual serios, este insa obligatorie
pentru un politician care se considera de
cariera. Cartea este intr-un fel profetica in felul in care
prezice posibilitatile secesioniste si posibilitate unelor
conflicte militare interne (razboiul de secesiune American
18611865), abolirea sclavagismului si interesant,
posibilitate antagonismului intre SUA si Rusia ca super-
puteri. Bineinteles carte este plina si de alte preziceri
neimplinite.
Istoria politic modern este neleas de Tocqueville ca o
tendin general, continu i inevitabil spre egalitatea
condiiilor sau democratizare. Dar, spre deosebire de
optimismul altor gnditori liberali francezi, el triete o
spaim religioas n fa acestui fenomen, cruia i
constat, pe de o parte, caracterul ineluctabilcontestat
de cercurile conservatoare din care provineiar pe de
alt parte, i subliniaz neajunsurile i pericolele.
Ce presupune, pe scurt, aceast tendin a societilor
moderne ? Egalitatea condiiilor nseamn, mai nti,
instaurarea unei egaliti de drept ntre indivizi n
locul unei jurisprudene distincte pentru fiecare
stare sau ordin, cum se ntmpla n Vechiul Regim; n al
doilea rnd, egalitatea condiiilor nseamn mobilitate
social potenial ca urmare a abandonrii principiului
ereditii; n sfrit, egalitatea condiiilor nseamn o
puternic i continu aspiraie spre egalitate ce ia locul
viziunii ierarhice tradiionale asupra societii. ns
egalitatea condiiilor nu semnific i dispariia
diferenelor i inegalitilor economice i sociale
dintre indivizi; de fapt, spune Tocqueville, principiul
democratic impune o egalitate imaginar n ciuda
inegalitii reale dintre acetia. Or, acest refuz al
inegalitii n societile moderne prezint un pericol: cu
ct se cred i se doresc mai egali, cu att indivizii din
societatea democratic sunt, n mod paradoxal, mai slabi,
mai izolai, mai dependeni cci, dac fiecare este la fel
de bun ca oricare altul, singurul arbitru i criteriu al
adevrului acceptabil tuturor trebuie gsit n exteriorul
fiecruia, i anume, n judecata opiniei publice sau n
judecata celor mai muli (cazul democraiei americane)
ori n delegarea unor puteri asfixiante administraiei
publice centrale (cazul Franei).
Aceast constatare l determin pe Tocqueville s se
ntrebe dac egalitatea e compatibil cu cellalt
principiu fundamental al democraiei, adesea
ignorat, libertatea, iar rspunsul e categoric
negativ: sporirea egalitii se face ntotdeauna n
detrimentul libertii. O soluie posibil la paradox
sugerat de Tocqueville const n restaurarea corpurilor
intermediare existente nainte de Revoluie (parlamente
locale, asociaii civice i politice etc). Acestea ar
permite individului izolat s reziste autoritii
centrale i imperiului moral al majoritii. Numai
un atare aranjament instituional ar putea atenua
tendina irezistibil ctre un nou despotism, a crui
trstur definitorie e blndeeai a crui imagine este
schiat profetic de Tocqueville la finalul refleciilor sale
din Despre democraieo sintez ntre
conformismul opiniei publice i centralismul
birocratic, adic ntre ceea ce gnditorul francez
identific ca fiind, n epoc, specificul democraiei
americane i a celei franceze: