Drept Roman Curs X

1

04.12.2012
Drept Roman
Dan Oancea
Curs X

Persoanele (continuare)

Oamenii liberi aveau o conditie juridica neunitara. Categorii de oameni liberi:
Cetatenii
Cetatenii beneficiau de totalitatea drepturilor civile si politice:
ius commercii
ius connubii
ius suffragii
ius honorum
ius militiae
Elementele de identificare ale cetatenilor erau numele si vetmntul.
1. Numele cetatenilor romani era complicat, fiind compus din mai multe
elemente:
-Tria nomina era compusa din 3 subelemente:
prenunomen (numele prin care o pers se identifica in societate)
cognomen (numele prin care o persoana se identifica in snul familiei, adica
porecla
nomen gentilicum (se referea la ginta careia ii apartinea familia cetateanului)

-indicatiunea filiatiunii care arata numele tatalui
-indicatiunea tribala care indica tribul (in sens de cartier)in care cetateanul locuia si
exercita dreptul de vot
Drept Roman Curs X


2

un exemplu de nume era al lui Cicero (=bob de naut)
Cicero Marcus Tullius Marci filius Cornelia tribu

2. Celalalt element de identificare era toga fie de culoare alba in cazul cetatenilor
obisnuiti, fie cu elemente purpurii.

Dobandirea cetateniei se realiza prin mai multe cai:
- cea principala era nasterea, unde functiona cele doua reguli (copil nascut in casatorie
si in afara casatoriei)
- beneficiul legii, pentru ca romanii au dat legi prin care au aratat ce conditii trebuie sa
indeplineasca o persoana pentru a deveni cetatean roman
- naturalizarea (avea loc cand se dadea o lege speciala pentru acordarea cetateniei unei
sau unor persoane determinate)
- dezrobirea, caci sclavul dezrobit devenea la randu-i cetatean, urmand conditia juridica
a fostului stapan

In mod simetric, existau si moduri de pierdere a cetateniei:
-pierderea libertatii, libertatea fiind premisa cetateniei
-efectul inadmisibiliatii dublei cetatenii, caci romanii nu acceptau ca cetatenii romani sa
mai aiba si o alta cetatenie si, de aceea, in momentul dobandirii altei cetatenii o pierdea
pe cea romana;
din documente reiese un exemplu: cazul unui grec, Melandru, care a fost
luat prizonier de romani si vandut ca sclav. Datorita calitatilor sale, el a
fost dezrobit si, ulterior, a ajuns senator, iar, in aceasta calitate, a fost
trimis cu o ambasada (misiune) la Atena; in Antichitate, functiona un
principiu care se numea post-liminium, principiu in virtutea caruia
Drept Roman Curs X


3

prizonierul de razboi reintors in patrie redobndea la intoarecere conditia
juridica avuta anterior caderii in prizonierat, ceea ce inseamna ca din
momntul cand a ajuns la Atena, Melandru a redevenit cetatean grec, iar
cand s-a intors la Roma a constat ca nu mai era cetatean roman ca
urmare a principiului, motiv pentru care romanii au dat o lege speciala
prin care i se reconferea calitatea de cetatean roman
-exilul
-cazul in care un cetatean roman era predat dusmanilor, dar nu era primit de catre
acestia. Se intampla ca romanii sa piarda o batalie, atunci intre partile beligerante se
incheia un tratat. Cand generalul armatei romane infrante se intorcea la Roma cu un
astfel de tratat, romanii nu il primeau si il trimiteau inapoi, impreuna cu mesajul ca ei nu
inteleg sa respecte acel tratat si, daca doreste, dusmanul poate sa-si exercite dreptul de
razbunare asupra persoanei generalului si, fiind vorba de un artificiu juridic, nici
dusmanul nu il primea si il trimitea inpoi la Roma, motiv pentru care romanii ii
retreageau cetatenia generalului, dar cu efect retroactiv, motiv pentru care ei sustineau
ca la momentul incheierii tratatului, el nu era cetatean romani deci nu putuse
reprezenta Roma.
In decursul timpului, constransi de firul evenimentelor, romanii au dat unele legi
de acordare a cetateniei. In urma rascoalelor din Peninsula Italica, cu care romanii
incheiasera tratate, dar erau subordonati, romanii in secolul I i. e.n s-au vazut nevoiti sa
acorde cetatenie romana tuturor locuitorilor liberi din Italia prin doua legi: Iulia si
Plautia Papiria.
Mai tarziu, in 212 a intervenit edictul imparatului Caracalla prin care se acorda
cetatenie romana tuturor locuitorilor liberi ai imperiului, motivele fiiind altele, pentru ca
in primul caz, ratiunile fusesera politice, iar in acest caz erau fiscale, economice, pentru
Drept Roman Curs X


4

ca statul roman se confrunta cu o criza de moneda si, astfel, a extins baza
contribuabililor, pentru a incasa impozitele pe mostenire.
In acest edict au facut exceptii doua categorii de persoane: -peregrinii deditici
-latinii iuniani.
Latinii
Initial, termenul de latin desemna atata conditia juridica,ct si originea etnica a unei
persoane.
Categorii de latini:
-latinii veteres era cea mai veche categorie de latini, din care faceau parte vechii
locuitori ai Laiumului si care aveau o conditie juridica foarte apropiata de cea a
cetatenilor, in sensul ca se bucurau de ius comercii, ius conubii si de ius suffragii, nu
aveau ius militiae si ius honorum, o conditie similara locuitorilor coloniilor fondate de
romani in Italia pana in 268 i.e.n.
-latinii coloniari - locuitorii coloniilor fondate dupa 268 i.e.n. si care aveau o conditie
juridica mai proasta, in sensul ca se bucurau doar de ius comercii
-latini fictivi - locuitorii din provincii care beneficiau de conditia juridica a latinilor
coloniari, adica tot de ius comercii. Evident, aceasta categorie era rezultatul unei fictiuni,
fictiune in virtutea careia aceste persoane erau socotite rude de sange cu romanii, desi
in realitate nu erau.
-latinii iuniani isi trag numele de la legea Iunia Norbana, ca si categoriile in care intrau
sclavii care fusesera dezrobiti fara respectarea formulelor solemne cerute de lege. Din
aceasta cauza aveau o conditie juridica imperfecta, spunandu-se despre ei ca traiesc
liberi, dar mor sclavi, pentru ca, in timpul vietii, aveau dreptul de a avea un patrimoniu si
de a dispune de acesta prin acte inter vivos, in schimb la moarte acest patrimoniu
revenea fostului stapan, deci nu aveau dreptul de a dispune de testament.

Drept Roman Curs X


5

Peregrinii
Peregrinii erau oameni liberi, dar nu erau nici cetateni, nici latini.
Erau doua categorii: -peregrini obisnuiti - conditia juridica a lor era aceea ca dispuneau
de un drept propriu pe care il puteau aplica in raportul dintre ei cu conditia de a nu
contravine dreptului roman, nu aveau acces la dreptul civil roman, dar in raporturile cu
cetatenii aveau dreptul de a utiliza dreptul gintilor creat tot de romani. Din texte reiese
ca in mod exceptional unii peregrini obisnuiti se bucurau si de ius comercii.
-peregrini dediticii - aveau o conditie juridica inferioara, doar cu ceva mai buna decat a
sclavilor, deoarece din aceasta categorie faceau parte oamenii care se opusesera cu
arma pretentiilor de dominatie a romanilor, drept urmare romanii le distrugeau cetatile
si le confereau aceasta conditie juridica inferioara. Ei nu aveau acces la un drept propriu,
pentru ca nu aveau cetatenie, nu puteau veni niciodata la Roma si nu puteau deveni
vreodata cetateni romani
In aceeasi categorie mai erau inclusi si acei sclavi dezrobiti, care, in timpul
sclaviei, suferisera o pedeapsa flagranta, fiind arsi cu fierul rosu si atunci cetatenii
deveneau peregrini dediticii.
Dezrobitii erau sclavii eliberati din sclavie prin utilizarea anumitor forme prescrise
de dreptul roman. S-a afirmat in mod gresit ca dezrobirea fusese un semn al
generozitatii romanilor, in realitate fiind o alternativa la costurile ridicate pe care le
presupunea intretinerea sclavilor intr-o perioada in care Roma incepuse sa se confrunte
cu probleme economice. Fostul sclav ramanea in continuare depedent de stapan atat cu
persoana, cat si cu bunurile sale.In terminologia specifica, sclavii dezrobiti se numeau
liberti, iar fostii stapani, patroni.
Din documente rezulta ca existau mai multe forme de dezrobire:
-dezrobire vindicta era o forma solemna de dezrobire (se traduce: dezrobirea prin nuia,
fiind un simbol al proprietatii) care se realiza in cadrul unui proces fictiv, desfasurat in
Drept Roman Curs X


6

fata magistratului, in care dominus se infatisa impreuna cu sclavul in cauza. In fata
magistratului, dominus rostea urmatoarea formula solemna: Hunc hominem liberum
esse vollo (doresc ca acest sclav sa fie liber), formula insotita de gesturi rituale (il
invartea pe sclav, ii dadea o pereche de palme), dupa care magistratul ratifica declaratia
prin rostirea cuvantului addico.
-dezrobirea censu era realizata cu prilejul recensamantului; se putea realiza o data la
cinci ani cand romanii efectau un recensamant atat al bunurilor, cat si al persoanelor. Ca
atare, registrul de recensamant tinut de cenzori avea doua rubrici (bunuri si persoane),
iar dezrobirea se realiza prin stergerea unui sclav din coloana bunurilor si trecerea
acestuia la coloana persoanelor cu semnatura lui dominus.
- dezrobirea testamento se realiza prin clauza testamentara si care, sub aspectul
efectelor sale, putea fi de doua feluri:
- dezrobirea testamentara directa - testatorul isi exprima dorinta prin testament
ca la moartea sa un anumit sclav sa fie liber, iar aceasta clauza isi producea efectul
automat la momentul acceptarii mostenirii
- dezrobirea testamentara indirecta - testatorul insarcina un mostenitor sa
elibereze un anumit sclav, ceea ce face ca intre cele doua forme mai avantajoasa pentru
sclav sa fie cea directa.

Conditia juridica a dezrobirii putea fi exprimata prin trei cuvinte:
- bona desemna dreptul patronului asupra bunurilor dezrobitilor, caci mult timp
patronul a putut dispune liber de bunurile libertului chiar in timpul vietii acestuia;
ulterior, acest drept s-a restrans, patronul avand doar dreptul de a-l mosteni pe libert si
numai in cazul in care acesta murea fara mostenitori.

Drept Roman Curs X


7

-obsequium desemneaza obligatia de respect pe care libertul il datora patronului; in
virutea acestei obligatii, libertul nu avea nici macar dreptul de a-l chema pe patron in
judecata, iar incalcarea obligatiei era drastic pedepsita, pentru ca patronul il putea chiar
ucide.
-operae desemneaza serviciile pe care libertul era obligat sa le presteze in favoarea
patronului; erau de doua feluri:
-operae officiales (servicii uzuale)
-operae fabriles (servicii care necesitau o anumita calificare, specializare)
Fenomenul dezrobirii atinsese proportii alarmante, care riscau sa puna in discutie
substituirea oranduirii, fenomen generat atat de considerentele economice, dar si de
orgoliile Romei. La romani, era de mare cinste sa ai un cortegiu funerar, motiv pentru
care, adesea, marii proprietari de sclavi eliberau prin testament mii sau zeci de mii de
sclavi, cu conditia ca acestia sa-i conduca pe ultimul drum. Astfel, statul roman a
intervenit si in timpul imparatului Augustus au fost date doua legi de limitarea a
dezrobirii:
- legea Aelia Sentia prevedea ca cetatenii care fac dezrobirea trebuia sa aiba
varsta de 25 de ani, iar sclavul dezrobit varsta de 30 de ani. De asemenea, legea
prevedea ca sclavul, care suferise o pedeapa flagranta, devine peregrin dediticii in urma
dezrobirii, iar aceeasi lege anula dezrobirea care fusese facuta ob fraudem creditorum
(cu fraudarea intereselor creditorilor)
- legea Fufia Caninia care se referea la dezrobirea testamento testatorul are
dreptul de a dezrobi un nr. de sclavi proportional cu nr. total al sclavilor pe care ii avea,
dar nu mai mult de 100,

In zona de interferenta intre oamenii liberi si sclavi exista doua categorii:
Drept Roman Curs X


8

1.o categorie a oamenilor liberi cu o conditie speciala; e vorba de acele persoane, care,
formal, aveau calitatea de oameni liberi, dar care, in fapt, erau tratati ca sclavi.
In aceasta categorie intra mai multe subcategorii:
-persoane in mancipio fac parte persoanele care se aflau sub puterea cumparatorului;
se stie ca pater familias avea drept, la inceput, de a-si vinde fiul, operatiune care putea fi
repetata de 23 ori, vanzarea fiind valabila timp de 5 ani; din momentul celei de-a treia
vanzari, filius iese de sub puterea tatalalui si ramane sub puterea cumparatorului,
potrivit unei reguli cuprinse in Legea celor 12 Table care prevedea si pater filium ter
venum duuit filius a patre liber esto (daca tatal isi vinde fiul de 3 ori, fiul iese de sub
puterea tatalui); pe perioada cand se afla sub puterea cumparatorului filius era liber,
dar, in fapt, era tratat ca un sclav.
-auctorati fac parte oamenii liberi, care isi angajau serviciile ca gladiatori, activitate
considerata umilitoare de catre romani, caci era proprie sclavilor, motiv pentru care si
oamenii liberi, care acceptau sa o practice, erau asimilitati sclavilor
-addicti erau debitorii insolvabili, atribuiti creditorilor lor prin pronuntarea cuvantului
addico si erau de doua feluri:
- addicti iudicati (erau cei atribuiti creditorilor si dusi in inchisoarea personala a
lor)
- addicti nexi (acei debitori, care stiindu-se insolvabili, nu mai asteptau sa fie
trimisi in inchisoarea creditorilor, preferand sa incheie o conventie prin care se angajau
sa munceasca in contul datoriei o anumita perioada de timp)
-liber homo bona fide serviens (om liber, sclav de buna-voie) din pricina
imprejurarilor in care o persoana s-a nascut, era posbil ca aceasta sa nu-si cunoasca
exact conditia juridical, care era de om liber si sa se comporte ca un sclav
-redempti ab hostibus (rascumparatii de la dusmani) prizonierii de razboi putea fi
rascumparati de la dusmani de catre prieteni, rude sau chiar oameni de afaceri, iar cel
Drept Roman Curs X


9

rascumparat avea obligatia ca pana la restituirea pretului, sa ramana sub puterea
rascumparatorului, fiind tratat ca sclav

2.colonii
Erau trei categorii de coloni:
-voluntari (incheiau un contrat de arenda cu proprietarul funciar, caruia ii plateau banii
de pe recolta)
-siliti (apar in sec. II e.n. si in care intrau prizonierii de razboi, care erau repartizati ca
forta de munca)
-servi (sub aspect juridic, sunt oameni liberi, dar, de fapt, sunt legati de glie, fiind
instrainati odata cu aceasta)

Institutii la romani
Institutia fundamental la romani era familia. Familia roman avea un alt sens decat in
dreptul modern.
Terminologie: termenul de familie provine de la famulus =sclav.
Notiunea de familie a fost susceptibila de trei sensuri:
1. totalitatea sclavilor aflatori in proprietatea aceleiasi persoane (initial)
2. totalitatea sclavilor si a altor bunuri aflatoare in proprietatea aceleiasi persoane
(ulterior, sfera s-a largit)
3. totalitatea persoanelor si a bunurilor aflate sub aceeasi putere, ceea ce inseamna
ca la origini familia se confunda cu notiunea de proprietate, motiv pentru care
pater familias nu poate fi tradus prin tata de familie, ci prin sef de familie care
putea fi si un copil, caz in care familia era compusa din bunuri

Pater familias desemna o putere unitara = manus.
Drept Roman Curs X


10

Ulterior, aceasta putere s-a scindat in mai multe puteri distincte cu denumiri specifice:
manus = puterea barbatului asupra femeii maritate
patria potestas = puterea parinteasca (puterea asupra descendetilor)
dominica potestas = puterea asupra sclavilor
dominium = puterea asupra altor bunuri decat a sclavilor
mancipium = puterea asupra fiilor de familie cumparati

Esential in materia persoanei este distinctia intre persoane alieni iuris si persoane sui
iuris.
Persoanele sui iuris erau persoanele care nu se aflau sub puterea cuiva, ceea ce
inseamna ca la origine sui iuris era doar pater familias, sub puterea sa aflandu-se
sotia si copiii sai, ceea ce inseamna ca toti ceilalti erau alieni iuris, aflandu-se sub
puterea lui pater familias.
Persoanele alieni iuris aveau o capacitate juridica limitata in timpul vietii lui pater
familias, pentru ca, la moartea acestuia, deveneau la randu-le sui iuris, cu
precizarea ca, in cazul femeiii maritate, ea devenea sui iuris la moartea sotului ei,
ea era totusi pusa sub tutela perpetu a rudelor sale civile si, in aceeasi situatie,
se aflau si baietii sub 14 ani, care erau pusi sub tutela lor pana la implinirea
varstei de 14 ani.

Institutia rudeniei la romani este definita ca relatie intre membrii unei familii sau intre
cei care au fost candva membri ai aceleiasi familii. Rudenia era de doua feluri:
-rudenie agnatica care desemna rudenia civila
Agnatiunea era o forma de tutela intemeiata pe idea de putere, putere pe care
pater familias o exercita asupra unui grup de persoane.
Drept Roman Curs X


11

Agnatiunea a fost importanta, pentru ca, mult timp, a fost singura care producea
efecte juridice cu unele exceptii in materia casatoriei, cognatiunea neproducnd niciun
efect.
Agnatiunea cuprindea 3 cercuri agnatice (3 categorii de rude civile)
din primul cerc faceau parte cei care se aflau la un moment dat sub puterea
aceluiasi pater familias si intrau in aceasta categorie: sotia, fiii, fiicele si nepotii
din fii, nu si nepotii din fiice, caci acestia se sflau sub puterea tatalui lor
in al doilea cerc agnatic intrau cei care au fost in trecut sub aceeasi putere, dar
care, ulterior, au devenit sui iuris: cazul fratilor dupa moartea tatalui lor
in al treilea cerc agnatic faceau parte cei care s-ar fi aflat sub aceeasi putere daca
pater familias ar mai fi trait la momentul nasterii lor: nepotii nascuti dupa
moartea bunicului lor.
Cercurile sunt nobile: aceleasi persoane pot face parte succesiv din mai multe cercuri
(doi frati sunt intr-un cerc, dupa moartea tatalui sunt in doua cercuri).
Agnatiunea a fost unicul fundament al vocatiei succesorale, neavand acces la
culegerea unei mosteniri decat aceia care au fost in relatie civila cu defunctul.
La limita superioara al celui de al treilea cerc agnatic, se aflau gentilii, din care faceau
parte cei care nu puteau dovedi cu certitudine ca au un autor comun, existand indicii in
acest sens, cum ar fi cultul familial comun, numele de ginta comun sau locurile comune
de inmormantare, acesti gentili avand vocatie succesorala doar daca nu exista niciun
agnat din cercurile mentionate.

- rudenia cognatica care desemna rudenia de sange care reprezenta legatura dintre cei
care aveau un autor comun indiferent daca se aflau sub aceeasi putere:
Drept Roman Curs X


12

de exemplu, femeia marita este cognat cu fratele ei, dar nu este si agnat
cu el, deoarece femeia maritata se afla sub puterea sotului ei pe cand
fratele se afla sub puterea tatalui sau
Dupa izvorul ei, cognatiunea este de doua feluri:
cognatiunea reala isi avea izvorul in natura, in sensul ca sunt cognati reali toti cei
care au un autor comun
cognatiunea fictiva izvoraste din Legea celor XII Table, care prevede ca toti agnatii
sunt automat si cognati
de exemplu, prin adoptiune, adoptatul intra sub puterea adoptatului si
devine agnat cu acesta si cu membrii familiei acestuia. Fiind agnat, el
devine si cognat fictiv cu familia adoptata, dar el nu e ruda de sange cu
noua familie, ceea ce inseamna ca regula Legii celor XII Table trebuie
amendata, in sensul ca daca admitem ca toti agnatii sunt cognate, trebuie
sa admitem ca nu toti cognatii sunt rude de sange, tocmai ca sunt cognati
ficitivi
Puterea parinteasca se exercita asupra fiilor, fiicelor si nepotilor din fii si sotiei.
La origine, aceasta avea doua caractere:
-caracterul perpetuu fiul de familie ramanea sub puterea parinteasca pana la moartea
tatalui su, ceea ce inseamna c la romani nu exista majoratul orat. de drept privat,
pentru ca filius ramanea sub puterea lui pater atata timp cat el traia si avea o capacitate
juridica limitata in tot acest timp, nu avea patrimoniu, nu putea incheia acte juridice
chiar daca era senator, pretor sau consul; daca nepotul se afla sub puterea bunicului, la
moartea acestuia, nepotul ramanea alien, pentru ca devenea sui tatalui su
-caracterul nelimitat puterea lui pater familias se exercita asupra persoanelor si
bunurilor lui filius
-in virtutea puterii asupra persoanei, avea mai multe drepturi:
Drept Roman Curs X


13

dreptul de a-l ucide
dreptul de a-l vinde
dreptul de expozitiune (dreptul de a-l abandona dupa nastere intr-un loc
viran, daca nu il recunostea, si era necesar ca acest drept sa fie exercitat in
cel mult 8 zile de la nastere; daca il recunostea, il ridica simbolic pe brate)
dreptul de abandon noxal (noxae deditio) = dreptul de a-l abandona pe fiu
in mainile victimei delictului comis de fiu, pentru ca victima sa-si exercite
dreptul de razbunare asupra fiului delincventului

-in virtutea puterii asupra bunurilor: tot ce dobandea filius intra de drept in
patrimoniul tatalui; ulterior, filius a dobandit dreptul de a incheia unele acte juridice pe
considerentul ca imprumuta personalitata lui pater


Aceasta putere absoluta cunoaste transformari.
In Epoca Clasica:
-sefii de familie, care isi ucideau fiii, sufereau consecinte (erau pedepsiti cu o pedeasca
publica, de regula exilul). Vanzarea fiilor de familie iese din uz, pentru ca apare
contractul de locatiune de servicii, contractul de inchiriere, dar se mentine dreptul de
expozitiune si de abandon noxal.
-in privinta bunurilor lui filius, situatia se imbunatateste. El are dreptul de a avea un
peculium (intre 17-26 de ani) numai cu conditia de a fi militar inrolat in regiuni si avea
dreptul la un peculium castrense.
-in ceea ce priveste actele sale, el dobandeste dreptul de a incheia acte juridice in nume
propriu
In Epoca Postclasica:
Drept Roman Curs X


14

-puterea lui pater dispare aproape total, mentinandu-si o semnificatie formala.

Puterea parinteasca se putea dobandi:
- pe cale naturala (prin casatorie)
- pe cale artificiala (prin adoptiune, adrogatiune, legitimare).
Stingerea puterii parintesti avea loc:
- la moartea lui pater sau a lui filius
- in cazul trecerii lui fiulus sub o alta tutela
- prin pierderea unui element al personalitatii lui filius
- prin emancipare