Arhitectura laica miceniana

Cunoasterea arhitecturii miceniene este posibila numai

daca patrundem n tainele primelor constructii, cnd s-au elaborat
modelele tipurilor de case si metodele de constructie care au durat
mii de ani dupa aceea. Cu alte cuvinte, ndelungatul proces evolutiv
al societatii epociii neoliticului si a bronzului reprezinta solul manos
din care au crescut admirabilele cuceriri ale arhitecturii din cea de-a
doua jumatate a mileniului al II-lea.
Aprofundarea cunostintelor cu privire la constructiile din epocile
cele mai timpurii si, mai ales, a mileniilor al VI-lea si al V-lea .e.n.,
reprezinta o realizare recenta.
n Macedonia, la granita cu Tesalia, se afla localitatea Nea
Nikomedeia, unde n anul 1961 a fost descoperita o asezare datnd
din epoca neoliticului timpuriu, cu alte cuvinte din mileniul al VI-lea
.e.n., situata pe un deal nu prea nalt. n portiunea centrala a
asezarii se afla o coliba, numita casa conducatorului, n care se
gasea si o capela de dimensiuni reduse. Casele aveau o forma
dreptunghiulara (dar cu peretii rotunjiti) si fiecare dintre ele
reprezenta o unitate aparte, nconjurata de un gard de lemn.
Scheletul casei era format din stlpi de lemn, care au lasat urme n
pamnt, iar peretii erau executati din ramuri de rachita si lut. n
interiorul casei trebuie sa fi existat o vatra, caci focul era utilizat si
pentru a ncalzi locuinta si pentru pregatirea hranei. ntr-o perioada
mai trzie, dar tot n cadrul neoliticului timpuriu, casele au nceput sa
fie construite pe un schelet din brne de stejar, iar peretii din stuf
consolidat cu un strat gros de argila. Acoperisurile erau n panta amanunt absolut indispensabil datorita cantitatilor mari de ploaie.
Pardoseala de lut era acoperita cu rogojini mpletite.
0x08 graphic
Ceva mai bine cunoscuta este epoca neoliticului mijlociu,
denumita si perioada Sesklo, de la numele celei mai importante
asezari datnd din aceasta perioada. Asezarile nu erau prea mari,
erau locuite de maxim 150 de persoane, care ocupau cteva case
(nu mai mult de douazeci), inghesuite pe o suprafata restrnsa.
Casele nu erau prea mari si aveau, de regula, doua sau trei ncaperi.
Asezarea ,nconjurata de fortificatii, se caracterizeaza printr-un plan

de constructie simplu: strazi paralele si perpendiculare plecau de la

casa centrala. Constructia peretilor nu prezinta modificari prea mari,
partile inferioare ale zidurilor erau executate din pietre mici, partile
superioare din rachita si caramizi uscate la soare. Acoperisurile erau
n panta, acoperite cu stuf si ntarite cu lut.
0x08 graphic
ncepnd cu perioada neoliticului mijlociu, adica cu mileniul al
V-lea, putem sa vorbim despre acel tip de casa a carui istorie a durat
multe mii de ani si anume megaronul, cladirea dreptunghiulara cu un
portic cu coloane, care a devenit ulterior principalul element
arhitectonic al palatului micenian si, n ultima instanta, una din
formele timpurii ale templului grec si parte integranta a casei de
locuit. Un megaron timpuriu a fost dezgropat si la Sesklo. Pe lnga
casele n plan dreptunghiular, erau cunoscute si cele n plan oval.
Cele mai bune informatii cu privire la asezarile din perioada
neoliticului mijlociu, numita si faza Dimini, ne sunt oferite de
sapaturile de la Dimini (nu departe de Sesklo), unde a fost degajata
n ntregime unica asezare neolitica din Grecia. Aceasta se gaseste
pe un deal nu prea nalt (16 m altitudine, care domina valea, la
poalele unui munte. Asezarea de la Dimini era nconjurata n mileniul
al IV-lea de fortificatii, reprezentate de nu mai putin de sase rnduri
de ntariri. n unele locuri, distanta dintre ziduri era de 10 - 15 m,
n altele era sub un metru, astfel nct soldatii ar fi putut lupta
numai cu mare greutate aici. Zidurile relativ subtiri erau construite
din piatra bruta (n special sisturi), cu liant de lut si ridicate pe
un val de pamnt. Partea superioara a zidului era probabil executata
din caramizi uscate la soare. Fortificatiile nu erau prea nalte,
dimensiunile lor fiind limitate de faptul ca zidul era naltat pe un
strat de pamnt (si nu pe stnca) si de ngustimea zidului, care nu
depasea, de regula, 1 m. n interiorul asezarii se patrundea printr-o
poarta lata de 1,60 m. ntre ziduri erau construite case, iar casa cea
mai importanta, megaronul, sa afla n centrul asezarii, n spatele
celui de-al saselea zid si se deschidea spre o curte larga.
0x08 graphic
n perioada eladica timpurie (mileniul al III - lea .e.n.) s-a
nregistrat o considerabila nviorare a vietii economice, n special
n partea de sud a Greciei. Aceasta perioada poate fi cel mai bine

datorita sapaturilor de la Lerna, localitate situata la ctiva

kilometri de Micene. Lerna este asezata n apropiere de malul marii,
pe un teren plat, care nu se prea preteaza, prin nsasi natura sa,
actiunilor defensive. Locuitorii orasului nu se simteau deloc n
siguranta, fapt dovedit si de fortificatiile care nconjoara asezarea,
construite n anul 2500 .e.n.. Linia zidurilor de aparare este
ntarita cu bastioane n forma de potcoava. n centrul asezarii a fost
scoasa la iveala asa numita "casa cu olane", o cladire mare,
masurnd 25 m lungime. n jurul acestei cladiri nu se aflau nici un fel
de alte constructii din aceeasi perioada. "Casa cu olane" are usi pe
toate cele patru laturi. n interiorul ei se afla doua ncaperi mai mari si
doua mai mici, precum si cteva coridoare. n exteriorul cladirii,
de-a lungul peretilor, au fost construite banci din argila rosie.
Acoperisul n panta este acoperit cu olane de lut, legate cu un fel de
mortar, n timp ce ulucile sunt acoperite cu olane de piatra (din sist
verde), mai rezistente la actiunea ploii. Olanele de la Lerna se
numara printre cele mai vechi din Europa. Peretii camerelor erau
acoperiti cu un mortar rosu, pe baza de var. Marimea cladirii a dus la
presupunerea ca ar fi vorba de un palat. Totusi se pare ca acest
termen nu este prea potrivit pentru nivelul atins de civilizatia
eladica timpurie. "Casa cu olane" a servit, fara ndoiala, ca
locuinta, dar n incinta ei nu a fost descoperit nici un obiect care
sa ne ajute sa-i precizam functia. Dezvoltarea constructiilor si a
asezarilor se constata si n perioada imediat urmatoare (2000 - 1600
.e.n.). Vom trece peste cercetarile de la Eutresis, din Beotia, si ne
vom opri pe scurt numai asupra asezarii Malthi, din tinutul muntos al
Meseniei. Aceasta este o asezare de tip rural de dimensiuni mari
(lungimea acropolei este de aproximativ 138 m), nconjurata de
fortificatii; locuitorii ei se ocupau probabil cu agricultura si
comertul. Taranii din acest sat de munte, aflat la distanta de o zi de
mare, nu erau niste oameni bogati, fapt dovedit de avutul lor modest
si de numarul mic de unelte din bronz. Zidurile de aparare erau
construite din pietre de dimensiuni diferite (pna la un metru
lungime) si aveau o latime ce varia ntre 1,60 si 3,55 m. ntre
numeroasele case de locuit, una iesea n evidenta n mod special
prin dimensiunile ei; se afla n centrul asezarii si apartinea, fara
ndoiala, sefului de trib.
Arhitectura nregistreaza o dezvoltare mai deosebita abia n
perioada egeeana recenta, care, n conformitate cu traditia stabilita,

este numita epoca miceniana (aproximativ 1600 - 1100 .e.n.). Atunci

au luat nastere acele admirabile opere de arta, devenite simbol al
realizarilor Greciei din perioada premergatoare invaziei dorienilor.
Cele mai recente cercetari au dus la concluzii deosebit de
interesante. n primul rnd, exista, fara ndoiala, o anume
continuitate n evolutia arhitecturii defensive, ncepnd din perioada
neolitica; una si aceeasi modalitate de dispunere a asezarilor a durat
mii de ani. Dar zidurile de aparare, ncepnd din neolitic si pna la
mijlocul mileniului al II-lea areau destul de fragile; adevarata
cotitura este nregistrata n acest domeniu n momentul n care ncep
sa se utilizeze blocuri mari de piatra, folosirea acestora
generalizndu-se in secolul al XIV-lea. Din Mesenia provin
informatiile cu privire la descoperirea unicei fortificatii datnd din
secolul al XVI-lea, cunoscuta pna n momentul de fata. Acestea nu
fac dect sa confirme nca o data continuitatea evolutiei arhitecturii n
mileniile al III-lea si al II-lea.
Miturile raspndite n marile opere ale tragicilor din veacul al
V-lea au facut din Micene centrul culturii egeene recente, iar
frumusetea poeziei homerice i-a dat farmec si veridicitate si a facut
ca soarta eroilor si conducatorilor ei sa fie cunoscuta ndeaproape de
toata lumea. Micene l entuziasmeaza si pe privitor prin asezarea sa:
la poalele unor munti nalti, situata pe un deal cu o altitudine de 280
m, se afla o cetate ntarita, care domina cmpia argeiana. Spre sud,
privirea stinge malul marii, n timp ce conturul pitoresc al muntilor
nchide valea dinspre vest. Vrfurile golase ale muntilor coboara lin
spre vale, unde astazi, ca si n antichitate, gradinile de maslini
verde nchis nvioreaza unitatea monotona a solului cu pete de
culoare mai nchisa. Epoca de deplina nflorire a citadelei este situata
n timp n preajma anului 1400 .e.n., dar se pune ntrebarea daca nu
cumva oamenii s-au aszat aici si mai nainte de aceasta data?
Mormintele conducatorilor situate n apropiere de acropola si datnd
din secolul al XVI-lea .e.n. ne-ar putea permite sa emitem asemenea
presupuneri, din pacate nsa, din acel timp nu s-au pastrat nici un
fel de urme ale arhitecturii de palat.
Citadela de forma oarecum triunghiulara este aparata de ziduri
care nchid n incinta lor o suprafata de 30.000 m2. Zidurile ciclopice
erau naltate de-a dreptul pe stnca. n unele locuri a fost folosita
chiar si conformatia terenului n constructia zidurilor. n cadrul

fortificatiilor se delimiteaza cele doua tipuri de ziduri miceniene.

Unul din ele era construit din blocuri mari de piatra de dimensiuni
diferite, sumar prelucrate cu ciocanul sau din piatra bruta. Pietrele
erau asezate una peste alta, iar spatiile dintre ele se umpleau cu
pietricele mici si lut. Din blocuri de piatra sunt executate numai
paramentul interior si exterior al zidului, spatiul dintre acestea
fiind umplut cu pietre si pamnt. n unele locuri zidul este executat
din conglomerat modelat cu ajutorul ciocanului sau al fierastraului.
Pietrele erau asezate una peste alta, formnd straturi de obicei de
forma neregulata. n sfrsit, un al doilea tip dateaza dintr-o epoca
mai apropiata cu 1000 de ani de zilele noastre, cnd zidurile au fost
refacute.
0x08 graphic
Accesul n cetate se facea prin doua intrari, prin renumita
Poarta a leilor, prin poarta din spate si prin doua iesiri de atac.
Deosebit de ngrijit este executata Poarta leilor; la ea nu se putea
ajunge dect dintr-o curte exterioara - "un cleste strmt", aparat de
un bastion, care nu permitea intrarea concomitenta a unui grup mai
mare de dusmani. Executata din blocuri uriase de conglomerat, ea
are o naltime de 3,10 m si aceesul spre interior era nchis de porti
grele de lemn. Deasupra portii se afla triunghiul de descarcare, menit
sa micsoreze greutatea tocului, care este acoperit cu un relief
triunghiular, probabil unica opera de plastica monumentala care a
rezistat din epoca miceniana pna n zilele noastre. Relieful
nfatiseaza doi lei care se sprijina cu labele din fata pe niste
socluri. Cea de-a doua poarta este mai modesta, dar la fel de solida.
Fortificatiile nu au fost executate concomitent, asa cum se sustinea
pana nu demult, ci au fost naltate treptat, pe parcursul a ctorva
secole, pe masura ce orasul s-a dezvoltat. Prima cetate, naltata
aproximativ n anul 1400 .e.n., se nvecina la vest cu necropola,
sirul de "morminte-put" aflndu-se n afara zidurilor. Pe atunci nu
exista nici poarta leilor si nici tronsonul sudic al zidurilor de
aparare. Asadar, prima cetate avea o forma ovala. Ceva mai trziu,
cam prin 1250 .e.n., a fost construita Poarta leilor si bastionul, iar
cetatea a fost extinsa spre sud. Pe atunci fortareata avea, n esenta,
forma sub care este cunoscuta pna astazi, n incinta ei se aflau si
mormintele si palatul, situat n vrful dealului. La sfrsitul
secolului al XIII-lea .e.n., cetatea a mai fost largita spre est,
unde au fost amplasate cele doua iesiri de atac si coborrea spre

rezervorul de apa.
Partea cea mai importanta de pe vrful dealului abrupt este
ocupata de palat. Acesta a fost construit pe un teren denivelat, pe
vrful dealului si pe versantii acestuia. Cele mai timpurii constructii
dateaza, probabil, din secolul al XVI-lea .e.n. dar forma actuala a
palatului reprezinta ultima faza a constructiei. S-a emis chiar
presupunerea ca palatul n forma sa mai trzie, de dupa anul 1400, a
fost naltat dupa un plan unitar, elaborat anume n acest sens.
Palatul a fost reconstruit de mai mult ori, iar catre sfrsitul
secolului al XIII-lea si nceputul secolului al XII-lea .e.n. a fost
ars. Din ntregul ansamblu de cladiri cel mai bine s.a pastrat
megaronul, care, n conformitate cu obiceiul micenian, avea un portic
cu coloane si o vatra n sala principala. S-au mai pastrat, de
asemenea, si resturi ale interioarelor luxoase: cteva portiuni din
pardoseala megaronului executata din dale de piatra alba de calcar,
adusa tocmai din Creta. Tencuiala de pe pereti este mpodobita cu
fresce, si n ncaperea principala o parte a pardoselii era acoperita
cu stuc pictat.
Incinta fortaretei este relativ spatioasa si constructiile sunt
destul de numeroase. Pe lnga casele de locuit si ncaperile folosite
ca magazoo, a mai fost dezgropat si un admirabil depozit de statuete
de cult. Orasul se ntindea si n afara citadelei; resturi provenind din
case de locuit au fost descoperite n diferite puncte.
Una dintre cele mai puternice fortarete miceniene este cetatea
Tirint. Cine ajunge aici de la Micene este frapat, n primul rnd, de
asezarea diferita a celor doua cetati; Micene este bine ntarita prin
nsasi pozitia sa, n timp ce Tirintul este aproape n ntregime deschis.
Fortareata a fost ridicata pe un deal stncos, care se nalta cu numai
18 m deasupra nivelului cmpiei. Tirintul face o impresie deosebit de
puternica datorita zidurilor sale de aparare foarte solide. Acestea sunt
construite din blocuri mari de calcar, prelucrate sumar n forme
rectangulare. Unele dintre aceste blocuri sunt de-a dreptul uriase si,
asa cum s-a calculat, cntaresc aproximativ 12 tone. Grosimea
medie a zidului este de 7,5 m, dar n unele locuri el atinge pna la 17
m.
Evident, zidurile trebuie sa fi fost foarte nalte, pe alocuri s-au

pastrat pna la naltimea de 7,5 m, dar erau cu siguranta mai nalte,

avnd n plus cteva straturi de piatra sau de caramizi uscate la
soare.
0x08 graphic
Accesul la partea cea mai importanata a citadelei - palatul - nu
era deloc lesnicios. Rampa din partea de est ducea spre un coridor
interior cu ziduri puternice, apoi se strabateau alte doua porti, un
portic si o curte si abia dupa aceea se ajungea la megaron. Mai bine
pastrat dect cel de la Micene, palatul din Tirint ne dezvaluie taina
conceptiei arhitectonice a constructorilor din Grecia continentala, cu
totul diferita de cea aplicata n Creta. Megaronul se compune aici din
trei parti: un portic, un vestibul si sala propriuzisa, adesea de
forma patrata. Peretii, ba chiar si pardoseala, erau mpodobiti cu
fresce. n mijlocul camerei se afla o vatra mare, n jurul careia se
naltau patru stlpi de sustinere a acoperisului. Deasupra vetrei, n
plafon, era practicata o deschidere, prin care iesea fumul. Fara
ndoiala, palatul avea un singur etaj. n apropierea cladirii
centrale, pe latura estica, mai existau nca alte doua megaroane mai
mici, la care se ajungea prin niste coridoare ntortocheate si dupa ce
se strabatea o curte, iar n partea de vest se afla sala de baie. Din
pacate, nu se poate spune prea mult cu privire la destinatia
diferitelor ncaperi, cu exceptia megaronului, care reprezenta partea
oficiala si rezidentiala. Dupa distrugerea palatului, el nu a mai fost
niciodata refacut.
O alta renumita cetate miceniana este resedinta legendarului
Nestor, aflata la Pilos, n Mesenia. Aici a fost descoperit palatul regal
care este situat n vrful unui deal si nu este nconjurat de ziduri de
aparare. Acest fapt nu si-a gasit nici o explicatie pna n momentul
de fata.
Cum arata palatul? Din curte se patrundea ntr-un vestibul si
spre intrare (propylon). n partea stnga se afla o ncapere destinata
arhivei, unde au fost descoperite sute de tablite de argila, pe care
sunt nscrise inventare. Aici functionarii regelui primeau darurile si
tineau registrele cu evidenta darilor. Din curtea pavata se putea
ajunge n apartamentele oficiale, respectiv n megaron. ntr-o parte
se afla o ncapere destinata pastrarii alimentelor, unde au fost
descoperite sute de vase de lut, iar n ncaperea alaturata se afla o

banca decorativa, tencuita si acoperita cu fresca cu figuri

geometrice. Aici oaspetii care asteptau sa fie primiti erau serviti cu
vin din niste ulcioare care au fost descoperite n acelasi loc. n
partea dreapta a curtii, n fund, se aflau doua coloane (cu cte 60 de
caneluri) asezate direct pe dalele de piatra acoperite partial cu stuc
pictat.
0x08 graphic
La megaron se ajungea printr-un mic vestibul, n care se aflau
doua coloane cu postamente de piatra, iar peretii erau acoperiti cu
boazerie. Sala propriu-zisa era foarte bogat ornamentata, iar peretii
erau acoperiti cu fresce. n ncaperile aflate n imediata apropiere a
intrarii se afla niste platforme scunde; dintre interpretarile foarte
diferite date acestora, se pare ca ar fi vorba de niste postamente pe
care se asezau facliile ce luminau intrarea n sala regala principala.
Aceasta este o ncapere spatioasa, avnd o lungime de aproape 13
m. n centrul ei se afla o vatra al carei cerc axterior era pictat cu
diverse motive ornamentale, printre care si o spirala. Deasupra ei, n
plafon, era practicata o deschidere continuata cu un cos pentru fum
deasupra acoperisului. Cosul era executat din doua jumatati de tuburi
de argila. Astfel de cosuri se mai ntlnesc si astazi n unele
regiuni ale Greciei. Lnga perete se afla tronul regal, din care s-au
mai pastrat cteva fragmente de lemn carbonizat.
Se pune ntrebarea daca palatul rezidential din Pilos dateaza
abia din secolul al XIII-lea? La Pilos au fost descoperite urme ale
unor cladiri mai vechi, dar care nu ne permit sa presupunem ca n
perioada premergatoare secolului al XIII-lea casele ar fi avut aspect
de palat, desi este foarte probabil ca n prima jumatate a mileniului al
II-lea ntreaga acropola sa fi fost nconjurata de fortificatii. n secolul
al XIII-lea .e.n., familia regala, din Pilosul descris ceva mai sus a
reusit sa concentreze puterea n mna sa. Dupa distrugerea cetatii
survenita n jurul anului 1200, aceasta nu a mai fost reconstruita,
ci, n secolul al XII-lea, a fost naltata o alta resedinta, ceva mai
mica, situata n alta parte.
n secolul al XII-lea se ntmpla din ce n ce mai des ca n
Grecia sa navaleasca diverse triburi din nord, sub ale caror lovituri
cadeau
orasele si palatele. Unul din procedeele de respingere a atacurilor

dorienilor era mobilizarea tuturor fortelor armate. Dar probabil ca

aceste ncercari nu prea au avut efect. Se vede ca tocmai de aceea,
n locul cel mai potrivit pentru aparare, n apropierea istmului
corintic, a fost construit un zid menit sa apere Peloponesul mpotriva
dusmanilor de la nord. Nu este clar nca, n momentul de fata, daca
acest zid nchidea tot istmul, sau numai partea cea mai expusa.
naltarea unui asemenea zid trezeste o profunda admiratie pentru
cunostinsele arhitectilor micenieni. Nu mai este cazul sa aratam ca
aceasta modalitate de aparare nu a avut efect. nsa credinta n
puterea zidului care delimiteaza interiorul unei incinte de lumea
dinafara este puternic nradacinata n psihicul uman, mai ales n ceea
ce priveste anumite formatiuni sociale. Dealtfel, conducatorii
micenieni nu au fost singurii n istorie care au construit astfel de
fortarete iluzorii - state cu granite sigure. Aceeasi credinta desarta
n puterea unei granite solide s-a manifestat si n vremurile mai
apropiate de noi. Este suficient sa amintim de fortificatiile romane
trzii care ar fi trebuit sa apere Peloponesul mpotriva popoarelor
migratoare.