.

Glorificnd eroul care a dat Moldovei stabilitate i independen, Ureche concepe povestirea
din cteva momente: mprejurrile morii domnitorului, portretul acestuia, sentimentele
poporului la moartea lui tefan, aprecieri asupra vremii i intrarea lui n legend.
Portretul fcut de Grigore Ureche lui tefan cel Mare are rolul de a emoiona cititorul, pentru
a-i prezenta acestuia figura celebrului domnitor ntr-un mod ct mai somptuos. Cu toate c
Ureche nu a fost contemporan cu voievodul, informaiile acestuia fiind culese din puinele
izvoare scrise din acea perioad i din tradiiile i legendele existente, cronicarul este n
msur s fac chiar o caracterizare fizic a acestuia ca fiind om nu mare de statu, trstura
care contrasteaz cu caracterizarea moral a personajului istoric. n aceast a doua observaie
se reflect concepia feudal fa de domnii autocrai. Este bine cunoscut ignorana pe care o
avea tefan cel Mare n faa marii boierimi; poate de aici pornete nemulumirea cronicarului,
nemulumire care-l determine s-l numeasc pe erou om ai de grabu varsatoriu de sange
nevinovat.
La nivel fonetic observm manifestarea limbii n substana ei sonor, prin sunete cu ton
solemn. n fragmentul lui Ureche gsim cuvinte expresive prin prin sunete i volum sonor,
cum sunt statu, vrstoriu, judeu, neleneu, ndrptieze, scpatu, agiunsu.
Nivelul structurii morfologice vizeaz forma rar a cuvintelor, prezena prezentului narativ
care confer textului aspect etern, istorici. De asemenea, se remarc multitudinea adjectivelor
care ajut la conturarea portretului domnitorului.
n ceea ce privete nivelul sintactic, topica n fragmentul citat este liber i obiectiv,
urmnd logica gndirii obinuite dintr-o limb dat.
Pe de alta parte , in opera Apus de Soare , portretul lui Stefan cel Mare se contureaza din
replicile celorlalte personaje, ce se constituie intr-un personaj colectiv, care-si exprima, in mod
direct, profundul atasament si admiratia pentru bravul domnitor : "ca mult e bun si viteaz si
nepartinitor", "preaslavitul nostru stapan", "siavitul nostru voievod", chiar si dusmanii lui il
numesc "soiman" si "vultur". Caracterul romantic si legendar al personajului se contureaza prin
epitete hiperbolice, ca "zmeul", "soarele", "sfantul", "inzaoat", "scaidat in sange de serpoaica",
"va trai cat Matusalem", evidentiind astfel dimensiunea mitica a personajului.
Trasatura dominanta a lui Stefan cel Mare este patriotismul flerbinte si inaltator care i-au
determinat faptele si atitudinile in intreaga perioada cat a condus Moldova si chiar si acum, in
ultimul an de viata si de domnie.
Cunoasterea si evocarea tuturor vitejilor cazuti pe campul de batalie, rememorarea locurilor, a
luptelor, a jertfelor este o inspire care-l particularizeaza intre toti domnitorii Moldovei si
argumenteaza legatura stransa dintre maretul voievod si eroii neamului, precum si dragostea lui
imensa pentru neam si tara: "si pe oasele lor s-a asezat si sta tot pamantul Moldovei ca pe umerii
unor uriasi".
Figura legendara a domnitorului este construita si prin opiniile celorlalte personaje despre el.
Oana il venereaza si-l numeste: "Slavitul domn al Mare", Domnul cel Sfant", "preasiavitul nostru
stapan", "Slavitul nostru voievod". Doamna Maria are pentru Stefan o dragoste profunda:

"Viteazul meu, Sfantul meu stapan". Clucerul Moghila il divinizeaza, aidoma nu numai supusilor
mariei sale - "Leul Moldovei", "Soarele nostru"-, ci chiar dusmanilor: "Mare a fost", "Soimanul",
"vulturul". Stolnicul Dragan si jitnicerul Stavar, desi ostili domnitorului, recunosc bunatatea
acestuia fata de supusii loiali, spiritul justitiar, precum si maiestria conducatorului de tara in ceea
ce priveste politica interna: "A fost bun [...] si drept...", "Boier, razas, taran supus, era tot una in
fata lui...", "Mosiile le imparteanumai la ostasi"...", "Din supusi ii facea razasi,
din razasi boieri sadea...".
Concluzionam ca ambele portrete sunt menite sa scoata in evidenta gloria si maretia Soarelui
Moldovei , indiferent de modul in care au fost realizate .