Terapia simptomatica

Cele mai multe alergii sunt tratate cu medicamente care usureaza, calmeaza sau
previn simptomele alergice imediat ce apar, dar care nu vindeca boala alergica. Aceste
medicamente antialergice sunt aplicate intr-o varietate de forme diferite (tablete,
spray-uri nazale, inhalatoare pentru astm, picaturi pentru ochi, creme, unguente si
injectii), in functie de forma si severitatea bolii. Acestea difera in functie de necesitatea
utilizarii (pentru nevoie acuta, pentru profilaxie, continuu).

Ingredientele active folosite sunt:

Antihistaminele, e.g. Diphenhydramine, Loratadine

Stabilizatorii mastocitelor , ex acid Cromoglicat
2-Simpaticomimeticele, ex. Salbutamol,
Antagonistii receptorilor leucotrienelor pentru astm , ex Montelukast
Teofilina pentru astm
Modulatori ai imunitatii (Pimecrolimus , Tacrolimus) pentru dermatita atopica
Cortizol
Immunosupresori in cazuri foarte severe(Ciclosporina A)
Cazurile severe acute ( ex edem Quincke, soc anafilactic) sunt cu risc vital si
necesita masuri medicale de urgenta
Sunt folosite adrenalina, excipientii plasmatici si cortizonul. Pacientilor care se
stiu ca fiind dezvoltatori de soc anafilactic (pentru alergiile la insecte) li se pot prescrie
injectii cu adrenalina pe care acestia ar trebuie sa le aiba totdeauna la indemana.
Cea mai eficienta preventie este evitarea aparitiei alergiilor. Prin asta ne referim
la eliminarea totala a contactului cu alergenii specifici. In mod evident, acest lucru este
posibil doar in cazuri rare. Exemple clasice unde evitarea este posibila sunt alergiile la
parul animalelor si alergiile alimentare.

CO Dermatita atopica reprezinta o afectiune cutanata inflamatorie, care

creeaza o senzatie intensa de prurit (mancarime), cu evolutie cronica.

Dermatita atopica afecteaza in mod caracteristic prima copilarie dar poate

debuta la toate grupele de varsta. 60 % din cazuri apar inainte de primul an de
viata si, pana la 85 % din cazuri, debuteaza pana la 5 ani.
Se apreciaza ca 10 - 20 % dintre copii si 1 - 3 % dintre adulti sufera de
dermatita atopica iar prevalenta bolii este in continua crestere mai ales in
tarile dezvoltate.
Dermatita atopica - cauza si mecanism
Dermatita atopica este considerata o afectiune multifactoriala, a carei expresie
clinica depinde de interactii complexe :

predispozitie ereditara (70 % din pacienti au un istoric familial de atopie)

bariera cutanata alterata functional (datorita unor tulburari ale

metabolismului lipidic epidermic)

anomalii imunologice

factori neuroendocrini

o serie de factori declansatori sau agravanti ai leziunilor cutanate

Dintre factorii care pot cauza dermatita atopica, cel mai frecvent sunt
incriminati :

factori alimentari - lapte de vaca, oua, alune, arahide, soia, grau, peste,
fructe de mare

aeroalergeni - acarienii din praful de casa

agenti infectiosi - Staphylococcus aureus, Pytirosporum ovale

factori de contact - agenti de curatare ce contin alcool, substante care usuca

pielea (astringente), parfumuri, detergenti si sapunuri dure

imbracaminte stramta si abraziva din lana sau materiale sintetice

factori fizici - temperaturi extreme

MPLETARE CAP 2 Dermatita atopica - manifestari clinice

Simptomul primar si dominant al dermatitei atopice este pruritul (macarime)

ce declansaza frecvent un cerc vicios : pruritul conduce la grataj (scarpinat),

gratajul determina modificari cutanate care, in final, vor scadea pragul de

sensibilitate la stimuli (hiperreactivitate cutanata) care declanseaza pruritul
declansand, din nou, senzatia de prurit. La copil, pruritul determina fecvent
intrerurperi in somnul de noapte, cu iritabilitate marcata secundara insomniei
datorata senzatiei de prurit.
Caracteristica clinica o reprezinta tegumentele uscate (xerotice).
Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile, iar aspectul leziunilor
ca si distributia lor sunt dependente de varsta. Astfel, se descriu 3 faze ale
dermatitei atopice :

infantila (intre 2 luni si 2 ani) in care leziunile au un caracter acut

(papulovezicule si zone zemuinde), situate mai ales la nivelul capului
(scalp, obraji), gatului, trunchiului si fetei de extensie a extremitatilor

a copilariei (intre 4 si 10 ani de viata), in care leziunile sunt mai putin acute
si mai putin umede, sunt frecvent localizate in zonele flexoare (pliurile
gatului, cotului, genunchiului, incheietura mainii). Sunt frecvente papulele
uscate, excoriatiile, lichenificarile, eritemul si edemul in jurul ochilor

adolescentului si adultului - leziunile sunt in principal placi uscate,

lichenificate, hiperpigmentate situate in ariile de flexie si in jurul ochilor

La adult sunt frecvent intalnite doar manifestari reziduale : dermatita

persistenta a mainilor, dermatita pleoapelor, dermatita retroauriculara.
Diagnosticul in dermatita atopica este prin excelenta clinic, nu exista nici un
marker de laborator specific pentru dermatita atopica. Trasaturile esentiale
pentru stabilirea diagnosticului de dermatita atopica includ pruritul si
modificarile eczematoase cu un aspect tipic, legat de varsta si, cu o evolutie
cronica sau recurenta.