NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE UMANA

CURS I

Anatomia( omului) se ocupa cu studiul structurii si

organizarii functionale a corpului uman;
Fiziologia ( omului) se ocupa cu studiul proceselor si
constantelor normale ale structurilor biologice superior organizate,
incepand cu celula si agregatele celulare din diversele tesuturi si
organe sfarsind cu organismul uman , entitatea biologica cea mai
evoluata (termenul de fiziologie este de origine greaca- physis
principiu datator de viata, logos- stiinta );
Organizarea generala a corpului uman
A. Regiuni (topografice) si structuri ale corpului uman
1. CAP SI GAT
2. TRUNCHI
3. MEMBRE- SUPERIOARE
INFERIOARE
1. Cap si gat : - regiunea faciala;

- regiunea scalpului;
- regiunea cervicala anterioara;
regiunea cervicala laterala;
regiunea cervicala posterioara (nucala);
2. Trunchi : a) torace,
b) abdomen;
c) perineu;
a) torace - > posterior regiunea vertebrala;
regiunea interscapulara;
regiunea scapulara;
regiunea infrascapulara;
regiunea lombara;regiunea sacrata;
-> anterior- regiunea subclaviculara;
regiunea mamara;
b) abdomen -> superior -regiunea epigastrica;
-regiunea hipocondrului drept;
regiunea hipocondrului stang;
-> mijlociu- regiunea mezogastrica
(periombilicala)
regiunea flancului drept;
regiunea flancului stang;
-> inferior regiunea hipogastrica;
-regiunea fosei iliaca drepte
(inghinale drepte);
-regiunea fosei iliace stangi
(inghinale stangi);
c) perineu -> regiunea uro-genitala feminina;
- regiunea uro-genitala masculina;
-regiunea anala feminina;
- regiunea anala masculina;
3. Membre a) superioare;
b) inferioare;
a) superioare -> regiunea axilara;
regiunea bratului (fata anterioara si

posterioara);
regiunea anterioara acotului(3cm
inferior si superior de epicondilii
brahiali);
regiunea antebratului ( fata anterioara si
posterioara);
regiunea tabacherei anatomice ( situata
posterolateral , la limita dintre antebrat
si mana);
regiunea palmara ( cuprinde regiunea
hipotenara, medio palmara si tenara);
regiunea dorsala a mainii;

b) inferioare -> regiunea fesiera;

trigonul femural Scarpa ( superior
ligamentul inghinal, lateral m.
sartorius(marginea mediala- satelit al a.
Femurale), medial -m. Adductor
lung( marginea laterala ) - contine a.
Femurala, vv. Femurala, safena mare, n.
Femural, ganglioni inghinali superficiali;
regiunea coapsei ( anterior si posterior);
regiunea poplitee ;
regiunea gambei ( fata anterioara si
posterioara);
regiunea santului retromaleolar medial
( palparea a. Tibiale posterioare):
regiunea plantara;
regiunea dorsului piciorului( a. Dorsala a
piciorului palpabila la jumatatea
distantei dintre spatiul I interosos si linia
bimaleolara);

B. APARATE SI SISTEME ALE CORPULUI UMAN

 SISTEMUL LOCO-MOTOR
SISTEMUL NERVOS SI ENDOCRIN
ANALIZATORI
APARATUL CARDIO-VASCULAR
APARATUL DIGESTIV
APARATUL RESPIRATOR
APARATUL EXCRETOR
APARATUL REPRODUCATOR

C. AXELE SI PLANURILE DE ORGANIZARE ALE

CORPULUI UMAN
Planuri de organizare
planul antero-posterior
planul frontal
planul transvers

Miscari realizate de corp si de segmente ale corpului

flexia
extensia
rotatie externa
rotatie interna
adductie
abductie
Fetele si liniile de delimitare ale corpului uman
Fete
anterioara
posteerioara
dorsala
ventrala
interna
externa
laterala
mediana

NIVELE DE ORGANIZARE ANATOMICA SI FIZIOLOGICA

A CORPULUI UMAN
Organismul uman consta din circa 1x1017 celule grupate in
numeroase tipuri si subtipuri.
Fiecare tip de celula este rezultatul expri,arii preferentiale a
acelor gene din genomul uman celular comun care se leaga de functia
sa specializata.
Celulele , de unul sau mai multe tipuri, impreuna cu produsii
lor formeaza tesuturi.
Tesuturile , integrate in moduri specifice, formeaza organe.
Treapta de integrare si mai eleborataeste reprezentata de
tracturi si sisteme , care realizeaza functii si mai complexe, inalt
integrate.
Treapta finala de organizare pe plan biologic este
reprezentata de organismul intreg.
Acesta poate fi prin urmare privit ca un vast agregat format
din miliarde de unitati celulare semiautonome, care, traiesc ,
functioneaza si interactioneaza in comun, fara tulburari
perceptibiletat timp cat organismul este sanatos.
Bolile indiferent de nivelul la care se manifesta ( organism

intreg, sistem, organ, tesut), isi au originea in celule si afecteaza celule.

CELULA
( structura-functii-diviziune)

Tipuri de celule procariote( prezente la bacterii si la unele alge,

nu au genomul separat de citoplasma intr-un nucleu definit);
- eucariote ( prezente la protozoare si toate
metazoarele , inclusiv omul , avand genomul izolat de citoplasma intrun nucleu clar definit );
Celula eucariota
Dimensiuni in general sub 100 micrometri.
Se studiaza la microscopul optic, electronic, metode de analiza
spectrala( rezonanta electronica de spin, RMN), metode izotopice,
tehnici de separatie fizico-chimice.

Structura celulei
1 Nucleu
2 Citoplasma
3 Membrana celulara(plasmalema)

1 Nucleul
localizat de obicei in centrul celulei , are forma sferica sau
ovoidala, cu diametru de 3-5 micrometri si volum mediu
de 50 micrometri cubi, ( aproximativ 10% din volumul
celulei). Exista variatii de forma si dimensiune in functie
de starea celulei. In celulele aflate in in interfaza ( intre
diviziuni), nucleul este un compartiment celular distinct,
separat de citoplasma prin membrana nucleara
( nucleolema);
Membrana nucleara este constituita din 2 foite ( externa
si interna) organizate intr-o cisterna perinucleara ce face
parte din reticulul endoplasmatic;
in zonele de contiguitate dintre cisterne sunt fenestratii
(pori nucleari),cu diametru de circa 80 nm, prevazuta cu
o structura numita complex de por;
porii sunt zonele de schimb macromoleculare nucleucitoplasma;
foita externa a nucleolemei are o structura identica cu cea
a reticulului endoplasmic cu care se continua , uneori
prezinta ribozomi;
foita interna este dispusa pe o captuseala laminara pe care
sunt fixate complexele de por si interactioneaza cu
cromatina nucleara;
nucleul contine genomul celulei;
genomul consta dintr-un nr. Definit de molecule lungi de
ADN, avand fiecare structura in dublu helix, lungimea
totala in celula umana atinge cca. 1,6m continand un
volum de informatie de cca. 9X1011 biti;
nucleul mai contine echipamentul necesar separatiei
genomului , replicarii sale in vederea diviziunii,
transcriptiei sale pe ARN si prelucrarii transcriptului
original in formele de ARNm , detransport si ribozomal.
In nucleu are loc asamblarea subunitatilor ribozomale;
componenta principala a nucleoplasmei este cromatina
(nucleoproteina) organizata sub forma de fibrile;

 fibrila de cromatina este constituite din granule ;

granulele sunt octameri ce contin 4 proteine bazice
(histone) si un segment de 200 de perechi de baze nucleare
al unei molecule foarte lungi de ADN in fdublu helix;
o granula si una dintre legaturi formeaza subunitatea
repetitiva a fibrilei de crmatina nucleozomul- acesta este
considerat subunitate de baza a genomului;
nucleul interfazic contine 1-2 corpusculi globulari nucleoli;
nucleolii au nr. Si dimensiuni direct proportionale cu
intensitatea sintezelor proteice in celula implicata. Sunt
formati din o structura fibrilara si una granulara ,
separate prin o complexa arie de contact. La nivelul lor se
sintetizeaza si se cupleaza cu proteinele specifice ARN
ribozomal ce intra in structura subunitatilor ribozomale.
Particulele ribozomale sunt stocate provizoriu in
structura granulara, fiind apoi trecute in citoplasma prin
porii nucleari.

2 Citplasma
citoplasma contine matricea citoplasmatica si
compartimente subcelulare (organite celulare- destinate
indeplinirii unei functii specializate)
organitele celulare sunt de 2 tipuri : unele sunt
ansambluri macromoleculare , localizate de obicei in
matricea citolpasmatica , sunt reprezentate de ribozomi si
aparatul locomotor ( citoschelet, sisteme de microtubuli si
filamente) si nu pot fi diferentiate decat arbitrar de
sistemele cu grad mai redus de complexitate( sisteme
multienzimatice, filamente si particule). A doua categorie
de organite este reprezentata de compartimentele celulare
delimitate de o membrana si continand o matrice proprie,
functionarea lor depinzand de gradientele locale create de
sistemul de citomembrane intracelulare, din aceasta

categorie fac parte : mitocondriile, lizozomii, reticulul

endoplasmatic , aparatul Golgi, etc;

Ribozomii
au activitatea si rolul cel mai important in sinteza de
proteine;
au 20-25 nm diametru, coeficientul de sedimentare de 80 s;
sunt formati din 2 subunitati o subunitate mica ( 40s),
continand o molecula de ARN ribozomal (18s)si circa 30 de
proteine diferite si o subunitate mare(60s), ce are 3
molecule de ARNribozomal( 23s, 5,8s si 5s)si cca. 50 de
molecule proteice diferite;
cuplarea subunitatilor se realizeaza in prezenta ARNm cu
participarea ARNt care aduce aminoacizii necesari
sintezei;
procesul sintezei proteice consta din 3 faze succesive
(initiere, elongatie si terminare);

Aparatul locomotor celular

celulele eucariote ale organismului uman au urmatoarele tipuri de
miscari : - vibratii ritmice ciliare si flagelare,
- ansambluri contractile intracelulare,
aparatul locomotor celular include atat dispozitive contractile
sau motorii, cat si componente relativ rigide , dar deplasabile ce
reprezinta echivalentul unui sistem schelet intern ( citoscheletul);
Citoscheletul este format din mai multe elemente :
microtubulii (sunt structuri cilindrice, alcatuite din

protofilamente paralele, protofilamentul alcatuit din

polimerizarea de heterodimeri rezultati din condensarea
a 2 molecule proteice tubulina a si tubulina b.
Microtubulii sunt utilizati in celule pentru realizarea
centrului celular, cilii, flagelii, pentru mentinerea unor
forme diferite de cea globulara(axonul), calinii de ghidaj
pentru transportul intracelular al unor componente
mobile ( deplasarea unor organite, transportul axonal de
substante)
filamentele intermediare (sunt mai subtiri decat
microtubulii, mai groase decat filamentele de actina, se
grupeaza in fascicule, rezulta din polimerizarea a 1-2
proteine, conecteaza zonele de aderenta intercelulare ,
contribuie la rezistenta mecanica a celulelor si
tesuturilor);
microtrabeculele ( structuri filamentoase cu rol de
interconectare a elementelor citoscheletice);
cilii si flagelii( structuri similare ca organizare , flagelii
sunt de dimensiuni mai mari, sunt formati din axolema, o
portiune patrunde in periferia celulei fiind acoperita de
plasmalema, axolema este formata din 9 perechi
periferice de microtubuli, dispuse in jurul celei de-a 10
pereche centrala, axolema este fixata pe un corp bazal ,
avand structura unui centriol);
centriolul( in interfaza celula contine 2 centrioli, in
vecinatatea nucleului in regiunea ap. Golgi, este un corp
cilindric format din 9 elemente alungite, dispuse ca
aripile unei turbine, fiecare element este format din 3
microtubuli fuzionati, la nivelul centriolului pare sa se
fixeze sistemul microtubular al celulei, in momentul
diviziunii celulare centriolii se dedubleaza , migreaza la
polii opusi ai celulei si formeaza fusul de diviziune);
dispozitivele contractile ( toate celule contin mai mult sau
mai putin toate proteinele contractile ( actina, miozina,
tropomiozina,etc), diferentele constand doar in modul de
organizare si cantitatile existente);

Reticulul endoplasmatic
este compartimentul intracelular cu cea mai complexa
geometrie si cea mai mare diversitate functionala, consta
din o retea de canale si cisterne , delimitate de membrane
individualizate, ce strabat citoplasma de la plasmalema la
nucleu;
formeaza in jurul nucleului cisterne perinucleara iar la
periferie ramane separat de plasmalema printr-un strat
subtire , fibrilar si dens de citoplasma( exoplasma);
este format din tubuli contorti si anastomozati si cisterne
turtite, cand sunt numeroase se dispun in siruri paralele;
domenii ale reticulului endoplasmic diferentiate
functional si structural :a) cisterna
perinucleara( inconjoara nucleul in interfaza, controleaza
traficul prin porii nucleari), b) reticulul endoplasmic
rugos( are atasat polizomi la nivelul membranei, contine
mai ales cisterne si este implicat in sintezele proteice), c)
reticulul endoplasmic neted ( format din retea fina de
tubuli, asociat cu depozitarea de glicogen si lipide), d)
elemente de tranzitie la limita cu complexul Golgi;
in membranele RE sunt localizate procese enzimatice
esentiale in desfasurarea functiilor celulare;
enzime si procese biochimice de la nivelul RE : a) enzime
implicate in metabolismul lipidic( sinteza
trigliceridelor,fosfolipidelor, sfingolipidelor si a
colesterolului. Enzime ce modifica lipidele : transacilaze,
enzime de elongatie, de desaturare), b) enzime de
transport din categoria fosfatazelor( Ca -ATPaza,
nucleozid fosfataze), c) oxidaze cu functii multiple
( citocromi cu rol de detoxifiere), d) enzime implicate in
prelucrarea proteinelor secretoare;
Peroxizomii

organite celulare de dimensiuni in general reduse

( 0,5microm), descrise initial in celule renale si hepatice, delimitati de o
membrana simpla, contin matrice densa in care uneori se afla un corp
cristalin. Contin peroxidaze , mai ales catalaza. Formeaza peroxizi si
AcCoA , reduc NAD+ la NADH , compusi folositi ulterior in
mitocondrii pentru producerea de ATP.

Aparatul Golgi

reprezinta un grup de compartimente delimitate de

membrane ce se interpun intre reticulul endoplasmicsi
plasmalema ;
format din un pachet de cisterne aplatizate (3-10), care
au o fata convexa ( proximala) in interactiune cu RE si
una concava( distala) in relatie cu plasmalema;
pe fata proximala se afla vezicule mici( vezicule Golgi
periferice), pe fata distala se afla vezicule Golgi mari ( de
condensare);
interactioneaza cu RE prin intermediul unor elemente
tranzitionale , care prezinta polizomi pe fata reticulara si
sunt netede, dar cu mici protruzii pe fata golgiana;
este implicat in transportul activ unidirectional al
proteinelor secretoare, produse in RE , pana la nivelul
cisternelor si al vacuolelor de condensare;
in tranzit o parte din proteinele secretoare sufera
modificari chimice post translationale prin proteoliza
partiala si glicozilare. Proteina precursoare este o
preproteina( proinsulina, proalbumina). Proteinele
secretoare prelucrate sau nu sunt impachetate in
formatiuni veziculare( vacuole sau vezicule de secretie)
capabile sa interactioneze cu plasmalema in cadrul
procesului de exocitoza;
in aceste vacuole produsul de secretie, este condensat

prin extruzia apei;

la nivelul ap. Golgi are loc si sortarea enzimelor
lizozomale si dirijarea lor spre lizozomi;
exocitoza ( procesul de expulzare al continutului
veziculelor de secretie) incepe prin fuziunea membranei
veziculare cu plasmalema. Fuziunea este spontana sau in
prezenta unui factor secretogog. Fuziunea este urmata
de fisurarea stratului lipidic cu formarea unui orificiu
prin care se elimina continutul vezicular, necesita energie
si calciu. Membrana veziculara este deobicei incorporata
in plasmalema, din care se refac eventual noi vezicule in
vederea reincarcarii cu produsul de secretie.

Lizozomii

sunt organite saculare ce contin enzime digestive si

functioneaza ca un sistem digestiv intracelular;
contin peste 40 de enzime ( proteaze, nucleaze,
glicozidaze, lipaze, sulfataze), majoritatea fiind
hidroxilaze acide;
constitue un sistem ce participa la digestia , pana la
compusi elementari, a substantelor din afara
celulei( heterofagie) sau din interior ( autofagie sau
crinofagie);
heterofagia consta din captarea compusilor
extracelulari prin procese de endocitoza, pentru
particule solide de dimensiuni relativ mari ( resturi
celulare, microorganisme), procesul se numeste
fagocitoza, si membrana este strans aderenta de de
particula inclusa. Cand sunt particule mici ( molecule)
incluse odata cu faza fluida in vezicule mici procesul se
numeste pinocitoza de faza fluida;
in unele cazuri , substantele traverseaza plasmalema si

membrana lizozomala si se concentreaza direct in

lizozomi ( coloranti : acridina oranj, madicamente :
clorochina, carcinogeni : hidrocarburi clorinate);
prin fuziunea veziculelorin care se afla cu lizozomii ,
constituentii celulari , capata acces la acestia. Cand este
vorba de vezicule secretoare procesul se numeste
crinofagie, in cazul autofagiei portiuni de citoplasma si
organite celulare sunt incluse in o cisterna cu REN ,
care ulterior fuzioneaza cu lizozomul;
produsii digestiei localizate la nivelul lizozomilor
secundari , au dimensiuni moleculare mici, difuzeaza in
citoplasma devenind disponibile pentru procesele de
biossinteza. Veziculele golite se reincarca cu noi
compusi si cu enzime digestive. Cand compusii nu sunt
digerabili se transforma in corpi reziduali , fiind
descarcati la exterior prin exocitoza;
in unele celule lizozomii pe langa functiile digestive mai
au si functii : a) de aparare ( fagocitarea
microorganismelor in PMN si macofage), b) distrugere
a celulelor imbatranite ( hematii de macrofage in
splina), c) secretia unor hormoni( scindarea hormonilor
tiroidieni), d) absortia proteinelor ( recuperarea
proteinelor filtrate de celulele tubului urinifer
proximal), e) regenerarea bastonaselor retiniene
( discurile de la varful bastonaselor sunt distruse de
lizozomii epiteliului pigmentar);

Mitocondriile

legaturile fosfat macroergice din ATP reprezinta cea

mai comuna forma de stocare si eliberare a energiei
proceselor celulare. In celulele animale opereaza in
tandem doua sisteme generatoare de ATP : glicoliza
( localizata in citosol) si fosforilarea oxidativa ( in
mitocondrii);

 sunt structuri filamentoase sau granulare, ( 0,3-0,5

micrometri diametru, pana la 10microm lungime), nr.
Si forma variaza continu;
ocupa 5% din vol. Celular dar pot ajunge la 30%
( miocard) in tesuturile foarte active;
au o organizare similara : membrana mitocondriala
externa, geometrie simpla si membrana mitocondriala
interna puternic pliata;
crestele mitocondriale sunt deobicei pliuri aplatizate,
dar pot avea si alte forme ( ex/ tubulara, etc).
Suprafata interna a crestelor este acoperita de mici
particule legate de membrana printr-o tija fina;
intre cele 2 membrane exista un spatiu cu continut de
denditate scazuta( camera mitocondriala externa);
camera mitocondriala interna contine matricea
mitocondriala densa in care se gasesc granule
intramitocondriale, ribozomi mitocondriali, genom
mitocondrial ( o molecula de ADN) . Enzimele
mitocondriale localizate in matrice sau creste asigura
conversia in acetil coenzima A, desfasurarea ciclului
Krebs iar in final lantul transportor de electroni;
in afara rolului energetic mitocondriile sunt capabile
sa acumuleze ioni ( fosfat, calciu, fier), eliberandu-i
apoi la nevoie. Ele tind sa se acumuleze in zonele de
activitate celulara intensa ( sisteme contractile, zone
de transport activ, etc);

Organite celulare specifice

Indeplinesc functii specializate, unele tipuri de celule contin
organite adaptate realizarii acestor functii. Din aceasta categorie fac
parte miofibrilele celulelor musculare, neurofibrilele si corpii Nissl
caracteristici neuronilor, etc.

Incluziunile celulare
Matricea citoplasmatica , sediul proceselor de sinteza al
aminoacizilor, acizilor grasi si monozaharidelor, precum si al
metabolismului intermediar in care sunt implicati acesti compusi
joaca si rol in depozitarea rezervelor metabolice reprezentate de
glicogen si lipide. Glicogenul este stocat sub forma de granule de
dimensiuni variate ( diam de cca. 25Nm in muschi, cca. 80Nm in
hepatocite), iar lipidele apar sub forma de picaturi ( diam de 0,2-0,5
microm). In celulele adipoase picaturile de lipide se aglomereaza
ocupand practic cvasitotalitatea celulei iar in celulele secretoare de
homoni steroizi se afla mari cantitati de colesterol esterificat.
3. Membrana celulara ( plasmalema)
separa continutul celulei de mediul extracelular, existand si
un sistem de membrane intracelulare care depasesc de
circa 10-20 de ori plasmale ( atat ca masa cat si ca
suprafata);
membranele intracelulare sunt de cel putin 10 tipuri
diferite structural, biochimic, functional, fiecare tip fiind
organizat ca un compartiment inchis;
plasmalema este un complex molecular lipoproteic care
inconjoara celula , mediind si controland interactiunile
celulei cu toate componentele mediului , fie ele molecule
mici, mari sau alte celule;
structura si functiile membranelor biologice sunt in
general unice , se pot descrie cateva tipuri
morfofunctionale de biomembrane : 1) membrana celulara
propriu-zisa, care delimiteaza celula, 2) membranele
organitelor celulare , care delimiteaza compartimentele
celulare descrise, 3) membrane specializate( sinaptice,
mielinice, etc), 4) membrane tisulare de natura epiteliala in
cazul unor organe si sisteme (endoteliul capilar, alveolar,
mucoasa digestiva, epiteliul renal, etc);
functiile fundamentale ale mebranelor :

1. delimitare fizico-chimica a mediului

intracelular de cel extracelular;
2. asigurarea distributiei asimetrice a
componentelor ionice prin permeabilitatea
selectiva si transportul activ, sta la baza
activitatii bioelectrice celulare, a
transmiterii sinaptice, procese de secretia si
absortie digestiva si renala, mentinerea
echilibrului hidro-electrolitic,etc;
3. transferul de informatie realizat prin
hormoni, medicamente si alti stimuli fizicochimici ;
4. rol de aparare si secretie prin fagocitoza,
endocitoza si exocitoza;
5. rol in recunoastere intercelulara si aparare
imunitara;
6. reglarea si limitarea cresterii organelor;
7. adezivitatea si relatiile intercelulare;
8. roluri metabolice intracelulare ( conversia
chimiosmotica a energiei in ATP);
9. participarea la desfasurarea mecanismelor
etiopatogenice ale unor afectiuni;
din punct de vedere chimic membranele sunt formate
din lipide si proteine in parti egale , la care vin sa se
adauge polizaharide complexe din grupul ozidelor;
lipidele membranare sunt majoritar(>60%) fosfolipide,
au cap polar hidrofil si coada ( catena ) hidrofoba. Mai
contin lipide neutre si steroli(colesterol) ce formeaza in
apa structuri cilindrice si micelii apoase cu rol de
rigidizare a straturilor bilipidice;
proteinele membranare : adaugate matricei lipidice
membranare sunt considerate din punct de vedere
functional , a fi structurale si bioactive ( enzime,
transportori, receptori,etc). Ancorarea proteinelor in
stratul bilipidic se realizeaza prin legaturi
electrovalente si hidrofobe realizate la nivelul
aminoacizilor polari si respectivi apolari hidrofobi.
Datorita acestor legaturi proteinele selectioneaza si
organizeaza lipidele care la randul lor determina

structurile secundara si tertiara ale proteinelor.

Proteinele se fixeaza si in suprafata stratului bilipidic
prin legaturi electrovalente, in timp ce in grosimea
stratului legaturile sunt de tip hidrofob;
glucidele membranare ( glicolipide si glicoproteine)
sunt constituenti implicati in in adezivitatea si
antigenitatea celulara , precum si in geneza incarcarii
electrice, fenomene ce justifica interesul larg al
cercetarii lor. Sunt inclusi compusii sialici,
mucoproteinele, cerebrozidele, gangliozidele.
Intrarea in celule a substantelor necesare activitatii
celulare , precum si eliminerea produsilor de catabolism
sau utili metabolic se realizeaza prin fenomene de
transport transmembranar, de omarediversitate si
eficienta. Membrana celulara controleaza si moduleaza
schimburile asigurand supravietuirea , functionarea si
adaptarea homeostazica permanenta a celulelor la
conditiile de mediu. Principial transportul
transmembranar se realizeaza prin 2 tipuri principale
de mecanisme 1) ntransportul pasiv( care se realizeaza
in sensul unor gradiente fizico-chimice
transmembrabare , se supune legilor difuziunii si
osmozei, fara a necesita consum de energie metabolica
si 2) transportul activ realizat deobicei impotriva
gradientilor fizico-chimici, cu consum de energie
metabolica. Formele de transport depind in primul
rand de dimensiunile substantei de transportat ,
descriindu-se astfel sisteme de microtransfer , care
asigura patrunderea discontinua de macroparticule si
sinteme de macrotransfer.
Sisteme de microtransfer( permeatie moleculara continua)
a) sisteme de transport pasiv:
1) osmoza;
2) difuziunea simpla;
3) difuziunea facilitata- contratransport;
4) echilibru Donnan;
5) codifuziune( difuziune cuplata);

b) sisteme de transport activ :

1) pompe active pentru electroliti si neelectroliti;
2) contratransport si cotransport;
3) microfagocitoza;
Sisteme de macrotransfer
a) endocitoza :
1) pinocitoza -macropinocitoza si micropinocitoza;
2) fagocitoza;
b) exocitoza;
c) transcitoza;

Diviziunea celulara
Informatia genetica transportata pe cromozomi este
transmisa celulelor fice in 2 tipuri diferite de
circumstante.
Mitoza se intampla de fiecare data cand o celula somatica
( celula negerminativa), se se transmit 2 copii identice
fiecarei gene , catre fiecare celula fiica, mentinand astfel o
compozitie genetica uniforma in toate celulele
organismului.
Meioza se caracterizeaza prin faptul ca informatia
genitica se transmite de la un individ la un descendent. In
meioza cei 46 de cromozomi ai unei celule germinative
imature se aranjeaza singuri in 23 de perechi in centrul
nucleului , fiecare pereche fiind compusa dintr-un
cromozom derivat de la mama si din cromozomul omolog
de la tata. In timpul meiozei cei 2 cromozomi parteneri
se separa si numai unul din fiecare pereche se va
repartiza in fiecare gamet.deci meioza reduce nr.
Cromozomilor de la 46 la 23, ficare gamet primind un
cromozom din fiecare din cele 23 de perechi .
Asortarea fiecarei perechi de cromozomi este aleatorie ,
astfel incat fiecare gamet primeste o combinatie diferita
de cromozomi materni si paterni, combinarea la

fertilizarea ovulului si spermatozoidului fiecare avand 23

de cromozomi duce la un individ cu 46 de cromozomi.
Combinarea independenta a cromozomilor in gametidin
timpul meiozei produce o diversitate enorma de
genotipuri posibile ale progenitorilor. Pentru fiecare 23
perechi de cromozomi exista 2 23 de combinatii diferite
care se pot forma, iar posibilitatea ca un set de parinti sa
produca 2 urmasi cu complement identic de cromozomi
este una din 2 23 sau una la 8,4 milioane ( exceptand
gemenii monozigoti).