2.

Administrativ
03.03.2014

Autoritatile care realizeaza prerogativele celor 3 puteri clasice in stat, sunt prevazute in
Titlul III al Constitutiei, intitulat Autoritati publice, care are urmatoarea structura:
-

Capitolul I: Parlamentul:
Organ reprezentativ suprem al poporului roman
Unica autoritate legiuitoare a tarii
o Putere legislativa

Capitolul II: Presedintele

Capitolul III: Guvernul
Capitolul IV: Raporturile Parlamentului cu Guvernul
Capitolul V: Administratia publica
o Puterea executiva

Capitolul VI: Autoritatea judecatoreasca

o Puterea judecatoreasca

Acestea nu sunt singurele autoritati publice care se regasesc in sistemul constitutional

actual in Romania. Lor li se adauga altele, al caror statut specific a determinat reglementarea lor
in alte parti ale constitutiei, cum ar fi:
Curtea de conturi (reglementata in Titlul IV, referitor la economia si finantele
publice). Aceasta a avut misiunea sa controleze modul de formare, de intrebuintare si de
administrare a resurselor financiare ale statului si a sectorului public.
Avocatul poporului (reglementat in Titlul II). El are menirea sa apere drepturile
si libertatile fundamentale ale persoanelor fizice.
Curtea constitutionala (reglementata in Titlul V). Ea reprezinta garantul
suprematiei constitutiei in Romania.
In art. 52 regasim dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica, acesta constituind,
alaturi de dreptul de petitionare categoria drepturilor garantii. Potrivit acestuia, persoana
vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim de o autoritate publica, printr-un act
administrativ sau prin nesolutionarea in termenul legal al unei cereri este indreptatita sa obtina
recunoasterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului si repararea pagubei.
Constatam ca textul constitutional face referire la acte administrative ale autoritatilor
publice. Aceeasi sintagma o gasim si in art. 126, alin. (6), care garanteaza controlul de legalitate
exercitat pe calea contenciosului-administrativ asupra actelor administrative ale autoritatilor
publice.
1

2. Administrativ
03.03.2014
In acest mod, Constitutia a transat o disputa existenta in scoala postbelica de drept public
de la Bucuresti si de la Cluj.

Potrivit scolii de la Bucuresti, administratie publica, inteleasa in totalitatea

formelor ei de concretizare (acte administrative, fapte si operatiuni materiale etc.) realizeaza doar
autoritatile administrative, aceasta reprezentand asa-numita administratie-scop, adica
administratie care reprezinta ratiunea de a fi a autoritatilor care o presteaza.

Potrivit scolii de la Cluj, activitati de natura administrativa, desfasoara si alte

autoritati publice decat cele administrative, ea reprezentand administratia-mijloc de realizare a
competentei. Astfel, orice autoritate publica, pentru a-si realiza competenta ei specifica, este
obligata sa deruleze anumite activitati de natura administrativa, fara de care nu-si poate
administra atributia principala. Ex: trebuie sa numeasca in functie personalul, actul de numire
intr-o functie publica fiind un act administrativ; sa efectueze anumite achizitii de bunuri inerente
functionarii sale, contractul de achizitie publica fiind un contract administrativ.
Rezulta ca prin cele 2 texte constitutionale, disputa a fost transata in favoarea scolii de la
Cluj, admitandu-se ca orice act administrativ, indiferent de autoritatea publica de la care acesta
emana este supus controlului de legalitate exercitat de instantele judecatoresti pe calea
contenciosului administrativ.
Contenciosul administrativ semnifica ansamblul litigiilor izvorate din acte
administrative ale autoritatilor publice, prin care se vatama drepturi si interese legitime ale
persoanelor fizice sau juridice. Etimologic, contendo, contendere = a se infrunta in lupta, adica o
situatie conflictuala care trebuie transata de o autoritate competenta si de aici ideea de contencios
administrative (litigiile cu administratia), contencios constitutional (litigiile care releva
incalcarea principiului suprematiei constitutiei) sau contencios electoral (generat de procesul
electoral).

Administratia publica. In doctrina de specialitate, aceasta este definita in dublu sens:

a.
Formal-organic. Aceasta evoca un ansamblu de organe, de structuri care presteaza
o activitate de natura administrativa.
b.
Material-functional. Notiunea evoca modalitatile de concretizare a acestei
activitati, in sensul de acte si operatiuni juridice, materiale, prestarea unor servicii etc.
Reunind cele 2 sensuri, administratia publica reprezinta ansamblul activitatilor
desfasurate de: Presedintele Romaniei, Guvern, administratia centrala de specialitate subordonata
sau autonoma, prefecti, consiliile locale, consiliile judetene, primarii si presedintii consiliilor
judetene, precum si autoritatile aflate in subordonarea sau coordonarea acestora, prin care, in
regim de putere publica se duc la indeplinire legile, sau, in limitele legii se presteaza servicii
publice.

2. Administrativ
03.03.2014
Trasaturi:

Administratia publica este o activitate desfasurata de un ansamblu de autoritati si

institutii publice, denumite generic autoritati ale administratiei publice (organe ale administratiei
publice).

Ele sunt plasate la nivel central si local. Autoritatile centrale exercita o

competenta teritoriala generala, nationala, pe cand autoritatile locale si judetene exercita o
competenta la nivelul unitatii administrativ teritoriale in care au fost desemnate, alese sau numite
si isi desfasoara activitatea.

Sub aspectul organizarii administrativ-teritoriale, Romania face parte din

categoria statelor, care au un nivel intermediar (judetul) intre nivelul central si nivelul de baza,
reprezentat de comuna, oras (municipiu). In prezent se poarta discutii, se poarta discutii cu
privire la al doilea nivel intermediar, respectiv regiunea. Insa acest lucru impune modificarea
Constitutiei.
Autoritatile care realizeaza administratia publica in actualul sistem constitutional si legal
sunt urmatoarele:
La nivel central:
o Presedinte + Guvern (cei doi sefi ai executivului dualist)
o Administratia centrala de specialitate
Ministere se organizeaza si functioneaza numai in subordinea
Guvernului
Alte organe centrale de specialitate care se pot infiinta in
subordinea Guvernului, in subordinea unui minister sau ca
autoritate centrala autonoma.
La nivel judetean:
o Administratie de stat
Prefect (reprez. Guvernului in teritoriu)
Serviciile publice deconcentrate
o Administratie de natura autonoma
Consiliul judetean (organului deliberativ)
Presedintele Consiliului Judetean
Regii autonome, institutii publice etc.
La nivel local:
o Consiliile locale (organe deliberative ale autonomiei locale)
o Primarii (organe executive ale autonomiei locale)
o Regii autonome, institutii publice, societati comerciale etc.
Administratia publica realizeaza, pe langa aceste autoritati publice, si admite persoane
juridice de drept privat, care au fost autorizate potrivit legii de catre un organ public sa presteze
anumite servicii publice.
3

2. Administrativ
03.03.2014
Administratia publica are 2 componente esentiale:
o
Executarea legii. Activitate care se concretizeaza atat prin modalitati de
punere efectiva in executare a legii (ex: amenajarea spatiului pentru votare), cat si prin
activitati, prin care se adopta acte juridice cu forta inferioara legii, prin care aceasta este
pusa in executare. Art. 8, alin. (2), hotararile Guvernului se adopta pentru organizarea
executarii legii. Ele reprezinta astfel acte juridice, care au menirea sa puna legea in
executare, ele fiind o forma de concretizare a activitatii administratiei. De aceea, in mod
constant, doctrina a sustinut ca administratia publica are 2 componente:
o componenta de prescriere de norme
o componenta prestatoare, de realizarea in concret a unor
servicii catre populatie.
o
Prestarea de servicii publice in limitele legii. Serviciul public reprezinta
o institutie traditionala a dreptului public, a dreptului administrativ, care multa vreme a
fost definit ca reprezentand dreptul serviciilor publice.

Serviciul public reprezinta o activitate desfasurata de un organ

public sau de un agent privat autorizat de un organ public, prin care se satisfac nevoi
sociale de interes public. Ex: serviciul public de invatamant sau de comunicare in masa se
presteaza atat de universitati de stat, cat si de universitati private.
Atunci cand statul transfera unui particular dreptul de a presta un serviciu
public, el isi conserva prerogativa de a supraveghea si controla modul in care particularul
realizeaza acel serviciu public, putand sa aplice sanctiuni care pot determina chiar
suspendarea sau suprimarea dreptului de a presta serviciul respectiv. Ex: desfiintarea
unei universitati. Acest drept se numeste traditional dreptul de politie administrativa, prin
care statul vegheaza si asigura deesfasurarea conform legii a serviciului public pe care l-a
transferat particularilor.

Administrarea publica este o activitate derulata in regim de putere publica, ceea

ce presupune ansamblul prerogativelor speciale derogatorii de la dreptul comun prin intermediul
carora interesul public sau general prevaleaza asupra particular sau privat, prerogative de care
dispun autoritatile administrative.