Societatea medievala n

secoleleIX-XI.
Farmiarea politic.
Realizat de:

Catru Nicoleta

Castelul feundal.

Castelul feudal era puterea militar a seniorului. Castelul coninea: anuri de ap, pentru ca
inamicii s nu ptrund cu uurin n castel, poduri mobile, turnuri de aprare, locuina seniorului
sau donjon, locuina slugilor, magazii i grajduri pentru animale. Pn n secolul al XI-lea, castelul
este construit din lemn; apoi devine un edificiu monumental din piatr. Este mprejmuit cu un zid cu
creneluri i ntrit cu turnuri. n afara zidului se afla un an adnc umplut cu ap peste care poate fi
cobort un pod mobil de lemn. Incinta de aprare poate adposti un mare numr de oameni i o
cantitate nsemnat de provizii. n interiorul ei se gsete un turn numit donjon. Aici, de fapt,
locuiete nobilul mpreun cu familia sa.

Nobili i rani.
n perioada medieval ranii i stenii alctuiau cea mai mare partea populaiei Europei.
Istoricii estimeaz c n acele vremuri circa nou din zece oameni erau rani, fermieri sau lucrtori
ai pmntului. Marea majoritatea a acestora erau erbi, iobagi legai de pmnt. O mic parte erau
rani liberi care nu aveau statut de sclavi ai nobililor i care erau obligai s plteasc o rent fix
pentru pmnturile lor. Unii dintre ei deveneau bandii i tlhari. Un sat din acele vremuri adpostea
de regul ntre zece i aizeci de familii. Fiecare astfel de familie tria ntr-o locuin din lemn sau
pmnt iluminat doar cu opaie. Casele erau prevzute cu cuptoare i sobe. Podelele erau acoperite
cu rogojini din nuiele sau stuf, iar n casele lor intrau libere psrile de curte, porcii sau cinii.
Paturile erau fcute din baloi de paie aezai pe crengi, iar pe timpul nopii, ranii se acopereau cu
esturi

de

ln

sau

blnuri

de

animale.Regii si nobilii traiau in castele

impreuna cu familiile lor, cu slujitorii si
soldatii. In vreme de pace, stapanul
castelului

isi

administra

pamanturile,

pastra legea si ordinea si organiza

petreceri si turniruri. Regii si nobilii
plecau adesea sa vaneze pe terenurile din
imprejurimile castelelor lor. Ei plecau
calare insotiti de ogari si vanau cerbi,
mistreti, ursi si lupi. In Evul Mediu, era un
sport foarte popular vanatoarea cu soimi.
Stapanii, impreuna cu doamnele lor, aveau
soimi dresati de soimari ca sa prinda
animale mici si pasari. La castel se tineau
adesea

intreceri

cavaleresti

numite

turniruri. Proba cea mai admirata era cea

in care doi cavaleri se napusteau calari
unul asupra celuilalt, fiecare dintre ei
incercand cu ajutorul lancilor sa-si doboare adversarul la pamant. Salile mari ale castelelor gazduiau
adesea petreceri imbelsugate. Pajii serveau

invitatilor mancaruri si bauturi fine, mascaricii

spuneau snoave iar menestrelii cantau din instrumente si din glas.

Societatea medieval.
Societatea medievala era organizat dup un sistem social i politic cunoscut sub
denumirea de feundalism, care i este specific Evului mediu. Acesta a fost un sistem de organizare a
societii n care aristocraia agrar i militar stpnea pmntul i ranii. Structurile de acest tip sau impus n toat Europa n etape diferite, dar s-au dezvoltat mai complet n Franta, n secolele IXXIV. Nobilii i taranii erau principalele categorii sociale n ornduirea feudal. Nobilii, posesorii de
pmnturi, deineau puterea economic i politic. ranii, lucrtori ai pmntului, i-au pierdut, n
numr tot mai mare, libertatea, ajungnd nserbie. Alturi de aceste categorii, locuitorii oraelor au
nceput

joace

un

rol

tot

mai

important

viata

pe

msur

ce

s-au

dezvoltat mestesugurile comertul.

Vechea aristocraie roman i cea germanic fuzioneaz, prin nrudiri sau schimburi de
elemente culturale. Familiile senatoriale romane ptrundeau n domeniul clerical, n timp ce nobilii
germanici preferau funciile militare. Indiferent de originea etnic, se purtau nume latine, germanice
i cretine. Oamenii liberi din clasele inferioare renunau la libertatea personal pentru a-i caut
protecia celor puternici. S-a format astfel rnimea dependen tot mai numeroas, format din
indivizi ce i-au pierdut libertatea, descendenii sclavilor ce au primit o bucat de pmnt, ai
colonilor, liberilor. Termenul de "Servus" ce denumea odinioar sclavii antici, din care provine
termenul de "erb" denumea ranii dependeni. Clerul recruta indivizi numai din rndul nobilimii,
care beneficia de privilegiul imunitii, agenii regelui avnd interdicia de a ptrunde pe domeniile
acestora pentru a exercit justiia, pretinde taxe sau a recruta. Sistemul organizrii domeniale
feudale se rspndete din Frana n ntreg Occidentul. Dependen ranilor i biserica a contribuit
la fixarea populaiei n aezri stabile, astfel, apar satele medievale. Relatia feudala in Evul Mediu
insemna o interdependenta personala. Feudalul se angaja sa-si apere vasalul, in schimb vasalul jura
fidelitate feudalului. Acesta din urma isi castiga astfel adepti, dar spre asi asigura propri-ai
securitate, el devenea vasalul unui feudal si mai mare. In varful ierarhiei de putere formate din
feudali si vasali, se situa regele ca feudalul suprem, pentru care cei mai insemnati feudali depuneau
juramant de loialitate (fidelitate). O caracteristica a oranduirii feudale era aceasta relatie de supra- si
subordonare. Se corela cu doua concepte de importanta majora din acea vreme: proprietatea asupra
pamantului si serviciul militar. Pentru suveranitate si alte angajamente luate, feudalul primea o
danie de pamant. Aceasta era numita feudum, de unde provine si termenul de feudalism.
.

Obligatia majora a vasalilor era serviciul militar. Datoria feudalilor de rang inalt era ca intr-un numar
prestabilit de zile din an sa fie la dispozitia regelui cu o forta armata negociata. Din punctul de vedere al
regelui aceasta rezolva problema apararii tarii. De altfel, din cauza resurselor insuficienta regele nu era
capabil sa mentina o armata proprie permanenta.

Datorita mosiilor imense, aristocratii erau capabili sa-si respecte angajamentul si sa

recruteze soldati suficienti, deoarece si acestia puteau sa dea pamant vasalilor lor care, la randul lor
puteau face acelasi lucru, si asa mai departe.
La baza piramidei feudale au stat: luptatorul acel cavaler a carui mosie era suficienta doar
pentru satisfacerea propriilor nevoi si intretinerea unui cal mare, care il putea duce impreuna cu
armura sa. In perioada de serviciu anuala , el trebuia sa-si insoteasca superiorul in regimentul
regelui sau in razboi, trebuia sa lupte de partea feudalului in conflictele locale sau sa indeplineasca
misiuni pasnice in cetate, devenita simbolul cel mai reprezentativ al puterii feudale

Viaa feudal, oamenii

i religia
Majoritatea locuitorilor acelor timpuri isi duceau viata la sat, o viata modesta, acestia
locuind in case de chirpici sau uneori lemn. Deci, principalul cadru de locuire in evul mediu era
obstea sateasca. Principalele ocupatii practicate erau agricultura, pastoritul, viticultura, pescuitul,
apicultura si mestesugurile casnice.Cresc recoltele prin imbunatatirea calitatii solului cu ajutorul
asolamentelor bi si trienale, inhamarea si injugarea animalelor. Treptat infloresc targurile si orasele.
Suzeranul era conducatorul suprem ce avea in serviciu nobili, pentru care lucrau taranii.Taranimea
putea fi libera(razesi-Moldova, mosneni-Tara Romaneasca)sau dependenta(iobagi, rumani, vecini).
Intreaga societate medievala se baza pe relatii si multiple dependente reciproce sau
interdependente.
In vremea evului mediu exista o singura religie si anume cea catolica, care isi elabora propriile legi
si randuieli pentru a se asigura ca totul merge bine. Episcopi si arhiepiscopi luau parte la consiliile
conducatorului si jucau un rol foarte important in guvern. Episcopii erau foarte bogati si erau
considerati a fi nobili, lucru care nu se intampla si cu preotii care proveneau din familii simple, nu
erau foarte bine educati si nu erau bogati.Bisericile erau construite in principal in stil romanic, erau
foarte inalte si aveau tavane arcuite cu un timp indelungat de constructie, aproape un secol conform
marimilor pe care le au. In perioada de sfarsit a evului mediu, au existat o serie de conflicte
religioase, Biserica Catolica implicandu-se in luptele pentru monopolizarea puterii in stat impotriva
regilor. La sfarsitul secolului al XIIIlea si inceputul secolului al XIVlea, Papa Bonifaciu VIII a
intrat in conflict cu regii Angliei si Frantei. Acesta lupta impotriva impunerii taxelor pentru clerici
si era impotriva dorintei regelui francez Philip IV de a incerca sa introduca un episcop francez in
curtea regala. Regii devenisera insa atat de puternici incat pana in perioada de sfarsit a evului
mediu, deja aveau putere asupra oricui se afla in interiorul granitelor domeniului sau.In anul 1302,
Philip IV a cerut o intrunire a celor trei mari clase sociale (nobili, clerici si oamenii simplii),
intrunire care il sustinea regele si condamna papalitatea. Vazand ca duce un razboi de unul singur,
Bonifaciu s-a retras. Multi au crezut ca papalitatea a devenit subordonata de Franta deoarece in mai
multi papi francezi, iar aceasta s-a mutat de la Roma la Avignon (1309 1378). acea vreme s-au
succedat iar aceasta s-a mutat de la Roma la Avignon (1309 1378). acea vreme s-au succedat un
timp indelungat de constructie, aproape un secol conform marimilor pe care le au. In perioada de
sfarsit a evului mediu, au existat o serie de conflicte religioase, Biserica Catolica implicandu-se in
luptele pentru monopolizarea puterii in stat impotriva regilor. La sfarsitul secolului al XIIIlea si

inceputul secolului al XIVlea, Papa Bonifaciu VIII a intrat in conflict cu regii Angliei si Frantei.
Acesta lupta impotriva impunerii taxelor pentru clerici si era impotriva dorintei regelui francez
Philip IV de a incerca sa introduca un episcop francez in curtea regala. Regii devenisera insa atat de
puternici incat pana in perioada de sfarsit a evului mediu, deja aveau putere asupra oricui se afla in
interiorul granitelor domeniului sau.In anul 1302, Philip IV a cerut o intrunire a celor trei mari clase
sociale (nobili, clerici si oamenii simplii), intrunire care il sustinea regele si condamna papalitatea.
Vazand ca duce un razboi de unul singur, Bonifaciu s-a retras. Multi au crezut ca papalitatea a
devenit subordonata de Franta deoarece in mai multi papi francezi, iar aceasta s-a mutat de la Roma
la Avignon (1309 1378). acea vreme s-au succedat un timp indelungat de constructie, aproape un
secol conform marimilor pe care le au. In perioada de sfarsit a evului mediu, au existat o serie de
conflicte religioase, Biserica Catolica implicandu-se in luptele pentru monopolizarea puterii in stat
impotriva regilor. La sfarsitul secolului al XIIIlea si inceputul secolului al XIVlea, Papa
Bonifaciu VIII a intrat in conflict cu regii Angliei si Frantei. Acesta lupta impotriva impunerii
taxelor pentru clerici si era impotriva dorintei regelui francez Philip IV de a incerca sa introduca un
episcop francez in curtea regala. Regii devenisera insa atat de puternici incat pana in perioada de
sfarsit a evului mediu, deja aveau putere asupra oricui se afla in interiorul granitelor domeniului
sau.In anul 1302, Philip IV a cerut o intrunire a celor trei mari clase sociale (nobili, clerici si
oamenii simplii), intrunire care il sustinea regele si condamna papalitatea. Vazand ca duce un razboi
de unul singur, Bonifaciu s-a retras. Multi au crezut ca papalitatea a devenit subordonata de Franta
deoarece in mai multi papi francezi, iar aceasta s-a mutat de la Roma la Avignon (1309 1378).
acea vreme s-au succedat

Domeniul feudal.