ALEXANDR NIKOLAEVIO OSTROVSKI

http://www.preferatele.com/docs/diverse/3/alexandr-nikolaevio-4.php
Numple lui A. N. Ostrovski ocupa un loc de frunte in literatura rusa si in istoria
teatrului rus.
Intelegind insemnatatea lui Ostrovski pentru dramaturgia rusa si contributia pe care
dramaturgul a adus-o teatrului rus, I. A. Goncearov ii adreseaza in 1882 urmatoarele
cuvinte, salutindu-L cu prilejul irrplinirii a treizeci si cinci de ani de activitate literara
si teatrala :
Ati facut tot ceea ce se cadea sa faca un mare talent. Mai departe cred ca nu se poate
merge si nici n-ar mai fi unde.
Ati adus in dar literaturii o biblioteca intreaga de opere artistice, ati creat pentru
scena o intreaga lume. Ati terminat singur cladirea, ale carei pietre de temelie au fost
puse de Fonvizin, Griboedov, Go-gol... dupa Dumneavoastra, noi, rusii, putem spune cu
mindrie: Avem teatrul nostru national rus. Pe buna dreptate, el trebuie sa se
numeasca Teatrul lui Ostrovski".)
Numeroase generatii de actori rusi, de personalitati de seama ale scenei au fost
educate in spiritul traditiilor realiste ale dramaturgiei lui Ostrovski. Numele lor
straluceste mai cu seama in analele creatiei Teatrului Mic din Moscova, care, in istoria
lui s-a afirmat pe plan artistic, in primul rind, prin piesele lui A. N. Ostrovski.
Continuator stralucit al marilor sai predecesori Fonvizin, Griboedov, Puskin Gogol
A. N. Ostrovski a scris aproape cincizeci de piese originale drame si comedii in
care s-au oglindit pe larg si in toata diversitatea lor, principalele procese si fenomene
ale vietii sociale si ale moravurilor din Rusia celei de a doua jumatati a secolului al XIXlea, precum si trasaturile caracteristice ale luptei sociale din acea vreme.
Uriasa forta generalizatoare a personajelor tipice
Aiexandr Nikolaevici Ostrovski s-a nascut la 12 aprilie (31 martie dupa stil vechi)
1823, Ia Moscova intr-o familie de functionari.
Tatal sau, Nikolai Feodorovici Ostrovski, a urcat repede treptele ierarhiei
functionaresti si, practicind avocatura, mai ales printre negustori, a agonisit in scurt
timp o avere considerabila. In 1841 e! renunta la serviciu, isi cumpara patru mosii, cu
a-aproape trei sute de tarani, si devine mosier.
Tatal lui Ostrovski era un om de o inteligenta rara si de o cultura neobisnuita pentru
mediu! sau. In tinerete il pasionase poezia, citise mult, scrisese versuri. El terminase cu
titlul de candidat Academia teologica din Moscova, unde se predau pe atunci si stiintele
laice : literatura, istoria, matematica, limbile straine. Tatal dramaturgului a ramas un
cititor pasionat si dupa terminarea studiilor sale universitare. Era abonat la toate
Revistele din acel timp, cumpara toate noutatile literare care se bucurau cit de cit de
succes si isi formase o biblioteca destul de mare, de care se foloseau rudele si
cunoscutii lui.
De la virsta de sase ani, Aiexandr Nikolaevici a inceput sa invete acasa, cu educatori si
profesori particulari. Parintii sai se ocupau indeaproape de educatia copiilor, dind o
deosebita atentie cunoasterii limbilor straine si muzicii. Aiexandr Nikoilaevici dadea
dovada de o neobisnuita sirguinta in ceea ce priveste muzica. Biblioteca tatalui sau a
jucat un
280 rol de necontestat in educata primita acasa. Dupa cum marturiseste singur,
fo,losimdu-se de aceasta biblioteca, Ostrovski a cunoscut foarte de timpuriu literatura

rusa".
El si-a continuat studiile le Gimnaziul Nr. 1 gu-bernial din Moscova, unde, la virsta de
treisprezece ani, a intrat in clasa a treia.
Sub indrumarea lui P. M. Popov, talentat profesor de limba si literatura rusa, in
gimnaziu se desfasura o intensa viata literara. P. M. Popov era indragostit de meseria
sa si muncea cu pasiune si abnegatie. Elevii stringeau bani pentru a-si procura ultimele
noutati literare, se abonau la reviste si editau almanahuri care circulau in manuscris.
Aici a inceput Ostrovski sa scrie versuri. El a fost un elev siigu-incios, terminind
gimnaziul cu distinctie.
Ulterior, impotriva inclinatiilor sale si numai pentru a respecta dorinta tatalui sau, el
intra la facultatea de stiinte juridice a Universitatii din Moscova. Pe vremea aceea, la
facultatea juridica profesorii progresisti (Granovski, Redkin, Kriukov) se bucurau de o
deosebita popularitate si erau simpatizati de majoritatea studentilor. Ostrovski avea
strinse legaturi cu studentimea democrata. Prietenul sau cel mai apropiat era pe atunci
K. D. Usinski, de care se temeau studentii-aristocrati, datorita spiritului sau ascutit si
necrutator.
Studiind disciplinele de cultura generala, Ostrovski si-a insusit un sistem inchegat de
cunostinte in domeniul economiei politice, filozofiei, istoriei, literaturii, aprofundind
cunoasterea limbilor latina si germana. Incepind insa din semestrul al IV-lea, studiile
au capatat un caracter tot mai unilateral, de specialitate, si Ostrovski se hotari sa
paraseasca universitatea. Cariera de jurist nu-L atragea citusi de putin.
Din tinerete scria Ostrovski mai tirziu am lasat orice altceva la o parte si m-am
dedicat cu totul artei".
Dupa parasirea universitatii, cedind insistentelor tatalui sau, Ostrovski a lucrat ca
functionar in citeva institutii judecatoresti. Daca ocupatia de functionar nu
corespundea aptitudinilor sale, ea i-a dat insa prilejul de a-si imbogati experienta de
viata. In judecatoriile unde lucra, Ostrovski venea in contact cu cele mai diferite paturi
sociale; in felul acesta el a izbutit sa cunoasca mai ales modul de viata si moravurile
negustorimii si ale mediului functionaresc. Observatiile strinse atunci i-au servit ca
rraterial pentru activitatea sa ulterioara. Orice afacere e o comedie", spune
dramaturgul prin gura lui Dosujev din piesa Zile grele". Intr-o discutie cu dramaturgul
Nevejin Ostrovski spunea, referindu-se la activitatea sa functionareasca : Daca n-as fi
trecut prin atitea, probabil ca n-as fi scris O slujba rentabila".
In timpul cit a fost slujbas la tribunal, Ostrovski nu si-a pierdut gustul pentru literatura
si nici n-a renuntat la preocuparile sale literare. El scrie versuri, schite din viata sociala
si piese cu subiecte istorice sau contemporane.
Dragostea lui Ostrovski pentru- teatru, pe care incepuse sa-,1 frecventeze inca din
timpul gimnaziului, crestea neincetat. El devine un vizitator permanent al Casei lui
Scepkin", cum se numea pe atunci Teatrul Mic din Moscova, facindu-si numerosi
prieteni in cercurile artistice si literare din Moscova.
Ostrovski citeste cu nesat articolele lui Gherten si Bielinski. In articolele lui Bielinski,
indrumatorul gindirii tineretului progresist din acel timp, gaseste raspuns la toate
problemele sociale, politice si literare care-L preocupau. Convingerile ideologice-politice ale lui Ostrovski, precum si conceptiile sale literare si estetice se formeaza sub
influenta lui Gherten si Bielinski; sub influenta lor el creeaza primele sale lucrari
artistice mai insemnate.
inca din tinerete, Ostrovski nazuia catre creatia literara, vazind in ca un mijloc de a fi
de folos patriei si societatii.
Ostrovski prefera dramaturgia- nu numai din cauza atractiei pe care aceasta o

exercitase asupra lui inca din adolescenta, ci si pentru ca era constient ca poezia
dramatica este mai la indemina poporului decit toate celelalte genuri literare; un
numar de revista este citit de citeva mii de oameni, pe cind o piesa este vazuta de sute
de mii de spectatori. Toate operele literare, de orice gen, sint scrise pentru oamenii
culti, dramele si comediile sint destinate intregului popor".
Vorbind despre formatia literara a lui Ostrovski, trebuie sa subliniem ca el a fost
educat in primul rind si mai ales de literatura rusa. Prima comedie pe care a citit-o si
care a produs asupra lui o impresie de neuitat a fost comedia lui Sudovscikov
Minunea nemaivazuta sau secretarul cinstit". Aceasta piesa avea un puternic caracter
demascator ; autorul ei folosea in mare masura limba vorbita de popor.
Cunoscind perfect literatura rusa din secolul al XVIII-!ea si cea de la inceputul secolului
al XlX-lea, Ostrovski a indragit mai cu seama operele lui Fon-vizin, Griboedov, Puskin,
Lermontov si Gogol; operele acestor scriitori au stat la baza formarii gustului sau
artistic.
Ostrovski arata totodata un profund interes si pentru literatura clasica straina,
incepind cu literatura antichitatii. El studiaza neobosit limbile straine si, din anul 1850,
traduce necontenit pina la sfir-situl vietii lucrari dramatice din literatura franceza,
engleza, germana, spaniola si italiana.
In jurul lui 1850, urmarind sistematic problemele literare din presa contemporana,
Ostrovski isi stringe legaturile cu literafii din timpul sau si participa activ la
inflacaratele dezbateri care se desfasurau pe atunci in jurul problemelor de literatura,
arta si stiinta. El colaboreaza la Moskvitianin". unde publica o serie de recenzii si
articole de critica literara care au la baza tezele fundamentale ale esteticii lui Bielinski.
A. N. Ostrovski a fost un om cu o cultura vasta si multilaterala.
In timp ce fiul se forma ca scriitor democrat, tatal lui Ostrovski se transforma din ce in
ce mai mult intr-un mosier conservator tipic si, renun-tind treptat la liberalism, se
purta din ce in ce mai aspru cu taranii de pe mosiile sale. Nemultumit de preocuparile
literare ale fiului, el il lipseste, incepind din 1849, de orice ajutor material.
In 1850, dupa ce scrie piesa Intre noi ca intre-ai nostri", Ostrovski incepe sa fie
supravegheat in secret de politie, iar la 10 ianuarie 1851 este concediat din serviciul
de la tribunal. Din acest moment, singurul sau mijloc de existenta ramine cis-tigul cu
totul modest pe care i-L aducea scrisul.
In ajunul aparitiei primelor piese ale lui Ostrovski, dramaturgia rusa se caracteriza
prin existenta a doua curente principale : curentul conservator, aparator al
moravurilor vechi, si cel progresist, satiric-demascator.
Curentul conservator s-a dezvoltat sub puternica influenta a dramaturgiei burghcz.e
din apusul Europei si exprima pe plan ideologic interesele si gusturile estetice ale
claselor sociale dominante din acel timp.
Politica lui Nicolae I fata de teatru consta pe de o parte in interzicerea pieselor
progresiste, demascatoare, iar pe de alta parte in incurajarea prin toate mijloacele a
dramaturgiei conservatoare. Sub influenta politicii tariste fata de teatru, drama
romantica pseudo-istorica, melodrama si vodevilul devenisera genurile dominante ale
dramaturgiei absolutismului conservator.
Vorbind despre melodrama din acel timp, Gogol scria: ...melodrama noastra minte in
chipul cel mai nerusinat". Minciuna aceasta avea insa un rol bine determinat, acela de a
servi drept paratrasnet emotional". In miinile absolutismului, melodrama slujea drept
mijloc pentru abaterea atentiei cititorilor si spectatorilor de la contradictiile sociale
din realitate.
Pe scena teatrelor dintre anii 1830 si 1850 abundau lucrari in care locul principal il

ocupau cochetaria, farsa, situatiile hazlii, coincidentele, incurcaturile, efectele stupide.

Unul dintre vodevilurile din aceasta perioada avea urmatorul titlu semnificativ: S-au
adunat, s-au invalmasit si s-au imprastiat". Caracterizind vodevilul, care predomina pe
scena intre 1840 si 1850, unul din personajele lui Qogoldin ,,Turneul teatral", spunea
pe drept cuvint: ...du-ceti-va numai la teatru : veti vedea acolo in fiecare zi o piesa in
care unul s-a ascuns sub scaun, iar altul L-a tras afara de picior".
Melodramele si vodevilurile erau in mare masura traduceri. Repertoriul dintre 1840 si
1850, in care dramaturgia straina si cea rusa reactionara ocupau locul principal, ii
nemultumea nu numai pe criticii progresisti, dar si pe spectatori si actori. Artistii
geniali din aceasta epoca, Mocealov, Scepkin, Mar-tinov, Sadovski si altii erau nevoiti
sa-si iroseasca fortele pentru a juca in piese lipsite de continui, fara valoare artistica,
simple divertismente.
Spre deosebire de dramaturgia burgheza din Apus, care alunecase atunci pe panta
declinului si al carei continut era din ce in ce mai sarac, dramaturgia progresista rusa
crestea si se consolida, manifestin-du-se ca dramaturgie nationala, originala.
imbogatita de ideile miscarii de eliberare, ea se forma in lupta cu principiile dramei
burgheze din Apus, ca o dramaturgie de caractere si moravuri, ca o dramaturgie cu
tendinta social-politica puternic exprimata. Desavirsindu-sc din punct de vedere
ideologi: si artistic ea se transforma intr-o dramaturgie deschizatoare de drumuri
pentru literatura mondiala.
Caracterul inovator al dramaturgiei progresiste ruse, care o deosebea hotarit de cea
din Apus, a fost foarte just observat la timpul sau de scriitorul decembrist Kiuhelbeker
si de Gogol.
Opunind simplitatea realista din Prea multa minte strica" comediilor din Apus, cu o
intriga complicata, Kiuhelbeker scria in jurnalul sau intim : Chiar in aceasta simplitate
se afla noul, indrazneala, maretia fanteziei poetice, pe care n-au intelcs-o nici
adversarii lui Griboedov, nici stingacii sai aparatori".
Atragind atentia asupra inaltului continut de idei si tendintei satirice din
Neispravitul" lui Fonvizin si din Prea multa minte strica" a lui Griboedov, Gogol
observa: ...ele pot fi numite comedii sociale in adevaratul sens al cuvintului si, dupa
cum mi se pare, aceasta insusire a lipsit pina acum din comedia altor popoare").
Aprecierea cea mai patrunzatoare si mai completa asupra dramaturgiei progresiste
ruse originale a fost facuta de Bielinski.
Literatura rusa scria el se poate mindri cu citeva lucrari dramatice care ar face
cinste oricarei literaturi europene... Prea multa minte strica" si Revizorul"..., mai ales
aceasta din urma, ar putea, nu numai sa infrumuseteze, dar sa si imbogateasca orice
literatura europeana.
Dupa 1840, ca un rezultat al miscarii sociale progresiste si al cresterii constiintei
nationale, principiile realismului critic sint definitiv victorioase in literatura.
Aceasta victorie, afirmata in primul rind in poezia lirica si in proza, si-a gasit o
admirabila expresie si in drama. Intre 1830 si 1850 au fost scrise piese ca Revizorul"
si Casatoria" lui Gogol, Mascarada" lui Lermontov, vodevilurile lui Nekrasov,
intretinutul" si alte piese ale lui Turgheniev. Dramaturgia lui Ostrovski a aparut in
arena literara ca o expresie a cresterii generale a literaturii progresiste ruse, crestere
conditionata de avintul miscarii de eliberare.
El a desavirsit opera de faurire a dramaturgiei ruse cu adevarat nationala si originala.
Activitatea Iui literara reprezinta continuarea si aprofundarea acelei linii din
dramaturgia rusa pe care au trasat-o atit de puternic in piesele lor Fonvizin, Griboedov, Puskin, Gogol. Ostrovski insusi a subliniat de nenumarate ori in diferitele sale

expuneri de teorie literara, ca el urmeaza aceasta cale.

Prima comedie insemnata a lui Ostrovski, intitulata Intre noi ca intre-ai nostri", a
aparut in numarul din martie 1850 al revistei Moskvitianin". Oamenii progresisti din
acel timp si-au dat seama ca autorul acestei comedii reprezinta o remarcabila forta
literara, vazind in el o speranta sociala. Dar numerosi critici, denumindu-L pe
Ostrovski un Co-lumb literar al negustorimii ruse, diminuau continutul social aT
pieselor sale si micsorau in acelasi timp valoarea lor istorica-literara. Ostrovski n-a
fost totusi niciodata un simplu pictor de moravuri care sa se ocupe de o singura patura
sociala. Chiar la inceputul activitatii sale literare, el a zugravit, alaturi de negustorime,
functionarimea, nobilimea si mica burghezie. Ostrovski nu se multumea sa manifeste
interes pentru soarta unui singur grup social, ci pentru soarta intregii tari, pentru
nevoile si nazuintele poporului muncitor.
inca din perioada de inceput a activitatii sale literare, Ostrovski a fost atras si de
temele istorice. Cu toate acestea, cel mai important aspect al creatiei lui este faptul ca a
marcat o cotitura brusca in teatru spre problemele esentiale ale realitatii ruse, luind
atitudine fata de cele mai importante evenimente si fenomene sociale din timpul sau.
Urmind pe Bielinski, Ostrovski considera de pe atunci drept o particularitate nationala
a literaturii ruse, caracterul ei demascator. Cu cit o opera este mai izbutita scria el
cu cit este mai populara, cu atit elementul de demascare pe care-L contine ra suna
mai puternic".
Revolta impotriva faradelegilor feudale a facut ca dramaturgul sa apara din primele
sale opere ca un critic necrutator al orinduirii sociale, in care privilegiile de rang si
banii erau atotputernici.
Apucaturile tiranice si firea hrapareata a unor negustori ca Puzatov, Sirialov (Tablou
familial") si Bolsov (Intre noi ca intre-ai nostri"), venalitatea unor functionari ca
Benevolenski si viata lipsita de orice licarire de speranta a unor tinere ca Nezabudkina (Mireasa saraca"), toate acestea erau infatisate de dramaturg drept
manifestari tipice ale orinduirii social-politice din Rusia dinaintea desfiintarii iobagiei.
Iata de ce piesele Tablou familial" si Intre noi ca intre-ai nostri" au fost interzise de
cenzura lui Nicolae I. Piesa Mireasa saraca" n-a fost aprobata imediat, ci numai dupa
eliminarea rolurilor Pasei si Duniei, doua fete din popor.
Vazind in Ostrovski un scriitor care exprima adevarul din viata, un demascator al
laturilor negative ale realitatii din timpul sau si un purtator de cuvint aT nazuintelor
de renastere sociala, Dobro-liubov avea perfecta dreptate atunci cind a legat numele
lui Ostrovski de cel mai progresist grup al scriitorilor de dupa 1840.
Dobroliubov a dat creatiei lui Ostrovski cea mai obiectiva apreciere din acel timp, fara
sa-i ascunda sovaielile care, dupa parerea criticului, apareau ca urmare a divergentei
dintre sentimentul artistic launtric si notiunile abstracte insusite din afara"), intradevar, calea de creatie a lui Ostrovski nu este lipsita, mai ales in primele ei etape, de
unele sovaieli si contradictii.
In perioada dintre 1850 si 1855, drept urmare a foarfecelor cenzurii si a apropierii
tinarului dramaturg de cunoscutul istoric conservator P. M. Po-godin editorul
revistei Moskvitianin" si de cercurile slavofile, creatia lui Ostrovski s-a resimtit
partial de pe urma influentei slavofililor.
Intr-o scrisoare adresata lui Pogodin la 30 septembrie 1853, Ostrovski scria:
...orientarea mea incepe sa se schimbe; ...conceptia asupra vietii din prima mea
comedie pare puerila si prea rigida".
Influenta reactionara slavofila se resimte in piesele Nu te sui in sania altuia", Saracia
nu e viciu" si Nu-i dupa voie, ci dupa nevoie", in care scriitorul idealizeaza moravurile

partriarhale ale negustorimii si propovaduieste impaciuirea religioasa. Figurile

negustorilor Puzatov si Bolsov, de o exceptionala forta satirica, au fost inlocuite acum
di: personaje ca Rusakov si Borodkin (Nu te sui in sania altuia"), prezentati ca
pastratori ai vechilor obiceiuri si traditii ale poporului.
Dindu-i o inalta apreciere lui Ostrovski si dorind sa-L smulga de sub influenta nefasta a
slavofilis-mului, Cernisevski a scris in 1854 un aspru articol in legatura cu piesa
Saracia nu e viciu", in care-L punea in garda si-L sfatuia pe dramaturg sa paraseasca
poteca mlastinoasa" care !-a dus la infrumusetarea dulceaga a ceea ce nu poate si nu
tre buie sa fie infrumusetat").
Nekrasov a cautat si el sa-L indrume pe Ostrovski.
Subliniind elementele neveridice din piesa Nu-i dupa voie, ci dupa nevoie", regretind
ca dramaturgul se leaga el insusi de miini" si dorind ca Ostrovski sa mearga inainte
pe drumul sau fara sa-si puna piedici si sa se tina singur in loc", Nekrasov scria in
1856, manifestind o profunda incredere in dramaturg, ca Ostrovski se va mira el
insusi, poate, de ce vor izbuti sa dea fortele lui, cind le va da Libertate deplina").
Cuvintele Iui Nekrasov s-au dovedit profetice.
In arta, Ostrovski pretuia in primul rind adevarul, si acesta a si invins. Influenta ideilor
slavo-file asupra lui Ostrovski a fost de scurta durata. Putreziciunea sistemului feudal,
care a iesit puternic la iveala in timpul razboiului din Crimeia, ca si miscarea din ce in
ce mai larga a taranimii nemultumite de situatia ei, au trezit un nou avint, atit in viata
sociala, cit si in literatura.
Dupa razboiul din Crimeia, nu numai opinia publica progresista, ci si numerosi
reprezentanti ai cercurilor conservatoare au vazut limpede ca sistemul feudal-iobagist
este putred, ca Rusia are nevoie de reforme economice, social-politice, civile si
militare.
Plecind cu atentie urechea la glasul oamenilor progresisti din timpul sau, Ostrovski se
leapada de iluziile slavofile si se consolideaza pe pozitiile realismului critic. Legat de
ideile democratice ale epocii sale, el nu mai paraseste aceasta pozitie pina la sfirsitul
vietii.
In 1857 el a publicat piesa O slujba rentabila", despre care Cernisevski spunea ca
prin tendinta si puternica si nobila ea aminteste... comedia Intre noi oa intre-ai
nostri" ).
Dupa O slujba rentabila" au aparut Pupila", Furtuna" si toate piesele care au
statornicit gloria de mare scriitor realist a lui Ostrovski, gloria de demascator al
imparatiei intunericului, imparatia mosierilor si negustorilor.
In 1856, rupind definitiv legaturile cu slavofilii, cu Pogodin si revista acestuia,
Ostrovski se apropie tot mai mult si mai temeinic de redactia revistei So-vremennik"
si, mai cu seama, de Nekrasov. Din 1857, el isi publica aproape toate piesele in revista
Sovremennik", iar dupa suspendarea acesteia, in Otecestvennie zapiski", revistele
cele mai progresiste din acel timp, conduse de Nekrasov si Sal-tikov-Scedrin.
Ostrovski a raspuns celor mai actuale probleme ale timpului sau. El n-a scris despre
problemele care ipreocu.pau cercurile restrinse, si despre acelea care framintau
masele.
Despotismul familial si social, coruptia functio-narimii si delapidarea banilor statului
de catre functionari, parazitismul, cinismul moral al nobilimii si al burgheziei, puterea
banului, care-L transforma pe om intr-un obiect, situatia disperata a saracilor, a celor
asupriti, intreaga nedreptate a relatiilor sociale iata care sint principalele probleme
pe care Ostrovski le dezbate ou precadere in piesele sale.
Nemultumit de piesa Un barbat frumos", Alexandru al III-lea L-a intrebat pe

Ostrovski: De ce ati ales un astfel de subiect ?" Iar dramaturgul, care a cautat
intotdeauna sa oglindeasca in piesele sale framintarile societatii contemporane, a
raspuns deplin constient de dreptatea sa: Fiindca acesta e spiritul epocii".
Desi e preocupat mai cu seama de problemele contemporaneitatii, Ostrovski evoca
totusi in piesele sale si trecutul indepartat al patriei, lupta poporului pentru drepturi
sociale (Voievodul") si independenta nationala (Kozma Zaharici Minin-Su-horuk",
Dmitri Uzurpatorul"). In piesele istorice ale lui Ostrovski, poporul rus apare ca un
popor erou, care pune mai presus de orice interesele obstesti, interesele patriei si ale
onoarei nationale.
In creatiile sale istorice, Ostrovski isi propune sa contribuie la educarea poporului in
spiritul dragostei pentru patrie, pentru trecutul ei eroic. Dramele istorice si evocarile
scria el influenteaza deosebit de puternic publicul neforrral; ele dezvolta in
popor constiinta de sine si educa dragostea constienta fata de patrie".
Ostrovski n-a fost niciodata un simplu cronicar care inregistreaza nepasator si binele
si raul". El s-a considerat intotdeauna un fiu al poporului sau, un luptator pentru
drepturile lui si, de aceea, in operele sale, el a luat cu dirzenie apararea asupritilor,
condamnindu-i pe tirani si asupritori.
In perioada dintre 1840 si 1850 in arena sociala isi croiau drum negustorimea si
burghezia industriala. A zugravi pe timpurile acelea negustorimea, insemna sa iei
atitudine fata de fenomenele cele mai importante ale realitatii contemporane.
Ostrovski isi incepu activitatea literara infatisind mai cu seama aceasta burghezie care
incepea sa se ridice.
Noutatea felului in care Ostrovski a infatisat ne-gustorimea s-a manifestat prin
amploarea prezentarii relatiilor sociale din viata de toate zilele, prio-tr-o exceptionala
veridicitate, prin realismul cu care sint infatisate viata, psihologia, moravurile, si prin
sublinierea puternica a trasaturilor sociale caracteristice ale acestei clase, mai ales
atunci cind era vorba despre camatari.
Egoismul pradalnic, setea de acaparare, lipsa totala de idealuri spirituale, ignoranta
grosolana, in-capatinarea si apucaturile tiranice acestea sint trasaturile
fundamentale tipice ale burgheziei negustoresti si industriale dinaintea desfiintarii
ioba-giei, trasaturi pe care Ostrovski le-a observat cu patrundere pina in cele mai mici
amanunte si pe care le-a zugravit in piesele Intre noi ca intre-ai nostri", Sa platesti
oalele sparte", Zile grele", Furtuna" Nu-i totdeauna praznic".
Aceste trasaturi nu sint tipice numai pentru unii reprezentanti ai burgheziei, ci pentru
intreaga clasa. Ostrcvski nu infatisa viciile specifice unor oameni amorali, luati izolat, ci
caracteristicile esentiale ale burgheziei, deosebindu-se astfel radical de scriitorii
curentului liberal.
Conditiile care s-au ivit dupa desfiintarea ioba' giei au modificat in mare masura
situatia negusto-rimii. Dezvoltarea rapida a industriei, largirea pietii interne,
extinderea legaturilor comerciale cu strainatatea au transformat burghezia
negustoreasca si industriala nu numai intr-o forta economica, dar si intr-o forta
politica. Intr-o serie de piese, Ostrovski descrie noul tip al negustorului de dupa anul
1861.
Un astfel de nou tip de negustor este, de pilda, Fior Fedulici Pribitkov (Ultima jertfa").
Pribitkov tine nu numai socoteala banilor, dar si a timpului pierdut. Operatiile
comerciale ale Pribitkovilor au alt caracter decit afacerile Bolsovilor (Intre noi ca
intre-ai nostri"). Pribitkovii au cu totul alte relatii cu clientii decit Bolsovii. Pribitkov
reprezinta o firma, o intreprindere. Interesele economice ale firmei cer indeplinirea
riguroasa si constiincioasa a obligatiilor luate. Micile escrocherii ale Puzatovilor,

Sirialovilor (Tablou familial") sau ale Bolsovilor (Intre noi ca intre-ai nostri"), care
aveau de-a face cu clienti ocazionali, nu mai merg. Escrocheria imbraca de asta data
forma unor socoteli contabile dibace, a procentelor bine calculate si a altor manevre
nascocite de tehnica rafinata a capitalismului hraparet.
Prin operatiile lor comerciale, Pribitkovii vin in contact cu strainatatea. Ei sint mai
mult sau mai putin legati de cultura. Unii din ei cunosc limbi straine. Pribitkov este la
curent cu noutatile artistice. Capatind o spoiala de cultura exterioara, Pribitkovii nu
devin insa in felul acesta mai curati sufleteste. Pentru cei obisnuiti sa masoare totul
dupa valoarea rublei, omul s-a transformat intr-un obiect; relatiile lor cu oamenii sint
determinate de normele cererii si ofertei.
Relatiile conjugale si familiale sint de asemenea subordonate intereselor de afaceri si
profitului. Casatoria dintre Pribitkov si Tughina, ca si aceea dintre Vasilkov si
Ceboksarova (Bani turbati"), reprezinta o afacere comerciala bine calculata.
Punind mina pe puterea economica si pe cea politica, burghezia de dupa desfiintarea
iobagiei devenise in fond si mai respingatoare.
Obisnuiti cu tranzactiile comerciale, schimbind pe bani si constiinta si onoarea, Knurov
si Vojevatov mizeaza pe Larisa (Fata fara zestre") la un joc de noroc. Stirov si Koblov
(Captivele") care poseda o avere enorma, isi cumpara ca pe o marfa neveste tinere,
fara sa tina citusi de putin seama de dorintele si de interesele lor.
Ostrovski isi da limpede seama ca descompunerea morala a reprezentantilor
burgheziei este determinata de conditiile mediului lor, de existenta lor sociala, de
orinduirea vietii la baza careia sta despotismul, exploatarea, atotputernicia banului si
inegalitatea sociala. Burghezia, care ia pe plan istoric locul nobilimii, este vicioasa in
esenta ei si, de aceea, Ostrovski o demasca si o satirizeaza cu consecventa.
Chiar din primele sale piese, alaturi de negusta-rime, Ostrovski zugraveste si
nobilimea.
Sub influenta capitalismului, nobilimea era smulsa din fagasurile ei traditionale,
pierzindu-si nu numai bunurile materiale, dar si ramasitele calitatilor ei morale.
Nobilimea saraceste acum nu numai din punct de vedere economic, ci si din punct de
vedere spiritual.
In piesele sale, Ostrovski a zugravit o galerie vie de tipuri reprezentative ale acestei
nobilimi.
In epoca in care clasa lor se pauperizeaza, nobilii nu mai au totusi cu totii acelasi fel de
trai. Unii, ca Mamaev, Krutitki si Gorodulin (Orice nas isi are nasul") mai prospera
inca din plin, ba chiar isi maresc avutiile. Altii, ca Teliatev sau Kuciumov (Bani
turbati"), isi risipesc mostenirea ramasa de la parinti, unchi si matusi. O a treia
categorie, in genul lui Glumov (Orice nas isi are nasul", Bani turbati"), Pol Prejniov
(Nepotrivire de caracter"), Koprov (Piine muncita")si Paratov (Fata fara zestre"),
adaptindu-se la noile conditii social-economice, isi consolideaza situatia materiala,
devenita precara, prin legaturi cu negustorimea, prin casatorii avantajoase, se avinta in
afaceri industriale, bancare si comerciale riscante. In cautarea febrila a banilor
turbati", ei nu se dau inlaturi de la escrocherii, falsuri si de la orice ticalosie. Altii, in
sfir-sit, ca Vasilkov (Bani turbati)", Berkutov (Lupii si oile") si Velikatov (Talente si
admiratori") se transforma din mosieri in mari afaceristi industriali, in antreprenori
capitalisti.
In constiinta si actiunile nobilimii zugravite de Ostrovski, spiritul practic s-a
transformat intr-un practicism nerusinat, iar virtutea a devenit o zdreanta
nefolositoare. Toate aceste discutii inacrite despre virtute profereaza Glumov
sint stupide, fie chiar si numai pentru ca nu sint practice. Secolul nostru este un secol

practic". Dupa parerea lui Te-liatev, cu cit o femeie e mai putin morala, cu atit e mai
bine". Urmas nenorocit al vechii boierimi, Pol Prejniov respinge cu indignare sfaturile
de a se apuca de munca: Nu, te rog, pina aici! Ce sint eut cal de dirloaga ?" Pentru
atingerea scopurilor lor, Glumovii, Berkutovii, Paratovii si altii ca ei nu se dau inlaturi
de la nimic, nu sint incatusati de nici un fel de principii morale. Ei nu au notiunile de
cinste, constiinta si demnitate.
Nobilimea pe cale de ruinare se crampona cu putere de principiile absolutistconservatoare, dovedindu-se consecvent reactionara.
Atitudinea pe care Ostrovski o ia fata de clasa parazitara a nobilimii in piesele Pupila",
Orice nas isi are nasul", Bani turbati", Lupii si oile" si altele, reiese deosebit de
limpede din cuvintele pline de ura pe care actorul Nesciastlivtev, din piesa Padurea",
le adreseaza mosieritei Gurmij-skaia si oaspetilor ei. Folosind cuvintele lui Karl Moor
din Hotii" lui Schiller, el exclama: O, de-as putea fi o hiena! O, de-as putea sa atit
impotriva acestei generatii diabolice pe toti locuitorii setosi de singe ai padurilor!"
Functionarimea de diferite grade se bucura si ea de o atentie deosebita in piesele lui
Ostrovski. Prin fata noastra se perinda Visnevski, Iusov (O slujba rentabila"), Gnevisev
(Miresele bogate"), Potro-hov (Piine muncita"), Benevolenski (Mireasa saraca"),
creaturi si expresii ale sistemului de stat birocratic care inabusea tot ce era progresist
si luminos. Acestia erau lipitorile si paianjenii birocratici care sugeau singele
poporului.
Dar, condamnind fara crutare birocratismul, Ostrovski isi dadea seama ca o insemnata
parte a mioii functionarimi, care din punct de vedere social se gasea intre ciocan si
nicovala, sufera ea insasi de pe urma sistemului absolutist. Printre micii functionari se
aflau si slujbasi cinstiti, care erau infrinti, si care uneori cadeau sub povara
supraomeneasca a nedreptatilor sociale, a lipsurilor, a mizeriei.
Demascind fara crutare pe reprezentantii puterii absolutiste si birocratice, cu
abuzurile, furturile din vistieria statului si coruptia, caracteristice acestui sistem,
dramaturgul isi manifesta in acelasi timp toata compatimirea fata de mica functionarime, care se afla intr-o situatie materiala disperata. Situatia si soarta acestor oameni
dependenti si nenorociti din lumea functionareasca sint oglin dite in personajele
Dobrotvorski, Horkov (Mireasa saraca") si Obrosenov (Cotcarii").
Biciuind cu minie pe reprezentantii imparatiei intunericului, Ostrovski a creat si
personaje pozitive, oameni ai timpului sau, proveniti din rindu-rile poporului si ale
intelectualitatii democrate. inca Intr-una din primele sale schite despre cartierul
Zamoskvorecie, el a zugravit cu simpatie figura unui tinar care traia de pe urma citorva
lectii nenorocite in mediul grosolan si ignorant al micilor burghezi si negustori, dar
care nutrea idei progresiste (Kuzma Samsonici").
Reprezentantii intelectualitatii raznocinte, pe care ii zugraveste Ostrovski in
numeroase piese, nu au convingeri revolutionare, dar majoritatea isi dau bine seama
ca nobilimea si burghezia sint clase parazitare, care isi intemeiaza huzurul pe sudoarea
si singele celor ce muncesc. invatatorul Ivanov ii striga lui Tit Titici Bruskov, in
persoana caruia Ostrovski intruchipeaza pe bogatasii cu apucaturi tiranice, asupritori
ai poporului sarac: Fiti blestemati! Cum de va mai rabda pamintul! Cum de nu se
prabusesc zidurile astea peste voi!"1 (Sa platesti oalele sparte"). Jignit de Potrohov,
fostul sau coleg de universitate, ajuns un functionar imbogatit, invatatorul Korpelov ii
spune cu demnitate: ...eu sint om... iar tu esti piele de vitel, toval!" (Piinc muncita".)
Atitudinea intelectualitatii muncitoare progresiste fata de clasele exploatatoare este
clar formulata de Meluzov. Intre mine si dumneavoastra exista un permanent duel, o
permanenta lupta spune el functionarului gubernial Bakin. Eu instruiesc, iar

dumneavoastra corupeti" (Talente si admiratori").

Pentru Ostrovski reprezentantii intelectualitatii raznocinte reprezinta oameni de o
mare forta sufleteasca si de un optimism luminos. Bucuria de a trai le da puteri sa
invinga totul: foamea, frigul, jignirile, deceptiile. In cuvintele lor, strabatute de patosul
adevarului, dramaturgul intruchipeaza gindurile sale cele mai intime. El admira
inaltele lor calitati omenesti, dirzenia de care ei dau dovada pentru a-si apara
convingerile. El apara dreptul lor la viata, pentru ca acesti oameni sint adevarati
patrioti, purtatori ai luminii, meniti sa imprastie negura imparatiei intunericului.
In sfera creatiei lui Ostrovski intra si oamenii simpli, poporul muncitor. Reprezentantii
poporului sint zugraviti de Ostrovski mai ales ca oameni dotati cu inteligenta naturala,
cu nobleAe sufleteasca, oameni cinstiti, demni, sinceri si buni. Personaje ca Dunia
(Mireasa saraca") si Annuska (Intre ciocan si nicovala") te cuceresc prin frumusetea
lor morala. Principalele trasaturi sufletesti ale Du-niei sint create oarecum sub
influenta unor teme din cintecele populare. Atragatoare prin omenia si prin ura lor
impotriva abuzurilor si a silniciei sint personajele Gavrila, Aristarh (Inima fierbinte")
si Felitata (Adevarul e bun, dar norocu-i si mai bun"). Personajele Kulighin
(Furtuna") si Zibkin (Adevarul e bun, dar norocu-i si mai bun") sint admirabile prin
sentimentele si constiinta lor cetateneasca.
Ostrovski este un aparator dirz si consecvent al omului muncitor. Infatisind nobletea
de caracter, inima fierbinte, inalta moralitate si omenia omului muncitor, dramaturgul
a exprimat si nemultumirea lui impotriva despotismului feudal si a celui capitalist,
protestul si nazuinta lui de a iesi din intuneric la lumina, din robie spre libertate.
Ostrovski nu vedea specificul national al omului rus in resemnare si supunere, ci in
dragostea de libertate, in ura impotriva a tot ceea ce incatuseaza vointa omului, si il
oprima, in protestul si in lupta pentru drepturile sale.
Din acest punct de vedere, figura cea mai semnificativa este aceea a Katerinei din piesa
Furtuna".
Natura a inzestrat-o pe Katerina cu o inteligenta rara, cu sinceritatea si sensibilitatea
unei firi profunde si vohintare. Vorbind despre Katerina, Dobroliubov subliniaza
integritatea personalitatii ei. Aceasta se manifesta atit in conceptia ei limpede despre
viata, in faptul ca nu-si tradeaza niciodata convingerile, in consecventa, cit si in puterea
de a se darui cu toata fiinta ei, sentimentelor.
Pe buna dreptate Katerina reprezenta pentru Dobroliubov intruchiparea caracterului
specific rus. Acesta este puternicul caracter rusesc", care va rezista, indiferent de
piedicile care i-ar sta in cale, iar atunci cind va fi vlaguit, va pieri, dar nu se va trada pe
sine insusi").
Lacatele din casa Kabanihai sint solide, puterea obiceiurilor batrinesti mucegaite din
orasul Kalinov e mare, prejudecatile sint multe la numar dar impotriva lor omul se
ridica spre fericire, ca iarba spre soare si, in ciuda tuturor piedicilor, sfarimind toate
zagazurile, lupta pentru libertate.
Avintul Katerinei spre libertate asa cum just afirma Dobroliubov este
manifestarea nazuintei izvorite din adincul fiintei sale si a dreptului de a trai in
libertate"). Ea ii spune Var-varei: Nu vreau sa traiesc aici si n-am sa fiu ca voi, macar
sa ma tai in bucati!" Vazind in aceste cuvinte ale Katerinei o manifestare a protestului
oamenilor simpli impotriva conditiilor careIstriveau pe atunci, viata, Dobroliubov
exclama: Iata aadevaratai forta de caracter, pe care te poti baza in orice imprejurare!
Iata inaltimea la care ajunge viata poporului anostrui in dezvoltarea ei, inaltime la care
putini au stiut insa sa se ridice in litera tura noastra si la care nimeni n-a stiut sa se
mentina atit de bine ca Ostrovski").

Katerina nu reprezinta numai un caracter rusesc, ci un tip nou, determinat de

conditiile vietii poporului inainte de desfiintarea iobagiei. In acest tip si-au gasit
expresia noile nazuinti care se maturizau in rindurile poporului si care intrasera inca
de pe atunci in contradictie cu relatiile dominante din societatea feudala a timpului.
Boris nu era in stare s-o ajute pe Katerina sa-si intemeieze o viata noua si nimeni altul
nu putea sa-i vina in ajutor in conditiile din acel timp. Katerina a fost nevoita sa-si
hotarasca singura soarta.
Ce putea sa nascoceasca? Sa plece de la sotul ei nu era posibil, deoarece el avea dreptul
s-o aduca indarat cu ajutorul politiei. Kabaniha I-ar fi obligat negresit pe Tihon s-o faca.
Pe de alta parte, nici parintii ei n-ar fi aprobat-o. Era mai mult ca sigur ca, in cazul cind
Katerina ar fi fugit la parinti, acestia ar fi trimis-o numaidecit inapoi, in odioasa casa a
Kabanihai. A continua sa traiasca insemna pentru Katerina sa se plece in fata regulilor
vietii pe care o ura atit de mult, insemna sa-si inabuse sentimentele, sa-si ia ramas bun
de la nazuintele ei spre libertate. Katerina nu voia insa sa se resemneze, sa se supuna.
Ea si-a dat seama, instinctiv deocamdata, ca nu mai poate trai asa cum traise pina
atunci. Sa traiesc mai departe? se intreaba ea. Nu, nu, nu trebuie... nu e bine! Ma
scirbesc si oamenii, si casa, si zidurile ei! Nu mai vreau!"
Katerina renunta la viata si aceasta este o forma de protest izvorit din adincul fiintei ei,
tocmai pentru ca nu a acceptat sa se resemneze in fata realitatii. E trista, e amara o
astfel de eliberare spune Dobroliubov dar ce sa-i faci daca nu exista alta solutie"
).
Dat fiind conditiile in care traia, Katerina s-a aruncat in virtejul apei nu din cauza
slabiciunii sau a disperarii, ci din ura impotriva asupritorilor, din nazuinta ei spre
libertate, din deplina constiinta launtrica a drepturilor ei omenesti.
Moartea Katerinei are o profunda semnificatie morala. Ea este o chemare la lupta
pentru drepturile omului, pentru inlaturarea conditiilor sociale bazate pe asuprire,
este o chemare la viata, la o viata organizata pe alte temeiuri. Prin moartea sa, Katerina
prevesteste cresterea urii impotriva vechilor forme de viata si apropierea unei noi
orinduiri, victoria unor noi principii morale si de viata. In aceasta consta marele
adevar al vietii pe care Ostrovski L-a exprimat prin chipul Katerinei.
In figura Katerinei, a carei moarte capata semnificatia unui protest critica progresista a
vazut un fenomen profund lipic pentru sfirsitul perioadei 18501860: intruchiparea
nemultumirii si a protestului care cuprinsesera cercurile cele mai largi ale societatii.
inconjurata de oameni ca Dikoi, Kabaniha si Feklusa, care traiau in spiritul vechii
orinduiri, cu faradelegile si silniciile sale, figura Katerinei era expresia acelui element
nou, necesar istoriceste, care incepuse inca de pe atunci sa se dezvolte in viata.
Chipul Katerinei face parte din galeria celor mai frumoase figuri de femei ruse
inaintate, pe care le-a creat literatura rusa. Nici una din figurile de femei zugravite pina
atunci n-a avut insa o legatura atit de directa cu miscarea poporului, nu a intruchipat
revolta cu atita forta, ca figura Katerinei.
Asa cum este realizat in Furtuna" arata Dobroliubov caracterul Katerinei
constituie un pas inainte, nu numai in activitatea de dramaturg a lui Ostrovski, ci si in
intreaga noastra literatura. El corespunde unei etape noi a vietii noastre apopularei. El
isi cauta de multa vreme un loc in literatura si in jurul lui s-au invirtit scriitorii nostri
cei mai buni; ei1 n-au izbutit insa decat sa inteleaga necesitatea lui, fara a izbuti sa
cunoasca si sa-i simta esenta. Lucrul acesta a stiut sa-L faca Ostrovski.).
Ideile lui Ostrovski, ca scriitor profund democrat, strins legat de viata, de miscarea de
eliberare a timpului sau, au fost relevate deosebit de complet si pregnant inca de
Dobroliubov.

Dobroliubov a inteles just creatia lui Ostrovski ca scriitor satiric-demascator. Ostrovski

era pe deplin constient de puterea satirei artistice aceasta arma infricosatoare",
cum spunea el.
Comparind piesele lui Ostrovski cu romanele si nuvelele demascatoare ale
reprezentantilor curentului liberal din acel timp, Dobroliubov scria in articolul ,,O raza
de lumina in imparatia intunericului":
Nu se poate sa nu recunoastem ca opera lui Ostrovski este mult mai rodnica: el a
oglindit na-zuintile si cerintele generale ale intregii societati ruse, care se fac auzite
astazi in toate imprejurarile vietii si a caror satisfacere constituie o conditie necesara a
dezvoltarii noastre mai departe" ).
Garacterizind ideologia iluministilor rusi, Lenin spunea ca ei sint insufletiti in primul
rind de o atitudine plina de ostilitate fata de iobagie si fata de tot ce a generat ea in
domeniul economic, social si juridic"; in al doilea rind, de sustinerea inflacarata a
invatamintului, a autoadministrarii, a libertatii...", si in al treilea rind de apararea
intereselor maselor populare, mai ales a taranilor (care nu erau inca complet eliberati,
sau abia in curs de eliberare, pe vremea iluministilor), credinta sincera ca desfiintarea
iobagiei si a ramasitelor ei va aduce prosperitatea generala si dorinta sincera de a
sprijini acest lucru... Exista in Rusia destui scriitori carora li se potriveste
caracterizarea de mai sus, datorita conceptiilor lor..." )
Un astfel de scriitor este Ostrovski, iluminist democrat, care a exprimat interesele
paturilor largi muncitoare.
Numai strinsa legatura cu poporul, arata Ostrovski, constituie chezasia crearii unor
opere ci adevarat artistice. EI a fost profund convins de-a lungul intregii sale viati, ca
apropierea de popor nu injoseste deloc poezia dramatica, ci, dimpotriva, o face de
doua ori mai puternica, si nu o lasa sa decada, sa se farimiteze".
Socotind pe. buna dreptate ca apartine a,ripii stingi a literaturii din acel timp,
Ostrovski ii scria in 1869 lui Nekrasov:
Numai noi doi sintem adevaratii pojti ai poporului, numai noi doi il cunoastem, stim
sa-L iubim si simtim din toata inima nevoile lui, lepa-dindu-ne de ploconirea fata de
Apus si de slavo-filismul infantil... Pentru a afla cine iubeste mui mult poporul rus, e
suficient sa se compare Gerul" ) dumneavoastra cu ultima carte a lui A. I. Koseliov.
Dupa cum vedem, Ostrovski opunea slavofilului si liberalului moderat Koseliov, pe
democratul revolutionar Nekrasov, de care se simtea legat prin dragostea lor comuna
pentru popor. Democratismul lui Ostrovski a conditionat legatura organica a creatiei
lui cu poezia populara, de la care a preluat si subiecte, si imagini, si cintece, si mijloace
de expresie.
In timpul crincenei reactiuni dintre 1880 si 1890, Ostrovskf si-a inaltat cu indrazneala
glasul impotriva celor care denaturau si inabuseau adevarata arta, impotriva domnilor
de teapa lui Dulebov si Bakin (Talente si admiratori"), sau de teapa lui Murov
(Vinovatii fara vina"), impotriva stapi-nilor vietii de atunci, asupritorii cruzi ai
poporului.
Creatia realista a lui Ostrovski, indreptata impotriva violentei si faradelegilor, a fost de
mare ajutor democratiei revolutionare in lupta ei impotriva absolutismului. Intr-o
serie de piese, Ostrovski se ridica pina la critica cea mai aspra si consecventa a claselor
dominante din acel timp.
Nu intimplator Saltikov-Scedrin s-a folosit de figura lui Glumov, dezvoltindu-L in
operele sale Pompaduri si Pompadure", Creatorul", Tot anul", Scrisori catre
matusica" si O idila contemporana". Nu degeaba criticii conservatori si liberalburghezi ii imputau lui Ostrovski faptul ca in operele sale se gasesc elemente comune

cu satira lui Saltikov-Scedrin.

Piesele lui Ostrovski, a caror satira violenta era indreptata impotriva nobilimii si
burgheziei, au servit cauza miscarii revolutionare de eliberare.
...In Furtuna", viata rusa si forta rusa scria Dobroliubov sint chemate de artist
la lupta pentru o cauza hotaritoare" ), adica la lupta revolutionara.
Strins legat, din punct de vedere ideologic, de Nekrasov, de Saltikov-Scedrin si de alti
militanti ai democratiei taranesti revolutionare, Ostrovski n-a fost insa, prin conceptia
sa social-politica, un democrat-revolutionar. In comparatie cu Cerni-sevski, Nekrasov
si Saltikov-Scedrin, caracterul limitat al conceptiei Iui Ostrovski s-a vadit in critica mai
putin limpede si hotarita pe care el a facut-o claselor exploatatoare, in exagerarea
rolului religiei in miscarea sociala (Kozma Zaharici Minin-Suho-ruk"), in chipul
moderat in care el prezenta idealul social-politic (Snegurocika"). Zugravind figurile
exploatatorilor, Ostrovski inlocuieste uneori caracterizarile social-politice limpezi,
specifice scriitorilor democrati-revolutionari cu analiza moral-psihologica, asa cum
apare in figurile lui Vasilkov din piesa Bani turbati" si in cea a lui Velikatov din piesa
Talente si admiratori".
Cu toate acestea, tendinta democratica ramine la baza tuturor pieselor sale si
constituie esenta lor. in aceasta tendinta consta forta intregii dramaturgii a lui
Ostrovski.
Ostrovski s-a manifestat ca un inovator indraznet, nu numai in ce priveste continutul,
dar si forma artistica.
Despre trasaturile artistice specifice ale dramaturgiei lui Ostrovski au scris
reprezentantii celor mai diferite scoli estetice. Parerile cele mai juste au fost exprimate
de Dobroliubov, ale carui aprecieri au ramas pe deplin valabile pina in zilele noastre.
Urmarind, indeosebi sa amuze publicul, dramaturgia burgheza apuseana din secolul
trecut a creat, paralel cu comedia de intriga si situatii, drame si comedii de caracter.
Dar caracterele zugravite in aceste comedii nu aveau profunzimea sociala necesara,
erau rupte de actualitate, nerea-liste, rupte de mediul social si de conditiile vietii
sociale.
Ostrovski a mers pe alt drum. Continuind cele mai bune traditii ale dramei ruse
progresiste, traditiile lui Griboedov, Puskin, Gogol, el pune la baza subiectelor sale
conflicte, caractere si fenomene din viata sociala si politica. Situatiilor intentionat
complicate el le opunea simplitatea naturala, evenimente pe deplin verosimile. Iata de
ce Dobroliubov remarca profunda veridicitate si ascutime sociala a conflictelor din
piesele lui Ostrovski: Ciocnirile si catastrofele dramatice din piesele lui Ostrovski se
produc ca urmare a ciocnirii dintre cele doua partide a celor batrini si a celor tineri,
a bogatilor si a saracilor, a stapinilor si a celor supusi." )
Traditionalul vodevil melodramatic situa in centrul piesei o personalitate exceptionala.
Ostrovski isi alege caractere profund tipice, luate din viata, pastrind originalitatea si
specificul lor concret. Personajele pieselor Lui Ostrovski sint reprezentanti tipici ai
unor grupuri sociale dintr-o epoca determinata. Esenta lor concret-istorica este
limpede scoasa la iveala. Bolsov si Knurov nu sint niste negustori in general, ci
negustori tipici pentru o formatie sociala determinata, cea din Rusia dinaintea
desfiintarii iobagiei (Bolsov) si dupa ea (Knurov). La fel se petrec lucrurile si cu toti
ceilalti eroi ai pieselor lui Ostrovski; ei nu reprezinta personificari abstracte ale unor
vicii sau pasiuni, ci caractere cu adevarat originale, iar faptele si insusirile lor sint
redate intocmai si cu lux de amanunte, in functie de totalitatea influentelor unui mediu
social determinat.
insemnatatea sociala si estetica a personajelor lui Ostrovski izvoraste din faptul ca ele

sint luate din viata, sint cu adevarat tipice, fiind inzestrate cu o uriasa forta
generalizatoare. Fiecare personaj este un tip in care pulseaza viata adevarata. Goncearov scria, pe drept cuvint, ca in Furtuna", fiecare personaj este un caracter tipic,
rupt de-a-dreptul din viata poporului... incepind cu bogata vaduva Kabaniha, in care
este intruchipat despotismul orb, mostenit prin traditie, intelegerea deformata a
datoriei si lipsa oricarei omenii, si ter-minind cu fatarnica Feklusa").
Existenta unui conflict social adinc, zugravirea ampla a vietii, in manifestarile ei tipice,
au facut ca in piesele lui Ostrovski sa apara o serie de episoade in afara subiectului;
acest lucru a fost puternic condamnat de adeptii rutinei scenice, de teoreticienii care se
sprijineau pe regulile estetice ale comediei distractive, de situatie.
Dar, mai ales in legatura cu Furtuna", Dobro-liubov justifica in chip convingator
existenta personajelor inutile", care nu iau parte directa la actiune, dar care dezvaluie
specificul si plenitudinea fondului social al piesei, contribuind in felul acesta la
caracterizarea si mai sugestiva a eroilor principali.
Ostrovski dovedeste o maiestrie extraordinara in dezvoltarea actiunii. Admirind arta
cu care este construita piesa Prapastia", Cehov spunea: Piesa este uimitoare. Ultimul
act este ceva ce n-as fi putut sa scriu nici pentru un milion".
Compozitia pieselor lui Ostrovski se caracterizeaza prin armonie si claritate, prin
motivarea fiecarui personaj si episod, prin subordonarea riguroasa a tuturor partilor
fata de intreg, prin existenta unei idei conducatoare a fiecarei opere, prin incordarea
crescinda a actiunii in continua dezvoltare si prin imbinarea ingenioasa a scenelor
dramatice cu cele comice. in piesele lui Ostrovski incordarea nu slabeste nici atunci
cind actiunea se reduce numai la dialog, aruncind lumina asupra detaliilor biografice si
a celor din viata sociala, detalii menite sa caracterizeze personajele.
Protestul Katerinei si moartea ei sint conditionate de educatia si de caracterul ei, de
situatia ei fata de mediul inconjurator imparatia intunericului, a tiraniei si
ignorantei. Pregatindu-L pe cititor si pe spectator pentru deznodamintul tragic al
conflictului social zugravit, dramaturgul a introdus chiar de la inceputul piesei tema
inevitabilitatii mortii Katerinei. Chiar de la prima intrare in scena, Katerina spune:
...Am sa mor curind". La cea de a doua aparitie a ei, Katerina declara : Am ,sa ma
arunc in Volga". Mai tirziu, ea exclama cu neliniste crescinda: Are sa se intimple o
nenorocire!"
Scena a doua din actul trei incepe cu cintecul lui Kudrias despre cazacul de la Don care
se gindea oum o sa-si nenoroceasca nevasta" pentru ca L-a inselat. In timpul intilnirii
cu Boris, ca un refren al acestui cintec, Katerina repeta cu insistenta cuvintele:
ucigasul meu", pieire" m-a nenorocit", iar apoi spune cu hotarire: Nu, nu mi-e dat sa
traiesc!"
Deznodamintul tragic, protestul nemijlocit al Katerinei, care isi curma viata, este
motivat in piesa sub toate aspectele si cu consecventa.
Ostrovski motiveaza in chip artistic si cu aceeasi minutiozitate actele tuturor
personajelor principale din piesele sale.
Dezvaluind esenta personajelor, legind soarta lor intr-un tot unitar din punctul de
vedere al continu tului si al compozitiei, Ostrovski dovedeste neintrecutul sau talent de
artist si psiholog.
Cu o exceptionala expresivitate el dezvaluie cititorului si spectatorilor esenta launtrica
a egoistei si grosolanei Lipocika Bolsova (Intre noi ca intr-ai' nostri"), a ignorantului
tiran Tit Bruskov (Sa platesti oalele sparte"), a stanei de piatra" cu aspect civilizat, de
fapt o fiara fara inima, Knurov (Fata fara zestre"), a fatarnicei Murza-vetkaia (Lupii si
oile") si a sincerei si inimoasei Parasa Kuroslepova (Inima fierbinte").

Orice figura creata de Ostrovski reprezinta un personaj viu, profund tipic si

individualizat, autentic, plin de viata.
Dobroliubov a subliniat admirabila capacitate a dramaturgului de a dezvalui
trasaturile psihologice esentiale ale oamenilor. Si in aceasta pricepere de a surprinde
natura scria Dobroliubov de a patrunde in adincul sufletului omenesc, de a sezisa
adevaratele sentimente ale omului, independent de aparenta relatiilor lui exterioare
oficiale, recunoastem una din cele mai bune si mai insemnate laturi ale talentului lui
Ostrovski" ).
Uriasa forta a realismului lui Ostrovski si rna-iestria artistica care-L caracterizeaza se
manifesta cu o deosebita expresivitate in limbajul personajelor lui.
Sprijinindu-se pe tendintele originale ale literaturii ruse dinaintea sa si cohtinuindu-le,
Ostrovski a dat dovada de o arta remarcabila in caracterizarea personajelor prin limba
vorbita de ele.
Limba folosita de personajele lui Ostrovski uimeste prin profunzimea neobisnuita cu
care dezvaluie viata sufleteasca a caracterelor sociale pe care el le zugraveste si prin
veridicitatea coloritului vietii sociale, veridicitate dusa pina la capat" dupa cum
spunea dramaturgul insusi.
Dialogurile si monologurile stralucite din piesele lui Ostrovski dau la iveala cu o rara
precizie si expresivitate, originalitatea tipica si individualitatea caracterului eroilor,
nivelul lor cultural, mediul social in care traiesc.
Dar, cautind sa redea veridic si concret nuantele cele mai fine ale limbii personajelor
sale, Ostrovski nu s-a lasat furat niciodata de reproducerea naturalista a limbajului. El
a ramas intotdeauna un artist care stie sa ridice pina la tipizare limba personajelor
sale, redind modul de exprimare" care le caracteriza. Pentru popor spunea
dramaturgul trebuie sa scrii nu in limba pe care o vorbeste, ci in cea pe care o
doreste", adica nu in limba in care reproduce mecanic unele particularitati
intimplatoare ale graiului popular, ci intr-o limba care sa exprime insusirile
determinante, dominante, ale acestui grai.Scriitor democrat, Ostrovski a aplicat in chip
constient si consecvent acest principiu chiar de la inceputul creatiei sale literare.
Chiar din prima sa piesa mai insemnata, Intre noi ca intre-ai nostri", creind figura
petitoarei Ustinia Naumovna, Ostrovski a cautat sa-i dezvaluie trasaturile
caracteristice nu numai prin faptele ei, ci si prin felul ei de a se exprima. Caracterul
Ustiniei Naumovna, nivelul ei cultural si felul ei de gindire se oglindesc exceptional de
expresiv in limbajul ei.
Ostrovski subliniaza limbutia si palavrageala Ustiniei Naumovna, ca expresie a
profesiei ei. Ustinia Naumovna este buna de gura. Ca sa folosim vorbele ei, ea poate
spune cite in luna si in stele, despre orice si oricind. Ajunge ca Bolsov sa-i spuna: Hai
sa stam de vorba, maiouto", pentru ca ea sa-i si dea drumul fara zabava: De ce nu?
Scumpii mei, am auzit ca s-ar fi scris pe la gazete, o fi adevarat ori nu, ca s-a nascut un
alt Bonaparte si ca, scumpii mei..."
Stiind cum si cind sa intervina in discutie, ea arunca urmatoarea replica admirativa, in
timp ce vorbeste Bo'Isov: TU, ce dulce povesteste, dragutul de el!" Provocind, prin
laude surisul satisfacut al Lipocikai, ea declara cu demnitate: Stiu eu ce vorbesc!"
Ostrovski o infatiseaza pe Naumovna ca foarte priceputa la glume si in zicale.
Vocabularul Ustiniei Naumovna se caracterizeaza printr-un colorit specific: el abunda
in proverbe, zicatori, comparatii neasteptate, expresii idiomatice uzuale.
Ustinia Naumovna se foloseste de constructii si expresii din frazeologia obisnuita
pentru mediul mic-burghez functionaresc in care se invirte: sa intri in pamint de
rusine", pe masura posibilitatilor", basta", nici in car, nici in caruta", imi pun in joc

onoarea" etc.
Siretenia si dibacia Ustiniei Naumovna se manifesta prin nerusinarea cu care-i
linguseste pe oamenii de care are nevoie. Cind li se adreseaza, ea dozeaza cu multa
pricepere epitete ca: scumpule", nepretuitule", margaritarul meu" si altele.
Ustinia Naumovna foloseste cu placere si cuvinte alese". Aproape analfabeta si inculta,
ea le pronunta insa incorect. Ea spune apekit" (in loc de apetit"), brulet" (in loc de
brunet"), orghin" (in loc de ordin"), potret" (in loc de portret") etc.
Ostrovski reda extraordinar de concret si de amanuntit felul de a se exprima al Ustiniei
Naumovna, fara insa sa copieze naturalist realitatea. In limbajul Ustiniei Naumovna nu
se afla nici un cu-vint de folosinta strict locala sau neinteligibil. Specificul limbajului ei
este obtinut prin arta imbinarii unor cuvinte si expresii larg raspindite in mediul social
pe care ea il reprezinta. Ostrovski alege din limbajul petitoarei ceea ce este
determinant si tipic, lasind la o parte tot ceea ce este intimplator. Pornind de la
principiile tipizarii realiste, dramaturgul construieste cu totul altfel limba folosita de
Lipocika Bolsova, potrivit - cu fizionomia ei social-peihologica.
Lipocika este infatisata de Ostrovski intr-o lumina satirica deosebita, ceea ce
influenteaza si asupra limbajului ci.
Egoismul calculat, ingustimea spirituala, incultura, pretentiile afectate de noblete
sufleteasca sint trasaturile esentiale ale acestei fete de negustor. Ele si-au gasit o
stralucita expresie in felul ei de a vorbi. Bogatia lexicului, plasticitatea, pitorescul si
arta flecarelii, care caracterizeaza limbajul Ustiniei Naumovna, sint inlocuite de data
aceasta printr-un primitivism specific.
Limbajul Lipocikai se caracterizeaza, in primul rind, prin simplitatea oamenilor
neinstruiti, cu deformarile morfologice si fonetice obisnuite in vorbirea uzuala din
mediul negustorimii inculte: anj fostara, din cauza caci"; in al doilea rind, prin
cuvintele savante, straine, dintre care unde le-a invatat singura din carti, iar altele le-a
imprumutat de la profesorii ei de dans si de franceza. Convinsa ca in cuvintele straine
consta esenta culturii, Lipocika abuzeaza de ele, schimonosindu-le fara mila: capidon"
in loc de cupidon", priportie" in loc de proportie" etc.
Toate acestea contribuie ca frazele ei sa devina comice, ridicole. De pilda : De ce l-ati
refuzat pe logodnic ? De ce nu e o partida judicioasa ? De ce nu e capidon ? Ce ati
gasitara in el usuratic ?" Sau : De ce, ma rog, o tot face pe santimentalul fara nici o
tragere de inima ? Serios, ma ia cu greata sa vad cum continua toate astea !"
Lipsa de sensibilitate, grosolania Lipocikai sint exprimate prin stilul si tonul cu care se
adreseaza celor din jur, chiar si rudelor ei : Duceti-va incolo cu povetele voastre",
Vezi sa nu aveti voi educatie!", Lasati-ma-n pace cu prostiile voastre!", Cum sa nu?!",
Acu-i ocazia!" Asa vorbeste cu mama ei. Sau, in tr-alta scena, adresindu-se
logodnicului, Lipocika declara : Esti un prost si un topirlan !" Firea grosolana si
egoista a Lipocikai, prirritivis-mul ei sufletesc se manifesta si in felul vulgar, caraghios,
in care isi formuleaza pretentiile : Nu, nu ! Sa-L scoti de unde-i sti, numai sa fie nobil".
Sau: Am nevoie de barbat !... Auziti, gasiti-mi negresit un logodnic! V-o spun dinainte,
faceti-mi rost nu-maidecit, ca altfel are sa fie mai rau de voi. Am sa-mi iau un adorator
in secret, am s-o sterg in ciuda voastra cu un husar si o sa ne cununam pe ascuns".
O exceptionala cunoastere a limbii ruse, maiestria cu care o foloseste in zugravirea
personajelor, il caracterizeaza pe Ostrovski nu numai in ce priveste prezentarea
cercurilor negustoresti si functionaresti. El zugraveste la fel de profund si de nuantat si
limba personajelor din alte paturi sociale. Fiecare personaj al lui Ostrovski vorbeste o
limba care-i este specifica.
Caracterizind particularitatile limbii unei opere ara-matice, Bielnski arata ca drama