Você está na página 1de 6

Resursele minerale

America de Nord detine numeroase depozite de minereuri importante. Petrolul


si gazele naturale se gasesc in cantitate mare in partea nordica a Alaskai, vestul
Canadei, sud-estul si vestul Statelor Unite (Umiat, Barrow, Baibow Lake, Oklahoma
City, Ciudad Pemex) si deasemenea in estul Mexicului. Uriase depozite de carbune
gasim in vestul si estul Canadei si al Statelor Unite (Foar Corners, Black Bute). Estul
Canadei, nordul Statelor Unite si partea centrala a Mexicului dispun de depozite
importante de minereu de fier (Wabana, Birmirngham, Adirondack). In Canada
gasim de asemenea si zacaminte de cupru (Kennicott, Butte, Morenci), nichel (Lynn
Lucky Sodbury), uraniu (Echo Bay, Blind River, Blue Water), zinc, azbest si potasiu.
Statele Unite dispun de mari cantitati de cupru, nichel, roci de fosfat si uraniu.
Ca si celelalte, Mexicul dispune de rezerve importante de bariu, cupru, fluor, zinc,
magneziu si sulf. Mentionam ca toate cele trei state detin depozite importante de
aur si argint.
Extractia minereurilor reprezinta o crestere importanta a activitatii economice
din Statele Unite, Canada si Mexico. Statele Unite a reprezentat unul dintre cei mai
mari producatori de petrol ai lumii de-a lungul a multi ani, Canada a fost si ea un
producator insemnat inca din anii 1940, iar Mexicul a devenit leader mondial in
productia de petrol inca din 1970. Statele Unite este a doua tara din lume in
productia de gaze naturale si prima in extragerea carbunelui, produs in special in
minele din Muntii Appalachi. Minereul de fier a fost un produs major al Statelor
Unite si Canadei, extras din depozitele din vestul Lacului Superior.
Mai recent o cantitate mare de minereu de fier a fost produsa in laboratorul
provinciei Quebec, in estul Canadei. Printre celelalte minerale de care dispune
America de Nord se numara si arama, argintul, zincul, nichelul, sulful, azbestul,
uraniul, roci de fosfat si potasiul.
Regiunile agricole
Agricultura , sursa de baza a existentei omenirii, dateaza din cele mai vechi
timpuri , de aproape 10 milenii.Ea prezinta o ramura primara a economiei si a facut
posibila trecerea de la viata nomada la cea stabila, constituind temeiul natural si
premisa pentru desprinderea si transformarea in ramuri independente a celorlalte
ramuri productive.
Regiunea musonica desi se caracterizeaza prin temperaturi ridicate pe intreg
parcursul anului, are insa o scurta perioada secetoasa, care imprima un anumit
specific agriculturii, desi in ansamblu, culturile sunt cam aceleasi cu cele din zona
tropicala
Regiunile temperate sunt specifice culturilor de cereale(grau, orz , secara, dar
si porumbul ), plante industriale si tehnice (sfecla de zahar, in, canepa), legume
precum si nutret, pe baza carora este bine dezvoltata ramura zootehnica.
Regiunea subpolara, restransa ca areal productiv si in care predomina pasunile
naturale, pe baza carora se practica cresterea de tip transhumant a animalelor
:reni, elani si altele(Tara de Foc, Canada). Se cultiva, pe suprafete restranse , si
unele plante: orz, ovaz, cartofi. (Arhipelagul Canadian).Peisajele montane dezvolta

etaje in functie de altitudine si latitudine unde se gasesc muntii.Tipice sunt


colientele , templadele, friadele plasate in Mexic si stepele aride din Anzi.
Resursele Biosferei
Biosfera concentreaza organismele vegetale si animale raspandite pe uscat, in
apa si in toposfera.Ea ofera habitatului umandiverse resurse, pe care omul le-a
folosit din cele mai vechi tmpuri, indeosebi pentru hrana , locuinte si
imbracaminte.Cantitatea anuala de biomasase ridica la aproape1 000 miliarde
tone , din care 60% revine bazinelor oceanice, iar 40% vietuitoarelor de pe uscat.
Prin specific , bioresursele se grupeaza in functie de mediul in care exista si
dupa tipul de vietuitoare .Pe uscat , ele se constituie in paduri , pajisti, culturi
agricole, impreuna cu lumea animala di cadrul lor, iar in mediul acvatic, din diferite
specii de pesti, moluste, mamifere, alge, etc.
Vegetatia Americii de Nord este diferita in functie de clima si relief.Partile
nordice ale continentului si arhipelagul Arctic au o vegetatie de tundra. Limita
sudica a tundrei merge aproximativ pe Cercul Polar Nord.
In sudul tundrei se intind padurile.Ele se intind in partea de sud a Canadei, in
unele parti din regiunile muntoase din vest, precum si la est de fluviul Mississippi.
Padurile sunt formate din specii diferite. Astfel, in partea nordica predomina
coniferele (molizi si pini), mesteceni si plopi. In partea sudica predomina padurile
de foioase.
Padurea constituie patria multor animale cu blanuri scumpe, ca: vulpea,
zibelina, castorul, hermelina, si altele. Versantii padurilor de pe tarmul Pacificului
sunt acoperiti cu sequoia. Acestui arbore i se mai spune si uriasul padurilor. Partea
vestica a Marii Campii Americane este cunoscuta sub numele de Platoul Preriilor.
Aici ierburile dese au dat nastere, prin descompunere, unui sol foarte fertil numit
cernoziom. Preria se termina spre vest, in preajma Muntilor Stancosi, cu o stepa
saracacioasa, acoperita cu ierburi marunte, sprea granita cu Mexicul fiind presarata
cu arbusti si cactusi. Animalul caracteristic a fost bizonul, astazi pe cale de
disparitie.
Partile sudice ale Americii de Nord, cu clima tropicala, au o vegetatie
mediteraneana, formata din plante rezistente la seceta, iar zonele cu clima tropicala
umeda au o vegetatie formata din palmieri, bambusi si liane. Majoritatea plantelor
de cultura, ca: unele cereale, bumbacul, trestia de zahar, pomii fructiferi precum si
multe animale domestice (cornute mari, oi, cai, porci) au fost aduse de europeni
dupa colonizare. America este patria de origine a unor plante si animale care au
fost aduse si in Europa. Printre acestea se numara cartoful, fasolea, porumbul,
tutunul si altele, iar dintre pasari curcanul.
Mai putin de 1% din forta de munca a SUA cat si a Canadei este angajata in
domeniul forestier.Aria ocupata cu exploatarea lemnului este la fel de extinsa in
ambele stste.Principalele zone impadurite sunt in N-V caoastei pacificului si
Canadei, in Muntii Stancosi, in sud, si zona Marilor Lacurri . Principalele produse
obtinute din exploatarea lemnului sunt:scandura , hartia, furnirul, etc.aproximativ
jumatate din productia de cherestea vanduta in sua provine din vest, peste 35% din
sud si restul din noua Zeelanda.Productia de hartie a dominat economia forestiera a
Canadei aproape tot secolul 20.Aproape 90% din exprturi se fac in SUA.Padurile

tropicale, cele sezoniale si multe altele impaduresc portiuni din Mexic si America
Centrala.
Resursele hidrosferei
Apa este un component de baza al mediului geografic, fiind prezenta
pretutindeni si avand un rol deosebit in majoritatea proceselor naturale si in
habitatul uman. Se disting doua mari domenii acvatice: cel marin si oceanic,
respectiv cel continental.
Pentru obtinerea energiei electrice forta curentilor este exploatata intr-o uzina
din Florida (SUA). Din apa marii se extrag unele substante minerale precum
magneziul (SUA), saruri de potasiu, substante precipitate in aluviuni pe platformele
continentale, iar in viitor nodulii poliminerali de pe fundul oceanelor, aici existand
rezerve de metal mult mai mari decat pe uscat (in deosebi pentru cobalt si nichel).
Lacurile din America de Nord constituie cea mai bogata retea de lacuri cu apa dulce
de pe Glob. Cele mai importante sunt Marile Lacuri (Superior, Michigan, Huron, Erie
si Ontario). Din cauza diferentei de nivel intre lacurile Erie si Ontario s-a format
cascada Niagara. O alta categorie de lacuri sunt cele de podis, dintre care cel mai
mare este Marele Lac Sarat din Podisul Marelui Bazin.
Mai putin de 1% din forta de munca a Canadei si a SUA lucreaza in pescuitul
comercial.Marile unitati de pescuit include chiar si micile pescsrii continentale.
Canada impreuna cu SUA au instituit o limita de aproximativ 200 de mile marine in
fata vaselor de pescuit japoneze si rusesti.Coasta Pacificului este inca renumita
pentru capturile de tuna si salomon, Marile Bancuri pentru cod, si Marile lacuri
pentru pestele alb. Cel mai mult somon este prins astazi in zona tarmurilor din
Alaska si ce a Columbiei Britanice.Ezista chiar si mici pesvarii in Mexico, America
Centrala, si pe coastele Antile.
In SUA consumul industrial de apa este relativ proportional cu cel
agricol.Inainte de toate apa este intrebuintata in procesul de productie: Industria
chimica, a fibrelor sintetice, a ingrasamintelor, etc.
Regiunea industriala a Marilor Lacuri
Dezvoltarea industriei se bazeaza pe uriase surse se energie si materii prime.
Se extrg imense cantitati de carbune, petrol si gaze naturale. De asemenea, se
extrg si se prelucreaza mari cantitati de cupru, fier, nichel si altele. Regiunea
marilor lacuri este o mare producatoare de energie electrica. Hidroenergia si
energia nucleara (peste 90 de centrale) ocupa primul loc in productia de energie
electrica.
Minereurile de fier se gasesc si se exploateaza in sud-vestul Lacului Superior si
in partea sudica a Muntilor Appalasi. Intre ramurile industriei prelucratoare de un
inalt nivel tehnic, aceasta regiune detine locuri de varf in domeniile informaticii,
aeronauticii, telecomunicatiilor, cercetarilor spatiale, cercetarilor petroliere, energiei
atomice, etc. Pe baza bogatiilor si a resurselor de energie amintite, s-au dezvoltat
industria metalurgica si de constructii de masini. Regiunea produce cele mai diverse
tipuri de masini, de la cele de uz casnic, pana la navele cosmice. Principalele centre
ale constructiei de masini se afla in jurul Marilor Lacuri cat si pe coasta Atlanticului.
Cele mai importante centre sunt Detroit si Cleavland, Chicago si Baltimore. Foarte
dezvoltata este industria chimica, concentrata in aceasta zona in care se produc
ingrasaminte, mase plastice, medicamente, cauciuc sintetic si altele. Aici se mai

gasesc bogate zone de padure din care s-au dezvoltat industria de prelucrare a
lemnului, producandu-se celuloza si hartie. Din ramurile industriei producatoare de
bunuri de larg consum, cele mai dezvoltate sunt industriile: textila, alimentara, de
pielarie si incaltaminte.

Canada - Rezervatii naturale


CANADA ocupa jumatatea nordica a continentului nord american si insulele din imprejurimi,
exceotind Alaska si Greenland. Granita cu statele unite urmeaza un lant de lacuri si riuri: Marile
Lacuri si St. Lawrence River. Pe coasta nord-vestica a Pacificului, o fisie lunga de teren ce
apartine Alascai o desparte de ocean. Canada este a doua tara din lume ca suprafata, insa ca
populatie doar a treizecisiuna, majoritatea populatiei fiind concentrata in partea de sud, la citeva
sute de kilometri de granita cu Statele Unite.
Pe tot cuprinsul Canadei se afla nu mai putin de 34 de parcuri si rezervatii naturale, concepute
pentru a conserva si proteja natura si diferitele specii de plante si animale, aflate pe cale de
disparitie. Suprafetele acestora variaza intre 44.807 km patrati si numai 5,9 km patrati. In total
acopera aproximativ 180.500 km patrati, suprafata mai mare decit a Angliei, insa numai 1,8 %
din suprafata totala a Canadei. Nu numai zone uscate au fost transformate in rezervatii si
parcuri, ci si ape, cum este Fathom Five Natinal Marine Park, precum si insule ce constituie
camine pentru pasari marine ca Funk Island si Bylot Island. Majoritatea acestor parcuri si
rezervatii au fost infiintate pentru a nu distruge habitatul natural al diverselor specii de animale
si pasari.
Cea mai mare rezervatie de pe intinsul Canadei este WOOD BUFFALO ( 44.807 km ) si a fost
infiintata in anul 1922. Un sfert din acesta se afla in provincia Alberta si celelalte trei sferturi in
Northwestern Territories. Wood Buffalo este traversat de riul Peace de-a lungul a 200 km. La
confluenta dintre riul Peace si riul Athabaska este formata o delta vasta. Numerosele lacuri,
mlastini, canaluri inguste, etc. formeaza un ambient perfect pentru diverse animale si pasari.
Parcul a fost infiintat pentru a proteja bizonul de padure, care in anul 1922 era aproape de
disparitie, existind numai 300 de exemplare. Guvernul a mutat aici deasemenea o cireada de
bizoni de cimpie in 1925 si 1928. In prezent se gasesc peste 4000 de bizoni in rezervatia Wood
Buffalo. Bizonul apartine familiei bovine si se inparte in doua subspecii: bizonul de padure si
bizonul de cimpie. Este cel mai mare mamifer care traieste pe uscat in Canada, ajungind la 2 m
inaltime in dreptul omoplatilor si cintarind adesea 1000kg. Capul, barba si picioarele din fata
sunt aproape negre, acoperite cu blana lunga, linoasa, iar restul corpului este de culoarea
bronzului, cu par scurt si luicios. In dreptul umerilor are o cocoasa mare iar coarnele sunt scurte
si incovoiate spre interior. Un animal sociabil, bizonul traieste in bande de pina la 20 de
indivizi. Aceste bande se pot grupa, uneori formind cirezi de citeva mii. Bizonii sunt animale
extrem de suspicioase si sunt foarte usor se speriat. Au simtul mirosului deosebit de bine
dezvoltat, distingind mirosuri de la 2 km, iar un obiect aflat in miscare il pot repera de la 1 km.
Bizonii migreaza pina la cireva sute de kilometri in cautare de pasuni. Acestia se hranesc cu
iarba, licheni, fructe de padure, etc.
Inainte de a fi vinati de oameni, singurii pradatori ai acestora erau ursul Grizzly si lupul, care
puteau sa-i prinda decit pe cei foarte tineri, bolnavi sau batrini.
Imperecherea are loc intre lunile iulie si septembrie. Un singur pui se naste intre jumatatea lui
aprilie si inceputul lui iunie.
Bizonul de cimpie pe vremuri popula cimpiile dintre Lake Winnipeg si Rocky Mountains.

Inainte de a se stabili europenii aici, numarul lor varia intre 40 si 60 de milioane.Insa din cauza
vinatorii excesive si haotice, dar si din cauza prezentei asezarilor umane, numarul acestora s-a
imputinat mai mult decit considerabil, fapt ce mai tirziu nu a mai putut fi remediat ulterior. Pina
in anul 1860, deja in est erau aprope exterminati. In 1970, cirezile din vest se imputinasera si ele
considerabil. Nativii, ale caror vieti depindeau de bizoni, au fost lasti fara mincare, adaposturi si
imbracaminte.
In 1906, intr-un efort de a salva bizonul, guvernul canadian a cumparat 600 de exemplare de
bizoni de cimpie din Montana. Din cauza unei boli contagioase si mortale, cireada a fost
distrusa aproape complet in 1938 si 1939.
In prezent sunt aproximativ de la 80.000 la 100.000 de exemplare pe tot cuprinsul Canadei si
Statelor Unite.

Daca referatele nu sunt de ajuns, va recomandam pagina de download gratuit, unde veti gasi
prezentari PowerPoint, programe executabile, programe pentru examene, etc.

n stabilirea posibilatii, imposibilitatii sau a absurditatii atingerii idealului fericirii au


purces filosofi, clerici si chiar oameni simpli nca de la "nceputuri". Afirmatia ca
aceste "nceputuri" coincid cu nceputurile filosofiei ar fi o calomnie pentru ca nu se
poate afirma ca, discutnd despre fericire, discipolii lui Cristos o discutau din punct
de vedere filosofic.
Este un termen care, chiar si in viziune filosofica, implica acceptiuni multiple si
totalmente diferite. Nu se poate da o definitie exacta, pentru ca filosofia nsasi este
o stiinta relativa. Ceea ce nsa este comun tuturor filosofilor privind fericirea este ca
aceasta reprezinta un ideal urmarit, fara absolut nici o exceptie, de fiecare
persoana in parte, fie ncepnd cu cel mai nversunat pesimist pna la optimistul cel
mai pur, fie ncepnd cu omul cel mai simplu pna la cel mai nvatat dintre filosofi.
Dar, este oare un ideal posibil sau nsasi definitia de ideal ne opreste n a vedea
fericirea ca pe o certitudine? Asta numai daca idealul este identificat cu absolutul,
intangibil si el. Oare a tinde spre absolut, nseamna a tinde spre fericire, si
indiferent de originea absolutului atingerea lui se va identifica iminent cu aceasta
stare de beatitudine perfecta?
Ideal, absolut, perfectiune sunt termeni ce s-au cerut folositi n formularea
ntrebarilor si ncercarilor de a defini fericirea. Fiecare dintre ei se identifica rnd pe
rnd cu o imposibilitate. Ori asta nu face oare din fericirea nsasi doar o himera
pentru naivi? si mai au macar rostul ncercarile de a defini cai ntortocheate si
impregnate de absurditate pentru atingerea ei?
Raspunsul se cere a fi afirmativ nu n speranta unei atingeri ntrziate a acestui
ideal, ci pentru mentinerea puterii noastre de a continua sa traim n deplinatatea
facultatilor noastre mintale. nchipuiti-va o lume n care toti sunt constienti ca
fericirea este imposibil de atins, constienti de faptul ca este posibila doar atingerea
unui surogat al fericirii, o lume care nu poate trai fara certitudini si fara sperante,
care nu suporta si nu accepta surogatul. Este adevarat ca aveti n imagine o lume
de nebuni adnciti n depresie, o lume care nu stie nici macar sa zmbeasca?

Din acest motiv avem nevoie de filosofi ai fericirii, avem voie sa ne mintim ca
suntem fericiti, interzicndu-ne a vedea adevarul sau, chiar incapabili de a mai
vedea adevarul datorita unui probabil pact cu el nsusi al unui Mare Anonim, n
acceptiunea blagiana, de a ne ascunde maretia fericirii supreme si micimea
presupusei noastre fericiri, astfel nct, n timp, am ajuns sa rdem de dragul unui
zmbet considerndu-l exponent nzecit al unei evidente fericiri.
Din acelasi motiv avem nevoie de credinta n Cel de Sus, adica, credinta ntr-o
ntruchipare a Marelui Anonim, care ne va asigura "dincolo" o noua fericire
incomparabila cu cea din timpul vietii.
Astfel se ajunge la termenul de credinta, la sentimentul de credinta, la Rai si
Iad, la bine si rau, fiind necesara o noua ntoarcere n timp. Oare popoarele
antichitatii, creznd n zei, si n ntruchipari ale aceluiasi intangibil Mare Anonim, n
Cmpii Alizee si Tartar, si n acelasi bine si rau, nu faceau acelasi lucru pe care noi l
facem acum? Nu si ofereau oare singuri subfericiri legndu-se la ochi, neobligati de
nimeni, si multumindu-se sa spuna ca mai au ntotdeauna pe fragila Speranta? Si
creznd n Rai, Cmpii Alizee, Iad si Tartar, n Dumnezeu si zei nu ne-am oferit
dintotdeauna o protectie inconstienta de nebunie?
Sau sunt fericiti doar copiii n naivitate si cei ce nnebunesc realiznd prezenta
surogatului, ca purtndu-se copilareste, sa se simta fericiti? Mai suntem n masura
a-i privii cu scrba pentru ca au clacat sau ar trebui sa i privim cu invidie pentru ca
sunt cei care si-au atins fericirea? Dar n legile ce duc spre fericire este interzisa
invidia, deci nu, nu suntem n masura sa i privim astfel pentru ca nici macar nu mai
realizam scopul abandonarii lor n nebunie.
Nici macar din punct de vedere legislativ nu ni se ofera certitudinea posibilitatii
de a atinge fericiea, ni se asigura doar dreptul de a ne cauta fericirea; crunta ironie.
Ni se ofera ca speranta naframa peste ochii ce poate nu se vor deschide niciodata.
Dar ne vom simti fericiti. Sau facnd pe ceilalti fericiti, chiar daca le oferim o fericire
falsa, vina orbirii este nghitita de uitare? Nu, nu este uitata pentru ca nici macar nu
mai are ce sa fie uitat; timpul a rezolvat aceasta problema mutnd-o n inconstient.
Oricare ar fi punctul de plecare fericirea ramne totusi un ideal intangibil.
Constienti sau nu de intangibilitatea sa vom continua sa tindem catre el si facnd
abstractie de imposibilitate, n analogie cu
A.Camus, trebuie sa ne nchipuim pe noi nsine fericiti.