Modernismul

Adrian Marino afirma in studiul critic Modern. Modernism. Modernitate catermenul modern
trimite la o determinare temporala : recent, de curand, nudemult. Acceptia cea mai
raspandita a notiunii de modern deriva din esenta sacronologica: prin extensiune, ceea ce
dateaza de curand ori dintr-un trecut foarteapropiat, ceea ce este specific ultimului timp, se
numeste modern. Modernul seopune ideii de clasic, invechit, depasit.Acelasi Adrian
Marino arata in studiul citat ca notiunea de modernism seaplica tuturor curentelor si tendintelor
inovatoare din istorie (religioase, filosofice,artistice etc.), ansamblului miscarilor de idei si de
creatie, care apartin sau convinepocii recente, altfel spus moderne , in conditii istorice
date.Modernismul este o miscare larga care se manifesta in spatiul culturaleuropean, incepand
de la mijlocul secolului al XIX-lea si pana in perioada postbelica asecolului al XX-lea.Reperul
initial al modernismului literar este volumul Florile raului de CharlesBaudelaire, aparut in anul
1857, care anunta o noua sensibilitate si impune, printrealtele, una dintre cele mai importante
inovatii ale curentului, anume esteticauratului.Ca apartinand modernismului, pot fi numite
totalitatea miscarilor ideologice,artistice si literare care tind, in forme spontane sau programate,
spre ruperealegaturilor de
traditie , prin atitudini anticlasice, antiacademice, antitraditionale,anticonservatoare, de orice
speta, repulsie impinsa uneori pana la negativismradical. Prin extensiune, sunt incorporate
modernismului curente literare casimbolismul, expresionismul, futurismul si, mai ales,
avangarda : dadaismul,suprarealismul, abstractionismul etc. Produs al evolutiei, modernismul
implicadiferentierea fata de literatura scrisa pana atunci, de tip traditional.Una dintre cele mai
importante trasaturi ale modernismului este preferintapentru luciditate in actul de creatie lirica,
implinind dezideratul formulat deamericanul Edgar Allan Poe si francezul Charles Baudelaire de
a inlocuisensibilitatea inimii cu sensibilitatea imaginatiei; de aici, lirismul modernist epuratde
anecdotica, sentimentalism si didacticism. Universul artistic al modernistilorreflecta o civilizatie
citadina, definitorie pentru secolul al XX-lea, spre deosebirede traditionalisti, care au un interes
dezvoltat pentru lumea taraneasca si traditie.Tipologia predilecta a modernistilor este cea a
intelectualului, cu dilemelesale si cu reactiile fata de presiunile societatii, el fiind preocupat de
marileprobleme ale cunoasterii, de filosofie, psihologie, religie, mitologie.De asemenea, dispar
speciile lirice consacrate (meditatia, elegia, idila,pastelul), acestea fiind inlocuite de formule
poetice insolite (inscriptie, psalm,creion, poem intr-un vers, cantec, etc.). Punctuatia
nu mai este ceaconventionala, ci este modificata. Versurile incep fara majuscula, dispar
adeseapunctul si virgula, se folosesc intens punctele de suspensie ca semn al inefabilului sial
sugestiei. Avem de a face cu o coexistenta in versificatie a prozodiei consacratecu versul liber,
versul alb, absenta strofelor sau strofe inegale, ritmuri interioare.

Ia nastere un nou limbaj poetic caracterizat prin vocabular neobisnuit(termeni argotici,

colocviali, abstracti), prin ambiguitate semantica, prin sintaxaeliptica, prin innoirea metaforei;
este vorba uneori nu doar de o sintaxa speciala,insolita, ci chiar de o poezie alogica.Acest
concept de teorie literara numit modernism, s-a manifestat atat inspatiul cultural european, cat si
dincolo de ocean. Cei mai de seama reprezentantistraini au fost: T.S. Eliot, Dylan Thomas
(Anglia); Guillaume Apollinaire,Lautreamont, Verlaine (Franta); Giuseppe Ungaretti, Eugenio
Montale (Italia);Federico Garcia Lorca, Antonio Machado, Juan Ramon Jimenez (Spania);
BorisPasternak, Vladimir Hlebnikov, Ossip Mandelstam (Rusia); Wallace Stevens, EzraPount,
William Carlos Williams (S.U.A.); Jorge Luis Borges, Pablo Neruda, OctavioPaz (America
Latina)