Omul este fericit cnd poate realiza ceea ce prin natura sa este destinat s
realizeze, iar acest lucru nseamn, dincolo de determinrile exterioare, s-i
ndeplineasc datoria prescris de imperativul raiunii. Esena fericirii este determinat ns de natura actului specific omului n calitate de om, act de natur pur spiritual, constnd n activitatea sufletului"conform cu raiunea sau nu lipsit de raiune"ndeplinit la superlativ de omul desvrit din punct de vedere intelectual i moral. Dac contingena ine de neputina formei de a domina materia, omului i este dat, pentru a realiza n el nsui perfeciunea, s ordoneze lumea, nu s o nege n favoarea altei lumi. Cnd se bazeaz pe interes, prietenia dispare o dat cu interesul, pentru c cei doi nu erau prieteni unul altuia, ci ai profitului. De aici rezult c prieteniile bazate pe plcere sau pe interes sunt posibile i ntre doi oameni vicioi, i ntre un om virtuos i unul vicios, i ntre unul nici virtuos, nici vicios, i oricare altul. Este clar ns c prietenia bazat pe valoarea persoanl nu este posibil dect ntre oameni de virtute, cci oamenii vicioi nu se simt atrai unul de altul dect dac e vorba de un interes. Dimpotriv, a avea ncredere unul n altul, a nu se nedrepti niciodat unul pe altul i toate celelalte caliti cerute unei adevrate prietenii caracterizeaz prietenia dintre oamenii virtuoi. n prietenia erotic ns, uneori cel ce iubete se plnge c iubirii sale pasionale nu i se rspunde la fel, chiar i cnd ntmplarea face s nu aib nimic demn de iubit;la rndul su, cel iubit se plnge adesea c cellalt, care la nceput i promisese totul, acum nu-i respect nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se ntmpl cnd primul iubete urmrind plcerea, cellalt interesul, i cnd nici unul, nici altul nu gsete n legtura lor avantajul urmrit. i cum acestea erau mobilurile prieteniei lor, ea este sortit s se destrame cnd scopurile pentru care s-a ntemeiat nu sunt atinse. Spre deosebire de ele, prietenia bazat pe afiniti de caracter, neexistnd dect pentru ea nsi, rezist n timp.