Tertulian apologeticul

Viata.

Tertulian s-a nascut pe la 160, la Cartagina, din parinti pagani.

Tatal sau era centurion in armata proconsulara. Si-a facut o cultura
intinsa si variata, studiind filosofia, literatura, retorica, medicina si mai
ales dreptul. A avut o tinerete dezordonata, asa cum spune el insusi. Se
pare ca dupa ispravirea studiilor, Tertulian a profesat catva timp
avocatura si oratoria.
Convertit pe la 195, probabil sub puternica impresie a eroismului
martirilor crestini, a vietii exemplare a acestora si a puterii Tainelor
crestine, Tertulian a devenit imediat un luptator si un aparator de mana
intai a religiei adoptate. Din aceasta vreme dateaza cea mai mare parte a
apologiilor sale. Tertulian era casatorit si a fost hirotonit preot dupa
relatarea lui Ieronim, desi unii critici moderni pun preotia lui la indoiala,
fara sa aiba dreptate insa. O data intrat in crestinism, Tertulian, dupa ce
adanci, ca putini altii, invatatura cea mantuitoare, isi facu o datorie de
constiinta si de onoare aparand religia sa cea noua in fata tuturor
adversarilor, pagani, iudei si eretici si luptand cu o vigoare, cu un
fanatism si cu o consecventa putin comune pentru tot ce cuprinde
crestinismul. O dialectica rara, o logica de fier, o patrundere desavarsita
a problemelor, o tinuta verticala si neinfranta in fata oamenilor, un
temperament de luptator focos, un sarcasm amar la adresa adversarului,

un rigorism din ce in ce mai accentuat, iata armele activitatii sale

teologice si misionare. Rigorismul sau 1-a impins inca de la 206 spre
montanism, la care trece formal in 213. Dupa aceasta data, el intoarce
critica sa aspra contra ortodoxiei, pe care o cenzura mai aspru decat pe
paganism. Se pare ca in motanism el a avut o situatie speciala, urmand
numai rigorismul sau moral si iluminismul sau pnevmatic in legatura cu
lucrarea Sf. Duh. El si-a creat o secta aparte, a tertulianistilor, pe care
Fer. Augustin i-a readus usor la Biserica Ortodoxa.
Ieronim ne spune ca Tertulian isi crease o mare faima la scriitorii
africani contemporani si posteriori, indeosebi la Sf. Ciprian, care il citea
in fiecare zi. Dupa acelasi Ieronim, Tertulian a murit la adanci batraneti,
probabil pe la 240.

Despre marturia sufletului ( DE TESTIMONIO ANIMAE).

Despre marturia sufletului este cel mai discutat tratat al lui
Tertulian in contradictoriu din punct de vedere al valorii lui , ca
originalitate si ca veracitate. Este reluarea si dezvoltarea cap.XVII din
Apologeticum. Acolo, insa , se accentua in cadrul monoteismului crestin
numai ideea de marturie a sufletului , insotita de mangaierea ca
Dumnezeu cel adevarat , care este marturisit de crestini , ne va judeca pe
toti la judecata de apoi. Aici , insa, se accentueaza faptul ca aceea
constiinta a paganilor invoca pe Dumnezeu unic al crestinilor ca
judecator. Intr-adevar , zice Tertulian, paganul cinsteste multimea zeilor
traditionali, dar in fata marilor probleme ale vietii apeleaza la adevaratul
Dumnezeu. In forul tau chemi un judecator din alta parte, in templele
tale admiti un alt Dumnezeu. O, marturisire a adevarului, care chiar in
fata demonilor te face martor al crestinilor!.. Aceasta constiinta da
marturie in fata paganilor despre multe alte adevaruri crestine.

Cu acesteea Tertulian atragea atentia paganilor asupra unui process

de constiinta, pe care il experimentau multi dintre ei, pentu ca sa-l
inteleaga cu adevaratele lui conseciinte. Caci daca Dumnezeu adevarat e
unu si pluralitatea deb zei este omeneasca, atunci acesst Dumnezeu unic
este Dumnezeul caruia-I slujesc crestinii, pentru care ei merg la moarte
cantandu-I laude si care va pedepsi aspru pe idolatri persecutori.
Religia traditionala nu punea probleme pentru pagani. Puterea
romana careia I se supusesera toate popoarele era datoare acestor zei, si
cultul lor era o datorie patriotic indatinata, la care se adaugasera cultul
imparatului, care cu timpul se transformase si el in zeu, impartasindu-se
din aceea putere divina care facea fericirea poporului roman.
Nu rareori insa acesti pagani erau tulburati de atitudinea hotarata a
martirilor crestini in fata morti, vazand ca acestia o primeau ca pe o
incununare a vietii lor sfinte. In acest context, doctrina si viata acestora
care cobora cerul pe pamant, le pune probleme care se rezolvau adesea
cu trecerea martorilor pagani in randul celor care mergeau la moarte.
Adeseori, de asemenea, cugetarea acestora la viata de apoi era cernita de
gandul morti, de apartia unui judecator nemitarnic, altul decat zeii lor,
care primea parinteste pe crestini ucisi de pagani si-I ameninta pe
paganii persecutori cu pedepse vesnice.
Marturia sufletului propriu devenea astfel o amenintare neinteleasa
si in acelasi timp un motiv de speranta si de bucurie misterioasa. Acest
mister este talcuit de Tertulian in analiza pe care o face experientei
profundului sufletesc religios pagan in fata fenomenului crestinesc
martiric al epocii.
De la inceput insa, el exclude orice influenta buna a culturii pagane
pentru crestinism, cum credeau unii apologetic crestini, aparand credinta
crestina.Nu vede nici un folos nici in demonstrarea prioritatii revelatiei
scrise fata de scrierile pagane, asa cum a dovedit-o trecutul.Cunoasterea
gandirii pagane sau crestine constituie mai curand un obstacol, un val
pentru adevarul latent al sufletului pe care el trebuie sa-l marturiseasca.
Numai sufletul, in starea lui de curatie, neintinat de cultura, este in stare
sad ea marturie pentru crestinism.
Iata cum ajungem , prin unele exclamatii si chiar rugaciuni
spontane la exprimarea unor adevaruri supranaturale , ca unitatea si

bunatatea lui Dumnezeu , ori existent demonilor , nemurirea si rasplata

Lui intr-o viata viitoare.Se cuvine sa fim foarte atenti la acest rod al
sufletelor noastre , pe care-l pastram ca pe o comoara necunoscuta noua
insine.
S-a aratat parerea savantilor patrologi ai ultimelor doua veacuri
despre acest opuscul cel mai mic dintre operele lui Tertulian , dar sic
el care a dat nastere unor aprecieri cu totul contrarii intre ele.
Astfel Moehler si Neander au exprimat toata admiratia lor pentru
aceasta opera.Protestantul Viala a scris : Dintre toate lucrarile lui
Tertulian este cea care imi pare cea mai profunda, mai universal si ,
poate, de asemenea , cea care va ramane.,, Altii, dimpotriva , observa
Labriolle , o socotesc una din cele mai slabe,, facuta in intregime din
studii sofistice si de expresii conventionale ale limbajului curent ; este
parerea lui Ch.Guignebert . Labriolle accepta si parerea unora si a
altora .
Este de parerea celor care exprima admiratia lor fata de el
pentru intuirea unor fenomene interesante psihologice,pe care nu le-a
aprofundat si dezvoltat sufficient.A schitat o teorie a consensului intre
supranatural si sufletul omenesc, fara insa a o fonda pe fapte destul de
specific.
Tertulian a vrut sa scoata in relief realitatea ontologica, vie, a
credintei crestine,care se reveleaza in sufletul curat al oricarui om ca o
voce supranaturala a lui Dumnezeu in el si de care , constient sau nu, el
este adesea obligat sa tina seama.Este intr-un context apologetic , o
forma originala a argumentului ontologic, care a premers aceleia a
Fer.Augustin din De Symbolo,, , Confessiones,, etc, in Proslogionul,, lui Anselm si in operele unor filozofi crestini de mai tarziu ca
Descartes, Cousin etc.
In aceasta consta astazi insemnatatea acestui tratat , in aceea ca ne
aminteste experiente universale , cu care Tertulian vrea sa destepte
constiinta adormita a persecutorilor pagani.
Aceleasi calitati stilistice , aceeasi verva si acelasi curaj caracterizeaza si
aceasta opera a lui Tertulian.
Cuprinsul ei este urmatorul:Tertulian incepe prin afirmatia ca
eforturile apologetilor de a arata adevarul crestin in scrierile filozofice si
literare pagane vechi , s-au dovedit nefolositoare pentru apararea

crestinismului caci nu stim ce s-a spus , iar cei ce stiu nu cred toti in
cele spuse,,.De aceea, el va incerca o noua metoda. Dumnezeu se
descopera prin intreaga creatie, dar mai ales prin marturia
sufletului:Chem in ajutor o noua marturie , mai cunoscuta decat orice
literature,mai dezbatuta decat orice invatatura,mai raspandita decat orice
editie,mai mare decat tot omul , adica decat tot ce este al omului. Ramai
nepartinitor suflete, fie ca esti ceva divin si etern .fie ca nu esti
divin,ci muritor,, Dar el invoca marturia sufletului simplu , curat, asa
cum a iesit din mainile Creatorului : Dar nu te chem pe tine , cel care,
format in scoli, exercitat in biblioteci,hranit in academii si in porticele
antice , esti imbinat de filozofie.Te chem ca martor pe tine , cel simplu,
neformat,neslefuit, asa cum ai fost de la inceput , cum te au cei ce doar
pe tine te au , pe cei de pe drum , de la raspantii sau din ateliere,, (cap.1).
Aceasta simplitate este garantia puritatii inascutului ca ecou al divinului
(cap.v). Venind de la Dumnezeu , sufletul il proclama drept creator ,
autor al sau . De asemenea , alaturi de lume, sufletul devine o revelatie a
lui Dumnezeu, de care paganii se tem si de ale carei binefaceri se
bucura. Dovada o avem in expresiile cu care sufletul intampina anumite
intamplari bune sau rele si prin care, in acelasi timp exclude de la
existent insasi pe zei (cap.II).Cu aceasta , Tertulian nu intelege ca
sufletul se naste crestin,caci la sfarsitul cap.I declarase: Sufletul
devine,nu se naste crestin,,.Dar marturia lui coincide cu cea crestina si
sperie pe pagani mai ales privind la rautatea lui manifestata fata de
crestini, care va fi judecata si deci condamnata(cap.II).
In continuare, Tertulian constata ca in suparari sufletul rosteste
numele demonului,fauritorul a toate rautatile , pierzatorul lumii acesteia
si pe care si sufletul il recunoaste , fiindca il uraste (cap.III).Sufletul da
marturie si despre judecata de apoi .Teama de moarte aminteste judecata
si pedeapsa.Iar grija de cele de dupa moarte . Uneori depasind chiar
frica de ea.presupune invierea viitoare, pe care o marturiseste astfel
sufletul, iar crestinii sunt invinuiti fiindca cred in ea(cap.IV).
Cele ale sufletului vin de la natura ; cele de la natura vin de la
Dumnezeu , deci toate vin de la El. Nu e de mirare ca sufletul poate
prevedea pe cele date de Dumnezeu alor Sai sa le cunoasca , iar cele din

scrierile omenesti sunt posterioare celor dumnezeiesti , fiindca

Dumnezeu , autorul lor, a existat inaintea tuturor (cap.V).
Crezand in marturia sufletului, crezi in aceea a lui Dumnezeu si a
naturii, ca si in bunatatea , dar si in dreptatea Lui. Consecinta pentru
pagani este clara : Cand te temi sa te faci crestin , intoarce-te catre
suflet si stai de vorba cu el . De ce adori pe altul si-l numesti
Dumnezeu ?....De ce judeca pe cei morti ? .Tu il afirmi pe
Dumnezeu , dar nu-L cautai , respingeai pe demoni si-i invocai , chemai
judecata lui Dumnezeu si nu credeai ca exista , presupuneai existenta
chinurilor din infern si nu luai masuri pentru a le evita , intelegeai
numele de crestin si prezentai numele de crestin,,(cap.VI).
Rezervele pe care le au unii teologi privitor la sensurile multiple
ale marturiei sufletului ..deci a firii create de Dumnezeunu sunt
indreptatite , daca nu uitam starea sufleteasca in care Tertulian scria
fiecare cuvant , asteptand sa fie dus la moarte . El traia in prezenta vie a
lui Dumnezeu care inzestreaza pe credincios cu toate darurile Sale. In
acest sens nu e de mirare ca omul credincios are un fel de intuire a celor
supranaturale.Viziunile intra in aceasta categorie.
Tratatul Despre marturia sufletului,, ramane expresia unei trairi
crestine cu convingeri puternice despre prezenta activa a Duhului Sfant
in creatie si mai ales in om.
Iata acum un mic rezumat al acestei scrieri :Apararile savant ale
crestinismului nu prea sunt luate in seama ; de aceea trebuie sa dea
marturie sufletul insusiSufletul marturiseste printr-o marturisire
nearbitrara , unitatea, bunatatea si dreptatea lui Dumnezeu
Marturisirea existentei duhului rauDe asemenea , da marturie despre
existent sa dupa moarte.Aceste marturisiri trebuie privite ca voci ale
firii si ale facatorului sau si nu ca niste creatii literare .. cu exceptia
scrierilor sfinte..Sa ascultam, deci, glasul Ziditorului si al firii.

Student:
Anul :