Radicalii liberi si efectele lor asupra organismului

OCTOBER 3, 2013 BY CESAMANCAM.RO IN ARTICOLE RADICALI LIBERI,

COMPUI DUNTORI
1

Toti traim intr-un mediu toxic. Nu conteaza unde traim sau cat de
atenti suntem, nu putem evita substantele toxice din mediul inconjurator. Acestea sunt
prezente in aerul pe care il respiram, in mancare si apa si in celelalte lucruri ce ne
inconjoara.
Factori de mediu cum ar fi poluarea, radiatiile, fumatul si pesticidele pot produce radicali
liberi.
Radicalii liberi sunt produsi atunci cand organismul nostru produce energie si cand
suntem expusi anumitor substante poluante cum ar fi fumul de tigara, alcoolul sau
pesticidele.
Daca nu ar exista mecanisme de aparare impotriva acestor radicali liberi acestia ar putea
distruge foarte repede toate celulele organismului uman.
Radicalii liberi sunt raspunzatori de cresterea riscului de aparitie a bolilor cum ar fi
cancerul, cataractele si bolile cardiovasculare si de imbatranirea celulelor si deci de
imbatranirea intregului organism.
Radicalii liberi sunt substante chimice instabile ce incerca permanent sa devina stabile.
Ele pot deveni stabile atunci cand fura un electron de la o alta substanta din apropiere
transformand substanta respectiva intr-un radical liber si impiedicand functionarea
corespunzatoare a ei.
Radicalii liberi ne ajuta sa producem energie si sa luptam cu infectiile dar atunci cand
sunt in exces acestia produc imbatranirea prematura a celulelor. Actiunea ruginii asupra
metalelor este similara cu efectul radicalilor in exces asupra noastra.
Efectele radicalilor liberi asupra organismului
Radicalii liberi altereaza ADN-ul si ARN-ul din celule pin legarea la lanturile de ADN si
astfel viitoarele lanturi de ADN vor contine mutatii si astfel se vor multiplica celule
nesanatoase.
In alte cazuri radicalii liberi pot modifica ADN-ul astfel incat acesta sa se multiplice la
nesfarsit si foarte rapid. Acest proces produce cancerul.
1

Cateva cercetari indica radicalii liberi ca fiind un factor important in evolutia Bolii
Huntington boala neurodegenerativa.
Stresul oxidativ
Stresul oxidativ este cauzat de un dezechilibru intre cantitatea de oxigen reactiv ce se
produce in organism si capacitatea organismului de a elimina acesti produsi sau de a
repara pagubele produse de ei.
Stresul oxidativ da o culoare maronie bananelor in cateva zile, si marului in cateva
minute. Acelasi lucru se intampla si in celulele noastre.
Nu putem scapa de stresul oxidativ pentru ca acesta este produs la fiecare gura de aer pe
care o inspiram.
Efectele oxigenului reactiv
Nu ar trebui sa va ganditi la radicalii de oxigen ca la ceva rau pentru ca dupa cum am
spus mai sus acestia sunt produsi in reactii ce ne mentin in viata iar unele celule ale
sistemului imunitar elibereaza acesti radicali pentru a lupta impotriva patogenilor. Exista
dovezi ca acesti radicali ajuta si la comunicarea intercelulara si intracelulara.
Chiar daca au multe efecte benefice asupra organismului, daca sunt prezenti in exces, au
si efecte negative asupra lui.
Prin definitie radicalii sunt foarte reactivi si deci pot altera structura macromoleculelor ca
proteinele, lipidele si acizii nucleici (ADN ARN).
Cel mai cunoscut efect al radicalilor liberi este alterarea membranelor celulare printr-un
proces numit peroxidarea lipidelor. Principala tinta a radicalilor sunt acizii grasi nesaturati
aflati la nivelul membranelor celulare.
Peroxidarea lipidelor din membrane poate avea multe efecte:
- cresterea rigiditatii membranelor
- scaderea activitatii membranare
- scaderea activitatii enzimelor membranare
- alterarea permeabilitatii membranelor
- alterarea activitatii receptorilor prezenti pe membrane
Radicalii liberi pot ataca direct si proteinele membranare producand schimbari in
structura si implicit in activitatea membranelor celulare.
Cum ne putem proteja de actiunea radicalilor liberi?
Viata pe pamant a evoluat in prezenta oxigenului si a altor surse de radicali liberi deci a
trebuit sa se adapteze si sa faca fata atacului permanent al radicalilor liberi. Antioxidantii
sunt substantele ce pot limita cantitatea de radicali liberi din organism si efectele acestora
asupra lui.

Antioxidantii ii gasiti in toate legumele si fructele si in caz ca nu mancati legume si fructe

sau nu vi le permiteti ar trebui sa apelati la diferitele suplimente nutritive prezente in
farmacii.
Consumati alimente bogate in minerale si vitamine.
Stresul mental si emotional poate spori stresul oxidativ iar relaxarea il poate reduce, deci
nu va mai stresati.
Inamicul public nr. 1 - radicalii liberi
si antidotul impotriva acestora: antioxidantii naturali
In anul 1956, medicul Denham Harman de la Universitatea din Nebraska, a
prezentat pentru prima data ceea ce astazi este cunoscut sub numele de "teoria
radicalilor liberi in procesul imbatranirii". Acest mare pas in cunoasterea medicala a
fost, bineinteles, ignorat timp de doua decenii de comunitatea medicala, pana cand
dovezile in sprijinul acestei teorii au devenit evidente, astfel incat ea nu a mai putut fi
negata, devenind un fapt incontestabil.
Radicalii liberi sunt molecule inalt reactive cu un electron impar (sau "liber") pe
orbitalul extern, conditie de dezechilibru care transforma aceste molecule fragmentate
in agenti foarte instabili si periculosi din puncte de vedere biochimic. Compusii
chimici complecsi, cum sunt cei din structura fiintei umane, dobandesc stabilitatea prin
paritatea electronilor moleculelor. Atunci cand o molecula pierde un electron, ea devine
dezechilibrata din punct de vedere electrochimic, instabila biochimic si extrem
reactiva, cautand sa-si recapete stabilitatea prin sustragerea violenta a unui electron de
la alta molecula.
Radicalii liberi din corpul nostru provin in primul rand de la procesele de oxidare
derulate in organism pe fond de stres si stari emotionale negative, dar si de la toxicele
de tot felul provenite din exterior si ajunse in corp pe diferite cai (alcool, tutun,
medicamente, droguri, poluare, malnutritie).
De fiecare data cand un radical liber (provenind, spre exemplu, de la reziduurile toxice
din mediul inconjurator) ataca o molecula normala pentru a-i sustrage un electron,
molecula isi modifica in urma acestui proces proprietatile initiale, transformandu-se la
randul ei in radical liber. O celula mutilata in acest fel la nivel molecular isi pierde
functiile de baza, transformandu-se intr-o sursa de noi radicali liberi, gata sa atace alte
celule si denaturandu-le functiile. Se genereaza astfel un lant necontrolat de reactii
biochimice daunatoare pentru organism, cu repercursiuni foarte grave in timp.
Doctorul Harman descrie activitatea radicalilor liberi ca pe un fel de "iradiere interna"
care ataca si distruge fara crutare celulele si tesuturile, provocand diverse simptome
atribuite in mod obisnuit imbatranirii: zbarcirea pielii, pete pigmentare, cataracta,
artrita, ingrosarea arterelor, bolile de inima, glaucomul, boala Alzheimer, pierderea
memoriei, apoplexie, senilitate, cancer si alte stari degenerative.
3

Imbatranirea este, prin urmare, nu un proces cronologic cauzat de trecerea timpului,

ci mai curand un proces biologic determinat de viteza cu care radicalii liberi sunt
asimilati in organism, distrugand celulele, atacand tesuturile si afectand functiile vitale.
Fiintele umane au fost dintotdeauna expuse efectelor daunatoare ale radicalilor
liberi, pentru ca acestia sunt si subprodusi naturali ai metabolismului nostru. Exista o
categorie de radicali liberi benefici, produsi de propriul organism in slujba sistemului
de aparare celulara, acestia distrugand bacteriile si virusurile, descompunand poluantii
chimici si neutralizand toxinele. Efectele potential daunatoare ale productiei de radicali
liberi din organism sunt tinute sub control de enzimele de curatare, destinate special
acestui scop.
Astazi exista insa prea multe surse noi, atat interioare cat si exterioare, de radicali
liberi, pe care mecanismele naturale de aparare ale organismului nu le mai pot stapani.
- Sursele interne de radicali liberi sunt procesele de acidoza metabolica declansate
in organism ca urmare a stresurilor prelungite si acumularii de emotii negative
persistente.
- Sursele externe de radicali liberi includ radiatia nucleara, razele X si
microundele, metalele toxice ca Aluminiul si Cadmiul din apa potabila, smogul,
aditivii alimentari chimici, fumul de tigara, gazele de esapament (in special
compusii cu Plumb) si, poate cea mai semnificativa, uleiurile vegetale
hidrogenate omni-prezente in preparate uzuale precum margarina de consum.
Aceste grasimi artificiale se oxideaza in clipa in care intra in contact cu aerul si
continua acest proces in interiorul organismului, producand un lant de reactii de
mutilare la nivel molecular care distrug celulele si functiile vitale cu o viteza
superioara capacitatii de aparare a organismului. Toate substanbtele enumerate
mai sus produc radicali liberi atunci cand sunt oxidate (combinate cu oxigenul) si
descompuse.
In ceea ce priveste alimentatia, toate uleiurile vegetale hidrogenate sunt adevarate
bombe cu radicali liberi care explodeaza in momentul in care le consumati. Acestea
includ margarina, sosurile imbuteliate pentru salate, uleiurile de gatit, cremele fara
lapte. Deoarece temperatura inalta accelereaza procesul de oxidare, toate alimentele
indelung tinute pe foc au un continut deosebit de ridicat de radicali liberi. In opinia
doctorului Harman si a altor oameni de stiinta, oxidarea grasimilor nesaturate in
organismul uman este principala cauza a patologiei celulare asociate procesului de
imbatranire.
Dintre toate tesuturile, creierul contine cel mai inalt procent de grasimi nesaturate,
astfel ca celulele acestuia sunt cele mai vulnerabile la atacul radicalilor liberi. Dietele
artificiale ale zilelor noastre, mai ales in lumea occidentala, au inlocuit multe grasimi
naturale cu grasimi nesaturate, produse din uleiuri vegetale hidrogenate alterate din
punct de vedere chimic si private de substante nutritive. Organismul uman, care nu
poate trai in lipsa grasimilor, este nevoit sa accepte moleculele de grasime nesaturata
ca substituent pentru acizii grasi naturali necesari, aceste molecule de grasime
4

artificiala fiind astfel incorporate in matricele celulare, in mod particular in celulele

creierului si in globulele albe care manifesta cea mai mare aviditate pentru grasimi.
Odata intrate in structura celulara, aceste molecule de grasime denaturata se oxideaza
si elibereaza val dupa val radicali liberi corozivi care ataca celulele sanatoase,
producand in cele din urma deficiente genetice fie prin uciderea celulei, fie inducandu-i
acesteia un comportament aberant. Multi oameni de stiinta considera actualmente ca
acesta este unul dintre mecanismele primare ce produc cancerul. Doctorul Ross Pelton,
cercetator in domeniul preintampinarii imbatranirii creierului, afirma: "Reactiile
grasimilor si ale uleiurilor hidrogenate sunt atat de periculoase si daunatoare sanatatii,
incat nu poate fi facut nici un compromis. Grasimile hidrogenate nu trebuie introduse
in alimentatia nici unui om sau animal!".
Ce putem face deci pentru a ne apara impotriva acestui atac deosebit de virulent?
- Primul pas este adoptarea unui sistem de raportare interioara la viata si la
evenimente lipsit de stres cronic si de aculumare de emotii negative. In felul
acesta se evita o multitudine de tensiuni emotionale care nu aduc nimic bun.
Pentru mai multe informatii vezi articolul Optimizare personala si eliberarea de
suferinta, precum si Despre frica de provocari si curajul de a trai in mod
constient.
- Al doilea pas consta in eliminarea pe cat posibil a tuturor surselor de radicali
liberi ca: grasimile nesaturate, apa de la robinet, aparatele cu microunde si
fumatul.
- Al treilea pas este fortificarea organismului pentru ca acesta sa poata lupta in
mod natural cu armele pe care le detine. In acest sens, s-a descoperit ca diverse
preparate pe baza de substante nutritive si plante medicinale, atunci cand sunt
luate in doze suficiente si in combinatii corecte, neutralizeaza radicalii liberi
inainte ca acestia sa produca vatamari cuantificabile. Aceste preparate se numesc
antioxidanti sau "curatatori de radicali liberi".
La intrunirea anuala a Asociatiei Americane pentru Dezvoltare Stiintifica din 1992,
biologul Michael Ross de la Universitatea California a raportat descoperirea a ceea ce
el a denumit "gena anti-imbatranire". Aceasta gena este responsabila pentru reglarea
productiei de enzime antioxidante, fara de care tesuturile noastre ar "arde" imediat in
"focul" permanent intretinut in organism de radicalii liberi. Multi oameni de stiinta sunt
de parere ca procesele de imbatranire sunt un simplu efect secundar al scaderii
productiei de enzime antioxidante.
Glutation-peroxidaza si superoxid-dismutaza sunt principalii distrugatori de radicali
liberi, iar pentru a putea sa le produca pe cont propriu organismul are nevoie de
aporturi importante de minerale si oligo-elemente ca Seleniu si Zinc. Fara Zinc si
Seleniu in cantitati suficinete, sinteza acestor doua enzime vitale devine imposibila.
Seleniul a disparut aproape complet din alimentatia omului actual, si aceasta din cauza
proceselor artifiliale de cultivare si de prelucrare. In plus, cea mai mare parte a
5

populatiei inregistreaza un deficit cronic de zinc. Adaosurile zilnice de zinc si seleniu

sunt de aceea esentiale pentru a asigura cantitatile adecvate de enzime antioxidante.
Alaturi de productia interna de antioxidanti a organismului, exista si agenti externi
care manifesta activitate antioxidanta atunci cand ajung in sistemul digestiv uman.
Printre aceste surse externe de antioxidanti se numara vitaminele A, C, E, B1, B5, B6,
Beta-Carotenul (precursorul vitaminei A) si aminoacizii Taurina, Cisteina, Metionina si
Glutation.
Asa cum le spune si numele, antioxidantii sunt substante care contracareaza efectul
normal, dar periculos al procesului natural de oxidare, proces care are loc in toate
tesuturile corpului. Antioxidantii nu sunt altceva decat nutrienti (vitamine si minerale),
hormoni si enzime (proteine care asista reactiile chimice din organism). Toti acestia au un
rol esential in prevenirea aparitiei cancerului, bolilor de inima, afectiunilor ficatului,
artritei reumatismale, cataractei, bolii Alzheimer, precum si accelerarii procesului de
imbatranire. Cei care se gasesc in plante si in unele produse animale au eficienta mai
mare decat vitaminele si mineralele obisnuite, acestia sunt numiti antioxidanti nonnutrienti si includ fitochimicale cum ar fi: lycopenele din rosii si antocianinii din coacaze.
Stresul oxidativ (procesul agresiv si accelerat de oxidare) apare atunci cand producerea de
molecule nevinovate, denumite radicali liberi, este mai mare decat capacitatea de
protectie oferita de antioxidanti. Practic, radicalii liberi sunt atomi sau fragmente
moleculare care au un numar de electroni in plus sau in minus. Din cauza acestor
electroni nepereche, ei sapa la propriu prin corpul uman, cautand alti electroni, astfel
radicalii liberi distrug celule, proteine si chiar ADN.
Lupta propriu-zisa
Antioxidantii blocheaza procesul oxidarii, neutralizand pur si simplu radicalii liberi, insa
uneori se intampla ca antioxidantii sa ajunga sa fie oxidati. Din aceasta cauza, trebuie sa
ne improspatam constant rezervele de antioxidanti.
O data ce antioxidantii sunt cei mai eficienti gardieni contra radicalilor liberi, suntem
tentati sa credem ca trebuie sa consumam cat mai multi. Adevarul este ca riscam sa ne
imbolnavim mai rau atunci cand consumam cantitati mai mari decat cele prescrise strict
de medicul dietetician, dupa cum exista si riscul ca acestia sa interactioneze cu
medicamentele de sinteza si, astfel, devin toxici.
Surse de antioxidanti
Allium sulfuri usturoi si ceapa
Antocianini coacaze negre, fructe de padure in general, grepfrut si vinete
Catechini vin rosu si ceai verde
Beta-caroten morcovi, mango, caise, spanac si patrunjel
Cupru fructe de mare, carne slaba, nuci
Cryptoxantini ardei iute, chili, dovleac, mango
Flavonoizi ceaiul verde, citrice, vin rosu, ceapa si mere
Indoli broccoli, varza si conopida
6

Isoflavonoizi soia, tofu, linte, lapte

Lignani seminte de susan, cereale integrale si vegetale
Lycopen rosii, grepfrut roz si pepene rosu
Mangan fructe de mare, cereale integrale, lapte si nuci
Polifenoli cimbru si oregano
Seleniu fructe de mare, cereale integrale, carne rosie
Vitamina C coacaze negre, portocale, lamai, kiwi, mango, spanac, ardei iute, fructe de
padure
Vitamina E sau tocoferolul uleiuri vegetale presate la rece, avocado, nuci, seminte,
cereale integrale, ciocolata amaruie
Zinc fructe de mare, carne rosie, lapte si nuci
ACTIUNI DISTRUCTIVE ALE RADICALILOR LIBERI IN ORGANISM

Atacul RL asupra principalelor clase de biomolecule

Toate clasele de biomolecule pot fi atacate de RL, dar lipidele sunt cele mai susceptibile.
Membranele celulare sunt surse bogate de acizi grasi polinesturati (AGPN), care sunt
imediat atacati de RLO. Distructia oxidativa a AGPN, cunoscuta ca peroxidarea lipidelor
e in mod particular foarte agresiva deoarece se desfasoara ca o reactie de autointretinere.
LH AGPN tinta
R RL initiator
Oxidarea AGPN genereaza un radical acid gras (L), care rapid va aditiona O2 formand un
radical acid gras peroxil (LOO).
LH + R -- L + RH
L + O2 -- LOO
Radicalul peroxil, care este continuatorul lantului de reactii, va oxida mai departe alte
molecule de AGPN formand hidroperoxizi lipidici (LOOH). Acestia se pot scinda spre
alte specii de radicali si o serie de compusi, mai ales aldehide.
LOO + LH -- LOOH + L
LOOH -- LO, LOO, aldehide
Scindarea peroxizilor lipidici implica deseori catalizatori, ioni ai metalelor tranzitionale,
ca in reacitile analoage cu H2O2 formand radicalii lipidici, peroxil si alcoxil.

Aldehidele se formeaza preponderent, multe dintre ele fiind biologic active, mai ales o
clasa numita hidroxialchene, al carui component cel mai cunoscut este 4-hidroxi-nonenal.
Acesti compusi pot difuza de la locul lor originar de atac si se pot raspandi si in restul
celulei.
In concluzie, peroxidarea lipidelor are o semnificatie particulara ca reactie distrugatoare
consecutiv producerii RL in celule deoarece:
1) este foarte probabil sa apara datorita disponibilitatii si susceptibilitatii AGPN in
membrane;
2) este o reactie foarte agresiva care poate leza direct structura membranei si, indirect, alte
componente celulare prin intermediul aldehidelor.
Proteinele si acizii nucleici sunt mai putin susceptibili decat AGPN la atacul RL,
posibilitatea progresiei rapide a lantului de reactii distructive fiind mai mica.
Atacul RL asupra proteinelor devine semnificativ in ceea ce priveste viabilitatea celulei,
numai cand acestia se acumuleaza (si nu e probabil in majoritatea celulelor) sau daca
atacul RL este focalizat asupra situsurilor specifice proteice (de exemplu, daca la situsul
proteic se leaga ionul unui metal tranzitional cum ar fi legarea Cu la reziduul de
histidina); in acest caz reactia metalului cu H2O2 poate genera OH care va actiona pe sau
langa locul de legare al metalului. Acest concept se numeste lezare situs-specifica (sitespecific damage).
Mecanismul atacului RL asupra proteinelor a fost un subiect intens discutat in ultimii ani
si se stie ca pot apare multe modificari reziduale cu formarea de peroxizi si carbonil,
ultimul fiind un marker util al distructiei oxidative proteice. Desi lipseste certitudinea
implicarii RL in distructia proteinelor ca mecanism al lezarii tisulare sau ca element
patogenic al unor boli, totusi s-a sugerat de mult ca distrugerea oxidativa a cristalinului e
implicata in cataracta.
ADN e usor de atacat de RLO daca acestia se formeaza in vecinatatea lui; deci acesta
trebuie considerat o tinta importanta, vulnerabila. Ca si in cazul proteinelor, exista o mica
posibilitate sa se initieze reactii rapide si pentru ca leziunea sa fie semnificativa e nevoie
ca RL sa actioneze focalizat in anumite locuri (site-specific damage) si sa actioneze cu o
intensitate crescuta, ducand la clivarea spirelor si la aparitia mutaitilor inainte de replicare
si dupa posibilitatea interventiei unor sisteme reparatorii.
Detectarea nucleobazelor oxidate in urina evidentiaza atacul continuu oxidativ asupra
ADN. Chiar si cu o eficienta ridicata a sistemelor reparatorii, suficiente perturbari se pot
acumula in timpul vietii, ducand la mutatii si astfel la cancer.
Stresul oxidativ
Stresul oxidativ (SO) reprezinta totalitatea deteriorarilor oxidative produse de RLO la
nivelul intregului oganism. Deci in acest sens, in sfera SO intra procesele biologice
8

complexe cum sunt inflamatiile, precum si conditii biologice in care se produc depasirea
capacitatii antioxidante totale.
SO in inflamatie
In inflamatie RLO stau la baza inducerii celor doua mecanisme principale care determina:
cresterea permeabilitatii capilare si leziuni ale membranei celulare.
- cresterea permeabilitatii capilare. Cresterea permeabilitatii vasculare, vasoconstritia
arteiolara si extravazarea macro-moleculara au fost observate in cursul proceselor
inflamatorii si al activarii fagocitare. S-a aratat experimental eliberarea radicalilor liberi
de oxigen formati intracelular in spatiul extracelular. Cea mai spectaculoasa dovada
asupra capacitatii RLO de a creste permeabiltatea vaselor a fost obtinuta prin aplicarea
unui amestec generator de O2- format din hipoxantina si xantin-oxidaza in punga faciala
a hamsterului. Dupa 2 minute incepe extravazarea macromoleculei marcate, cu maxim la
10 minute si revenirea la starea initiala la 60 minute. O dovada suplimentara a constat in
blocarea acestui proces prin adaugarea de SOD sau catalaza.
- leziuni ale membranelor celulare. Permeabilitatea vasculara crescuta rezulta dintr-o
producere marita de RLO, asa cum are loc in procesele inflamatorii, prin activarea
leucocitelor PMN. Acest proces are un caracter reversibil, asigurat si de activarea unor
sisteme antioxidante enzimatice, eliberarea de prostaglandine si alti factori.
Unul din evenimentele majore care determina evolutia procesului inflamator sau a
actiunii altei noxe cu caracter oxidativ ce creste permeabilitatea vasculara este
peroxidarea lipidelor nesaturate. Aceasta consecinta inevitabila apare ca urmare a cresterii
calciului ionic intracelular, activarii proteazelor si a fosfolipazelor. Cresterea Ca2+
intracelular duce la o serie de modificari morfopatologice severe, datorita caracterului
destabilizator al acestui ion asupra membranei celulare. Dezechilibrul Ca2+ pare a fi
etapa comuna a unui numar mare de procese distructive celulare, cu sau fara implicarea
RL.
SO in condiii fiziologice ce depasesc capacitatea antioxidanta
Atata timp cat RL sunt mentinuti la nivele fiziologice de catre sistemele AO enzimatice si
neenzimatice, concentratiile peroxizilor si aldehidelor derivate din RL initiali sau ai
oxigenului sunt mentinute in limite stricte, netoxice in spatiul extracelular. Exista insa
anumite situatii in care organismul uman este supus si in care formarea de RL si
derivatilor sai depaseste capacitatea AO totala, aparand leziuni morfologice. Aceste stari
pot avea un caracter temporar si atunci leziunile sunt limitate, gratie sistemelor AO
protectoare, dar in alte cazuri datorita sumarii efectelor RL pe perioade lungi de timp
leziunile pot deveni ireversibile.
Stari fiziologice extreme
a) Graviditatea (mai ales in ultimul trimestru) si nou-nascutul
9

Pot apare cresteri ale peroxizilor; la nou-nascutii icterici cresterea bilirubinei si a

peroxizilor poate determina leziuni grave, ireversibile (ence-falopatii).
b) Efortul fizic
Tinind cont de formarea continua de superoxid in cursul respiratiei mitocondriale,
accelerarea sa prin efort fizic reprezinta una din principalele surse de RL. De asemenea, sa observat ca efortul fizic repetat produce o scadere a AO totali, astfel ca se ajunge la o
depasire a capacitatii de descompunere a RL. Avand in vedere implicarea RLO in
inflamatii nu este de mirare ca la sportivi se produc varicoze, inflamatii cronice ce devin
dominante catre sfarsitul carierei lor.
c) Stresul emotional
RL intervin mai ales in stresul emotional dureros (SED); experimental s-a observat ca se
produce liza membranara, cu eliberarea catepsinelor acide si a transaminazelor de tip GPT
urmand apoi peroxidarea lipidelor si acumularea produsilor rezultati din descompunerea
aldehidelor si cetonelor de tip Schiff (lipofuscina). Compensator in SED creste oxidarea
acidului glutamic si transformarea GABA in GOBA (acid oxibutiric) care se pare ca
inhiba extinderea modificarilor produse, ba chiar si evolutia spre aldehidele si pigmenti
de tip lipofuscinic; deci GOBA pare sa fie un factor natural antistres.
Senescenta
Implicarea RL in producerea senescentei este evidenta la celulele care nu se divid, cum
sunt neuronii si unele celule musculare; in aceste celule de la o anumita varsta incep sa se
depuna pigmenti lipofunscinici in a caror compozitie intra peroxizii lipidici si produsii lor
de descompunere, aldehide (de tip baze Schiff). Pigmentii lipofuscinici se cumuleaza
liniar cu varsta, mai ales in creier si inima, ajungand si la 6% din volumul celulei
miocardice.
Se poate spune ca senescenta provine din impletirea mai multor factori:
- cresterea treptata a formarii RL cu consecintele lor;
- scaderea treptata a AO si a eficientei enzimelor de refacere;
- expunerea la factori prooxidanti din mediu: radiatii, poluanti chimici.
Conditii hiperbare
Ca urmare a inspirarii oxigenului pur (in aviatie, zboruri spatiale, scufundari la adancimi
mari, introducerea unor conditii hiperbare cu oxigen in terapeutica), apare o toxicitate
cronica a oxigenului manifestata prin formarea in cantitati crescute a RLO.
Hollander & col. au studiat influenta unor conditii ce simuleaza zborul cosmic asupra
sistemelor antioxidante la soarece. Ei au concluzionat urmatoarele:
10

- scaderea semnificativa a catalazei, GSH - reductazei si GSH total hepatic;

- cresterea MDA;
- nemodificarea activitatii CuZn si Mn SOD;
- nemodificarea continutului proteic al ficatului.
Poluarea chimica
Reprezinta actual in toata lumea calea principala de expunere la surse generatoare de
RLO. Caracteristica a poluarii este cumularea efectelor RL in timp, cu crearea unor
conditii de cancerizare la nivelul organelor susceptibile (carcinogeneza chimica indusa de
RL). Perioada foarte latenta de inductie se datoreaza sistemelor protectoare AO care
reusesc pentru un timp sa inlature actiunea nociva a poluantilor chimici. inta principala
sunt acizii nucleici, ceea ce explica potentialul cancerigen crescut.
SO in boala de iradiere
Reprezinta o identitate aparte in care se produce expunerea organismului la cantitati
crescute de radiatii intr-un termen foarte scurt; astfel sistemele protectoare sunt depasite si
formarea si propagarea RL nu mai sunt limitate.
Principala tinta a particulelor radiante si indirect a RL produsi prin radioliza este
reprezentata de ADN; deteriorarea structurala a ADN explica atat incapacitatea sistemelor
biologice de refacere, dar mai ales efectele tardive ale radiatiilor ionizante (mutatii,
cancer) ce pot apare si dupa 10 - 15 ani de la expunere. De aceea se si mentioneaza boala
acuta de iradiere, pentru a o deosebi de efectele tardive ale radiatiilor, adesea
neobservabile clinic.
Implicarea RL in diverse stari patologice
RLO intervin in numeroase procese patologice umane; dovezile care exista sunt:
- directe - se bazeaza pe modele experimentale la animale;
- indirecte:
- reproducerea manifestarilor bolii prin introducerea unor sisteme producatoare de radicali
liberi in locusurile celulare incriminate de patologie;
- controlul manifestarilor bolii prin sistemele care indeparteaza RL.
Alte dovezi nu exista deoarece RLO sunt foarte reactivi, au o durata mica de viata si se
afla in concentratii foarte scazute.
Esential este insa sa se faca distinctia intre rolul cauzal al RL in producerea bolilor si
prezenta lor ca o consecinta a procesului patologic.
11

Boli hepatice
In domeniul toxicitatii RL, ficatul poate fi considerat organul cheie. O mare parte a RL si
peroxizilor se formeaza in microzomii hepatici, iar in insuficienta hepatica de origine
etilica si virala s-au gasit valori mari de peroxizi lipidici plasmatici, mai ales in cazurile
severe. De asemenea, in ficat se gasesc si cele mai mari concentratii de AO enzimatici si
neenzimatici.
Luand in considerare aceste doua aspecte, devine evident ca insuficienta hepatica se
instaleaza numai dupa depasirea nivelului hepatic al AO, in special al glutationului.
In toate cazurile unui SO prin metaboliti semichinonici sau a solventilor organici de tip
cloroform, tetraclorura de carbon, au fost detectati RL si scaderea GSH hepatic.
Glutationul redus reprezinta principalul sistem de aparare celular in SO. Concentratiile
locale in GSH si ale oxidantului sunt pricipalii factori care permit activarea sau inhibitia
si altor sisteme protectoare cum ar fi vitaminele C si E, care par sa menitna glutationul in
stare redusa.
Boli inflamatorii cronice
Inflamatia reprezinta un proces foarte complex, alcatuit dintr-o secventa de reactii
biochimice, biologice si hematologice doar partial cunoscute.
Dovada cea mai elocventa a implicarii RL in procesul inflamator, o constituie
medicamentele antiinflamatorii. Acestea nu au structuri inrudite si actioneaza prin mai
multe mecanisme ce implica procese si reactii foarte variate. Totusi in mod aproape
obligatoriu ele actioneaza asupra sintezei sau proprietatilor PG sau LT.
Merita a fi amintita implicarea RLO in patogenia LES. Pe de o parte acumularea de RLO
contribuie la cresterea fotosensibilitatii, iar pe de alta parte in monocitele acestor pacienti
s-a constatat inhibitia generarii de radical superoxid in cadrul fagocitozei normale.
Fragmente de ADN rezultate in urma actiunii RLO asupra lanturilor ADN reprezinta
antigenul preferat pentru anticorpii umani anti ADN.
La inceputul anilor 1930, chimitii britanici au descoperit rolul pe care-l puteau avea
fragmente de atom sau molecule asupra deteriorrii cauciucului... i au trecut mai
mult de 70 de ani de cnd tim c anumite molecule - numite radicali liberi - au o
influen mare asupra mbtrnirii oricrui organism viu. Nscui dintr-o infim
parte de oxigen pe care organismul nostru nu o transform, radicalii liberi atac
celulele noastre, cu att mai mult agresivitate cu ct expunerile la soare i la fum de
tutun sunt mai frecvente. Putem spune c, pe masur ce organismul nostru arde
calorii pentru a produce energie, din acest proces rezult i ap, i radicali liberi.
Acetia scap, vor deteriora celulele sntoase i vor crea, n timp, maladiile legate
de vrst.
Principiile de baz ale teoriei radicalilor liberi
Oxidarea - este termenul chimic pentru procesul de nlturare a electronilor dintrun atom sau o molecul. Oxigenul pare s fie bun, n mod special, la separarea
12

electronilor de ali atomi i molecule, i astfel i-a mprumutat numele ntregului

proces general. Altfel spus, oxigenul este un agent oxidant bun, dar la fel sunt i alte
substane (de exemplu clorul). Oxigenul nsui este caustic i distructiv.
Se poate observa acest lucru n cadrul oxidrii sau a ruginirii fierului, cnd un metal
solid este transformat ntr-un metal solzos, corodat. Ca s trim, avem nevoie de
oxigen, dar n concentraii mari este toxic pentru fiinele vii. Atunci cnd oxigenul i
ali ageni de oxidare despart electronii de celelalte molecule organice - cele mari, de
care depinde organismul viu - pot s frme moleculele, fcndu-le imperfecte sau
inutile. De aceea, organismele vii trebuie s aib mecanisme de aprare mpotriva
oxigenului i oxidrii pentru a-i putea proteja componentele de distrugere.
Este posibil ca aceste mecanisme de aprare s fi evoluat, la origine, cu un scop
diferit : ca protecie mpotriva radiaiei solare, care era mult mai intens n istoria
timpurie a planetei noastre. Cnd radiaiile interacioneaz cu apa, o imprtie ,
producnd oxigen i, pe parcurs, o serie de intermediari instabili numii radicali
liberi. Radicalii liberi exist independent - n unele cazuri, pentru puin vreme - i
se deosebesc printr-o configuraie electronic instabil : un electron impar. n efortul
de a realiza stabilitatea, radicalii liberi reacioneaz cu orice molecul ntlnit,
lipsind-o de electroni. Aceasta creaz mai multe molecule instabile, care ulterior i
afecteaz vecinii, ntr-o reacie n lan de genul dominoului. Singurele modaliti
prin care aceste reacii se pot opri sunt atunci cnd doi radicali reacioneaz ntre ei,
astfel nct s formeze o molecul stabil, sau atunci cnd rezultatele reaciei sunt
prea slabe pentru a interaciona cu alte molecule.
Cnd reacia n lan a radicalilor liberi se diminueaz, e posibil s fi rupt din
componentele vitale ale celulelor ca o tornad, cauznd pagube mari. De fapt acesta
este exact mecanismul de otrvire cu radiaii. Expunerea la radiaii, fie ele raze X
sau explozii nucleare, distruge apa din corpurile noastre, genernd radicalii liberi ce
afecteaz ADN-ul, proteinele, membranele celulare i alte structuri vitale.
Simptomele otrvirii cu radiaii - distrugere gastrointestinal imediat, pierderea
prului i mult mai trziu, apariia cancerului de oase i a leucemiei - sunt
consecine ale deteriorrilor cauzate de radicalii liberi.
De asemenea, plantele verzi descompun apa i genereaz oxigen ntr-o manier mult
mai controlat, folosind energia soarelui. Aceasta este fotosinteza, care d
posibilitatea plantelor s capteze energia solara i s produc zahr natural
(glucoza) din dioxidul de carbon din aer. i att plantele, ct i animalele, inverseaz
acest proces n timpul respiraiei, atunci cnd metabolizeaz (ard) glucoza cu oxigen,
producnd apa i dioxid de carbon. n toate aceste procedee biochimice sunt
generai aceiai intermediari cu grad ridicat de reactivitate ca i n cazul
interaciunilor radiaiei cu ap la organismele nensufleite. Ca i clas, aceste
molecule periculoase sunt adesea numite specii reactive de oxigen sau ROS.
Dou dintre ele sunt radicali liberi (radicalul hidroxil si radicalul superoxid), iar al
treilea este peroxidul de hidrogen, obinuitul nlbitor i dezinfectant ce distruge
culorile i omoar microbii prin aciunea sa de oxidare.
Cercettorii ne spun c viaa a luat natere n oceane, pe cnd oxigenul era prezent
n cantiti foarte mici n atmosfera terestr, iar radiaia solar era mult mai
intens, deoarece nu exista stratul de ozon care s o ecraneze. Nu vreau s ne
ndeprtm de subiectul nostru abordnd cunotine detaliate despre oxigen,
13

oxidare i alte lucruri din chimie. Celor care doresc s aprofundeze aceste teorii le
recomand cartea "Oxygen : The Molecule That Made the World" a lui Nick Lane.
Stresul oxidativ este ntreaga povar plasat asupra unui organism n cursul normal
al metabolismului de ctre producerea constant de radicali liberi, adugat fiind la
oricare alt presiune venit din partea mediului.
Ultima include:

radiaia natural i pe cea artificial;

toxinele din aer, mncare i ap;

sursele amestecate de activitate oxidant, cum ar fi fumul de igar, unul din

cele mai concentrate sisteme de transmitere a radicalilor liberi.

Radicalii liberi au i cteva avantaje i nu sunt nesemnificative ... din moment ce ei

permit celulelor s se apere mpotriva virusurilor sau bacteriilor. De fapt, tocmai cu
ajutorul radicalilor liberi, leucocitele scap repede de bacterii i ciuperci i pot
neutraliza virusurile.
Se poate face afirmaia c sntatea depinde de echilibrul dintre stresul oxidativ i
aprarea mpotriva oxidrii. Senectutea i apariia bolilor batrneii reprezint
incapacitatea mecanismului de aprare de a face fa, de-a lungul timpului, stresului
oxidativ, cu acumularea constant de defecte n ADN, n proteine i n membrane.
Din acest punct de vedere, senectutea i longevitatea nu sunt sinonime. Dac
sistemele de aprare mpotriva oxidrii sunt puternice, ar fi posibil o via lung,
fr boli. Bineneles c aceasta este i situaia unor centenari care se bucur de o
sntate bun pn aproape de sfrit, iar apoi au parte de un declin rapid. Multe
persoane ar dori s mbtrneasc astfel, i dac tot mai muli dintre noi am putea
face asta, nu s-ar mai ivi probleme legate de consecinele economice ale unei
longeviti prelungite. Dac cei mai btrni dintre btrni ar fi relativ fr probleme
de sntate, influena lor asupra sistemului de sntate nu ar fi att de mare, chiar
dac ar reprezenta o proporie crescut n cadrul populaiei.
Dac sntatea depinde de eficiena sistemelor noastre de aprare mpotriva
oxidrii, mai ales la btrnee, ce putem face ca s le pstrm ?
Dintre diferitele grupe de sisteme de aprare posibile, cel care pare s fie controlat
cel mai bine de noi este acela cu "substanele derivate din regimul alimentar". Acele
substane includ vitamine, minerale, compui de aprare (fitonutrieni) i chiar
cteva toxine, toate de origine vegetal. Deci pasul cel mai practic pe care l putem
face pentru a ne apra de distrugerile stresului oxidativ este s mncm mai multe
vegetale. Majoritatea oamenilor nu mannc varietatea i cantitatea de mncruri
pe baz de plante care ar trebui.
Cum ne putem proteja de radicalii liberi ?
Adoptnd o strategie anti-oxidant (cu scopul de a mpiedica formarea radicalilor
liberi) care va consta n favorizarea unei alimentaii echilibrate i consumnd n
special alimente bogate n vitamina E (prezent n unt, de exemplu) i vitamina C
(portocale, grapefruit, kiwi, ...), n caroten (din morcov) i n oligoelemente, precum
zinc sau seleniu.
14

Nu uitai c fructele, foarte bogate n polifenoli, sunt cei mai buni antioxidani care
exist, deci sfatul "Mncai ct mai multe fructe i legume" este perfect valabil.
Pentru a juca perfect rolul lor de antioxidani, ei trebuie s fie integrai ntr-o
alimentaie care s conin grsimi bune i un pic de alcool - UN PIC, aa cum
sugereaz i regimul cretan.
De reinut : se pot consuma, de asemenea, suplimente alimentare antioxidante (mai
ales pe baz de zinc i seleniu), disponibile n farmacii. Dac mergei la un magazin
cu hran sntoas, la o farmacie sau la un supermarket, vei gsi de vnzare o
mulime de suplimente antioxidante, printre care vitaminele C i E, betacarotenul,
extracte de ceai verde, resveratrol, curcumina (din ofran indian), pycnogenol (din
scoara unui pin) i mycrohidrina.
Atenie ns la dozajul recomandat pentru c , luate n exces, aceste substane se pot
transforma din antioxidani n prooxidani, avnd efectul invers !
Durerea cronica pelvina la femei
Durerea pelvina este acea durere care afecteaza una sau mai multe zone ale abdomenului
inferior si pelvisului. In functie de cauze, durerea poate fi continua sau intermitenta
aparand la fiecare ciclu menstrual sau fara avertisment. Durerea pelvina poate varia de la
usoara, neplacuta pana la severa, interferand cu activitatile fizice si sexuale,
responsabilitatile zilnice, relatiile familiale si cu starea de buna dispozitie.
Acest tip de durere este utilizat pentru a descrie o durere pelvina care a durat cel putin 6
luni. Dincolo de aceasta nu exista o singura definitie acceptata pentru durerea cronica
pelvina. Unii medici includ durerea cauzata de o problema medicala cunoscuta, in timp ce
altii diagnosticheaza durerea cronica pelvina doar cand nu exista o cauza aparenta sau
atunci cand persista dupa tratament.
Acest tip de durere este un mister medical dificil de rezolvat. Expertii trebuie sa inteleaga
toate cauzele posibile ala durerii pelvine, mai ales cand aceasta s-a cronicizat. Cand
durerea in sine este problema atunci tratamentul durerii cronice devine necesar. Acesta
este diferit de tratamentul unei boli cunoscute ca si endometrioza (boala a endometrului).
- sarcina si nasterea care au afectat spatele si pelvisul, incluzand nasterea unui copil mai
mare, nasterea dificila, nasterea cu ajutorul forcepsului sau aspiratorului
- abuz fizic sau sexual in copilarie sau la maturitate. Jumatate dintre femeile cu dureri
cronice pelvine au raportat un abuz in trecutul lor
- boli inflamatorii pelvine in antecedente
- terapie cu radiatii sau chirurgie abdominala sau pelvina (incluzand operatii pentru
incontinenta vezicala) in antecedente
- diagnostic de depresie in trecut sau in prezent. Senzatia de durere si depresia se pare ca
sunt legate
- abuz de alcool sau droguri
- malformatii congenitale (structuri anormale din nastere) ale uterului, colului sau
vaginului.
15

Cauze
Sus
Daca exista o durere pelvina, medicul va lua in considerare o gama larga de cauze
posibile. Aceste dureri sunt de obicei cauzate de o disfunctie a organelor reproducatoare, a
tractului urinar sau al tractului gastro-intestinal inferior. Unele cauze sunt mereu acute iar
altele pot deveni cronice daca nu sunt tratate cu succes.
Acest tip de durere este un mister medical dificil de rezolvat. Expertii trebuie sa inteleaga
toate cauzele posibile ale durerii pelvine, mai ales cand aceasta s-a cronicizat. Din acest
motiv unele femei au dureri cronice pelvine fara o cauza cunoscuta chiar dupa examinari
amanuntite. Aceasta nu inseamna ca nu exista o cauza pentru aceste dureri si nici ca nu
exista tratament.
Durera cronica fara o cauza ce poate fi diagnosticata poate aparea in orice parte a
corpului. Mult dupa ce o boala sau o rana s-a vindecat, nervii pot continua sa emita
semnale dureroase (neuropatie). Se considera ca este cauzata de o supraincarcare a
sistemului nervos datorata unei dureri extreme sau indelungate. Asa se explica cum este
posibil ca o durere cronica pelvina sa nu aiba o cauza evidenta.
Conditii cauzatoare de durere acuta pelvina sunt:
- ovulatia normala care poate cauza un usor disconfort ovarian. Aceasta durere este
ciclica, adica are loc odata la fiecare ciclu menstrual normal
- sarcina ectopica, care necesita tratament de urgenta
- calculi renali (piatra la rinichi), care pot deveni cronici
- apendicita, care necesita tratament imediat
- chist ovarian functional, care se poate croniciza
- infectii ale tractului urinar
- bolile inflamatorii pelvine sau abcese tubo-ovariene, care necesita tratament
- boli cu transmitere sexuala, se pot croniciza ocazional
Conditii cauzatoare de durere cronica pelvina:
- endometrioza, cresterea mucoasei ce captuseste peretele uterului (endometru) in afara
acestuia, cauzeaza dureri ciclice si sangerari
- adenomioza, cresterea tesutului endometrial in muschiul uterin, cauza unor dureri ciclice
si sangerari
- tumorile benigne (necanceroase) ale uterului precum:
- fibroza uterina
- polipi endometriali
- cicatricile (aderente) abdominale si pelvine, cauzate de boli inflamatorii pelvine,
tratament cu radiatii sau chirurgie abdominala-pelvina
- probleme intestinale, precum sindromul de intestin iritabil
- abuzul fizic sau sexual recent sau nu. (desi putin inteles, trauma emotionala si fizica
poate cauza sau inrautati durerea cronica)
- problemele tractului urinar precum inflamatia vezicii urinare (cistita cronica interstitiala)
16

- cancerele organelor pelvine

- malformatii uterine.
Simptome
Sus
- durere usoara pana la severa
- durere nelocalizata pana la intepatura
- crampe menstruale (dismenoree)
- durere lombara joasa cu 1-2 zile inaintea inceperii perioadei menstruale (sau chiar mai
devreme), persistand in timpul acesteia
- durere in timpul actului sexual (dispareunia)
- mictiuni dureroase
- durere rectala
- durere in timpul miscarilor intestinale.
Simptome ce pot acompania durerea pelvina in functie de cauza:
- sange in urina sau scaun
- sangerari vaginale dupa actul sexual
- sangerari vaginale puternice sau neregulate
Simptome de depresie sunt ades legate de durerea cronica. Acestea includ tulburarile de
somn, schimbarea apetitului, sentimente de tristete si goliciune, incetinirea reactiilor si a
miscarilor corporale. Orice persoana cu simptome de depresie trebuie sa consulte un
specialist. Depresia trebuie tratata in acelasi timp cu orice cauza fizica cunoscuta a durerii
pentru succesul recuperarii.
Mecanism fiziopatologic
Sus
Expertii trebuie sa inteleaga toate cauzele posibile ala durerii pelvine, mai ales cand
aceasta s-a cronicizat. Din acest motiv unele femei au dureri cronice pelvine fara o cauza
cunoscuta, chiar dupa examinari amanuntite. Din fericire chiar fara a se cunoaste cauza
exista tratament pentru reducerea durerii.
Durerea pelvina, fiind rezultatul uneia sai mai multor cauze exista mai multe variante.
- cand o cauza este diagnosticata si tratata, precum un chist ovarian, durerea poate
disparea
- pentru durerea dificila de diagnosticat, medicul poate efectua mai multe investigatii care
sa excluda diferite boli. De asemenea, poate incerca diferite tratamente pentru a vedea
daca functioneaza, ceea ce va ajuta punerea diagnosticului
- cand o cauza este dificil de tratat, precum endometrioza, durerea poate urma un curs
imprevizibil
- pentru durerea nediagnosticata dupa investigatii indelungate, medicul impreuna cu
17

pacientul pot lua in considerara unele tratamente cunoscute in diminuarea durerii cronice
In unele cazuri, durerea persista 4 pana la 6 luni devenind cronica si reprezinta o conditie
medicala in sine. Chiar dupa tratarea cauzei, nervii afectati continua sa transmita semnale
dureroase. Se numeste neuropatie si este un tip de durere cronica. Odata instalata este
posibil ca tratamentul sa tina durera sub control dar sa nu o vindece. Expertii continua
cercetarea cauzelor si tratamentelor durerii cronice pelvine.
Aproape jumatate din femeile cu durere cronica pelvina au in trecut un abuz sexual sau
fizic. Desi nu este bine inteles, abuzul trecut sau prezent este strans legat de durerea
cronica pelvina. Oricarei persoane care a suferit un abuz ii este recomandata consilire
psihica ca parte a tratamentului durerii.
Consult de specialitate
Sus
O durere cronica pelvina neinvestigata necesita consult medical. Daca a fost evaluata si
apar dureri severe insotite sau nu de sangerari vaginale este necesara interventia de
specialitate. Asadar este necesar consultul de specialitate in urmatoarele cazuri:
- menstrele devin dureroase
- durerea determina restrangerea activitatilor zilnice
- dureri in timpul actului sexual
- mictiuni dureroase, urina de culoare inchisa sau inabilitatea controlului urinarii
- sange in scaun sau peristaltica neobisnuita a intestinelor
- pentru orice simptome pelvine noi, trebuie consultat un specialist.
Medici specialisti recomandati
Sus
Urmatorii specialisti sunt cei care pot evalua si trata simptomele durerii pelvine
dureroase:
- medicul de familie
- medicul ginecolog
- medicul internist
- medicul urolog
- asistentele medicale
Pentru un diagnostic si tratament prin metode avansate, va trebui consultat un medic
ginecolog sau urolog care sunt specializati in boli pelvine feminine.
Expertii au notat o legatura intre abuz si durerea cronica pelvina. In caz de abuz psihic sau
sexual, trauma fizica sau psihica poate fi o cauza a durerii. Din aceasta cauza, e
importanta apropierea de un cadru medical cu care sa se poata discuta fara inhibitie
despre abuzuri trecute sau prezente, precum si despre simptomele existente.
Daca exista o durere pelvina de durata (cronica) fara raspuns la tratament si fara cauze
18

fizice, inseamna ca exista o neuropatie. Daca specialistul diagnosticheaza o neuropatie,

tratamentul se va realiza la o clinica specializata.
Expectativa vigilenta
Sus
Este perioada in care impreuna cu cadrul medical, pacientul va tine sub observatie
simptomele pelvine dureroase, fara a folosi medicatie. In aceasta perioada se vor tine sub
observatie zilnica simptomele, menstrele si orice alte evenimente considerate importante.
Aceasta perioada va varia de la cateva zile la cateva saptamani, posibil chiar luni.
Investigatii
Sus
Datorita faptului ca exista o multitudine de cauze a durerii pelvine la femeie, e importanta
efectuarea unui consult medical minutios. Cu toate ca diagnosticul se poate pune dupa
primul examen, exista si posibilitatea realizarii mai multor teste si examinari. Pentru
multe femei cu dureri pelvine, diagnosticarea cauzei se face prin eliminare si atunci este
un proces de durata.
Examinarea initiala
Pe cat posibil pacienta trebuie sa aiba o evidenta a simptomelor, ciclului menstrual,
activitatilor sexuale si fizice efectuate precum si a altor factori posibil importanti,
evenimente stresante sau boli. Aceasta evidenta va fi studiata de medic care va proceda la:
- ancheta antecedentelor cu privire la ciclul menstrual, chirurgie pelvina, radioterapie, boli
cu transmitere sexuala, sarcini, nasteri
- examinarea pelvina pentru depistarea eventualelor malformatii la nivelul aparatului
reproducator si poate un tuseu rectal. Medicul efectueaza aceasta examinare minutios,
inspectand fiecare arie. De asemenea poate cere examinari complementare ce includ:
- testul Papanicolau, care depisteaza cancerul de col uterin si leziunile precanceroase
(displazii)
- test de sarcina (gonadotropina corionica umana hCG). La o testare pozitiva se
procedeaza la ecografie pentru depistarea unei evetuale sarcini ectopice
- analize sanguine complete care evidentiaza semnele de infectie, anemie si celulele
sangvine anormale
- viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) indicator al infectiei
- teste pentru boli cu transmitere sexuala: chlamydia, gonoree, herpes genital
- examen de urina ce evidentiaza infectii si calculi renali
- examenul scaunului pentru verificarea prezentei sangelui.
Testari ulterioare
19

Daca examenul initial nu a detectat cauza durerii sau daca rezultatele indica o afectiune
anume, medicul recomada si alte teste:
- ecografia abdominala si/sau transvaginala folosind un dispozitiv (transductor) introdus
in vagin. Ecografia joaca un rol major in cautarea cauzelor durerii pelvine. Se pot detecta
calculi renali in tractul urinar; hiperplazia endometriala; boli inflamatorii pelvine;
formatiuni canceroase sau necanceroase (benigne) precum fibrom, chist, tumori ovariene,
ale uterului, colului, ale tubelor uterine
- pielografie intravenoasa: injectarea unui lichid colorat si examinarea la raze X pentru a
se observa imaginea rinichilor, vezicii, ureterelor si uretrei
- laparoscopie, procedura chirurgicala care utilizeaza un instrument fin cu cablu optic
(laparoscop) introdus printr-o mica incizie abdominala. Permite vizualizarea pelvisului si
gasirea cauzelor durerii: cicatrici, chiste, tumori, malformatii si boli inflamatorii pelvine.
Laparoscopia este singura metoda de confirmare a endometriozei. La nevoie, cicatricile si
excrescentele pot fi indepartate in cadrul procedurii
- tomografia computerizata (CT) a pelvisului, foloseste raze X pentru a crea imagini ale
organelor si oaselor
- rezonanta magnetica a pelvisului, foloseste campul magnetic si energia undelor radio
pentru a crea imagini de organe si oase
- cistoscopia, foloseste un instrument de vizualizare introdus prin uretra in vezica,
punandu-se in evidenta semne de inflamatie, excrescente si calculi renali in vezica
- studii urodinamice, testeaza functionarea vezicii urinare, punand in evidenta daca
spasmele vezicii cauzeaza durerea
- evidentierea sindromului de intestin iritabil.
Durerea cronica afecteaza comportamentul omului si poate face managementul durerii
dificil. Medicul poate recomanda evaluarea starii de sanatate mentala. Pacientului i se vor
pune intrebari pentru a stabili daca depresia, insomnia, stresul contribuie sau sunt cauza
durerii cronice. Pentru cea mai buna recuperare aceste afectiuni se trateaza in paralel cu
cauza fizica cunoscuta a durerii.
Tratament
Sus
Tratament - generalitati
Tratamentul poate fi abordat in doua moduri: tratarea cauzei specifice, cunoscute sau
tratarea durerii ca o conditie medicala. Pe cat posibil, medicul trebuie sa le combine pe
cele doua.
Tratamentul unei cauze cunoscute sau suspectate
Pe baza antecedentelor, examinarii pelvine si a rezultatelor testelor medicul poate gasi
una sau mai multe cauze pentru durerea pelvina: endometrioza, sindromul de intestin
iritabil, fibromul uterin. In functie de cauza tratamentul include:
20

- medicatia pentru controlul sau stoparea ciclului ovulatiei, daca simptomele se agraveaza
cu schimbarile ciclului hormonal
- medicatia specifica unor boli: antibiotic pentru infectie, medicamente pentru intestinul
iritabil
- terapia comportamentala si consiliere
- chirurgie pentru indepartarea excrescentelor, chistelor sau tumorilor (studiile au aratat
ca, indepartarea cicatricilor sau adeziunilor nu scade durerea decat daca adeziunile sunt
grave, stadiul IV)
- un mod de viata sanatos, exercitii de reducere a stresului si pentru intarirea rezistentei,
dispozitiei si sanatatii generale alaturi de dieta (ca si cea recomandata pentru intestinul
iritabil).
Tratamentul durerii
Atat pentru durerea acuta cat si pentru cea cronica antiinflamatoarele nesteroidiene sunt
prima optiune terapeutica pentru durere si inflamatie. Acestea sunt foarte eficiente si
pentru durerile menstruale blocand producerea de prostaglandina responsabila pentru
producerea crampelor. Medicul poate recomanda Ibuprofen care se administreaza dupa un
program regulat. Diferite tipuri de antiinflamatoare nesteroidiene sunt eficiente pentru
unele persoane si ineficiente pentru altele. Daca unul nu functioneaza medicul va
recomanda altul.
Pentru durerea ciclica produsa sau accentuata de menstruatie, oprirea ovulatiei si
controlul nivelului hormonal este recomandata si uneori eficienta.
- contraceptivele orale sau dozele mari de progesteron sunt prescrise pentru a reduce
durerile menstruale. Acestea se prescriu si in cazul durerii din endometrioza. Cand riscul
utilizarii contraceptivelor orale este mic, se incearca pentru cateva luni
- agonistii de hormon eliberator de gonadotropina, pot reduce durerea din endometrioza
prin stoparea producerii de hormoni ce agraveaza boala. Tratamentul poate reduce
durerile ciclice fara legatura cu endometrioza precum si durerea legata de intestinul
iritabil. Acest tratament pe termen scurt induce menopauza pe perioada pe care se
efectueaza cu efecte secundare ca bufeuri si scaderea densitatii osoase
- pentru durerea cronica pelvina tratamentul medical si psihologic sporeste succesul.
Medicamente pentru durerea cronica pelvina:
- antiinflamatoare nesteroidiene, luate dupa un orar regulat reduc durerea cauzata de
inflamatie sau menstruatie. Daca unul nu are efect medicul poate recomanda altul. De
asemenea cadrul medical stabileste doza si orarul
- antidepresive triciclice, folosite in tratamentul durerii cronice din orice parte a
organismului. Studii limitate au demonstrat eficienta terapiei pentru unele femei
- narcotice, recomandate doar in ultima instanta, pe termen scurt pentru dureri pelvine
severe datorita riscului de dependenta.
21

Consilierea ajuta pacienta sa faca fata durerii si stresului care a cauzat-o. Tipurile
recomandate sunt:
- terapia comportamentala, focalizata pe schimbarea modului in care pacienta percepe
durerea si pe influentarea mentala a modului in care o afecteaza durerea
- biofeedback, este controlul constient al functiilor corpului, care in mod normal este
controlat de subconstient
- consiliere, ca pacienta sa poata face fata evenimentelor din viata sa, stresului si relatiilor
cu persoanele din jur.
Tratamente alternative ca si acupunctura, stimularea nervoasa transcutanata, hipnoza,
imagini artistice dirijate, aromoterapia, meditatia si yoga sunt tratamente cu risc scazut
folosite de multe persoane pentru a face fata durerii. Acupunctura si stimularea nervoasa
transcutanata au avut succes in indepartarea durerilor menstruale. Acupunctura a fost
folosita si ca tratament in durerea cronica pelvina dar nu a fost studiata.
Tratamentul chirurgical trebuie limitat la problemele ce pot fi corectate astfel. Chirurgia
este folosita pentru tratarea cauzelor specifice ale durerii pelvine (fibroza, endometrioza).
Nu s-a demonstrat ca indepartarea chirurgicala a organelor reproducatoare pune capat
durerii fara cauza cunoscuta, din contra chiar o poate inrautati. Chirurgia efectuata pentru
durere fara o cauza cunoscuta (histerectomie sau rezectia nervilor unei arii pelvine)
determina riscul mentinerii si cresterii durerii dupa operatie ca si al efectelor secundare
operatiei.
Dupa 4 pana la 6 luni de durere, la unele persoane aceasta se cronicizeaza devenind un
caz separat de cel de durere cu cauza cunoscuta. Deoarece acest proces nu este bine
inteles tratamentul este dificil. Este normal ca femeile cu acest tip de durere sa incerce
mai multe tratamente inaintea gasirii unuia care functioneaza. Deciziile in privinta
tratamentului sunt importante si trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele:
- simptomele sunt atat de suparatoare incat sa necesite tratament
- daca pacienta doreste sa aiba copii
- s-a descoperit o cauza a durereii sau nu
- daca in curand se va instala menopauza
- parerea altui cadru medical
- parerea unui specialist in boli cronice
- daca s-a incercat terapia comportamentala
Una din asociatiile americane de specialitate a instituit consultanta pentru pacienti,
familii, medici pentru a monitoriza adultii si copii ce iau antidepresive pentru semne de
suicid. Aceasta este importanta la inceputul tratamentului cand dozele se schimba.
Unele foruri americane sfatuiesc punerea sub observatie a pacientilor cu anxietate, atacuri
de panica, agitatie, iritabilitate, cu insomnie, impulsivii, ostilii si maniacii. Este
importanta observarea acestor manifestari la copii care nu-si pot controla impulsivitatea
ca si la adultii cu risc mare de suicid. Aceste foruri nu au recomandat oprirea folosirii
22

antidepresivelor ci doar monitorizarea celor care le utilizeaza si daca se ivesc probleme

intervine medicul.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Poate fi folosit impreuna cu tratamentul medicamentos recomandat.
- medicamente care nu necesita reteta, Ibuprofen (Advil sau Nurofen) sau Acetaminofen
(Paracetamol)
- se ia doza recomandata cand apare disconfortul. Cand pacienta are perioade dureroase se
ia medicamentul cu o zi inainte de perioada menstruala
- medicamentul se ia in doze bine stabilite pentru a tine durerea sub control. Acesta
functioneaza cel mai bine cand se ia dupa un anumit orar
- inainte sa se ia medicamente care nu necesita reteta trebuie citit atent prospectul pentru a
se intelege cat si cand se administreaza precum si contraindicatiile medicamentului
- nu se ia o doza mai mare decat cea recomandata
- nu se administreaza aspirina la un pacient cu varsta pana in 20 ani decat daca este
recomandat de medic
- daca exista posibilitatea ca o femeie sa fie insarcinata, aceasta trebuie sa consulte un
doctor inainte de a lua orice medicament
- se aplica comprese calde, sticle cu apa calda sau fase incalzite pe abdomenul inferior sau
este indicata o baie calda. Caldura creste fluxul sangvin si poate scadea durerea
- pentru durerile de spate este indicat ca pacientul sa stea intins cu picioarele ridicate cu
ajutorul unei perne plasate sub genunchi. Cand pacientul este culcat pe o parte picioarele
trebuie ridicate spre piept
- trebuie incercate tehnici de relaxare ca: meditatia, yoga, exercitii de respiratie si
relaxarea musculara progresiva
- exercitiile fizice imbunatatesc fluxul sangvin si determina secretia de endorfine cu rol in
reducerea durerii
- activitatea sexuala poate reduce crampele si durerea de spate. Daca durerea este data de
endometrioza sexul o poate inrautati.
Optiuni de medicamente
Tratamentul medicamentos nu vindeca durerea pelviana. Dar controlata nu se agraveaza si
nu devine cronica.
Urmatoarele medicamente reduc simptomele:
- antiinflamatoarele nesteroidiene prescrise si administrate dupa un orar regulat combat
durerea cauzata de inflamatii sau menstruatie. Daca un medicament nu functioneaza,
medicul poate recomanda altul inainte de oprirea acestui tratament
- contraceptive orale reduc durerea menstruala si sunt prescrise si pentru durerea din
endometrioza
- doze mari de progesteron sunt eficace in durerea din endometrioza
- agonistii de hormon eliberator de gonadotropina reduc durerea din endometrioza, prin
23

stoparea producerii de hormoni care agraveaza boala. Tratamentul poate reduce durerile
ciclice fara legatura cu endometrioza precum si durerea legata de intestinul iritabil. Acest
tratament pe termen scurt induce menopauza pe perioada pe care se efectueaza cu efecte
secundare ca bufeuri si scaderea densitatii osoase.
- antidepresive triciclice, folosite in tratamentul durerii cronice din orice zona a
organismului. Studii limitate au demonstrat eficienta terapiei pentru unele femei
- narcotice, recomandate doar in ultima instanta, pe termen scurt pentru dureri pelvine
severe datorita riscului de dependenta.
Recomandari de medicamente
Un singur medicament nu trateaza cu succes durerea cronica pelvina la toate femeile.
Tratamentul medicamentos este preferat celui chirurgical. Acesta fiind recomandat cand
trebuie corectata o cauza cunoscuta si chiar in acest caz nu sunt garantii ca durerea va
inceta si nu vor mai fi probleme in viitor.
Simptomele durerii cronice pelvine pot inceta la menopauza. O pacienta aproape de
aceasta perioada poate pune simptomele pe seama dezechilibrelor hormonale si indicat ar
fi tratamentul ambulator.
Tratament chirurgical
Se poate folosi atat pentru diagnostic cat si pentru tratament. Este eficienta cand se
practica pentru o cauza stiuta (fibroza, endometrioza).
Nu s-a demonstrat ca indepartarea chirurgicala a organelor reproducatoare pune capat
durerii fara cauza cunoscuta ci din contra, chiar o poate inrautati. Chirurgia efectuata
pentru durerea fara o cauza stiuta (histerectomie sau suprimarea nervilor unei arii pelvine)
prezinta riscul mentinerii si cresterii durerii dupa operatie ca si al efectelor secundare
operatiei.
Alternative chirurgicale
Laparoscopia (incizie mica) sau laparotomia (incizie abdominala mai mare) pot fi folosite
in procedurile de tratament.
Histerectomia, indepartarea chirurgicala a uterului, folosita ca ultima solutie pentru dureri
cronice, severe. In functie de cauza, histerectomia poate fi eficienta in unele situatii.
Studiile arata ca indepartarea tesutului cicatricial rezultat in urma unor operatii anterioare
sau in urma unor boli inflamatorii pelvine nu diminueaza durerea decat daca adeziunile
sunt severe (stadiul IV).
Recomandari
Laparoscopia diagnostica se efectueaza inaintea tratamentului medicamentos (exceptie
contraceptivele orale) si interventiei chirurgicale. Unele zone ale endometriozei sau
cicatricile (adeziuni) pot fi indepartate sau distruse prin laparoscopie.
Histerectomia este recomandata in cazul anumitor boli ale organelor pelviene in care
24

exista o afectiune corectabila chirurgical. Efectuata doar pentru durere poate avea
rezultate nesatisfacatoare.
Chirurgia poate duce la complicatii precum durere, disconfort, infectii sau cicatrici.
Simptomele durerii cronice pelvine dispar fara tratament cand apare menopauza si
inceteaza variatiile hormonale. De aceea se poate realiza controlarea simptomelor prin
tratament ambulator, medicamentos pana la menopauza. Simptomele durerii cronice pot
sa reapara, daca pacienta foloseste terapie hormonala pentru simptome datorate perioadei
de menopauza.
Tratamentul durerii pelvine poate fi imbunatatit prin consiliere, antrenament mental,
relaxare si exercitii fizice.
Alte optiuni terapeutice
Consilierea ajuta pacienta pentru ca aceasta sa faca fata durerii si stresului care a cauzat-o.
Tipurile recomandate sunt:
- terapia comportamentala, focalizata pe schimbarea modului in care pacienta percepe
durerea si pe influentarea mentala a modului in care o afecteaza durerea
- biofeedback reprezinta controlul constient al functiilor corpului care in mod normal este
inconstient controlat
- consiliere, pacienta sa poata face fata evenimentelor din viata sa, stresului si relatiilor cu
persoanele din jur.
Exercitiile fizice cresc forta anumitor grupe musculare, se imbunatateste postura, mersul
si tonusul muscular.
Tratamentele alternative nu sunt bine studiate dar sunt considerate ca fiind de ajutor
pentru a se face fata stresului si durerii. Acupunctura si stimularea nervoasa transcutanata
au fost eficiente in combaterea durerii din perioadele menstruale. Acupunctura s-a utilizat
si pentru durerea cronica nelegata de menstruatie.
Alte alternative de tratament cu risc scazut cuprind:
- relaxarea si exercitiile de respiratie, tratament demonstrat pentru durerea cronica
- hipnoza
- imagini artistice sugestive
- aromoterapia
- meditatia
- yoga
- masajul.
Profilaxie
Sus
Diagnosticul precoce si tratamentul previne dezvoltarea durerii cronice pelvine. O cauza
poate fi boala inflamatorie pelvina care poate fi prevenita prin protejarea de bolile cu
transmitere sexuala (sexul protejat sau abstinenta).
Profilaxia bolilor cu transmitere sexuala:
25

- discutia intre parteneri despre aceste boli inaintea inceperii relatiilor sexuale pentru a se
depista daca unul din ei poete fi un factor de risc. Se poate ca unul din parteneri sa fie
infectat dar el sa nu aiba cunostinta despre acest lucru (testele pentru HIV au nevoie de
existenta pentru minim 6 luni a bolii, pentru detectarea acesteia)
- evitarea contactului sexual atunci cand exista semne ale unei boli ce poate fi astfel
transmisa sau cand se urmeaza un tratament pentru ea.
- evitarea contactului sexual cu cineva care are imptomele sau a fost expus
- partener stabil, riscul creste atunci cand exista parteneri multipli
- abstinenta.
REZUMAT Durerea cronic pelvin reprezint o patologie care pune probleme
de diagnostic i tratament att pentru paciente ct i pentru medic.Durerea
cronic pelvin poate avea o etiologie divers, la unele femei neputndu-se
identifica o cauz specific, dar reprezint o problem ginecologic estimat a
avea o inciden de 38 la 1000 femei cu vrsta cuprins ntre 15 73 ani, un
procent comparabil doar cu astmul (37/1000). O abordare multidisciplinar
poate fi benefic.Durerea cronic pelvin reprezint o patologie des ntlnit
dar nc insuficient studiat.
CUVINTE CHEIE durere pelvina, cronic, abordare multidisciplinar
ABSTRACT Chronic pelvic pain is a pathology that poses diagnostic and management
challenges for doctors and their patients. Chronic pelvic pain may be due to one or several
aetiologies, while in some women no specific cause is identified but is a common
gynaecological problem with an estimated prevalence of 38 per 1000 in women aged 1573, a rate comparable with that of asthma (37/1000). A multidisciplinary approach can be
beneficial. Chronic pelvic pain is a common disabling condition that has been poorly
studied
KEY WORDS pelvic pain, chronic, multidisciplinary approach
Introducere
Durerea cronic pelvin la femei att la vrsta reproductiv ct i la grupul femeilor
menopauzate determina un disconfort fizic i psihic semnificativ. Patogenia acestui
sindrom nu este nc bine pus la punct i insuficient investigat. Excluznd laparoscopia
care poate stabili un diagnostic i decela o cauz , la restul cazurilor se poate doar
suspiciona o serie de alte afeciuni : sindrom Bowell nedecelabil clinic,varice peliviene,
etc. Deoarece fiziopatologia sindromului durerii cronice pelvine nu este nc bine pus la
punct, nici tratamentul nu este satisfctor i este nc limitat.
Caracteristicile clinice ale sindromului durerii cronice pelvine
Sunt prezente urmtoarele caracteristici :
durerea este prezent timp de 6 luni sau mai mult, episodic sau continu
durerea nu este proporional cu injuria tisular sau cu severitatea unei patologii
asociate, poate varia ca intensitate, dar nu este absent niciodat
26

prezena simptomelor de depresie, modificri ale somnului, constipaie, etc.

este prezent limitarea activitii fizice
afectarea rolului emoional n familie ca mam, soie, partener
Se estimeaz c 15% - 40% dintre femeile cu sindrom dureros pelvin primesc un
tratament primar simptomatic, iar costurile estimate pentru consultaii i tratament sunt
destul de ridicate.
Etiologia i fiziopatologia durerii cronice pelvine
Durerea cronic pelvin reprezint o patologie avnd o etiologie ginecologic,
gastrointestinal, genitourinar.
Procedurile terapeutice medicale i chirurgicale pot fi aplicate, dar trebuie inut cont c
fiecare terapie trebuie individualizat n funcie de etiologia care de cele mai multe ori
poate fi multipl.
Diagnosticul diferenial al durerii cronice pelvine poate include cauze ginecologice,
urologice, nuerologice, psihologice. In cazul unei etiologii genitale, cel mai frecvent este
ntlnit endometrioza, validat de laparoscopie n 31% din cazuri ( ). Alte cauze
incriminate pot fi reprezentate de boala inflamatorie pelvin, fibromul uterin,
dismenoreea, sindromul de congestie pelvin, stenoza cervical, dispareunia, tumorile
anexiale. In cazul bolii inflamatorii pelvine, 18% - 35% dintre paciente ajung s aib o
durere cronic pelvin, tratamentul neavn o influen foarte mare asupra evoluiei durerii
cronice pelvine.
In ceea ce privete etiologia gastrointestinal putem include sindromul de iritaie
peritoneal, constipaia, aderenele pelvine,diverticulita, 25% Conf. Univ. Dr. Liliana Novac, Disciplina Obstetric Ginecologie, UMF din Craiova 270
Craiova Medical Vol 9, Nr2 , 2007

27

50% dintre aceste femei avnd mai mult de un singur diagnostic.

Etiologia urologic se refer mai ales la cistita interstiial, n 38% pn la 85% dintre
paciente, la litiaza urinar, diverticulul uretral cistita interstiial, neoplasmul
vezical.Etiologia de natur psihic poate fi luat n discuie dup ce cauzele organice au
fost eliminate.
Mecanismul producerii durerii cronice pelvine reprezint un model modern
multidimensional reprezentat de asocierea mai multor mecanisme reprezentate de
procesele patologice cronice la nivelul structurilor somatice, disfuncia prelungit sau
permanent a sistemului nervos periferic sau central, mecanisme psihologice.
Modelul somatic al percepiei durerii se explic prin lezarea esuturilor periferice care
determin stimularea receptorilor durerii localizai la nivelul terminaiilor nervoase de la
nivelul organelor pelvine care nu sunt reprezentate numai de organele genitale interne, ci
se refer i la apendice, colon, uretere.
Diagnosticul durerii cronice pelvine
Metoda clasic de diagnosticare a durerii cronice pelvine este de a diviza caracterul
durerii n durere ciclic i nonciclic.Pentru identificarea durerii ciclice este necesar s se
utilizeze un calendar al durerii care s includ momentul apariiei menstruaiei n
fiecare lun precum i simptomele asociate.Durerea ciclic este asociat mai frecvent cu
patologia genital : dismenoreea, stenoza cervical, endometrioza sunt legate de durerea
menstrual.
Durerea nonciclic este caracteristic cistitei interstiiale, bolii inflamatorii pelvine,
congestiei pelvine, durerii abdominale difuze sau durerii de cauz psihogen.
In stabilirea diagnosticului trebuie luate n consideraie i simptomele asociate. De
exemplu, atunci cnd durerea cronic pelvin are o cauz ginecologic ( fibrom,
adenomioz, dismenoree, endometrioz, endometrit tumori anexiale), ea se asociaz cu
tulburri ale ciclului menstrual, infertilitate, leucoree patologic. Patologia digestiv se
asociaz cu diaree, constipaie, balonare, vrsturi, tenesme, durere la defecaie. Patologia
urinar are ca simptome asociate disuria, polakiuria, hematuria
Examinarea general trebuie s cuprind un examen general pe aparate i sisteme,
teste neurologice i evaluare psihologic.
Examinarea genital trebuie s aib n vedere prezena leziunilor vulvare i genitale
( condiloame, herpes, infecii vulvo-vaginale), endometrioza cervical sau vaginal,
poziia, mobilitatea, mrimea i sensibilitatea uterin i ovarian, prezena unor nodoziti
la nivelul ligamentelor
Examinarea paraclinic include ca investigaii de baz un test de sarcin, VSH,
hemoleucograma, examene bacteriologice ale secreiei vaginale, examen sumar de urin,
urocultur.
Ecografia transvaginal i abdominal este utilizat pentru depistarea tumorilor anexiale,
a fibroamelor sau hidrosalpinxului.Senzitivitatea ecografiei transvaginale este de 62% 84% iar specificitatea este de 90% - 98%. Ecografia transvaginal asociat cu studiul
Doppler este benefic pentru diagnosticarea endometrioamelor, a congestiei pelvine i a
neoplasmului ovarian.
RMN i CT sunt mai puin fiabile avnd o senzitivitate de 71% i o specificitate de
82%.RMN are o acuratee mai mare n depistarea stadiului neoplasmului ovarian i n
localizarea endometriozei i a chisturilor mici.CT este mai mult utilizat pentru
28

diagnosticarea leziunilor endometriozice, a metastazelor ovariene peritoneale, a tumorilor

anexiale, uterine, a diverticulitei
Laparoscopia are cel mai nalt grad de acuratee n stabilirea diagnosticului i a
principiilor terapeutice, deoarece n afar de rolul diagnostic are i un rol terapeutic prin
ablaia focarelor de endometrioz, efectuarea adeziolizei, a ablaiei chisturilor ovariene,
rezecia nervului presacrat.
Investigaiile paraclinice n funcie de diagnosticul etiologic sunt prezentate n Dar
stabilirea unui singur diagnostic pentru o pacient cu durere cronic pelvin este greu de
fcut din cauza etiologiei de cele mai multe ori asociate i a percepiei multidimensionale
a durerii, iar la 50% dintre cazuri nu se stabilete niciodat un diagnostic etiologic.
Tratament
Odat diagnosticul etiologic stabilit, tratamentul se face n funcie de acesta.Dac dup
toate investigaiile paraclinice efctuate diagnosticul etiologic nu a putut fi pus, se
recomand nceperea unui tratament multidisciplinar bazat pe diagnosticul clinic.
Tratamentul medicamentos se bazeaz pe medicamente cu aciune periferic
(antiinflamatoarele nonsteroidiene) i pe cele cu aciune central ( analgezice,
antidepresoare).
Consilierea psihologic asociat cu antidepresivele pot duce la creterea calitii
vieii.Antibioterapia se poate folosi la pacientele care au avut episoade subclinice de
boal inflamatorie pelvin i la cele care prezint o
271 Liliana Novac i colab: Sindromul durerii cronice pelvine

29

patologie tumoral anexial, sau procese inflamatorii uterine.

Utilizarea contraceptivelor orale din Simptome
pcate are efect numai n
dismenoreea primar. Diagnostic
Durerea ciclic
Dismenoree
Durere menstrual ciclic,
vrsturi, diaree
Endometrioza
Durere nainte i dup
menstruaie, infertilitate
Durerea aciclic
Aderene
Istoric intervenii
chirurgicale,durere
abdominal difuz,
balonare
Tumori anexiale
Durere nonciclic,
infertilitate, tulburri
menstruale,
Endometrit cronic
Durere nonciclic asociat
cu leucoree patologic
i/sau menoragie, DIU
Dispareunie
Durere asociat actului
sexual, examen fizic
normal
Sindrom colon iritabil
Durere abdominal difuz
la palpare, depresie,
anxietate
Cistit interstiial
Poalkiurie, disurie,
hematurie,
Sindromul ovarului restant
Absena simptomelor
menopauzale dup
efectuarea ovarectomiei
bilaterale
Sindromul de congestie pelvin
Durere la ortostatism
prelungit, varice vulvare
Fibrom uterin
Menometroragie,
infertilitate,
Durerea psihogen
Depresie, anxietate,
disfuncie sexual
Bibliografie
30

1. Bordman R, Jackson B, Below the belt: approach to chronic pelvic pain, Can Fam Physician.
2006 Dec;52(12):1556-62
2. Dick ML, Chronic pelvic pain in women. Assessment and management, Australian Family
Physician Vol. 33, No. 12, December 2004
3. Finnerup NB, Otto M, McQuay HJ, et al: Algorithm for neuropathic pain treatment: an
evidence based proposal. Pain 2005 Dec 5; 118(3): 289-305
4. Gambone JC, Mittman BS, Munro MG, Scialli AR, Winkel CA.Consensus statement for the
management of chronic pelvic pain and endometriosis: proceedings of an expert panel
consensus process. Fertil Steril 2002;78:961972.
5. Jarrell JF: The weight of chronic pelvic pain. J Obstet Gynaecol Can 2004 May; 26(5): 453-4
6. Kalish GM, Patel MD, Gunn ML, Dubinsky TJ. Computed Tomographic and Magnetic
Resonance Features of Gynecologic Abnormalities in Women Presenting With Acute or
Chronic Abdominal Pain., Ultrasound Q. 2007 Sep;23(3):167-175.
7. Moore J, Kennedy S. Causes of chronic pelvic pain. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol
2000;14:389402.
8. Paulson JD, Delgado M., The relationship between interstitial cystitis and endometriosis in
patients with chronic pelvic pain, JSLS. 2007 Apr-Jun;11(2):175-81
9. Sand PK: Chronic pain syndromes of gynecologic origin. J Reprod Med 2004 Mar; 49(3
Suppl): 230-4
10. Song AH, Advincula AP, Adolescent chronic pelvic pain, J Pediatr Adolesc Gynecol. 2005
Dec;18(6):371-7
11. Zondervan K, Barlow DH. Epidemiology of chronic pelvic pain.Best Pract Res Clin Obstet
Gynaecol 2000;14:403414.
12. Williams RE, Hartmann KE, Steege JF. Documenting the current definitions of chronic
pelvic pain: implications for research. Obstet Gynecol 2004;103:686691. 13. Wise TN, Arnold
LM, Maletic V: Management of painful physical symptoms associated with depression and
mood disorders. CNS Spectr 2005 Dec; 10(12 Suppl 19): 1-13
Introducere. Sindromul dureros pelvin este o cauz important pentru care pacientele se
adreseaz serviciilor de ginecologie, dei cauza poate s fie i o sufe-rin a aparatului urinar
sau a tractului digestiv. n Romnia exist puine date privitoare la prevalena i incidena
sindromului dureros pelvin, precum i a impactului socio-profesional al acestuia.
Obiectiv. Obiectivul studiului este acela de a evalua incidena i profilul clinic al sindromului
dureros pelvin, ntlnit la pacientele care se adreseaz unui serviciu de urologie cu
adresabilitate naional.
Material i metod. ntre ianuarie 2006-decembrie 2010, a fost realizat un studiu
observaional prospectiv, care a inclus 3498 femei cu vrsta ntre 18 i 65 de ani, care s-au
adresat ICUTR Cluj-Napoca pentru consult de specialitate. A fost utilizat un chestionar
detaliat care s surprind principalele caracteristici clinice ale sindromului dureros pelvin,
31

principalele asocieri cu patologia urologic sau ginecologic, precum i impactul asupra

calitii vieii.
Rezultate. Au rspuns chestionarului: 2469 paciente, dintre care 2310 (93,56%) s-au adresat
pentru patologie urologic. Sindromul dureros pelvin a fost prezent la 28,5% din paciente.
Pacientele percep problema dureroas ca fiind cea mai important, situaie care le afecteaz
capacitatea de a munci i relaiile sociale.
Concluzii. Sindromul dureros pelvin este o afeciune relativ frecvent asociat bolilor urologice,
cu implicaii socio-profesionale majore.
Cuvinte cheie: sindrom dureros pelvin, tract urinar.
The incidence and clinical profile of chronic
pelvicpain in women in a urology unit
Abstract
Introduction. Chronic pelvic pain is a major cause for the patients presenting for a gynecological examination. However, the etiology may be related to urinary tract or
digestive system. In Romania, there is a lack of data regarding the incidence and prevalence of
the chronic pelvic pain and also of its socio-professional impact.
Aim. The aim of the study was to assess the incidence and clinical profile of chronic pelvic
pain in female patients seen in a urology unit.
Material and method. Between January 2006-December 2010 a prospective observational
study on 3498 female patients with age between 18 to 65 years old was conducted; patients
came to our unit for consultation. A detailed questionnaire was used covering clinical data, the
main association with urologic or gynecological disease and the impact on life quality.
Results. The response rate was 70,58% (2469 patients). Out of them, 2310 (93,56%) had
urological pathology. Chronic pelvic pain was present in 28,5% of the patients. The pain is
considered the most significant problem which affects their

32

Urologie
230
Clujul Medical 2012 Vol. 85 - nr. 2
ability to work and their social relations.
Conclusion. Chronic pelvic pain is relatively frequently associated with urological
diseases, with major socio-profesional consequences.
Keywords: chronic pelvic pain, urinary tract.
Introducere
Sindromul dureros pelvin sau durerea cronic pelvin este considerat n mod tradiional
ca fiind o afec-iune predominant de cauz ginecologic. Este definit de prezena durerii cu
durat mai mare de 6 luni i localizare sub nivelul ombilicului, durere care produce un anumit
grad de dizabilitate funcional sau necesit intervenie medicamentoas sau chirurgical.
Un studiu efectuat n Marea Britanie a gsit c sindromul dureros pelvin afecteaz 3,8%
din femeile cu vrsta cuprins ntre 15 i 73 de ani, care se adreseaz medi-cului de familie [1],
similar cu astmul bronic i durerile lombare. Datorit localizrii durerii i a unor similitudini
cu cea resimit n cursul unor condiii fiziologice: menstra, sarcina, pacientele se adreseaz n
primul rnd serviciilor de ginecologie. Unele studii estimeaz c aproximativ o cincime din
solicitrile pentru consult de specialitate ginecologic sunt datorate sindromului dureros pelvin
[2]. Cu toate c sindromul dureros pelvin pare a fi declanat i ntreinut de diverse afeciuni
ginecologice, un numr important de femei prezint afeciuni urologice sau ale tractului
digestiv.
n Romnia exist puine date privitoare la preva-lena i incidena sindromului dureros
pelvin, precum i a impactului socio-profesional al acestuia.
Obiectiv
Obiectivul studiului este acela de a evalua incidena i profilul clinic al sindromului
dureros pelvin ntlnit la pacientele care se adreseaz unui serviciu de urologie cu adresabilitate
naional.
Material i metod
A fost realizat un studiu observaional prospectiv, derulat n perioada ianuarie 2006decembrie 2010, asupra 3498 femei adulte cu vrsta ntre 18 i 65 de ani, care s-au adresat
ICUTR Cluj-Napoca pentru consult de specialitate. A fost obinut acordul Comitetului de Etic
al ICUTR Cluj-Napoca pentru derularea studiului.
A fost utilizat un chestionar detaliat care s sur-prind principalele caracteristici clinice ale
sindromului dureros pelvin, principalele asocieri cu patologia urologic sau ginecologic,
precum i modalitile terapeutice utili-zate i impactul asupra calitii vieii.
Sindromul dureros pelvin a fost definit ca orice tip de durere, continu sau intermitent, cu
localizare n abdomenul inferior, sub nivelul ombilicului, avnd o durat de cel puin 6 luni i
care nu este legat de dismenoree, dispareunie sau sarcin. Dismenoreea a fost considerat
durerea pelvin care apare n cursul sau imediat dup menstr. Dispareunia a fost definit ca
durerea pelvin aprut n intervalul de 24 de ore dup un contact sexual.
33

Intensitatea durerii i localizarea acesteia au fost analizate folosind o scal semicantitativ cu

10 puncte, pentru care 0 nseamn absena durerii, iar 10 nseamn cea mai intens durere
posibil de imaginat n acord cu ches-tionarul Societii Internaionale pentru Durere Pelvin
[3,4]. Au fost evaluate pacientele cu boal inflamatorie pelvin cronic, chiste ovariene i
paraovariene, cistit interstiial, adenomioz i endometrioz, infecie cu chlamidia, infecii de
tract urinar repetate sau cronice, leiomiom uterin, prolaps genital, litiaz urinar i tumori
vezicale.
Analiza statistic a fost realizat folosind analiza univariat de corelaie i analiza multivariat,
folosind programul EPi Info 7.
Rezultate
n perioada ianuarie 2006-decembrie 2010 au fost
evaluate 2469 paciente internate n Institutul Clinic de
Urologie i Transplant Renal Cluj-Napoca, care au rs-puns chestionarului privind sindromul
dureros pelvin. Majoritatea pacientelor s-au adresat pentru patologie urologic: 2310 (93,56%)
i ntr-o mai mic msur pentru patologie ginecologic: 159 (6,44%). Repartiia cazurilor n
funcie de patologie este prezentat n tabelul I.
Vrsta medie a pacientelor a fost de 38,9113,05 ani, iar indicele ponderal de 23,52+-4,42.
Pacientele sin-gure asociaz mai rar sindromul dureros pelvin, odds ratio: 1,51 (CI: 1,26-1,81),
p<0,001 (tabelul II).
Sindromul dureros pelvin a fost identificat la 28,5% din paciente, asocierea acestuia la
patologia urologic sau ginecologic fiind prezentat n tabelul I. Durata medie a sindromului
dureros pelvin a fost de 20,508,61 luni. Sindromul dureros pelvin a fost asociat tuturor
cazurilor de boal inflamatorie pelvin i celor de endometrioz sau adenomioz. Chistele
asociate anexelor aparatului urinar, cistita interstiial, infeciile cu chlamidia, prolapsul genital
i sindromul aderenial pelvin au fost asociate
ntr-o proporie semnificativ cu sindromul dureros pelvin (tabelul I). Leiomiomul uterin,
litiaza urinar i tumorile vezicale asociaz ntr-o mai mic msur sindromul du-reros pelvin
(tabelul I).
Consumul de cofein se asociaz cu prezena sindromului dureros pelvin, similar consumului
crescut
Articol intrat la redacie n data de: 27.01.2012
Primit sub form revizuit n data de: 20.03.2012
Acceptat n data de: 20.03.2012
Adresa pentru coresponden: mihai.lucan@renaltransplant.ro231 Cercetare clinic Clujul
Medical 2012 Vol. 85 - nr. 2

34

de alcool, estimat la mai mult de 300 ml alcool pur/sptmn i fumatului (tabelul III).
Pacientele percep problema dureroas ca fiind cea mai important n raport cu multiplele
probleme cotidiene (tabelul IV), situaie care le afecteaz capacitatea de a munci (tabelul V) i
relaiile sociale (tabelul VI).
Tabelul I. Repartiia pacientelor n funcie de boal i prezena sindromului dureros pelvin.
Afeciune SDP
absent
TOTAL
Boal
57
0 (0,0%) 57 (2,3%)
inflamato (100,0%)
rie
cronic
pelvin
Chiste
12
15
27 (1,1%)
ovariene (44,4%) (55,6%)
Cistit
46
58
104
interstiial (44,2%) (55,8%) (4,2%)

Endometr 26
0 (0,0%) 26 (1,1%)
ioz /
(100,0%)
Adenomi
oz
Infecie 21
18
39 (1,6%)
cu
(53,8%) (46,2%)
Chlamidi
a
ITU
316
478
794
repetate (39,8%) (60,2%) (32,2%)
sau
cronice
Leiomio 5 (18,5%) 22
27 (1,1%)
m uterin
(81,5%)
Litiaz 161
933
1094
urinar (14,7%) (85,3%) (44,3%)
Prolaps 25
28
53 (2,1%)
genital (47,2%) (52,8%)
Sindrom 11
15
26 (1,1%)
aderenial (42,3%) (57,7%)
pelvin
Tumori 24
198
222
vezicale (10,8%) (89,2%) (9,0%)
TOTAL 704
1765
2469
35

(28,5%) (71,5%)
Bibliografie
1. Zondervan KT, Yudkin PL, Vessey MP, et al. Prevalence and incidence in primary care of
chronic pelvic pain in women: evidence from a national general practice database. Br J Obstet
Gynaecol, 1999; 106:1149-1155.
2. Howard FM, The role of laparoscopy in chronic pelvic pain: promise and pitfalls. Obstet
Gynecol Surv. 1993; 48(6):357-387.
3. http://www.pelvicpain.org/pdf/History_and_Physical_Form/IPPS-H&PformR-MSW.pdf
4. Howard FM. Chronic pelvic pain. Obstet Gynecol, 2003; 101(3):594-611.
5. Jarrell JF, Vilos GA, Allaire C, et al. Consensus guidelines for the management of chronic
pelvic pain. Chronic Pelvic Pain Working Group; Society of Obstetricians and Gynaecologists
of Canada. J Obstet Gynaecol Can, 2005; 27(9):869-910.
6. Cheong Y, William Stones R. Chronic pelvic pain: aetiology and therapy. Best Pract Res Clin
Obstet Gynaecol, 2006; 20(5):695-711.
7. Stanford EJ, Koziol J, Feng A. The prevalence of interstitial cystitis, endometriosis,
adhesions, and vulvar pain in women with chronic pelvic pain. J Minim Invasive Gynecol,
2005; 12(1):43-49.
8. Dick ML. Chronic pelvic pain in women: assessment and management. Aust Fam Physician,
2004; 33(12):971-976.
9. Baranowski AP. Chronic pelvic pain. Best Pract Res Clin Gastroenterol, 2009; 23(4):593610.
.
Conclusion. Chronic pelvic pain is relatively frequently associated with urological
diseases, with major socio-profesional consequences.
Keywords: chronic pelvic pain, urinary tract.
Material i metod
A fost realizat un studiu observaional prospectiv, derulat n perioada ianuarie 2006decembrie 2010, asupra 3498 femei adulte cu vrsta ntre 18 i 65 de ani, care s-au adresat
ICUTR Cluj-Napoca pentru consult de specialitate. A fost obinut acordul Comitetului de Etic
al ICUTR Cluj-Napoca pentru derularea studiului.
A fost utilizat un chestionar detaliat care s sur-prind principalele caracteristici clinice ale
sindromului dureros pelvin, principalele asocieri cu patologia urologic sau ginecologic,
precum i modalitile terapeutice utili-zate i impactul asupra calitii vieii.
Sindromul dureros pelvin a fost definit ca orice tip de durere, continu sau intermitent, cu
localizare n abdomenul inferior, sub nivelul ombilicului, avnd o durat de cel puin 6 luni i
care nu este legat de dismenoree, dispareunie sau sarcin. Dismenoreea a fost considerat
durerea pelvin care apare n cursul sau imediat dup menstr. Dispareunia a fost definit ca
durerea pelvin aprut n intervalul de 24 de ore dup un contact sexual.
Intensitatea durerii i localizarea acesteia au fost analizate folosind o scal semicantitativ cu
10 puncte, pentru care 0 nseamn absena durerii, iar 10 nseamn cea mai intens durere
posibil de imaginat n acord cu ches-tionarul Societii Internaionale pentru Durere Pelvin
36

[3,4]. Au fost evaluate pacientele cu boal inflamatorie pelvin cronic, chiste ovariene i
paraovariene, cistit interstiial, adenomioz i endometrioz, infecie cu chlamidia, infecii de
tract urinar repetate sau cronice, leiomiom uterin, prolaps genital, litiaz urinar i tumori
vezicale.
Analiza statistic a fost realizat folosind analiza univariat de corelaie i analiza multivariat,
folosind programul EPi Info 7.
Rezultate
n perioada ianuarie 2006-decembrie 2010 au fost
evaluate 2469 paciente internate n Institutul Clinic de
Urologie i Transplant Renal Cluj-Napoca, care au rs-puns chestionarului privind sindromul
dureros pelvin. Majoritatea pacientelor s-au adresat pentru patologie urologic: 2310 (93,56%)
i ntr-o mai mic msur pentru patologie ginecologic: 159 (6,44%). Repartiia cazurilor n
funcie de patologie este prezentat n tabelul I.
Vrsta medie a pacientelor a fost de 38,9113,05 ani, iar indicele ponderal de 23,52+-4,42.
Pacientele sin-gure asociaz mai rar sindromul dureros pelvin, odds ratio: 1,51 (CI: 1,26-1,81),
p<0,001 (tabelul II).
Sindromul dureros pelvin a fost identificat la 28,5% din paciente, asocierea acestuia la
patologia urologic sau ginecologic fiind prezentat n tabelul I. Durata medie a sindromului
dureros pelvin a fost de 20,508,61 luni. Sindromul dureros pelvin a fost asociat tuturor
cazurilor de boal inflamatorie pelvin i celor de endometrioz sau adenomioz. Chistele
asociate anexelor aparatului urinar, cistita interstiial, infeciile cu chlamidia, prolapsul genital
i sindromul aderenial pelvin au fost asociate
ntr-o proporie semnificativ cu sindromul dureros pelvin (tabelul I). Leiomiomul uterin,
litiaza urinar i tumorile vezicale asociaz ntr-o mai mic msur sindromul du-reros pelvin
(tabelul I).
Consumul de cofein se asociaz cu prezena sindromului dureros pelvin, similar consumului
crescut 231 Cercetare clinic Clujul Medical 2012 Vol. 85 - nr. 2

37

de alcool, estimat la mai mult de 300 ml alcool pur/sptmn i fumatului (tabelul III).
Pacientele percep problema dureroas ca fiind cea mai important n raport cu
multiplele probleme cotidiene (tabelul IV), situaie care le afecteaz capacitatea de
a munci (tabelul V) i relaiile sociale (tabelul VI).
Tabelul I. Repartiia pacientelor n funcie de boal i prezena sindromului
dureros pelvin.
Afeciune SDP
absent
TOTAL
Boal
57
0 (0,0%) 57 (2,3%)
inflamato (100,0%)
rie
cronic
pelvin
Chiste
12
15
27 (1,1%)
ovariene (44,4%) (55,6%)
Cistit
46
58
104
interstiial (44,2%) (55,8%) (4,2%)

Endometr 26
0 (0,0%) 26 (1,1%)
ioz /
(100,0%)
Adenomi
oz
Infecie 21
18
39 (1,6%)
cu
(53,8%) (46,2%)
Chlamidi
a
ITU
316
478
794
repetate (39,8%) (60,2%) (32,2%)
sau
cronice
Leiomio 5 (18,5%) 22
27 (1,1%)
m uterin
(81,5%)
Litiaz 161
933
1094
urinar (14,7%) (85,3%) (44,3%)
Prolaps 25
28
53 (2,1%)
genital (47,2%) (52,8%)
Sindrom 11
15
26 (1,1%)
aderenial (42,3%) (57,7%)
pelvin
Tumori 24
198
222
38

vezicale (10,8%) (89,2%) (9,0%)

TOTAL 704
1765
2469
(28,5%) (71,5%)
Tabelul IV. Percepia importanei durerii.
Importan SDP
absent
TOTAL
durere
Cea mai 396
622
1018
important (38,9%) (61,1%) (41,3%)

problem
Una din 303
1143
1446
multiplele (21,0%) (79,0%) (58,7%)
probleme
TOTAL 699
1765
2464
Row % (28,4%) (71,6%)
Col %
Tabelul III. Asocierea sindromului dureros pelvin n funcie de consumul de igri,
consumul de produse coninnd cofein i a consumului de alcool.
SDP
absent
TOTAL
igri/zi
nefumto 180
491
671
are
(26,8%) (73,2%) (27,2%)
1-10
200
630
830
igri
(24,1%) (75,9%) (33,6%)
11-20
257
554
811
igri
(31,7%) (68,3%) (32,8%)
peste 20 67
90
157
igri
(42,7%) (57,3%) (6,4%)
Cofein consumat (ceti 100 ml/zi)
ocazional 112
432
544
(20,6%) (79,4%) (22,0%)
1-3 ceti 183
417
600
(30,5%) (69,5%) (24,3%)
4-6 ceti 180
446
626
(28,8%) (71,2%) (25,4%)
peste 6 229
470
699
ceti
(32,8%) (67,2%) (28,3%)
Alcool (estimat ml alcool absolut /
sptmn)
ocazional 108
575
683
39

(15,8%) (84,2%) (27,7%)

0-150 ml 221
586
807
(27,4%) (72,6%) (32,7%)
151-300 246
604
850
ml
(28,9%) (71,1%) (34,4%)
peste 300 129
0 (0,0%) 129
ml
(100,0%)
(5,2%)
TOTAL 704
1765
2469
(28,5%) (71,5%)
Tabelul II. Prezena partenerului i asocierea sindromului du-reros pelvin.
SDP
absent
TOTAL
Partener 466
996
1462
(31,9%) (68,1%)
Singur 238
769
1007
(23,6%) (76,4%)
TOTAL 704
1765
2469
(28,5%) (71,5%)
Tabelul. VI. Afectarea relaiilor sociale.
Afectarea SDP
absent
TOTAL
relaiilor
sociale
Da
397
632
1029
(38,6%) (61,4%) (41,7%)
Nu
307
1133
1440
(21,3%) (78,7%) (58,3%)
TOTAL 704
1765
2469
(28,5%) (71,5%)
Tabelul IV. Percepia importanei durerii.
Importan SDP
absent
TOTAL
durere
Cea mai 396
622
1018
important (38,9%) (61,1%) (41,3%)

problem
Una din 303
1143
1446
multiplele (21,0%) (79,0%) (58,7%)
probleme
TOTAL 699
1765
2464
Row % (28,4%) (71,6%)
Col %
40

Material i metod
A fost realizat un studiu observaional prospectiv, derulat n perioada ianuarie
2006-decembrie 2010, asupra 3498 femei adulte cu vrsta ntre 18 i 65 de ani,
care s-au adresat ICUTR Cluj-Napoca pentru consult de specialitate. A fost obinut
acordul Comitetului de Etic al ICUTR Cluj-Napoca pentru derularea studiului.
A fost utilizat un chestionar detaliat care s sur-prind principalele
caracteristici clinice ale sindromului dureros pelvin, principalele asocieri cu
patologia urologic sau ginecologic, precum i modalitile terapeutice utili-zate
i impactul asupra calitii vieii.
Sindromul dureros pelvin a fost definit ca orice tip de durere, continu sau
intermitent, cu localizare n abdomenul inferior, sub nivelul ombilicului, avnd o
durat de cel puin 6 luni i care nu este legat de dismenoree, dispareunie sau
sarcin. Dismenoreea a fost considerat durerea pelvin care apare n cursul sau
imediat dup menstr. Dispareunia a fost definit ca durerea pelvin aprut n
intervalul de 24 de ore dup un contact sexual.
Intensitatea durerii i localizarea acesteia au fost analizate folosind o scal
semicantitativ cu 10 puncte, pentru care 0 nseamn absena durerii, iar 10
nseamn cea mai intens durere posibil de imaginat n acord cu ches-tionarul
Societii Internaionale pentru Durere Pelvin [3,4]. Au fost evaluate pacientele cu
boal inflamatorie pelvin cronic, chiste ovariene i paraovariene, cistit
interstiial, adenomioz i endometrioz, infecie cu chlamidia, infecii de tract
urinar repetate sau cronice, leiomiom uterin, prolaps genital, litiaz urinar i
tumori vezicale.
Analiza statistic a fost realizat folosind analiza univariat de corelaie i analiza
multivariat, folosind programul EPi Info 7.
Rezultate
n perioada ianuarie 2006-decembrie 2010 au fost
evaluate 2469 paciente internate n Institutul Clinic de
Urologie i Transplant Renal Cluj-Napoca, care au rs-puns chestionarului privind
sindromul dureros pelvin. Majoritatea pacientelor s-au adresat pentru patologie
urologic: 2310 (93,56%) i ntr-o mai mic msur pentru patologie ginecologic:
159 (6,44%). Repartiia cazurilor n funcie de patologie este prezentat n tabelul
I.
Vrsta medie a pacientelor a fost de 38,9113,05 ani, iar indicele ponderal de
23,52+-4,42. Pacientele sin-gure asociaz mai rar sindromul dureros pelvin, odds
ratio: 1,51 (CI: 1,26-1,81), p<0,001 (tabelul II).
Sindromul dureros pelvin a fost identificat la 28,5% din paciente, asocierea
acestuia la patologia urologic sau ginecologic fiind prezentat n tabelul I.
Durata medie a sindromului dureros pelvin a fost de 20,508,61 luni. Sindromul
dureros pelvin a fost asociat tuturor cazurilor de boal inflamatorie pelvin i celor
41

de endometrioz sau adenomioz. Chistele asociate anexelor aparatului urinar,

cistita interstiial, infeciile cu chlamidia, prolapsul genital i sindromul aderenial
pelvin au fost asociate
ntr-o proporie semnificativ cu sindromul dureros pelvin (tabelul I). Leiomiomul
uterin, litiaza urinar i tumorile vezicale asociaz ntr-o mai mic msur
sindromul du-reros pelvin (tabelul I).
Consumul de cofein se asociaz cability to work and their social relations.
Conclusion. Chronic pelvic pain is relatively frequently associated with
urological diseases, with major socio-profesional consequences.
Keywords: chronic pelvic pain, urinary tract.
Consumul de cofein se asociaz cu prezena sindromului dureros pelvin, similar
consumului crescut 231 Cercetare clinic Clujul Medical 2012 Vol. 85 - nr. 2

42

de alcool, estimat la mai mult de 300 ml alcool pur/sptmn i fumatului (tabelul III).
Pacientele percep problema dureroas ca fiind cea mai important n raport cu
multiplele probleme cotidiene (tabelul IV), situaie care le afecteaz capacitatea de
a munci (tabelul V) i relaiile sociale (tabelul VI).
Tabelul I. Repartiia pacientelor n funcie de boal i prezena
n cazuistica studiat, frecvena sindromului dureros pelvin a fost de 28,5%,
dar procentul variaz n funcie de patologia asociat. Practic, toate pacientele care
s-au prezentat pentru boal inflamatorie pelvin sau endometrioz/adenomioz au
prezentat sindrom dureros pelvin. Acest aspect este important, pentru c aceste
diagnostice trebuie s fac parte din diagnosticul diferenial.
Chistele ovariene sau paraovariene, infecia cu chlamidia, infeciile de tract
urinar repetate sau cronice, precum i cistitele interstiiale asociaz mult mai
frecvent sindromul dureros pelvin. Diagnosticul i tratamentul acestor afeciuni pot
conduce la disoluia sindromului dureros pelvin. Prezena sindromului dureros
pelvin este mult mai rar n cazul leiomioamelor sau a tumorilor vezicale.
Durata sindromului dureros pelvin a fost, n medie, de peste 20 de luni, adesea
pacientele urmnd tratamente empirice sau automedicaie, ntr-un context sugestiv
pentru o suferin asociat ciclurilor menstruale.
Sindromul dureros pelvin este ntlnit mai frecvent n cazul pacientelor care
au o via sexual activ, un con-sum crescut de cafea, igri sau alcool, dar relaia
nu este absolut, chiar dac este semnificativ statistic (p<0,001).
Problema de sntate este perceput ca fiind cea mai important problem ntr-o
proporie mult mai mare de ctre pacientele cu sindrom dureros pelvin, poate i ca
o consecin a afectrii capacitii de munc, dar i a relaiilor sociale. Pacientele
cu sindrom dureros pelvin i reduc mult mai frecvent att durata efectiv de lucru,
ct i volumulde munc desfurat. De asemenea, relaiile sociale sunt limitate,
fie c este vorba de relaii n cadrul familiei, fie n cadrul grupului de prieteni.
Bibliografie
1. Brosens, I.A. - Endometriosis. A disease because it is characterized by bleeding.
Am. J. Obstet. Gynecol., 1997, 176:263.
2. Fauconnier, A., Chapron, C. - Endometriosis and pelvic pain: epidemiological
evidence of the relationship and implications. Hum. Reprod. Update, 2005, 11:595.
3. Anaf, V., Simon, P., El Nakadi, I., Fayt, I., Simonart, T., Buxant, F., NOEL, J.C. Hyperalgesia, nerve infiltration and nerve growth factor expression in deep
adenomyotic nodules, peritoneal and ovarian endometriosis. Hum. Reprod., 2002,
17:1895.
43

4. Porpora, M.G., Koninckx, P.R., Piazze, J., Natili, M., Colagrande, S., Cosmi,
E.V. - Correlation between endometriosis and pelvic pain. J. Am. Assoc. Gynecol.
Laparosc., 1999, 6:429.
5. Sutton, C.J., Ewen, S.P., Whitelaw, N., Naines, P. - Prospective, randomised,
double-blind, controlled trial of laser laparoscopy in the treatment of pelvic pain
associated with minimal, mild and moderate endometriosis. Fertil Steril 1994,
62:696.
6. Abbott, J., Hawe, J., Hunter, D., Holmes, M., Finn, P., Garry, R. - Laparoscopic
excision of endometriosis: a randomized, placebo-controlled trial. Fertil Steril,
2004, 82:878.
7. Fauconnier, A., Chapron, C., Dubuisson, J.B., Vieira, M., Dousset, B., Breart, G.
- Relation between pain symptoms and the anatomic location of deep infiltrating
endometriosis. Fertil Steril, 2002, 78:719.
8. Chapron, C., Barakat, H., Fritel, X., Dubuisson, J.B., Breart, G., Fauconnier, A. Presurgical diagnosis of posterior deep infiltrating endometriosis based on a
standardized questionnaire. Hum. Reprod., 2005, 20:507.
9. Perper, M.M., Nezhat, F., Goldstein, H., Nezhat, C.H., Nezhat, C. Dysmenorrhea is related to the number of implants in endometriosis patients. Fertil
Steril, 1995, 63:500.
10. Koninckx, P.R., Martin, D.C. - Deep endometriosis: a consequence of
infiltration or retraction or possibly adenomyosis externa? Fertil Steril, 1992,
58:924.
11. Chapron, C., Fauconnier, A., Vieira, M., Barakat, H., Dousset, B., Pansini, V.,
VACHER-LAVENU, M.C., DUBUISSOM, J.B. - Anatomical distribution of
deeply infiltrating endometriosis: surgical implications and proposition for a
classification. Hum. Reprod., 2003, 18:157.
12. Stovall, D.W., Bowser, L.M., Archer, D.F., Guzick, D.S. - Endometriosisassociated pelvic pain: evidence for an association between the stage of disease
and a history of chronic pelvic pain. Fertil Steril, 1997, 68:13.
13. Seng, J.S., Clark, M.C., McCarthy, A.M., Ronis, D.L. - PTSD and physical
comorbidity among women receiving Medicaid: results from service-use data. J.
Trauma Stress, 2006, 19:45.
14. Berkley, K.J., Rapkin, A.J., Papka, R.E. - The pains of endometriosis. Science,
2005, 308:1587.
15. Agence Franaise de Scurit Sanitaire des Produits de Sant, Afssaps.
Recommandations de bonne pratique. Les traitements mdicamenteux de
l'endomtriose gnitale (en dehors de l'adnomyose). Gynecol. Obstet. Fertil.,
2006, 34:71.
16. Marjoribanks, J., Proctor, M.L., Farquhar, C. - Nonsteroidal anti-inflammatory
drugs for primary dysmenorrhoea. Cochrane Database Syst. Rev., 2003,
44

4:CD001751.
17. Moore, J., Kennedy, S., Prentice, A. - Modern combined oral contraceptives for
pain associated with endometriosis. Cochrane Database Syst. Rev., 2000, 2:
CD001019.
18. Vercellini P, Frontino G, De Giorgi O, Pietropaolo G, Pasin R, Crosignani PG. Continuous use of an oral contraceptive for endometriosis-associated recurrent
dysmenorrhea that does not respond to a cyclic pill regimen. Fertil Steril, 2003,
80:560.
19. Prentice, A., Deary, A.J., Bland, E. - Progestagens and anti-progestagens for
pain associated with endometriosis. Cochrane Database Syst. Rev., 2000,
2:CD002122.
20. Schlaff, W.D., Carson, S.A., Luciano, A., Ross, D., Bergqvist, A. Subcutaneous injection of depot medroxyprogesterone acetate compared with
leuprolide acetate in the treatment of endometriosis-associated pain. Fertil Steril,
2006, 85:314.
21. Petta, C.A., Ferriani, R.A., Abrao, M.S., Hassan, D., Rosa, e., Silva, J.C.,
Podgaec, S., BAMAMONDES, L. - Randomized clinical trial of a levonogestrelreleasing intra-uterine system and a depot GnRH analogue for the treatment of
chronic pelvic pain in women with endometriosis. Hum. Reprod., 2005, 20:1993.
22. Prentice, A., Deary, A.J., Goldbeck-Wood, S., Farquhar, C., Smith, S.K. Gonadotropin-releasing hormone analogues for pain associated with
endometriosis. Cochrane Database Syst. Rev., 2000, 2:CD000346.
23. Donnez, J., Nisolle, M., Gillerot, S., Anaf, V., Clerckx-Braun, F., CasanasRoux, F. - Ovarian endometriosis cysts: the role of gonadotropin-releasing
hormone agonist and/or drainage. Fertil Steril, 1994, 62:63.
24. Vercellini, P., Crosignani, P.G., Fadini, R., Radici, E., Belloni, C., Sismondi, P.
- A gonadotropin-releasing hormone agonist compared with expectant management
after conservative surgery for symptomatic endometriosis. BJOG, 1999, 106:672.
25. Selak, V., Farquhar, C., Prentice, A., Singla, A. - Danazol for pelvic pain
associated with endometriosis. Cochrane Database Syst Rev 2001; 4: CD000068.
26. Vercellini P, Frontino G, De Giorgi O, Aimi G, Zaina B, Crosignani PG. Comparison of a levo-norgestrel-releasing intrauterine device versus expectant
management after conservative surgery for symptomatic endometriosis: a pilot
study. Fertil Steril, 2003, 80:305.
27. Nisolle-Pochet, M., Casanax-Roux, F., Donnez, J. - Histologic study of ovarian
endometriosis after hormonal therapy. Fertil Steril, 1988, 49:423.
28. Fedele, L., Arcaini, L., Bianchi, S., Baglioni, A., Vercellini, P. - Comparison of
cyproterone acetate and danazol in the treatment of pelvic pain associated with
endometriosis. Obstet. Gynecol., 1989, 73:1000.
29. Surrey, E.S., Hornstein, M.D. - Prolonged GnRH agonist and add-back therapy
45

for symptomatic endometriosis: long-term follow-up. Obstet. Gynecol., 2002,

99:709.
30. Taskin, O., Yalcinoglu, A.I., Kucuk, S. - Effectiveness of tibolone on
hypoestrogenic symptoms induced by goserelin treatment in patients with
endometriosis. Fertil Steril, 1997, 67:40.
31. Soysal, S., Soysal, M.E., Ozer, S., Gul, N., Gezgin, T. - The effects of postsurgical administration of goserelin plus anastrazole compared to goserelin alone in
patients with severe endometriosis: a prospective randomized trial. Hum. Reprod.,
2004, 19:160.
32. Kettle, L.M., Murphy, A.A., Morales, A.J., Ulmann, A., Baulieu, E.E., Yen,
S.S. - Treatment of endometriosis with the antiprogesterone mifepristone (RU486).
Fertil Steril, 1996, 65:23.
33. Redwine, D.B., Yocum, L.B. - A serial section study of visually normal pelvic
peritoneum in patients with endometriosis. Fertil Steril, 1990, 54:648.
34. Sutton, C.J.G., Pooley, A.S., Ewen, S.P., Haines, P. - Follow-up report on a
randomized controlled trial of laser laparoscopy in the treatment of pelvic pain
associated with minimal to moderate endometriosis. Fertil Steril, 1997, 68: 1070.
35. Angioni, S., Peiretti, M., Zirone, M., Palomba, M., Mais, V., Gomel, V.,
MELIS, G.B. - Laparoscopic excision of posterior vaginal fornix in the treatment
of patients with deep endometriosis without rectum involvement: surgical
treatment and long-term follow-up. Hum. Reprod., 2006, 21: 1629.
36. Chapron, C., Jacob, S., Dubuisson, J.B., Vieira, M., Liaras, E., Fauconnier, A. Laparoscopically assisted vaginal management of deep endometriosis infiltrating
the recto-vaginal septum. Acta Obst.et Gynecol. Scand., 2001, 80:349.
37. Redwine D.B., Wright, J.T. - Laparoscopic treatment of complete obliteration
of the cul-de-sac associated with endometriosis: long-term follow-up of en bloc
resection. Fertil Steril, 2001, 76:358.
38. Dubernard, G., Piketty, M., Rouzier, R., Houry, S., Bazot, M., Darai, E. Quality of life after laparos-copic colorectal resection for endometriosis. Hum.
Reprod., 2006, 21:1243.
39. Darai, E., Thomassin, I., Barranger, E., Detchev, R., Cortez, A., Houry, S.,
BAZOT, M. - Feasibility and clinical outcome of laparoscopic colorectal resection
for endometriosis. Am. J. Obste. Gynecol., 2005, 192:394.
40. Possover, M., Diebolder, H., Plaul, K., Schneider, A. - Laparoscopically
assisted vaginal resection of rectovaginal endometriosis. Obstet. Gynecol., 2000,
96:304.
41. Donnez, J., Squifflet, J. - Laparoscopic excision of deep endometriosis. Obstet.
Gynecol. Clin. N Am., 2004, 31:567.
42. Koninckx, P.R., Meuleman, C., Demeyere, S., Lesaffre, E., Cornillie, F.J. Suggestive evidence that pelvic endometriosis is a progressive disease, whereas
46

deeply infiltrating endometriosis is associated with pelvic pain. Fertil Steril, 1991,
55:759.
43. Fedele, L., Bianchi, S., Zanconato, G., Raffaelli, R., Berlanda, N. - Is
rectovaginal endometriosis a progressive disease? Am. J. Obstet. Gynecol., 2004,
191:1539.
44. Namnoum, A.B., Hickman, T.N., Goodman, S.B., Gehlbach, D.L., Rock, J.A. Incidence of symptom recurrence after hysterectomy for endometriosis. Fertil
Steril, 1995, 64:898.
45. Fedele, L., Bianchi, S., Zanconato, G., Berlanda, N., Borruto, F., Frontino, G. Tailoring radicality in demolitive surgery for deeply infiltrating endometriosis. Am.
J. Obstet. Gynecol., 2005, 193:114.
46. Matorras, R., Elorriaga, M.A., Pijoan, J.I., Ramon, O., Rodriguez-Escudero,
F.J. - Recurrence of endometriosis in women with bilateral adnexectomy (with or
without total hysterectomy) who received hormone replacement therapy. Fertil
Steril, 2002, 77:303.
47. Fedele, L., Bianchi, S., Raffaelli, R., Zanconato, G. - Comparison of
transdermal estradiol and tibolone for the treatment of oophorectomized women
with deep residual endometriosis. Maturitas, 1999, 32:189.
48. Proctor, M.L., Latthe, P.M., Farquhar, C.M., Khan, K.S., Johnson, N.P. Surgical interruption of pelvic nerve pathways for primary and secondary
dysmenorrhoea. Cochrane Database Syst. Rev., 2005, 4:CD001896.
49. Swank, D.J., Swank-Bordewijk, S.C.G., Hop, W.C.J., van Erp, W.F.M.,
Janssen, I.M.C., Bonjer, H.J. JEEKEL, J. -Laparoscopic adhesiolysis in patients
with chronic abdominal pain: a blinded randomised controlled multi-centre trial.
Lancet, 2003, 361:1247.
50. Mais, V., Ajossa, S., Marongiu, D., Peiretti, R.F., Guerriero, S., Melis, G.B. Reduction of adhesion reformation after laparoscopic endometriosis surgery: a
radomized trial with an oxidized regenerated cellulose absorbable barrier. Obstet.
Gynecol., 1995, 86:512.
51. Sekiba, K. - Use of Interceed (TC7) absorbable adhesion barrier to reduce
postoperative adhesion reformation in infertility and endometriosis surgery. The
Obstetrics and Gynecology Adhesion Prevention Committee. Obstet. Gynecol.,
1992, 79:518.
52. Bulletti C, deZiegler D, Stefanetti M, Cincinelli E, Pelosi E, Flamigni C. Endometriosis: absence of recurrence in patients after endometrial ablation. Hum.
Reprod., 2001, 16:2676.
53. Ugur, M., Turan, C., Mungan, T., Kuscu, E., Senz, S., Agis, H.T., GOKMEN,
O. - Endometriosis in association with mllerian anomalies. Gynecol. Obstet.
Investig., 1995, 40: 261.
54. Nawroth, F., Rahimi, G., Nawroth, C., Foth, D., Ludwig, M., Schmidt, T. - Is
47

there an association between septate uterus and endometriosis? Hum. Reprod.,

2006, 21:542.
55. Gruppo Italiano per lo Studio dell'Endometriosi. Relationship between stage,
site and morphological characteristics of pelvic endometriosis and pain. Hum.
Reprod., 2001, 16:2668.
56. Martin, D.C., Ling, F.W. - Endometriosis and pain. Clin. Obstet. Gynecol.,
1999, 42:664.
57. Waller, K., Shaw, R. - Endomtriosis, pelvic pain and psychological
functioning. Fertil Steril, 1995, 63:796.
58. Low WY, Edelmann RJ, Sutton C. - A psychological profile of endometriosis
patients in comparison to patients with pelvic pain of other origins. J. Psychosom.
Res., 1993, 37:111.
59. Svedlund, J., Sjodin, I., Ottosson, J.O., Dotevall, G. - Controlled study of
psychotherapy in irritable bowel syndrome. Lancet, 1983, 11:589.
60. Evers, J.L., Dunselman, G.A., Land, J.A., Bouckaert, P.X. - Is these a solution
for recurrent endometriosis? Br. J. Clin. Pract., Suppl., 1991, 72:45.
61. Fedele, L., Bianchi, S., Zanconato, G., Bettoni, G., Gotsch, F. - Long-term
follow-up after conservative surgery for recto-vaginal endometriosis. Am. J.
Obstet. Gynecol., 2004, 190:1020.
62. Clayton, R.D., Hawe, J.A., Love, J.C., Wilkinson, N., Garry, R. - Recurrent
pain after hysterectomy and bilateral salpingo-oophorectomy for endometriosis:
evaluation of laparoscopic excision of residual endometriosis. Br. J. Obstet.
Gynecol., 1999, 106:740.
63. Jones, K.D., Haines, P., Sutton, C.J. - Long-term follow-up of a controlled trial
of laser laparoscopy for pelvic pain. JSLS, 2001, 5:111.
64. Bedaiwy, M.A., Casper, R.F. - Treatment with leuprolide acetate and hormonal
add-back therapy for up to 10 years in stage IV endometriosis patients with chronic
pelvic pain. Fertil Steril, 2006, 86:220.
65. Wingfield, M.B., Wood, C., Henderson, L.S., Wood, R.M. - Treatment of
endometriosis involving a self-help group positively affects patients' perception of
care. J. Psychosom Obstet. Gynecol., 1997, 18:255.
Durerea pelviana cronica este oconditie frecventa si debilitanta
Femeile cu durere pelviana cronicavor sa fie luate n serios si sunt foarte
preocupate de identificarea cauzeidurerii lor
La cel putin o treime dintre femeilecu durere pelviana cronica nu s-a evidentiat
nicio cauza organica prinlaparoscopie, iar pacientele trebuie sa fie nformate n
acest sens nainte dea-si da acordul pentru efectuarea diferitelor investigatii
48

Este prezenta frecventsimptomatologia psihologica, precum anxietatea si depresia

Tratamentul ginecologic pentrudurerea pelviana cronica este, adesea,
nesatisfacator, chiar si cnd esteadresat unei cauze identificate
Abordarea multidisciplinara esteesentiala pentru managementul eficace
Durerea pelviana cronica, la femei, este o conditie debilitanta care le
altereazacalitatea vietii. Studiile, care au utilizat definitii variate, au estimat
caprevalenta ei la nivel mondial este situata ntre 2,1% si 24% din
populatiafeminina.1 n Marea Britanie, simptomatologia citata constituie unmotiv
frecvent de solicitare a serviciilor de ngrijire primara, ea afectandanual 38 per 1
000 de femei - o ratacomparabila cu cea a astmului (37 per1 000) si a durerii de
spate (41 per1 000).2 Deoarece durerea pelviana este asociata cu afectiuni
precumendometrioza si cistita interstitiala, diagnosticul este, adesea, dificil
destabilit, ceea ce duce la o ntrziere a tratamentului adecvat. Factorii sociali si
psihologici suntstrans corelati cu durerea pelviana cronica, asa ca furnizarea celei
maieficiente terapii corespunzatoare poate reprezenta o adevarata provocare.
Ce este durerea pelviana cronica si la cine apare?
Durereapelviana cronica este descrisa n multe feluri.3 Conform caracterizariicelei
mai frecvent citate, este durerea ciclica sau non-ciclica la nivelulabdomenului
inferior ori al pelvisului, cu durata de cel putin sase luni, ceapare continuu sau
intermitent si care produce dizabilitate functionala orilimiteaza activitatile vietii
cotidiene.w1 Poate ca perspectiva ceamai buna asupra acestei conditii este cea biopsiho-sociala; patologia organica,convingerile, abilitatea de a face fata problemelor
si interactiunile socialecontribuie n comun la modul n care femeia percepe
durerea.w2
Cndpatologia subiacenta a fost exclusa, durerea pelviana cronica poate fi
unsimptom si, totodata, un sindrom. Ea poate cuprinde dispareunia (durerea
ntimpul actului sexual), dischezia (defecatia dificila, dureroasa), disuria
(mictiuneadureroasa) sau exacerbarea dismenoreei (menstruatii dureroase), dar
poate fi siindependenta de simptomele mentionate.Patologiile cauzale posibile
includ endometrioza, boala inflamatorie pelvianacronica, aderentele,4 sindromul de
colon iritabil, cistita interstitialasi sindromul de congestie pelviana.w3 Durerea
poate surveni si de laafectiuni osteo-musculare, de la prolapsul organelor pelviene
sau ca urmare aadoptarii unei posturi adaptative din cauza durerii din portiunea
inferioara aspatelui.
49

Laparoscopiadiagnostica nu evidentiaza cauza la un procent important de femei cu

durerepelviana cronica (55% ntr-un studiu recent),5 sindromul fiind numitsi durere
pelviana cronica idiopatica. Exista mai multe cai neuronale n pelvisprin care se
transmite durerea de la nivelul organelor de reproducere,w4dar aceste fibre nervoase
pot transmite si durerea receptorilor somatici,manifestndu-se sub forma de durere
cronica.6 Modificarilecitokinelor inflamatorii, observate la pacientele cu cistita
interstitiala, cusindrom de colon iritabil si cu vestibulita vulvara, pot indica
inflamatianeurogena.7
Osinteza a factorilor ce predispun femeile la durerea pelviana cronica aidentificat
faptul ca abuzul de alcool, avorturile, menoragia, operatiacezariana n antecedente,
patologia pelviana, abuzul si comorbiditatilepsihologice au fost asociate cu un risc
mai mare de durere non-ciclica.4Figura 1 rezuma aceste observatii utiliznd
categorii mixte. Factoriipsihologici influenteaza modul n care oamenii
reactioneaza la durere si felulcum o raporteaza, precum si strategiile prin care ii pot
face fata, ce pot aveaun impact pozitiv sau negativ asupra starii de bine. Studiile pe
gemeni indicaun aspect legat de ereditate, desi acesta nu poate fi explicat, datorita
variatieigenetice a conditiilor de fond din endometrioza, fibromatoza,
dismenoree,precum si a distresului somatic: nu au fost identificati factori
geneticiindependenti caracteristici durerii pelviene cronice idiopatice.w5
Care sunt costurile personale si sociale ale durerii pelviene cronice?
Efectulnegativ al durerii pelviene cronice asupra calitatii generale a vietii
femeiloreste substantial. Femeile cu durere pelviana cronica tind sa raporteze
scorurimai mici cu privire la sanatatea fizica generala, comparativ cu subiectii
decontrol fara durere.8, 9 In cazul celor cu durere pelviana cronicasunt frecvente
pierderile, izolarea sociala si efecte asupra relatiilor. Ele auo incidenta ridicata a
comorbiditatilor, a tulburarilor de somn si oboselii. Unstudiu bazat pe comunitate a
aratat ca 41% dintre femeile cu durere pelvianacronica nu au apelat la un furnizor
de servicii medicale n ultimul an,8ceea ce sugereaza ca majoritatea si rezolva
problema n afara sistemului.Durerea afecteaza activitatile zilnice; circa 18% dintre
angajatele din MareaBritanie si iau cel putin o zi libera pe an din cauza unor astfel
de dureri.8Este dificil de stabilit care sunt costurile economice pentru sistemul
dengrijire a sanatatii si nici nu exista date recente in acest sens. Din
analizaepisoadelor de spitalizare din 1992 a reiesit ca valoarea estimata a
costuluidirect al ngrijirii medicale pentru durerea pelviana cronica era de
158milioane (188milioane , 237milioane $), la care se adaugau costuri indirecte
de 24 milioane .w6

50

Cum este diagnosticata durerea pelviana cronica?

Simptomelesunt variate si nespecifice si, prin urmare, diagnosticul diferential poate
figreu de stabilit. Afectiunea este cronica, iar femeile se prezinta la medic nmod
repetat, de-a lungul anilor. Este important sa avem n vedere toata gama decauze
posibile la fiecare noua consultatie, de la medicul generalist sau de laclinica de
ginecologie, si sa ne gndim la perspectiva bio-psiho-sociala (fig.2). O conditie
diagnosticata anterior ar putea sa aiba o recurenta (de exemplu,endometrioza) ori sa dezvoltat o alta afectiune (de pilda, o cistita interstitialasau o depresie, la o
femeie diagnosticata anterior cu endometrioza ori cudurere pelviana cronica
idiopatica). Ideala este abordarea multidisciplinara.
Femeilecu durere pelviana cronica doresc sa fie luate n serios, sa fie
linistite,ncurajate si, mai ales, sa capete o explicatie pentru durerea
lor.w7Nendeplinirea dezideratelor lor poate nsemna pierderea oportunitatii deaameliora calitatea vietii pacientelor.w8 International Pelvic PainSociety recomanda
utilizarea diagramelor corporale, a scalelor analoge vizualesimple si a
chestionarului Mc Gill, forma scurta.w9 Desi determinarilementionate pot ajuta
pacientele sa-si clarifice propria durere, cercetarilecalitative arata ca chestionarul
pentru durere McGill nu surprinde ntreaga gamade aspecte atribuite durerii de
catre femei.w10, 10 Clinicianul trebuiesa exploreze descrierile si localizarile durerii
mpreuna cu pacienta.11Daca femeii i se da posibilitatea de a-si relata problema si
de a cauta cauzadurerii, acest lucru mbunatateste relatia terapeutica si serveste
dreptexperienta pozitiva pentru pacienta.w11
Cauzapotentiala poate fi descoperita prin aflarea istoricului tipologiei si
aintensitatii durerii si a asocierii ei cu simptome ginecologice, urogenitale
siintestinale.w12, w13 Femeile cu endometrioza raporteaza durerepulsatila si la
defecatie, mai frecvent dect cele cu durere pelviana cronicaidiopatica.11
Simptomele ce ridica suspiciunea de boala inflamatoriepelviana indica efectuarea
unei culturi din col, desi rezultatul negativ nuexclude ntotdeauna diagnosticul.w14
Istoricul psihologic este lafel de important, daca tinem cont de asocierea dintre
durerea pelviana cronica sisimptomele de anxietate si de depresie.4 Utilizarea de
rutina a unuichestionar simplu, cum ar fi Patient Health Questionnaire-2, cu doua
ntrebari,poate ajuta la identificarea depresiei.w15 Un subiect mai sensibilde abordat
este cel al abuzului fizic si sexual.4 Exista putineinstrumente valide pentru ghidarea
ntrebarilor,w16 iar asemeneainvestigari trebuie sprijinite ntotdeauna de servicii
adecvate de consiliere.Examinarea fizica poate orienta si ea testarea ulterioara. De
exemplu, durereasau aspectul nodular la nivelul fundului de sac si la cel al
ligamentelorutero-sacrate sunt nalt predictive pentru endometrioza profunda,w17,
51

w18

iar durerea la palparea uterului este un marker nespecific pentru

adenomioza.Prolapsul organelor pelviene poate fi evaluat si descris cu sistemul
POP-Q.w19
Preciziatestelor folosite pentru evaluarea durerii pelviane cronice este influentata
degama conditiilor tinta, care au diferite standarde si criterii diagnostice. nplus, o
femeie poate avea mai mult de o singura cauza de fond pentru simptomelesale.
nainte de a-si da consimtamntul pentru investigatiile neplacute si curiscuri
potentiale, pacientele trebuie sa aiba cunostinta de faptul ca unprocent important de
femei cu durere pelviana cronica nu au cauze organiceidentificabile. Testele
radiologice, ultrasonografia transvaginala siimagistica prin rezonanta magnetica
(RMN) pot descrie n amanunt organelepelviene normale. Ele pot identifica si
multe conditii patologice, precumendometrioza inflitrativa profundaw18 si
endometrioza ovariana,w20adenomioza,w21 sindromul aderential,w22 venele
pelvisuluidilatatew23 si alti markeri mai discreti.w24
Desiprecizia sa nu este perfecta, utilizarea RMN pentru diagnosticul diferential
ndurerea pelviana cronica are potentialul de-a nlocui laparoscopia diagnosticala
un procent de femei.12, w25 Laparoscopia este considerata drept"standardul de aur",13,
14
desi multe afectiuni nu pot fidiagnosticate n acest fel (de exemplu, adenomioza).
Bolile ce pot fidiagnosticate laparoscopic sunt mai frecvente (65%) la pacientele cu
durerecronica pelviana dect la cele fara ea (28%).14 Desi criteriile dediagnostic,
precum aderentele perihepatice n boala inflamatorie pelviana26sau leziunile tipice
observate n endometrioza,w27 sunt usor deidentificat, leziunile mai discrete si
endometrioza infiltrativa profunda potscapa, probabil din cauza lipsei de
antrenament n diagnosticul laparoscopic.ntrebarea importanta nu este care dintre
tehnici, RMN sau laparoscopia, estemai exacta, ci care dintre ele are un efect mai
mare asupra decizieiterapeutice. Aceasta problema va constitui subiectul cercetarii
realizate prinproiectul nostru recent finantat de NIHR, health technology assessment (www.medal.bham.ac.uk).
Consumatorii,dar si unii specialisti pot considera laparoscopia diagnostica drept o
procedurainvaziva, scumpa si utilizata excesiv, cu riscuri.w1 Rata utilizariiei variaza
mult, n functie de regiune,w28 iar folosirea sa ca testinitial n asistenta secundara
este, fara ndoiala, universala.15Procedura este asociata cu un risc de circa 3% de
complicatii minore (deexemplu, greata si varsaturile, durerea la nivel umarului), un
risc de 0,24% deleziuni neanticipate, cu complicatii majore (cum ar fi perforatia
intestinala)- din care doua treimi necesita laparotomie - si un risc estimat de deces
de3,3-8 per 100 000.w29, w30Consimtamntul pentru procedurile laparoscopice este,
adesea, de slabacalitate, femeile nestiind clar daca procedura este diagnostica sau
52

terapeutica,iar complicatiile reprezinta o cauza frecventa de reclamatii pentru

neglijentamedicala.w31
Care este abordarea terapeutica initiala pentru durerea pelviana cronica?
Analgezicelesunt, adesea, prima linie de tratament, iar pacientele ncearca destul de
des,nainte de a consulta medicul generalist, sa-si rezolve durerea cu preparatelece
se elibereaza fara prescriptie. Pe masura ce diagnosticul este descoperit,se
stabilesc, in egala masura, strategii terapeutice - ele trebuie sa fieadaptate nevoilor
individuale ale pacientelor, deoarece simptomele cronice,indiferent de cauza,
necesita management pe termen lung si abordare multimodala.Contraceptivele
orale combinate sunt utilizate frecvent, cu rezultate bune, nciuda lipsei de dovezi
directe de eficacitate n durerea pelviana cronica si adovezilor limitate n
dismenoree.16 Pilula contraceptiva poate fifolosita n mod obisnuit, cu cicluri
lunare, ori continuu, pentru a evitamenstruatia lunara si durerea asociata ei.w31
Doua mici trialuricontrolate si randomizate au evaluat utilizarea
medroxiprogesteronului lafemeile cu diagnostic de sindrom de congestie pelviana unul compararespectivul tratament cu psihoterapia si cu placebo, iar celalalt, numai
cuplacebo. Medroxiprogesteronul singur a mbunatatit scorurile pentru durere(odds
ratio 2,64, interval de ncredere 95% 1,33-5,25, n=146) si ameliorareaautoraportata
(6,81, 1,83-25,3, n=44) la sfrsitul perioadei de tratament depatru luni, dar
beneficiul nu s-a mentinut noua luni mai tarziu.w33, w34Pentru multe femei,
progestogenii au reactii adverse, cum ar fi cresterea ngreutate si acneea, ce pot
duce la ntreruperea tratamentului. Medicamentuloral vasoactiv lofexidin
hidroclorid, despre care s-a postulat ca influenteazadurerea prin reducerea
vasospasmului asociat cu congestia venoasa pelviana, nua aratat niciun beneficiu
ntr-un trial mic, controlat cu placebo.w35
Antidepresiveletriciclice si venlafaxina ofera beneficii pentru durerea
neuropatica,w36dar nu si pentru cea de spate, la nivel inferior.w37 Numai un mictrial
controlat si randomizat pe sertralina, comparata cu placebo, a facutraportari pentru
durerea pelviana cronica, fara dovezi de mbunatatire ascorurilor pentru durere.w38
Un acelasi tip de studiu pe gabapentina,care este utilizata frecvent pentru durerea
neuropatica, a evaluat efecteleadministrarii ei in momoterapie sau n combinatie cu
amitriptilina. De-a lungulcelor 24 de luni de tratament au fost urmarite 56 de femei
cu durere refractarala medicamentul non-opiaceu metamizol, mpreuna cu slabul
opiaceu tramadol.Toate au raportat ameliorari ale durerii, dar gabapentina singura
sau inasociere cu amitriptilina a fost mai buna dect amitriptilina singura
nreducerea durerii pelviene, raportate pe o scala vizuala analoga.w39Nu a fost
specificata metoda de randomizare aplicata, iar trialul nu a fostorb", pentru a
53

permite titrarea cu atentie a medicamentelor n vederea diminuariireactiilor

adverse, asa ca ideal ar fi ca rezultatele obtinute sa fie sustinutesi ntr-un trial mai
amplu, de calitate mai buna.
Femeilecu durere pelviana cronica tind sa fie trimise n clinicile de ginecologie.
Serecomanda abordarea multidisciplinara17 si adaptarea la modelulbio-psiho-social
al durerii, dar astfel de abordari clinice sunt departe de ceaholistica, fapt atestat si
de un trialcontrolat si randomizat olandez.18 n grupul randomizat
pentrumanagementul standard a fost efectuata de rutina laparoscopia
diagnosticapentru a exclude, durerea pelviana organica, care a fost tratata adecvat.
Candnu s-a depistat nicio cauza somatica au fost luate n calcul
terapiilepsihologice. n grupul randomizat pentru management integrat s-au folosit
negala masura factori terapeutici somatici, psihologici, alimentari, de mediu,iar
laparoscopia nu a fost realizata de rutina. Ultimul grup a avut o imbunatatiremai
pregnanta autoraportata (odds ratio 4,15, interval de ncredere 95%1,91-8,99),
activitati mai bune la scorurile vietii cotidiene (3,53, 1,65-7,58)si ameliorare a
simptomelor lipsite de durere (6,99, 3,26-14,96), dar nu auexistat diferente,
comparativ cu grupul standard, in ceea ce priveste mbunatatireascorului de durere
McGill (1,52, 0,71-3,27). Este dificil de identificat carecomponente din abordarea
integrata sunt responsabile, dar trialurile ce vizauterapia cognitiv-comportamentala
- care si propune sa influenteze emotiiledisfunctionale, comportamentul si cognitia
orientata spre scop, cu procedurisistematice - au fost favorabile n alte afectiuni cu
durere cronica. Rolulconsilierii si al psihoterapiei nu este apreciat pe scara larga de
catreginecologi, medici generalisti si paciente. Metaanaliza pe doua mici
trialuricontrolate randomizate ce au inclus 142 de femei cu durere pelviana cronica
aaratat o diferenta medie a scorurile pentru durere la cel putin sase luni de
lainterventie de -1,57(interval de ncredere 95% -2,53--0,61, P<0,00001) n
favoareagrupului cu interventie psihologica.w40, w41
Tratamentelechirurgicale tind sa se axeze pe cauzele organice ale durerii
pelviene.Vaporizarea laparoscopica sau excizia leziunilor endometriozice sunt
eficace nreducerea durerii.w42 Liza aderentelor intraperitoneale are unbeneficiu
incert.19, w43 ntreruperea fibrelor nervoase senzorialedin plexul Lee-Frankenhauser
prin ablatia laparoscopica a nervului utero-sacrats-a presupus ca amelioreaza
durerea. Si totusi, dovezi considerabile,5incluznd o metaanaliza a datelor
pacientelor individuale,20 arata,n prezent, ca procedura citata nu este eficace n
reducerea durerii dindismenoree, dispareunie sau a durerii non-ciclice.
Neurectomia presacrata afost evaluata n dismenoreea primara si secundaraw44 si
pare a fimai eficace dect ablatia nervului utero-sacrat, dar se asociaza cu o
incidentamai are a constipatiei tardive si nu este practicata pe scara larga.
54

Care sunt recomandarile din ghidurile clinice?

UK RoyalCollege of Obstetricians and Gynaecologists a elaborat un algoritm
pentruevaluarea si tratamentul initial din durerea cronica, aflat la baza
informatiilordin prezenta sinteza clinica.15 Ghidurile ulterioare recomanda ca,n
absenta unei cauze organice patologice, depistabile laparoscopic, sa seofere o
scrisoare medicala care sa certifice lipsa patologiei si chemarea lacontrol la un an
de zile.21 Ghidurile European Association ofUrology recomanda, de asemenea,
evaluarea si tratarea suferintei nervoase si adisfunctionalitatii planseului pelvian
prin blocaj nervos si stimulare nervoasaelectrica transcutanata pentru cistita
interstitiala.22 Attghidurile britanice ct si cele americane ncurajeaza ncercarea
empirica aagonistilor hormonului eliberator de gonadotrofine pentru femeile cu
suspiciunede endometrioza care fie nu doresc un diagnostic definitiv, fie vor sa
eviteinvestigatia chirurgicala.23, 24, w45
BIBLIOGRAFIE
1. Sanfilipo JS i colab. - Substance P in peritoneal fluid. Am J Obstet Gynecol
1992;166:155-9.
2. Haney AF - Endometriosis:pathogenesis and pathophysiology. n: Wilson
EA,ed.Endometriosis.
3. Koninckx PR i colab. - Sugestive evidence that pelvic endometriosis is a
progressive disease,whereas deeply infiltrating endometriosis is associated with
pelvic pain. Fertil Steril 1991; 55:759-65.
4. Liu DTY, Hitchock A - Endometriosis: its association with retrograde
menstruation,dysmenorrhoea and tubal pathology. Br J Obstet Gynaecol 1986;
93:859-62.
5. Moen MH - Endometriosis in women at interval sterilization. Acta Obstet
Gynecol
Scand 1987; 66:451-4
6. Waller KG i colab. - The prevalence of endometriosis in women with infertile
partners. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol 1993; 48:135-9.
7. Sampson JA - Peritoneal endometriosis due to menstrual dissemination of
endometrial tissue into the pelvic cavity. Am J Obstet Gynecol 1927; 14:42269.
8. Halme J i colab. - Retrograde menstruation in healthy women and in patients
with endometriosis. Obstret Gynecol 1984; 64:151-4.
9. Kruitawagen RFPM i colab. - Endometrial epithelial cells in peritoneal fluid
during the early follicular phase. Fertil Steril 1991b; 55:297-303.
55

10. Blumenkrantz MJ i colab. - Retrograde menstruation in women undergoing

chronic peritoneal dyalisis. Obstet Gynecol 1981; 57:667-70.
11. Jenkins S,Olive DL, Haney AG - Endometriosis: pathogenetic implications of
the anatomic distribution. Obstet Gynecol 1986; 67:355-8.
12. Cramer DW i colab. - The relation of endometriosis to menstrual
characteristics,smoking and exercise. JAMA 1986; 355:1904-8.
13. Ueki M - Histologic study of endometriosis and examination of lymphatic
drainage in and from the uterus. Am J Obstet Gynecol 1991; 165:201-9.
14. Rock JA, Markham SM - Extrapelvic endometriosis. n: Wilson EA, ed.
Endometriosis. New York: AR Liss, 1987: 185-206.
15. Simpson JL i colab. - Heritable aspects of endometriosis. I. Genetic studies.
Am
J Obstet Gynecol 1980; 137:327-31.
16. Mahmood TA, Templeton A - Prevalence and genesis of endometriosis. Hum
Reprod 1991; 6:544-9.
17. Cornillie FJ i colab. - Deeply infiltrating pelvic endometriosis: histology and
clinical significance. Fertil Steril 1990; 53:978-83.
18. American Fertility Society - Revised American Fertility Society Classification
of Endometriosis. Fertil Steril 1985; 43:351-2.
19. Haney AF - Endometriosis-associated infertility. Baillieres Clin Obstet
Gynaecol
1993; 7:791-812.
20. Naples JD, Batt RE, Sadigh H - Spontaneous abortion rate in patients with
endometriosis. Obstet Gynecol 1981; 57:509-12.
21. Groll M - Endometriosis and spontaneous abortion. Fertil Steril 1984; 44:9335.
22. Damewood MD - The association of endometriosis and repetitive early
spontaneous abortion. Semin Reprod Endocrinol 1989; 7:155-60.
23. Malinak LR, Wheeler JM - Association of endometriosis with spontaneous
abortion, prognosis for pregnancy and risk for recurrence. Semin Reprod
Endocrinol
1986; 3:361-4.
24. Barbieri RL i colab. - Elevated serum concentration of CA 125 in patient with
advanced endometriosis. Fertil Steril 1986;45:630-4.
25. Pittaway DE, Fayez JA - The use of CA 125 in the diagnosis and management
of
endometriosis. Fertil Steril 1986; 46:790-5.
26. Pittaway DE, Fayez JA - Serum CA 125 levels increase during menses. Am J
Obstet Gynecol 1987; 156:75-6.
56

27. Pittaway DE - CA 125 in women with endometriosis. Obstet Gynecol Clin

North
Am 1989; 16:237-52.
28. Pittaway DE - The use of serial CA 125 concentrations to monitor
endometriosis
in infertile women. Am J Obstet Gynecol 1990; 163:1032-7.
29. Takahashi K i colab. - Serum CA 125 and 17-B-estradiol in patients with
external endometriosis on danazol. Gynecol Obstet Invest 1990; 29:301-4.
30. Mahmood TA, Templeton A - The impact of treatment on the natural history
of
endometriosis. Hum Reprod 1990; 5:965-70.
31. Sutton CJG i colab. - Prospective,randomized, double-blind, controlled trial
of
laser laparoscopy in the treatment of pelvic pain associated with minimal, mild and
moderate endometriosis. Fertil Steril 1994; 62:696-700.
32. Redwine DB - Age-related evolution in color appearance of endometriosis.
Fertil
Steril 1987; 48:1062-3.
(continuare de la pag.1)
Bibliografie
1. CHOLST, I. N., CARLON, A. T., Oral contraceptives and dysmenorrhea. J
Adolesc Health Care. 1987 Jan;8(1):121-8.
2. CLAYTON, A. H., Symptoms related to the menstrual cycle: diagnosis,
prevalence, and treatment. J Psychiatr Pract. 2008 Jan;14(1):13-21.
3. COCO, A. S., Primary dysmenorrhea. Am Fam Physician. 1999 Aug;60(2):48996.
4. DAWOOD, M. Y., Dysmenorrhea. Clin Obstet Gynecol. 1990 Mar;33(1):16878.
5. DAWOOD, M. Y., Nonsteroidal anti-inflammatory drugs and changing attitudes
toward dysmenorrhea. Am J Med. 1988 May 20;84(5A):23-9.
6. DELIGEOROGLOU, E., Dysmenorrhea. Ann N Y Acad Sci. 2000;900:237-44.
7. EBY, G. A., Zinc treatment prevents dysmenorrhea.Med Hypotheses.
2007;69(2):297-301. Epub 2007 Feb 7.
8. EE, C., PIROTTA, M., Primary dysmenorrhoea--evidence for complementary
medicine. Aust Fam Physician. 2006 Nov;35(11):869.
9. FRENCH, L., Dysmenorrhea in adolescents: diagnosis and treatment. Paediatr
Drugs. 2008;10(1):1-7.
10. FRENCH, L., Dysmenorrhea. Am Fam Physician. 2005 Jan 15;71(2):285-91.

57

11. GHICAVI, V., TODIRA, M., FRIPTU, V., STRATU, E., CARDANIUC, C.,
BADER, M., Utilizarea bromurii de S-etilizotiouroniu (izoturonului) pentru
tratamentul algodismenoreii. BOPI,
2004, nr. 7, p.23-24.
12. HAREL, Z., A contemporary approach to dysmenorrhea in adolescents.
Paediatr Drugs. 2002;4(12):797-805.
13. JONES, A. E., Managing the pain of primary and secondary
dysmenorrhoea.Nurs Times. 2004 Mar 9-15;100(10):40-3.
14. LIEDMAN, R., HANSSON, S. R., HOWE, D., IGIDBASHIAN, S.,
RUSSELL, R. J., AKERLUND, M., Endometrial expression of vasopressin,
oxytocin and their receptors in patients with
primary dysmenorrhoea and healthy volunteers at ovulation. Eur J Obstet Gynecol
Reprod Biol. 2007 Dec 13 [Epub ahead of print].
15. MARJORIBANKS J, PROCTOR ML, FARQUHAR C. Nonsteroidal antiinflammatory drugs for primary dysmenorrhoea. Cochrane Database Syst Rev.
2003;(4):CD001751.
16. POWELL, A. M., CHAN, W. Y., ALVIN, P., LITT, I. F., Menstrual-PGF2
alpha, PGE2 and TXA2 in normal and dysmenorrheic women and their temporal
relationship to dysmenorrhea.
Prostaglandins. 1985 Feb;29(2):273-90.
17. PROCTOR, M. L., ROBERTS, H., FARQUHAR, C. M., Combined oral
contraceptive pill (OCP) as treatment for primary dysmenorrhoea. Cochrane
Database Syst Rev. 2001;(4):
CD002120.
18. REDDISH, S., Dysmenorrhoea. Aust Fam Physician. 2006 Nov;35(11):842-4,
846-9.
LaRocca H. A taxonomy of chronic pain syndromes. Spine 1992; 17 suppl.
2. Unruh A.M. Gender variations n clinical pain experience. Pain 1996; 65.
3. Wilson K.G. Major depression and insomnia n chronic pain. Clin J Pain
2002;18.
4. Flor H. Efficacy of multidisciplinary pain treatment centers. Pain 1992;49.
5. Weitz S.E., Witt P.H. Treatment of chronic pain syndromes. N J Med 2000;97.

Bibliografie
1.Bruce C. G, John R. L. S, Philip T, Steven W, Adrian C.W. Free-radical reactions
of carbohydrate moieties in macromolecular structures. EPR evidence for the
importance of steric and stereoelectronic effects and for the influence of inclusion
58

in cyclodextrins. J. Chem. Soc., Perkin Trans 2, 2000; 20012007.

2.Byung P. Yu- Cellular defenses against damage, from reactive oxygen species.
vol
74.
No
1.
January
1994.
.
3.Dean R.T, Fu S, Stocker R. and Davies M.J. Biochemistry and pathology of
radical- mediated protein oxidation, Review article - J. Biochem. 1997; 324: 1-18.
4.Garner M. H, Spector A. Selective oxidation of cysteine and methionine in
normal and senile cataractous lenses. Proc. Natl. Acad. Sci. USA 1980; 77: 12741277.
5.Griffiths H. R, Unsworth J, Blake D. R, Lunec J. Free Radicals in Chemistry,
Pathology
and
Medicine.
London:
Richelieu,
1988,
439-454.
6.Marx G, Chevion M. Site-specific modification of albuminb by free radicals.
Reaction with copper (II) and ascorbate. J. Biochem 1986; 236: 397-400.
7.Sagone A. L, Greewald J, Kraut E. H, Bianchine J, Singh D. Glucose: a role as a
free radical scavenger in biological systems. J. Lab. Clin. Med. 1983; 101: 97-104.
8.Stadtman E. R. Metal ion-catalyzed oxidation of proteins: biochemical
mechanism and biological consequences. Free Radical. Biol. Med. 1990; 9: 315325.
9.Winyard P. G, Lunec J, Brailsford S. B, Blake D. R. Action of free radical
generating systems upon the biological and immunological properties of
ceruloplasmin.
J.
Int.
Biochem.
1984;
16:
1273-1278.
10.Wolff S. P, Crabbe M. J. C, Thornalley P. J. The autoxidation of
glyceraldehydes and other simple monosaccharides. Experientia 1984; 40: 244246.
11.Wolff, S. P., Dean R. T. Fragmentation of proteins by free radicals and its
effect on their susceptibility to enzymic hydrolysis. J. Biochem. 1986; 234: 399403.

ALVAREZ M.E., PENNELL R.I., MEIJER P.J., ISHIKAWA A., DIXON R.A.,
LAMB C. - Reactive oxygen intermediates mediate a systemic signal network
in the establishment of plant immunity. Cell 92: 773-784, 1998.
2. ASHOK B.T., RASHID A. The aging paradox: free radical theory of aging.
Experimental Gerotontology, 1999, 34:293-303.
3. BAUD L., ARDAILLOU R. - Reactive oxygen species: production and role in
the kidney. Am J Physiol Renal Fluid Electrolyte Physiol 251: F765-F776,
1986.
4. BUTTERFIELD D.A, HOWARD D.J, YATIN S. ALLEN K.L., CARNEY J.M. Free radical oxidation of brain proteins in accelerated senescence and its

59

modulation by N-tert-butyl-phenylnitrone. Proc. Natl. Acad. Sci.USA,Vol. 94,

pp. 674-678, January 1997.
5. CHANDEL N.S., MALTEPE E., GOLDWASSER E., MATHIEU C.E., SIMON
M.C., SCHUMACKER P.T. - Mitochondrial reactive oxygen species trigger
hypoxia-induced transcription. Proc Natl Acad Sci USA 95: 11715-11720,
1998.
6. FAULKNER K., FRIDOVICH I. - Luminol and lucigenin as detectors for O2.
Free Radic Biol Med 15: 447-451, 1993.
7. FINKEL T. - Oxygen radicals and signaling. Curr Opin Cell Biol 10: 248-253,
1998.
8. FRIDOVICH I. - Superoxide radical and superoxide dismutases. Annu Rev
Biochem 64: 97-112, 1995.
9. GOFF L.L., LAPEYRADE D., BOSSI A., NOEL-HUDSON M.S., BONALY J.,
WEPIERRE J. Effect of biophysical changes on propidium iodide acces to
DNA during oxidative stress of cultured human skin cells. Toxic. in vitro vol.
6, no. 5, pp. 423-432, 1992.
10. GOLDMAN R., MOSHONOV S., ZOR U. - Generation of reactive oxygen
species in a human keratinocyte cell line: role of calcium. Arch Biochem
Biophys 350: 10-18, 1998.
11. HAROLD C., DAWIDZIK J.B., BUDZINSKI E.E. Free radical-induced
double lesions in DNA. Free radical Biology and Medicine, 2001, 31:856-868.
12. HIPPELI S., HEISER I., ELSTNER E.F. Activated oxygen and free radicals
in pathology: new insights and analogies between animals and plants. Plant
Physiology and Biochemistry, 1999, 37:3:167-178.
13. OLINESCU R. Radicali liberi in fiziopatologia umana. Seria Medicina.
Editura Tehnica, Bucuresti, 1994.
14. SCHONEICH C. Reactive oxygen species and biological aging: a
mechanistic approach. Experimental Gerontology, 1999, 34:I:19-34.
15. THANNICKAL V.J., FANBURG B.F. - Reactive oxygen species in cell
signaling. Vol. 279, Issue 6, L1005-L1028, December 2000.
Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice
ROZALIA NITU*, DELIA-IRINA COROL** , N. TOMA*,
*Institutul de Genetica, Universitatea din Bucuresti, Aleea Portocalelor, nr. 1-3,
sector 6, Bucuresti
**Institutul National de C&D pentru Fizica si Inginerie Nucleara Horia
Hulubei, Bucuresti
Ce sunt radicalii liberi?
60

Radicalii liberi pot fi definiti ca atomi sau molecule ce contin in structura

lor un electron neimperecheat. Acesti electroni au o energie ridicata ceea ce
determina instabilitatea atomului / moleculei care ii contin. Starea de echilibru
caracterizata de o energie mai scazuta deci de o stabilitate mai mare a moleculei se
atinge prin punerea in comun / cuplarea electronilor neimperecheati cu grupari
electrofile ale altor participanti la reactii.
1. Tipuri de radicali liberi
Varietatea radicalilor liberi existenti sau formati in natura ca urmare a multor
procese (radiatii ultraviolete, gama, actiunea unor particule specifice, etc.) face
clasificarea acestora extrem de dificila.
Din punct de vedere al naturii elementului care contine electroni
neimperecheati, radicalii liberi pot fi clasificati in:
1. Radicali liberi ai oxigenului
2. Radicali liberi ai azotului
3. Compusi aromatici
4. Compusi de tip chinonic si semichinonic
5. Acizi nucleici
6. Radicalul thiil
1. Radicali liberi ai oxigenului factorul principal care determina cresterea
intensitatii formarii radicalilor liberi este activarea oxigenului. Datorita prezentei
acestui element nu numai in atmosfera, dar si in aproape toate substantele care
compun organismul, interactia radicalilor liberi cu oxigenul este inevitabila.
Productia celulara a speciilor reactive ale oxigenului exista din amandoua
sursele enzimatice si neenzimatice. Ca stari tarzii, orice transfer de eletroni din
proteine sau sistem enzimatic poate duce la formarea speciilor reactive ale
oxigenului (SRO) ca produsi ai reactiilor de transfer de electroni. Aceasta generare
neintentionata a SRO in mitocondrii este apreciata pentru 1-2% din totalul O 2
consumat in conditii reducatoare. Potrivit concentratiilor crescute de superoxid
dismutaza din mitocondrii, concentratiile intramitocondriale ale O 2 sunt mentinute
constant la nivele scazute. Potentialul SRO in mitocondrii a mediat semnalizarea
celulara. S-a sugerat ca factorul de necroza tumoral si interleukina 1 care induc
apoptoza pot implica SRO provenite din mitocondrii. S-a sugerat ca mitocondriile
pot functiona ca O2 senzor mediind hipoxia indusa de gene transcriptionale.
17 ROZALIA NITU, DELIA-IRINA COROL, N. TOMA

61

Reticulul endoplasmatic (RE) este un alt organit intracelular marginit de

membrana, care spre deosebire de mitocondrii, este principal implicat in biosinteza
lipidelor si proteinelor. Reticulul endoplasmatic neted (REN) contine enzime care
catalizeaza o serie de reactii de detoxificare a medicamentelor solubile in lipide si
alti produsi metabolici daunatori. Cei mai studiati sunt citocromul p-450 si b5 din
familia enzimelor care pot oxida acizii grasi nesaturati si xenobioticele si reduc O 2
molecular pentru a produce O2. sau H2O2.
Peroxizomii sunt o sursa importanta de producere a H 2O2 celular. Ei contin
numeroase enzime care genereaza H2O2 incluzand oxidaza glicolat, D-amino acid
oxidaza, urat oxidaza. Catalaza peroxizomala utilizeaza H2O2 produs de catre
aceste oxidaze pentru a oxida alte substraturi diferite in reactii peroxidative.
Aceste tipuri de reactii sunt importante in celulele ficatului si rinichiului in care
peroxizomii distrug diferitele molecule toxice (incluzand etanol) care intra in
circulatie. O alta functie importanta a reactiilor oxidante care transporta in afara
peroxizomi este oxidarea acizilor grasi, care in celulele mamaliene se gasesc in
mitocondrii si peroxizomi.
Pe langa oxidazele asociate membranelor intracelulare, enzime solubile cum
ar fi xantin oxidaza, aldehid oxidaza, flavoprotein dehidrogenaza si triptofan
dioxigenaza pot genera SRO in timpul ciclizarii catalitice. Xantin oxidaza este in
mare masura utilizata la generarea O2. in vitro pentru a studia efectul SRO in
diverse procese celulare.
Oxidazele asociate membranei plasmatice au fost implicate ca surse ale
factorului de crestere si/sau producerea oxidantilor stimulati de citokine. Acest
complex de enzime catalizeaza reducerea unui electron de la O 2 la O2.. n timpul
fagocitozei, membrana plasmatica este inchisa ca un perete al veziculelor
fagocitate. Aceste tinte elibereaza O2. si reactiveaza metabolitii interni pentru
localizarea activitatii microbiale.
Oxigenul singlet (1O2) - se obtine prin reactii de oxido-reducere,
descompunere sau radioliza. 1O2 are un caracter electrofil, reactionand cu multi
compusi organici cum sunt acizii grasi polinesaturati, colesterol, oleine formand
hidroperoxizi sau cu compusi organici continand atomi de S sau N producand
oxizi. Dintre antioxidanti, -tocoferolul, carotenii si bilirubina poseda capacitatea
de a stinge oxigenul in stare de singlet.

62

Superoxidul (O2._) - acest radical constituie prima etapa a activarii O 2 pe

calea reducerii univalente si deci se formeaza prin captarea unui electron care se
plaseaza pe unul din orbitalii n. de antilegatura.
Peroxidul de hidrogen (H2O2) - aditia unui al doilea electron la O 2._
produce ionul peroxid O22_, care nu are electroni impari si nici caracter de radical
liber. H2O2 se formeaza rapid prin reactiile de dismutare ale O2._. Ca si O2, H2O2
este un agent oxidant slab, actionand mai ales asupra compusilor nesaturati (eteri)
si triptofan. Principalele reactii ale H2O2 au loc cu ionii metalici. Dintre toate
speciile reactive ale O2, H2O2 este cel mai stabil si mai usor de masurat.
Radicalul hidroxil (OH.) - alaturi de 1O2, radicalul OH. este cea mai
puternica specie a O2. Radicalul OH. reactioneaza cu viteze mari cu absolut orice
molecula organica (RH) (glucide, aminoacizi, lipide, acizi nucleici, acizi organici).
Peroxizii - dintre toate speciile active ale oxigenului, peroxizii si produsii lor
de descompunere sunt cei mai stabili si universal raspanditi. Peroxizii sunt veriga
finala a activarii O2. Peroxizii apar nu numai in organisme, dar si in obiectele din
jur cum sunt plastice, cauciuc, vopsele, carburanti.
Ozonul (O3) - este un alt radical liber al oxigenului, care la plante produce
alterari caracteristice reactiei de hipersensibilitate.
2. Radicali ai azotului (NO, NO2)
Oxidul nitric (NO) este o molecul unica (gazoasa) care actioneaza fie ca
oxidant, fie ca reducator, in functie de moleculele tinta. NO nu este o specie
chimic agresiv asa ca el nu ataca moleculele la o rata semnificativa. Totui NO
poate fi usor transformat intr-o varietate
18 Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice

63

de molecule inrudite ca: -S-NO (S nitrozotiol), Fe-NO (nitrozil feric), NO 2

(nitrogen dioxid), peroxinitrit (ONOO-), NO-2 (nitrat) si NO-3 (nitrit). Cateva din
acestea sunt mult mai puternice in atacul moleculelor biologice decat NO. In
particular s-a sugerat c ONOO- este o specie implicata in leziunile tisulare,
aceasta distrugere fiind datorata puternicei sale actiuni oxidante.
NO este un radical mic, gazos, paramagnetic, care este usor solubil in apa,
dar direct solubil in lipide. Aceste proprietati fizice ii permit sa difuzeze direct prin
membranele biologice si explica rapida difuzie in afara circulatiei si in celule sau
circulatia componentilor sanguini unde el poate media functiile citotoxice. NO se
dizolva in sange si se leaga ireversibil la hemoglobina pe care o face foarte toxica
daca este administrat in concentratii ridicate. NO este constant eliberat in timpul
conditiilor bazice si sinteza NO este mai departe crescut de stimulii fizici si de
numerosi compusi antagonisti (acetilcolina, serotonina).
S-a aratat ca NO joaca un rol important in functiile patofiziologice ale
sistemului vascular. Se stia initial ca NO potenta vasodilatatia ca raspuns la
activitatea ischemica. Totusi, experientele au aratat ca NO are numeroase functii:
vasorelaxarea dependenta de endoteliu, inhibitia agregarii si adeziunea plachetelor,
reducerea aderentei si agregarii neutrofilelor la endoteliul vascular. In plus, NO, ca
un potential vasodilatator endogen, cauzeaza relaxarea musculaturii netede. S-a
demonstrat, de asemenea, c NO inhiba sinteza ADN, functiile mitocondriilor si
ale ribonucleotid reductazei.
Dereglarea producerii NO poate juca un rol in patogeneza catorva boli
cardiovasculare incluzand: hipertensiunea, ateroscleroza, neoxigenarea postischemica, inflamatii acute si depresiile miocardice asociate cu socul septic.
3. Compusi aromatici pe langa radicalii liberi de tip semichinonic, unii
compusi aromatici pot fi antrenati in reactii cu producere de radicali cationici cu
delocalizare electronica la atomul de azot. Astfel, o gama larga de fenoli produce
radicali fenoxi (R-O.). O alta grupa de compusi aromatici, care produc radicali
liberi in organism este constituita de 5-nitrofurani, 5-nitrotriazoli si 5nitroimidazoli. Acesti compusi isi exercita activitatea citolitica in urma reducerii
gruparii nitro de catre nitroreductaze. Din pacate, reducerea gruparii nitro
favorizeaza formarea unor radicali liberi cu mare afinitate pentru legare de ADN.
4. Compusi de tip chinonic si semichinonic flavin chinonele reprezinta o
grupa din marea clasa a semichinonelor (SQ), care pot forma radicali liberi
intermediari intre formele oxidate si cele reduse ale chinonelor. Chinonele sunt
foarte raspandite in natura, in diferite stari redox, participand in procesele de
transport electronic, cum sunt respiratia mitocondriala si fotosinteza. Au mai fost
detectate chinone printre poluantii atmosferici, fumul de tigara si medicamente.
64

5. Acizi nucleici radicalii liberi proveniti din acizi nucleici sunt cei mai
interesanti. Acest domeniu este deosebit de fascinant, nu numai prin importanta
deosebita a acizilor nucleici, ca substrat al transmisiei informatiei genetice si a
proceselor biosintetice, ci si prin caracteristicile acestor radicali. Modificarile
macromoleculelor de acizi nucleici rezulta in urma absorbtiei energiei radiante in
fractiuni de secunda, rezultand excitari si ionizari. Daca moleculele excitate pierd
energia absorbita tot in fractiuni de secunda, ionizarile sau scindarile produc
radicali liberi cu viata mai lunga. Radicalii liberi ai acizilor nucleici rezulta deci
prin impactul energiei absorbite (prin expunerea la radiatii ionizante sau UV) si
care determina ruperea unor legaturi chimice, deteriorari ale unor componente
(baze azotate).
6. Radicalul thiil existenta radicalului thiil (RS.) a fost foarte mult timp
controversata deoarece mult timp nu a putut fi evidentiat nici spectrofotometric si
nici ca semnal RES. Ca si alti radicali liberi si radicalul RS . a fost formulat teoretic
prin studiul semnalelor RES ale proteinelor si aminoacizilor iradiati in vitro.
19 ROZALIA NITU, DELIA-IRINA COROL, N. TOMA

65

2. Metode de detectie si cuantificare a radicalilor liberi

Exista o serie de metode masurare a radicalilor liberi, directe sau indirecte,
utilizabile pentru sisteme simple de reactii. Printre metodele indirecte: a)
spectrofotometria - este cea mai veche metoda, adesea este indispensabila
identificarii unui radical liber din mai multe posibilitati de formare, utilizand
reactivi specifici; metoda se bazeaza pe cuantificarea efectului de inhibitie pe care
un radical liber il exercita fata de maximul de absorbtie al reactivilor specifici
utilizati; b) chemiluminiscenta insoteste de multe ori reactii sau procese
generatoare de radicali liberi; c) stingerea / inhibarea radiatiei de fluorescenta.
Metodele directe cauta sa inregistreze chiar radicalii liberi aparuti in cursul unei
reactii si cuprind rezonanta electronica de spin (RES).
3. Surse de producere a radicalilor liberi
Dei oxigenul molecular este indispensabil pentru viata, in acelasi timp el
are un efect negativ, cunoscut ca toxicitatea oxigenului, determinata de formarea
unor specii reactive.
Exista un numar mare de surse endogene ale speciilor reactive ale
oxigenului, dar si surse exogene care produc SRO, printre acestea incluzandu-se:
smogul fotochimic, medicamentele anticanceroase, radiatiile ionizante si
ultraviolete, existenta ionilor metalici tranzitionali (Fe, Mn, Pd).
Prin absorbtia luminii sau a radiatiilor ionizante se produc mari cantitati de
radicali liberi. Actiunea ambilor agenti externi, desigur ca depinde de cantitatea si
timpul expunerii. Daca actiunea luminii se produce, in special asupra unor
substante cu structura favorabila absorbtiei fotonilor, radiatiile ionizante pot
actiona direct asupra oricaror molecule din structura organismelor, producand
radicali liberi prin deteriorarea lor. Radiatiile ionizante produc, insa radicali liberi
si dupa incetarea expunerii prin efect indirect, datorita radiolizei apei.
Reactiile enzimatice din organism constituie o sursa inepuizabila de radicali
liberi intermediari, care reactioneaza intre ei sau cu alte substante producand
compusi stabili.
O alta sursa de producere a radicalilor liberi o constituie metabolizarea unor
compusi organici. De exemplu, o serie de hidrocarburi cancerigene (benzopiren,
metilcolantren) patrunse in organism ca poluanti produc radicali liberi prin
metabolizare.
Toate organismele sunt expuse la boli si sunt puternic adaptate la conditiile
nefavorabile. In acest context, plantele, animalele si organismele mici sunt inrudite
intre ele. Atat bolile cat si adaptarile la mediul inconjurator sunt legate frecvent de
alterarea metabolismului chimic al oxigenului caracterizat prin tranzitia de la
heterolitic (2 electroni atrasi sau cedati) pana la cresterea proceselor homolitice (1
electron tranzitat). Reactiile homolitice produc radicali care pot reactiona in mod
agresiv deteriorand compartimente celulare, tesuturi si organisme. De aceea, aceste
66

reactii generand specii reactive ale oxigenului sunt contrabalansate, in general, de

cresterea interna a proceselor oxidative sau de ajutorul medicamentos extern.
Unele din mecanismele care genereaza radicali liberi in tesuturile biologice sunt:
xantin oxidaza, activarea neutrofilelor, donarea directa a electronilor din lantul
transportor de electroni de la nivelul mitocondrilor (regiunile NADH
dehidrogenaza, ubiquinona) la oxigenul molecular si la enzimele ciclo-oxigenaza si
lipoxigenaza. Drogurile, de asemenea, cunoscute ca inducand formarea radicalilor
liberi, reprezinta exemple de surse ale radicalilor liberi care induc distrugerile
miocardice.
Radicalii liberi ai oxigenului pot apare in plante, fie in timpul unor procese
fiziologice (ex. fotosinteza), fie ca o consecinta a unor factori de stress extern, ca
de exemplu expunerea
20 Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice

67

la actiunea ozonului atmosferic sau in urma unor reactii chimice produse in plante
ca urmare a tratamentului lor cu reactivi capabili de a produce acesti radicali liberi.
4. Mecanisme de actiune ale radicalilor liberi si mecanisme de aparare ale
organismului impotriva lor
Concepte curente ale semnalizarii SRO pot fi impartite, in general, in doua
mecanisme de actiune: 1) alterari in starea redox intracelulara si 2) modificari
oxidative ale proteinelor.
1) Alterari in starea redox intracelulara - In comparatie cu mediul extracelular,
citoplasma este mentinuta normal in conditii puternic reducatoare. Aceasta
este insotita de capacitatea redox tampon a tiolilor intracelulari, GSH si
tioredoxinei (TRX). Amandoua aceste sisteme tiol se opun stressului oxidativ
intracelular reducand H2O2, superoxizii si peroxizii lipidici (reactii care sunt
catalizate de peroxidaze).
2) Modificari oxidative ale proteinelor SRO pot altera structura si functia
proteinelor: modificand resturile aminoacizilor, inducand dimerizarea
proteinelor si interactionand cu alte complexe metalice (Fe-S). Modificarile
oxidative ale aminoacizilor din domeniul functional al proteinelor pot implica
mai multe cai.
Componentele celulare tinte pentru actiunea radicalilor liberi includ lipidele
(lipoproteine cu densitate mica), macromolecule cu structura complexa, proteinele
si ADN-ul.
Pentru minimalizarea efectelor negative ale SRO, organismele sunt
prevazute cu un sistem de aprare antioxidant foarte eficient. Compuii
antioxidani (vitamina E si C, acidul uric si -carotenul) si enzimele antioxidante
(superoxid dismutaza - SOD, catalazele, peroxidazele), agentii de chelatare ai
metalelor cum ar fi transferina, lactoferina si ceruloplasmina functioneaza ca un
sistem antioxidant prin legarea ionilor metalici potential daunatori. De aceea,
leziunile celulare apar in conditiile in care rata formarii SRO este crescuta sau
activitatea sistemului de aparare este deficitara, deci cand se creeaza un
dezechilibru intre sistemele de protectie si sistemele de generare ale SRO.
Ca si la animale, la plante, radicalii liberi ai oxigenului intervin in diferite
procese: aparare fata de atacul unor microbi, reactivitate fata de unii poluanti
abiotici, declansarea unor semnale pentru diferentierea celulara, dezvoltare si
apoptoza. Generarea unui exces de radicali liberi in plante, ca si la animale, este
desemnata ca stress oxidativ. Unul din factorii cel mai des folositi in declansarea
experimentala a stressului oxidativ, la plante, este ozonul. Este interesant de
precizat ca reactivitatea plantelor la actiunea ozonului este asemanatoare cu
fenomenul de hipersensibilitate la actiunea unor microbi. Printre plantele folosite
in experientele de producere a stressului oxidativ, cu ajutorul ozonului, se numara
68

Arabidopsis thaliana si Betulla pendula. Alte procedee experimentale de

declansare a stressului oxidativ sunt: tratamentul fotodinamic al plantelor,
tratamentul cu radiatii gama sau tratamentul cu un amestec de sulfat feros si
clorura de aluminiu, tratamentele cu apa oxigenata si cu ierbicidul paraquat.
Sunt mai mult de 300 de teorii care explica fenomenul imbatranirii. Dintre
toate teoriile, teoria radicalilor liberi in imbatranire, postulata pentru prima data de
Harman, este cea mai intalnita si larg testata si este bazata pe natura chimica si
prezenta permanenta a radicalilor liberi. In ambele cazuri ale lezarii ADN-nuclear,
precum si cel mitocondrial, radicalii liberi induc stressul oxidativ in celule.
Postulatul teoriei imbatranirii este bazat pe reactiile radicalilor liberi, implicate in
producerea modificarilor datorate imbatranirii. Aceste modificari sunt asociate cu
mediul inconjurator, boala si procesul imbatranirii intrinseci. Aceasta teorie este
bazata pe natura chimica a reactiilor radicalilor liberi si omniprezenta lor (Holmes
et al., 1992). Cel mai reactiv dintre toti radicalii liberi ai oxigenului este OH. care
21 ROZALIA NITU, DELIA-IRINA COROL, N. TOMA

69

reactioneaza rapid cu deoxiriboza si bazele ADN (von Sonntag, 1987). Doi

produsi de reactie ai OH. cu ADN servesc la cuantificarea deteriorarii ADN-ului:
glicol timina si 8-hidroxideoxiguanina (8-OHdG). Aceste baze modificate sunt
eliminate de catre enzimele reparatorii ale ADN.
Ca urmare a postulatului teoriei imbatranirii pot fi schitate doua concluzii
majore asupra relatiei dintre deteriorarea ADN si maximul duratei de viata: a)
agentii sau procesele de crestere a ratei de deteriorare a ADN si diminuarile
repararii ADN-ului pot accelera viteza procesului de imbatranire, astfel scazand
durata vietii (Weirich-Schwaiger, 1994); b) viteza de deteriorare aparenta poate
scadea proportional cu scaderea vitezei metabolismului specific, descresterea
suplimentului nutritional energetic (Higami et al., 1994).
Speciile reactive ale oxigenului sunt incriminate ca factori cauzatori ai
dediferentierii celulelor deoarece: - SRO reactioneaza cu cromatina, modifica
bazele ADN si cauzeaza rupturi ale catenei; - SRO induce aberatii cromozomale si
viata lunga speciilor care au rata lenta de acumulare a aberatiilor cromozomale; speciile cu viata lunga prezinta o rata scazuta in acumularea pigmentilor varstei,
lipofuscina; - rata imbatranirii este proportionala cu rata metabolica pentru multe
specii diferite.
Radicalii liberi au rol in deteriorarea mitocondriala si in senescenta
permanenta (Harman, 1972). Rezultatele imbatranirii arata intr-adevar scaderea
numarului de mitocondrii si ca organitele din celulele imbatranite sufera alterari
biochimice (Flohe, 1982).
Cateva studii au sugerat aceea ca ADNmt poate suferi o deteriorare oxidativa
mai mare decat ADN nuclear (Yakes and Van Houten, 1997).
S-a presupus astfel, ca imbatranirea este cauzata de vatamarea ADNmt si
peroxidarea lipidelor de catre radicalii liberi din membrana interna mitocondriala.
Celulele replicate rapid nu permit atacul radicalilor liberi deoarece utilizeaza nivele
scazute de oxigen (Bagchi et al., 1995; Richter, 1995). Mitocondriile de la speciile
cu viata scurta genereaza cantitati mari de specii reactive ale oxigenului fata de
speciile cu viata lunga. Deteriorarea ADNmt poate bloca turnover-ul mitocondrial
si replicarea, cu deteriorarea concomitenta a membranei (procese de peroxidare).
Se poate considera partial ca mitocondria serveste in calitate de tinta majora
de actiune a speciilor reactive ale oxigenului in tesuturile imbatranite. Ca
mecanism de aparare a organismelor vii, impotriva imbatranirii il constituie
experimentele care au demonstrat un efect de prevenire a deteriorarii oxidative
legate de varsta, exercitat de Cu, Zn superoxid-dismutaza.

70

Un alt mecanism de actiune il constituie atacul speciilor reactive ale oxigenului la

proteine, direct sau indirect (datorita peroxidarii lipidelor) rezultand din stimularea
sau inhibarea activitatii enzimatice. Modificarea capacitatii de transport a
proteinelor din membrane conduce la alterarea nivelului calciului existent
intracelular si afecteaza nivelele de potasiu din metabolisnul celular.
La nivel membranar un important agent de aparare impotriva stressului oxidativ
il constituie coenzima Q (ubiquinona) care este gasita in membranele plasmatice,
in toate membranele intracelulare si in lipoproteinele cu densitate mica. Se gaseste
in cantitati mari in membranele aparatului Golgi si in membranele lizozomale.
Modul de actiune al coenzimei Q depinde de rolul pe care aceasta il are la nivel
celular, putand fi: purtator / transportor de electroni; acceptor de electroni sau
transportor de protoni. In functie de acest rol coenzima Q actioneaza specific la
nivelul lantului respirator.
Cancerul si imbatranirea, doua consecinte biologice cu etiologie complexa, de
asemenea pot fi functia altor tipuri endogene de deteriorare a ADN-ului. In ciuda
reparatiei enzimatice si a altor procese de aparare, deteriorarea ADN-ului continua
progresiv cu schimbarile secventelor genomice, indicand imbatranirea si conduce
la dezvoltarea cancerului cu activarea oncogenelor sau inactivarea genelor
supresoare. In consecinta, probabilitatea
22 Radicali liberi in sisteme biologice; efectele lor citogenetice

71

mutatiilor si dezvoltarea concomitenta a tumorilor, precum si reducerea la maxim a

duratei de viata au crescut rata oxidativa a deteriorarii ADN.
In ciuda complexitatii procesului de imbatranire, relativ cateva mecanisme
influenteaza puternic rata imbatranirii. Acest concept formeaza bazele longevitatii
determinand ipotezele imbatranirii care poate spune ca: 1) ori celulele
dediferentiate reprezinta procesul primar de imbatranire; 2) ori SRO cauzeaza
dediferentierea si 3) ori mecanismele active stabilizeaza starea potrivita a
diferentierii, asa cum antioxidantii reprezinta clasa determinantilor longevitatii.
Speciile reactive ale oxigenului sunt cunoscute a fi implicate in diferite
mecanisme pro- si anticarcinogene. Oricum, influenta lor in procesul de intretinere
a transformarii fenotipului nu a fost bine studiata pana in prezent. Radicalii liberi ai
oxigenului au fost considerati ca mediatori patologici importanti in multe tulburari
clinice.
S-a constatat ca tratamentul cu doze mari de radiatii gama al plantelor a
produs trichoame noi pe suprafetele adaxiale ale frunzelor mature deja expandate.
Acest fenomen este dependent de varsta frunzelor si de dozele de radiatii. S-a gasit
ca doua frunze expandate dupa iradiere au prezentat cea mai mare inductibilitate a
trichoamelor. Tratamentele cu captori de radicali liberi ai oxigenului au anulat
fenomenul. In acest caz, este vorba de inducerea anumitor gene cu rol in
diferentierea celulara prin intermediul radicalilor liberi ai oxigenului, produsi prin
radioliza apei de catre radiatiile gama. Aluminiul si ionul feros administrati separat
s-au dovedit a nu fi toxici in cazul aplicarii lor separate in culturile celulare de
tutun. Totusi, administrati in combinatie au produs peroxidarea lipidelor
membranare si pierderea viabilitatii celulare.
Tratamentul cu ozon al plantelor produce alterari caracteristice reactiei de
hipersensibilitate (care este o forma cunoscuta a apoptozei) si anume: acumularea
de compusi fenolici fluorescenti, fragmentarea ADN nuclear, condensarea
cromatinei si fragmentarea nucleara. Aparitia acestor markeri in leziunile induse
dupa o expunere acuta la ozon indica natura programata a acestor fenomene. In
reactia de hipersensibilitate, au loc in mod corelat, apoptoza si procesele de aparare
ale plantei prin producerea de radicali liberi ai oxigenului. S-a demonstrat prezenta
radicalului liber anion superoxid in tesutul sanatos al plantei, adiacent leziunilor
produse de ozon, in timpul extinderii leziunilor. In plus fata de aceasta,
demonstrarea implicarii radicalilor liberi ai oxigenului in fenomenul prezentat a
fost efectuata prin anularea reactiei de hipersensibilitate, prin inhibarea activitatii
NADPH oxidazei, enzima cheie in producerea radicalilor liberi ai oxigenului in
membranele celulare.
La animale, a fost demonstrat faptul, ca radicalii liberi ai oxigenului pot
activa factorul de transcriptie NFKB, ceea ce inseamna ca ei pot modula expresia
anumitor gene printre care pe cele implicate in progresia in diferitele faze ale
72

ciclului celular. Un fenomen analog ar putea avea loc la plante, prin implicarea
antioxidantilor ascorbat si glutation (care moduleaza actiunea radicalilor liberi ai
oxigenului) in controlul ciclului celular al plantelor superioare.
5. Concluzii
Importanta radicalilor liberi poate fi inteleasa numai prin cunoasterea rolului
lor. Radicalii liberi apar in anumite reactii de oxido-reducere in care au loc
modificari structurale mari, de pe urma carora substanta respectiva isi schimba
adesea functia biologica (devine mai hidrosolubila sau intervine in alt lant de
reactii metabolice).
Prin formarea radicalilor liberi au loc modificari structurale rapide,
schimbari functionale permitand implicarea lor in reactii multiple.
23 ROZALIA NITU, DELIA-IRINA COROL, N. TOMA

73

Pe cale evolutiva, natura a selectionat si inglobat in componenta

organismelor, reactii generatoare de radicali liberi, cu roluri multiple: functionale,
de comunicare intercelulare sau distructive, citolitice.
Daca la nivel molecular, principala tinta a radicalilor liberi sunt gruparile SH
libere sau proteice, la cel celular, obiectivul major sunt membranele celulare.
Dupa cum s-a mentionat, radicalii liberi pot fi formati in organism, ca
rezultat al activitatii metabolice endogene sau a asimilarii unor poluanti chimici,
local, la nivelul celulelor dintr-un organ sau in mai multe tesuturi simultan sau
treptat.
Datorita marii lor reactivitati, radicalii liberi au fost incriminati in foarte
multe actiuni nocive organismului.
Bibliografie
1. ALVAREZ M.E., PENNELL R.I., MEIJER P.J., ISHIKAWA A., DIXON R.A.,
LAMB C. - Reactive oxygen intermediates mediate a systemic signal network
in the establishment of plant immunity. Cell 92: 773-784, 1998.
2. ASHOK B.T., RASHID A. The aging paradox: free radical theory of aging.
Experimental Gerotontology, 1999, 34:293-303.
3. BAUD L., ARDAILLOU R. - Reactive oxygen species: production and role in
the kidney. Am J Physiol Renal Fluid Electrolyte Physiol 251: F765-F776,
1986.
4. BUTTERFIELD D.A, HOWARD D.J, YATIN S. ALLEN K.L., CARNEY J.M. Free radical oxidation of brain proteins in accelerated senescence and its
modulation by N-tert-butyl-phenylnitrone. Proc. Natl. Acad. Sci.USA,Vol. 94,
pp. 674-678, January 1997.
5. CHANDEL N.S., MALTEPE E., GOLDWASSER E., MATHIEU C.E., SIMON
M.C., SCHUMACKER P.T. - Mitochondrial reactive oxygen species trigger
hypoxia-induced transcription. Proc Natl Acad Sci USA 95: 11715-11720,
1998.
6. FAULKNER K., FRIDOVICH I. - Luminol and lucigenin as detectors for O2.
Free Radic Biol Med 15: 447-451, 1993.
7. FINKEL T. - Oxygen radicals and signaling. Curr Opin Cell Biol 10: 248-253,
1998.
8. FRIDOVICH I. - Superoxide radical and superoxide dismutases. Annu Rev
Biochem 64: 97-112, 1995.
9. GOFF L.L., LAPEYRADE D., BOSSI A., NOEL-HUDSON M.S., BONALY J.,
WEPIERRE J. Effect of biophysical changes on propidium iodide acces to
DNA during oxidative stress of cultured human skin cells. Toxic. in vitro vol.
6, no. 5, pp. 423-432, 1992.

74

10. GOLDMAN R., MOSHONOV S., ZOR U. - Generation of reactive oxygen

species in a human keratinocyte cell line: role of calcium. Arch Biochem
Biophys 350: 10-18, 1998.
11. HAROLD C., DAWIDZIK J.B., BUDZINSKI E.E. Free radical-induced
double lesions in DNA. Free radical Biology and Medicine, 2001, 31:856-868.
12. HIPPELI S., HEISER I., ELSTNER E.F. Activated oxygen and free radicals
in pathology: new insights and analogies between animals and plants. Plant
Physiology and Biochemistry, 1999, 37:3:167-178.
13. OLINESCU R. Radicali liberi in fiziopatologia umana. Seria Medicina.
Editura Tehnica, Bucuresti, 1994.
14. SCHONEICH C. Reactive oxygen species and biological aging: a
mechanistic approach. Experimental Gerontology, 1999, 34:I:19-34.
15. THANNICKAL V.J., FANBURG B.F. - Reactive oxygen species in cell
signaling. Vol. 279, Issue 6, L1005-L1028, December 2000.
Bibliografie
1. R. Olinescu, Radicali liberi n fiziopatologia uman, Ed. Tehnic, Bucureti
(1994)
2. I. Fridovich, The biology of oxygen radicals, Science 201: 875880 (1978)
3. B. Chance, H. Sies and A. Boveris, Hydroperoxide metabolism in mammalian
organs,
Physiol Rev 59: 527605 (1979)
4. W. Drge , Free Radicals in the Physiological Control of Cell Function, Physiol
Rev 82: 4795
(2002)
5. M. Brustolon and E. Giamello, Electron Paramagnetic Resonance: A
Practitioners Toolkit,
John Wiley & Sons, Inc., (2009)
6. J.E. Wertz & J.R. Bolton, Electron Spin Resonance - Elementary theory and
practical
applications, McGraw-Hill, Inc, USA, (1972)
7. M. Suhaj, J. Rcov, M. Polovka, V. Brezov, Effect of gamma-irradiation on
antioxidant
activity of black pepper (Piper nigrum L.), Food Chemistry, 97:696-704 (2006)
8. S. olak , ESR identification of gamma-irradiated albendazole, Radiation
Effects and Defects
in Solids, 165(1):72:82 ( 2010)
9. S. olak & M. Korkmaz, ESR response of gamma-irradiated sulfamethazine,
Radiation
Effects and Defects in Solids, 164(12): 788-799 (2009)
75

10. G. Damian, EPR investigation of -irradiated anti-emetic drugs, Talanta, 60:

923-927 (2003)
11. G. Damian & V. Miclu, Radicali nitroxidici, Editura Fundaiei pentru Studii
Europene, ClujNapoca, (2001)
12. E.G. Janzen & B.J. Blackburn, Detection and identification of short-lived free
radicals by an
electron spin resonance trapping technique, Journal of the American Chemical
Society,
90(21): 5909-5910 (1968)
13. O. Ouari, M. Hardy, H. Karoui and P. Tordo, Recent developments and
applications of the
coupled EPR/Spin trapping technique (EPR/ST), Electron Paramag. Reson., 22:1
40 (2011)
14. H.M. Swartz & L. Berliner, Introduction to in vivo EPR. In: Biological
Magnetic Resonance Volume 18: In Vivo EPR (ESR): Theory and Applications, Berliner LJ (ed.),
Plenum
Publishers, New York, 1-21 (2003)
15. L. J. Berliner, V. Khramtsov, H. Fujii, T. L. Clanton, Unique in vivo
applications of spin traps,
Free Radical Biology and Medicine, 30(5): 489 499 (2001)
16. D. Marsh, ESR spin label studies of lipid-protein interactions, in Watts A& De
Pont JJHHM
(Editors), progress in Protein-Lipid Interactions, Elsevier, Amsterdam (1985)
17. V.N. Kocherginsky, H. Swartz, Nitroxide Spin Labels: Reaction in Biology and
Chemistry,
CRC Press, Boca Raton (2011)
29
18. D.A. Mgda, N.S Vedeanu, L. Bolojan, R. Puca, G. Damian, Comparative
study between
single strength juices and commercial natural juices by IRMS and EPR, Studia
UBB Chemia,
56, LVI(2):19-27 (2011)
19. B. Halliwell and J.M.C. Gutteridge, Free radicals in biology and medicine.
-3rd ed., Oxford,
Oxford University Press (1999)
20. C. Frejaville, F. Karoui, F. Le Moigne, M. Culcasi, S. Pietri and P. Tordo,
Nouvelles nitrones
utilisables pour le pigeage des radicaux libres, France Patent FR2707990 (1995)
76

21. H. Karoui, N.Hogg, C. Frjaville, P. Tordo and B. Kalyanamaran,

Characterization of sulfurcentered
radical intermediates formed during the oxidation of thiols and sulfite by
peroxynitrite, J. Biol. Chem. 271: 6000-6009 (1996)
22. H. Karoui, A. Rockenbauer, S. Pietri and P. Tordo, Spin trapping of superoxide
in the
presence of beta-cyclodextrins, Chem.Comm., 24:3030-3031(2002)
23. C. Frejaville, H.Karoui, B. Tuccio, F. Le Moigne, M. Culcasi, S. Pietri, R.
Lauricella, P.Tordo,
5-(Diethoxyphosphoryl)-5-methyl-1-pyrroline N-Oxide: a new efficient
phosphorylated nitrone
for the in vitro and in vivo spin trapping of oxygen-centered radicals, J. Med.
Chem,
38(2):258265 (1995)
24. G.Baci, I.Spasojevic, B. Secerov, M. Mojovi, Spin-trapping of oxygen free
radicals in
chemical and biological systems: New traps, radicals and possibilities,
Spectrochimica Acta
Part A, 69(5):13541366 (2008)
25. K. Stolze, N. Udilova and H. Nohl, Spin trapping of lipid radicals with
DEPMPO-derived spin
traps: detection of superoxide, alkyl and alkoxyl radicals in aqueous and lipid
phase, Free
Radical Biology & Medicine, 29(10):10051014 (2000)
26. M. Polovka, EPR spectroscopy: A tool to characterize stability and antioxidant
properties of
foods, Journal of Food and Nutrition Research, 45(1):1-11 (2006)
27. B. Halliwell, & J.M.C. Gutteridge. Recording the EPR signal decay caused by
the reaction
with natural or artificial reductants or with product of metabolic reactions it is
possible to draw
conclusions about antioxidant capability, Oxford University Press., First edition
(1985),
second edition (1989), third edition (1999)
28. M.A. Morsy, M.M. Khaled, Novel EPR characterization of the antioxidant
activity of tea leaves,
Spectrochimica Acta A, 58(6):1271-1277 (2002)
29. G.C. Yen, P.D. Duh, H.L. Tsai, Antioxidant and pro-oxidant properties of
ascorbic acid and
gallic acid, Food Chemistry, 79(3):307-313 (2002)
77

30. H. Brutlach, E. Bordignon, L. Urban, J.P. Klare, H.J. Reyher, M. Engelhard,

H.J. Steinhoff,
High-Field EPR and Site-Directed Spin Labeling Reveal a Periodical Polarity
Profile: The
Sequence 88 to 94 of the Phototransducer NpHtrII in Complex with Sensory
Rhodopsin,
NpSRII, Appl. Magn. Reson. 30(3):359-372 (2006)
31. C. J.A. von Fraunhofer, P. Curtis Jr., Physical and mechanical properties of
anterior and
posterior composite restorative materials, Dental Materials, 5(6):365-368 (1989)
30
32. P. Magne, U.C. Belser, Porcelain versus composite inlays/onlays: effects of
mechanical loads
on stress distribution, adhesion, and crown flexure, International Journal of
Periodontics and
Restorative Dentistry, 23(6):543-555 (2003)
33. S.G. Pereira, J.P. Telo, T.G. Nunes, Towards a controlled photopolymerization
of dental
dimethacrylate monomers: EPR studies on effects of dilution, filler loading,
storage and aging,
Journal of Materials Science: Materials in Medicine, 19(9):3135-3144 (2008)
34. D. Prodan, L. Silaghi-Dumitrescu, C. Prejmean, R. Silaghi-Dumitrescu, L.
Bolojan, G.
Damian, Evaluation of free radical concentration in some new dental composite
materials by
ESR Spectroscopy, Studia UBB Chemia, 56, LVI(3):201-206 (2011)
35. G.P.Jacobs, P.A. Wills, Recent Developments in the Radiation Sterilization of
Pharmaceuticals, Radiation Physics and Chemistry, 31(4-6):685-691 (1988)
36. M. Ikeya, New Application of Electron Spin ResonanceDating, Dosimetry
and Microscopy,
Word Scientific, Singapore (1993)
37. M. Strli, J. Kolar, B. Pihlar, The Effect of Metal Ion, pH and Temperature on
the Yield of
Oxidising Species in a Fenton-like System Determined by Aromatic Hydroxylation,
Acta Chim.
Slov., 46(4):555-566 (1999)
38. J. Prousek, Fenton Reaction after a Century, Chem. Listy, 89(1):11-21, 1995
39. E.M. Siedlecka, P. Stepnowski, Phenols degradation by Fenton reaction in the
presence of
chlorides and sulfates, Polish J. Envirom. Studies, 14(6):823-828 (2005)
78

40. L. Deguillaume, M. Leriche and N. Chaumerliac, Impact of radical versus nonradical pathway
in the fenton chemistry on the iron redox cycle in clouds, Chemosphere, 60(5):718724 (2005)
41. G.R. Buettner & W.L. Oberley, Considerations in the Spin trapping of the
superoxide and
hydroxyl radical in aqueous systems using 5,5,-Dimetyl-1-pyrroline-1-oxide,
Biochemical and
Biophysical Research Communications, 83(1): 69-74 (1978)
42. E.G. Janzen & Y.K. Zhang, Identification of Reactive Free Radicals with a
New 31P-Labeled
DMPO Spin Trap, Journal of Organic Chemistry, 60(17): 5441-5445 (1995)
43. P. Bilsky, K. Reszka, M. Bilska, C. F. Chignell, Oxidation of the Spin Trap 5,5Dimethyl-1pyrroline N-Oxide by Singlet Oxygen in Aqueous Solution, Journal of the American
Chemical
Society, 118(6):1330-1338, (1996)
44. I.B. Afanas'ev, Superoxide ion: chemistry and biological implication, vol.2,
CRC Press, Inc,
Boca Raton, (1991)
45. P.S. Singh and D.H. Evans, Study of the electrochemical reduction of dioxygen
in acetonitrile
in the presence of weak acids, J. Phys. Chem. B, 110(1): 637-644 (2006)
46. M. Mojovi, M. Vuleti, G. Baci, Detection of oxygen-centered radicals using
EPR spin-trap
DEPMPO: the effect of oxygen, Ann. N. Y. Acad .Sci., 1048:471-475 (2005)
47. L. Bolojan, I. M. Takcs, V. Miclu, G. Damian, EPR spin trapping study of
superoxide
radicals from potassium superoxide, Applied Magnetic Resonance,
DOI:10.1007/s00723-0110310-9
31
48. R.S. SOHAL, R.J. MOCKETT & W.C. ORR, Mechanisms of aging: an
appraisal of the
oxidative stress hypothesis, Free Radic. Biol. Med., 33(5):575586 (2002)
49. M.L. Andersen, H. Outtrup, L.H. Skibsted, Potential antioxidants in beer
assessed by ESR
spin trapping, J. Agric. Food Chem., 48(8):31063111 (2000)
50. Suh, H. J., Lee, J. M., Cho, J. S., Kim, Y. S. et al., Radical scavenging
compounds in onion
79

skin, J. Food Res. Int., 32(10):659664 (1999)

51. M. Sentjurc, M. Nemec, H.D. Connor, V. Abram, Antioxidant activity of
Semperivum tectorum
and its compounds, J. Agric. Food Chem., 51(9):27662771 (2003)
52. B. A. Jurkiewicz, G.R. Buettner, Ultraviolet light-induced free radical
formation in skin: an
electron paramagnetic resonance study, Photochem. Photobiol, 59(1):14 (1994)
53. R.M. Haywood, P. Wardman, D.T. Gault, C. Linge, Ruby laser irradiation (694
nm) of human
skin biopsies: assessment by electron spin resonance spectroscopy of free radical
production
and oxidative stress during laser depilation, Photochem. Photobiol. 70(3):348352
(1999)
54. S. Rohn and L. W. Kroh, Electron spin resonance A spectroscopic method for
determining
the antioxidative activity, Mol. Nutr. Food Res., 49(10):898 907 (2005)
55. N.S. Vedeanu, D.A. Magdas, L. Bolojan and G. Damian, Antioxidant potential
and
authenticity of some commercial fruit juices studied by EPR and IRMS, Chemical
Papers,
DOI:10.2478/s11696-011-0115-1 (2011)
56. A. Filip, D. Daicoviciu, S. Clichici, T. Mocan, A. Muresan, I. D. Postescu,
Photoprotective
effects of two natural products on ultraviolet Binduced oxidative stress and
apoptosis in
SKH-1 mouse skin, Journal of Medicinal Food, 14(7-8):761766 (2011)
57. A. Filip, D. Daicoviciu, S. Clichici, P. Bolfa, C. Catoi, I. Baldea, L. Bolojan,
D. Olteanu, A.
Muresan, I.D. Postescu, The effects of grape seeds polyphenols on SKH-1 mice
skin
irradiated with multiple doses of UV-B, Journal of Photochemistry and
Photobiology B
Biology, 105(2):133-142 (2011), DOI:10.1016/j.jphotobiol.2011.08.002
58. A. Hosu, C. Cimpoiu, V. Miclaus, G. Damian, I. Tarsiche, N. Pop, Influence of
intermittent
heating during maceration on the antioxidant capacity of some grape seeds and
skins, Not.
Bot. Hort. Agrobot. Cluj 38 (1) :4143 (2010)
59. A. Filip, S. Clichici, D. Daicoviciu, C. Catoi, P. Bolfa, I.D. Postescu, A. Gal, I.
Baldea, C.
80

Gherman, A. Murean, Chemopreventive effects of Calluna Vulgaris and Vitis

Vinifera
extracts on UVB-induced skin damage in SKH-1 hairless mice, Journal of
Physiology and
Pharmacology, 62(3):385-392 (2011)
60. L. Bolojan, I. Csillag, V. Miclaus, G. Damian, Free rradicals investigation in
-irradiated
Purinethol (6-MP), Farmacia, accepted

Rusznyk, I., Szent-Gyrgyi, A.: Nature 138, 27 (1936)

Szollr L.: A bor s az egszsg, In: letrm-letmd, Budapest (2003)
Hegyi G.: Tpllkozs letmd letminsg, Debrecen (2005)
Halliwell, B.: Antioxidants in human health and diseases, Ann.Rev.Nutr. 16., 3350. (1996.)
Halliwell, B.: Oxidative stress, nutrition and health. Experimental strategies for
optimization
of nutritional antioxidant intake in humans, Free Rad.Res., 25(1), 57-74, (1996.)
Rice-Evans, C.A.: Flavonoids in health and disease, Vol I-II., Marcel Dekker
Inc., New York
(1998.)
Packer L. (ed.): Flavonoids and other polyphenols, Academic Press, London
(2001.)
Smythies, J.: Role of free radicals in the brain in Health and Disease in relation
to Synaptic
Plasticity. In: Free radicals in brain, p1-15, Marcel Dekker Inc., New York (2000)
Bastianetto S., Wen-Hua Zheng: Neuroprotective abilities of red wine
constituents. In:
British Journal of Pharmacology, 131, 711-720, (2000.)
Commenges D., Scotet V., Renaud S.: Intake of flavonoids and risk of dementia.
In: Eur J.
Epidemiol. 16(4), 357-363, (2000.)

81