Suntem puini, dar venim de la Atena, spunea Pier Paolo Pasolini despre teatrul european,

referindu-se desigur i la dramaturgi. Dintre cei i mai puini, care reprezint dramaturgia
romn, Peca tefan e unul din motoarele principale ale reactorului care mai mic literele spre
scen, indiferent c asta se ntmpl la Bucureti, New York, Berlin, Baia Mare, Piatra Neam,
Trgovite sau Sfntu Gheorghe. niruirea ultimelor patru orae nu e deloc ntmpltoare, cci
ea reprezint harta unui traseu pe care dramaturgul, mpreun cu regizoarea Ana Mrginean, l
parcurge de civa ani ncoace, n deja celebrul proiect Despre Romnia, numai de bine.
n acest context, ndrznesc s spun c popasul la Sfntu Gheorghe era aproape inevitabil.
Nu numai pentru c, a vorbi despre Romnia numai de bine n capitala inutului Secuiesc e o
adevrat provocare, dar i pentru c locul ales de Ana i tefan e unul n care orice artist, venit
s lmureasc lucrurile, e pndit la tot pasul de pericolul alunecrii n cliee, abloane,
prejudeci, poncife i alte lighioane locuitoare n creierul nostru, precum fiarele din pdurea
ntunecat a lui Dante. Din fericire, att pentru cei doi ct i pentru noi, spectatorii, sperana nu
rmne la intrarea n sala de teatru, ci ne urmeaz ca o cluz atent, desfcnd coaja lucrurilor
i lsndu-ne s descoperim miezul luminos al esenelor, adesea nevzute i nenelese. Pornind
de la realitate spre ficiune, aa cum i st bine oricrui act artistic autentic, textul lui Peca tefan,
devenit aproape simultan spectacolul Anei Mrginean, nu ne las n starea larvar a simplului
spectator, ci ne oblig s ne implicm, s alegem, s optm, pentru c, la urma urmei, ceea ce se
ntmpl pe scen face parte din viaa noastr, din trecutul, prezentul i viitorul comunitii de
care aparinem i de care suntem legai mai mult dect ne imaginm. Ce mai nseamn astzi
sfinenia, faptele bune, empatia i solidaritatea, care este gustul unei pini, grele precum
pmntul, cte culori mai suntem capabili s distingem, ce face sufletul ascuns ntr-o fotografie?,
iat doar cteva dintre ntrebrile pe care Sfntul din Sfntu Gheorghe ni le adreseaz,
invitndu-ne la un exerciiu de luciditate i sinceritate.
Iubite spectatorule, mingile au fost aruncate!

Radu MACRINICI