Arhitectura gotica la catedralele din oraele medievale in

Transilvania
1. ncadrare n contextul istoric, spaial i temporal
In mediul oraselor libere transilvanene, arhitectura gotica se modeleaza treptat, din deceniu in deceniu, in
functie de propriile mijloace si traditii, variatele relatii artistice, pana la inceputul secolului al XVI-lea. Marile
biserici de oras din Transilvania au fost construite in intervalul 1350-1500, perioada care coincide cu
maturitatea goticului in voievodatul intracarpatic.
2. ROMANICUL- importana i elementele lui, comparativ cu GOTICUL
Deosebit de semnificativa pentru configuratia artistica a Transilvaniei din a doua jumatate a secolului al XIIIlea si inceputul secolului al XIV-lea, este convietuirea goticului timpuriu cu romanicul tarziu, romanic care se
intalneste la anumite catedrale si basilici, pastrandu-se grosimea zidurilor exterioare si contrafortii alipiti
acestora, si absenta arcelor butante, spre deosebire de Europa unde zidurile masive sunt inlocuite cu ziduri
mai subtiri si inalte, sprijinite la exterior de contraforti in forma de arcuri butante.
Astfel se produce trecerea de la romanic la gotic, prin elementele gotice de structura- crucile de ogive, sau
ornamentica, ancadramente, capitele, console, etc.
In domeniul structurii boltilor, s-a inregistrat o trecere treptata de la formele constructive pe arce de ogiva la
sistemul nervurilor stelate caracteristice goticului clujean si apoi la combinatiile de bolti semicilindrice cu
penetratii, al caror intrados era imbracat intr-o tesatura deasa de nervuri, mai mult decorative decat
strucurale, realizate din teracota, fabricate in tipare speciale.
Modificari se constata in formele si in vocabularul decorativ al arhitecturii, se remarca inlocuirea mulurilor
multiple cu muchii vii, prin profiluri mai simple, formate din curbe moi, tendinta catre geometrizare a unor
ornamente florale sau cu varful terminat in acolada la trasee polilobate, spre o reintoarcere in renastrere, in
plin cintru.
Tendinta de maretie in arhitectura religioasa a goticului tarziu central- european, este inca evidenta,
dimensiunea unora dintre cladirile ecleziastice orasenesti, la catedralele construite dupa vechiul tip
strucutral Hallenkirche, prin utilizarea unor bolti sprijinite pe nervuri, ca si prin marile deschideri ale
golurilor ferestrelor si decoratia de piatra, la biserica fostei manastiri a dominicanilor din deal- Sighisoaracu partea superioara si boltile din nave refacute in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, bisericile din
localitatea Cristian- Sibiu, din ultimul deceniu al secolului al XV-lea, si biserica evanghelica din Biertan
construita in anul 1510.
3. Rspandirea celor dou turnuri care flancheaz intrarea de V
Biserica de tip basilical cu doua turnuri si tribuna in vest
patrunde in teritoriul colonizarii de Sud a Transilvaniei. O
astfel de basilica a fost Biserica Evanghelica din Sebes
(Fig. 1). Din vechea constructie au supravietuit: fatada de
vest cu portalul si clopotnita din sud- vest, stalpii si
peretii superiori ai navei centrale. Clopotnita are ferestre
geminate, sub ferestre se afla o cornisa caracteristica pe
console, despre care Rosemann presupunea ca se
datoreste unei influente a santierului cistercian din
Carta[1].
(Fig.
1),
PLAN, Biserica Evanghelica (Mun. Sebes -Jud. Alba)
Profilarea mai ampla a portalului (trei perechi de colonete
angajate) indica o faza tarzie a stilului romanic, iar

capitelurile cu crosete, cu frunze dispuse in doua registre, se aseamana cu cele de la stalpii din catedrala
romano- catolica din Alba Iulia ( Fig. 2)
Faptul ca fiecare capitel din ambrazura este tratat individual, constituie un arhaism regional.
Portalul este datat dupa 1260, considerand ca frontonul de deasupra portalului imitaprototipul din Jak[2],
terminat in 1260.
(Fig. 2), PLAN Biserica Reformata Catolica (Mun. Alba Iulia)
In prima faza a existentei sale, biserica din Sebes fusese tavanita, dar la sfarsitul secolului al XIII-lea,
tavanele au foat inlocuite in toate trei navele cubolti in cruci pe ogive asezate pe console, dupa modelul
cistercian.
Basilica Evanghelica Parohiala din Sibiu (Fig. 3), este dezaxata fata de constructia actuala, spre Est. Prezinta
un plan cu trei nave egal de largi si o singura absida in fata navei centrale. Raportul dintre nave face o
impresie arhaica.

(Fig. 3), PLAN Biserica Evanghelica Parohiala (Mun. Sibiu)

4. Apariia planului basilical cu transept n Transilvania

Catedrala Reformata Catolica din Alba Iulia, este un
momument izolat in ambianta arhitecturii transilvanene.
Observatiile lu Henszlmann, si cercetarile lui Dehio si
Bezold, au ajuns la concluzia ca biserica din Alba Iulia
apartine in esenta mijlocului veacului al XIII-lea[3]. Noua
catedrala este o basilica in sistem legat (Fig. 2) cu doua
turnuri in vest incadrand un atriu, cu transept si turn
peste careu, cor cu absida semicirculara si absidiole in
dreptul transeptului.
(Fig. 2), PLAN Biserica Reformata Catolica (Mun. Alba
Iulia)
Planul este o noutate pentru Transilvania, dar si
dimensiunea cladirii sunt neobijnuite, si bogatia decorului arhitectonic si plastic.
Numai in regiunile germane regasim analogii la planul si dispozitia catedralei din Alba Iulia, cele mai
apropiate exemple se afla in Austria, la Klosterneuburg si Sank- Paul.
Prima e o cladire in sistem legat, dar diferita de cea de la Alba Iulia prin proportii scunde si formele masive si
greoaie, a doua are un plan si un sistem de boltire diferit, dar ca si catedrala din Gurk, prezinta analogii in
dispozitia turnurilor si a atriului din fatada de Vest.
Cladirile austriace demonstreaza ca premisele planimetrice ale catedralei din Alba Iulia, se gasesc in
arhitectura catolica din Europa central- rasariteana.
Inovatiile in sistemul constructiv sunt proportiile verticale accentuate si sistemul de boltire cu ogive, dovedita
de articularea stalpilor.

Cladirea noua executata din gresie fina, s-a inceput cu ridicarea zidurilor corului, a absidei principale, a
transeptului cu absidiolele care s-au boltit cu semicalote si corul cu ogive pe arhivolte laterale semiciculare,
s-au prevazut peretii de Est, Nord si Sud din transept.
5. Caracteristicile noului tip arhitectonic, ale bisericii- hala, pot fi rezumate astfel:
- navele laterale se ridica aproximativ la inaltimea navei centrale, boltile luand nastre in nava centrala ca si
in cele laterale in acelasi nivel, iar navele laterale sunt de obicei mult mai largi decat la basilica. Impresia
spatiala oferita de basilica, in care extensiunea si inaltimea spatiala cresc din navele laterale spre nava
centrala si in nava centrala spre careul din fata corului (cand basilica e prevazuta cu transept), biserica- hala
prezinta o impresie spatiala mult mai echilibrata si mai unitara.
In domeniul cladirilor ecleziastice apartinand goticului matur si primei etape a goticului tarziu (faza din prima
jumatate a secolului al XV-lea), arhitectura transilvaneana atinge apogeul resurselor structive si decorative.
Alaturi de tipul basilicii gotice, din Transilvania, se imbogateste acum cu elemente noi, transmise prin
santierele din Austria, va aparea si tipul bisericii-hale, raspandit de santierul din Praga.
Construirea basilicilor arhaice s-a inceput inca inainte de mijlocul secolului al XIV-lea si dispozitia lor initiala a
ramas mai mult sau mai putin neschimbata, formele gotice mature s-au suprapus, creeand elevatie, din punct
de vedere structural si formal, un aspect nou.
Monumentul care realizeaza pentru prima oara imbinarea intre basilica arhaica si elevatia gotica matura e
Biserica Evanghelica din Sibiu.
Zidirea noii biserici Evanghelice din Sibiu, pe locul cladirii romanice, s-a inceput de la mijlocul secolului al
XIV-lea. Corul se compune din trei travee, doua dreptunghiulare si una pentagonala, boltile sunt ridicate pe
ogive asezate pe toruri lungi, formate- in colturile poligonului, din cate un singur semicilindru, coespunzand
unei singure nervuri, iar la colturile traveelor dreptunghilare din manunchiuri de cate trei cilindre, destinate
sa sustina arcul transversal si cele doua ogive diagonale. Console pe care reazama torurile din colturile
poligonului sunt si ele niste cilindre simple, terminate cu cate un semicon (vechiile santiere cisterciene).
Ogivele pastreaza un traseu eliptic, iar arhivoltele principale in arc frant sunt departe de linia avantata de
mai tarziu.
Spre Nord este alipita sacristia. Partea veche se compune din doua trevee patrate, acoperite cu bolti in cruci
pe ogive. Cheile de bolta au podoabe figurate, cea din traveea de mijloc poarta un relief reprezentand pe Isus
binecuvantand, iar in traveele laterale e mielul cu stindardul invieriii si mantuitorul.
Tot in acesta perioada s-au pus fundamentele navelor basilicale, dar basilicile boltite, respecta principiul
sistemului legat, aici se renunta pentru prima oara abandonarea metodica si introducerea traveelor
dreptunghiulare, dezvoltate in nava centrala in largime, iar in navele laterale in lungime. Astfel nu se mai
pastreaza decat stalpul mai vechi, cilindric, din capatul rasaritean al laturii de miazanoapte, si stalpii
octogonali ai navei central.
Spre vest s-a inceput ridicarea clopotnitei. Portalul clopotnitei, este incheiat in arc de cerc semicircular.
Ferestrele corului si fereastra de Sud a transeptului, in altar sunt inalte si inguste, bipartite, iar mulurile sunt
compuse din combinatii de trilobi si patrulobi. In decoratie cea mai bogata fereastra este a transeptului,
bipartita pe latura de Sud. Fata de ferestrele gotice analizate, mulurile acesteia constituie un important
progres si ne anticipa punctul de plecare spre viitoarele forme, tot mai bogate si variate.
Fatadele sunt simple, cu piatra de talie, acoperind zidaria interna de piatra bruta. Contraforturile din dreptul
altarului si al transeptului aduc, alaturi de linia verticala a ferestrelor, o nota dinamica.
6. Prima realizare integral a bisericii- hal, cu trei nave
o intalnim la biserica Sf. Mihail din Cluj. (Fig. 4)
Lucrarile au inceput curand, intr-o prima etapa fiind
executat corul. Alcatuit din trei traveee si o adanca
absida pentagonala, exprima formele goticului matur:
sever si monumental ca volum arhitectonic, are bolti in
cruce care se descarca pe grupuri de trei colonete
angajate, contrafortiii sunt zvelti, iar ferestrele,

tripartite, sunt largi si inalte, conferind constructie o infatisare aerata. Mesterii executanti provin de la
santierul bisericii Sf. Elisabeta din Kosice (Slovacia).
(Fig. 4), PLAN Biserica Sf. Mihail, (Mun. Cluj)
Stalpii si pilastrii, bogat fasciculati, sustin boltile pe intradosul carora nervurile deseneaza trasee stelare,
primele de acest fel in Transilvania.
Fara sa dispuna, de o decoratie bogata, monumentul clujan retine atentia prin bunele proportii generale,
prin spatiul interior aerat si armonios organizat,, fiind cel mai reusit exponent al tipului biserica- hala din
Transilvania[4].

7. Decor derivat din vechea tradiie oriental i bizantin

Contrastul fin intre umbra si lumina al unei suprafete dantelate, ca motiv si tehnica, este mostenit de
sculptorii lombarzi si transmisa atelierelor romanice ale pietrarilor din nordul Alpilor. Combinatia palmetelor
si semiplamletelor din Alba Iulia si Regensburg sunt asemanatoare.
Atelierele de pietrari din Alba Iulia, se folosesc de o morfologie decorativa unica, palmeta si variantele ei,
precum si tratarea liniara, ajurata si plata a reliefului, sunt eliminate. Aceste ateliere prefera capiteluri
figurale si capiteluri cu crosete in doua variante.
Capitelul cu crosete marcheaza faza romanica tarzie si etapa trecerii spre sistemul de boltire pe ogive.
Raspandirea acestui tip de capitel este foarte mare si datarea lui oscileza in functie de momentele raspandirii
lor.
Caracterele arhitectonice, structive si decorative, denota o arta eclectica, arhaica, in planuirea catedralei si
in plastica primului atelier de pietrari, dar avansata la stuctura stalpilor si a boltilor, si la nivelul morfologiei
decorative a santierelor contemporane din Strigoniu, Lebeny, Jak si Viena in lucrarile celorlalte doua ateliere.
Monumentele ramanicului tarziu din aceasta zona intinsa nu pot fi opera unui singur santier, ci exista un
complex de santiere inrudite, care au favorizat circulatia elementelor structive si decorative.
8. Faza final a goticului trziu, este realizata de
biserica Neagra din Brasov (Fig. 5).
Inceputa inainte de sfarsitul secolului al XIV-lea. La
inceput spatiul navelor corului era compartimentat in
cate cinci travee cu ajutorul a cinci perechi de stalpipartea Estica fiind intregita de o absida cu sapte laturi.
(Fig. 5), PLAN Biserica Neagra, (Mun. Brasov)
Aceasta a avut ca prim model biserica dinn Sebes Alba, de
la care a fost preluata ideea corului de tip hala cu trei nave.
Contrafortii sunt decorati cu statui sub baldachine, iar in partea superioara, sunt prelungiti de verticalele
unor pinaclii piramidali, impodobiti cu frunze si fleuroane.
Seria de portale: cate doua pe laturile de Nord si de Sud, si unul pe latura Vestica.
Acestea surprind prin jocul foarte liber al formelor, prin abundenta stufoasa a decorului, intr-o tratare care
incheie ultima faza a goticului.
Latura de nord a bisericii este prevazuta cu doua intrari monumentale: Poarta de aur si Poarta Sf. jertfe.
Traseele polilobe se mentin, dar profilele au forme mai moi, iar arcul exterior semicircular si fara cenzura al
Portii Sf. Jertfe este un simptom al trecerii catre stilul Renasterii.[5]

9. CONCLUZII
Cele patru mari biserici de oras din Sibiu (Biserica Evanghelica), Sebes-Alba (Biserica Evanghelica), Cluj
(Catedrala Sf. Mihail) si Brasov (Biserica Neagra), au pentru arhitectura transilvaneana din secolele XIV-XV
valoarea unor repere fundamentale, in legatura cu ele fiind posibila intelegere a principalelor variatii ale
goticului local. Categoria cea mai importanta- prin valoarea artistica si decoratia pastrata- este constituita de

biserica-hala. Santierul cel mai bine dezvoltat a fost creeat pe langa biserica Sf. Mihail din Cluj, de aici
dezvoltandu-se mai multe echipe din diferite localitati transilvanene ( Sebes-Alba, mesteri de la santierul
domului, Sf. Vitus din Praga; Carta- mesterii manasitirii cisterciene, etc.) si a unor mesteri originari din
Austria, Boemia, Slovacia.
Deosebit de semnificativa pentru configuratia artistica a Transilvaniei din a doua jumatate a secolului al XIIIlea si inceputul secolului al XIV-lea, este convietuirea goticului timpuriu cu romanicul tarziu, romanic care se
intalneste la anumite catedrale si basilici, pastrandu-se grosimea zidurilor exterioare si contrafortii alipiti
acestora, si absenta arcelor butante.

[1] VIRGIL, VATASIANU. Istoria artei feudale in Tarile Romane (vol. 1). Arta de dezvoltare a feudalismului.
, p. 40
[2] VIRGIL, VATASIANU. Istoria artei feudale in Tarile Romane (vol. 1). Arta de dezvoltare a feudalismului.
, p. 40
[3] VIRGIL, VATASIANU. Istoria artei feudale in Tarile Romane (vol. 1). Arta de dezvoltare a feudalismului.
, p. 42
[4] GHE., CURINSCHI VORONA. Istoria arhitecturii in Romania, p. 49
[5] GHE., CURINSCHI VORONA. Istoria arhitecturii in Romania, p.53
BIBLIOGRAFIE
G., OPRESCU. Bisericile cetati ale sasilor din Ardeal, Editura A.R.P. ROMANIA, 1956, BUCURESTI
VIRGIL, VATASIANU. Istoria artei feudale in Tarile Romane (vol. 1). Arta de dezvoltare a feudalismului.
, Editura A.R.P. ROMANIA, 1959, BUCURESTI
VASILE, DRAGUT. Arta gotica in Romania, Editura Meridiane, 1979, BUCURESTI
GHE., CURINSCHI VORONA. Istoria arhitecturii in Romania, Editura Tehnica, 1981, BUCURESTI
HERMANN, FABINI. Sibiul gotic, Editura Tehnica, 1982, BUCURESTI