AMBARCATIUNI SI MANEVRA

AMBARCATIUNILOR
Transporturi

AMBARCATIUNI SI MANEVRA AMBARCATIUNILOR

SECTIUNEA 1 / Generalitati
Art. 105. - Ambarcatiunea este un mijloc plutitor de dimensiuni mici, capabil sa
se deplaseze sub efectul unui mijloc de propulsie (rame, vele, motor, manele), destinat
pentru pregatirea marinareasca a echipajelor, pentru salvarea echipajelor sau pentru
transport persoane, materiale, etc.
Art. 106. - Ambarcatiunile, la bordul navelor se numeroteaza de la prova la pupa,
numerele fara sot in tribord, iar cele cu sot in babord. La ambarcatiunile ce se construiesc
pentru tribordul navei, dopul de scurgere al apei se amplaseaza in dreapta chilei, iar cele
din babord in stanga chilei.

SECTIUNEA a 2-a / Clasificarea ambarcatiunilor

Art. 107. - (1)Ambarcatiunile se clasifica astfel:
(2) Ambarcatiuni de serviciu:
a) barcaze de 14-20 rame;
b) ambarcatiuni de 4+1;6+1;8+1;10+1;
c) baleniere de 5 la 7 rame;
d) pui de 2 la 4 rame;
e) ambarcatiuni cu motor;
f) salupe.
(3) Dupa sistemul de propulsie:
a) ambarcatiuni cu rame;

b) ambarcatiuni cu vele;
c) ambarcatiuni cu rame si vele;
d) ambarcatiuni cu motor;
e) ambarcatiuni cu motor si vele;
f) ambarcatiuni cu propulsie mecanica(actionata de manele).
(4) Dupa forma operei moarte:
a) ambarcatiuni cu pupa taiata;
b) ambarcatiuni cu pupa ascutita (baleniere).
(5) Dupa forma operei vii:
a) ambarcatiuni cu opera vie rotunda;
b) ambarcatiuni cu opera vie in forma de V;
c) ambarcatiuni cu redan;
d) ambarcatiuni cu fundul plat;
e) ambarcatiuni cu lest si coaste in forma de S;
f) ambarcatiuni cu opera vie mixta, apare prove in V iar spre pupa
rotunda; :
(6) Dupa materialul de constructie:
b) din lemn;
c) din metal;
d) mixte (din lemn si metal);
e) din mase plastice;
f) din cauciuc.
(7) Dupa sistemul de constructie:
a) latin;

b) suprapus;
c) diagonal;
d) caravelelor(latin exterior si diagonal interior);
e) cusaturilor(latin cu cusaturi).

Sistemul de constructie Latin

Sistemul de constructie Suprapus

Sistemul de constructie Diagonal

SECTIUNEA a 3-a
1. Nomenclatura barcilor
Art. 108. (1) Partile mari componente ale ambarcatiunilor au aceleasi denumiri
ca si ale navelor: prova, pupa, tribord, babord, chila, etrava, etambou, carlinga, curenti,
bordaj, copastie,etc.
(2) In afara acestor denumiri, la ambarcatiuni intalnim denumiri specifice acestora
si anume (vezi figura):
1.

Carlig pentru barbeta.

2.

Talpa pentru bastonul felinarului.

3.

Banc.

4.

Dispozitiv pentru ridicat ambarcatiunea (laba de gasca).

5.

Pana de fixare a contrachilei.

6.

Cavila.

7.

Talpa arborelui.

8.

Panou.

9.

Dop de scurgere a apei.

10.

Reazem pentru picioare.

11.

Gratar pupa.

12.

Sina de protectie a chilei.

13.

Lacasul de prindere a bordajului in chila.

14.

Guseu pentru fixarea etambreului de chila.

15.

Balamaua inferioara a carmei.

16.

Gaura pentru saula de asigurare a carmei.

17.

Cuiul balamalei.

18.

Intaritura oglinzii.

19.

Capul carmei.

20.

Ochi pentru scota.

21.

Lacasul spatarului.

22.

Spatar.

23.

Banchet pupa.

24.

Tachet metalic.

25.

Guseu metalic.

26.

Talpa furchetului.

27.

Placuta furchetului.

28.

Ochi pentru sarturi.

29.

Intaritura de lemn pentru guseu metalic.

30.

Bratara pentru fixarea catargului.

31.

Etambreul bastonului felinarului.

32.

Cozoroc.

33.

Pana carmei.

34.

Contrachila.

35.

Chila.

2. Destinatia partilor componente ale ambarcatiunilor

Art. 109. - Partile mari componente ale ambarcatiunilor:
a) bancurile sunt scanduri transversale pe care stau tragatorii. Ele sunt
sustinute la centru de pontili;
b) spatarul barcii este o placa de lemn de care stau rezemati cei ce stau in
camera barcii. Pe spatele barcii se pitureaza chemarea ambarcatiunii, chemarea tuturor
ambarcatiunilor, numarul de oameni ce pot fi luati la bord pe timp bun si pe timp rau;
c) banchetii sunt scandurile pe care stau persoanele transportate in camera
barcii;
d) gratarele sunt niste piese din lemn care se aseaza pe fundul barcii si
care pot avea diferite forme in functie de locul in care se afla pozitionate;
e) gaura de scurgere a apei este prevazuta cu un dop de lemn sau bronz
asigurat cu un lant. Ambarcatiunile cu postul in bordul tribord al navei au gaura de
scurgere in dreapta chelei iar cele cu postul in bordul babord al navei au gaura de
scurgere in stanga chilei;

f) pontilii sunt suporti verticali instalati sub bancuri sau bancheti pentru a
le mari rezistenta;
g) sprijinitorii sunt stinghii de lemn montate in panouri, pe care se sprijina
tragatorii. Ele sunt demontabile;
h) chila este o grinda de lemn situata in planul longitudinal la partea
inferioara a ambarcatiunii, fiind putin mai scurta decat lungimea totala a acesteia;
i) etrava este o piesa de lemn curbata ce se monteaza in continuarea chilei
la prova;
j) etamboul este o piesa de lemn curbata sau dreapta ce se monteaza in
continuarea chilei la pupa;
k) coastele sunt elemente de consolidare dispuse transversal si incastrate
in chila;
l) carlinga (contrachila) este o scandura de latimea chilei ,dispusa
longitudinal peste aceasta in scopul fixarii coastelor;
m) curentii sunt stinghii de scandura dispuse longitudinal, pe coaste, in
partea interioara a barcii. Rolul lor este de a intari coastele. Curentul dispus la partea
superioara a coastelor se numeste stringher;
n) copastie este formata din doua grinzi longitudinale fixate in borduri la
partea superioara a coastelor. In copastie sunt practicate gauri cu garnituri metalice in
care se introduc furcheti. Unele ambarcatiuni au in loc de gauri pentru furcheti niste
scobituri cu garnituri de bronz in care se introduc ramele. Aceste scobituri se numesc
dame si pot fi acoperite cu capace. Atat damele cat si capacele lor nu sunt dispuse in
copastie ci deasupra acesteia pe o scandura care formeaza parapetul barcii;
o) braul este format din doua sipci subtiri dispuse longitudinal pe bordaj,
sub copastie si serveste la protejarea bordajulu;.
p) bordajul barcii este invelisul exterior care se dispune pe coaste, format
din file;
q) tabloul barcii este partea din pupa care inchide barca;
r) camera barcii este spatiul de la pupa dintre primul banc si spatar, in
care se transporta persoane sau materiale.

SECTIUNEA a 4-a
1. Sisteme de ramare

Art. 110. Sistemul de ramare sau trasul la rame difera in functie de tipul de
ambarcatiune:
a) La puiul de doua rame se practica ramarea dubla, adica un om trage la
amandoua ramele. Pe distante mici se poate practica si godierea cu o singura rama
asezata la pupa. Godierea consta din a face cu rama o miscare in opt care are un efect de
elice.

b) Pe baleniere se practica ramarea pe bancuri simple ,adica pe fiecare banc

rameaza un singur om. Oamenii se afla aranjati in zig-zag.

c) Pe ambarcatiunile mari si in general pe ambarcatiunile de salvare se

practica sistemul de ramare pe bancuri duble, adica pe fiecare banc rameaza doi oameni.

d) La ramatul in randam oamenii se afla dispusi in ambarcatiune in

zigzag.
e) Pe puiuri de patru rame se practica si sistemul de ramat denumit
randam, la care pe trei bancuri se afla cate un marinar. Cel de la centru trage la doua
rame. iar ceilalti trag la o singura rama.

2. Scoala de rame
Art. 111. (1) Din punct de vedere mecanic, rama este o parghie de ordinul 2,
avand punct de sprijin pe furchet. Operatiunea de scoatere a ramelor din pozitia in care se
afla asezate in ambarcatiune, in pozitia convenabila pentru ramare se numeste armarea
ramelor. Armarea se face in doi timpi si anume:
a) la comanda Armati fiecare om apuca cu mana dinspre interiorul
ambarcatiunii, manerul ramei, iar cu mana dinspre bordaj, indoita din cot, sustine rama
sprijinind-o pe incheietura bratului. Armarea incepe cu ramele din pupa. Oamenii
armamentului din prova tribord si babord arunca succesiv pana ramelor afara, incepand
cu rama sefului de rame.

b) la comanda Drepti se ridica rama si se aseaza pe furchet (dama),

apucand manerul cu ambele maini. La pozitia drepti, ramele trebuie sa fie orizontale,
perpendiculare pe copastie, cu pana paralela cu suprafata apei si tinuta de maner cu
unghiile in sus. Toate ramele ambarcatiunii trebuie sa fie paralele intre ele.
(2) Ramarea se face in trei timpi si anume:
a) se intind bratele inclinand, fara a rasuci rama in palma, miscarea maini
trebuind sa se faca numai din incheietura pumnului. Pana ramei este dusa atunci inapoi,
spre pupa, inclinata cu marginea dinspre pupa in jos, ramele de aceiasi parte trebuie sa fie
tot timpul paralele.
b) corpul se trage inapoi ridicand putin manerul, asa ca 2/3 din pana sa intre
in apa. Corpul se lasa mult pe spate, iar cand a ajuns la limita cursei se strang si bratele cu
o zvacnitura puternica. Trebuie mentionat ca numai aceasta ultima zvacnitura trebuie
facuta din brate, restul ramarii facandu-se numai prin greutatea corpului. Aceasta pentru a
nu obosi muschii bratelor si pentru a permite o ramare indelungata.
c) se revine la pozitia drepti, unde se face o mica pauza.

(3) Timpii I si III trebuie sa fie scurti, pe cand timpul II trebuie sa fie lung la apa
(lung pe spate). In tot timpul ramarii corpul trebuie sa fie tinut drept iar capul sus.
(4) La ramarea inapoi, la timpul I se duce corpul inapoi, strangand bratele, la
timpul II impinge corpul inainte, bagand rama in apa, iar la timpul III se revine la pozitia
initiala.
(5) Toate comenzile se dau de catre seful de ambarcatiune, restul oamenilor nu
vorbesc decat pentru a comunica eventualele accidente.

(6) Ramarea se incepe la comanda Inainte !. Daca cele doua borduri trageau in
sens invers, pentru ca ambele sa traga inainte se da comanda Tribord (Babord) drepti !
apoi Inainte peste tot !. Cand numai un bord trebuie sa traga se comanda Tribord
(Babord) drepti !. Ramarea inapoi se incepe la comenzile Tribord (Babord) inapoi !,
sau Inapoi peste tot !. La comanda Opriti ! ramele se baga in apa perpendicular pe
suprafata apei. La comanda Ramele in repaus !, ramelor li se da o miscare de alunecare
spre interiorul ambarcatiunii si se sprijina manerul sub stringherul din bordul opus
furchetului. La comanda Las-sa mearga ! se da drumul manerului, rama alunecand de-a
lungul copastiei cu pana spre pupa. Daca ramele nu sunt legate de furcheti, oameni lasa
sa alunece ramele ca mai sus, tinand insa tot timpul mana pe maner. La comanda Intrati
ramele ! se apuca ramele ca si la armare, se scot din furcheti si se aseaza in
ambarcatiune. Inceputul miscarii se va face de catre oamenii din prova.
(7) Pozitia de salut marinaresc care se adreseaza comandantilor de nave si
personalitatilor, de catre ambarcatiuni cu rame se executa la comanda Sus ramele !. La
aceasta comanda, tragatorii apasa cu mana dinspre interiorul ambarcatiunii manerul ramei
in jos, iar cu cealalta mana ridica rama vertical cu pana in sus in planul longitudinal al
ambarcatiunii. Mana din interior este lipita de corp iar cea din exterior prinde rama mai
sus, cotul fiind paralel cu suprafata apei.
(8) Dupa ce au fost bine insusite operatiunile teoretice se poate incepe ramarea
propriu-zisa. Astfel ramarea se invata dupa explicarea miscarilor, prin numaratoarea in
trei sau doi timpi. Pentru incepatori este recomandata numaratoarea in trei timpi: unu,
dooooi, trei. Cand armamentul a insusit bine ramarea iar oamenii isi coordoneaza bine
ritmul se trece la numaratoarea in doi timpi: unu, doi, sau la ramarea conform comenzii
Dupa sefii de rame ,inainte !.
(9) Pentru un armament neantrenat, ritmul de ramare este de 26-28 ramari pe
minut, iar pentru un armament bine instruit ritmul de ramare este de 32-34 ramari pe
minut.
(10) Manevra ambarcatiunilor se face de regula cu ajutorul carmei, dar pentru
accelerarea manevrei se pot folosi si ramele. Schimbarea directiei de deplasare se poate
efectua dand comanda Tribord inainte, babord inapoi ! , in aceasta situatie
ambarcatiunea intoarce pe loc, efectul carmei fiind aproape nul.

SECTIUNEA a 5-a
1. Manevra ambarcatiunilor cu rame
Art. 112. (1) La plecare, seful de ambarcatiune comanda Afara prova!, omul
din prova ambarcatiunii folosind partea din lemn a cangii impinge cu putere cangea in
nava sau cheu. Daca bordajul ambarcatiunii se freaca de cheu sau nava, seful
ambarcatiunii apara bordajul impreuna cu oamenii din bordul cu care este acostata. Dupa
indepartarea ambarcatiunii de nava sau cheu se armeaza dupa cum s-a mai aratat.

(2) Pentru acostarea la o nava, ambarcatiunea este orientata cu prova in directia

provei navei la care acosteaza. Daca drumul ambarcatiunii este aproximativ paralel cu al
navei, acostarea se executa din inertie introducand ramele la o distanta convenabila de
scara. Daca insa ambarcatiunea si nava au drumuri opuse, ambarcatiunea trebuie sa faca
mai intai un rondou din carma si rame, dupa care acosteaza.
(3) Pe fluviu si curent este necesar ramarea in amonte paralel cu scara navei pana
la mica distanta de aceasta. Se va orienta prova spre nava si apoi se va merge din inertie.
Pe fluviu si in locuri unde exista curent plecarea este usoara, deoarece ambarcatiunea
poate fi manevrata cu ajutorul carmei chiar daca nu are viteza.
(4) O acostare este considerata corecta atunci cand la terminarea ei camera barcii
(ambarcatiunii) se afla la scara navei la care se acosteaza.
2. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la/la o nava ancorata pe timp
nefavorabil
Art. 113. (1) Acostarea este recomandata sa se executa sub vantul navei.
Apropierea se face paralel cu nava pana cand aceasta va da ambarcatiunii o parama. Dupa
ce s-a luat volta paramei in ambarcatiune, aceasta se scurge pana la scara navei.
(2) Ambarcatiunea va stationa la scara navei numai cat timp este necesar pentru
ambarcarea sau debarcarea personalului sau materialelor transportate. In perioada in care
ambarcatiunea este acostata la scara navei, trebuie sa se acorde o atentie deosebita
protejari bordajului. Este recomandat ca de-a lungul bordajului nava sa monteze o
parama prevazuta cu sugrumatori, pe care ambarcatiunea o poate folosi pentru usurarea
manevrei.
(3) Acostare la o nava nu trebuie sa se faca in prova scarii acesteia deoarece
ambarcatiune poate sa fie prinsa cu pupa sub scara. Din aceasta cauza este indicat ca
apropierea sa se faca numai cu prova la scara si sa se mentina ambarcatiunea folosind
numai carma si parama data de la nava. O alta parama data de la nava la pupa, in aceasta
situatie nu mai este necesar.
(4) Acostarea la o nava care se afla ancorata in vant si curenti, daca starea marii o
permite, se poate executa si in vantul acesteia. De regula, in astfel de situatii bordul din
vant este sub curent. Pentru usurarea manevrei de acostare, nava poate pune carma in
vant astfel ca ambarcatiunea la acostare sa nu fie travers pe vant ci sa aiba vantul din
prova.
(5) La plecare, cand ambarcatiunea s-a desprins de bordajul navei, se rameaza
rapid si se pleaca cu prova in vant. Cand marea este puternic montata (valuri mari, vant
puternic si curent), este recomandat ca ambarcatiunea sa nu acosteze la scara navei, ci la
pupa acesteia fiind astfel mai bine protejata.
3. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la (la) tangon

Art. 114. (1) Acostarea ambarcatiunii la tangon se face in functie de pozitia

scarii de pisica, a vantului si a valurilor. Manevra este mult mai usoara decat acostarea la
scara unei nave deoarece ramele ambarcatiunii pot fi folosite la manevra pana in
momentul legarii acesteia.
(2) Seful ambarcatiunii orienteaza prova acesteia spre nava, sub tangon, pana la
scara de pisica. Se va da barbeta prova la nava unde aceasta va fi voltata.
(3) Plecarea ambarcatiunii de la tangon se va face dupa armarea ramelor.
4. Plecarea si acostarea ambarcatiunilor cu rame de la (la) cheu
Art. 115. (1) Pentru executarea manevrei de plecare de la cheu cu o
ambarcatiune cu rame, se dezleaga barbetele prova si pupa, in continuare ambarcatiunea
este mentinuta de cheu cu cangea de catre omul din prova. In lipsa cangii ambarcatiunea
este tinuta cu mana. La ordinul Afara prova ! , omul din prova, impinge ambarcatiunea
cu putere, departand-o de cheu.
(2) Armamentul armeaza la ordin si tot la ordin incepe ramarea. Carma se pune de
regula in bordul in care trebuie sa se indeparteze ambarcatiunea.
(3) Este bine sa se guverneze cu unghiuri mici de carma deoarece manevrarea cu
unghiuri mari de carma reduce mult viteza ambarcatiunii.
(4) Manevra de acostare la cheu se executa prind deplasarea ambarcatiunii spre
cheu cu viteza cat mai mica si cat mai paralela cu acesta. De obicei se orienteaza prova
in directia punctului de acostare intr-un unghi convenabil situatiei, iar la apropierea de
cheu se pune carma in bordul opus acostarii, aducand astfel ambarcatiunea paralel cu
cheul.
(5) Petru legarea ambarcatiunii la cheu omul din prova foloseste cangea pentru
apropiere, dupa care arunca barbeta prova. Daca nu are cine prinde barbeta acesta sare pe
cheu cu ea si o leaga.
(6) Oprirea ramarii se face tinand cont de inertia ambarcatiunii, de curent si vant,
precum si de efectul carmei.
5. Acostarea si plecarea unei ambarcatiuni cu rame la (de la) o plaja cu brizanti
Art. 116. (1) Manevra ambarcatiunii se face cu viteza mare tinandu-se prova
perpendiculara pe val. Daca ambarcatiunea vine travers, exista riscul rasturnarii sau
umplerii cu apa.
(2) Dupa apropierea la o distanta convenabila se fundariseste ancora pe la pupa
apoi se fileaza parama pana ce ambarcatiunea atinge fundul.

(3) Daca este posibil se da o parama la prova pentru a trage ambarcatiunea pe

plaja, iar daca nu, armamentul impiedica venirea acesteia travers cu ajutorul ramelor sau
sarind in apa si tragand ambarcatiunea pe plaja.
(4) Pentru a pleca se muta parama ancorei la prova ambarcatiunii dupa ce aceasta
a fost intoarsa si pozitionata cu prova in val,. armamentul incepe sa o impinga iar omul
din prova recupera parama ancorei. La o adancime convenabila tragatorii din prova se
urca si incep ramarea in forta iar cei din pupa continua sa impinga cat timp le permite
adancimea apei dupa care se urca si ei si incep ramarea. Trebuie avut in vedere ca atat la
acostare cat si la plecare carma trebuie scoasa si luata la bord.
(5) Pentru acostarea ambarcatiuni pe o plaja care are panta fundului defavorabila
manevrei, se vor lua cu parama ancorei doua volte in jurul ambarcatiunii iar de acestea se
leaga un palanc fixat cu celalalt capat la un punct fix de pe plaja. Sub prova ambarcatiunii
se pune un scondru care va usura ridicarea. Inainte de a incepe manevra de ridicare,
ambarcatiunea trebuie golita de obiectele grele. In lipsa palancului ambarcatiunea poate fi
trasa si cu ajutorul armamentului ce se va dispune in jurul ei in sector pupa. Se
recomanda sa nu se trage ambarcatiunea pe plaja cu ajutorul barbetei, deoarece prova se
afunda in nisip iar operatiunea devenind imposibila.
6. Acostarea unei ambarcatiuni cu rame la o nava esuata
Art. 117. (1) Atunci cand situatia impune apropierea ambarcatiunii de o nava in
pericol sau esuata, pentru salvarea oamenilor aflati la bord, apropierea se va face pe la
pupa sau prova navei numai in bordul de sub vant.
(2) In situatia cand marea este montata, ambarcatiunea trebuie sa se mentina cu
prova in vant cu ajutorul ramelor sau folosind o parama lunga data din prova la nava.
(3) Ambarcatiunea se mai poate apropia de nava ancorand in vantul navei dupa
care se scurge pe parama ancorei, venind cu pupa la aceasta.
(4) Daca nava aflata in pericol are banda mare, ambarcatiunea trebuie sa se
apropie pentru salvarea echipajului pana la limita de siguranta, deoarece exista pericolul
rasturnarii sau scufundarii navei.
(5) Este total interzis acostarea la o nava care se scufunda.
7. Acostarea si plecarea la (de la) o nava in mars a unei ambarcatiuni cu rame
Art. 118. (1) Pentru acostarea la o nava in mars, ambarcatiunea va trebui sa
ceara in prealabil aprobarea, solicitand totodata bordul in care poate acosta. Dupa ce
obtine aprobarea, se apropie de drumul navei pana ce va ajunge la traversul acesteia.
(2) Dupa ce reduce viteza, nava va da un brat fals ambarcatiunii si totodata o va
proteja cu baloane de acostare tinute de oameni de pe punte.

(3) In momentul in care ambarcatiunea se apropie de nava se introduc ramele in

barca si se prinde bratul fals de la nava. Pentru reusita manevrei este necesar ca oamenii
armamentului sa rameze in forta pentru a imprima ambarcatiunii viteza necesara
apropierii din inertie de nava .
(4) La plecare, valul produs de nava scoate cu multa usurinta prova ambarcatiunii
dupa ce aceasta elibereaza bratul fals.
(5) Acostarea la o nava in deriva se va executa intotdeauna in bordul de sub vant
deoarece ambarcatiunea este ferita de valuri si poate manevra mai usor. Plecarea insa este
mult ingreunata de nava care deriveaza peste ambarcatiune, fiind necesar ca armamentul
sa rameze in forta pana la indepartarea de nava.
8.Ancorarea si plecarea de la ancora a unei ambarcatiuni cu rame
Art. 119. (1) Pentru ancorarea unei ambarcatiuni este necesar sa se cunoasca cu
aproximatie adancimea apei. Daca parama ancorei este suficient de lunga se va executa
ancorajul iar daca nu ambarcatiunea va sta in deriva.
(2) Daca se constata ca se poate executa ancorajul, la ordin, omul din prova
pregateste ancora si parama ancorei. La terminarea pregatirii va raporta Gata de
fundarisit !. In acest moment seful ambarcatiunii va ordona Opriti ! si apoi Inapoi
peste tot !.
(3) Cand ambarcatiunea incepe sa aiba inertie inapoi, la comanda Funda
ancora !, ancora se fundariseste iar omul din prova, va fila parama pana cand primeste
comanda Volta !.
(4) Este bine sa se fileze parama de trei ori adancimea apei. Daca parama ancorei
este de aproximativ adancimea apei, la valuri mai mari aceasta va fi intinsa de ridicarea
ambarcatiunii si implicit va smulge ancora.
(5) Daca in ambarcatiune exista o a doua ancora (in lipsa ei o greutate) se
recomanda ca pe mare rea aceasta sa se lege la jumatatea lungimii paramei de ancora. In
aceasta situatie parama va face o curbura ce va opri intinderea paramei de ancora cand
ambarcatiunea se va afla pe val.
(6) Pentru a preintampina intinderea paramei si smulgerea ancorei se mai poate
folosi cu mult succes sandoul. Din timp se monteaza pe parama doua inele metalice de
care se va prinde un sandou elastic care se intinde o data cu urcarea ambarcatiunii pe val.
Sandoul se mai poate folosi si in cazul remorcajului pe furtuna, montandu-se la jumatatea
paramei de remorcaj.
9. Remorcarea ambarcatiunilor cu rame

Art. 120. (1) Remorcarea ambarcatiunilor se face in functie de numarul

acestora, de lungimea remorcii de care se dispune si de inaltimea navei care executa
remorcajul. De regula lungimea remorcii se stabileste evitandu-se ca ambarcatiunea sa
suporte curentul respins de elice. Atunci cand remorcajul se executa in linie de sir iar
pupa navei ce remorcheaza este joasa, ambarcatiunile se leaga una inapoia celeilalte
trecand remorca prin inelul etravei si apoi legandu-o de primul banc din prova al primei
ambarcatiuni. Ambarcatiunile urmatoare se vor lega una inapoia celeilalte cu ajutorul
barbetelor. In aceasta situatie se va avea in vedere ca ambarcatiunea cea mai grea sa fie
langa remorcher. Daca pupa navei care remorcheaza este inalta, se va da remorca la una
din ambarcatiuni iar celelalte se vor interpune intre aceasta si nava legandu-si barbetele
de parama de remorcaj. In astfel de situatii ambarcatiunea cea mai grea va primi parama
de remorcaj.
(2) In situatia in care remorca nu este suficient de lunga ,nava care remorcheaza
este inalta si este necesar sa se remorcheze mai multe ambarcatiuni ,atunci acestea se vor
interpune intre ultima ambarcatiune si nava, legandu-si barbetele de o parte si de alta fata
de remorca.
(3) Daca remorcajul nu este de lunga durata ambarcatiunile vor da barbetele la
remorcher si folosind carma pastreaza distanta intre ele. Pentru a nu produce apropierea
ambarcatiunilor remorcherul micsoreaza viteza.
(4) In aceste situatii seful ambarcatiunii trebuie sa guverneze atent.
(5) La terminarea manevrei de remorcaj, pentru molarea remorcii, remorcherul
trebuie sa micsoreaza viteza.
(7) Cand mai multe ambarcatiuni remorcheaza o nava, ambarcatiunea cea mai
grea se va aseza langa nava iar celelalte se vor dispune astfel:
a) toate ambarcatiunile intr-o singura linie de sir;
b) ambarcatiunile dispuse in mai multe coloane, fiecare coloana in linie
de sir.
.
(8) Ambarcatiunile se pot lega pentru scurta durata si la ureche atunci cand sunt
manevrate de salupe sau ambarcatiuni cu motor. In astfel de situatii ambarcatiunea va fi
legata sub vantul salupei iar seful ambarcatiuni va guverna paralel cu aceasta tinand cont
de faptul ca daca pune carma in afara, ambarcatiunea se indeparteaza de salupa iar daca
pune carma inauntru, se apropie de aceasta.
(9) Intre ambarcatiune si salupa se vor scoate baloane de protectie.
(10) In general este bine ca remorcajul ambarcatiunilor sa se faca cu parame
sintetice sau vegetale.

10. Traversarea unui fluviu a ambarcatiunilor cu rame

Art. 121. (1) Pentru a traversa un fluviu cu o ambarcatiune cu rame trebui sa se
tina cont de curent, se manevreaza cat mai aproape de mal in amonte unde curentul este
mai slab si unde pot apare eventuali contracurenti.
(2) Dupa ce a urcat in amonte se manevreaza pe punctul de destinatie dupa
rezultanta directiei curentului si a ambarcatiunii.
(3) In situatia cand se naviga in aval pe un fluviu, se va manevra pe centrul sau
pentru a profita cat mai mult de viteza curentului.
(4) Trebuie acordata o deosebita atentie la trecerea pe sub poduri, analizand foarte
bine largimea trecerii dintre picioarele podului.
(5) Daca curentul fluviului este puternic se va rama scurt si repede pentru a avea o
viteza cat mai mare. Se va guverna cu prova pe directia curentului.
(6) In toate aceste situatii ancora trebuie pregatita pentru a putea fi folosita
imediat.
11. Manevra pe vreme rea a ambarcatiunilor cu rame
Art. 122. (1) Manevrarea ambarcatiunii se va face in asa fel incat sa evite ca
valurile sa se sparga in ambarcatiune, iar prova sa cada in golul ce urmeaza valului.
(2) Daca ambarcatiunea merge cu valul din pupa, pentru ca ambarcatiunea sa nu
ajunga travers intre valuri si sa se rastoarne, trebuie manevrat astfel incat aceasta sa aiba
inertie mare deoarece valul care vine ridica intai pupa ,apoi tine ambarcatiunea un timp
orizontala si in cele din urma ridica prova, iar dupa trecerea valului va ramane cu pupa
ridicata pe panta valului si cu prova in jos putandu-se rasturna.
(3) Ambarcatiunea trebuie sa evite stationarea pe val, oprind ramarea cand trece
valul si ramand dupa trecerea acestuia.
12. Manevra de om la apa a ambarcatiunilor cu rame
Art. 123. Pentru manevra de om la apa ambarcatiunea va manevra intotdeauna
cu prova in vant, in directia celui cazut in apa. La o distanta apreciata de conducatorul
ambarcatiunii se stopeaza ramarea. Omul din prova va arunca celui din apa colacul de
salvare si eventual barbeta prova dupa ce acesteia i-a improvizat o gasa. Dupa ce a prins
colacul de salvare sau barbeta prova omul din apa se va scurge pe langa ambarcatiunea
care guverneaza din inertie si se va urca pe la pupa ajutat de oamenii echipajului.
Greutatea manevrei consta in faptul ca la locul accidentului trebuie sa se vina cu prova in
vant, in timp minim si cu viteza redusa.

13. Transportul proviziilor si materialelor cu ambarcatiunile cu rame

Art. 124. (1) Sefului ambarcatiunii va urmari stivuirea corecta si amararea
materialelor pentru a nu compromite stabilitatea ambarcatiunii. Materialele sau proviziile
vor fi acoperite cu prelate pentru a fi protejate contra valurilor si ploii.
(2) Ambarcatiunea trebuie protejata de contactul cu materiale grele sau murdare
folosind paete, capoate, prelate, etc. Materialele grele trebuie asezate la centrul
ambarcatiunii si amarate solid.
(3) Daca se transporta nisip acesta se pune in saci sau direct in ambarcatiune.
Daca se pune direct in ambarcatiune atunci atat fundul cat si bordajul acesteia vor proteja
cu prelate.
(4)Ambarcatiunea incarcata trebuie sa aiba bordul liber destul de ridicat pentru a
nu ambarca apa.
(5) Pentru transportul banilor sau materialelor pretioase se pregateste un sac in
care se pun acestea si de care se leaga o capatana de ancora. Lungimea saulei cu care se
leaga capatana de ancora trebuie sa fie suficienta pentru a permite plutirea acesteia in caz
de accident. Incarcatura trebuie asezata la pupa ambarcatiunii astfel incat aceasta sa nu fie
prinsa sub bancuri in cazul rasturnarii.
(6) Apa dulce se poate transporta in butoaie, saci de plastic sau direct in
ambarcatiune. Transportul apei dulci direct in ambarcatiune se face numai pe mare calma
cand nu exista pericolul ca apa dulce sa se amestece cu apa de mare. Inainte de efectuarea
transportului ambarcatiunea trebuie bine spalata cu apa dulce.
(6) Cand se transporta apa dulce in saci de plastic trebuie sa se tina cont de starea
marii, deoarece sacii nefiind rigizi, deformarea lor poate inrautatii stabilitatea
ambarcatiunii.
(7) Cand transportul se face cu butoaie acestea trebuie amarate bine si de
preferinta la centrul ambarcatiunii.
(8) Ambarcatiunile incarcate este de preferat sa fie remorcate de alte ambarcatiuni
sau salupe deoarece acestea guverneaza greu, iar datorita incarcaturii locul tragatorilor
este redus.