REFERAT : Analiza generala a utilizarii resurselor materiale in productie

Efectuat:Cretu Alexandra
Studenta anului II ,
Specialitatea Marketing si Logistica,USM
Verificat:Barcari Igor A.
Lector superior universitar,
Catedra MK i REI
Introducere
Resursele materiale constituie o parte din ansamblul intrarilor in sistemul intreprindere, care prin combinare si comensurare
concura la realizarea iesirilor reprezentand bunuri si servicii destinate pietei.
In mod concret, resursele materiale formeaza suportul material al capitalului fix (mijloace fixe, respectiv active fixe de
exploatare) si al capitalului circulant (stocuri, ca element de baza in structura activelor circulante). Ca structuri specifice,
activele fixe si cele circulante constituie elementele definitorii, suportul realizarii functiei productive in cadrul sistemului
intreprindere.
.Analiza gestiunii mijloacelor fixe
Problematica analizei gestiunii mijloacelor fixe, aduce in discutie urmatoarele aspecte:
analiza dinamicii, structurii si starii functionale a mijloacelor fixe;
analiza utilizarii mijloacelor fixe si a reflectarii consecintelor modificarii acestora in performantele economico-financiare
ale intreprinderii
Analiza dinamicii, structurii si starii functionale a mijloacelor fixe
Analiza in dinamica imobilizarilor corporale, constituie o problema interna a fiecarei intreprinderi, care urmareate sa
evidentieze, pe de o parte, materializarea programului investitional, iar pe de alta parte, dinamica si masa efectelor produse.
In analiza dinamicii mijloacelor fixe se recomanda a se utiliza valoarea de intrare a acestora, precum si valoarea medie
anuala , deoarece efectele produse sunt supuse fluctuatiilor preturilor. Rartiunea utilizarii acestora este justificata prin
aceea ca valoarea de
intrare caracterizeaza dimensiunea mijloacelor fixe la un moment dat, in timp ce valoarea medie anuala ia in calcul si timpul
de functionare.
Modificarea in dinamica a mijloacelor fixe este rezultatul modificarilor intervenite intre intrarile si iesirile acestora in cursul
perioadei ponderate cu timpul de utilizare si respectiv de neutilizare al acestora.
Valoarea ramasa a mijloacelor fixe nu este concludenta deoarece nu reflecta proportionalitatea cu randamentul acestora, ea
fiind totodata influentata si de sistemul de amortizare.
Evoluia mijloacelor fixe pe un anumit orizont de timp, evideniaza categoriile in care au avut loc mutatii ca urmare a
finalizarii investitiilor. Structurarea mijloacelor fixe se poate realiza dupa mai multe criterii, mai importante fiind:

Dupa modul de participare la realizarea obiectului de activitate al intreprinderii, distingem:

-mijloace fixe direct productive (mijloace fixe active);

-mijloace fixe care nu participa la realizarea productiei, dar creeaza cadrul desfasurarii acesteia.

Dupa modul de grupare, potrivit prevederilor legale (Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in

active corporale si necorporale, precum si Normele metodologice de aplicare ale prevederilor acesteia);
Dupa apartenenta mijloacelor fixe, deosebim:
-mijloace fixe proprii;
-

mijloace fixe inchiriate. In principal, se urmareste dinamica mijloacelor fixe direct productive, pentru ca de modificarea
acestora depinde baza tehnico-materiala a intreprinderilor, suport al realizarii obiectivelor propuse.

Analiza structurii mijloacelor fixe, permite evidentierea acelor categorii spre care s-a orientat programul investitional al
intreprinderii. De obicei, programul investitional este orientat in directia acelor mijloace fixe care participa direct si
nemijlocit la obtinerea de produse finite, executarea de lucrari etc.
Predilect obiectivului propus, se urmareste ponderea diferitelor categorii de mijloace fixe la inceputul, dar si la sfirsitul
perioadei analizate, prioritate acordandu-se mijloacelor fixe active.
In literatura de specialitate, raportul dintre mijloacele fixe active ( Mfa ) si mijloacele
fixe ( Mf ), este cunoscut sub denumirea de compozitia tehnologica a mijloacelor fixe (in acceptiunea de compozitie
tehnologica a capitalului fix). Cerinta de baza, este urmtoarea:

in care:
Mfa- reprezinta valoarea de intrare sau medie a mijloacelor fixe active;
Mf - valoarea de intrare sau medie a mijloacelor fixe;

Mfa
- compozitia tehnologica a mijloacelor fixe sau ponderea mijloacelor fixe active n totalul mijloacelor fixe
Mf
afaerente exploatrii;
n - perioada.
Intre compozitia tehnologica a mijloacelor fixe si efectele de baza ale performantei intreprinderii, se desprind legaturi cauzale
de tip nedeterminist cat si aleatoriu. Cu cat ponderea mijloacelor fixe active in totalul mijloacelor fixe este mai mare, cu atat
este mai puternica influenta exercitata asupra indicatorilor de eficienta a utilizarii mijloacelor fixe (cifra de afaceri, productia
exercitiului, valoarea adaugata, profitul la 1000 lei mijloace fixe), existind o limita dupa care eficienta incepe sa scada.
Pentru evidentierea corelatiei dintre ponderea mijloacelor fixe active in totalul mijloacelor fixe (variabila independent, notat
cu x) si unul dintre indicatorii de eficienta mentionati (de exemplu, cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe reprezentand
variabila dependenta, notata cu y), exista o stransa corelatie exprimata prin functia de regresie de tip parabolic, astfel:
y = a + bx + cx2
Cu cat se imbunatateste structura mijloacelor fixe active, cu atat exista posibilitatea cresterii eficientei utilizarii mijloacelor
fixe totale.
c) Starea mijloacelor fixe, poate fi caracterizata cu ajutorul urmatorilor indicatori
: Gradul de rennoire a mijloacelor fixe (Gr), exprima raportul dintre valoarea mijloacelor fixe intrate ca urmare a
realizrii programului de investitii (Iv) si valoarea mijloacelor fixe existente la sfarsitul exercitiului financiar ( Mf ):

Analiza poate fi efectuata pe total mijloace fixe cat si pe categorii de mijloace fixe.
Gradul de uzura a mijloacelor fixe (Gu), se determine ca raport intre amortizarea cumulata (A) si valoarea de intrare in
patrimoniu a mijloacelor fixe (Mf):

Gradul de uzura a mijloacelor fixe poate fi determinat pe total mijloace fixe, cat si pe principalele categorii de mijloace fixe,
atat la inceputul cat si la sfarsitul anului.
Potrivit reglementarior legale, gradul de uzura mai poate fi determinat si ca raport intre durata consumata (Dc) si durata
normala de functionare (Dnf), astfel:

In mod similar poate fi determinat si gradul de uzura reala a mijloacelor fixe (Gu):

in care:
Dre reprezint durata ramasa din punct de vedere economic, respectiv perioada de
functionare in care mijlocul fix poate fi folosit in conditii de eficienta
Analiza utilizrii mijloacelor fixe
Analiza utilizrii extensive a mijloacelor fixe
In analiza utilizarii extensive a mijloacelor fixe, in principal, a masinilor, utilajelor si instalatiilor de lucru, se folosesc
indicatorii:

Gradul de programare a fondului de timp calendaristic (Gp), care se

determina ca raport intre fondul de timp maxim disponibil al utilajelor (Tmax) si fondul de timp calendaristic (Tc):

Gradul de utilizare a fondului de timp maxim disponibil (Gu), determinat

ca raport ntre fondul de timp efectiv lucrat de utilajele ntreprinderii (T1) i fondul de timp
maxim disponibil (Tmax):

Gradul de folosire a fondului de timp calendaristic (Gf), stabilit ca raport

ntre fondul de timp efectiv lucrat (T1) i fondul de timp calendaristic (Tc):

2. Analiza gestiunii stocurilor

Intr-o economie de piata concurentiala, toti agentii economici sunt interesati sa produca si pe aceast baza sa asigure la un
nivel ridicat satisfacerea cererii consumatorilor.
Problema gestiunii stocurilor trebuie abordata sub multiple aspecte care privesc:
-

analiza formarii stocurilor si a costului stocarii;

analiza utilizarii resurselor precum si a consecintelor acestora asupra

performantelor economico-financiare ale intreprinderii.

Analiza formarii stocurilor si a costului stocarii

Formarea stocurilor
Atat in privinta partidei optime de aprovizionat cat si a intervalului optim intre doua aprovizionari, se folosesc conceptele
modelului WILSON. Pe baza acestui model, partida optima de aprovizionat (qa) se determin utiliznd relatia:

in r:
ct - reprezinta consumul total din resursa materiala analizata;
T - perioada de gestiune luata in calcul ca numar de zile;
c - costul cu efectuarea unei comenzi (lansarea);
c" - costul cu stocarea unei unitati fizice din resursa materiala analizata, pe unitatea de timp.
Intervalul optim intre doua aprovizionari, se determin pe baza relatiei:

in r:

ct
q

- reprezinta numarul optim de aprovizionari;

qa - cantitatea optim de aprovizionat.

Costul stocarii, se poate estima tot pe baza modelului WHILSON, potrivit relatiei:

Ca indicatori complementari, pot fi avuti in vedere urmatorii:

-gradul de ndeplinire a planului de aprovizionare:

-grdul de acoperire a consumului :

-gradul de acoperire cu contracte:

7.2.2. Analiza utilizarii resurselor materiale

In analiza utilizarii resurselor materiale, se folosesc urmatoarele categorii de indicatori:
a) Indicatori analitici

consumul specific, reprezinta cantitatea de resurse materiale consumata

pentru obtinerea unitatii de produs.

El se urmareste in dinamica si in raport cu normele de consum. in acest scop se determin indicele consumului specific:
-

pentru un singur tip de resurse materiala folosita:

pentru mai multe tipuri de resurse materiale folosite:

Daca consumul de materiale se exprima in unitati monetare eterogene, atunci se va lua in calcul consumul specific in
expresie valorica tinand seama de preturile de aprovizionare ale resurselor materiale folosite.
-consumul unitatea specifica (caracteristica functionala a produsului);
- greutatea pe caracteristica functionala;
-ponderea unui anumit tip de material in greutatea produsului;
-coeficientul de folosinta (de randament) stabilit ca raport intre greutatea neta si cea bruta a produsului.
b) Indicatori sintetici
Pentru caracterizarea sintetica a eficientei utilizarii resurselor materiale se recomanda construirea unui sistem de indicatori
pe baza unor modele care sa permita evidentierea legaturii dintre consumul de resurse materiale si diferite laturi ale
activitatii economico-financiare a intreprinderii.
Principalii indicatori sintetici pe baza carora poate fi apreciata eficienta utilizarii resurselor materiale sunt:

Productia obtinuta la 1000 lei valoare transmis.

Modelul de analiza este urmatorul:

in care:
M- reprezintza valoarea resurselor materiale consumate.
Sistemul de factori care influenteaza asupra productiei obtinute la 1000 lei valoare
transmis, este:

Valoarea adugat la 1000 lei valoare transmis, se analizeaz pe baza

modelului:
Sistemul de factori, se prezinta astfel:

 Profitul aferent cifrei de afaceri la 1000 lei valoare transmis, poate fi analizat utilizand modelul:

in care: M - reprezinta valoarea transmis aferenta cifrei de afaceri.

Sistemul de factori este:

2.3 Analiza produciei fizice

Modelul de analiza factoriala a productiei fizice, este urmatorul:

in care:
q reprezint volumul fizic al productiei;

Ct - consumul total de resurse materiale;

cs - consumul specific;
Si - stocul iniial de resurse materiale;
I - intrarile de resurse materiale;
Sf - stocul final de resurse materiale.
Sistemul de factori care influenteaza asupra productiei fizice, este:

Metodologia de analiza factoriala, presupune cuantificarea:

1. Influentei modificarii consumului total de resurse materiale:

din care, datorita:

1.1. Influentei modificarii stocului initial de resurse materiale:

1.2. Influentei modificarii intrarilor de resurse materiale:

1.3. Influentei modificarii stocului final de resurse materiale:

2. Influentei modificrii consumului specific:

7.2.4. Consecintele modificarii consumurilor specifice asupra performantelor

economico-financiare ale intreprinderii

Consumul specific, prin modificarea sa isi pune amprenta asupra urmatorilor indicatori de performanta
economico-financiara:
a) Costul pe unitatea de produs:

b)

Profitul unitatea de produs:

c)

Profitul pe produs:

d)

Cheltuieli la 1000 lei cifr de afaceri:

e)

Profitul pe total ntreprindere:

f)

Ratei rentabilitii resurselor consumate pe unitatea de produs: