Anatomia sistemului endocrin

Generalitati

Glandele cu secreie intern sunt formate din epitelii secretorii ale cror
celule produc substane active, numite hormoni, pe care i elibereaz direct n
snge.
Hormonii sunt substane chimice specifice, care acioneaz la distan de
locul sintezei i produc efecte caracteristice. Se consider glande endocrine
urmtoarele organe: hipofiza, suprarenalele, tiroida, paratiroidele, testiculul,
ovarul, pancreasul insular, timusul, epifiza i, la femei, temporar placenta.
Exist i alte organe care, n afara funciei lor principale, au i celule cu rol
endocrin: antrul piloric secret gastrina, duodenul secret 6-8 hormoni cu rol
n reglarea activitii secretorii i motorii a aparatului digestiv, rinichiul
secret renina i eritropoietina.
n plus, unii neuroni hipotalamici i ai altor organe nervoase au i activitate
secretorie, proces numit neurosecreie, care reprezint tot o funcie
endocrin.
Astfel, sistemul endocrin este conceput ca un sistem anatomofuncional
complex, controlat de sistemul nervos, avnd rolul de a regla i coordona pe
cale umoral activitatea diferitelor organe pe care le integreaz n ansamblul
funciilor organismului.
Principalul rol al glandelor endocrine const n reglarea metabolismului
celular.
Hormonii sunt mesageri chimici de ordinul nti. Ei sunt eliberai de snge i
sunt transportai spre toate celulele corpului. Aici, unii hormoni (n special, cei
proteici) interacioneaz cu receptorii biochimici din membranele celulare. n
urma acestei interaciuni, rezult mesageri chimici de ordinul al doilea (de
exemplu, adenozin monosfatul ciclic AMPc), care provoac modificri
metabolice i funcionale celulare. Ali hormoni (cei sterolici) ptrund n
citoplasma celulei i n nucleu, unde interacioneaz cu materialul genetic,
stimulnd biosinteza proteinelor i enzimelor.