Aparate Termice - Curs - Stanescu - Antonescu AGH I PDF

Dan-Poul STANESCU
Nicolae N. ANTONESCU
APARATE TERMICE
----------- CURS------------
MATR IX
ROM
BU CU RESTI
Nicolae N. A N T O N E S C U
Paul-Dan STANESGU
A P A R A T E
T E R P IO E
CORS
MATRIX ROM
Bucurefti 2013
MATRIX ROM
C.P. 16 -1 6 2
062510 - BUCURETI
tel. 021.4113617,031.4012438, 0372743840
fax 021.4114280
email: office@matrixrom.ro
www.matrixrom.ro
Editura MATRIX ROM este acreditata de
CONSILIUL NATIONAL AL CERCETARI! fTIINJiFiCE DSN INVATAMANTUL SUPERIOR
Descrierea CIP a Bibiiotecii Nationale a Romaniei

STANESCU, DAN PAUL
Aparate termice : curs / Dan-Paul Stanescu, Nicolae N. Antonescu. Bucuresti: Matrix Rom, 2013
Bibliogr.
ISBN 978-973-755-378-7
I. Antonescu, Nicolae N.
621.18(075.8)
ISBN 978 - 873 - 755 - 878 - 7
CURS DE APARATE TERMICE
CUPRINS
1. Schimbatoare de caldura : agenti termici, clasificari.......................................
2. Schimbatoare de caldura fara schimbarea starii de agregare a agentului termic.

2.1. Schimbatoare de caldura tubulare, tehnologie , particularitati de calcul,
izolare, calcul hidraulic.................................................................................
2.2. Schimbatoare de caldura din tevi cu aripioare.............................................
2.3. Schimbatoare de caldura din placi. Tehnologie specifica.
Particularitati de calcul...............................................................................
44
3. Schimbatoare de caldura condensatoare .... .......................................................
54
4. Schimbatoare de caldura cu acumulare pentru prepararea

apei calde de consum...................................................................................
4.1. Necesarul de apa calda de consum i scheme de preparare.........................
4.2. Tipuri constructive de boilere.......................................................................
4.3. Calcul boilerului alimentat cu apa calda saufierbinte .................................
65
65
74
84
5. Schimbatoare de caldura pentru aplicatii speciale....... ......................................

5.1. Premcalzitoare de aer din tevi lise ...............................................................
5.2. Schimbatoare de caldura rotative..................................................................
5.3. Tuburi termice................................................................................................
96
96
108
119
6. Verificarea schimbatoarelor de caldura..............................................................
127
7. Ardere si arzatoare...............................................................................................
7.1. Proprietati fizico - chimice ale combustibililor...........................................
7.2. Aspecte chimice ale arderii, aer necesar arderii, gaze de ardere................
7.3. Aspecte cinetice ale arderii - frontul de flacara.............................................
7.4. Aprinderea si stabilizarea flacarii.................................................................
7.5. Arzatoare de combustibil gazos....................................................................
7.6. Arzatoare de combustibil lichid....................................................................
7.7. Arzatoare mixte gaz - lichid.........................................................................
7.8. Arzatoare speciale..........................................................................................
7.9. Reducerea emisiilor poluante........................................................................
7.10. Gazeificarea combustibililor biogenici........................................................
7.11. Sisteme de ardere a combustibilului de tip biogenic..................................
133
133
134
145
156
163
172
179
179
192
203
207
14
14
34
8. Elemente de calcul specifice cazanelor de apacalda sau abur............................

8.1. Bilantul termic general al cazanului.............................................................
8.2. Bilantul partial pe suprafete.........................................................................
8.3. Focare : tipuri constructive, calculul suprafetelor deradiatie in focar........
8.4. Suprafete convective : tipuri constructive,
calculul suprafetelor convective..................................................................
8.5. Calculul gazodinamic. Instalatia de tiraj. Coul si exhaustorul..................
217
217
232
237
9.
293
293
301
303
Cazane de putere mica (murale)..........................................................................

9.1. Cazane murale cu tevi cu aripioare..............................................................
9.2. Cazane de putere mica cu tevi lise...............................................................
9.3. Cazane din fonta de putere m ica...................................................................
265
282
10. Cazane de apa calda i apa fierbinte de puteri m edii..........................................

10.1. Cazane cu volum mare de ap a.....................................................................
10.2. Cazane cu volum mic de a p a .......................................................................
305
305
317
11. Cazane pentru combustibil biogenic...................................................................

11.1. Cazane cu arzatoare pentru peleti sau rum eguj.........................................
11.2. Arderea lemnului pe gratare........................................................................
11.3. Comparatie intre arderea directa a lemnului
i arderea cu gazeificare.............................................................................
328
329
338
341
12. Cazane cu condensatie :

functionare, solutii constructive i metodica de calcul.....................................
347
13. Cazane de abur......................................................................................................

13.1. Cazane de abur ignitubulare........................................................................
13.2. Cazane de abur acvatubulare.......................................................................
13.3. Cazane cu fluid diatermic............................................................................
392
392
396
400
14. Sisteme radiante de incalzire cu gaze de ardere

i generatoare de aer cald...................................................................................
403
15. Flemente de automatizare pentru cazan i arzator in cadrul centralei termice ...
418
Bibliografie...........................................................................................................
429
I. SCHIMBATOARE DE CALDURA : GENERALITAT1

CONSIDERA TIIGENERALE
Schimbatoarele de caldura sunt aparate termice in care are loc transferul de
caldura de la un fluid la altul, in procese de incalzire, racire, fierbere, eondensare sau
in alte procese termice in care sunt prezente doua sau mai multe fluide cu potentiale
termice diferite.
Fluidul care cedeaza caldura (fluidul cald) se numete agent termic prim ar,
iar cel care primete caldura (fluidul rece") se numejte agent termic secundar.
Dimensionarea sau verificarea schimbatoarelor de caldura necesita un calcul
termic, un calcul hidraulic i un calcul mecanic (de rezistenta).
Calculul termic de dimensionare presupune cunoaterea parametri lor
agentilor termici precum i a sarcinii termice a schimbatorului. In acest caz se alege
forma constructiva a aparatului i se determina suprafata de schimb de caldura.
Calculul termic de verificare presupune cunoaterea suprafetei de schimb de
caldura a aparatului $i parte din parametrii agentilor termici. Prin calculul termic de
verificare se stabilesc posibilitatile termice ale aparatului in diferite conditii de
functionare.
Calculul hidraulic al unui schimbator necesita determinarea pierderilor de
sarcina hidraulica (a caderilor de presiune) pentru cei doi agenti termici care circula
prin aparat.
Calculul mecanic stabilete grosimile elementelor metalice, astfel meat
eforturile unitare produse de presiune i de variatia de temperatura sa nu le depaeasca
pe cele admisibile.
SCHIMBATOARE DE CALDURA CU FUNCTIONARE
IN REGIM STATIONAR ; RELA TII GENER4LE DE CALCUL
Majoritatea schimbatoarelor de caldura asigura transferul caldurii intre cei doi
agenti termici prin intermediul unei suprafete de schimb de caldura $i se
dimensioneaza pentru functionarea in regim stationar. Regimul stationar inseamna ca
fluxul termic prin suprafata de schimb de caldura, de la agentul termic primar la cel
secundar, i temperaturi le Tn orice punct al sistemului, sunt constante Tn timp.
Calculul termic al schimbatoarelor de caldura functionand Tn regim stationar se
bazeaza pe urmatoarele ecuatii:
-
ecuatia de bilant termic :
O = n,-_ Qi =Q2=n (02 + Qp)

5
C-D
ecuatia de transfer de caldura :

Q = k S 0 A tm
(1 .2 )
in care Q - reprezinta sarcina termica a aparatului, In [W];

Qi - reprezinta debitul de caldura
cedat de agentul termic primar, in [W];
Q2 - reprezinta debitul de caldura
primit de agentul termic secundar, in [W]
Qp - fluxul de caldura pierdut de aparat in mediul ambiant, in [W];
rjt - randamentul schimbatorului, defmit ca flux de caldura util(primit de
agentul secundar) supra flux de caldura dat (cedat deagentul primar) ;
uzual se mai numefte i randamentul izolatiei termice ;
So - suprafata de schimb de caldura, in [nr];
Atmed ~ diferenta medie de temperatura, in [C];
k - coeficientul global de transfer (schimb) de caldura al aparatului, raportat la
suprafata de schimb de caldura, in [W /(nr K)].
Fluxurile de caldura Qt si Q2 se calculeaza cu relatiile :
Q\ = G\ CP\ (*i - O = w \
- t \ ) = w x-stx(1.3)
Q 2 G 2 c p2 (t"2 - t 1 ) = W 2 - (t"2 - t 2 ) = W 2 - S t 2
(1.4)
daca agentii termici nu-i schimba starea de agregare, sau cu relatiile :
Q\=G\- O'i - 0 ; Q<= ( i2 (h ~ h )
(1.5)
daca agentii termici ii schimba starea de agregare.

S-au utilizat urmatorii indici:
1 - pentru agentul termic primar;
2 - pentru agentul termic secundar;
prim ( ) - pentru intrarea in aparat;
secund () - pentru ieirea din aparat.
In relatiile de mai sus :
G], G2
- reprezinta debitul agentului termic primar, respectiv secundar,
in [kg/s];
cp], cp2
- caldurile specifice medii, la presiune constants, ale agentilor
termici, in [J/kg K] ;
Wx =Gl -cpl \W2 =G2 -cp2- echivalenti in apa sau capacitatile termice ale
t], t2
S t| , S t2
ii, i2
agentilor termici, in [W/K];

temperaturile agentilor termici, in [C];
variatiile de temperatura ale agentilor termici, in [C];
entalpiile specifice ale agentilor termici, in [J/kg].
Pentru determinarea diferentei medii a temperaturilor intre cei doi agenti

termici se traseaza diagrama conventional de tipul t = f (So); concavitatea curbelor
depinde de schema de curgere a aparatului i de raportul capacitatilor termice ale
fluidelor, Wt i W2.
In figura 1.1. sunt reprezentate diagramele de temperatura t = f (S0) pentru
schimbatoarele de caldura cu curgere paralela, cu circulatie Tn echicurent (EC) i
contracurent (CC).
Fig. 1.1. Variatia temperaturilor, cu suprafata de schimb de caldura,

pentru circulatia in echicurent (EC) i contracurent (CC)
Diferenta de temperatura medie logaritmica se calculeaza cu relatia :

a j.
__
max
iiml
( 1.6)
^ ^ m in
A?
In -
in care A/max, A/mm - reprezinta diferenta maxima, respectiv minima de temperatura

intre agentii termici la intrarea sau la ieirea din aparat.
Pentru schimbatoarele de caldura la care unui sau mai multi agenti termici ii
schimba starea de agregare (condensatoare, vaporizatoare, transformatoare de abur)
notiunea de echi sau contracurent nu ii are sensul (figura 1.2). Diferenta medie de
temperatura se calculeaza tot cu relatia ( 1.6).
Relatia (1.6) este valabila numai daca coeficientul global de schimb de caldura
k , debitele i caldurile specifice sunt constante sau variaza putin in lungul suprafetei
de schimb de caldura. Daca una din aceste marimi variaza mult cu S0 . A tmed se
determina prin integrare grafica sau prin impartirea suprafetei de schimb de caldura in
portiuni. fiecare dintre ele calculandu-se separat.
I]
1|
Isl
<
t2=t2=ts2
W!=W2=00
Wi=00
So
So
So
Fig. 1.2 Variatia temperaturilfer agentilor termici pentru:

c'
a) condensatoare; b) vaporizatoare; c) transformatoare de abur
(condensatoare - vaporizatoare)
Pentru schimbatoarele de caldura cu circulatie mixta (CM) sau incruciata
(Cl) diferenta medie a temperaturilor se calculeaza cu ajutorul coeficientului de
corectie
folosind diagrame ajutatoare :
se calculeaza mai intai diferenta medie a temperaturilor, considerand

circulatia agentilor in contracurent (A tmecj)Cc^ cu relatia ( 1.6) ;
se calculeaza marimile adimensionale :

P J
2 - t 2 =
t\
S t2
(1V)
f \ - r2
T~ ~ tn-
se determina coeficientul de corectie e At - f
S t~
W|
(P, R, scheme de curgere)
din figura 1.3;

-
se calculeaza:
A tmed = At(/S.tm)c c
(1-8)
"0
0.1 0? 0.3 0,4 0,5 OS 0.7 OS 0.0 :.0
= J-1-
cjs'r
0 01
Fig. 1.3.
02 0,3 0.4 0.5 0,5 0 7 OS ?:? :
Corectia SAt (P, R) pentru schimbatoarele de caldura

cu circulatie mixta sau incruciata
Pentru a putea calcula suprafata de schimb de caldura este necesar a cunoate

forma constructiva a schimbatorului. fn acest sens se efectueaza un calcul termic
preliminar (aproximativ), pornind de la unele marimi practice cunoscute.
Se va alege traseul urmat de agentii termici dupa urmatoarele criterii:
Agentul termic care prezinta pericolul depunerilor de piatra sa

funingine mult mai accentuat decat celalalt agent, va circula obligatoriu prin interiorul
tevilor unde indepartarea prin mijloace mecanice a depunerilor se poate face mult mai
uor decat in exteriorul tev ilo r;
Este indicat ca vitezele de circulatie ale celor doi agenti termici sa

apropiate ca marime pentru fluide de aceeaji stare: gaz - gaz i apa - apa. In acest
scop, agentul termic cu debitul mai mic va circula prin tevi, iar celalalt in exteriorul
tevilor.
Dupa ce se alege modul de circulatie al agentilor termici din considerente
tehnologice i economice, se determina diferenta medie de temperatura Atmed,
conform indicatiilor anterioare. In continuare se determina o suprafata de schimb de
caldura aproximativa S0:
= K
<l9>
tried
in relatia (1.9) se introduce o valoare medie orientativa pentru coeficientul

global de schimb de caldura k \ conform experientei de proiectare pentru tipul de
schimbator ce se dimensioneaza.
Se aleg dimensiunile tevilor i se exprima S 0 geometric :
S 0 = r i 7r - d L '
(1.10)
in care ri este numarul de tevi ;

L' - lungimea totala a schimbatorului ;
d - diametrul interior, exterior sau mediu al tevilor (m) .
Alegand o lungime acceptabila pentru schimbator ( L ' = 2 + 4m), din relatia
( 1. 10) se determina numarul aproximativ de tevi:
( 1. 11)
Pe placile tubulare tevile sunt dispuse in hexagoane regulate concentrice, pe

circumferinte concentrice sau in triunghiuri isoscele. Majoritatea schimbatoarelor de
caldura au tevile dispuse pe hexagoane concentrice aa cum se prezinta in figura 1.4.
Ajezarea in hexagoane regulate concentrice are avantajul unei compactitati maxime, a
unei executii simple, precum i posibilitatea dispunerii fascicolului in ejicher sau
Ginabat. functie de unghiul de inclinatie asigurat la montaj.
In cazul placilor tubulare cu un numar de tevi pe latura hexagonului (mai mare
de 8) ajezarea in hexagoane regulate duce la folosirea nerationala a spatiului
disponibil. In acest caz, in sectoareie nefolosite ale placii, se introduc in exterior tevi
suplimentare pe unui sau mai multe randuri.
10
Fig. 1.4. Ajezarea tevilor pe placa

tubulara in hexagoane concentrice
Mr
Pasul de a$ezare a tevilor s se alege de obicei Tn limitele (1,25 + 1,5) de ,

dar nu mai mic decat (de + 6 mm). Diametrul interior al mantalei D, se calculeaza cu
relatia :
( 1 .12 )
Dl =(, -1)-1 + de + 2 K,
unde K q este jocul inelar dintre tevile marginale i corp, care se ia Tn practica de
8-12 mm.
Dupa determinarea numarului total de tevi n , se calculeaza vitezele agentilor
termici, care trebuie sa se gaseasca Tn limitele economice, daca din punct de vedere
tehnologic acest lucru este posibil:
- pentru apa (lichide) : 0,5 - 1,5 m/s ;
- pentru gaze (aer, gaze de ardere) : 5 - 20 m/s .
La schimbatoarele de caldura gaze de ardere apa sau apa - aer, viteza de
circulate a apei poate avea valori mult mai mici 0,1- 0,3m/s. Viteza economica de
circulate impune uneori adoptarea solutiei de schimbator cu mai multe treceri pentru
agentul termic care circula prin tevi. In acest caz se monteaza Tn capace pereti
despartitori iar in manta pereti transversali (icane). Sicanele intensifies transferul de
caldura Tntre agenti atat prin marirea vitezei agentului de la exteriorul tevilor cat i
prin transformarea circulatiei longitudinale Tn circulate transversals.
In final, calculul termic preliminar stabilete:
- diferenta medie a temperaturilor ;
- diametrul tevilor i al mantalei ;
- numSrul de tevi pe o trecere i numarul de treceri prin tevi ;
- numSrul total de tevi ;
- vitezele de circulate ale agentilor termici
11
Calculul termic defmitiv are ca scop determinarea cu exactitate a coeficientului

global de transfer de caldura k, a suprafetei reale de schimb de caldura S0 i a lungimii
active a schimbatorului L .
Coeficientul global de schimb de caldura k pentru suprafete cilindrice poate fi
calculat i cu formula peretilor plani, erorile introduse in calcule pentru tevile uzuale
fiind mai mici de 2 % :
k \
T [W/(m2
K)]
(1.13)
a , + 2 ^ /t, + a 2
in care a ] , a 2 sunt coeficienti de schimb de caldura superficiali, pe partea agentului
termic primar, respectiv secundar iar
reprezinta suma rezistentelor termice
conductive date de peretele metalic despartitor Rm i de straturile de depuneri formate

in timpul functionarii Rd pe fetele acestuia .
Efectul depunerilor sub forma de piatra (sau funingine) , consta in crejterea
rezistentei termice i de regula in marirea rezistentei hidraulice la curgerea fluidelor :
y =
+ I T = R ' + R 'J
(,J 4 )
A c/
in calculul termic de proiectare se prevad rezerve de suprafata de schimb de

caldura care sa compenseze inrautatirea transferului termic produsa de R j.
in prezent se folosesc doua metode principale de calcul al excesului de
suprafata necesar.
Metoda factorului de murdarire j3 ; Acest factor multiplica coeficient

global de schimb de caldura k, al aparatului curat:
Q = k S A tm- j3 - k 0 - S \ t m
in care:
1
~
k0
(1.15)
1 Sm
1
1
1 Sm
----- 1---------------------- \~ --- 1
a,
Xm
a2
k
a , Xm
Sd
Xd
a2
(1-16)
Valorile coeficientuluiJ3 indicate in literatura de specialitate, corespunzatoare

unui interval de un an intre curatiri, sunt centralizate
in tabelul 1. 1.
12
Tab. 1.1.
Valorile coeficientului de murdarire ji
Materialul din care se executa

suprafata de schim b de caldura
Tevi curate (noi) de alama
P
1
Tevi de alama
Apa curata in circuite deschis
0,85
Tevi de alama
Apa in circuit inchis sau apa epurata

chimic
0,80
Tevi de alama
Apa cu im puritati, netratata
0,75
Tevi normale din otel, acoperite

cu un strat de oxizi sau de piatra
--
0,70
Agentul termic
Metoda rezistentelor termice ale depunerilor ; Marimea reziste

termice a depunerilor este precizata de normele americane pe baza experientei
acumulate in activitatea practica (tabelul 1.2 ).
Temperatura agentului termic primar
<11
Temperatura agentului termic secundar
pentru diferiti agenti termici
W
o
n
Tab. 1.2. Rezistenta termica a depunerilor Rd 10'
115-205 C
< 52C
>52C
Viteza apei, m/s
Viteza apei, m/s
Caracteristici apa
Apa de turn tratata
Apa de turn netratata
Apa potabila (retea urbana)
Apa de rau (minimum)
Apa distilata (condens)
Apa tratata de alimentare a cazanelor
Apa de purje de la cazane
13
<0,9
>0,9
<0,9
>0,9
18
52
18
35
9
18
j>5
18
52
18
18
35
86
35
52
9
9
35
9
18
35
35
70
35
35
9
18
35
2. SCHIMBATOARE DE CALDURA
FARA SCHIMB AREA STARII DE AGREGARE A AGENTULUI TERMIC
2. ]. SCHIMBATOARE DE CALDURA TUBULARE;
TEHNOLOGIE, PARTICULARITATI DE CALCUL,
IZOLARE, CALCUL HIDRAULIC
CARACTERISTIC I CONSTRUCTIVE SI FUNCTIONALE
Schimbatoarele de caldura apa-apa cu pereti transversali fac parte din
categoria aparatelor termice de schimb de caldura in regim permanent, multitubulare,
cu mai multe treceri pentru agentul termic care circula la interiorul tevilor si cu
circulatie icanata a celuilalt agent termic. Nici unui dintre agentii termici intre care se
realizeaza transferul de caldura nu-i schimba starea de agregare.
Schimbatoarele de caldura cu mai multe treceri i cu icane se utilizeaza in
principal pentru prepararea de apa calda de incalzire sau pentru prepararea de apa
calda de consum. Se utilizeaza in mod frecvent i in cadrul unor aplicatii industriale ce
utilizeaza alti agenti termici decat apa (ulei diatermal, agenti frigorifici etc.).
Din punct de vedere constructiv, acest tip de schimbator de caldura este
alcatuit dintr-un fascicol de tevi (fig.2. 1.) ce alcatuiesc suprafata de schimb de caldura,
dispuse dupa regula hexagoanelor concentrice, intre placile tubulare fata i spate.
Prinderea tevilor in placile tubulare se realizeaza prin sudare sau mandrinare, functie
de tipul de material al tevilor utilizate (otel pentru preparare de apa calda de incalzire.
1. fascicol de tevi; 2. manta; 3. icane; 4. placa tubulara fata; 5. placa tubulara spate;
6. capac fata; 7. capac spate; 8. jtuturi de intrare/iejire agent termic primar;
9. perete sectional; 10. tuturi de intrare/iejire agent termic secundar.
Fig. 2.1. Sectiune transversala ansamblu schimbator de caldura cu mai multe treceri
14

Pentru a se putea realiza viteze economice de circulate ale agentului termic
de la interiorul tevilor (de ex. pentru apa w = 0,5 ~ 1,5 m/s) este necesar sa se
micôreze sectiunea de trecere astfel meat debitul de agent termic sa se distribuie
numai pe o parte din numarul de tevi ce formeazS fascicolul. Pentru a se putea realiza
acest lucru capacele fata i spate sunt prevazute cu pereti despartitori amplasati astfel
meat sa creeze camere de intoarcere Tntre trecerile succesive.
Fascicolul de tevi se gasete Tn interiorul unei mantale cilindrice care asigura
circulatia agentului termic de la exteriorul tevilor de schimb de caldura. Datorita
faptului ca la scaldarea longitudinals a fascicolului, Tn marea majoritate a cazurilor, nu
se poate asigura viteza de circulate Tn domeniul optim, Tn interiorul acestei mantale,
transversal pe tevile din fascicol, se amplaseazS pereti subtiri (2 + 4 mm) din otel
(denumiti ficane). Astfel, agentul termic de la exteriorul tevilor este fortat sa strSbata
fascicolul pe directie transversals, asigurandu-se astfel, pe langS o suprafata de trecere
mai mica i un coeficient convectiv de transfer de caldura TmbunStatit la exteriorul
tevilor. Pentru a nu se ajunge la piederi hidraulice de sarcina exagerate pe partea
agentului termic de la exteriorul tevilor, distanta uzuala dintre icane este de
200 + 400 mm. La capetele mantalei sunt amplasate tuturile de intrare i ieire pentru
agentul termic de la exteriorul tevilor.
Daca solicitarile mecanice de dilatare inegala a fascicolului de tevi fata de
manta depaesc eforturile admisibile (diferente de temperatura, chiar i accidentale,
mai mari de 50 C) acest tip de schimbator de caldura se va realiza Tn solutie elastica.
Placa tubulara spate devine astfel mobila, de ea prinzandu-se numai capacul de
Tntoarcere spate, fara legatura mecanica cu mantaua. Inchiderea spatiului de circulatie
pentru agentul termic de la exteriorul tevilor se realizeaza cu ajutorul capacului fix
spate (a se vedea solutia aplicatS la condensatoare - capitolul 3 ).
Pentru ca tuturile de intrare/ieire pentru agentul termic de la interiorul
tevilor sa fie amplasate amandouS pe capacul fata, fara a fi nevoie astfel de
strapungerea capacului spate (mobila i deci cu probleme de etanare), numarul de
treceri pentru circulatia de la interiorul tevilor trebuie sa fie par iar pentru ujurinta
executiei camerelor de Tntoarcere din capace, numarul de treceri se limiteaza la 6.
In figura 2.2. este prezentata schematic dispunerea camerelor de Tntoarcere
create Tn capacele fata i spate pentru realizarea mai multor treceri ale agentului termic
de la interiorul tevilor.
Realizarea etanarii dintre peretii camerelor de Tntoarcere i placile tubulare
se realizeaza prin amplasarea unor garnituri elastice. Cum zonele de pozitionare a
garniturilor trebuie sa fie libere de tevi, amplasarea acestora pe placa tubulara se va
face functie de numarul necesar de treceri. Astfel, pentru:
doua treceri nu se vor amplasa tevi pe diagonala orizontala;
pentru patru treceri nu se vor amplasa tevi pe diagonala orizontala i pe

axa verticals a sectiunii transversale;
pentru ase treceri nu se vor amplasa tevi pe cele trei diagonale ale
hexagoanelor concentrice de amplasare a tevilor.
15
d o u a treceri
patru treceri
capac fata
In exteriorul
mantalei schimbatorului
de caldura se
amplaseaza izolatia
termica in scopul
reducerii cat mai mult a
fluxului de caldura
pierdut catre exterior.
Pentru
proiectarea
schimbatorului de caldura, in
vederea dimensionarii vor
trebui
stabiliti
urmatorii
parametrii functionali :
Sarcina
termica
a
schimbatorului de caldura
Q [kW];
Tipul agentului termic
capac spate
primar (apa calda de incalzire,

apa fierbinte, etc.)
Fig.2.2. Configuratia camerelor de intoarcere
fata i spate
Temperatura de intrare respectiv de ieire pentru agentul termic primar: 11 i t ! [C];
Tipul agentului termic secundar (apa calda de incalzire, apa calda de consum. etc.)
i tempertura de intrare respectiv de iejire a acestuia : 12 ?i t2 [C];
CALCULUL TERMIC PRELIMINAR
Pentru a putea efectua calculul termic al schimbatorului de caldura este
necesar, in primul rand, sa se stabileasca circulatia agentilor termici. Astfel, se va
alege ca la interiorul tevilor fascicolului de schimb de caldura. acolo unde curatarea
mecanica se poate efectua relativ uor, sa circule agentul termic cel mai murdar,
adica cu continutul cel mai mare de saruri de calciu i magneziu. In cazul in care
ambii agenti termici sunt echivalenti din acest punct de vedere, se va alege ca la
interiorul tevilor sa circule agentul termic pentru care diferenta de temperatura (intrare
/ ieire) este cea mai mare, de aici rezultand ca debitul acelui agent termic este cel mai
mic i de aici necesitatea de a circula pe traseul cu sectiunea de trecere mai mica in
vederea echilibrarii conditiilor (coeficientilor) de transfer de caldura superficial.
Din ecuatia de bilant termic:
Q %
'^ 1
' C /)l (^1 _ ^1 ) ^ 2
' C p2 ' (^2 _
16
k ' ^ 0 ' ^ m c i ' ^M
(2 - 1)

se pot determina, Tn primul rand, debitele de agent termic primar G/ i agent
termic secundar G2 :
Q .
V iz
' c p \
- fr . -
c A
[kg/s]
(2 .2)
[kg/s |
(2.3)
- t i )
considerandu-se o valoare uzuala pentru randamentul

schimbatorului de caldura rjiz Tn intervalul 0,995 + 0,998.
izolatiei
termice
Pentru a se putea determina sectiunea de trecere pentru agentul termic de la

interiorul tevilor, se alege o viteza preliminara de circulatie Tn domeniul
economic: w = (0,5 + 1,5) m/s.
Se alege tipul de teava din care se va executa suprafata de schimb de caldura
(de ex. 0 20 x 2 ; 0 25 x 2,5 ; 0 34 x 3, etc.), iar din ecuatia de continuitate se poate
determina numarul preliminar de tevi pe o trecere n
:
G
_ V ~ T 2
unde
<2 -4 >
- G este debitul agentului termic de la interiorul tevilor,

d, este diametrul interior al tevii din fascicol (de schimb de caldura),
p este densitatea agentului termic la tempertatura medie a acestuia.
Pentru a putea determina ordinul de marime al numarului total de tevi care

vor alcatui suprafata de schimb de caldura (capabila sa transfere sarcina termica a
schimbatorului - precizata prin tema), se va considera pentru coeficientul global de
schimb de caldura o valoare preliminara k' uzuala pentru acest tip de aparat termic, Tn
intervalul 800-1000 W/(m~-K) $i o lungime de predimensionare L a fascicolului, Tn
intervalul 2- 4 m .
Se calculeaza diferenta medie a temperaturilor pentru circulatie contracurent
A tmcc ?i se stabilete coeficientul de corectie 8ac (vezi capitolul 1 - Generalitati).
In aceste conditii, din ecuatia de bilant termic (2.1.) se poate determina
suprafata de predimensionare S 0
Q
---------------kK - 1X1
A t mcc f
(2 5)
i Tn continuare numarul preliminar total de tevi:
17
n =
(2.6)
7t cl... L
Prin raportarea numarului preliminar total de tevi la numarul preliminar de

tevi pe o trecere se obtine numarul preliminar de treceri:
n
"n=
(2.7)
n
1 ,,-
Din conditiile constructive prezentate anterior, acesta nu poate avea decat

valorile 1, 2, 4 sau 6. Numarul preliminar de treceri se va rotunji la cea mai apropiata
valoare posibil de realizat din punct de vedere constructiv : n lr = 1 ,2 ,4 , sau 6 ,
evitandu-se insa solutia cu o singura trecere care ar presupune existenta unei treceri a
stutului prin capacul mobil in sistem de presetupa, ceea ce ar complica semnificativ
solutia tehnica de realizare a schimbatorului. In acest caz. In practica se va lucra cu
alte dimensiuni de teava pentru fascicol sau, la limita, se va utiliza alta solutie de
schimbator de caldura.
In functie de numarul de treceri ales, utilizand afezarea tevilor in fascicol pe
hexagoane concentrice, se poate determina numarul de tevi pe o trecere posibil de
realizat la cea mai apropiata valoare (mai mica sau mai mare) de cea preliminara:
n hr
^ ^ =
>
n r
Este recomandabil in aceasta faza de proiectare sa se schiteze deja sectiunea

transversala a fascicolului pentru a se putea evidentia zonele pe care nu se pot amplasa
tevi din cauza peretilor despartitori care realizeaza circulatia dorita (in functie de
numarul de treceri). In cazul dispunerii tevilor pe mai mult de trei hexagoane
concentrice, se va tine seama de faptul ca, pentru a nu se creea zone de circulatie
preferentiala pentru agentul termic din exteriorul tevilor fascicolului, se renunta la
tevile de colt sau se adauga unui sau mai multe randuri suplimentare (incomplete) de
tevi astfel meat spatiile dintre tevi i manta sa se reduca la minim (deoarece aceasta
situatie este cel mai des intalnita la schimbatoarele tubulare condensatoare, solutia de
completare cu tevi suplimentare este prezentata in capitolul 3 - Condensatoare figura 3.3).
Numarul total de tevi din fascicol va fi:
n = n , n Ur
(2.8)
Datorita modificarii valorii preliminare rezultate pentru numarul de tevi pe o

trecere, sectiunea de trecere se modifica, astfel meat este necesara recalcularea vitezei
de curgere a agentului termic de la interiorul tevilor:
18

G
(2.9)
n I tv
Se va urmari ca valoarea vitezei de circulatie la interiorul tevilor sa nu iasa
din intervalul economic (0,5-rl,5 m/s), in caz contrar fiind necesara reajustarea
numarului de tevi pe o trecere.
Odata stabilita geometria sectiunii fascicolului de tevi, pentru a se putea
determina diametrul interior al mantalei schimbatorului, trebuie desenata aceasta
sectiune la scara alegandu-se un pas de aezare al tevilor:
(2 .10)
s d e + (6 -r 16) mm.
Se stabilejte diametrul interior al mantalei impunand un joc inelar:
ka = (8 -r 12) mm.
(2 . 11 )
Cand diametrele necesare depaesc valorile uzuale de tevi din fabricatia

curenta standardizata, se apeleaza la solutia de realizare a mantalei prin ruluire
considerand diametre realizabile in modul dimensional cu pas de 10 mm.
Odata stabilit diametrul interior al mantalei, se poate determina viteza de
circulatie a agentului termic de la exteriorul tevilor din fascicol, considerandu-se
intr-o prima faza ca aceasta circulatie se realizeaza longitudinal prin sectiunea libera
de trecere delimitata de circumferinta interioara a mantalei i suprafetele ocupate de
tevile din fascicol. Viteza de circulatie longitudinala la exteriorul tevilor se determina
astfel:
G
( 2 . 12)
Cum sectiunea de trecere de la exteriorul tevilor din fascicol are valori destul
de mari, la circulatie longitudinala viteza se gasete de obicei sub valoarea minima
optima de 0,5 m/s care asigura coeficienti satisfacatori de transfer convectiv de
caldura la suprafata. In acest caz se recurge la o solutie tehnica de micorare a
suprafetei de curgere, marindu-se astfel viteza. Aceasta solutie consta in icanarea
traseului agentului termic de la exteriorul tevilor din fascicol astfel incat acesta, fortat
fiind sa treaca printre icane (fig. 2.3.), sa realizeze o viteza cuprinsa in domeniul
economic.
19
Fig.2.3. Schema de circulatie icanata a agentului termic de la exteriorul tevilor din

fascicol
$icanele sunt realizate din tabla subtire avand practicate gauri prin care sunt
trecute tevile din fascicol. Acestea fiind amplasate transversal, pentru a permite
Tntoarcerea fluidului intre spatiile dintre icane, se lasa un spatiu de trecere nitre icana
i manta (prin eliminarea unui sector de disc delimitat de o secanta. din icana
considerata disc complet) care se alterneaza la montajul icanelor succesive (fig.2.3) .
Pentru debitul G de agent termic de la exteriorul tevilor viteza de circulatie la
scaldare trensversala a fascicolului va fi data de distanta dintre icane / . Astfel
impunand pentru we o valoare in domeniul economic (0,54-1,5 m/s) se poate determina
pasul preliminar de aezare a icanelor:
G
-------I
n
p w e [Dj-------------- n ]rJ d ne)
(2 -13)
considerandu-se sectiunea de trecere cea mai dezavantajata dintre icane pe axul

orizontal al schimbatorului de caldura; cu n1(j s-a notat numarul de tevi de pe
diagonala principala a fascicolului.
Din punct de vedere constructiv valoarea uzuala pentru distanta dintre icane
este cuprinsa in intervalul 200^-400 mm. Valoarea minima este impusa de dificultatile
de montaj $i de faptul ca o ficanare foarte stransa duce la pierderi de sarcina hidraulica
foarte mari, iar cea maxima se utilizeaza de obicei doar pentru realizarea de sprijine
suplimentare pentru tevile din fascicol.
Daca valoarea pasului preliminar de aezare a jicanelor este mai mica de 200
mm se alege pentru aceasta marime valoarea minima (200 mm) chiar daca va rezulta o
valoare a vitezei we mai mica decat valoarea minima economica. Oricum, prin
realizarea unei circulatii transversale fata de tevile din fascicol, s-a realizat deja
conditia de intensificare a schimbului convectiv de caldura la circulatia la exteriorul
fascicolului.
20

Modulul dimensional de rotunjire a distantei dintre icane fiind de 10 mm
se recalculeaza viteza de circulate pentru agentul termic de la exteriorul fascicolului:
G
P l (A - ii CK )
(2.14)
CALCULUL TERMIC EXACT

Pentru a putea determina suprafata de schimb de caldura S0 i lungimea
schimbatorului de caldura Tn conditiile constructive stabilite prin calcul termic
preliminar, trebuie determinata valoarea exacta a coeficientului global de schimb de
caldura k :
*= 1
a,
1
a2
(215)
unde a, i a 2 sunt coeficientii convectivi de transfer de caldura de pe partea agentului

termic primar respectiv secundar iar Z(S/A,) este suma rezistentelor termice conductive
pe directia fluxului termic.
In cadrul calculului termic exact seutilizeaza unii parametri fizici ai celor doi
agenti. Se vor determina din tabele saucu ajutorul relatiilor de calcul (functie de
temperatura) parametrii: V, X fi Pr la temperaturile medii respective:
fsri= J -y -L si
=
si
tm2= tml- A t mei]
daca S t ]< S t 2
tml= tm2- A t metldaca S t { > S t 2
(2 .16)
Pentru facilitarea explicatiilor se considera Tn cele ce urmeaza ca agentul

termic primar circula la interiorul tevilor din fascicol.
Pentru a putea determina coeficientul de schimb convectiv de caldura pe
partea agentului termic primar
(la interiorul tevilor din fascicol) se determina
gradul de turbulenta al curgerii prin valoarea criteriului Re pentru care, Tn cazul
curgerilor la interiorul canalelor de sectiune circulara, lungimea caracteristica este de
cele mai multe ori diametrul interior d ;.
Re| = ^V ^L
(2.17)
Determinarea valoarii criteriului Re este necesara pentru a putea alege,

functie de domeniul de turbulenta, relatia (criteriala) de determinare a criteriului Nu .
21

Cum. Tn general, realizarea vitezelor de circulate Tn domeniul economic duce
la circulatii Tn regim turbulent ( Re> 104) se poate utiliza relatia lui Timofeev :
N u t = 0.0263 R el s -P r/
i
N u = 0 .0 2 09 R e 0'8' P
pentru rScirea fluidului

pentru Tncalzirea fluidului
(2.18)
(2.19)
( daca agentul secundar este la interiorul tevilor, caz in care indicele devine 2 )
Coeficientul de schimb convectiv de caldura pe partea agentului termic de la
interiorul tevilor din fascicol (de ex. agentul termic primar), se determina pe baza
relatiei:
a, = Nll] ' A'
[W/(m2 K)]
(2.20)
In ceea ce privete coeficientul de schimb convectiv de caldura pe partea

agentului termic de la exteriorul tevilor a2 > caracteristica este convectia fortata
realizatS prin scSldarea preponderent transversals a tevilor din fascicol. In acest caz, se
poate utiliza relatia criteriala de determinare a criteriului Nu :
f Pr
N u 2 = C e e 1 Re -Pr-38'
2/
(2 .21)
unde: - Re, = U;
(lungimea caracteristica este de)\
v2
C = 0,59 m = 0,47 pentru Re2e ( 8 + 1 0 ') ;
C = 0,21 i m = 0,62 pentru Re2e ( 103 + 2 TO5 );
Pr2/ este valoarea criteriului Pr la temperatura medie a agentului termic;
Pri;l este valoarea criteriului Pr la temperatura medie a peretelui suparfetei de
schimb de caldura;
Ei este coeficient de corectie legat de faptul ca agentul termic spala nu o teava
singulars ci un fascicol de tevi i conform experimentarilor lui Ramm , j = 1,3 pentru
fascicol cu tevi ajezate Tn ejicher sau j = 1,2 pentru fascicol cu tevi ajezate Tn linie;
f 2 este coeficient de corectie legat de faptul ca agentul termic curge transversal
numai pentru o parte din tevile fascicolului pe traseul dintreicane,capStand o curgere
cvasi-longitudinalS fatS de tevi Tn zonele de Tntoarcere peste jicane. Pentru cazul de
fatS se poate utiliza valoarea 2 = 0,7 .
Temperatura peretelui exterior al tevii, fatS de care se exprima Pr2p se
determinS printr-un calcul iterativ, apreciind o valoare preliminara pentru tpe urmand
ca ulterior, dupS determinarea coeficientului global de schimb de c&ldura, sa se
verifice valoarea anterioarS (aleasS sau determinatS) panS cand diferenta Tn modul
dintre cele douS valori este mai mica de 3 C .
22
Cu valoarea lui Nu2 astfel determinata se poate determina valoarea

coeficientului de schimb convectiv de caldura pe partea agentului termic care circula
la exteriorul tevilor a 2 :
N u 2 -A ,
ai = -
[W/(m- K )]
(2.22)
Dupa determinarea sumei rezistentelor termice conductive ale peretelui (vezi

capitolul I), se poate determina valoarea coeficientului global de transfer de caldura k
i se poate verifica valoarea temperaturii pe peretele exterior al tevii din fascicol:
k
+ -----^ mcc- *
a2
(2.23)
Se determina lungimea fascicolului de tevi ce alcatuiesc suprafata de schimb

de caldura:
L=
n -n -d m
(2.24)
unde S(, este suprafata de schimb de caldura necesara pentru transferarea

sarcinii termice Q in conditiile temei de proiectare :
s u =~
---k - to mcc- A,
(2.25)
Lungimea efectiva a fascicolului de tevi va rezulta prin majorarea valorii

obtinute (relatia. 2.24) la modul de 100 mm.
IZO LAREA TERM IC A A SC H IM B A T O A R E LO R D E CALD U RA
Pentru a permite sa se piarda o parte cat mai mica din caldura utila a agentului
termic primar Tn mediul Tnconjurator, este necesara izolarea termica a schimbatoarelor
de caldura.
Principalele probleme care se pot pune la calculul izolatiilor termice s u n t:
determinarea pierderilor de caldura fi a randamentului izolatiei termice pentru
o grosime de izolatie aleasa ;
calculul grosimii izolatiei la un randament al izolatiei impus ;
calculul grosimii izolatiei pentru realizarea unei temperaturi exterioare dorite ;
stabilirea izolatiei optime din punct de vedere economic.
23

In calculul termic al schimbatorului de caldura se impune initial valoarea
randamentului izolatiei termice. Pentru majoritatea schimbatoarelor de caldura, cand
acestea sunt bine izolate, randamentul izolatiei este cuprins intre 0,98 i 0,998. Printrun calcul tehnico - economic se poate stabili grosimea optima a izolatiei. Daca nu se
fac astfel de calcule laborioase, grosimea izolatiei se determina pornind de la valoarea
impusa initial a randamentului izolatiei.
Pentru schimbatoarele de caldura cu manta tubulara, se prezinta in figura 2.4.
o sectiune transversala printr-un schimbator tubular, izolat termic.
De obicei grosimea izolatiei este cuprinsa intre 20 -f 100 mm in functie de
temperatura agentului din interiorul mantalei.
Prin alegerea unui strat termoizolant ( S r ) se va verifica randamentul izolatiei
termice impus initial.
Randamentul izolatiei termice este definit de relatia :
O .-Q
77, = ------ ^ 100
[%]
(2.26)
Q\
unde:
Ql
- fluxul termic cedat de agentul termic primar ;
Qp - fluxul termic pierdut prin mantaua fi capacele aparatului, precum i

prin portiunile neizolate (guri de vizitare, gtuturi, racorduri etc.).
Manta;
Fascicol de tevi;
Izolatie termica.
Fig. 2.4. Sectiune transversala printr-un schimbator tubular izolat termic
24

Pierderile de caldura prin capace, guri de vizitare, racorduri, jtuturi etc. se pot
calcula separat pentru fiecare caz in parte, cu formule corespunzatoare, sau se pot
aprecia cu aproximatie in functie de tipul schimbatorului ;
Qp =(1,3 + 2) Q,
(2.27)
unde Qm este fluxul de caldura pierdut prin mantaua schimbatorului :
K -l-(tfi t )
- ~--------i ------r ~ z
1----------In
a .^ d ,
unde
2 ku[
i , j ,
(2 28)
H---------- In H---------d, 2 - l h
d 2 a e -d,
I - este lungimea mantalei (m);

t t, - temperatura medie a fluidului aflat in interiorul mantalei (C);
te - temperatura medie a mediului inconjurator (C);
d\ - diametrul interior al mantalei (m);
d 0 - diametrul exterior al mantalei (m);
d 3 - diametru exterior al izolatiei termice (m);
(Xj - coeficientul de transfer de caldura la interiorul mantalei;
A-ol - coeficientul de conductivitate termica pentru otel (materialul mantalei);
A,iz - coeficientul de conductivitate termica pentru izolatia termica (tabelul 2. 1)
Tabelul 2.1. Coeficientul de conductivitatea termica pentru unele materiale

termoizolante
/I
Temperatura maxima de
[W/(m-K)]
utilizare [C]
Vata minerala
0,05 - 0,06
500
Pasla pentru constructs
0,05 la UC
90
Ipsos (uscat)
0,43 la 20 UC
Placi de pluta uscate
0,042 - 0,053
80
Placi de stuf
0,1 la 0 UC
100
Vata de zgura
0 ,0 6 + 1,45 -10'4 t
750
Caramida diatomit
0,113 + 2,3 -10-41
850
Materialul
25

Coeficientul
de
schimb
superficial
aproximativa: OCe = 8 ,5 + 0 ,0 9 6 - A t
ac
poate
fi
calculat
[W/(m2 -K)]
cu
relatia
(2.29)
utilizabilapentru At = t pe - t e = 10-^60 C.
Fluxul 2 1 este cunoscut (sau poate fi calculat) iar Qp i Qm se determina din

relatiile (2.27) ?i (2.28).
In relatia (2.28) deoarece
AOL A d
i CXe
(Xt . primii termeni de la
numitorul fractiei sunt mult mai mici decat urmatorii doi $i pot fi neglijati.
Se obtine ecuatia :
,
3
, d3
2 -1 2 -n - l- L
,
" l ~ + ------- " ' ( t f l - te ) - d 3
2
,
Q,
(2.30)
Se impune tpe i se calculeaza a e , dupa care se calculeaza:
/ ?i ----- - = c2
(2.31)
Rezulta :
d 3 In
Cl7
Cj d 3
c2
(2.32)
Ecuatia (2.32) poate fi rezolvata prin metoda mjumatatirii intervalului sau pe

cale grafo-analitica. Pentru rezolvarea grafo-analitica se reprezinta grafic functiile /,
i f 2 pentru d ^ > d 2 (figura 2.5) :
d3
J2
f 2 (a 2 ) = c, d z c %
26
o dreapta.
Fig.2.5. Rezolvare grafo-analitica a ecuatiei de determinare a grosimii

izolatiei
La intersectia graficelor se obtine diametrul exterior
care precizeaza
valoarea grosimii izolatiei.

Se calculeaza Qm i se determina T]iv cu relatia (2.26), care nu trebuie sa fie
diferita de rjr cu mai mult de 1%.
In continuare se verifica temperatura peretelui exterior :

t
pe
Qm
t +
e n -c L -l-a
(2.33)
Daca temperatura t pe nu se verifica intr-o toleranta maxima de 3 C, se reia

calculul cu o noua valoare tpe.
In continuare se verifica valoarea coeficientului de schimb de caldura
prin convectie OCt de la interfata manta - aer din incinta de montaj cu relatiile
criteriale specifice convectiei libere :
a =-
Nu- A
(2.34)
Nu - C (Gr Pr)"
gd 3
in care : Gr = L (3 At ; /3 =
v2
213 + t
(2.35)
27

Din tabele se determina marimile A, V, Pr Tn functie de valoarea temperaturii
tm iar din tabelul 2.2, valorile constantelor C fi m .
Tabelul 2.2. Valorile constantelor C fi m .

Caracterul
Domeniul de
curgerii
aplicare
Gr. Pr
< I 0 -3
0,5
Laminar
103...500
1,18
1/8
Laminar
Placi fi tuburi
500...2 107
0,34
1/4
Tranzitoriu
verticale fi
> 2 -107
0,135
1/3
Turbulent
orizontale
Daca valoarea Cte difera de cea calculate initial (cu relatia 2.29) cu mai mult
de 5% se reiau calculele cu noua valoare.
CALCULUL H ID R A U L IC A L SC H IM B A TO A R E LO R D E CALDURA
Scopul principal al acestui calcul este acela de a determina pierderile de
sarcina (caderile de presiune) pe traseul celor doi agenti care circula prin aparat.
Determinarea pierderilor de sarcina este necesara pentru a dimensiona pompele sau
ventilatoarele ce deservesc instalatiile Tn care sunt montate aparatele respective.
Impunand viteze de circulatie pentru agentii termici se dimensioneaza
ftuturile de intrare fi iefire, precum fi camerele de intoarcere ale agentilor in
schimbator.
Pierderile de sarcina se calculeaza cu ajutorul unei relatii de forma :
Ap ApA + Apt + Ap a Ap h
[N /nr]
(2.36)
in care :
A
- este pierderea de sarcina necesara Tnvingerii rezistentelor de frecare
liniare care se produe m canale cu sectiune constanta ;

A
- pierderea de sarcina necesara Tnvingerii rezistentelor locale, Tn coturi,
Tngustari fi largiri de sectiune, ramificatii etc. ;

Ap a - pierderea de sarcina necesara Tnvingerii rezistentelor produse de
accelerarea fluidului ;
A p h - pierderea de sarcina necesara Tnvingerii rezistentelor fortelor
ascensionale aparute datorita diferentelor de temperatura ale fluidului, masurate pe
traseele verticale
28

Pentru agentii termici lichizi, vehiculati cu pompe, pierderile de sarcina Ap a
i AP 11 pot fi neglijate.
PIERDERI DE SARCINA L1NIARE
Pierderea de sarcina liniara se calculeaza cu urmatoarele relatii:
- Tn cazul curgerii unui curent izoterm :
I
w2
A px = h - - - P ~
[N/m2]
(2.37)
- Tn cazul curgerii cu schimb de caldura :

\ 0,583
[N/m2]
AP i = 'i -
(2.38)
/
unde: I - lungimea portiunii liniare prin care curge fluidul [m] ;
d diametrul interior sau diametrul echivalent hidraulic [m] ;
w - viteza medie a fluidului pe portiunea considerata [m/s] ;
p densitatea fluidului la temperatura i la presiunea medie a acestuia pe
portiunea considerata [kg/m-'] ;
t i tp - temperatura medie a fluidului, respectiv a peretilor tevilor scaldati de
fluid, pe portiunea considerata [C] ;
\ - coeficientul de frecare liniara dependent de numarul Reynolds i de
rugozitatea peretilor.
Pentru conducte netede (putin rugoase) A se calculeaza cu relatiile :
64
X -
Re
A=^
pentru Re < 3000

^
(2.39)
pentru 3000 < Re < 103
(2.40)
VRe
A = 0,00540 + Q,39n64
Re
pentru 10 5 < Re < 2 10 6
- j j - - -0 ,8 + 21g(R e--JA)
pentru Re > 2 106
Pentru conducte rugoase A se calculeaza cu relatia aproximativa :
29
(2.41)
(2.42)
VI
(2.43)
Tn care k este Tnaltimea medie a rugozitatii Tn mm (din tabele sau fife tehnice).
Pentru a calcula pierderile de sarcina liniare Tn conducte Tn spirala se aplica
relatia (2.38 - deoarece prin serpentina circula un agent termic, neizoterm). Cu
notatiile din figura 2 .6. se calculeaza:
1.
Diametrul mediu de calcul :
D = D sp- 1 +
V
(2.44)
n -D
Fig. 2.6. Serpentina elicoidala
Intre D fi >v/)exista o diferenta mare numai pentru pasuri V mari (s > Dsp).
Daca s Dsp se poate admite D = Dsp.
Criteriul Re critic :
(2.45)
3. Coeficientul A :
Tn regim laminar:
(2.46)
valabilaTn domeniul Re<Recr
30

Tn re.aim turbulent :
A=
0,3164
Re
l+0,095-|
(2.47)
Re1/4
valabila Tn domeniul R e cr< Re < 10

PIERDERI DE SARCINA LOCALE
Se calculeaza cu relatia :
W~
aP l= e - P
[N/m ]
(2.48)
Tn care E, este coeficientul de rezistentS locala care depinde de forma

geometrica a rezistentei i uneori de numarul Reynolds.
Daca apare o modificare de viteza Tn sectiunea de calcul (Tngustare sau ISrgire
de sectiune) se ia Tn calcul viteza cea mai mare, corespunzStoare sectiunii mici.
Coturi (circulare sau patrate)
Cot de 90 cu raza R de curburS i diametrul d al conductei, va avea
coeficientii din tabelul 2.3.
Tabelul 2.3
R
0,5
0,3
0,24
0,2
0,18
0,17
cl
Coeficientul de rezistentS locala pentru cotiri brute (fSrS racordSri) Tn cazul

unui unghi de cotire de 90 i a unei sectiuni circulare sau patrate este :
= 1,2.
Cand unghiul de cotire ^ e ste diferit de 90 valorilor
de corectie B determinat conform tabelului 2.4. :
t, =
li se aplica coeficientul
XB .
15
30
60
90
120
150
OC
OO
Tabelul 2.4
0,23
0,48
0,80
1,18
1,32
1,41
Cand sectiunea este dreptunghiularS (a x b) cu cota b Tn planul curburii se

aplicS coeficientul de corectie C din tabelul 2.5. : =
B xC
31

Tabelul 2.5.
a
0.2
0.4
0,
0.8
1,5
1,22
1,13
1,08
1,04 j
0,90
0,86
0.86
0,9
0,97
b
c
Intrarea i ieîrea fluidului in conducte (canale)

- conducta in acelai plan cu peretele : = 0,5
- intrare in conducts cu muchiile nerotunjite : = 0,5 1
- intrare in conducts cu muchiile rotunjite: = 0,12
- iejirea din conducte: = 1
Variatii de sectiune
Notand sectiunea mica cu f i cea mare cu f M coeficientul de rezistentS locals
la ISrgirea sectiunii va fi t,' i laingustarea sectiunii
:
.2
(2.49)
V fm
" = . | 1 l |
(2.50)
Fascicol de tevi agezate in lime [condor)

= n r -o
in care:
(2.51)
nr este numSrul de randuri de tevi pe directia de curgere a fluidului

E,o - coeficientul de rezistentS al unui rand de tevi
Coeficientul
depinde de pasurile relative Sj/d i s2/d dintre tevi precum i
de numSrul Reynolds. $2 i s reprezintS pasurile dintre tevi in sensul curgerii

fluidului, respectiv perpendicular pe directia de curgere iar d este diametrul
exterior al tevii fascicolului.
DacS se noteazS cu :
_ ,
^ -1
^ = ------ = -^-----s2 ~ d
_ j
d
atunci pentru S/ < s2 i 0,12 < y/< 1:
ft =
1,
'
1,52------------
(2.51)
(2-52)
J U W d -- R .>
32
sau daca s / > s2 i 1 <
8:
0,32
#o =
0.2
( s\
V^
( 'F - 0 , 9 ) '68- ( R e r ;
-1
(2.53)
UJ
Daca unghiul dintre directia de curgere a fluidului i axele tevilor fascicolului
este P < 75 coeficientul
trebuie marit cu 10%.
Fascicol de tevi a$ezate in eqicher (decalat)
Z = 4 '( ,- + 1)
(2.54)
0 = C V R e - - 27
(2.55)
Se calculeaza pasul relativ pe diagonala

s2
(2.56)
7
i raportul adimensional :
'l
1
(2.57)
< p= rA
Sj
\
Daca 0,1 < cp < 1,7 :

Ct = 3,2 + (4,6 -2 ,1 -(p) ^2-''
ji
pentru L < 2
d
(2.58)
C , = 3 ,2
m cazul > 2
(2.59)
Daca 1,7 < (p < 5,2 :

C t = 0 , 4 4 - ( ^ + l )2
(2.60)
Daca unghiul dintre directia de curgere a fluidului i axele tevilor este

/?< 75, coeficientul
trebuie marit cu 10%.
33

2.2. SCfflMBATOARE DE CALDURA DIN JEVI CU ARIPIOARE
SOLUTIA CONSTRUCTIVA
Schimbul de caldura intre aer i apa se face de regula cu baterii cu tevi nervurate.
Solutia constructiva de extindere a suprafetei de transfer de caldura pe partea aerului, prin
nervurare, se aplica pentru a compensa intr-o oarecare masura raportul defavorabil care
exista intre coeficientul de transfer de caldura de la aer fata de cel de la apa.
Nervurile, circulare, patrate sau dreptunghiulare, sunt dispuse echidistant pe
exteriorul tevii, sub forma de discuri. Uneori nervura este de tip elicoidal, atunci cand se
obtine prin extrudarea unui perete gros de teava. In figura 8.1 se prezinta schematic un
rand de tevi al unei baterii schimbatoare de caldura apa-aer.
" " 'w
w M w
Fig. 2.7.a.
mm
IM U LiilillllM it
Un rand de tevi ale unei baterii apa-aer
YV
Fig. 2.7.b. Detalii de nervurare a tevii
34

Tevile bateriilor de incalzire se aeaza Tn linie sau Tn eficher fata de directia
curgerii aerului, Tntotdeauna cu nervurile paralele cu directia de curgere. In ceea ce
privete curgerea apei, tevile se alimenteaza pentru a obtine o viteza economica de
curgere.
Diametrul tevilor pe care se face nervurarea este Tn general mic, pentru a putea
asigura viteza necesara de circulate a apei. Sunt utilizate mai ales diametrele 0 1 6 ,0 1 8
i 020 mm cu grosime de perete 1,5 -f 2,5 mm. Materialul este cel mai frecvent otel,
aluminiu sau cupru. Nervurile sunt executate mai ales din aluminiu sau alama iar
diametrul exterior al acestora este de 2 -r 4 ori mai mare decat diametrul exterior al tevii.
Nervura se caracterizeaza prin Tnaltimea ei Hnem grosimea ei Ben. fi pasul de
aezare pe teava p nen, . Uneori Tnaltimea nervurii este luata Tn calcul prin raportul dintre
diametrul exterior al nervurii i diametrul exterior al tevii Dner/ D , .
Legatura dintre tevile singulare sau dintre grupurile de tevi se face prin coturi
nenervurate sau prin camere de Tntoarcere, Tn exteriorul sectiunii de trecere a aerului.
Diametrul mare al nervurii, fata de cel al tevii, face ca tevile sa fie racordate Tntre ele cu
coturi cu raza de Tndoire peste 4 x D ,.
Numarul de randuri de tevi se stabilete prin calculul termic al suprafetei de
transfer de caldura necesara.
Peretii de Tnchidere ai canalului de aer sunt din tabla sau din material plastic.
Prin tema de proiect se dau Tn general urmatoarele elemente:
solutia constructiva a schimbatorului : Tncalzitor de aer cu tevi nervurate
folosind ca agent termic de Tncalzire apa calda;
- temperaturile de intrare i ieire ale apei calde : t apa , t apa ;
- debitul de aer ce va fi Tncalzit, sub forma Dahn (m3N/ h) sau Da (m3N/ s);
- temperaturile de intrare i iesire ale aerului : t uer, t aer;
- date geometrice privind teava nervurata utilizata :
de , d / , Dnen., p nen,, Bnm., Hen, , Lt (lungimea tev ii), materiale.
METODICA D E CALCUL
Toate marimile sunt Tn sistemul de baza SI, fara multiplicatori. In cazul cand
prin tema sau Tn tabelele de calcul o marime apare cu un multiplicator (m,k,M etc.) ea
trebuie transformata Tn unitate de baza SI. Acest mod de calcul elimina posibilitatea
greelilor de tipul neconcordantei dintre unitatile de masura ale diferitelor marimi.
Calculul parametrilor din ecuatia de bilant termic
Ecuatia de bilant termic este:
Q u,
u, h ,
C c ,p a ( t 'a p a ~
) =
D C l" ' C po
= Ku-r Saer atm_ =k apa sm A tm_e

35
' V r
[w]
f aer ) =
(2.61)

unde :
kaer fi kapa reprezinta coeficientul global de transfer de caldura,
raportat fie la suprafata extinsa (pe parte aerului) Saer, fie la suprafata lisa (pe partea
apei) Sapa ;
reprezinta diferenta medie logaritmica de temperatura intre cei
doi agenti termici, corectata cu un coeficient depinzand de geometria curgerii fi
parametrii de temperatura ai agentilor.
Temperatura medie a aerului este taerm = (taer + taer) / 2.
Temperatura medie a apei este tapam = (tapa + tapa) / 2.
Pentru temperaturile medii ale agentilor termici se determina caldurile
specifice cpaer fi capu din tabele sau din relatiile de regresie existente.
Randamentul izolatiei schimbatorului de caldura este foarte ridicat (tinand
seama de pierderile foarte mici de caldura ale suprafetelor marginale) fiind de ordinul
riiz = 0,99.
Debitul util de caldura furnizat de baterie este:
Qu,=V, Da-cpa {fmr- t aer)
[W]
(2.62)
Debitul de apa necesar este:

kg
G'">" = -------
tfiz
^ apa
---------j
\ apa
apa /
(2.63)
Determinarea dimensiunilor canaluhii de aer

$i a numdrului de tevi nervurate in sectiunea canaluhii
De cele mai multe ori tevile nervurate se fabrica in lungimi fixe. De aceea se
poate porni de la alegerea unor rapoarte adimensionale caracteristice, care conduc la
solutii tehnice economice, larg verificate in practica.
Alegerea unui raport intre dimensiunile sectiunii canalului de aer, fi anume
raportul dintre lungime sectiunii L, (in directia axului tevilor, egala cu lungimea tevii) fi
latimea sectiunii b (sau H in figura 2.7.a) - in directie transversala - se face in limitele
(L, / b) = 1 t 2 . Pasul transversal al tevilor S/ (distanta intre doua tevi vecine) este dat de
diametrul exterior al nervurilor, astfel ca nervurile sa se invecineze (eventual cu o
distanta libera de l-f2 mm intre marginile a doua randuri paralele). Se accepta uzual ca
nu exista spatiu liber intre marginea ultimei nervuri fi carcasa.
In continuare, pentru determinarea sectiunii libere necesara pentru curgerea
aerului, se serie ecuatia de continuitate:

unde pentru viteza aerului
waerse adopta valori de 6 +10 m/s.
Sectiunea libera de curgere pentru o teava i pe pasul uneinervuri este :

Scx ={Dnen, - d e)-(Pnen- B mn)
[m2]
(2.65)
iar sectiunea ocupata in canal este:

S o \ =
D nerv P e n
( 2 - 6 6 )
Rezulta ca gradul de trecere pe sectiune este pentru aer in directia de curgere:

Glr= p So{
(2.67)
Sectiunea necesara canalului de aer este Tn consecinta:
W]
(2.68)
lr
Se pune in continuare conditia de proportie intre laturile sectiunii bateriei i se

determina b i L ,.
Urmeaza sa se faca constructiv rotunjirile acestor valori astfel:
L,
b
b L,
lungime de fabricare existenta pentru teava nervurata,

multiplu de Dmrv,
valoare cat mai apropiata de Sam (sectiunea reala a canalului)
Deoarece s-au facut rotunjiri care afecteaza viteza de curgere a aerului, aceasta
se recalculeaza:
vv . D
t
+273
aen
273
Sc m Glr
Numarul de tevi pe un rand
(2.69)
este:
b
D
(2.70)
Sectiunea bateriei este in felul acesta complet determinata. Pentru definitivarea

solutiei constructive urmeaza calculul numarului de randuri de tevi in directia curgerii
aerului. Acest numar va fi determinat din conditii de transfer de caldura in cele ce
urmeaza.
37

Calculul termic de dimensionare
Transferul de caldura de la peretele metalic la aer este de tip convectiv.
Aerul circula prin canalele realizate intre nervuri, care au latimea ( p nen - Bnen,
). Considerand canalul format din doua tevi alaturate, cealalta latura a sectiunii de
curgere este 2-Hnen, .
Canalele relizate de nervuri nu au inaltime uniforma, astfel ca aerul curge prin
canale cu inaltime variind rntre 2 Hnen. i 2 Hen.+ de.
Relatiile de calcul. de tip experimental, sunt date functie de o lungime
caracteristica fixa pentru baterie care este pasul nervurarii : p
.
Pentru calcule este necesara cunoa^terea unor parametri fizici caracteristici
aerului; ei se determina din tabele , pentru temperatura medie a aerului taerm :
- vascozitatea cinematica, vaer;
- conductibilitatea termica, Xm r;
- criteriul Prandtl, Pr,,,,,-.
Marimile se pot determina i din relatiile de regresie corespunzatoare.
Coeficientul de convectie aaer se calculeaza dupa metodologia convectiei in
curgere fortata prin canale Tnguste i este acelai pentm partea de suprafata lisa a tevii i
partea de suprafata extinsa a nervurii.
Peretele tevii are la suprafata de contact cu aerul o anumita temperatura tp ,
care se regasete i la baza nervurii. Din cauza rezistentei termice conductive,
temperatura peretelui nervurii tpn este din ce in ce mai coborata spre varful nervurii.
Pentru a nu complica sistemul de calcul, se considera temperatura suprafetei nervurii
constanta, aceeai cu a peretelui tevii, dar se afecteaza suprafata nervurii cu un
"randament" subunitar tjnen, care face compensarea fluxului mai scazut de caldura a
suprafetei cu temperatura mai joasa decat cea a tevii.
Relatia criteriala pentru transferul de caldura este functie de turbulenta curgerii,
deci de criteriul Re. Se calculeaza criteriul Reaer , tinand seama ca lungimea
caracteristica este pasul de nervurare, din relatia:
Re
' p "m-
(2.71)
Coeficientul de transfer de caldura prin convectie de la peretele exterior la aer

se calculeaza cu relatiile:
38

Pentru fascicol de tevi in linie :
tevi cu nervuri rotunde
Nu =0,104 Re"'72
(2.72)
LJ
nerv y
1tevi cu nervuri patrate

N u . = 0,096 -Re0'72-
(2.73)
if
n e r \
Pentru fascicol de tevi in etcher:

tevi cu nervuri rotunde
0,54
Nu = 0,223 Re"
d.
.r
p nerv }
nen /
(2.74)
1tevi cu nervuri patrate

( D
Nu, =0,205- Re0'65-
(2.75)
LJ
V
d e
n ervJ
In continuare, pentru ambele cazuri :

Nu
Pnm '
W
nr K
(2.76)
Aa cum s-a aratat, in metodica uzuala de calcul se tine seama de un randament

subunitar al suprafetei nervurilor. Acesta depinde de doua constante adimensionale ale
nervurii:
D....
(
X , = Hnm
x 0 .5
(2.77)
' />*
unde conductibilitatea termica a metalului nervurii este pentru otel
l,m = 50 W/(m-K) , pentru cupru
Anen. = 110 W/(m-K)
iar pentru aluminiu
lm, = 210 W/(m-K).
39

Curbele de randament se calculeaza, pentru XD> 2, cu relatiile :
pentru X| > 0.8 :
A, = 0,8 - 0,05 [XD - 2)0'797
Bn = 0,363+ 0,14 U - 2 )"631
Cn = 0,525 - 0,071 [XD - 2 f 'm
1.78)
pentru
\
0.8 :
='
Br] = 0,295 + 0,066 (X D 2)

Cn =1,737-0,093 ( X - 2 ) 1J
.79)
Vm = K - B n -{X ,T '
Cu acest randament, care Tnsa afecteaza numai suprafata extinsa, se determina

coeficientul corectat de transfer de caldura pe partea aerului, dupa cum urmeaza:
- se determina suprafata de schimb de caldura a unei nervuri :
x \ D' - d- )
r 21
(2.80)
- suprafata lisa a tevii pe partea aerului intre doua nervuri este :

S,= (P nm- B J ^ - d e
[m2]
(2.81)
- suprafata totala pe un pas este suma celor doua suprafete anterior calculate :
SJO,= S en. + S,
W]
(2.82)
- iar coeficientul de transfer de caldura corectat se determina din relatia :

(X... = a .
Vmn S en+Sl
m- K
2.83)
Rezistenta termica a peretelui tevii si a depunerilor de pe pereti

Rezistenta termica a peretelui tevii este (3pt,r/ /iper), in care 5per este grosimea
peretelui tevii i Xper conductibilitatea termica a metalului tevii. Aceasta rezistenta
termica are msa o valoare foarte mica i de obicei se neglijeaza in calculele curente.
40

Rezistenta termica a depunerilor de piatra (S/Ap) pe peretii tevilor este in
schimb mare, uneori constituind chiar principala rezistenta in schimbul de caldura.
Valorile rezistentelor termice, functie de calitatea apei, de viteza de curgere i de
temperatura medie a agentului termic sunt date in capitohd 1.
Rezistentele termice conductive se insumeaza:
m1- K
W
(2.84)
Transferal de caldura de la apa la peretele interior al tevilor

Transferul de caldura este de tip convectiv, in regim permanent, fara schimbare
de stare, curgere prin interiorul tevilor.
Pentru calcule este necesara cunoaterea unor parametri fizici caracteristici
apei. Acetia se determina din tabele pentru temperatura medie a apei tapam :
- vascozitatea cinematica, vapa ;
- conductibilitatea termica, l apa ;
- criteriul Prandtl, Prapa .
Marimile se pot determina i din relatiile de regresie corespunzatoare.
Viteza apei wapa trebuie calculata deoarece depinde de numarul tevilor montate
in paralel prin care aceasta trece. Se alege initial o viteza a apei de 0,5...1,5 m/s (de
obicei 1 m/s) i se determina numarul de tevi necesar asigurarii acestei viteze:
Nfapa= -------- ^
Papa
^ apa
------ r
K d f
(2.85)
Acest numar preliminar se rotunjejte la valoarea intreaga cea mai apropiata,

obtinandu-se astfel numarul final de tevi legate in paralel (pe o trecere a apei) Ntapa.
Se recalculeaza viteza apei pentru acest numar final de tevi montate in paralel:
m
s
n df
Papa
.86 )
N t a,
Relatia criteriala pentru transferul de caldura este functie de turbulenta curgerii,

deci de criteriul Re. Se calculeaza criteriul Reapa , tinand seama ca lungimea
caracteristica este diametrul interior al tevii, din relatia:
41
Re
w*p
' d>
(2.87)
apa
'
apa
In functie de valoarea obtinuta pentru Reapa se aplica una din relatiile criteriale
urmatoare:
pentru Rea > 10000
N uapl, =0.024 Re1)'"-PrH'4
(2.88)
pentru 2300 < Rea < 10000

Nuapa = 0.024 Re0'8-Vr0A-Re
unde
(2.89)
eRe = 1- 6.10 s.Re' 1'8
pentru Re < 2300

0,0688 [ d t ]-R eB-Pr
-----------------------------\ 0Nu a p a =3,65
+
s
,6 6
(2.90)
'
l + 0 ,0 4 5 [ - ^ R e P r ,
Lungimea L, a tevilor se considera lungimea unei tevi nervurate.

Coeficientul de transfer de caldura de la apa la peretele interior al tevii se
calculeaza cu relatia:
IV
n r K
(2.91
Coeficientul global de transfer de caldura

Se alege o suprafata de control deoarece suprafetele de transfer de caldura nu
sunt egale pentru cele doua fluide.
Pentru un pas de nervura suprafata pe partea scaldata de aer S,n, a fost calculata.
Rezulta Saer = Stot.
Tot pentru un pas de nervurare suprafata pe partea interioara a tevii este:
S .,. =
-x-d,
[m2\
42
(2 .9 2 )

Daca se alege ca suprafata de control interiorul tevilor (suprafata pe partea
apei), coeficientul global de transfer de caldura va fi:
apa
= ___
|
n r K
(2 .9 3 )
Daca se alege ca suprafata de control exteriorul tevilor (suprafata pe partea

aerului), coeficientul global de transfer de caldura va fi:
W
k aer =
V a apa
V-"' U
+
(2 .9 4 )
ter |
^ 7*
Diferenta medie de temperaturi i verificari finale

De obicei circulatia mtre apa i aer este Tncruciata.
Pentru determinarea diferentei medii de temperatura se considera diferenta
medie de temperaturi Tn contracurent, urmand ca aceasta sa fie corectata ulterior prin
coeficientul de eficienta eAt (vezi capitolul 1): Atm = Al (Atm)n.
Din diagrama de evolutie a temperaturilor, figura 2.8., se determina diferentele
de temperaturi maxima i minima, Atmux i Atmin , dintre diferentele de temperaturi
t apa ~ I aer 1 At2
t ap a ~ t aer
Fig. 2.8. Diagrama de variatie a temperaturilor
43

Se calculeaza diferenta medie de temperaturi Tn contracurent:
(A t,)rr =
[c ]
|l^
(2.95)
_____m u x
A f mi
Ej,
se determina conform indicatiilor din capitolul 7;
p = Tr ~ taer
?i
/? = rT ~ rT
eAl= f(P ,R )
unde
t a p a ~ t aer
Suprafata de transfer de caldura a bateriei va fi Tn acest caz:

Shal= ----
[m2]
(2.96)
K e r-^m
iar lungimea necesara de teava nervurata va fi:

êaVa = ~ - P n .
(2.97)
^ to t
i numarul de randuri de tevi Tn directia curgerii aerului:

N
,
wml
(2.98)
L t-N t a p a
Nrarui se rotunjeste la valoarea Tntreaga imediat superioara.
2.3. SC H IM B A T O A R E D E C A L D U R A D IN PLACI;
TEH N O LO G IE SPECIFICA: PA R T IC U L A R ITA TI DE C A LC UL.
ELEMENTE COM PONENTE, DESCR1ER , FUNCTIONARE

Schimbatoarele de caldura cu placi (SCP) au suprafata de transfer de caldura
alcatuita din placi identice, nervurate i etanate prin garnituri (figura 2.9.).
Se utilizeaza frecvent ca schimbatoare de caldura de tip apa - apa.
Fiecare placa are patru orificii care formeaza prin asamblare cate doua
colectoare i respectiv doua distribuitoare pentru agentii termici .
44

Placile sunt fabricate prin presare, obtinandu-se gofruri (nervuri) de diferite
forme, cel mai adesea m forma de V sau W, cu unghiuri de 60 -f 150 grade, precizia de
amprentare a placii fiind de ordinul 0,1 mm .
2
4
1. Placa ; 2. GarniUira; 3. Orificii; 4. Nervuri (gofruri)
Fig. 2.9. Placi nervurate curente

Exista aa numitele placi dure cu unghiuri de 100 - 150 grade ale
grofrurilor, care au un coeficient ridicat de transfer termic dar i pierderi de sarcina
ridicate precum i placi moi cu unghiuri mici (60 - 100 grade), care au coeficient de
transfer termic mai redus dar i pierderi de sarcina mai reduse. Uneori se utilizeaza
alternativ placi dure - placi moi. Un calcul tehnico - economic va conduce la
solutia optima.
Agentii termici circula alternativ, de o parte i de alta a placilor, de obicei in
contracurent sau curent mcruciat, circulatia fiind asigurata de "desenul garniturilor
care lasa liber sau obtureaza accesul fluidului tntre doua placi succesive. Spatiul dintre
placi este determinat de geometria de amprentare a nervurilor i variaza in functie de
dimensiunile schimbatorului.
45

Materialele utilizate la constructia schimbatoarelor s u n t:
- pentru placi : inox, nichel i aliaje cupru - nichel, titan etc.
- pentru garnituri : elastomeri (polimer sintetic elastic, cauciuc sintetic) care
rezista la diverse temperaturi : nitril ( 100 C ), butil rajina ( 130 C ), pentru
schimbatoare apa - produse alimentare, EPDM ( 150 C ), viton alimentar ( 150 C )
pentru uleiuri alimentare.
Schimbatorul de caldura cu placi se formeaza prin gruparea unui anumit
numar de placi, nervurate i de acelai tip, care sunt stranse Tntre doua placi de capat
cu ajutorul unor tiranti (figura 2 . 10.).
Placa de
Placi curente
Placa de
Tnceput
Placa mobila de capat
fixa de capat
Fig. 2.10. Schimbatoare de caldura cu placi - vedere de ansamblu
In componenta unui schimbator de caldura cu placi exista:
a) o placa de capat fixa cu sau fara jtuturi pentru agentii termici;
b) gamitura cu patru barete (4 orificii Tnchise) fixata pe placa fixa, izoleaza
cele patru orificii (deschideri) ale placilor i realizeaza etansarea Tntre fundul fix i
prima placa standard. In acest interval nu circula nici unui dintre agentii termici;
c) placile standard cu patru orificii pe care se monteaza gamitura standard
cu doua urechi mchise. Garnitura este totdeauna lipita pe aceiai parte, barele sunt
amplasate pe directiile NE - SV asigurandu-se astfel o circulatie laterala;
d) o garnitura de margine, plata sau rotunda, asigura etanarea Tntre ultima
placa i placa mobila.
46

Dupa modul de amplasare al tuturilor pe plScile de cap&t distingem, conform
figurii 2.11. , o circulate a fluidelor in U (patru tuturi pe placa fixS) sau in Z (doua
tuturi pe placa fixa i doua pe placa m obila).
In figura 2.12. se prezinta cele trei m odul i de racordare a schim batorului
cu placi la reteaua de agent term ic prim ar i secundar.
Alternanta fluidelor intre spatiile succesive dintre placi se obtine prin

intermediul garniturilor care permit sau nu trecerea unui fluid in spatiul dintre placi,
formand astfel unui sau mai multe circuite, de exemplu, ca cele din figura 2.13.
Circulatia apei in lungul placilor active poate fi longitudinals (figura 2.14.)
sau in diagonals (figura 2.15.)
a). U - contracurent: b). U - echicurent; c). Z - contracurent; d). Z - echicurent

Fig. 2.11. Circulatia agentilor termici in SCP
a), cu filet
b). cu flange i cot
c) cu buloane
filetate
1. placa de capat fixa; 2. placa de capat mobila; 3. placi active; 4. jtuturi intrare - ieire; 5. tiranti.
Fig. 2.12. Racorduri ale SCP
47
I II l I I I I 1 I I
I I I I I
Circulatie cu o singura trecere: cele 4

racorduri sunt amplasate pe placa
fixa (circulatie in U)
l I l I I 1
Circulate cu mai multe treceri: doua

racorduri sunt amplasate pe placa fixa i
celelate doua pe placa mobila
(circulatie in Z)
Fig. 2.13. Doua moduri posibile de circulatie
a agentilor termici in schimbatoarele de caldura cu placi
Orificii
martor
pentru
scurgere
a. Placa de capat
Garnitura cu 4
barete inchise
b. Placa para
Garnitura
standard
c. Placa impara
Gamitura
standard
Fig. 2.14. Circulatia longitudinala a agentilor termici printre placi
48
Orificii
martor
pentru
scurgere
a. Prima placa
Garnitura cu 4
barete Tnchise
b. Placa para
Garnitura
standard
c. Placa impara
Garnitura
standard
Fig. 2.15. Circulatia tn diagonals a agentilor termici

Schimbatoarele de caldura cu placi prezinta mariavantaje
fata de
schimbatoa-rele de caldura tubulare fi anume :
datorita lungimii caracteristice mici se obtin coeficienti de transfer de
caldura mari ( 3.000 - 7.000 W/(m:-K) ) ;
modificand dimensiunile placilor, numarul lor fi distanta Tntre ele se obtin
sarcini termice foarte variate;
pot fi demontate cu ufurinta pentru a fi curatate de depuneri sau reparate;
ocupa un volum redus, de 3 pana Ia 6 ori mai redus decat cele tubulare;
au o inertie termica mica, deci intra Tn regim practic instantaneu.
Ca dezavantaje se pot enumera :
garniturile sunt scumpe (cca. 1/3 din pretul aparatului) fi necesita
materiale fi tehnologii speciale de executie fi lipire;
nu pot fi utilizate la temperaturi ridicate (max. 160 C pentru cele cu
garnituri din elastomeri fi 250 C -f 300 C pentru cele cu placi sudate);
nu rezista la presiuni ridicate (max. 25 bar);
au pierderi de sarcina mai mari decat schimbatoarele clasice cu fascicule
de tevi.
49

CALCULUL TERMIC AL SCHIMBATOARELOR CU PLACI
De obicei, prin tema de proiectare se dau :
sarcina termica a aparatului Q ;
temperaturile de intrare ale agentilor termici ;
temperatura de ieire a unui agent termic sau unul dintre debite ;
pierderea de sarcina maxima pe circuitul primar i secundar (optional).
Din ecuatia de bilant termic se determina mari mile complementare datelor de
proiectare (date prin tema), considerandu-se TJiz~ 1 :
Q = Gr cp l- (t[ - 1\ )= G J -cp2-(t'2 - t 2)
(2.99)
Pentru stabilitatea formei constructive se aleg valori practice cunoscute:

- viteza agentilor termici: 0,2 -f- 1 m/s ;
- distanta dintre placi: 2,5 -f 5 mm ;
- grosimea placilor (INOX): 0,6 -+ 1 mm ;
- unghiul nervurilor: 60, 90, 120 i 150 ;
- coeficientul global de transfer de caldura: k = 2000 4- 7000 W/(m2 K ) .
Se calculeaza diferenta
contracurent (figura 2.16.).
medie
a temperaturi lor pentru
(Au , r = Af,1'm~ Ar'"'n i Atm = e Atm( A t J cc; At = f ( P , R )

I n ---- tmx^
Armin
Fig. 2.16. Variatia tem peraturilor agentilor term ici cu suprafata
50
circulatia
(2.100)
in

P = , /? - , (vezi capitolul 1)
f, - f 2
12 12
Se calculeaza o suprafata
(se alege k = 4000 W/(m K) ) :
de
(2 . 101)
schimb
de
caldura
aproximativa
(2-102)
S = T ~
Se aleg dimensiunile placilor (constructiv) i se determina numarul de placi :

N '2 = (se rotunje^te in plus)
(2.103)
s
(iV- 2) - numarul de placi care participa la transferul de caldura (din totalul
N' de placi, cele de capat sunt scaldate de agent termic doar pe o singura parte).
N 'l
(2.104)
Numarul de canale pe circuit va fi :
n = -----Se calculeaza viteza pentru un c irc u it: w = -----
(2.105)
npA
unde A este sectiunea de circulatie intre doua placi.

Daca una din viteze depa$ete I m/s se trece la modificarea distantei dintre
placi, la modificarea numarului de placi sau la adoptarea mai multor circuite ( n c )
cand se inlocuiejte A cu W
Calculul termic defmitiv

Se urmarete determinarea cu exactitate a coeficientului global de transfer de
caldura, a suprafetei exacte i a numarului real de placi.
Paii de lucru s u n t:
Se calculeaza temperaturile medii ale agentilor termici :
tm\ = tj~ -
?i
= t ml - A t m
daca S t , < S t 2
(2.106)
\ =
dac& S t \ >
(2.107)
sau :
j
t m
t n , 2 + A t m
t 2
unde :
S t] - tx -
; S t2 = t2 - t2
51
(2.108)

Cu temperaturile tm] i tm2, din tabele se determina marimile fizice
caracteristice : p , A , c
, V , Pr
ale agentilor termici.
Se calculeaza criteriile Re pentru cei doi agenti termici :

Re = ^ -L v
(2.109)
4 .s
4- a- b
Luneimea caracteristica / = ----- = ------------= 2 b
P
2-(a + b)
unde:
b este distanta dintre placi ;
a este latimea placii .
(2.110)
Se calculeaza coeficientii superficiali de schimb de caldura :

0 .1 4
a = Nu_j*
N" _ c
Re m p r
2 b
(2.11
unde: C, m i n sunt constante ale placilor (date de producator sau echivalate

de la alte solutii constructive) ;
V f Vp ~ vascozitatea dinamica la temperatura medie a fluidului i la
temperatura medie a peretelui.
Valorile rezistentelor conductive ale depunerilor
( 3^
depind de natura apei.
Daca se admite o curatire periodica corecta, cel putin o data pe an, aceste
valori sunt redate in tabelul 2.6.
Tabelul 2.6.
Caracteristicile apei
f s: \
d X 10 5 (m2 C / W)
K'^d j
Apa de mare
Apa bruta murdara
Apa de la retea
4^ -6
2
Apa tratata
Se calculeaza coeficientul global de transfer de caldura :
! =~ +^ > + ^ U ^ +
k
<2| Aq Aj i
Aj2 (%2
(2.112)
cu <50este grosimea placii iar A este coeficientul de conductibilitate al materialului .
52
Se calculeaza suprafata reala de schimb de caldura i numarul de placi :

S 0 = - ----- ~
' ^ A l
N0 = + 2
Daca N 0
= (N-2)-s
(2.113)
A t ,
(se rotunjete in plus)
(2.114)
N 3% se reia calculul cu noua valoare N 0 .
Se calculeaza NTC (numar de unitati de schimb de caldura) i eficienta

termica ( ) (vezi capitolul 6 - Calculul de verificare) i se verifica mcadrarea
schimbatorului in zona optima, cand s e apropie de valoarea maxima corespunzatoare
raportului
( > 0,75) .
W
rr m a x
Daca punctul de functionare nu se afla Tn zona optima se modifica

dimensiunile placilor sau numarul lor pana cand NTCmax i ajung la valori optime.
53
3. s c h i m b A t o a r e d e c A l d u r A c o n d e n s a t o a r e
( CU SC HI MB ARE A STAR 11 DE AG REG ARE A AGENTULUI T ERMI C)
Schimbatoarele de caldura condensatoare se folosesc pentru a incalzi un agent
termic secundar pe baza caldurii latente de condensare a unui agent termic primar (de
obi cei abur saturat).
Solutiile constructive pot varia foarte mult Tn functie de aplicatia
schimbatorului de caldura.
Astfel, pentru domeniul frigorific se folosesc condensatoare din tevi cu
aripioare deoarece este necesara extinderea de suprafata pe partea agentului gazos (de
obicei aer) pentru a echilibra transferal de caldura cu cel din condensatie (cu 3 - 4
ordine de mSrime mai mare). In aceasta situatie, condensarea se produce la interiorul
tevilor.
In domeniul industrial i mai ales in instalatiile de incalzire zonala (in cadrul
CET-urilor) se folosesc condensatoare din plSci. Aceste solutii constructive nu vor fi
analizate in prezentul capitol constituind un capitol separat.
In continuare se va detalia constructia i dimensionarea schimbStoarelor de
caldura este de tip multitubular, cu fasciculul de tevi prinse intre placi tubulare. Aceste
schimbatoare sunt de obicei cu mai multe treceri pe partea agentului secundar i se
realizeaza in solutie elasticS (cu fund mobil) datorita diferentelor de temperatura mari
ce pot apSrea mtre manta i tevile din fascicul, determinand eforturi de dilatare
diferentiata peste limitele admisibile.
Traseul celor doi agenti termici se alege astfel: la exteriorul tevilor se gasete
aburul iar la interiorul tevilor va circula apa. La traseul de abur trebuie avute in vedere
doua proprietSti importante ale fenomenului de condensare:
coeficientul de transfer de caldura in condensare nu depinde de viteza

aburului, deci nu este necesar sa se ia vreo masura pentru dirijarea traseului aburului
sau pentru marirea vitezei lui de curgere;
coeficientul de transfer de caldura in condensare este puternic influentat

de prezenta gazelor necondensabile care se acumuleaza la partea de sus a
condensatorului i deci trebuie evacuate permanent prin robinetul de dezaerisire.
Schema constructiva a condensatorului se prezinta in figura 3.1. Pentru
simplificarea desenului se prezinta o solutie cu 2 treceri.
Condensatoarele se executa de regula cu tevile in pozitie orizontalS deoarece
condensarea pe suprafete orizontale nu ridica problemele complicate de evacuare a
stratului de condens care apare la suprafetele verticale. Numai in conditii bine
justificate, cum ar fi unele schimbatoare de caldura tehnologice, se justifies
amplasarea verticals.
54
l.fascicol de tevi; 2.manta; 3.flane; 4.placa tubulara fa(a; 5.placa tubulara spate; 6.capac fa{a; 7.capac
spate; 8. tut intrare abur saturat; 9.perete sectional; 10.tuturi de intrare/ieire agent termic secundar;
ll.?tut iefire condens; 12.oala de condens;13.capac inchidere spate; 14.tuturi golire/desaerisire.
Fig. 3.1. Schema constructiva a condensatorului

Pentru calcul trebuiesc se precizeaza urmatoarele elemente (definitorii pentru
stabilirea solutiei constructive i efectuarea dimensionarilor din calcule termice):
- Solutie constructiva :
schimbator de caldura condensator;

agent primar - abur saturat;
agent secundar - apa;
cu mai multe treceri, orizontal.
- Debitul de caldura nominal (util) : Qllt [kW] ;
- Presiunea aburului (saturat) la intrare : p ah [bar] ;
- Temperaturile de intrare i ieire ale agentului secundar : t2' , t2"
ECUATIA DE BILANT TERMIC
Ecuatia de bilant termic este data de relatia:
Q u t = r liz' G ab-rab = G ;1-Ca - ( t 2 - t ' 2 ) = k - S 0 -At m
[W]
(3J)
unde : r/i: este randamentul schimbatorului de caldura ;

rab - caldura latenta de vaporizare la presiunea de saturatie pabin [J/kg];
ca - caldura specifica medie a apei pe intervalul t2 ... t2 in [J/(kg-K)];
k - coeficient global de transfer de caldura in [W/(m2-K)];
Su - suprafata utila de transfer de caldura a schimbaturului in [m2];
Atm - diferenta medie logaritmica de temperatura intre agentii termici in [C].
55
Temperatura medie a agentului primar este temperatura de saturatie tm, i este

constanta tn tot procesul de transfer de caldura deoarece procesul de condensare este
izobar-izoterm.
Temperatura de saturatie se determina in functie de presiunea de saturatie a
aburului p ab (exprimata tn valoare absoluta) din tabele de proprietati termodinamice.
Tot din tabele se determina i caldura latenta de condensare rah , la aceeafi valoare a
presiunii.
Randamentul schimbatorului de caldura (randamentul izolatiei), tinand seama
de faptul ca mantaua exterioara este bine izolata termic, se alege ?/ = 0,98 - 0,995.
Debitul de agent termic secundar se determina din relatia:
G
Q"
(3.2)
Debitul de abur rezulta din ecuatia de bilant:
kg
r
__Q u
ab
n,, ra,
(3.3)
CALCULUL DE PREDIMENSION ARE AL CONDENSATORULUI

Numarul de tevi prin care circula agentul secundar, apa, se determina din
ecuatia de continuitate. Sectiunea de curgere pe partea apei este Sc i se determina
din relatia:
P ' w
kl
(3.4)
Pentru densitatea p u se determina valoarea corespunzatoare temperaturii t 2,

din tabele sau cu relatia de regresie pu = f (temp) . Viteza apei wa se alege intre 0,5 fi
1,5 m/s, de regula cu valoarea medie de 1 m/s.
O prima valoare pentru numarul de tevi pe fiecare trecere este data de relatia:
(3.5)
Valoarea obtinuta nu se rotunjefte in aceasta etapa de calcul, ramanand

deocamdata la valoarea reala (neconstruibila) obtinuta. Rotunjirea la o valoare
construibila se va face ulterior, dupa determinarea numarului final de treceri.
Tevile pentru schimbatoare de caldura au un diametru mic deoarece cu cat
este mai mic diametrul cu atat este mai intens transferul de caldura. Tevile uzuale sunt
(diametrul exterior mm x grosimea peretelui mm) 016x1; 018x1,5; 020x2; 025x2,5.
Diametrul interior al tevii </, rezulta in consecinta.
56

Numarul total de tevi se determina ca valoare preliminary din ecuatia globala
de schimb de caldura. Pentru a putea face acest calcul trebuie insa impusa (din
experienta de proiectare) o valoare estimativa pentru coeficientul global de transfer de
caldura. Difereta de valoare intre coeficientul global de transfer de caldura impus i
cel real din calculul termic definitiv va fi compensate ulterior prin modificarea
suprafetei finale de transfer de caldura fata de varianta de predimensionare, modificare
ce se va realiza prin varierea lungimii fascicolului de tevi. Intr-o prima aproximatie se
presupune coeficientul global de transfer de caldura : k = 1500 - 1800 W/(m2 K).
Diferenta medie de temperatura se calculeaza, conform schemei de evolutie a
temperaturilor din figura 5.2 , cu relatia:
A t in
A t max
r; - r;
In
- r2
(3.6)
unde Atmax i A tmin sunt diferentele de temperatura dintre cei doi agenti
termici, la extremitatile schimbatorului de caldura, cu valorile maxima sau minima.
[C]
t.
So
> S [m2]
Fig. 3.2- D iferenta medie de temperaturi
In acest caz suprafata preliminara de schimb de caldura este:
(3.7)
Se alege in continuare o lungime de schimbator de caldura L' cu o valoare
corespunzatoare pentru instalatia in care va functiona sau, daca nu are o destinatie
speciala, cu o valoare cuprinsa intre 2 i 4 m.
Numarul total de tevi care formeaza suprafata de schimb de caldura S'0 este:
(3.8)
57

unde diametrul mediu al tevii este : dm = (de+ d;) / 2 .
Cu aceste valori preliminare, pentru numarul de tevi pe o trecere i numarul
total de tevi, se poate determina numarul preliminar de treceri ale schimbatorului de
caldura:
N'
1N ' TD =
T0T
N t'
(3.9)
Numarul de treceri la un schimbator de caldura poate avea valorile

(1- corespunzator schimbatorului de caldura cu o singura trecere) 2 , 4 sau 6.
In general nu se construiesc schimbatoare de caldura cu mai mult de 6 treceri
deoarece apar complicate constructive. Daca N n{ depaete 6 se accepta valoarea
limits de 6. In consecinta se rotunjeste valorea lui N TR la valoarea cea mai apropiata a
valorilor Tntregi N TR = 2, 4 sau 6.
Aezarea tevilor in corpul schimbatorului de caldura se face dupa o dispunere
echidistantS a tevilor. Astfel, pe hexagoane concentrice se amplaseaza tevile in colturi,
pe primul hexagon fiind amplasate 6 tevi, iar Tn continuare, la urmatorul pas s " este
urmStorul hexagon care are tevile aezate Tn colturi plus o teava pe fiecare laturS.
Urmatoarele hexagoane primesc progresiv fiecare cate o teava Tn plus pe fiecare
latura. Schema de aezare este prezentatS pe larg Tn capitolul 2, pentru schimbatoare
de caldura cu 2; 4 sau 6 treceri.
Rezulta din aezarea pe hexagoane ca schimbatoarele de caldura, Tn functie de
numarul de treceri, au un anumit numar posibil de tevi (tinandu-se cont de cele la care
se renunta din cauza peretilor desp&rtitori din capace), discretizat Tn trepte . Mai este
de mentionat ca la un numar mare de tevi, apare o distanta relativ mare Tntre latura
hexagonului pe care se aeazS tevile i cercul reprezentand conturul interior al
mantalei. In aceste cazuri, pentru o mai uniforma umplere a spatiului din interiorul
mantalei, se mai adauga 1; 2 sau chiar 3 randuri incomplete de tevi, a$a cum se arata
Tn figura 3.3.
In final, se determina Tn functie de numarul de treceri: numarul total de tevi
( NTOt ), numarul de tevi pe o trecere ( Ntj ). numarul (virtual) de tevi de pe o
diagonala mare a hexagonului exterior ( N D1AG ) si, pentru schimbatoarele de caldura
cu un numar mare de hexagoane, numarul total de tevi suplimentare ( NSUp ) i
numarul de tevi suplimentre pe o trecere ( N SUp_Nt! ).
In principal trebuie ales un numar total de tevi NTOt cat mai apropiat de N Tot
rezultat din calcul, desigur Tn categoria de schimbator de caldura cu numarul de treceri
N tr ales.
Pasul s al tevilor este diametrul exterior al tevilor plus 8 - 1 2 mm. Cu cat
pasul este mai mic cu atat schimbatorul de caldura este mai economic din punctul de
vedere al consumului de metal. Dezavantajul este Tnsa ca un schimbator de caldura cu
pas mic intre tevi este mai greu de realizat tehnologic. In constructiile uzuale distanta
Tntre tevi se ia 6 - 10 mm. Rezulta pasul tevilor, pentru diametrul exterior de ales
anterior:
s= de + (0 ,0 0 6 -r 0,012)
[m]
(3.10)
58
Fig. 3.3. - Com pletarea spatiului dintre hexagoane i conturul mantalei
Distanta intre marginile exterioare ale tevilor cele mai departate de centru i
diametrul interior al mantalei D, se numete jo c inelar al tevilor in manta i se alege cu
o valoare k() cuprinsa intre 8 i 12 mm.
Grosimea minima a peretelui mantalei este de 4 mm, dar poate fi mai groasa
daca calculul de rezistenta impune acest lucru sau daca mantaua este facuta din teava
standardizata la care peretele cel mai subtire este mai gros de 4 mm.
In cazul cand mantaua se face din tabla ruluita, diametrul interior al mantalei
este chiar D, . Daca se alege solutia de a utiliza ca manta o teava standardizata si nu
exista teava standardizata cu diametrul D , , atunci D, se rotunjejte la valoarea imediat
superioara a celei mai apropiate tevi. In general m acest caz se revine asupra pasului s
dandu-i-se o valoare mai mare, pentru a uniformiza aezarea tevilor in manta.
La schimbatoare de caldura cu agenti termici care nu-i schimba starea de
agregare aezarea fascicolului hexagonal de tevi in manta este indiferenta in raport cu
59
pozitia de montaj a schimbatorului. La condensatoare insa se pune problema

importanta a evacuarii condensului de pe suprafata tevilor, astfel ca tevile sa aiba o
pelicula cat mai subtire de condensat, tiut fiind faptul ca valoarea coeficientului de
transfer de caldura la condensare este cu atat mai mare cu cat rezistenta termica a
peliculei de condensat este mai mica i deci cu cat grosimea peliculei de condensat
este mai mica. Solutia de aezare a tevilor, in conditiile in care totdeauna condensul
curge gravitational, este aezarea intr-un fascicol GINABAT . Caracteristic acestui
fascicol este ca axa verticala a tevii dintr-un rand superior este tangenta la conturul
tevii randului inferior. Intr-o astfel de aezare condensul produs pe o teava se scurge
tangent pe randul inferior i astfel nu se produce un strat gros de condens pe randurile
inferioare. Astfel, pentru orice teava din fascicol, permanent trei sferturi din suprafata
de transfer de caldura este degrevata de condensul produs pe alte tevi.
O
astfel de aezare rezulta din rotirea cu un unghi 6 a unui fascicol orizon
obijnuit cu tevi echidistante, dupa distributia pe hexagoane. Schema fascicolului
normal i a celui rotit cu unghi 9 astfel incat sa devina Ginabat este prezentata in
figura 3.4 .
a - fascicol coridor (in linie) cu tevi echidistante; b - fascicol eicher (decalat) cu tevi echidistante;
c - fasciciol G1NABAT; d - exemplu de realizare prctica
Fig. 5.4. Ajezarea tevilor in fascicol
60
Rotirea fascicolului de tevi nu presupune i rotirea mantalei, care ramane cu

ftutul de intrare a aburului pe coama orizontala superioara i ftutul de evacuare a
condensului pe coama inferioara.
COEFICIENTUL GLOBAL DE TRANSFER DE CALDURA
Coeficientul global de schimb de caldura ko se determina ca valoare inversa a
rezistentei termice totale la transfer de caldura, adica a sumei rezistentelor termice:
k
a a I 'A
W
1
(3.11)
m' K
a cond,
unde :
aa este coeficientul de convectie de la apa la teava,
ami - coeficientul de transfer de caldura prin condensare,
E(S/X) - rezistenta termica conductiva a peretelui tevii i adepunerilor.
Pe
partea apei, transferul de caldura este de tip convectiv, in regim
permanent, fara schimbare de stare, curgere prin interiorul tevilor.
Viteza wa trebuie recalculata deoarece modificarea numarului de tevi de la
Nti la Nt| a dus la modificarea sectiunii de curgere Sca ?i deci a vitezei wa.
G,
(3. 1:
n d.
Pa ' Nt \ ---- :
Pentru determinarea aa este necesara cunoajterea unor parametrii

caracteristici agentului primar. Se determina, din tabele, pentru temperatura medie a
apei t2m:
- vascozitatea cinematica, va ;
- conductibilitatea termica, Xa ;
- criteriul Prandtl, Pra .
Relatia criteriala pentru transferul de caldura este functie de turbulenta
curgerii, deci de criteriul Re. Se calculeaza criteriul Re, tinand seama ca lungimea
caracteristica este diametrul interior al tevii :
R e, =
' d>
(3.13)
va
In functie de valoarea obtinuta pentru Re se poate aplica una dintre relatiile
criteriale urmatoare:
pentru Re^ > 10000 :
N u a 0.024 Re8Pr'4
61
(3.14)
pentru 2300 < Rea < 10000 :

unde
N u a = 0 .0 2 4 -R e f - P r " '4- ^
(3.15)
f>e = 1- 6.105.Re~18
pentru Re < 2300
Nu , = 3,65 +
1+ 0.045 C Re -Pr
a
Lf-,
0,66
(3.16)
Lungimea Lt a tevilor se presupune L( - Lt (lungimea preliminary) ,

urmand sa se revina cu o iteratie dupa determinarea valorii reale, la terminarea
calculului.
Coeficientul de transfer de caldura de la apa la peretele interior al tevii se
determina utilizamd relata:
Rezistenta termica a peretelui tevii este {50/X0i), in care Si este grosimea

peretelui de otel al tevii i XQ\ conductibilitatea termica a otelului ( l ai = 50 W /(m .K )).
Rezistenta termica a depunerilor de piatra (S /lp ) pe peretele interior al tevilor
este mare, ea constituind principala rezistenta in schimbul de caldura. Valorile
rezistentelor termice ale depunerilor, functie de calitatea apei. de viteza de curgere i
de temperatura medie a agentului termic sunt date in tabele.
Transferul de caldura la condensare este de tip convectiv cu schimbare de
stare. Procesul de transfer se petrece in stratul limita de condens (lichid) care s-a
format pe peretele exterior al tevii. De aceea toti paramatrii fizici ai agentului termic
se vor referi la apa la temperatura de saturatie.
Pentru temperatura de saturatie tsm se determina urmatorii parametri fizici:
- vascozitatea cinematica, vc,
- conductibilitatea termica, Ac,
- densitatea, p c .
La condensatoarele orizontale relatia criteriala de calcul a transferului de
caldura este:
(3. 18)
N utmd = 0,652 - { G a P r K u f 25
62
(3.19)
d,
Explicitand criteriile de similitudine se obtine relatia:

(g-Z-Pr-r+T*
a nd =0,652-[
Vr ' d,
r 1 1
v.
>
0,25
(3.20)
m2 K
din care va rezulta a cond :

/
\0.25
W i
m2 K
1
a cmd ~~Cl '
j
(3.21)
In aceasta relatie Atsp este diferenta de temperatura dintre temperatura de

saturate tm, i temperatura peretelui tper . Deoarece temperatura peretelui nu este
cunoscuta dar celelalte elemente sunt cunoscute, relajia se pune sub forma unei
constante C: (calculabila) care multiplica o functie de At,p .
Se calculeaza constanta Ci:
0,25
C, = 0,652-
8 - % P c ' ra b ]
(3 .2 2 )
V " -d m
unde g este acceleratia gravitationala : g = 9,81 m/s2.
Pentru determinarea diferenfei de tem peratura//^, se scrie ecuatia de egalitate
q = k Atm - a coni Atsp
W1
(3.23)
intre fluxul unitar global de caldura i fluxul unitar superficial prin condensare de la
abur la peretele exterior al fevii:
Deoarece coeficientul global de transfer de caldura k se poate scrie,
introducand constanta C-> cu relatia de definire :
1
x
(3-24)
a,
k= -
(3.25)
sub forma:
- + C,
a ...
se pot explicita toti termenii i se ajunge la o ecuatie de determinare a

diferentei de temperatura Atsp de forma:
63
> = * .-^ - 7 b & =
<3 '2 6 )
sp
Aceasta ecuatie se rezolva prin metode de calcul numeric, prin incercari

convergente sau prin reprezentare grafica. Valorile extreme intre care se poate gasi
Atsp sunt 0 i A tm (uzual se restrange intervalul intre 3 i 15 grade).
Metoda incercarilor convergente consta in a introduce valorile Atspmin i
At,pmax in ecuatia (3.26) i a determina valorile ymi i ymax, care tebuie sa fie de semn
contrar pentru ca intre ele sa se afle valoarea 0 care corespunde radacinii Atsp a
ecuatiei. Se calculeaza apoi valoarea : Atspmed = (Atspmax + Atspmin) / 2 i din
ecuatia (5.30) valoarea lui y med. Se constata care este semnul lui ymed i el devine limita
noului interval de cautare a radacinei : daca ymed este pozitiv urmaza ca la urmatoarea
iteratie Atspmin sa se ia cu valoarea Atxpmed ; daca ymed este negativ urmaza ca la
urmatorul calcul sa se ia Atspmax cu valoarea Atspmed. Iteratiile continua, intervalul
restrangandu-se la fiecare calcul la jumatate. Aceasta descrejtere geometrica de
restrangere a intervalului duce ca dupa foarte putine iteratii intervalul in care se afla
valoarea exacta a lui Atsp sa fie restrans la 0,5 grade. In acel moment calculul este
suficient de precis $i se ia ca rezultat final, cu o eroare sub 0,25 grade, valoarea de
mijloc a intervalului : Atsp= (Atspmin + Atspmax) / 2.
VALORI FINALE SI LUNGIMEA SCHIMBATORULUI DE CALDURA
Determinarea lui Atsp permite in continuare determinarea tuturor parametrilor
de transfer de caldura : aamd din relatia (3.2!) i A:din relatia (3.25).
Suprafata totala de schimb de caldura necesara condensatorului se calculeaza
din relatia:
s0= t % k Atm
k l
(3 .2 7 )
Rezulta lungimea condensatorului (lungimea tevilor din fascicul) :
Lt= .. 5,1 ,
Nt -K -d m
(3-28)
Lungimea schimbatorului de caldura se rotunjejte constructiv la valoarea

superioara de 0,1 m.
Deoarece in calculul preliminar s-a ales o lungime de condensator
convenabila, cea rezultata din calculul exact nu va fi mult diferita prin valoarea exacta
a coeficientului global de transfer de caldura. Astfel, daca este acceptata valoarea
finala a lungimii, calculul condensatorului se considera incheiat.
64
4.
SCHIMBATOARE DE CALDURA CU ACUMULARE

PENTRU PREPARAREA APEI CALDE DE CONSUM.
4.1. NECESARUL DE APA CALDA DE CONSUM

1 SCHEME DE PREPARARE.
In cadrul constructiilor, atat civile cat si industriale, apare necesitatea
asigurarii unei productii de apa calda folosita fie Tn scopuri casnice (spalare, gatit), fie
Tn procese tehnologice. In cele ce urmeaza ne vom referi strict la acoperirea
necesarului de apa calda pentru utilizare casnica (personala, a celor ce desfa?oara
activitati sau locuiesc Tn cladirea ce se are Tn vedere), consumul industrial fiind o
problema distincta atat datorita metodicilor de dimensionare utilizate cat i datorita
solutiilor tehnice aplicate.
Pentru apa calda de folosinta casnica se folosesc doua denumiri, ambele
corecte i ambele valabile : apa calda de consum" (prescurtat notata uzual a.c.c.) i
apa calda menajera (prescurtat notata uzual a.c.m.). In cele ce urmeaza va fi folosit
numai termenul de apa calda de consum" strict pentru uniformitatea exprimarii, fara
insa ca aceasta sa reprezinte o indicatie favorizanta pentru folosirea acestei
terminologii.
Utilizare a.c.c. se face Tn cadrul instalatiilor sanitare interioare ale unei cladiri
prin intermediul armaturilor simple sau amestecatoare ce se Tntalnesc la chiuvete,
lavoare, spalatoare, duuri, bai, bideuri etc.
A.c.c. se produce Tn sisteme de Tncalzire specifice, Tn flux, cu acumulare sau
mixt. Siatemele de producere se amplaseaza fie Tn cadrul centralei termice a cladirii
sau apartamentului, fie separat, Tn unele cazuri de producere locala.
Dimensionarea necesarului de flux de caldura pentru producerea a.c.c. se face
cu ajutorul relatiei de calcul:
Q
unde: -
acc
G acc .
p apa . Capa . ( t ac
t ar)
(4.1)
Q aa. este fluxul de caldura transmis debitului de apa calda preparat;
- G acc reprezinta debitul de apa ce se Tncalzete [m3/s];

- papa este densitatea apei la temperatura medie, egala cu 995 kg/m3;
- capa este caldura specifics a apei i are valoarea 4186 J/(kg-K);
- tac este temperatura pana la care se Tncalzejte apa de consum i este cuprinsa
Tntre 45 i 60 C; se va folosi valoarea cu care s-a lucrat de catre proiectant Tn
dimensionarea instalatiei de alimentare cu a.c.c (caz Tn care tot din proiect se
iau $i debitele de alimentare G 'acc) sau 60 C daca nu exista alta indicatie;
- tar este temperatura apei reci de alimentare i se ia conventional egala cu 10 C.
65

Dimensionarea cantitatii de caldura Tnglobate Tntr-o cantitate de apa (stocata) se
determina cu relatia :
(4.2)
[J]
unde: -
<2 "acc este cantitatea de caldura Tnmagazinata Tn masa de apa calda stocata;
G "acc reprezinta volumul de apa calda stocata [m3];

ta, este temperatura de stocare i este in general 60 C.
Legatura intre o cantitate de caldura (stocata) i fluxul de caldura ce a stat la
baza producerii acumularii Tntr-un rezervor de stocaj este :
Q acc
Q 'a c c
unde i reprezinta timpul Tn secunde cat debitul de apa calda produs pe baza fluxului
Q acc a fost stocat.
Este important de sesizat semnificatia acestei legaturi prin implicatiile la
nivelul dimensionarii sistemelor de producere a.c.c.
Deoarece consumul de apa calda nu reprezinta o constanta, acoperirea
necesarului de caldura pentru producerea de apa calda Tnseamna de fapt acoperirea
celei mai dezavantajoase situatii de consum, restul situatiilor fiind implicit acoperite.
Necesarul de caldura se determina dintr-o relatie de tipul :
Q max G max . Papa âpa . (tac tar)
[J]
(4.3)
unde G ,mtx reprezinta cantitatea (volumic) de apa calda cosumata Tn perioada

varfului de consum (perioadei semnificative cu consumul cel mai mare). Metodologia
de identificare i stabilirea parametrilor de debit, timp i cantitate pentru varful de
sarcina se va prezenta Tn cadrul specialitatii de Instalatii Sanitare.
Astfel, Tnseamna ca sistemul de preparare a.c.c. se va dimensiona pentru a
respecta conditia:
Q
max Q
max
acc + Q
acc ^ v a rf consum S aU
G acc Papa ^-apa (tac
tar)
(4.4)
G acc . papa Capa . (tac tar) . Tvgrf consum
cu exprimarea cantitativa:
G max
acc
max Papa
[nr5]
G acc . TVarf consum

^ acc Papa
sau
G acc ^varfconsum Papa
66
(4.5)

Se disting in practica trei moduri de asigurare a necesarului de a.c.c. pentru
un anumit beneficiar:
producerea exclusiv instantanee (Q acc = 0 iar Q acc are valoare
maxima), caz in care schimbatoarele de caldura in flux preparatoare de a.c.c. trebuie
sa acopere necesarul varfului de consum;
producerea combincita tn flu x i cu acumulare, caz in care pentru
acoperirea varfurilor de sarcina se conteaza pe ambele surse de caldura (Q acc i
produsul dintre timpul de cosum al varfului de sarcina i Q acc , acestea fiind de
acelai ordin de marime, comparabile);
producerea cu acumulare, caz in care cantitatea de apa calda produsa in
sistem instantaneu este neglijabila pe perioada consumului maxim (nu se conteaza pe
aceasta), intregul cosum fiind asigurat din rezerva acumulata (Q acc ~ 0 iar Q acc are
valoare maxima).
In consecinta, pentru stabilirea necesarului de caldura pentru producerea
a.c.c. este necesara cunoaterea a doua elemente fundam ental:
- debitul i cantitatea de a.c.c. pentru perioada de consum de varf;
- solutia de preparare a.c.c.
Debitele i respectiv cantitatile de a.c.c. corespunzatoare perioadei de consum
de varf se calculeaza dupa metodologii diferite in cazul unui numar mic de
apartamente (caz in care conditiile de simultaneitate ale consumatorilor nu se pot
aprecia pe baze statistice) sau in cazul unui numar mare de apartamente (caz in care
conditiile de simultaneitate ale consumatorilor sunt definite statistic).
In cazul instalatiilor mici, sub 10 apartamente sau echivalent, nu este posibila
determinarea debitului de calcul pentru prepararea apei calde de consum pe baza
rezultatelor statistice deoarece coeficientii de neuniformitate nu mai pot fi determinate
cu precizie. Astfel, in ciuda mentinerii valabilitatii valorilor medii zilnice de consum
pe persoana sau activitate, nu se mai poate face legatura cu debitul de calcul prin
intermediul unei marimi statistice (coeficientul de neuniformitate) datorita numarului
mic de consumatori.
Astfel, va fi necesara aprecierea, de la caz la caz, a nivelului de folosire
simultana a apei calde pentru consumatorii din sistemul ce se calculeaza i a debitului
specific fiecarui consumator, pentru a se determina in final consumurile maxime
(necesare la dimensionarea termica).
Pentru aceasta apreciere este necesara cunoaterea situatiei dotarii cladirii cu
armaturi de furnizare a.c.c. i estimarea, pe categorii, a numarului de utilizatori i a
programului de utilizare probabil.
67
Producerea a.c.c. in sisteme instantanee , fara acumulare:

In acest caz debitul de a.c.c. este asigurat exclusiv prin intermediul unor
schimbatoare de caldura in flux. Aceste preparatoare de a.c.c. se mai numesc in
tehnica i ,,preparatoare instantanee deoarece nu exista acumulare, intregul necesar
de caldura fiind furnizat in perioada de consum. Dimensionarea termica este simpla,
plecandu-se de la relatia:
Q instalat Q ca lc u l Papa ^ a p a (f a c W )
[^
(4 .6 )
Se obtine astfel sarcina termica util a necesara Q,sluiai urmand a se alege un

preparator instantaneu potrivit.
In afara criteriului de putere termica utila, alegerea trebuie sa mai tina cont de
situatia reala din teren privind alimentarea cu combustibil i eventualele cuplari cu alte
sisteme (termoficare, incalzire de zona, mcalzire locala etc.). Agentul termic primar
poate fi constituit de gaze de ardere, apa calda, apa fierbinte sau (numai pentru debite
foarte mici, in general o singura armatura de apa calda) sisteme alimentate electric
functionand pe baza efectului Joule.
Este importanta cunoajterea avantajelor i dezavantajelor acestui sistem:
Avantaje:
o asigurarea posibilitatii de acoperire completa i sigura a necesarului de a.c.c. la
extindere in timp a perioadei de consum maxim peste cea estimata la calculul
necesarului de caldura;
o ujurinta de automatizare datorita numarului relativ mic de componente ale
sistemului fata de celelalte solutii;
o gabarit redus;
o minimizarea pierderilor de caldura prin suprafetele exterioare ;
o posibilitate de marire a sarcinii instalate in cazul folosirii schimbatoarelor cu placi.
Dezavantaje:
o necesar maxim (intre sistemele de producere a.c.c.) de sarcina termica instalata;
supradimensionare maxima fata de necesarul mediu zilnic;
o necesitatea pornirii sistemului de alimentare cu agent termic primar la aparitia
oricarui consum, cat de mic (in practica se stabilete un nivel minim de consum
sesizat de instalatie; sub acest consum instalatia nu pornejte i deci nu produce apa
calda);
68

o depairea ca valoare a debitului de calcul duce la neatingerea parametrilor
nominali pentru a.c.c ;
o scaderea parametrilor agentului primar implica Tntotdeauna scaderea parametrilor
a.c.c. (la functionarea pe debitul de calcul);
o defectiunile aparute pe circuitul agentului primar sunt resimtite imediat i
nemijlocit de consumatorii de a.c.c. (lipsa agentului primar duce imediat la
imposibilitatea prepararii de agent secundar);
Analizand avantajele i dezavantajele enumerate anterior, se poate trage

concluzia ca sistemul de producere instantanee pentru a.c.c. :
- nu este recomandabil Tn cazul sistemelor mari (sarcini termice importante) cu
variatii semnificative de debit necesar pe parcursul unui ciclu de functionare, deoarece
aceasta implica supradimensionarea nejustificata a sarcinii termice instalate, cu efecte
la nivelul investitiei Tn sistemul de producere a.c.c. (schimbatoare de caldura) i la
nivelul investitiei Tn prepararea fi/sau transportul agentului primar; ca exemple de
consumatori mari cu variatii mari de debit de a.c.c. necesar (Qcaia,i fata de Qmein,,) se
pot da hotelurile, cantinele, duurile centrelor sportive sau ale Tntreprinderilor,
caminele de Tntreprindere etc.;
- se recomanda Tn cazul consumurilor cu grad mic de variatie jurnaliera (cartiere
mari de locuinte cu specific de ocupare - categorii sociale i de varsta - variat i
complex);
- se recomanda Tn cazul aplicatiilor mici. cu caracter discontinuu, la care sarcina
termica de Tncalzire deja instalata este suficienta i poate fi comutata, fara aparitia
disconfortului, pe regimul de producere a.c.c.; ca exemplu se poate da cazul unui
apartament cu Tncalzire centrala proprie, suprafata mare i numar de ocupanti scazut
(suprafata mare determina un necesar mare de caldura pentru Tncalzire iar numarul
mic de ocupanti determina debite de calcul mici);
- se recomanda pentru marirea capacitatilor de producere a.c.c. ale sistemelor
medii sau mari existente datorita faptului ca spatiul ocupat de sistem este relativ redus
i se poate minimiza sau elimina investitia suplimentara Tn cladiri; mai mult, la
sistemele mari, marirea de necesar nu produce Tn general probleme la nivelul
asigurarii debitului mediu zilnic ci la nivelul asigurarii varfurilor de sarcina, caz Tn
care intrarea rapida Tn functiune a sistemelor suplimentare de tip instantaneu
reprezinta un avantaj.
Sistemele mari instantanee sunt reprezentate de instalatiile de schimbatoare
de caldura (Tn general cu placi) montate Tn centrale sau puncte termice i folosind ca
agent primar apa calda de Tncalzire sau apa fierbinte.
In cazul instalatiilor mici, paleta de optiuni este mai variata. Sistemele pot
avea ca agent primar, pe langa apa calda de Tncalzire sau apa fierbinte, gazele de
ardere sau energia electrica prin efectul Joule.
69
Asigurarea combinata a necesarului de a.c.c. in flu x si cu acumulare :

In acest caz, pentru asigurarea necesarului de caldura pentru prepararea a.c.c.
se conteaza atat pe sarcina termica instalata in sistemele de tip instantaneu cat i pe
caldura acumulata intr-un volum stocat de apa calda.
Bilantul termic ce se poate stabili este dat de relatia:
Q c a lc u l
T v ar f
> K
. Q j
i ^varf / [P apa âpa
(tac - tar)] + v acum
[nr] (4.7)
unde :
- rv3rj reprezinta timpul in secunde de prezenta a consumului maxim Qai\a,\ ;
- Qa este marimea sarcinii termice utile instalate pentru producerea a.c.c.
- Vacum reprezinta volumul, in m , de apa calda la parametrii nominali,
disponibil la inceputul perioadei de consum maxim;
- )K este coeficient de sarcina partiala fata de functionarea la parametrii
i are valoarea 0,7 pentru boilerele moderne cu serpentina imersata i
sistemele dotate cu schimbatoare in flux separate.
[W] ;
stocat i
nominali
/ pentru
Datorita faptului ca in ecuatia de bilant anterioara se gasesc doua necunoscute

- Qu ?i Vaa,m ~ rezulta imposibilitatea determinarii ambelor marimi. In consecinta, va
trebui presupusa una dintre marimi i determinata cealalta. In urma determinarii unui
numar de solutii posibile, prin impunerea respectarii anumitor conditii restrictive de
ordin tehnologic i de ordin fizic (amplasament) se va micora numarul de variante
posibile. Din variantele posibile ramase se va alege cea care implica un cost minim
anual de exploatare (suma dintre rata de amortizare si cheltuielile de exploatare,
pentru un an calendaristic de functionare).
Este importanta cunoajterea avantajelor si dezavantajelor acestui sistem:
Avantaje:
o se elimina necesitatea pomirii sistemului de alimentare cu agent termic primar la
aparitia oricarui consum, cat de mic;
o asigurarea necesarului de a.c.c. la depajirea ujoara a cantitatii de apa calda
consumata in perioada de varf;
o sarcina termica instalata in concordanta cu sarcina termica rezultata din consumul
mediu zilnic; rezulta o investitie moderata in conditiile unei grad mare de asigurare a
parametrilor nominali;
o posibilitate de marire a sarcinii instalate in cazul folosirii schimbatoarelor cu placi;
70

o sistem modern, pretabil la automatizari complexe cu efecte benefice la nivelul
randamentului global al sistemului;
o elasticitate in functionare;
o posibilitatea de furnizare a unei cantitati de a.c.c. in cazul unei avarii la asigurarea
sarcinii termice instalate; avariile scurte la sistemul de preparare a.c.c. pot trece
nesesizate la nivelul consumatorilor.
Dezavantaje:
o este necesar un sistem mai complex de automatizare datorita numarului relativ
mare de componente ale sistemului fata de celelalte solutii;
o fiabilitate mai scazuta decat la celelalte solutii datorita numarului relativ mare de
componente ale sistemului.
Analizand avantajele i dezavantajele enumerate anterior, se poate spune

ca sistemul de asigurare combinata a.c.c. :
- se recomanda in cazul aplicatiilor mici, cu caracter discontinuu, la care
sarcina termica de incalzire deja instalata este suficienta i poate fi comutata sau
defalcata, fara aparitia disconfortului, pe producerea de a.c.c.; ca exemplu se poate da
cazul unui apartament sau grup de apartamente cu incalzire centrala proprie i
ocupare, ca numar de persoane, medie sau mare (caz cand sistemul instantaneu fara
acumulare nu face fata);
- este recomandabil in cazul tuturor sistemelor cu variatii medii i mari de
debit necesar pe parcursul unui ciclu de functionare; ca exemple de consumatori ce se
preteaza foarte bine la acest tip de producere a.c.c. se pot puncta: motelurile i
hotelurile, restaurantele, spitalele, centrele comerciale, zonele rezidentiale etc.;
se recomanda, ca solutie de transformare a sistemelor instantanee
existente (pastrand sarcina termica instalata), in cazul in care se dorete marirea
debitului de a.c.c. de furnizat pe perioada de consum maxim.
Producerea a.c.c. in sistem de acumulare:
Prepararea a.c.c. in
sistem
de acumulare este ca principiu (schema
functionala) identica cu prepararea combinata, cu doua precizari:

- suprafata de transfer de caldura este intotdeauna cuprinsa in volumul de
apa;
- sarcina termica instalata este foarte mica in raport cu nevoile de consum.
Prima precizare rezulta din necesitati constructive - utilajele de acest tip
trebuie sa fie compacte i uor de montat i utilizat, fapt pentru care nu se justifica in
nici un caz o solutie cu elemente multiple ce ar trebui racordate intre ele.
Cea de-a doua precizare este de fapt insai esenta acestui tip de preparare,
facand diferenta fata de prepararea mixta. Tocmai prin raportul foarte mic dintre
71

sarcina termica instalata si sarcina termica necesara in perioada de consum de varf
aceasta schema dobandejte particularitate, diferentiindu-se ca utilizare de celelalte
scheme de preparare a.c.c.
Bilantul ce se poate serie este dat de relatia:
Q calcul ^varf
Q ii ^varf / [P apa Capa (tac
f i i ) I + âcum
[^ n ]
( 4 .8 )
unde :
-
rn-irf reprezinta timpul in secunde de prezenta a consumului maxim Qcaia,i \
Qa este marimea sarcinii termice utile instalate pentru producerea a.c.c. [W] ;
Vaciim reprezinta volumul, in nr', de apa calda la parametrii nominali, stocat i
disponibil lainceputul perioadei de consum maxim;
>K este coeficient de sarcina partiala fata de functionarea la parametrii nominali
$i are valoarea cuprinsa intre 0,6 i 0,7; se recomanda >K = 0,65.
Deoarece sarcina termica instalata Qa este mica in raport cu necesarul
perioadei de varf Qcaici>termenul > . xvaif/ [ p apa . cc,ril. (ta, - tar)] (care reprezinta
volumul de apa calda produs in sistem instantaneu pe durata varfului de consum)
este neglijabil. Rezulta c3 intraga cantitate de apa calda necesara in perioada de
consum maxim trebuie furnizata din volumul de stocaj.
Dimensionarea volumului de stocaj devine astfel foart simpia, acesta fiind
egal cu necesarul (volumic) de a.c.c. al perioadei de consum maxim.
Se va face insa verificarea:
I [Papa Capa (ta c f n ) I V acum
|m ]
(4 .9 )
unde zprep reprezinta timpul disponibil pentru preparare a.c.c. intre doua
Q ii ^prep
perioade consecutive de consum.

De fapt, aparatele care alcatuiesc gama de preparatoare care se inscriu in
aceasta solutie sunt boilere cu suprafata mica de tranfer de caldura. Suprafata de
transfer de caldura (imersata in volumul de stocaj) asigura un flux redus de caldura
(fata de solutiile dimensional echivalente ale sistemului de preparare mixta) atat
datorita dimensiunilor reduse cat i datorita unor conditii de transfer de caldura
dezavantajoase (rezultate din solutia constructiva). Cu toate ca aparent aceasta solutie
de asigurare a.c.c. este o declasare a solutiei de asigurare mixta, exista aplicatii in care
72

reprezinta optimul. Pentru a putea aprecia acest lucru este importanta cunoaterea
avantajelor i dezavantajelor acestui sistem:
Avantaje:
simplitate constructiva i functionala deosebite;
pentru o mare majoritate a aplicatiilor, sarcina termica necesara (pentru
preparare a.c.c. in acest mod) nu este semnificativa in raport cu sarcina termica de
incalzire; rezulta, fapt deosebit de important, ca debitul de agent primar necesar poate
fi preluat din sistemul de incalzire fara a fi necesara marirea puterii termice instalate
totale i fara a fi afectat confortul termic;
o fiabilitate deosebita;
o se eliminan necesitatea pornirii sistemului de alimentare cu agent termic primar
la aparitia oricarui consum, cat de mic.
o
o
Dezavantaje:
o disponibilul de a.c.c. este fix, la aparitia unui necesar ce depaete necesarul de
calcul fiind imposibila satisfacerea consumatorilor;
o solutie ancombranta datorita volumului mare de acumulare necesar.
Analizand avantajele i dezavantajele enumerate anterior, se poate spune ca

sistemul:
- este recomandabil in cazul consumatorilor de tip arja, adica acei
consumatori care au necesarul bine definit ca timp i volum: cantinele, dujurile
centrelor sportive sau ale intreprinderilor, caminele de intreprindere, cree i gradinite,
unitati de tratament etc.;
- se recomanda cand beneficiarul nu are posibilitatea de a disponibiliza fluxuri
de caldura semnificative - cazul sistemelor existente, fara rezerve in producerea de
apa calda de incalzire i fara disponibilitati de investitie in noi surse de caldura: spitale
i sanatorii vechi, cladiri de locuit mici i medii;
- se recomanda la utilizarea surselor neconventionale de putere mica (de ex.
energie solara) ca treapta de preincalzire a apei;
- nu se recomanda la consumatorii mari fi foarte mari (datorita volumului de
stocare care devine prea mare i datorita caracteristicii de consum care nu este de tip
arja ci de tip distribuit);
- nu se recomanda in cazul nevoii de confort deosebit: hoteluri de lux, rezidente
de lux;
- nu se recomanda in cazul sistemelor cu consum greu de apreciat sau distribuit
uniform : bai publice, restaurante, moteluri.
73

4.2.
TIPURI CONSTRUCTIVE DE BOILERE
SOLUTII CONSTRUCTIVE
Schimbatoarele
de
caldura cu
acumulare
sunt
aparate termice
care
i'unctioneaza Tn regim nestationar. Ele acumuleaza caldura Tn timp i o cedeaza la

cerere. Produc apa calda menajera sau Tn scopuri tehnologice utilizand ca agent termic
primar apa calda (90 / 70 C), apa fierbinte (1 5 0 /7 0 C) sau abur de joasa presiune.
Boilere vechi sunt executate din rezervoare de capacitate mare Tn care se
monteaza registe din tevi U pentru Tncalzire. Pana la capacitati de 800 de litri se
executa aa zise boilere orizontale fa ra gcit iar pentru capacitati de 800 - 5000 de litri
se executa boilere cu gat (figura 4.1).
Elementele registrelor de Tncalzire (figura 4.2) se executa din tevi de otel de
instalatii (fara sudura) cu diametre de 38 + 57 mm.
Boilerul cu gat prezinta avantajul folosirii unor flange cu diametrul mai mic
decat mantaua, ceea ce duce la economii de material i manopera. La boilerele de
capacitate redusa aceste avantaje dispar i se adopta solutia constructiva fara gat.
Registrul de Tncalzire se monteaza la partea inferioara a boilerului, unde
diferenta de temperatura dintre cei doi agenti termici este maxima. Din acelaji motiv,
gatul boilerelor mai mari de 800 de litri se monteaza excentric spre partea inferioara.
a) fara gat
b) cu gat
I. Mantaua; 2. Fund elipsoidal; 3. Gat; 4. Flanje; 5. Tevi U; 6. Distributor colector;

7. Racord intrare agent incalzitor; 8. Racord ieire agent incalzitor; 9. Racord intrare aparece;
10. Racord ieîre apa calda; 1 I. Racord golire; 12. Racord recirculate.
Fig. 4.1. Solutii de boilere orizontale - solutii constructive clasice
74

Boilerele mari cu gSt sunt prevazute cu patru tuturi pentru agentul secundar
(doua la partea inferioara i doua la partea superioara). In functie de pozitia de montaj
se folosete un tut inferior pentru intrarea agentului secundar i un tut superior
pentru iesire, celelalte doua tuturi astupandu-se cu dopuri filetate sau capace.
In figura 7.1. se pot observa $tuturile pentru recircularea agentului secundar
din reteaua de distributie, montate in partea centrala a fundurilor posterioare.
Recircularea agentului secundar se face pentru tnlocuirea volumului continut in
conductele de distributie, acesta racindu-se in intervalele de timp in care consumul
este foarte mic sau nul.Atat boilerele orizontale cat i cele verticale cu registre din tevi
in forma de U, sunt constructs greoaie, cu consum mare de metal i eficienta redusa.
DETALIU A-A
Fig. 4.2. Registru de tncalzire pentru boilere orizontale

Variantele moderne de boilere au suprafata de schimb de caldura din
serpentine in spirala aezata orizontal sau vertical si coeficienti globali de transfer de
caldura de 1 , 5 - 2 ori mai mari decat ai variantelor clasice in conditiile unor suprafete
de tncalzire raportate la volumul de apa preparat de 3 - 5 ori mai mari.
In figura 4.3. este prezentata schema de principiu a alcatuirii unui boiler
modern cu serpentina elicoidala.
75

Se remarca mai multe aspecte constructive i functionale importante:
Prezenta mai multor serpentine care permit utilizarea mai multor agenti
termici cu rol de agent primar. Astfel, serpentina de la partea inferioara se alimenteaza
cu agent primar de nivel termic mai scazut, din sursa neconventionala de energie, de
exemplu energie solara, iar serpentina din partea superioara se alimenteaza cu agent
termic de temperatura ridicata (i controlabila) de la sursa conventionala, de exemplu
de la un cazan cu combustibil superior. Daca parametrii agentului termic primar din
sursa neconventionala permit prepararea apei calde Tn boiler la paramatrii ceruti de
consumator, sursa conventionala nu va mai intra Tn functiune, realizandu-se astfel
economie de combustibil. Daca Tnsa apare o situatie de consum Tn care parametrii
agentului termic secundar nu se mai respecta, sursa conventionala pomete i
corecteaza parametrii cu consum minim de energie conventionala, deoarece serpentina
inferioara actioneaza ca preTncalzitor.
Uneori, boileral se doteaza cu posibilitatea de Tncalzire electrica pentru a

permite compensarea racirilor fara aport de caldura de la serpentine (de exemplu pe
timp de noapte sursa solara este inactiva si se poate degreva pomirea sursei
conventionale). De asemenea sursa electrica se poate folosi ca sursa antiTnghet. Dei
folosirea sursei electrice ca sursa unica de Tncalzire a rezervei este posibila, acest lucru
nu se practica deoarece sarcina termica utila Tn acest caz este de pana la 50 de ori mai
mica decat Tn regimul nominal de Tncalzire i deci timpul de Tncalzire devine
inacceptabil de lung.
volumul de apa calda

de consum din boiler
serpentina de
temperatura inalta
serpentina de
temperatura joasa
incalzire electrica
corp boiler
(manta)
Fig. 4.3. Schema generala a unui boiler modern
76
Mantaua boilerului este mvelita cu termoizolatie, uneori de tip saltea de

vata minerals, dar de cele mai multe ori de tip spuma poliuretanicS. Spuma
poliuretanica se injecteaza in spatiul dintre carcasa boilerului (element exterior
decorativ din tabla subtire) i mantaua boilerului, realizandu-se astfel atat izolarea
termica a boilerului cat i rigidizarea i cuplarea carcasei de manta.
Structura verticals a boilerului permite stratificarea termica a agentului

secundar, fapt deosebit de important atat pentru regimul de tncalzire (permite definirea
zonelor de temperatura i echiparea cu mai multe serpentine de temperaturi diferite)
cat i pentru regimul de furnizare a.c.c. (uzual, pornind furnizarea de la stare complet
incSlzitS a rezervei de apa, pana la 90% din diferenta de temperatura se inregistreazS
intr-un volum mai mic de 10% din volumul total al rezervei).
ProducStorii adopts solutii constructive nedemontabile deoarece este

mai ieftin de inlocuit un numSr mic de unitSti in caz de defect decat de realizat solutia
constructiva demontabilS pentru toata productia;
Deoarece apa de retea, din care se prepara apa caldS menajera, contine
multe saruri care se pot depune pe exteriorul serpentinei, aceasta este acoperita cu un
strat termorezistent, anticoroziv i perfect lucios la care depunerile nu aderS. Cu
acelai material se glazureaza si peretii interiori ai mantalei. In interiorul boilerului se
introduce uneori un electrod de magneziu care face ca sSrurile sa precipite sub forma
de namol acestea urmand a fi inlaturate ulterior prin filtrare.
Boilerele se pot realiza i in
construiejte un volum de stocaj pentru
volumul de apa calda de incalzire,
reprezentand suprafafS de transfer de
solutie constructiva.
solutia de volum imersat in volum , adica se

apa calda de consum iar acesta se imerseaza in
suprafata exterioara a recipientului de a.c.c.
caldura. In figura 4.4. se prezinta o astfel de
Volumul de stocare se realizeaza cu perete ondulat deoarece astfel:

create suprafata de transfer de caldura la acelai volum (fata de situatia
cilindrului cu pereti drepti;
micarea de dilatare - comprimare duce la ruperea eventualelor depuneri
la interiorul sau exteriorul suprafatei de transfer de caldura;
In figura 4.5. se prezinta o solujie constructiva de boiler de tip volum imersat
in volum dar care pe langa sursa de agent termic primar de la un cazan cu combustibil
superior mai are prevazute o serie de sisteme de incalzire secundare, cu rol de
degrevare a surse conventionale (pana la inactivarea acesteia).
Astfel, la partea inferioara a mantalei, sunt prevazute jtuturi de racord la o
sursa de apa calda de incalzire functionand cu combustibil biogenic (sursa de
temperatura mai scazuta i/sau cu functionare ocazionala- de exemplu un jemineu).
77

6 13
11
l.corp volum boiler (suprafata de transfer de caldura); 2.manta volum apa calda de
incalzire (agemt primar); 3.izolatie termica (spuma poliuretanica); 4.retur apa de
incalzire; 5.alimentare apa de incalzire; 6.alimentare apa rece de la retea;
7.tut de prelevare a.c.c. ; 8.tablou de bord; 9.capac ansamblu; lO.anod de magneziu;
1 l.racord vas de expansiune agent primar; 12.manta exterioara (carcasa); 13. racord vas
de expansiune agent secundar; 14.volum de apa calda de incalzire (agent primar).
Fig. 4.4. Boiler in solutia de volum imersat in volum
Tot la partea inferioara este prevazuta o serpentina, imersata in volumul de
apa calda de incalzire. care preia caldura de la aceasta transferand-o unei rezerve de
apa cu rol de stocator de caldura auxiliar.
Volumul de apa cu rol de stocator de caldura auxiliar are aceleaji
caracteristici functionale ca i volumul de a.c.c. dar cu doua diferente majore:
nu are caracteristici de potabilitate fiind apa de cazan, industrials;
are o presiune de lucru neglijabila, putand fi stocata in rezervoare

nepresurizate (spre deosebire de volumul de a.c.c. care este la presiunea de deservire a
consumatorilor de a .c .c ., de ordinul barilor).
78

In perioadele de necesar de caldura, caldura stocata se preia din volumul de
stocaj i se cedeaza in apa calda de incalzire, putand fi folosita atat la prepararea de
a.c.c. cat i la incalzire (mai ales la incalzirea de joasa temperatura, de exemplu
incalzirea prin pardoseala).
1- cap at: ansamblu;

2. r.areas ansanhlii;
3- builcc vuluin in v uluui,
4. talpa de agezare;
5. manta volnm de apa de

innakire;
6- iz.uld.id
i Lemne a,'
/ anod de magneziu;
S. volnm de apa calda de incalzire;
9- idjauldiiLa
dlduliiua,7
3
10 -serpentina agent termc din

sursE neconv;ntionala (solara);
11. ftilt intrare agentie fc c a k ire de
la siirsa nm w entinnala
mi
l
rnm tm stih il superior;
12. id ju r agent uuicspuiizaLui^,
13. ptut intrare agent de incalzire de

la sursa conventional! cu
combustibil ho genic;
3
14. lejir* a g e n t n n r e s p u tr a tn r ii;
15. idiLidld vasul dc dxfjaiibiuiic.

Fig. 4.5. Boiler de tip volum imersat in volum cu multiple surse de incalzire
i rezervor de acumulare de caldura
79

Ca principiu, diferenta constructiva i functionala intre un boiler cu o singura
serpentina (cazan sau solar) i un boiler cu surse multiple de caldura (cazan i solar )
este prezentata in schema de montaj din figura 4.6.
C o n s u rn a to r
7y
Boiler cu su rsa solara si sursa
conventional a (combustibil superior)

Fig. 4.6. Boiler cu o singura serpentina sau cu doua serpentine
80

Unele solutii constructive de boilere Tnglobeaza constructiv partea de cazan
cu functionare cu combustibil superior, cea mai simpla varianta constructiva fiind cea
prezentata in figura 4.7.
1. v o lu m d e a p a b o ile r;
2 .s u p ra fa ta d e tra n sfe r
d e c a ld u ra b o ile r;
3 .v o lu m
d e a p a c a ld a d e
in c a lz ire (p rim ar);
4 .m a n ta ca zan ;
5 .in tra re a p a re c e re te a ;
6 .ie ire a.c .c .;
7 .te a c a te rm o s ta te ;
8 .fo c a r ca z a n ;
9 .a rz a to r ca z a n ;
10.
c o n v e c tiv c a z a n ;
11. tu r in sta la tie ;
12. re tu r in s ta la tie ;
Fig. 4.7. Boilere ce Tnglobeaza constructiv partea de cazan

Cele mai modeme i complexe solutii de boilere integreaza (sau mai bine
spus sunt integrate Tn) sisteme complexe de cazane cu condensatie i serpentine de
preTncalzire a.c.c. din surse auxiliare (neconventionale sau de tip biogenic).
O astfel de solutie constructiva este prezentata Tn figura 4.8. iar Tn figura 4.9.
sunt prezentate cateva detalii de cazan i serpentina preTncalzitoare.
Desigur, aceste sisteme complexe de preparare a apei calde de consum au
nevoie de sisteme de automatizare puternice i particularizate pentru fiecare aplicatie
in parte, deoarece trebuie sa gestioneze eficient multiplele surse de caldura.
Scopul final este de reducere la o valoare minima a consumului de
combustibili superiori prin maximizarea utilizarii surselor secundare, cu prioritate a
celor regenerabile (de exemplu de tip solar) i dupa aceea a celor alternative, cu
consumuri reduse i/sau impact ecologic redus (de exemplu combustibil biogenic sau
pompe de caldura).

Sistemul se integreaza cu celelalte sisteme consumatoare de caldura, cum ar fi
incalzirea pe timp de iarna sau climatizarea pe timp de vara, limitare interactiunilor i
a complexitatii de programare fiind data doar de costurile investitionale.
racord la co
alimentare gaz
arzator
ieire a.c.c.
tablou de comanda
tur apa de incalzire
schimbator de
caldura primar
( gaze de ardere apa de incalzire)
rezervor din inox

tip volum in volum
placa de separatie
circuit incalzire
agent primar
(apa calda de incalzire)
preincalzitor a.c.c.
retur apa de incalzire
supapa de
siguranta
alimentare apa
rece de la retea
pompa cazan
colectare condens
(de la cazan)
Fig. 4.8. Boiler integrat in sistem cu cazan cu condensatie i preincalzitor cu serpentina
In figura 4.10. sunt prezentate o serie de solutii constructive de boilere
orizontale . Acestea sunt caracterizate (la acelafi volum util de agent termic
secundar), comparativ cu boilerele verticale, de inaltime mai mica i suprafata ocupata
la sol mai mare.
Daca, in cadrul unei aplicatii, inaitimea libera pentru montaj este limitativa
iar suprafata disponibila la sol permite, se poate opta pentru un boiler orizontal. In
multe situatii, boilerul orizontal reprezinta baza de sustinere (postamentul) pentru
sursa de caldura (cazan cu combustibil superior) i pentru anexele de automatizare de
siguranta i control ale sistemelor termice.
82

Cu toate ca au dezavantajul unei mai reduse posibilitati de stratificare
verticala a temperaturii, aceasta nu este afectata in masura sa fie grevat confortul si
siguranta furnizarii de apa calda de consum.
detaliu schim bator preincalzitor a.c.c.
detaliu schim bator de caldura cazan
Fig. 4.9. Detalii constructive ale solutiei de boiler integrat

in sistem cu cazan cu condensatie si preincalzitor cu serpentina
boiler orizontal cu serpentine rotunde verticale
detaliu serpentina
b o ile r o riz o n ta l c u d e rp e n tin a o v a la
boiler orizontal cu serpentina dreptunghiulara

Fig. 4.10. Solutii constructive de boilere orizontale
83
4.3.
CALCULUL BOILERULUI ALIM ENT AT CU APA CALDA

SAU FIERBINTE
Datorita faptului ca procesul de transfer de caldura Tn conditii de acumulare

este nestationar, rezulta ca temperaturile agentului primar i secundar variaza atat cu
timpul rcat i cu suprafata de schimb de caldura S0.
In aceste conditii va fi necesara folosirea a doua diagrame de variatie a
temperaturi lor: prima diagrama va reprezenta variatia temperaturi lor agentului primar
i secundar Tn timp, iar a doua diagrama va reprezenta variatia acelorai temperaturi
functie de suprafata de schimb de caldura, la un timp oarecare T.
In cadrul
notat cu indicele
indicele superior,
ieire; cu indicele
notatiilor din figura 4.11. precum i la toate relatiile ce urmeaza, s-a

inferior 1 i respectiv 2 agentul primar $i respectiv secundar, cu
prim () i respectiv secund () conditiile de intrare i respectiv
inferior in i respectiv fin conditiile initiale i respectiv finale.
Fig. 4.11. Variatia temperaturilor Tn timp ji cu suprafata la boilerul

alimentat cu apa calda sau fierbinte
Pentru stabilirea ecuatiei integrale de calcul a boilerelor, se pornete de la
ecuatia elementara de bilant a cantitatii de caldura cedata de agentul primar, primita de
84

agentul secundar fi respectiv transmisa prin suprafata de schimb de caldura, Tn
intervalul de timp d r:
dQ* = jjiz Gi -cl -(t] - t l ) - d T = G l - c 2 - d t2 = k S0 (At) m d r
(4.10)
unde: Q - cantitatea de caldura [J] ;

rji- - randamentul izolatiei ;
G/ - debitul de agent primar [kg/s] ;
C/, c2 - caldura specifica a agentului primar, respectiv secundar [J/(kg-K)J ;
t\ - temperatura agentului primar la intrarea in schimbator [C] ;
ty - temperatura agentului primar la iefirea din schimbator [C] ;
x - timpul [s] ;
G 2 - cantitatea de agent secundar [kg] ;
t2 - temperatura agentului secundar [C] ;
k - coeficientul global de transfer de caldura [W /(nr-K )| ;
S0 - suprafata de schimb de caldura [m] ;
(At ) m - diferenta medie logaritmica de temperaturi dintre agentul primar fi
agentul secundar, la timpul r, [C] .
In relatia 4.10 variabilele sunt t 2 ,t\ fi r. Din ultimii doi termeni se obtine
t\ =
+ (fl _ ?2) ' eXP _
l<-S0
[C ]
V ' G\ -c,
(4.11)
Inlocuind pe tf in (4.10) fi integrand, rezulta :
In
h ~ 12 fin
G i ' i
G 2
C 2
r,l - e x p
f - kr s )]
I ri G x-cx)_
(4.12)
Relatia (4.12) reprezinta ecuatia fundamentala a boilerului alimentat cu apa

calda sau fierbinte fi poate fi folosita fie pentru calcule de proiectare, fie pentru
calcule de verificare.
In cazul calculelor de proiectare, trebuie stabilita valoarea suprafetei de
schimb de caldura. Aceasta marime se poate obtine prin explicitarea relatiei (4.12)
functie de suprafata S0 :
85

50 = ^
G | , C |-In-
(4.13)
2fin
In calculele de verificare suprafata de incalzire S0 este cunoscuta. In acest caz
se determina durata de incalzire :
; c,
Viz
~ r2
in
C ]
f,
t2 fin
exp
k 'S 0
[S]
(4.14)
Vu G r c i J
De obicei, marimile G 2,T0 J 2 inh finh se âu Prn tema

Temperatura
proiectare.
de iefire a agentului primar este variabila in timp. Valoarea
temperaturii de ieire a agentului primar, in conditii finale
sin poate fi stabilita in
urma unui calcul tehnico - economic sau se poate alege functie de cerintele in
functionare ale instalatiei de alimentare cu agent primar.
In cazul alimentarii boilerelor cu apa fierbinte (r, = 120 - 150 C), calcule
practice indica pentru tx fin valori de 73 - 85 "C.
In cazul racordarii boilerelor la o retea de incalzire centrala cu apa calda, se
poate admite, orientativ, t[ fln = 6 5 -7 5 "C .
Alegand o valoare t\ tin (care se va verifica ulterior) se calculeaza constanta
h fin
fin
(4.15)
t 1 ~ t n fin
Conform relatiei (4.11) scrisa pentru conditiile finale :

A = exp
k-S n
(4.16)
Vi: G l C]
Valoarea temperaturii de iejire a agentului primar, la timpul initial,

poate fi calculata cu ajutorul relatiei (4.11) scrisa pentru T = 0 :
86
in.

(4.17)
f l in = * 2 i n + ( V - ^ 2
In relatia (4.16) k reprezinta coeficientul global de transfer de caldura,

reprezinta suprafata de schimb de caldura a boilerului, iar G t este debitul de agent
primar, mari mi ce sunt necunoscute in acest stadiu al calculului.
Debitul de agent primar G\ se calculeaza cu relatia :
G 2 c2 (t2 fin 12 in)
-----( j i = ----------- 77
V a -C x - ( tx - t Un) - T 0
[kg/s]
(4.18)
in care t i m este temperatura medie la iesire a agentului primar i se

calculeaza cu relatia :
^1 fin
^1 in
h m = h ------ ------------
[C ]
(4.19)
In
f\
fin
Temperatura medie t2 m a agentului termic secundar se calculeaza cu o

relatie asemanatoare :
[C]
(4.20)
STABILIREA SOLUTIEI CONSTRUCTIVE (BOILERE CU SERPENTINA)

Prin tema de proiectare se dau valorile t2 jn, t 2
^ (v o lu m u l boilerului)
i T0 . Se urmarejte determinarea dimensiunilor mantalei i a lungimii serpentinei care

reprezinta suprafata de schimb de caldura S0 .
Se alege diametrul tevilor din care se executa serpentinele, tevi din otel
(0 20x2; 0 25x2; 0 30x2,5 mm), din alama sau INOX ( 0 16x1; 0 18x1; 0 20x1
mm).
Prin calculul preliminar se determina :
D - diametrul interior al mantalei [m] ;
87

lh - lungimea partii cilindrice boilerului [m] ;
S q - suprafata de transfer de caldura aproximativa [m2] - preliminara ;
Se alege -^ = 1 ,5 + 2,5 i se inlocuiete in ecuatia :
7T-D- ,
^
h ~ co ' ^2
(4.21)
c0 - este coeficientul de corectie care tine cont de volumul de apa aflat in

afara portiunii cilindrice a boilerului ( c0 = 0,92 0,96) ; mai mic, 0,85 pentru boiler
"cu gat. In calculul preliminar admitem pentru coeficientul global de schimb de
caldura k o valoare orientativa de 400 - 800 W /(trf K) . Cu o valoare orientativa k
din relatia (4.13) se obtine o suprafata aproximativa S Q i apoi o lungime
aproximativa de serpentina Is :
s = ~
kf
( ' ' 1,1t/I ;
l = n d m N
[m2]
(4-22)
unde TVnumarul de serpentine iar d, - diametrul mediu al tevii serpentinei.

Daca viteza apei prin tevi depaete valoarea maxima acceptata de 1,5 m/s,
pot fi amplasate una, doua sau chiar trei serpentine coaxiale, alimentate in paralel.
CALCULUL TERMIC DEFIN1TIV

Prin calculul termic definitiv urmeaza a se determina valoarea reala a
coeficientului k, suprafata exacta So ?i lungimea reala a serpentinelor.
Coeficientul global de schimb de caldura k poate fi calculat cu ajutorul
relatiei:
k = - -------- ^ ----------------------------------------------------------------------------- |
1 ^ o,
1
+X
+
at
Ai
a2
W/(m2-
Agentul primar circula prin interiorul tevilor, ca urmare a unei diferente de

presiune asigurata de pompa de circulatie. In cazul convectiei fortate la curgerea prin
tevi, temperatura caracteristica de calcul este temperatura medie a agentului primar :
[C]
h , V i,
(4.24)
Corespunzator valorii temperaturii um se extrag din tabele marimile fizice :

Pr,.
88
pi, C],
Coeficientul Oi se determina (admitandu-se ca este necesara o singura

serpentina) cu relatiile criteriale specifice convectiei fortate prin conducte m spirala
(figura 4.12) dupa urmatorul algoritm:
1. Se alege pasul serpentinelor s (de obicei
=1,3 + 1,8) i diametrul serpentinelor Dsp in
functie de diametrul boilerului D i lungimea
aproximativa ls .
2. Se calculeaza un diametrul echivalent din
1 1
1 1
1
n ~D~ch -K ~ D ~ p + s
relatia :
ech
rWJ
(4.25)
Nn
Se determina diametrul de calcul Dc cu relatia :

DC= D V . 1+
(4.26)
Diferente mtre Dc i Dech este mare numai pentru pasuri s mari.

3. Se determina :
Re =2300
1+8,6
r cl, V1-45
w, cl,
a) daca R e i
(4.27)
< R e cr ,
r
Nu, = 3,66 + 0,88- 1+ 0,8 \ d
\-9l
1 Re"' - Pr,'/3 )> ' Pr. 1
UJ
f
adica regim laminar :
l PrJ
(4.28)
>0.194
m = 0,5 + 0.2903 j L
\ d <j
b) daca R e, > 2,2 X 104 , rezulta regim turbulent
89
Nu, =
8
(4.29)
c) daca R e rj. < R e, < 2,2 X 104 , rezulta regim tranzitoriu :
N u = r ) N u l ( R e cr) + (1 - rj) Nu,
(4.30)
Cu Nu, calculat cu relatia (4.28) pentru valoarea R eC). i cu N u t calculat cu

relatia (4.29) pentru Re = 2,2 X 10 4 ;
2,2 xlO4 - Re
(4.31)
In toate cazurile Prp se extrage din tabele pentru tpe = (?, m + 12 m) iar
(4.32)
Calculul coeficientului de schimb de caldura a? prin convectie libera la
exteriorul spirelor se face cu relatiile caracteristice convectiei libere specifice
suprafetelor curbate orizontale.
Temperatura caracteristica de calcul in acest caz este temperatura medie a
agentului secundar tn stratul limita:
(4.33)
Corespunzator valorii temperaturii t2c se extrag din tabele mari mile fizice
c2, A*2, y2, Pr2, P2Se calculeaza criteriul Grashoff:
(4.34)
in care d este diametrul exterior al serpentinei i criteriul Raylich:
90

Ra - Gr2 Pr2
(4.35)
Relatiile criteriale de calcul pentru Nusselt s u n t:
Nu = 0,60 + 0,387 { [Ra / 2(Pr2) ] 1/6 f pentru Ra < 1O'"1 (4.36)
unde : f 2 (Pr?) =
f0,55p '
1+
9/16
care tabelar devine :
I Pr: J
Pentru 105 < Ra < 109 :
N u = 0,4 (R a ) '14
Se determina Ok cu relatia : a 2 =
(4.37)
(4.38)
J
Suma rezistentelor termice conductive
este data de rezistenta peretelui
K
metalic al tevii fi de stratul de depunere atat la interior, dar mai ales la exteriorul tevii
In acest stadiu se poate calcula valoarea coeficientului global de schimb de
caldura k, cu ajutorul relatiei (4.23).
Temperatura medie a peretelui exterior al serpentinei poate fi verificata cu
ajutorul relatiei:
=*2m +
(*lm O
[C]
(4.39)
Eroarea admisa la aceasta verificare este de + 3 C. In cazul fn care aceasta

verificare nu este satisfacuta, se reface calculul cu noua valoare gasita pentru tpe .
Valoarea suprafetei de schimb de caldura S0 se poate calcula acum cu ajutorul
relatiei (4,13). Lungimea de gabarit a serpentinelor rezulta din relatia (4.22).
Dupa terminarea calculelor este indicata efectuarea unei verificari a exactitatii
acestor calcule. Pentru aceasta, se calculeaza fn mod direct exponentiala ce apare fn
cadrul relatiei (4.11) i se verifica valoarea t i f,n , impusa initial fn relatia (4.15).
Eroarea admisa la aceasta verificare este de 5 C. In cazul fn care t / y, nu se verifica
se reia calculul cu noua valoare gasita fi fn final se verifica din nou t i fm . Tot ca
verificare poate fi calculat timpul t 0 c u relatia (4.14).
VAR I A T I A TEMPERATURILOR IN TIMP
In cazul proceselor de exploatare a boilerelor este de multe ori important de
cunoscut valorile temperaturi]or agentului primar fi secundar la diferite intervale de
timp de la fnceperea procesului de mcalzire a apei calde menajere. In acest scop este
91

utila calcularea i trasarea diagramelor de variatie a temperaturilor agentului primar i
secundar functie de timp.
Pentru a deduce formulele de calcul necesare, se porne^te de la ecuatia (4.12)
scrisa pentru un timp oarecare:
In
exp
t -tn
: c,
k-S
(4.40)
n , g , c.
Prin explicitarea temperaturii agentului secundar t2 , functie de timpul i se

obtine formula :
kS
ex p
rJi:G ]c ]
G 1c 1
(4.41
Se poate trasa prin puncte curba de variatie a temperaturii agentului secundar

t2 , functie de timpul t.
Pentru trasarea curbei de variatie a temperaturii de iejire a agentului primar
t i, se folosete relatia (4.11) in care se introduc valorile temperaturii agentului
secundar t2, calculate la diferite valori ale timpului i .
Curbele de variatie a temperaturii agentului secundar i primar se traseaza pe
aceeaî diagrama m care se noteaza pe orizontala timpul i [sj iar pe verticala
temperatura t [C] , aa cum este reprezentat In figura 4.1 1.
CALCULUL TERMIC AL BOILERELOR ALIMENTATE CU ABUR SATURAT

In cazurile in care instalatia de incalzire folosejte drept agent termic aburul
saturat, boilerele vor fi racordate la reteaua de abur saturat. De asemenea, in cazul
cladirilor cu specific industrial, agentul termic primar folosit la prepararea apei calde
menajere sau in scopuri tehnologice va fi tot aburul saturat.
Datorita procesului nestationar de schimb de caldura, in acest caz se vor trasa
atat diagrame de variatie a temperaturii cu timpul r , cat i diagrama de variatie a
temperaturii cu suprafata S (figura 4.13.).
92
Fig. 4.13
Variatia temperaturilor in timp $i cu suprafata,

la boilerul alimentat cu abur saturat
Pentru stabilirea ecuatiei fundamentale a boilerelor functionand cu abur

saturat se pornefte de la ecuatia elementara de bilant a cantitatii de caldura cedata de
agentul primar, primita de agentul secundar i respectiv transmisa prin suprafata de
transfer de caldura, Tn timpul ch .
clQ =T]-G1- r -d T = G 2 c 2 d t2 = k S a (f, - t 2)- d r
(4.42)
Prin efectuarea calculelor se obtine ecuatia fundamentala a boilerului

functionand cu abur :
f l ~ r 2 in
k -S
ln - r r r ~ = 7 ^ ~ ' T"
2 fin
t\
^4 -43^
2 ' C2
Relatia (4.43) poate fi folosita pentru calcule de verificare, caz in care se

expliciteaza functie de r.sau t2 fm , sau pentru calcule de proiectare, caz in care se
expliciteaza functia de S.
Gr> ' C f
s 0 = ~ f
k
' 7o
^2in
-\ n - -
fl
(4.44)
2Jin
Cantitatea de agent secundar G \ poate rezulta in urma unui calcul al

necesarului de apa calda menajera pentru conditii date, sau se da prin tema de
proiectare.
Printr-un calcul termic preliminar se stabilete numarul i diametrul
serpentinelor, diametrul i lungimea boilerului.
93
Daca alimentarea boilerului se face cu abur saturat de medie presiune, pentru

coeficientul k pot fi admise orientativ valori cuprinse intre 600 i 1000 W/(m" K).
Relatia generala de calcul a coeficientului global de schimb de caldura k a
fost definita anterior (4.23).
Coeficientul de schimb de caldura superficial prin conventie libera de la
peretele exterior al tevii serpentinei la agentul secundar din boiler, precum i suma
rezistentelor convective (perete teava plus depuneri pe partea a.c.c.) se pot calcula cu
ajutorul relatiilor de la boilerul alimentat cu apa calda sau fierbinte.
Pentru calculul coeficientului de schimb de caldura a , se folosete relatia :
Corespunzator presiunii data prin tema de proiectare se iau din tabele

marimile r i t : = ts , iar in functie de t se determina marimile pi , , v, (pentru lichid
saturat).
Diferenta de temperatura dintre aburul aflat in stare de saturatie (respectiv
condensul aflat tot la saturatie) i temperatura peretelui interior al serpentinei s-a notat
cu A t] i se aproximeaza initial cu o valoare cuprinsa intre 2 i 6 C, urmand ca in
final, dupa calcularea acesteia, sa se faca verificarea.
Dupa calcularea coeficientului global de schimb de caldura k se trece la
verificarea temperaturilor aproximate anterior:
oc,
LC]
(4.46)
Eroarea admisa la aceasta verificare este de 2 C. In cazul in care aceasta

verificare nu este satisfacuta, se reface calculul cu noua valoare gasita pentru tpe i in
final se aplica din nou relatia (4.46).
Diferenta de temperatura la interiorul serpentinei At] se poate verifica cu
ajutorul relatiei :
Af, = (*, - t j
at
[C]
(4.47)
Eroarea admisa la aceasta verificare este de 2C.

In continuare se calculeaza suprafata de schimb de caldura S() cu relatia
(4.44), lungimea de gabarit a serpentinelor i lungimea boilerului cu relatiile (4.21) i
(4.22). Urmeaza dispunerea serpentinelor in boiler.
94

La un boiler functionand cu abur saturat este important de cunoscut debitul de
abur consumat la un anumit timp r precum i cantitatea de abur folosita pentru toata
perioada de incalzire.
k-S
G ,= -
- ( fl
Vi : -r
exp
[kg/s]
G'2 c2
respectiv valoarea totala in intervalul (0, i 0)

r
-k -S -ro
h
^2 in
1 - exp
G, G n -c2 G -c,
n,. r
(4.48)
(4.49)
[kg I
Cantitatea totala de caldura, cedata de agentul primar in timpul perioadei de

incalzire se poate calcula cu ajutorul relatiei :
Q = G, r = G 2 c2
t \ - t 2,
1 - exp
Hr
- k - S o -T0
[J]
(4.50)
VAR IATI A TEMPERATURII AGENTULUI SECUNDAR IN TIMP

Pentru cunoaterea valorii temperaturii agentului secundar la orice moment
de la inceperea perioadei de incalzire, se traseaza diagrama de variatie a temperaturii
t2 functie de timpul r. Pentru a deduce formula de calcul necesara, se pornejte de la
ecuatia (4.43) scrisa pentru un timp oarecare t:
In
t- U ,.
k-S
(4.51)
G *C*)
Prin explicitarea temperaturii agentului secundar t2 functie de timpul t, se

obtine formula :
f
\
k-S
exp
(4.52)
G* c2
In formula (4.52) se introduc valori pentru timpul i i se calculeaza
temperaturile corespunzatoare. Cunoscand valorile initiale i finale ale temperaturii
agentului secundar functie de timp se obtin grafice conform figurii 4.13.
95

5.
SCHIMBATOARE DE CALDURA PENTRU APLICATII SPECIALE
5.1. PREIn c AEZITOARE DE AER DIN TEVI LISE

fS C HIM BA TOARE D E CALDURA GAZE DE A R D E R E -A E R )
PreTncalzitoarele de aer sunt aparate termice schimbatoare de caldura
construite Tn scopul preTncalzirii aerului de ardere, pe baza caldurii continute Tn gazele
de ardere la iejirea dintr-un proces tehnologic sau Tnainte de eliminarea lor la co din
instalatiile de cazane.
PreTncalzitoarele de aer permit o valorificare tehnologica importanta a
caldurii din gazele de ardere, caldura recuperata Tn aerul preTncalzit fiind integral
utilizata, sub forma de caldura utila, Tn procesul tehnologic. Aceasta recuperare interna
de caldura (recuperare tehnologica) confera avantajul autoreglarii Tn functionare,
nefiind necesare sisteme de automatizare proprii sistemului de recuperare (spre
deosebire de cazul recuperarii energetice, adica cea cu furnizare de caldura catre un
utilizator din afara procesului tehnologic).
Economiile energetice importante aduse de recuperarea caldurii continute Tn
gazele de ardere la evacuare prin preTncalzirea aerului de ardere face ca aceste
recuperatoare sa fie foarte rentabile. Prin calcularea nivelurilor de investitii i
economii pentru o gama larga de preTncalzitoare de aer, s-a putut constata ca termenul
de recuperare este sub 3 ani, de multe ori chiar i sub 1 an.
PreTncalzitoarele de aer convective realizeaza preponderent transferul util de
caldura prin convectie fortata. Ele utilizeaza gaze de ardere cu temperatura initiala de
250 - 800 C, ajungand pana la limita la care devine mai economica radiatia. O alta
limitare, Tn afara de cea data de domeniul de economicitate al solutiei, este aceea a
temperaturii peretilor tevilor. Astfel, temperatura materialului, Tn nici o zona a
preTncalzitorului, nu trebuie sa depaêasca 500 C, temperatura admisibila pentru
ofeluri nealiate.
SOLUTIA CONSTRUCTIVA
Solutia constructiva a preTncalzitorului convectiv de aer are ca suprafata de
transfer de caldura un fascicol de tevi cuprins Tntr-o manta exterioara. Gazele de
ardere circula la interiorul tevilor din fascicul iar aerul de ardere circula la interiorul
mantalei i la exteriorul tevilor. Aceasta alegere pentru circulatia agentilor Tn
schimbator se justifica prin murdarirea mai mare generata de gazele de ardere, fapt ce
duce la necesitatea curatirii cu prioritate a traseului gazelor de ardere i deci stabilirea
acestuia la interiorul tevilor (aceasta zona fiind mai uor accesibila decat cea de la
exteriorul tevilor). Fascicolul de tevi este prins la capete Tn placi tubulare sudate de
manta. Camerele colectoare de gaze de la capete sunt legate de jtuturile de intrare i
iefire ale gazelor.
Datorita dimensiunilor relativ mari ale preTncalzitoarelor de aer i faptului ca
nu sunt aparate sub presiune, tevile se dispun pe o sectiune dreptunghiulara i mantaua
este i ea de forma dreptunghiulara. Diametrul tevilor se alege hnand seama ca
diametrele mici O 22 - d> 32 mm, sunt economice din punctul de vedere al consumului
de metal dar diametrele mai mari <t> 38 - O 57 mm sunt mai putin sensibile la
96

depuneri. In toate cazurile se utilizeaza tevi cu perete subtire, de ordinul 2 mm,
deoarece agentii termici nu sunt sub presiune. Schema constructiva i de montaj este
prezentata in figura 5.1.
AER CALD 4
GAZE DE ARDERE
k A
AER RECE
5.1 .a - sectiune transversala
5.1 .b sectiune longitudinala
1 - tevi; 2 - tut intrare-ieîre aer; 3 - camera de intoarcere; 4 -icane; 5 - placi tubulare;

6 - izolatie termica; 7 - tuf intrare-ieire gaze de ardere
Fig.5.1. Schema constructiva i de montaj a preincalzitorului de aer cu tevi lise

Preincalzitoarele de aer se monteaza direct pe canalul de gaze, la fiecare
instalatie in parte, functionarea fiind, dupa cum s-a mai subliniat, autoreglata.
Se constata ca in general lungimea necesara preincalzitorului de aer este
relativ mare, astfel ca pentru a obtine o viteza economica de circulatie a aerului,
transversal pe tevi, trebuie fractionata lungimea totala prin ficane transversale,
realizandu-se mai multe treceri pe partea aerului. Intoarcerile dintre treceri se pot
realiza prin camere de intoarcere exterioare, aa cum se arata in schema fig.5.1, sau
chiar in spatiile dintre tevi, caz in care apare insa o scaldare incompleta a suprafetei de
schimb de caldura i de aceea este mai putin utilizata. Circulatia aerului este in
echicurent sau contracurent, dupa posibilitatea de a nu depafi temperatura admisibila a
peretelui tevii.
Temperatura peretelui tevii este data de relatia:
{(*g -tg + a a -ta)
[c]
(5.1)
K8 + a J
valabila in orice punct al preincalzitorului de aer.

Este evident ca in contracurent temperatura peretelui este maxima la capatul
de intrare a gazelor de ardere deoarece acolo temperatura gazelor este maxima (tgi) i
temperatura aerului este i ea maxima (ta/,). In echicurent temperatura peretelui este
mai mica deoarece la temperatura maxima a gazelor de ardere (?,) corespunde
97

temperatura minima a aerului (?,), iar la temperatura maxima a aerului (tae)
corespunde temperatura minima a gazelor de ardere (tge). In figura 5.2. este ilustrata
evolu|ia temperaturilor celor doi agenti cu suprafata de transfer de caldura i este
reprezentata calitativ evolutia temperaturii suprafetei de transfer de caldura. Diferenta
medie de temperaturi se calculeaza in functie de sistemul de curgere ales, echicurent
sau contracurent.
a. echicurent
b. contracurent
Fig.5.2. Variatia temperaturilor agentilor termici cu suprafata

i variatia temperaturii suprafetei (tevilor) functie de schema de curgere
Diferenta medie de temperaturi pe intregul preTncalzitor de aer, Atm , este mai
mare in contracurent decat in echicurent i de aceea prima varianta de calcul pentru un
preincalzitor se face pentru o curgere contracurent i doar daca temperatura maxima a
peretelui tevii depaete valoarea temperaturii maxime admisibile se reface calculul
pentru o curgere echicurent. Daca nici m aceasta solutie temperatura peretelui tevii nu
este admisibila pentru oteluri obijnuite, fie se face premcalzitorul de aer din otel aliat,
fie se adopta o alta solutie, cu perete racit mai intens, de exemplu premcalzitorul de
aer cu tevi concentrice sau premcalzitorul cu perete nervurat (ambele solutii sunt
caracterizate de extinderea suprafetei de transfer pe partea aerului de ardere).
Nu trebuie neglijat faptul ca Tn relatia 5.1. se observa ca temperatura peretelui
tevii depinde si de coeficientii de transfer de caldura pe partea gazelor de ardere a i
a aerului a a. Astfel, marirea coeficientului de convectie pe partea aerului va reduce
temperatura peretelui tevii i de asemenea micjorarea coeficientului de convectie pe
partea gazelor de ardere are acelai efect.
Ambii coeficienti de convectie sunt legati de viteza de circulatie a agentilor i
vor influenta atat suprafata totala de transfer de caldura (i deci investitiile) cat i
pierderile de sarcina (i deci consumul suplimentar de energie in exhaustor i
98

ventilator). Rezulta o gama larga de solutii posibile pentru preincalzitorul de aer i
numai un calcul economic poate decide care este solutia optima.
Mantaua prelncalzitorului de aer este cu sectiune dreptunghiulara i este
confectionata din tabla de 4 -^ 6 mm, izolata la exterior. La capete are placile tubulare
i jtuturile de intrare $i iesire a gazelor de ardere iar pe peretii laterali, tuturile de
intrare i ieire a aerului. Tot pe manta se monteaza i camerele de intoarcere intre
sectiuni.
METODICA DE CALCUL
Prin tema de proiectare se vor stabili urmatoarele elemente necesare pentru
stabilirea solutiei constructive i calculului termic:
- Tipul schimbatorului : preTncalzitor de aer cu agent termic primar gaze de
ardere cu circulate la interiorul tevilor;
- Debitul de gaze de ardere : sub forma Dghn [in N/ h | sau definit indirect prin
debitul de combustibil al instalatiei tehnologice Bh [kg/h] sau [ m \ /h] $i
excesul de aer cu care ajung gazele de ardere la preincalzitorul de aer aPA ;
- Debitul de aer premcalzit : sub forma Dah [ m \ / h ] , care poate fi definit direct
sau printr-o relatie cu Dgh . Aerul fiind folosit Tn procesul de ardere, se poate
considera cu o aproximatie destul de bunS ca : Dahn = 0,8 -Dghn;
- Temperatura de intrare a gazelor de ardere : tg' ;
- Temperaturile de intrare i ieire ale aerului prem calzit: ta' , ta" ;
Daca debitul de gaze de ardere nu este definit explicit atunci el se calculeaza
din debitul de combustibil Bh i excesul de aer a dupa relatia:
0 S fa = V h o + ( a - l K ]
(5.2)
unde pentru volumul stoechiometric de gaze de ardere Vg0 fi volumul minim

de aer de ardere V se iau urmatoarele valori:
combustibl
V0
9 ,5
gazos
( n r N / m3Ncomb)
Vgo
10,5
( m
H I 'n
com b)
1 0 ,5
1 1 ,5
lichid
(m3N/ kg comb)
( m
3N
/ kg comb)
Ecuatia de bilant termic este :

Q pa = V pa
d 8-
c Pg fc ~ t s )= D a n c pa (fa ~ t a) = K PA- S FA A tm
[w ]
(5.3)
unde:
Dgn este debitul de gaze de ardere (agent p rim ar):
Dgn = Dghn/3600;
Dan este debitul de aer (agent secundar):
Dan = Dahn/3600;
cpu este caldura specifica care se determina fie din tabele, fie din relatii de
regresie pentru temperatura medie tam. Temperatura medie a aerului este se
considera a fi: tam = ( ta' + ta" ) / 2 .
99
Din relatia (5.3) se determina debitul util de caldura furnizat de preincalzitor:

Q ha = D a ca ' k ~ K )
[W]
(5.4)
Randamentul preTncalzitorului de aer, tinand seama de faptul ca mantaua

exterioara este izolata termic iar tubulatura de legatura este fi ea izolata crespunzator,
se alege t]pa = 0,95^-0.98 .
Pentru a putea calcula temperatura de iefire a gazelor de ardere tK" se face o
initializare care va permite calculul unei temperaturi medii:
^ ^ - 0 ^ 3 - f c - r ,)
["C|
(5.5)
Se determina temperatura medie a gazelor de ardere:

M
(5.6)
Pentru temperatura medie tgm se determina caldura specifica, cpg , din tabele
de proprietati fizice ale gazelor de ardere sau din relatii de regresie.
Din ecuatia de bilant rezulta:
=rg-
Q
TJPAD g c pg
["C\
(5.7)
Daca \tg"-tg"in\ < 3 C initializarea este corecta iar daca valoarea este mai
mare se face o noua iteratie cu tg"in = tg" pana cand conditia de initializare este
satisfacuta.
In urma acestor calcule toti parametrii termici de bilant sunt cunoscuti:
Qpa , Dg , Da , tg', tx", ta', ta" .
Numarul de tevi prin care circula gazele de ardere se determina din ecuatia de
conti nuitate scrisa pentru debitul de gaze de ardere cu impunerea unei viteze
preliminare de curgere Tn domeniul optim. Sectiunea de curgere Scg este:
[tgm + 273)
s,s =Dg----- ---[m j
r 2l
(5.8)
Viteza gazelor de ardere wg se alege Tntre 2 i 6 m/s cand se urmarefte

obtinerea unui numar mare de tevi fi deci a unui recuperator cu lungime mica; Tn acest
caz insa coeficientul de transfer de caldura este redus fi uneori trebuie intensificat cu
ajutorul turbulizatorilor. Pentru cazurile clasice de preTncalzitoare viteza gazelor este
mai ridicata, Tntre 4 fi 10 m/s, de regula cu valoarea medie de 6 m/s.
100

Tevile preincalzitorului de aer se aeaza pe o sectiune dreptunghiulara, tn
eicher.O prima valoare pentru numarul de tevi este data de relatia:
5
Nt'= ^
(5.9)
d:
v '
K -
4
Se alege (conform notatiilor din fig.5.1) un raport al laturilor sectiunii
preincalzitorului
H/B = 1+2 (uzual 1,5). Din acest raport rezulta impartirea
numarului de tevi N f Tn numarul de tevi pe un rand yV,,/ i numarul de randuri de tevi
N r tn directia curgerii aerului:
(5.10)
B
A Y = f-V ^
(541)
Ambele numere se rotunjesc la valorile tntregi cele mai apropiate (obtinanduse valorile definitive N 1R ji NK ) i apoi rezulta numarul total final de tevi:
I
Nt = N lK-N R
(5.12)
Deoarece rotunjirea numarului de tevi a modificat viteza initial aleasa,

aceasta trebuie recalculata cu relatia:
273 +
^ = P g - - - 1 - - ------- L r
s
273
k dr
Nt
4
l-l
s'
(543)
Se calculeaza tn continuare laturile sectiunii interioare a mantalei

preincalzitorului de aer (conform aezarii tevilor din figura 5.1), alegand in prealabil
pasul tevilor Tn fascicol. Pentru pasul transversal s, se ia diametrul tevii plus 8+16 mm
iar pentru pasul longitudinal s2 , fiind o asezare tn eichier cu tevi echidistante, se ia
valoarea tnaltimii triunghiului echilateral tntre trei tevi :
5, = d r +(0,008 + 0,016)
si
s2 = 0,87 ^
(5.14)
Rezulta latimea schimbatorului:

B = (N IR- \ ) - s l + ^ + 2 - ^ = N tK-sl + | -
[m]
(5.15)
si adancimea schimbatorului:
H=N
h - s2
[ni]
(5.16)
101

Valorile B i H se rotunjesc la valori intregi de mm. Cu aceste calcule
sectiunea premcalzitorului de aer este complet determinata i se poate trece la calculul
lungimii acestuia.
Aa cum se arata in figura 5.3. , aerul trece transversal peste tevi i are o
sectiune de trecere determinata de latura B i o lungime Laer (din sectiunea de curgere
se va scadea suprafata acoperita de tevile de pe un rand).
J L ^
TTT
\ / \ \
K
Y
i.
r
7 ^ Y
XJ
Mr TTT...= r . . =
----- ---- <: -----------------> __
_
__
z?
._
GAZE
&e "
hwmt"
&
GAZE
-DE
Ldci
1 /
i n
Y
4
I
4 4$)
4 f-fe-1-
____i___ 1_
Viteza aerului se urmarete a fi de ordinul wa = 10.. 16 m/s, pentru a asigura

o racire buna a materiaiului tevii. O viteza mai mare a aerului duce msa la o scadere a
lungimii sectiunii de intrare a aerului Laer si deci la un numar mai mare de treceri N,r a
premcalzitorului, cu majorarea pierderilor de sarcina pe partea aerului i complicarea
solutiei constructive printr-un numar mai mare de jicane i de camere de intoarcere.
De aceea, atunci cand temperatura peretelui tevii o permite, se ia viteza aerului mai
mica, de ordinul wa = 6.. 10 m/s.
Mai trebuie precizat, in privinta alegerii vitezei aerului, ca transferul de
caldura convectiv, Tntr-o curgere transversala, este mult mai intens decat intr-o curgere
longitudinal a, ceeace inseamna ca in coeficientul global de transfer de caldura kPA
determinant este coeficientul de convectie al gazelor de ardere, care are valoarea cea
mai mica.
Din relatia de continuitate, sectiunea necesara de trecere a aerului este:
S
= Da
(f, + 273)
273
k]
102
(5.17)

i lungimea canalului de aer:
[m]
Ler
(5.18)
(.B - N lR-de)
Valoarea La se rotunjete la valori intregi de mm.

TRANSFERUL DE CALDURA DE LA GAZELE DE ARDERE LA
PERETELE INTERIOR AL TEVILOR
Transferul de caldura de la gazele de ardere la peretele interior al tevilor din
fascicol este de tip convectiv i radiant. Componenta de radiatie a gazelor de ardere
are o valoare mai redusa, atat datorita grosimii mici a stratului radiant Tn interiorul
tevilor cat i datorita temperaturii medii a gazelor de ardere destul de scazute (fata de
temperatura medie a gazelor de ardere in focare - de ordinul 1000 C), dar nu se
neglijeaza.
Componenta convectiva se calculeaza dupa metodologia convectiei in curgere
fortata in interiorul tevilor.
Pentru calcule este necesara cunoasterea unor parametri fizici caracteristici
gazelor de ardere, parametrii ce se determina din tabele de proprietati termodinamice
sau din relatii de regresie, pentru temperatura medie a gazelor de ardere tgm:
- vascozitatea cinematica, Us,;
- conductibilitatea termica, X:
- criteriul Prandtl, Prg .
Relatia criteriala pentru transferul de caldura este functie de turbulenta
curgerii, deci functie de criteriul Re. Se calculeaza criteriul Re, tinand seama ca
lungimea caracteristica este diametrul interior al tevii:
tv, d i
Re = -
5.19
V's
In functie de valoarea obtinuta pentru Re se aplica una din relatiile criteriale
urmatoare:
pentru Reg > 10000
Nus = 0,024 Re''8Pr'14
(5.20)
pentru 2300 < Re < 10000
Nug = 0,024 R e Pr"4Re
unde
103
e Rc = 1 - 6 1 05 -Re'1'8
(5.21)

pentru Re < 2300
Nu. =3,65 +
(5.2
0,66 \
Re-Pr
>
Lungimea Lt a tevilor se presupune 2 m , urmand sa se revina cu o iteratie

dupa determinarea valorii reale, la terminarea calculului. Termenul care se adauga la
valoarea de 3,65 a criteriului Nu este foarte mic, astfel ca iteratia nu va duce la
modificari sensibile ale rezultatului final, putand chiar sa fie omisa.
Coeficientul de transfer de caldura prin convectie de la gazele de ardere la
peretele interior al tevii se calculeaza cu relatia:
W
N uk -K
(5.23)
d.
m~ K
in calculul componentei radiante de transfer de caldura de la gazele de ardere
la peretele interior al tevii un parametru important este constituit de presiunile partiale
ale gazelor triatomice C 0 2 ?i H20 . Acestea se calculeaza cu relatiile:
V,..
[v , + K ,- i ) v j
PHM
K + K
- 'Y V o]
[ba
(5.24)
[baar
(5.25)
*PA
unde p,,pA este presiunea in preincalzitorul de aer pe partea gazelor de ardere

i se poate considera egala cu presiunea ambianta:
ppA = p= 1 b a r .
Grosimea stratului radiant de gaze, pentru interiorul unei tevi lungi, este:
s =0,9 dl
[m]
(5.26)
Constanta de radiatie a gazelor de ardere:

0,8+ 1,6 p HJ,
k =i
.1Phm + Pco
+ 273
1 -0,38- -------- ip.
1000
+ Pa.
(5.27)
iar coeficientul de emisie (absorbtie) al gazelor de ardere este:

-kg-Sg
(5.28)
104

Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie se calculeaza cu relatia:
r
11
a gr = 5,765 - 108 a g
o
fl
+ 273) 3
m" A
(5.29)
1y
Temperatura peretelui tevii se considera a fi tp = (tgm + tam) / 2 pentru
initializare, apoi, in reluarea finals a calculului, se utilizeaza valoarea exacta:
(5.30)
unde ag este coeficientul de convectie pe partea gazelor de ardere, kPA
coeficientul global de transfer de caldura i Atm diferenta medie de temperaturi pentru
premcalzitorul de aer.
Coeficientul de absorbtie pentru radiatie a peretelui metalic se estimeaza la
valoarea: ap = 0,82.
In final se determina coeficientul insumat de transfer de caldura de la gazele
de ardere la peretele tevii:
W
(5.31)
n r K
TRANSFERUL DE CALDURA DE LA PERETELE EXTERIOR AL TEVILOR LA AER

Transferul de caldura este de tip convectiv, in regim permanent, fara
schimbare de stare, Tn curgere transversala peste fascicolul Tn eicher.
Pentru calcule este necesara cunoajterea parametrilor fizici caracteristici
agentului secundar, aerul. Acetia se determina la temperatura medie a aerului tam:
- vascozitatea cinematica, t)a
- conductibilitatea termica, Xa;
- criteriul Prandtl, Pra .
Diametrul caracteristic la o curgere transversala peste tevi este diametrul
exterior al tevilor, de .
Se calculeaza criteriul Rea :
(5.32)
i apoi Nua din ecuatia criteriala:
(5 . 33)
Nu a = A -
i Re"a P r0,33
a
105

cu valoarea corectiei pentru pasul tevilor:
= f ( N , st,s 2)
(5.34)
Coeficientul de transfer de caldura de la peretele exterior al tevii la aer se

W
n r K
' Ka , = Nu
-
(5.35)
REZISTENTA TERMICA A DEPUNERILOR

Atat rezistenta termica a depunerilor pe partea aerului cat ji cea a materialului
tevii sunt neglijabile in raport cu rezistenta termica a murdaririi tevilor produsa de
gazele de ardere. In aceste conditii se accepta urmatorii coeficienti de murdarire:
- pentru gaze de ardere din combustibil lichid M = 0,0163.
- pentru gaze de ardere din combustibil gazos M = 0,01121 . w~'6474 .
COEFICIENTUL GLOBAL DE TRANSFER DE CALDURA ,
DIFERENTE D E TEMPERATURI SI VERIFICARI FINALE
Cu datele obtinute se poate determina coeficientul global de transfer de
caldura:
W
m K
+M +
(5.36)
a.,
Diferenta medie de temperaturi pentru circulatia mixta a agentilor termici se

determina cu relatia:
-A rmin ^
A/,,
CJ
(5.37)
Ata
lnA
eAt = f (P.R) - vezi capitolul I.
Datele calculate permit o verificare a temperaturii peretelui, initializata prin
aproximatia tp = (tma + tmg) / 2. Din egalitatea fluxurilor de caldura transmise de la
gazele de ardere la aer i de la gazele de ardere la teava rezulta :
^
["Cj
(5-38)
as
Daca aceasta temperatura de perete, tp!, difera cu mai putin de 3 C fata de cea
initializata tp , calculul este corect. Daca insa diferenta este mai mare se reintra intr-o
noua iteratie - incepand de la relatia (5.29) - in care pentru tp se ia valoarea mai
exacta tPf.
106

Daca temperature peretelui rezulta a fi mai mare de 450 C, valoare maxima
acceptabila pentru otelurile obijnuite, se va adopta solutia circulatiei echicurent sau se
schimba solutia constructiva.
SUPRAFATA DE TRANSFER DE CALDURA
A PREINCALZITORULUI DE AER SI DIMENSIUNILE FINALE
Suprafata totala de transfer de caldura necesara se calculeaza din relatia de
bilant termic :
W]
(5.39)
k p A&L
Rezulta lungimea preincalzitorului de aer:
Lmr =
S' A
N t- n - d m
[m]
(5.40)
in care se ia ca diametru caracteristic diametrul mediu al tevii: dm = (<:/, + de) / 2 .

Constructiv insa, aceasta lungime trebuie sa fie un multiplu al lungimii
canalului de aer Lm,r din relatia (5.18). In aceste conditii se calculeaza numarul
preliminar de treceri pentru aer N lm.:
N
lire
Ljq'1'1 Laer
(5.41 )
care se rotunjete la valoarea intreaga superioara daca fractiunea zecimala a raportului

este peste 0,1.
Rezulta lungimea constructiva a preincalzitorului de aer:
L T O T = N e c L aer
(5-42)
Daca lungimea totala a preincalzitorului depaete 6 m se vor inseria doua sau

mai multe tronsoane identice.
Daca numarul de treceri al preincalzitorului de aer depaete cifra de 8 H- 10
vor rezulta prea multe intoarceri pentru aer $i o presiune necesara prea mare la
ventilatorul de aer. In acest caz exista mai multe posibilitati de solutionare tehnica:
- se marete numarul total de tevi pe sectiune, Nt , chiar in detrimentul
reducerii vitezei gazelor de ardere wg $i a coeficientilor de transfer de caldura;
- se marete raportul (H/B) astfel incat numarul de tevi pe un rand sa rezulte
mai mic i implicit Laer sa devina mai mare;
- se micoreaza viteza aerului, wcl , marindu-se astfel suprafata necesara a
canalului i implicit Lun- la mentinerea constanta a raportului (H/B) .
107

5.2. SCHIMBATOARE DE CALDURA ROTATIVE
Schimbatoarele de caldura rotative sunt realizate din placi metalice simple sau
acoperite cu materiale higroabsorbante, montate radial pe un rotor antrenat mecanic i
cuprinse Tntr-o carcasa. In figura 5.3. este prezentata schematic solutia constructiva de
schimbator de caldura rotativ. Carcasa este prevazuta cu doua seturi de racorduri
montate fatam fata, prin fiecare pereche intrand i ieind unui din agentii termici.
iesire aer incalzit
intrare aer cald
iesire agent 1
intrare aer rece
iesire aer racit
placi
rotative
carcasa I
1
intrare agent 2
Fig. 5.3. Solutie constructiva de schimbator de caldura rotativ

Aceste schimbatoare se numesc in limbaj tehnic Ljungstrom i sunt folosite
cu precadere ca schimbatoare de caldura recuperatoare. Au o gama foarte larga de
aplicatii, cele mai des Tntalnite fiind:
recuperarea caldurii din aerul viciat Tnainte de evacuarea din incinte;

aerul viciat cedeaza caldura aerului proaspat, rece, introdus Tn incinta,
preTncalzindu-1 si astfel scazand necesarul de caldura Tn procesul final de
Tncalzire a aerului pana la parametrii ceruti de mediul interior (figura 5.3.);
preTncalzirea aerului de ardere pe baza caldurii continute de gazele de

ardere Tnainte de evacuarea la co sau Tnainte de treptele de tratare a gazelor
de ardere; Tn cazul Tn care gazele de ardere urmeaza sa intre Tntr-un proces
de tratare (figura 5.4.) beneficiul este dublu. adica pe de o parte este un
beneficiu energetic dat de preTncalzirea aerului de ardere (care duce la
scaderea consumului de combustibil la arzator) iar pe de alta parte este un
beneficiu functional deoarece treptele de tratare a gazelor functioneaza mai
economic i mai sigur cu gaze mai reci (materialele filtrelor mai putin
108

solicitate, tubulaturile nu mai prezinta pericol la trecerile prin elementele de
constructie sau prin incinte etc.);
racirea gazelor de ardere pentru procesele de spalare (tratare chimica

umeda) urmata de remcalzirea (regenerativa) a acestora inainte de
eliminarea la co; procesul (ilustrat de asemenea in figura 5.4.) este
avantajos deoarece asigura scaderea temperaturii gazelor de ardere la
intrarea Tn instalatia de spalare, ceeace duce la scaderea evaporarilor
(oricum temperatura de intrare a gazelor de ardere Tn treptele de spalare este
limitata la cca. 150 C) i creterea temperaturii gazelor de ardere dupa
trapta de spalare, Tnainte de intrarea Tn co, ceeace duce la cresterea
tirajului, evitarea condensarilor Tn co fi evitarea formarii panaului la
evacuarea gazelor Tn atmosfera (tramba de abur Tn gazele de ardere);
Cazan
PreTncalzitor
de aer
Ljungstrom
Racitor
reincalzitor
de gaze de
ardere
Spalator de
gaze de ardere
Fig. 5.4. Aplicatie a schimbatorului Ljungstrom ca preTncalzitor de aer de ardere

i de racitor-incalzitor regenerativ la tratarea gazelor de ardere
uscarea gazelor de ardere din instalatiile de cazane cu condensatie

pentru a evita efectul de pana? la evacuarea gazelor de ardere Tn atmosfera;
uscarea se face printr-un proces de racire cu condensarea umiditatii; racirea
se face cu aer de ardere (care se preincalzefte); Aceasta aplicatie este tot
mai des intalnita datorita extinderii utilizarii cazanelor cu condensatie i de
aceea va fi discutata mai pe larg in cele ce urmeaza. Oricum, functionarea i
metodica de calcul nu difera intre aplicatii decat prin faptul ca la aplicatiile
cu modificarea umiditatii, cum este aceasta, peste transferal de caldura se
suprapune i transferal de masa, ceeace duce la un grad sporit de
complexitate functionala.
109
CONSTRUCTIA, FUNCTIONAREA SI CALCULUL

SCHIMBATOARELOR DE CALDURA REGENERATIVE
IN REGIM DE TRANSFER DE CALDURA SI MASA
(USCAREA GAZELOR DE ARDERE CU PRE1NCALZIREA AERULUI DE ARDERE)
Panaul de abur care apare Tn gazele de ardere evacuate la co, cu toate ca nu
reprezinta o poluare a mediului, are un aspect inestetic, foarte frecvent reclamat de
populatie, care confunda panajul de abur cu o emisie poluanta.
Pentru cazanele de tncalzire cu condensatie, tn special cazanele mici care au
evacuarea de gaze de adere prin sistem co-ventuza, foarte vizibil pe peretii cladirilor,
se poate utiliza un schimbator de caldura gaze de ardere de evacuare - aer de ardere
aspirat , cu functionare tn regim de condensatie, care prin reducerea continutului de
vapori de apa din gazele de ardere duce la suprimarea sau reducerea semnificativa a
panaului de abur la ieire din co.
Schimbatorul de caldura, preluand o parte din caldura sensibila a gazelor de
ardere de la evacuare i tn plus o parte din caldura latenta a vaporilor de apa, transfera
un debit de caldura aerului de ardere aspirat de cazan (care este agent secundar al
schimbatorului) tmbunatatind randamentul cazanului (recuperator final, cu functionare
similara sistemului PAVE - vezi capitolul 12 Cazane cu condensatie).
In principiu aparatul se compune dintr-o carcasa tn interiorul careia se poate
invarti un rotor. Rotorul este antrenat de catre un motor electric printr-un reductor de
turatie care duce la rotirea rotorului cu 4 - 8 rot/min. Rotorul trebuie sa fie cat mai
etan pe carcasa pentru a reduce la minim amestecarea dintre gazele de ardere si aer,
care circula pe trasee separate. Etanârea radiala se face cu cateva sectoare montate pe
carcasa, pe generatoare, umplute cu materiale elstice (perii, tmpaslitura pe lamele de
otel etc.). Etanarea axiala se face prin presarea capacelor pe rotor prin arcuri
exterioare reglabile.
Stuturile de gaze de ardere i de aer se monteaza pe carcasa, pe fetele plane
de la capatul cilindrului. Stuturile pentru acelai fluid nu sunt aezate coaxial pentru a
tmbunatati scaldarea materialului de umplutura. Astfel. atat aerul cat i gazele de
ardere strabat tn diagonala sectoarele de umplutura care sunt in dreptul lor.
In fig.5.5. se prezinta schema unui sistem de dezumidificare a gazelor de
ardere i de recuperare a caldurii cu aparat rotativ.
Functionare aparatului este bazata pe un transfer de caldura i de masa de apa
prin intermediul umpluturii rotorului. Cand umplutura rotorului se gase$te tn dreptul
jtuturilor de intrare-ieire a gazelor de ardere, umplutura fiind rece i uscata din faza
anterioara de parcurs, va primi caldura i condens de la gazele de ardere.
110

intrarea aer
iesire gaze
Fig. 5.5. Schita unui sistem de dezumidificare a gazelor de ardere

i de recuperare a caldurii cu aparat rotativ.
111

Daca umplutura este din manunchiuri de table, acestea vor Tnmagazina caldura
fi se vor acoperi, ca orice suprafata rece, cu o pelicula fina de condens. In eventualitatea
ca pelicula se Tngroaa fi se transforma Tn picaturi care se preling, acestea se pot drena
pe la partea inferioara a carcasei. Daca umplutura este din sectoare de material
absorbant, materialul va Tnmagazina simultan caldura fi umiditate.
Sectoarele care au fost Tn dreptul ftuturilor de intrare-iefire a gazelor de
ardere vor ajunge dupa o rotatie de 180 0 a rotorului Tn dreptul ftuturilor de intrareiefire a aerului. Aici, avand din contactul anterior cu gazele de ardere o temperatura
mai ridicata, vor ceda caldura aerului preTncalzindu-1, ceeace reprezinta o recuperare
de caldura. De asemenea. umplutura avand un continut ridicat de umiditate, preluat de
la gazele de ardere (prin adsorbtie la umpluturile cu mase absorbante fi pelicular la
umpluturi cu table), apa va fi vaporizata fi transferata aerului luat din exterior, care are
o umiditate initiala redusa.
Umiditatea mai ridicata a aerului la intrare va contribui fi ea la marirea
randamentului cazanului deoarece va condensa pe suprafetele utile din cazan fi va
ceda caldura utila agentului termic. Starea de iefire a gazelor de ardere din cazan nu
este influentata de umiditatea aerului de ardere.
Umplutura din sectorul care a stat Tn contact cu aerul va ajunge Tn final rece
fi uscata. Dupa o rotatie de 180 0 a rotorului sectoarele vor ajunge Tn dreptul
ftuturilor de intrare-iefire a gazelor de ardere fi ciclul se repeta.
Datorita rotatiei constante a rotorului, fenomenul pentru agentii termici este
cvasistationar, chiar daca materialul de umplutura al rotorului are cicluri nestationare,
cu acumulari fi descarcari de caldura fi umiditate.
Avantajele acestui tip de aparat sunt eficacitatea de transfer de caldura fi de
umiditate foarte buna datorita suprafetei mari de contact a agentilor cu umplutura fi
ridicarea randamentului cazanului (cu 1 % pana la 3,5 %) prin recuperarea de caldura
sensibila fi de caldura latenta din vaporii de apa.
Dezavantajele acestui tip de aparat sunt:
existenta unor piese Tn mifcare, ceeace presupune uzuri fi Tntretinere;
cost mai ridicat datorita necesitatii unor prelucrari de precizie;
consum de energie electrica;
pericol de blocare la temperaturi foarte jose prin givrarea camafii
exterioare a rotorului fi blocare cu gheata Tn carcasa.
CALCULUL SC HIM BA TOARELOR DE CALDURA ROTATIVE
Metodicile de calcul prezentate Tn literature pentru schimbatoarele de caldura
rotative se bazeaza pe coeficienti de calcul sau diagrame de lucru care nu acopera
domeniul schimbatoarelor de caldura folosite Tn procesul de racire cu uscare a gazelor
de ardere. mai ales Tn domeniul de puteri mici.
Pentru a stabili solutia constructiva a unui schimbator de caldura rotativ
pentru descetarea gazelor de ardere la evacuarea unui cazan de condensatie se poate
112

aplica o metodica de calcul cu diferente finite, care modeleaza transferul de caldura
atat Tn lungul placilor cat i consecutiv pe toate placile schimbatorului de caldura.
Schema metodicii de calcul pentru zona parcursa de este prezentata Tn fig. 5.6.
T A (I.l)
AQ
ssc
a
T M (I.l)
T A (I.2)
|
1 > i __ T M ( l .l)
^------------
T A (I.2 )
t
T M (I .2 )_
I.
T A (I.J)
T A ( l .l )
^ ----------T M (1.2)
T A (l.J )
T M (L J)
TA ( L U N G IM E .P O Z IT IE )
T M (L U N G IM E .P O Z IT IE )
T A ( l .l ) = T A 0 = T A (1 .2 )= .. ,= T A (I.J)
T A (I+1 J ) = T A ( IJ ) + DELT.4
T M (I.J) = T M ( I J - l ) - D E L T M
Fig. 5.6. Schema metodicii de calcul a schimbatorului de caldura rotativ
pentru descetarea gazelor de ardere la evacuarea unui cazan de condensatie - sectiunea de aer
In lungul placii de schimb de caldura, pozitie notata /, variind Tntre 1 la
intrare i N R IN T E R V la capatul de ieire al aerului, temperatura aerului care primete
caldura de la placa J a schimbatorului de caldura este TA(I,J). Materialul placii
schimbatorului de caldura are temperatura TM (I,J), Tn care notatiile sunt
corespunzatoare cu cele de pozitie a localizarii temperaturii aerului.
Pe intervalul de suprafata D E L SSC se transmite un flux de caldura D ELQ de
la placa catre aer, cu un coeficent de transfer de caldura O..
Ca urmare a transferului de caldura portiunea de placa se racete de la
valoarea precedenta TM (I,J-1) la valoarea TM (I,J) iar aerul se Tncalzejte (Tn lungul
placii) de la TA(I-1,J) la T A (IJ ).
113
Calculul este de tip cu diferente finite, deci se parcurge succesiv fiecare placa
de la / = 1 la / = N R IN T E R V i apoi placile urmatoare, decalate cu timpul D E L T A U
de la J = 1 la / = N RPLAC A.
Se obtine astfel un spectru de temperaturi ale aerului, pe sectiunea partii de
aer a schimbatorului de caldura, care urmeaza a fi mediata pentru obtinerea
temperaturii medii a aerului la ieire din scimbatorul de caldura.
T G (I.N A )
AQ
a
SSC
T M d .X A 'i
T G (1 .N A )
-------------
T M fl.N A 'j
- v -
T G (I.N A + 1 )
T G (1 .X A + 1 )
T M (I.N A + 1 )
TM T1.N A +1)
T G (I.J)
TM (I.J)__
T G ( l.J )
------------------- ^
I -
T M (L J )
T G (L U N G IM E .P O Z IT IE )
T M (L U N G IM E .P O Z IT IE )
T G (I.N A ) = T C O S
T G ( I-l.J ) = T G (L J) - D E L T G
T M (I.J) = T M (I .J -l) + D E L T A /
Fig. 5.7. Schema metodicii de calcul a schimbatorului de caldura rotativ pentru descetarea
gazelor de ardere la evacuarea cazanului de condensatie - sectiunea de gaze de ardere
Pentru partea de schimbator de caldura parcursa de gazele de ardere, dupa o
rotatie cu 180 a rotorului, schema de calcul este simetrica, in sensul ca aparatul fiind
in contracurent, gazele de ardere incep scaldarea placilor de la capatul
/ = N R IN T E R V i ies pe la capatul 1 =1 .
114
115
E N IT IA L IZ A R E V A R IA B IL E
N R P LA C A =Y
T G (O .Y )
F O R I= N R IN T E R V T O 1
IN IT IA L IZ A R E T M (X ,Y )= T M (I,Y + 1 )
DELQ<LF3=f {TG (I,J)-TM (LJ-I))

D E L T M = D E L Q (L J V D E L G M 'C P M
D E L T G = D E L Q (IJ )D E L Y G /C P G
T G (M .J )= T G (I.J )-D E L T G
T M {I-1 ,J )= T M (IJ -1 )+ D E L T M
P R IN T IN T E R M E D S A R S E C T O R G A Z
F O R J = Y T O Y -N R P L A C G
F O R 1=1 T O N R IN T E R V
P R IN T X L T G iX J ).T M (U ).
Y E R 1 F IC A R E IN T T L A L IZ A R E T M ((L 1 )
F O R 1=1 T O N R IN T E R V
E R R ff) = A B S ( T M (I,1 ) - T M (IY -N R P L A C G ) }
L
r
ERR - 1
T M (I,1 ) = T M (I. Y + N R P L A C G )
P R IN T F IN A L S E C T O R A E R + G A Z
F O R .T=l T O N R P L A C A : F O R 1=1 T O N R IN T E R V : P R IN T J .I,T A (I.J ).T M (I,J )
F O R J= Y T O Y + N R P L A C G : F O R 1=1 T O N R IN T E R V : P R IN T J ,I.T G (IJ ).T M (I,J )
Fig. 5.8. Schema logica de calcul cu diferente finite pentru schimbatorul rotativ
116

Se precizeaza de asemenea initializarea temperaturii placii: prima placa de
intrare in zona gazelor de ardere este ultima placa de iefire din zona aerului. Schema
de calcul pentru zona parcursa de gazele de ardere este prezentata in fig.5.7.
Conform schemei de calcul, se va obtine un camp de valori pentru
temperatura gazelor la iefire din schimbatorul de caldura, care trebuie mediat pentru a
obtine temperatura medie a gazelor de ardere la iefire din aparat.
Este de notat fi conditia de initializare care impune ca temperatura placii la
iesirea din zona de gaze fi temperatura placii la intrare Tn zona de aer sa fie egale
(fizic este vorba de aceeasi placa la momente consecutive fara transfer de caldura pe
parcurs). Cum aceasta conditie nu se poate Tndeplini de la prima rulare a programului,
calculul este iterativ, adica se reia initializarea cu valorile corectate din rularea
precedentului ciclu pana cand diferentele de temperatura Tntre iefirea placii din zona
de gaze fi temperatura placii la intrare Tn zona de aer difera cu mai putin de 5%.
Schema logica a metodicii de calcul a schimbatorului de caldura rotativ
pentru descetarea gazelor de ardere la evacuarea unui cazan de condensatie este
prezentata Tn figura 5.8.
REZULTATE D E CALCUL
Se definefte fi$a unei placi Tnregistrarea evolutiei temperaturii placii fi a
temperaturii aerului, respectiv a gazelor de ardere, pe parcursul unei rotatii complete.
Din fifa placii se pot determina urmatorii parametri:
debitul de caldura schimbat de placa, necesar pentru determinarea efectului
termic al schimbatorului de caldura;
debitul de umiditate preluat din gazele de ardere, necesar pentru determinarea
efectului latent fi a conditiilor de punct de roua dupa dezumidificare.
In continuare se prezinta Tn tabel rezultatele calculului pentru un schimbator
de caldura rotativ destinat echiparii unui cazan cu condensatie de 30 kW.
CON_)"N'ARE i>: s
.-TO ?. VI d e
C-r_.-0 Jz. CO. D r. s Âr_:

EF.
Ph;:a y
16122
2<?
--
- - - - - - -
DV
p r:.j z r :
_
E F . ;
r ,:
A LF A r;.,z
$6,
1 03 33
35.66
w n
52,Oi
0 ,p 3 ?
2S1(
40
10133
46,24
0 6082
ai'O ?
60
6689
32,49
0.3926
ki.12.
117
G. ..
Oh:,
3484
%035
1634
4,028
/SCO
l. 453
3 ,021
$6A
042
2 p t4
62?
0. o r

E F coxd
P B j OIS
T rova
A L F A cokd
GeosDh
G h ioix
Q coxd
grdul de eficacitate al condensarii in cazan

presiuneaavaporilr de apa initial.la aveuare dm cazan
tem peratura puncfului de roiia
coeficient de transfer de caldura la condensate
debit de condens orar
debit de condens initial
debit de caldura din condensare
O privire de ansasmblu a functionarii unui recuperator dezumidificator este

prezentata in graficele figura 5.9 (pentru doua situatii de calcul, caracteristice).
SC H I M B A T O R D E C A L D U R A R Q T A T S V
S C H IM B A T O R DE C A L D U R A R O TA T1V
50
.; ; j
]
30
TAO
a TAE
*>TMAI
* TMAE
TOCS
TGE
/T
- TAO
V I
/
A
>
m v
20
10
-20
I
20
TB'.'IFERATURA AWULOi
EXTEMEDR TAO
Fig. 5.9 Functionarea unui recuperator dezumidificator - situatie de calcul
118
TMAE
* TGE
------- 1
-20
-m TAE
-tt TMAI
TCOS
/
<
-10
TEWERATURA AB3ULUI
EXTBRBOR TAO

5.3. TUBURI TERMICE
Un tub termic este un dispozitiv de transfer de caldura avand o conductivitate
termica efectiva extrem de mare, capabil sa transfere caldura de la o sursa la un
consumator fara aport de energie suplimentara, aproape fara pierderi i cu un gradient
de temperatura foarte mic. Din acest motiv, adesea tuburile termice sunt supranumite
superconductoare de caldura.
.Teava
. EVACUARE
CALDURA
EVACUARE
CALDURA >
i\'
4 -
f i
7
eparatie
f | \
i / t n t
APORT DE
CALDURA
**
Fluid de lucru
condens
__- Fluid de lucru vapori
4 "
a
APORT DE
CALDURA
? * * * *
I
Fluid de lucru
lichid la saturatie
Fig. 5.10. Principiul de functionare si constructia unui tub termic

Tubul termic este compus din trei elemente: tnveliûl, structura capilara i
fluidul de lucru. Inveliul, care de cele mai multe ori are forma unei tevi, poate fi din
orice material, cu conditia sa fie compatibil cu fluidul de lucru i sa reziste la
temperaturile $i presiunile aplicatiei vizate. La majoritatea aplicatiilor de recuperare a
caldurii din surse refolosibile teava este prevazuta cu aripioare tn scopul maririi
suprafetei de schimb de caldura. In figura 5.10. este prezentat principiul de
functionare i constructia unui tub termic.
119

Structura capilara poate fi alcatuita dintr-o mare varietate de combinatii fntre
plase metalice, pulberi sinterizate fi caneluri extrudate longitudinal sau radial fn
peretele recipientului, sau poate lipsi atunci cand se asigura circulatia fluidului de
lucru pe seama fortei de gravitatie.
Fluidul de lucru se afla in tubul termic in stare de lichid fi vapori saturati
umezi la o presiune corespunzatoare temperaturii la momentul respectiv.
Inainte de introducerea fluidului de lucru, tubul termic este vidat fn mod
corespunzator.
Cand unui din capetele tubului termic este introdus in sursa de caldura,
fluidul de lucru absoarbe caldura de la peretele tevii, o parte din el vaporizeaza iar
vaporii se deplaseaza, datorita gradientului de presiune astfel format, spre capatul
opus, unde vin in contact cu peretele mai rece caruia Ti cedeaza caldura pe masura ce
condenseaza fi revin la starea lichida. Lichidul astfel format se refntoarce la capatul
fncalzit al tevii, fie datorita fortelor dezvoltate in structura capilara, fie gravitational
daca aceasta structura lipsefte.
Acest ciclu de functionare, care asigura transferul de caldura prin schimbarea
de faza a fluidului de lucru, se reia mereu cata vreme exista o diferenta de temperatura
Tntre capetele tubului termic.
Fluidele de lucru pentru tuburile termice pot fi foarte diferite, de la heliu fi
azot pentru domeniul criogenic de temperaturi, pana la sodiu sau potasiu pentru
temperaturi de pana la 1000 C (sau argint pentru temperaturi de peste 2000 C).
Fluidul de lucru trebuie sa fie compatibil cu materialul tevii fi al structurii
capilare si sa reziste la temperaturile aplicatiei vizate.
Cantitatea de fluid de lucru care se introduce in tubul termic este intotdeauna
mult mai mica in comparatie cu volumul interior total al acestuia. Cantitatea de fluid
de lucru influenteaza semnificativ performanta functionala a tubului termic fi este
stabilita fn functie de diverfi parametri termici ai aplicatiei vizate. Pentru aplicatii in
domeniul recuperarii caldurii, cantitatea de fluid de lucru poate varia in intervalul
9% ... 25% din volumul interior al tubului termic.
Exista fluide de lucru ce pot asigura functionarea tuburilor termice fn orice
aplicatie fi fn orice interval de temperaturi. Cele mai utilizate fluide de lucru folosite
la fabricarea tuburilor termice cu aplicatii fn recuperarea caldurii sau fn diverse
procese tehnologice sunt apa, alcoolul etilic, alcoolul metilic, amoniacul, acetona,
toluenul, difilul fi sodiul.
Proprietatile care stau la baza campului exirem de vast al aplicatiilor industriale ale
tuburilor termice sunt :
Functionarea izo term a : aceasta proprietate extrem de importanta poate fi

explicata foarte simplu prin faptul ca fluidul de lucru din tubul termic se afla
intotdeauna fn echilibru de faza cu vaporii lui, astfel fncat functionarea este
intotdeauna izoterma, temperatura fiind aceeafi pe toata lungimea, indiferent de
marimea acesteia.
120
Capacitate mare de transfer termic : tubul termic transfera o mare cantitate

de caldura, de ordinul kilowatilor pe cm" de sectiune de tub, datorita transportului de
vapori i lichid ce se produce cu intensitate deosebit de mare (vezi functionarea
condensatoarelor de abur). Performanta unui tub termic este adesea exprimata prin
conductivitcitea termica echivalenta. Un tub termic cilindric folosind apa drept fluid
de lucru i functionand la o temperatura de 150 C poate avea o conductivitate termica
de cateva sute de ori mai mare decat cea a cuprului. Capacitatea de transfer de caldura
a unui tub termic poate fi extrem de ridicata, spre exemplu tuburi termice cu litiu
functionand la 1500 C pot transfera un flux axial de caldura de 1 0 - 2 0 kW pe fiecare
cnr de sectiune transversala. De cele mai multe ori, frana in transferul de caldura nu
este data de conductivitatea termica a tubului in sine ci de rezistenta termica la
transferul de caldura catre tub, de la agentii primar i/sau secundar.
Proprietatea de a functiona ca transformator de flux termic : tubul termic
poate primi caldura cu flux mare in zona de evaporare i o poate ceda cu flux mic in
zona de condensare, sau invers. Spre exemplu, un tub termic care primete caldura cu
flux mare de la un lichid i o cedeaza cu flux mic unui agent gazos.
Din multitudinea de aplicatii ale tuburilor termice (de la schimbatoare
gaz-gaz la schimbatoare sol-sol) se prezinta in continuare cateva, considerate mai
importante :
Recuperator de caldura cu tuburi termice pentru sisteme de ventilatie:
Recuperatorul cu tuburi termice este un schimbator de caldura care transfera
caldura recuperata de la un fluid sursa la un fluid consumator. Un astfel de recuperator
se prezinta sub forma unui fascicul format din unui pana la cateva mii de tuburi
termice amplasate intr-o carcasa dimensionata corespunzator i prevazuta cu flange
pentru racordarea in instalatie. In figura 5.11. se prezinta o solutie constructiva.
Fascicolul de tuburi termice este impartit in doua de catre o placa tubulara
avand rolul de a fixa fiecare tub termic i de a separa cele doua fluide care participa la
transferul de caldura. Placile tubulare de capat (care pot lipsi in cazul unor tuburi
termice scurte) au numai rolul de a sprijini capetele tuburilor termice din fascicol.
Fluidul cald din sursa refolosibila incalzejte fascicolul de tuburi termice care,
prin intermediul fluidului de lucru, transfera caldura primita spre partea racita a
fascicolului unde aceasta este cedata catre fluidul ce trebuie incalzit. In acest fel,
caldura este transferata de la fluidul cald catre fluidul rece prin intermediul fiecarui
tub termic din fascicol.
Din avantajele acestui tip de schimbator fata de solutiile cu recuperator de tip
rotativ (Ljungstrom) prezentate in subcapitolul anterior se pot mentiona :
Separarea perfect etana a celor doua fluide care participa la transferul
de caldura. Montarea tuburilor termice in placa intermediara poate fi facuta prin
procedee care sa asigure etanseitatea totala. cum ar fi sudarea. De multe ori se aplica
totui metode care sa asigure o etanjare convenabila, dar care sa permita i
demontarea tuburilor termice.
121
nmm
'TUBURI TERMICE
Placa separatoare
Fig. 5.11. Recuperator gaz-gaz pentru sisteme de ventilare

Fiabilitate foarte mare. Deoarece fiecare tub termic din fascicul
functioneaza ca un schimbator de caldura independent, deteriorarea unuia sau mai
multor tuburi termice, ca urmare in deosebi a coroziunii, nu afecteaza sensibil
functionarea de ansamblu a recuperatorului. De asemenea, deteriorarea prin coroziune
a unor tuburi termice nu permite amestecarea celor doua fluide care participa la
transferal de caldura.
Nu au piese in miscare. Transferal de caldura intre cele doua fluide se
realizeaza de catre fiecare tub termic in parte prin intermediul ciclului inchis de
vaporizare - condensare a fluidului de lucru, deci fara piese in miscare cum ar fi
motoare de antrenare sau pompe.
Forte de dilatare reduse. Ca rezultat al faptului ca tuburile termice din
fascicul sunt fixate rigid numai in placa tubulara intermediara, iar extremitatile lor
sunt numai ghidate in placile tubulare de capat, nu apar probleme legate de dilatare.
Eficienta termica mare. Recuperatoarele cu tuburi termice au eficienta
termica mare datorita faptului ca ambii agenti termici care participa la schimbul de
caldura parcurg fasciculul de tuburi termice transversal la exterior, ambele capete
putand fi cu suprafata extinsa (tava cu aripioare), spre deosebire de schimbatoarele cu
tevi la care extinderea se poate face doar pe partea agentului de la exteriorul tevilor,
ceeace in cazul unui schimbator gaz-gaz este ineficient (datorita rezistentei termice
mari care ramane la interiorul tevilor) sau spre deosebire de shimbatoarele cu placi
care asigura suprafete mari de transfer pe unitatea de volum dar nu la nivelul unei
extinderi de tip aripioare subtiri.
122

Greutate i volum reduse. Eficienta termica ridicata are ca efect
realizarea unei greutati i a unui volum reduse in comparatie cu recuperatoarele
clasice.
Elasticitate Tn proiectare. Faptul ca tuburile termice sunt independente,
neracordate intre ele, permite proiectarea fasciculului Tn geometria necesara oricarei
aplicatii vizate. De asemenea, pe parcursul exploatarii, Tn functie de schimbarea unor
conditii de lucru, pot fi adaugate grupuri de tuburi termice.
Recuperator de caldura cu tuburi termice pentru preparare de apa calda:
Reprezinta o abordare noua a modului de recuperare a caldurii din gazele de
ardere Tn scopul Tncalzirii sau preTncalzirii apei.
Un fascicol de tuburi termice, fixate numai Tntr-o singura placa tubulara, este
mentinut Tn consola cu o parte Tn gazele de ardere i cu cealalta Tn apa. Fiecare tub termic
din fascicol, actionand independent, transfera caldura din gazele de ardere Tn apa care
trebuie Tncalzita. In figura 5.12. se prezinta schema constructiv-functionala a unui astfel
de recuperator de caldura.
Acest tip de recuperator are cateva avantaje fata de recuperatoarele de tip clasic :
S
Poate fi curatat foarte usor. Curatirea suprafetei de schimb de caldura este
o operatie importanta Tn mentinerea performantei termice a oricarui tip de recuperator.
Acest schimbator poate fi curatat foarte uor deoarece accesul pe partea gazelor de ardere
este asigurat prin simpla demontare a unui capac de vizitare.
S
Are o singura placa tubulara. Constructia recuperatorului este mult mai
simpla iar fortele de dilatare devin inexistente.
In figura 5.13. este prezentata o realizare tehnologica de recuperator de
caldura economizor montat pe coul unui cazan de abur ignitubular.
123
Fig. 5.13. Preincalzitor de apa de adaos pentru cazane tip ABA

Caracteristici tehnice principale:
S
S
S
S
S
^
debit de gaze de ardere: 10.000 mVh (la 20 C) la regim maxim

5.500 nx/h (la 20 C) la regim minim;
temperatura gazelor de ardere la intrare in schimbator: 200 C;
temperatura gazelor de ardere la iefire din schimbator: 120 C;
temperatura apei la intrare Tn schimbator: minim 15 C;
debit masic de apa: 4.000 ... 12.000 kg/h;
cantitate de caldura recuperata: 280 kW la regim maxim ;
155 kW la regim minim.
Preincalzitor cu tuburi termice pentru rezervoare de titei (pacura)
PreTncSlzitorul de titei (pacura) cu tuburi termice, reprezinta o altemativa la

solutia serpentinelor de Tncalzire din rezervoarele de depozitare. Prelncalzitorul de
titei (pacura) se monteaza la partea inferioara a rezervorului, Tn zona de racord a
conductei de aspiratie a pompelor.
124

In varianta prezentata in figura 5.14. preincalzitorul de titei este alcatuit din mai
multe tuburi termice individuale, montate prin sudura in doua placi tubulare, una
pentru partea de titei $i una pentru partea de abur. Zona de vaporizare a tuburilor
termice este inchisa intr-o carcasa, aflata la exteriorul rezervorului, in care se
introduce aburul (sau apa fierbinte) de incalzire. Zona de condensare a tuburilor
termice este plasata intr-o carcasa deschisa la un capat i imersata in rezervorul de
titei.
Peretele -ezetvorulu
ntrare
abur
rasciculde
Intare pacura in speti j I

di nt'6 manta si tuouri le termi c
-\
N
tubLri tsrmice
HI
151 pr
f loGiro
condens
Iesire pecura
in c a z ta
Placa tubulara pe partea ce pscura
L M aca Libulara pe partea de sbur
TLOjrlls tern ce sim sudate InTe;sre

rlh ^pIr rlmis planiti h itare
Ly
Fig. 5.14. Preincalzitor de titei din tuburi termice

Caldura preluata de catre tuburile termice de la abur este transferata catre titeiul
care curge (ca efect al aspiratiei pompei) in spatiul dintre manta i fasciculul de tuburi
termice.
Solutia tehnica prezinta marele avantaj al separarii complete dintre circuitul de
abur de cel de titei chiar i in cazul avarierii suprafetei de transfer (ceeace nu se
intampla la incalzitoarele din tevi de tip serpentina).
In figura 5.15. este prezentata o alta solutie constructiva, cu sursa de caldura
reprezentata de un focar.
125

Incalzitorul de titei este alcatuit din mai multe tuburi termice, individuale,
montate prin sudura intr-o placa tubulara care desparte cele doua zone de transfer de
Fig. 5.15. Solutie constructiva de incalzitor de titei

cu sursa de caldura arderea uni combustibil
ca ld u ra: zona de vaporizare a tuburilor termice aflata in contact cu gazele de ardere
din focar i zona de condensare aflata in contact cu produsul petrolier care curge intre
fasciculul de tevi fi manta. Zona tuburilor termice aflata in contact cu gazele de ardere
din focar este prevazuta cu aripioare sudate longitudinal.
126
6. CALCULUL TERMIC DE VERIFICARE

AL SCHIMBATOARELOR DE CALDURA
Calculul de verificare se executa cu ocazia utilizarii unui schimbator de caldura
disponibil in alte regimuri de lucru sau mtr-o alta aplicatie decat situatia functionala
pentru care a fost dimensionat. Prin calculul de verificare se stabilejte compatibilitatea
aparatului existent cu noile conditii de functionare impuse, respectiv se determina
performantele aparatului in noua situatie functionala.
In astfel de calcule, de cele mai multe ori se cunosc:
=>
=>
=>
=>
=>
suprafata de schimb de caldura a aparatului S ;

tipul, forma i solutia constructiva a aparatului;
temperaturile de intrare ale agentilor termici 1 / ; t2;
temperatura de ieire a agentului secundar t2 (ca parte din tema noii aplicatii);
debitul de agent termic primar C /.
Si raman ca necunoscute :
=>sarcina termica a schimbatorului Q ( sau tj ) ;

=>
debitul de agent termic secundar G2 .
Practic, m situatia prezentata anterior, se pune problema utilizarii
unui
schimbator de caldura existent, alimentat cu agent termic primar la parametri
cunoscuti (debit i temperatura) pentru prepararea unui agent termic secundar de
parametri impui (de catre utilizator), intrebarea primara fiind ce debit de agent
secundar se poate prepara (la parametri ceruti) $i ce sarcina termica va avea
schimbStorul, mai exact ce temperatura de ieire va avea agentul primar la iejirea din
schimbator (deoarece debitul i temperatura de intrare se cunosc).
In alte situatii de tema este posibil sa se impuna alti parametri, de exemplu
debitul de agent secundar, urmand sa se determine temperatura de ieire din
schimbator a acestuia.
Global, analizand situatia, necunoscutele de determinat pot fi:
=> doua debite ( Gj i G2);
sau
=> doua temperaturi ( r / i t2 );
sau
=> un debit i o temperatura ( G/ i t2 sau
G2 i t j ) .
127

In calculul termic de verificare se utilizeaza frecvent metoda eficienta termica
- numar de unitati de transfer de caldura NTC.
Cu ipoteza randamentului termic maxim (al izolatiei)
= 1, metoda
" - N T C " utilizeaza trei parametri adimensionali:
1Eficienta termica a schimbatorului de caldura se definete ca raportu

dintre sarcina termica reala Q a aparatului i sarcina termica maxima Qmax,
corespunzatoare aparatului Tn contracurent. cu suprafata de schimb de caldura infinita:
Q
Qmax
^1
~ ?i )
^ m i n ( ?1 _ h )
_ w 2(t2 t 2)
^ ^^
^ m in ( fI h )
unde Wmin reprezinta capacitatea termica minima dintre valorile W , i W2cu :

W, = G, -c,
; W2 = C 2 -c2
( 6 .2 )
Sarcina termica a schimbatorului se va calcula cu relatia :

Q = - G m ax = - W m m ( t l ~ t 2 )
( 6 .3 )
2Numarul de unitati de transfer de caldura N TC se definete pentru cei doi

agenti termici prin relatiile :
N T C t = - S " = t^ =
W,
A tm
S^ - N T C 2 = k^
W,
= t^
At..
A tm
=^ At...
( 6 .4 )
Marimea N T C este un parametru adimensional care caracterizeaza posibilitatile

de transfer de caldura ale aparatului i are semnificatia de lungime termica parcursa
de fluid Tn aparat.
W
3- Raportul capacitatilor termice 01111 unde Wmin i Wmax sunt respectiv
W max
valoarea minima i maxima dintre W, i W2.
Pentru fiecare schimbator de caldura se pot stabili relatii de legatura Tntre

mari mile de mai sus, sub forma :
W .
=f
NTCnax , , schema de curgere

\
Wm
128
(6 .5 )
Pentru circulatia in echicurent :

1- exp - NTC max
V
wmax /
( 6 .6 )
*=-
Pentru circulatia in contracurent:
1- exp - N T C n
cc
w. exp
w
.Wg,
(6.7)
NTC
W,max
Pentru unele scheme de curgere mai des intalnite relatia (6.5) este
reprezentata grafic. In figura 6.1 se prezinta grafic eficienta termica a schimbatorului
de caldura cu o trecere prin manta i doua sau multiplu de doi treceri prin tevi.
Se constata urmatoarele :
1 cand N T C
> o i
W .
W .
cazul limita
W W
>0 corespunde in practica condensatoarelor sau
vaporizatoarelor (la care temperatura proceselor ramane constanta i c p = ) precum

si schimbatoarelor de caldura gaz - apa, la care W
W( c . In acest caz, toate
schemele de curgere au aceeai eficienta termica :

= 1exp(-ArrCmax)
(6.8)
Calculul termic de verificare (alegere) se desfaoara dupa urmatorul algoritm:

A. Daca se cunosc marimile S , G t , G 2, t \ ,t j ?' se cere
se determine Q ,t\ ,t 2
1. Din analiza schimbatorului de caldura se determina schema de curgere

pentru cei doi agenti termici;
2. Se apreciaza caldurile specifice cpI i cp2 (din aprecierea temperaturilor
medii pentru cei doi agenti termici);
129
>
NTCmax = k-S / Wmin
Fig. 6.1. Eficienta termica a schimbatorului de caldura

cu o trecere prin manta fi doua sau multiplu de doi treceri prin tevi
W
3. Se calculeaza raportul 01111;
Wmax
4. Se admite o valoare orientativa pentru coeficientul global de schimb de
k' S
caldura k si
* se calculeaza NTC max = ------;
XT,
Wn un
5. Se determina curelatii de calcul sau din diagrame;
6.
O'
O
Se calculeaza Q'= '-W . (?. r2) ; t,= t- l - -,t7 = t 7 +
W,
W2
1. Se determina (X\, (X2 fi k .

Daca coeficientul k difera de k cu mai mult de 3% se reia calculul cu noua
valoare.
130

Calculele de verificare sunt analoage fi pentru cazurile cand, ca necunoscute, in
locul temperaturilor tx ,t 2 aPar a'te perechi de temperaturi.
B. Daca se cunosc marimile S ,t\,t{\t2,t2 fi se cere sa se determine Q, G;, G2.
1.
Se identifica schema de circulatie a agentilor termici;
2.
Se determina ^ mecicc fi marimile P fi R
3.
Din diagrame se determina
4. Se stabilefte 1Mv 1T C
max
(ca functii det\,t],t2,t2) ;
fi se calculeaza: ^ med ~ Ât ' ^ med( (.
^max
. .
^ tmed
W min.
5. Se calculeaza , , ,
Vv max
t .min
_ A_____
,
A t max
6.
Se determina ;
7. Se apreciaza o valoare pentru k'pentru coeficientul global de transfer de
caldura f i se determina Q '= k' S A t m ;
8 . Se calculeaza
Q'
= T------ ;
e ( t i - t 2)
9. Din ecuatiile de bilant termic se determina W;, W2 fi apoi G h G2 ;
10.Se calculeaza a , , a ? fi k fi se verifica relatia : k e k ' 3%.
Daca aceasta relatie nu este Tndeplinita se reia calculul cu noua valoare k ' = k .
Pentru situatia de verificare prezentata la mcaputul capitolului ca fiind cea
mai des mtalnita fi anume cea cu necunoscutele :
=> sarcina termica a schimbatorului Q ( sau r, ) fi
=> debitul de agent termic secundar G2 ,
se poate genera un sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute fara a mai trece prin
definirea fi determinarea parametrilor f i N T C .
Se pornefte de la ecuatia de bilant a schimbatorului de caldura:
2 = 7-G, c1-(f'1-r"i) = G2
(6.9)
K S Atmed
Se expliciteaza Atmed fisee x p rim a (/',-?",) =

// G, <:,
131
si
<2
G, c - i
CURS DE ARARATE TERMICE

Q
S
111
Q
tj G|
Q
c |
G2 ' c2
t ' - ' 1i t "

In
( r ,- r \)
( 6 . 10 )
KS
In
De unde rezulta:
In
( t'\- t2)
{ rj G[ c,
G2 c2
K S =>
( 6 . 11)
KS
Si sistemul de ecuatii de determinare t / i G2 :
t", = t'2 + ( t I - t " , ) - e x p
ri-G^c,
G 2 c,
KS
( 6 . 12)
_ I]- G , c, (t', t",)

2
c2-(t"2- f 2)
Desigur, ca i in cazurile de aplicare a metodei - N T C , se pornete de la o

estimare a temperaturii de iejire a agentului primar t , $i se calculeaza sarcina termica
Q a schimbatorului de caldura (cu relatia 6.9 prima ecuatie) dupa care rezulta debitul
G2 (din cea de-a doua ecuatie din relatia 6.9).
Cunoscand temperaturile, debitele i geometria de curgere, se poate determina
coeficientul global de transfer de caldura K .
Cu aceste date cunoscute se pot rezolva ecuatiile din sistemul (6.12) i se
verifica erorile pentru parametrul t, ales la inceputul calculului.
Daca eroarea este mai mare de 1% se reinitializeaza tt i se reia calculul.
132

7. ARDERE SI ARZATOARE.
7.1. PROPRIETATILE FIZICO-CHIMICE ALE COMBUSTIBILILOR
Combustibilii gazofi, lichizi sau solizi, destinati prepararii agentilor termici
pentru nevoi de habitat sau nevoi tehnologice, au proprietatile descrise Tn continuare.
C om bustibili gazo$i
Combustibilii gazofi sunt combustibili naturali de zacamant, continand metan
peste 95%, amestecat Tntr-o proportie mica cu gaze de sonda i gaze de rafinarie (din
care s-au extras hidrocarburile de tip propan si butan).
In cazul general, combustibilul gazos poate avea Tn compozitie urmatoarele
componente: componente combustibile (metan - CH4 , etan - C2H6 , propan - C3F18 ,
butan - C4H 10 , hidrogen - H2 , hidrogen sulfurat - H2S, oxid de carbon - CO),
componente inerte (dioxid de carbon - C 0 2, azot - N2 ) i comburant (oxigen - 0 2) .
C om bustibili lichizi
Combustibilii lichizi utilizati la arzatoare de putere mica i medie se Tmpart Tn
mai multe categorii, dupa caracteristicile fizico-chimice.
Una din categorii este aceia a combustibilul lichid ufor (CLU) obtinut din
reziduri provenite de la distilarea titeiului i din amestecarea acestora cu fractiuni de
distilare de tip motorina sau petrol lampant. Are o viscozitate mare fi nu poate fi
pulverizat decat dupa o preTncalzire, functie de calitatea lui, la 50 -r 90 C.
CLU se poate procura Tn 4 calitati cu caracteristicile prezentate Tn tab.7.1.
Tab. 7.1 -
Calitatile combustibilului lichid ujor (CLU)
Combustibil ichid usor (CLU) tip

Densitate la 20 cC
Vascozitatea E la 20 C
50 C (max)
0.900
0.930
0.935
0.940
20
30
4.5
14
20
3.0
80 C (max)
6.0
3.0
Punct do congelare C (max)

iarna
15
15
10
vara
Punct de inflamab litate C (mini
50
55
60
65
Apa % (max)
0.1
05
0.5
0.5
Cenusa % (max)
0.05
0 1
0.1
0.2
Sulf % (max)
05
10
2.0
2.0
Cifra de cocs % (max)

Putere calorica inferioara KJ kg (min)
41 BOO
40550
40350
39700
133
Combustibilul lichid de tip M este o motorina cu fractie mai largS de distilare.

Din punctul de vedere al procesului de ardere are toate caracteristicile motorinei pentru
motoarele Diesel, in particular aceea ca, avand viscozitate redusa, poate fi pulverizat fin
la temperatura ambiantS obi$nuitS din centrala termica, insS trebuiesc luate mSsuri
suplimentare de filtrare.
In cazul general, combustibilul poate avea in compozitie urmatoarele elemente,
in care simbolurile reprezintS participatii gravimetrice procentuale (%) in unitatea (kg)
de combustibil: componente combustibile (C, H, S), componente inerte (N, W, A) i
comburant 0 2 . Conventional se noteaza cu W continutul de LLO (apa) i cu A
continutul de cenua.
Spre deosebire de combustibilii gazoiji unde compozitia este data pe
participants volumetrici ai componentelor efective, CH4 ,C2H6 etc., la combustibili
lichizi i solizi componentele se dau in participatii gravimetrice i nu pe componente
efective (formulele de hidrocarburi .a) ci in continutul total de C. H 5.a. determinate
titrimetric in laborator.
7.2. ASPECTE CHIMICE ALE ARDERII, AER NECESAR ARDERII, GAZE DE
ARDERE REZULTATE.
Aerul necesar arderii reprezinta cantitatea de aer ce trebuie furnizata unitStii de
combustibil pentru a se putea desfaura reactiile chimice de oxidare ale componentelor
combustibile.
Se definejte aerul stoichiometric de ardere ca fiind cel corespunzStor reactiilor
chimice de oxidare, fara rezerve (aer Tn exces) i fara existenta unor fractii de ardere
incompletS in urma procesului de oxidare. Aerul stoichiometric reprezinta de fapt
cantitatea de aer ce o va consuma prin reactiile chimice de oxidare unitatea de
combustibil in conditii de ardere completa.
In realitatea tehnica, deoarece este imposibila amestecarea completa i perfects
intre aerul de ardere i combustibil, se definejte aerul real de ardere ca fiind cantitatea
reals de aer ce se va furniza in procesul de ardere pentru a se asigura arderea completS.
Aceasta cantitate de aer este superioara celei stoichiometrice iar diferenta se nu incite
exces de aer.
In cazul calculelor de proiectare. utilizandu-se Sistemul International de unitati
de mSsurS, se considers cS arderea are loc in conditii normale fizice: pn = 1,013 bar i
T =273.15 K.
In cazul evaluSrii parametrilor de fuctionare ai cazanelor incercate, pentru
ujurarea calculelor. Standardele Europene admit i conditiile tehnice de ardere:
Po =1.013 bar i T =288,15 K (15C) .
134

Gazele rezultate din ardere au urmatoarele componente :
co2
- din arderea completa a carbonului
h 2o
- din arderea completa a hidrogenului
so2
- din arderea sulfului
n2
- din aerul de ardere fi din azotul de
constitutie al combustibilului
o2
- oxigenul din aerul in exces
CO
- din arderea incomplete a carbonului
NO si NO, - din oxidarea azotului
- cenufa volanta si funingine.
Av
Calculul arderii combustibilului gazos
Calculul arderii combustibilului gazos se refera la arderea unitatii de volum
(1 rn3N-) de gaz in conditii normale fizice.
Pentru a determina volumul teoretic (V0) de aer necesar arderii stoichiometrice
(teoretice, fara exces de aer) a unui metru cub normal de combustibil se utilizeaza
relatia:
V(l = 0,0476 0,5 CO + 0,5 //, +l,5-H2S + Y ,[m + ^ j - C mH- 0 , j
[m JN/m 5NC]
(7.1
Elementele componente ale combustibilului se introduc in relatie cu valorile

procentuale.
Simbolurile chimice reprezinta participate volumetrice procentuale ale
componentelor respective in combustibil, CmH reprezinta expresia generala a
hidrocarburilor componente iar unitatea mJNc are semnificatia normal metru cub de
combustibil. La componentele care lipsesc in compozitie se introduce valoarea 0.
Arderea reala se face cu un coeficient de exces de aer a definit ca raportul
dintre aerul real introdus in procesul de ardere V [nr N / m3Nc] fi aerul stoichiometric
necesar Vo [nr'N/ nrNc],
Coeficientul de exces de aer este o importanta caracteristica economica a arderii
deoarece la excese mari de aer se maresc pierderile de caldura prin evacuarea gazelor
din cazan iar la excese prea mici de aer, omogeneizarea imperfecta dintre combustibil fi
aer duce la aparitia unei arderi incomplete, manifestata prin prezenta neeconomica de
CO in gazele de evacuare.
Componentele gazelor de ardere pentru arderea stoichiometrica (teoretica, fara
exces de aer) se determina astfel:
Volumul de bioxid de carbon:
VC(;2 = 0,01 \C 0 2 + CO + ^ m CmH n] [ m3N/m 3 J
Volumul de bioxid de sulf din gazele de ardere:
135
(7.2)

0,01 [ / / 25']
c]
(7.3)
Volumul total al gazelor triatomice C 0 2 fi S 0 2 din gazele de ardere se noteaza

generic cu VROi:
V ro, = V co, + V so,
[ mjj / mjj c]
(7.4)
Volumul de azot din gazele de ardere:

N
VNi = O ,7 9 V 0 + j ^
[m -;/m 3N{]
(7.5)
Volumul de vapori de apa din gazele de ardere:

^ = 0 , 0 1 [ H2 + H 2S + ' " C m H ii] + 0 ,0 1 6V0
[ m 3 / m 3 c]
(7 .6)
Volumul teoretic de gaze de ardere fara exces de aer ( a = 1)

Sga
= V rro
VgO
Ot + ^ n 2 + Vh -,0
[m^/tn'Nc]
(7.7)
Pentru combustibilii gazofi. in cazul proceselor tehnice de ardere (specifice

cazanelor) se poate spune ca valorile uzuale ale coeficientului de exces de aer in focar
sunt:
a = 1,05 +1,1 pentru focare cu arzatoare cu aer insuflat fi
a = 1,1 +1,15 pentru focare cu arzatoare autoaspirante (atmosferice).
Pentru calculul arderii cu exces de aer se modifica volumul de aer necesar
arderii fi volumul total de gaze de ardere astfel:
Volumul real de aer necesar arderii:
Va = a-V,)
[ m^ / m^ J
(7.8)
Volumul real al gazelor de ardere:

V '= V S0+ ( a - i y V o
[m -;/m 3NC]
(7.9)
Pe langa calcularea necesarului stoichiomatric fi real de aer de ardere fi a

volumelor de compufi ai gazelor de ardere, in cadrul calculului se mai determina fi o
serie de parametrii de caracterizare fizico - chimica a gazelor de ardere:
Densitatea gazelor de ardere la stare normala
p
Pa =
, +1,293- V
v ---------
[kg/ m3N]
unde p comb este densitatea combustibilului [kg/nrj,c].
136
(7.10)

Presiunea partiala a gazelor triatomice de tip RO, din gazele de ardere:
yy ri
P
2 = T T - P s
[bar]
(7.11)
8
i presiunea partiala a vaporilor de apa:
r o
V H O
P h 2o
- T 7 - - P
[bar]
(7.12)
unde pa este presiunea absoluta a gazelor de ardere p , = po s 1 bar .

Puterea calorica inferioara a combustibilului gazos se determina cu relatia:
H, = 126,4 CO +107,9 H + 229-H 2S + 358-CH4 + 637,3 C2H , +
+ 912,4- C3/ / 8 + l 184- C4H w [kJ/m3NC]
(7.13)
Componentele volumice ale combustibilului se introduc in procente.

Pentru cazul combustibilului gazos natural utilizat in retelele de distribute, cu
compozitia medie: ________ ________ _______ _______ ______
c 2h 6
O,
%
CH4
n2
98,5
0,8
0,2
0,5
%
puterea calorica inferioara este Hj =36000 kJ/mJ,.
Pentru combustibil gazos natural in amestec (50%) cu gaz de sonda degazolinat,
cu compozitia medie:
ch4
95,6
c 2h 6
c 3h 8
2,8
0,6
C4H I0
0,6
On
0,1
Ni
0,3
%
%
puterea calorica este Hs = 37000 kJ/ m J,.

Calculul arderii combustibilului lichid sau solid
Calculul arderii combustibilului lichid sau solid se refera la arderea unitatii de
masa (1kg) de combustibil in conditii normale fizice. Elementele componente ale
combustibilului se exprima prin participatii masice. Deoarece sulful se afla in cantitate
mica in combustibil (sub 5%) se determina aa zisul carbon redus (K) admitand ca
produsele arderii carbonului sunt identice cu cele pentru carbonul redus.
K = C + 0,375 5
[%]
(7.14)
Analog calculului arderii pentru combustibilul gazos, se determina volumul
teoretic (V0) de aer necesar arderii stoichiometrice a unui kg de combustibil:
V0 =0,0889- K + 0,265- / / -0 ,0 3 3 3 -0
137
[ m3N/k g ]
(7.15)

Componentele gazelor de ardere pentru arderea stoichiometrica sunt:
volumul de bioxid de carbon i bioxid de sulf din gazele de ardere:
VKOl = 1 866* ^
(7 -16)
volumul de azot din gazele de ardere:

VN = 0,79 - r 00 + 0,8-
J00
[mL/kg]
N
(7.17)
volumul de vapori de apa din gazele de ardere:

9 -H + W
V h2c,=
8Q 4 + 0 .0 1 6 -V0
[ m/kg|
(7.18)
volumul teoretic de gaze de ardere fara exces de aer ( a = 1)

VgO = V ro2 + ^V 2 + VH2o
[rn^/kg]
(7.19)
volumul real de aer necesar arderii cu exces de aer:

Va = a- V0
[m3N/kg]
(7.20)
Valorile uzuale ale coefincientului de exces de aer Tn focar sunt:

a = 1.05 + 1.1 pentru focare cu ardere intensificata
a = 1,1 +1,15 pentru focare cu ardere normala
Pentru situatia reala de ardere cu exces de aer se calculeaza:
volumul real al gazelor de ardere:
v = Vt + ( a - ]) - Vo
K ,/ k g ]
(7.21)
densitatea gazelor de ardere la stare normala

1+1,293 V
P0 = ----- ------[kg/m3 ]
n
presiunea partiala a gazelor de tip R 0 2 Tn gazele de ardere:
v
D
R2
ro2 =
' Pg
[bar]
(7.22)
(7.23)
i presiunea partiala a vaporilor de apa:

V
D
_
HiO
^
' P$
[bar]
unde pg este presiunea absoluta a gazelor de ardere:
138
(7.24)
p = p0 = 1 bar .
Puterea calorica inferioara a combustibililor lichizi sau solizi este se determina cu

relatia:
(
9^|
(
O'
H_ = 3 3 9 , 0 - C + 1200 H ------ + 104,7 S - 25,1 W
8y
sj
Tn care componentele combustibilului se exprima Tn procente.
Combustibil lichid u?or (CLU)

Pacura
42000 kJ/kg
38000 + 39000 kJ/kg
Pentru lignit puterea calorica inferioara variaza foarte mult, astfel:

Lignit inferior
6700 + 7500 kJ/kg
Lignit superior
10000+ 14000 kJ/kg
Diagrama I - 1
Valoarea entalpiei (I) a gazelor de ardere obtinute din arderea unitatii de
combustibil ( m3N. sau kg) este data de relatia:
^ ~ Vro2 ' *'/;o2
VNi iNi + VHlo '
+(OC 1) V0 iaer
[kJ/u.c.]
(7.26)
unde ko^ ^ n1^ h2o i K,er reprezintaentalpiile specifice ale gazelor componente i sunt
functie de temperatura gazelor de ardere (r) iar u.c. din unitatea de masura Tnseamna
unitate de combustibil adica [mJN] sau [kg].
La diverse temperaturi ale
gazelor de ardere (0+2000 C) se
determina entalpia amestecului
utilizandu-se tabelul de calcul 7.1.
Conform
tabelului
7.1.,
se
determina valorile din coloanele 3,
5 i 7 care Tnsumate dau entalpia
gazelor de ardere Tn conditii
teoretice (/?).
Pentru
diverse
valori
ale
coeficientului de exces de aer
(ai= afocar, a 2>ai; a j> a2 etc.) se
obtin valorile din coloanele 12, 14,
16 etc.
Se traseaza diagramele functiei:
I = / (t, a)
(7.27)
139

asemenea familiei de curbe de parametru a reprezentate Tn figura 7.2, utilizand scari
convenabile (1:10; 1:20; 1:50 sau multipli).
Diagrama I-t este specifica combustibilului pentru care a fost determinate.
Modalitatile de utilizare a diagramei I - t sunt urmatoarele:
a)
Daca se dau, pentru o suprafata de schimb de caldura, temperaturile de
intrare si iefirea a gazelor de ardere, precum fi coeficientii de exces de aer
corespunzatori, se poate determina fluxul de caldura cedat de gazele de ardere. Astfel,
se citesc Tn diagrama I-t valorile entalpiei gazelor de ardere la intrarea fi respectiv
iefirea din procesul de transfer de caldura /, = f ( t i,oej ) fi I e = f (te,OCe) apoi se
determina fluxul de caldura cedat de gazele de ardere :
Q = B ( L - I e)
[kW]
(7.28)
unde B este consumul de combustibil [kg/s sau m^/s],

b) Daca se dau, pentru o suprafata de schimb de caldura, fluxul de caldura cedat
de gazele de ardere Q fi parametrii initiali ai gazelor de ardere, temperatura fi excesul
de aer, se poate determina temperatura de iefire a gazelor de ardere, pentru un
coeficient de exces de aer a cunoscut. Astfel se citefte Tn diagrama I-t valoarea
Ij = f (t ; , CCi ) fi apoi se determina entalpia :
K = l, ~
[kJ/u.c.]
In final se citefte Tn diagrama I-t valoarea:
Entalpia gazelor de ardere rezultate din arderea unitatii de combustibil

[kJ/m 3N] sau [kl/kg]
V
Vy 11,0 _
n3=
II
Vv ROj
te = f ( I e,(Xe) .
a=
M
<
Tabelul 7.2.
(7.29)
V 0=
( a - l) =
tj,
' ro 2
i ae r X
S X
'n o .
h; 0 x
*11,0
vv RO,
'
n2
X - Vi
iaer
h ,0
1 7 0 .0
1 2 9 ,5
15 0 ,5
1 3 0 ,0
3 5 7 ,5
2 5 9 ,8
3 0 4 ,4
2 6 1 ,3
O n 4^
7 7 1 ,8
5 2 6 ,5
6 2 6 ,2
5 3 1 .6
1224
8 0 4 ,0
9 6 8 ,5
8 1 3 .7
1704
1093
1334
1107
1391
1200
2203
2716
1697
1722
2132
1719
1400
3238
2008
2558
2033
1600
3772
2311
3001
2353
1800
4303
2643
3458
2675
2000
4843
2934
3924
3001
888
100
200
OO
10CK)
1409
( a - l) x
v0
= k
( ia e r X X ,)
10
11
1=1 o
( a - l) x
( i a x V o>
12
in
conti
nuare
ptr.a
marit
din
0,1 in
0,1
Diagrama cc - 1
In cazul calculelor rapide de verificare sau chiar i a celor de dimensionare fara
pretentii de exactitate, este mai comod sa se lucreze cu calduri specifice medii ale
gazelor de ardere la presiune constanta, in loc de entalpii. Relatia de legatura I-cp este:
7=W
r= K
+ ( 1)V,,J c p -t
(7.30)
?i
Vro,
Cr = Y ~ ' Ca8
v h,o
Vn,
{ a - \) V 0
+ ^ T ' C^ - + ------y --------Caer
X
(731}
Deoarece variatia caldurii specifice cu compozitia gazelor de ardere este relativ

mica, tabelele sau diagramele de calduri specifice functie de temperatura sunt practic
utilizabile pentru toti combustibilii din aceeai clasa (gaz, lichid, solid).
In continuare se prezinta tabelele 7.3 i 7.4 pentru gazele de ardere provenite
din arderea combustibililor gazoi, respectiv lichizi cu ajutorul carora pot fi trasate
diagramele cp=/(t,a).
Tabelul 7.3. Calduri specifice medii in kJ/(m 3NK) ,
pentru gaze de ardere provenite din arderea combustibililor gazoi
t ("C)
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
a= l
1,3670
1,3762
1,3904
1,4067
1,4243
1.4432
1,4620
1,4808
1,4992
1,5177
1,5348
1,5516
1,5675
1,5825
1.5968
1,6102
1,6231
1,6361
1,6470
1,6575
1,6675
0=1,2
1,3532
1,3645
1,3779
1,3929
1,4097
1,4277
1,4457
1,4641
1,4821
1,4997
1,5160
1,5319
1,5474
1,5616
1,5754
1,5884
1,6005
1.6123
1,6231
1,6336
1,6428
0=1,1
1,3582
1,3699
1,3837
1,3992
1,4164
1,4344
1,4532
1,4716
1,4905
1,5076
1,5248
1,541 1
1,5566
1,5717
1.5855
1.5984
1,6110
1,6231
1,6340
1,6445
1,6545
141
a= l,5
1,3435
1,3532
1,3653
1,3804
1,3946
1.4130
1,4306
1,4478
1,4653
1,4821
1.4976
1,5126
1,5273
1,5411
1,5545
1.5662
1,5779
1,5892
1,5993
1,6093
1.6181
a=2,0
1,3327
1,3410
1,3523
1,3657
1,3809
1,3967
1.4134
1,4306
1,4469
1,4628
1.4783
1,4925
1,5064
1,5198
1,5319
1,5436
1.5541
1.5645
1,5746
1,5838
1,5922
Tabelul 7.4. Calduri specifice medii in kJ/m ^K,

t cc )
0
100
200
300
400
500
600
700
800
900
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
1900
2000
p en tru gaze de ardere jro v e n ite din ard erea c o m b u stib ililo r lichizi
a= l
0=1,2
0=1,1
0=1,5
o=2
1,3674
1,3595
1,3565
1,3444
1.3335
1,3825
1,3741
1,3703
1,3569
1,3440
1,3988
1,3892
1, 3854
1,3720
1,3590
1,4164
1,4055
1,4013
1,3860
1,3720
1,4356
1,4252
1,4201
1,4030
1,3850
1.4557
1,4453
1.4398
1,4214
1.4042
1,4766
1,4649
1,4586
1.4386
1,4206
1,4951
1.4850
1,4779
1.4561
1,4386
1,5135
1.5030
1,4955
1,4737
1,4545
1,5340
1.5206
1,5131
1,4905
1,4704
1,5516
1.5378
1,5306
1,5072
1,4867
1,5696
1,5549
1, 5476
1,5223
1,5018
1.5830
1.5708
1,5645
1,5373
1,5152
1,5995
1,5846
1,5763
1,5507
1, 5286
1,6143
1,6005
1,5909
1,5641
1,5411
1,6265
1,6123
1,6022
1,5754
1,5520
1.6411
1,6265
1,6169
1,5880
1,5637
1.6520
1,6378
1,6261
1,5976
1,5729
1,6646
1,6482
1,6386
1.6085
1,5834
1,6734
1,6545
1,6478
1,6181
1,5917
1,6822
1,6637
1,6570
1,6277
1,6018
Modurile de utilizare a caldurilor specifice ale gazelor de ardere in calculele

termice:
a) Daca se dau, pentru o suprafata de schimb de caldura, temperaturile de
intrare i iesire ale gazelor de ardere, precum i excesele de aer corespunzatoare, se
poate determina fluxul de caldura cedat de gazele de ardere:
c r = f ( t !, a i) ?i c r = f ( t e, a e)
rezulta:
Q-- B(Vg r ..
- V -r.. /,)
(7.32)
unde:
B - debitul de combustibil (kg/s, nr^/s).
Vg -
volumul de gaze de ardere pentru unitatea de combustibil ( m^/kg, nrJ,/m3N)
b) Daca se dau, pentru o suprafata de schimb de caldura, fluxul de caldura cedat

de gazele de ardere i parametrii initiali ai gazelor de ardere (temperatura i exces de
aer), se poate determina temperatura de iesire a gazelor de ardere, la un anumit exces
de aer cunoscut, fiind necesare insa l-r2 iteratii de clacul.
Cu valorile (tis a,), din tabele rezulta caldura specifica a gazelor la intrare c p . Se
presupune o valoare t:. i cu aceasta valoare i pentru excesul de aer ctg se obtine c
142
Se determina i] cu relatia: K
(7.33)
daca te difera fata te cu mai mult de un gard, se reia calculul o cu noua valoare
t'e =CIn final se determina temperatura de iefire a gazelor de ardere te pentru c
(7.34)
Avand in vedere ca variatia caldurii specifice cu temperatura este foarte mica,

nu sunt necesare niciodata mai mult de 2 iteratii.
Pentru determinarea caldurilor specifice ale componentelor gazelor de ardere
pot fi utilizate urmatoarele relatii:
Cga, = 1,7003 + 4,1759 10 '3(r - 1 OO)0'701
[kJ/ m3. K]
(7.35)
cH}0 = 1,5051 + 8,4142-1 O'5 (t - 1 00)U54
[kJ/ m3NK|
(7.36)
c Ni =1,2958+ 9,3464-10^6(r - 100)135
[kJ/m3 K]
(7.37)
c m =1,3004 + 3,6974 10 3(f -100)-1169
[kJ/m3NK]
(7.38)
sau pentru valori medii ale caldurii specifice a amestecului de gaze de ardere pentru
combustibili clasici (relatii valabile pentru intervalul de temperatura t=l 00+900 C):
gazofi:
c pg = 4,186(0,31882+3,7393-10 V) [kJ/m^K]
(7.39)
lichizi:
c pg = 4,186(0,32118 + 3,8107 -10_5r) [kJ/m^K]
(7.40)
solizi:
c pg =4,186(0,32265 + 4,45-10 5r)
(7.41)
[kJ/m3NK]
In figurile 7.2, 7.3 i 7.4 sunt prezentate diagramele de variatie a caldurii

specifice medii pentru gaze naturale, combustibili lichizi i un anumit combustibil
solid.
Aceste tabele i grafice sunt orientative (suficient de corecte pentru calcule
practice inginerefti).
Fig. 7.3. Diagrama cp - 1 pentru combustibili lichizi
7.3. ASPECTE CINETICE ALE ARDERII - FRONTUL DE FLACARA.

PARAMETRII FIZICI Al VITEZEI NORMALE DE ARDERE
Se definete frontul de flacara ca fiind suprafata pe care se desfaoara procesul
de ardere.
Viteza de ardere, perpendiculara pe acest front de flacara, are o valoare oarecare,
iar procesul de ardere necesita un timp de desfaurare. Aceasta face ca frontul de
flacara sa aiba o anumita grosime. In unele analize simplificate, mai ales in cazul
fronturilor de flacara laminare, se poate totui considera ca frontul de flacara are o
grosime neglijabila, deci frontul de flacara este o suprafata fara grosime. Ca ordin de
marime, in sprijinul acestei simplificari, grosimea frontului de flacara laminar este de
0,2 - 0,5 mm, ceea ce este neglijabil fata de celelalte dimensiuni ale flacarii.
Din punct de vedere cinetic, frontul de flacara laminar se poate propaga Tntr-un
amestec combustibil in repaus sau in curgere laminara, deci poate fi:
145

in deplasare cu viteza de ardere, intr-un amestec combustibil in repaus
(fig.7.5.a) cu conditia ca starea termodinamica a amestecului combustibil sa nu
varieze;
stationar in spatiu, in cazul cand amestecul combustibil se deplaseaza cu
viteza normala de ardere (fig. 7.5.b).
Fig. 7.5. Front de flacara laminar

a. amestec combustibil in repaus ;
b. front de flacara stationar tn amestec combustibil tn curgere.
Un caz mai general este acela al curgerii laminare a unui amestec combustibil
cu o viteza mai mare decat viteza laminara de ardere. In acest caz, un front de flacara
stabilizat va genera o suprafata cu o tnclinare fata de liniile de curent ale jetului de
amestec combustibil, cu un unghi a astfel ca sa fie satisfacuta egalitatea intre
componenta inclinata a vitezei de inaintare w *cosa fi viteza laminara de ardere u<,:
u0 = w cos a
(7.42)
Unghiul frontului de flacara fata de directia de curgere a amestecului

combustibil este ilustrat in figura 7.6.
Ca o aplicatie experimentala se prezinta forma flacarii laminare la un bee
Bunsen alimentat cu amestec combustibil, unde viteza de inaintare w este mai mare
decat viteza normala de ardere u0 , cu flacara stabilizata pe conturul de iefire. Se
remarca tn figura 7.7 unghiul a al frontului de flacara fi liniile de curent ale
produselor de ardere ce ies perpendicular pe frontul de flacara, apoi, datorita fortelor
ascensionale date de faptul ca gazele de ardere au o temperatura ridicata, liniile de
curent se curbeaza in sus.
146
Fig. 7.6. Unghiul frontului de flacara

fata de jetul de amestec com bustibil
Fig. 7,7. Viteze i linii de curent Tntr-o

flacara laminara conica
O importanta deosebita in analiza frontului de flacara laminar o are evolutia

temperaturii pe directia perpendiculars frontului de flacara i evolutia concentratiei de
radicali liberi (molecule ionizate) care determina fenomenul fizico-chimic al
procesului de ardere. Evolutiile sunt prezentate Tn figura 7.8.
De la temperatura initials a amestecului combustibil t , Tn vecinatatea frontului
de flacSrS, se produce o Tncalzire a amestecului combustibil panS la temperatura de
aprindere tap.
Aceasta temperatura este caracteristicS fiecSrui amestec combustibil i, din
teoria cinetica a arderii, reprezintS temperatura la care viteza de producere a radicalilor
liberi este mai mare decat viteza de Intrerupere a reactiilor cu acejti radicali.
Caracteristic zonei de TncSlzire a amestecului combustibil este cS transferul de cSldurS
de la frontul de flacSrS se face prin conductie, ceea ce este normal deoarece
proprietatile radiante ale amestecului combustibil sunt neglijabile iar fenomene de
convectie nu pot apSrea.
In zona de pregStire A x P fluxul de cSldurS preluat de o sectiune Sc de tub de
curent de amestec combustibil pentru TncSlzire de la temperatura initials t0 la
temperatura de aprindere tap este:
Q, = w0 -Sc-p-cp -(tap - 10 )
(7.43)
iar fluxul de cSldurS transmis prin conductie este:

Qx = Sc-A,-(tap- to) / A xP
(7.44.)
Regimul fiind stationar, cele douS fluxuri de cSldurS sunt egale, de unde rezultS
grosimea zonei de pregatire A xP :
A xP = A, / (p-Cp- w0) = a / w0
(7.45)
147

adica raportul dintre a coeficientul de difuzivitate a temperaturii i grosimea zonei
de pregatire a amestecului combustibil este egal cu viteza de ardere laminara.
Fig. 7.8. Evolutia temperaturii i concenlratiei de ioni in zona frontului de flacara

Pentru a estima grosimea zonei de pregatire A xP , se determina din tabelele de
constante fizice ale gazelor valoarea medie (la t=350 C) a coeficientului de
difuzivitate a temperaturii a = 80 10 ~(1 m2 /s ji viteza de inaintare w0 = u0 = 0,36
in/s (amestec stoichiometric de metan i aer) i rezulta : A xP = 2,2 10'4 m = 0.22
mm
Se constata ca grosimea zonei de pregatire este extrem de mica,
de ordinul de marime al posibilitatii de masurare cu aparatura clasica a distantelor,
ceea ce justifica afirmatia ca locul in care se gasejte frontul de flacara este acela unde
temperatura este egala cu temperatura de aprindere tap.
Aceasta prezumtie este foarte importanta deoarece in lucrarile experimentale
permite localizarea frontului de flacara prin masurarea de temperatura.
in continuare se poate aprecia grosimea frontului de flacara. Pentru zona de
reactie, unde datorita degajarii de caldura din procesul de ardere temperatura are o
crejtere de la tap la tf , relativ mica datorita transferului de caldura din frontul de
flacara spre amestecul combustibil, ecuatia de proces folosind valori finite este:
Qa = w0 -Sc-p-cp -(tf- tap ) = Sc-Axr H
(7.46)
unde H este efectul termic al reactiei unitatii de volum. ce se determina din

cinetica de ardere.
Din aceasta ecuatie rezulta grosimea frontului de flacara:
Axf = p- cp (tf- tap) / H
(7.47)
in instalatiile experimentale se realizeaza o temperatura de flacara de ordinul

tf = 1000" C, ceea ce duce, pentru un efect termic de reactie pentru amestecul
stoichiometric de gaz natural cu aer H = 1,22-104 [kJ/(nr K)] , la o grosime de front
de flacara : Ax}= 3-104 m = 0,3 mm
148

Se remarcS grosimea foarte mica a frontului de flacara, ceea ce justifies ipoteza
initials cS frontul de flacSrS laminar are o grosime neglijabilS.
Din teoria cineticS a arderii fi din sumarul de fenomen fizic prezentat anterior
rezultS cS viteza norm als de ardere este o constants fizicS a amestecului combustibil.
Ca orice mSrime de stare, nu va depinde de geometria sistemului de ardere fi de
caracteristicile aerodinamice, cu conditia ca ele sa se Tncadreze in conditiile de curgere
laminara.
Viteza normala de ardere este singura vitezS de proces posibila, conform
cineticii arderii, deci reprezintS o caracteristicS foarte importantS a procesului de
ardere, avand o influenta directa asupra stabilitStii fi dimensiunilor flScSrii. Se va
putea urmari cS, in cazul flScarilor turbulente sau in cazul flacarilor limitate de pereti,
viteza de ardere aparentS crefte, dar pe seama unor parametrii aerodinamici, viteza
normala de ardere rSmanand o constanta a sistemului.
Viteza normala de ardere depinde, ca orice marime de stare, de natura
combustibilului, dozajul combustibilului in amestec, temperatura initials a amestecului
combustibil fi presiunea initials.
Se constata experimental ca viteza normals de ardere maxima corespunde unui
dozaj (p nOmcix putin diferit de dozajul stoichiometric (ps In tabelul 7.5 se dau vitezele
normale de ardere pentru diferiti combustibili, cu valorile maxime fi valorile
stoichiometrice.
Tabelul 7.5.
Viteza normala de ardere pentru diferiti combustibili

h2
CO
c 2h
CjHg
ch4
Viteza normala m axima de ardere

uonm [cm/s]
Dozajul cobustibiL/amestec la
UOmax : ^PuOmax I
c 4h
C2H,
267
42
37
40
38
37
135
42
43
10,5
6,3
4.3
3,3
29,5
29.5
9.5
5,64
4,02
3.12
6.5
160
30
28
92,3
Dozajul stoichiom etric

cps, m
Viteza normala de ardere la dozaj
stoichiometric uo [cm/s]
Se constats experimental cS variatia vitezei normale de ardere cu dozajul, in

coordonate adimensionale u0 / u0max = f (<p / 9 u0max) are aceeafi alura pentru toti
combustibilii. Diagrama specifics este prezentatS in figura 7.9.
Sunt puse in evidentS in diagrama de variatie a vitezei normale de ardere fi
douS limite de dozaje ale amestecului combustibil la care viteza de ardere devine nulS.
In afara celor doua limite arderea este imposibilS, amestecul combustibil fiind
neinflamabil.
Explicatia este aceea ca in afara limitelor de inflamabilitate numSrul relativ de
molecule inerte (aer sau combustibil in exces) este atat de mare incat dupS ce reactiile
149

de ardere se amorseaza printr-o aprindere, reactiile se sting i nu se mai propaga mai
departe datorita intreruperii lanturilor de reactii pe molecule inerte.
Fig. 7.9. Variatia vitezei normale de ardere functie de dozaj

(coordonate adimensionale)
Limitele de aprindere pentru cativa combustibili in amestec cu aerul, la
temperatura ambianta, sunt prezentate in tabelul 7.6. Importanta cunoaterii limitelor
de aprindere este foarte mare deoarece un proces de ardere se poate intrerupe daca
apare o fluctuate de dozaj care sa intreaca aceste limite. Se observa din tabelul 7.6. ca
pentru hidrocarburi limitele sunt foarte apropiate, deci pericolul de stingere la dozaje
incorecte de combustibil in amestec este foarte mare.
Tabelul 7.6.
Combustibil
Ht
CO
ch4
c 2h
c
3h 8
C4 H , o
c 2h 2
Dozaje la limite de aprindere

Limita inferioara
de aprindere cpinf [%]
Limita superioara
de aprindere (psup [%]
74,2
74,5
14,9
12,5
9,5
8,4
80
4,1
12,5
5,3
3,1
2,4
1,8
2,5
Ridicarea temperaturii initiale a amestecului combustibil duce la ridicarea

temperaturii adiabatice de ardere si a vitezei de ardere, conform relatiei lui Arrhenius.
Se poate determina o relatie experimentala de dependents de forma:
uoi / u02 = (T0i / T o2) U5 ~ mo
(7.48)
150

unde T0 este temperatura initials a amestecului combustibil [K],
Pentru exemplificare se prezintS Tn figura 7.10 o astfel de curba pentru
amestec stoichiometric de vapori de benzinS Tn aer.
Fig. 7.10. Variatia vitezei normale de ardere functie de temperatura amestecului

combustibil
Presiunea influenteaza viteza normala de ardere dupa o lege de forma:
u01 / u 02 = (pi / p 2) n/2' 1
unde n este ordinul de reactie.
(7.49)
Ordinul de reactie la hidrocarburi fiind mai mic decat 2 , rezulta n/2-1 negativ
cu valorile - 0,2 ... - 0,5. Cu toate ca viteza normala de ardere scade cu create re a
presiunii, cantitatea de combustibil arsS create deoarece, prin comprimare, cantitatea
de substanta Tn volumul unitar create direct proportional cu presiunea (legea
fundamentals a gazelor).
DEFINIREA VITEZEI TURBULENTE DE ARDERE
Viteza turbulenta de ardere este o marime ce caracterizeazS Tn mod global, la
nivel macroscopic, procesul de ardere al unui amestec combustibil Tn regim de curgere
turbulent. Datorita pe de o parte pulsatiei turbulente a vitezei curentului de amestec
combustibil iar, pe de alta parte, a faptului ca viteza normals de ardere este constants
pentru amestecul respectiv de comburant-carburant, frontul de flacSrS va cSpSta o
forma ondulatS. Viteza normals de ardere va fi perpendiculars pe orice element de
suprafata din cadrul frontului de flacara i egalS cu componenta normals pe respectivul
element de suprafatS a vitezei momentane de Tnaintare, de aici rezultand forma
ondulata a frontului de flacara.
La nivel macroscopic ondularea frontului de flacara are ca efect aparitia unei
anumite grosimi a acestuia (cca. 2-3 mm) spre deosebire de cazul frontului de flacara
laminar, cu grosime micS (cca 0,2 mm). De asemenea, calculatS cu ajutorul ecuatiei de
continuitate la nivelul curgerii amestecului combustibil. aparent, viteza de deplasare a
frontului de flacSrS turbulent create la valori ce depSesc viteza normals de ardere.
151

Aceasta viteza aparenta de deplasare a frontului de flacara se numeste viteza
turbulenta de ardere - ut
Viteza turbulenta de ardere este deci o functie de viteza laminara de ardere
(viteza normala de ardere) i de factorii aerodinamici de curgere (pulsatia turbulenta).
Turbulenta este caracterizata prin trei marimi importante pentru procesul de
ardere:
intensitatea relativa a turbulentei e ;
scala turbulentei I ;
coeficientul de difuzie turbulenta DT
Intensitatea medie a turbulentei este raportul dintre viteza medie patratica
fluctuanta a curentului i viteza medie de deplasare:
wr
wv
w.
x = ; , = , z =
wx
w..
'
w.
(7.50)
Scala turbulentei are doua definitii, legate intre ele. Scala de turbulenta
LAGRANGE este distanta medie 1T pe care particulele se mifca in forma de cvasisolid in curgerea turbulenta. Deoarece orice distanta pe o traiectorie este definita ca
produsul dintre viteza i timp, i in cazul curgerii turbulente lungimea medie a
traseului parcurs de un cvasisolid pana cand se transforma intr-un alt cvasisolid
determina x0 Acesta este denumit timp caracteristic de turbulenta.
1T= w T0
(7.51)
Cea de a doua definire a scalei de turbulenta este aceea de marime medie a

particulelor de cvasisolid r. Aceasta este scala de turbulenta EULER.
lr = r
(7.52)
Intre cele doua scale de turbulenta exista o deosebire numerica, dar in unele
aproximari pot fi luate egale.
Coeficientul de difuzie turbulenta DT, similar cu procesul de difuzie moleculara
(amestecare pe baza mifcarii neregulate a moleculelor), este marimea care
caracterizeaza procesul de amestecare datorita mifcarii fluctuante a particulelor.
Relatia de definire este:
D t = Vx
(7.53)
unde V x este deplasarea medie datorita difuziei turbulente, adica distanta medie pe
care o parcurg particulele perpendicular pe linia de curent, i w' viteza medie patratica
fluctuanta.
Deplasarea medie difuziva se calculeaza functie de celelalte doua marimi
caracteristice ale turbulentei i de timpul caracteristic al difuziei td , timpul mediu de
deplasare a particulelor in mi$carea difuziva, cu semnificatie fizica similara cu timpul
152

caracteristic turbulentei. Deplasarea medie difuziva are relatii de calcul diferite pentru
anumite domenii de turbulenta. Astfel,
pentru intensitate redusa a turbulentei:
x 2 = w'-ZD
(7.54)
pentru intensitate mare a turbulentei:

(7.55)
pentru intensitate medie a turbulentei:

JD
\2 'W
-T0
td
t 0(
l-e
(7.56)
Dupa cum se constata din relatia pentru turbulente de intensitate mare,

coeficientul de difuzie turbulenta DT este proportional cu cifra criteriului Reynolds,
ceea ce permite, in acest domeniu, ca relatiile de calcul in care intra coeficientul de
difuzie turbulent sa fie transcrise ca relatii functie de criteriul Re.
Definirea vitezei turbulente de ardere este legata de modelele fizice de ardere
turbulenta.
M O D E L E FIZIC E DE FR O N T DE FLA C A R A T U R BU LEN T
In toate modelele fizice de ardere turbulenta (cu exceptia detonatiei) se pleaca

de la premiza ca singura viteza de propagare a arderii este viteza normala de ardere,
legata de mecanismul cinetic al reactiilor in lant cu radicali liberi. Faptul ca in
fronturile de flacara turbulente viteza de ardere este aparent mai mare decat viteza
normala de ardere, se datorete unor fenomene combinate de aerodinamica i
propagare normala a arderii.
Frontul de flacara intr-o ardere turbulenta va depinde de doi factori importanti,
cu actiune practic independents:
cinetica reactiilor de ardere, ce poate fi exprimata prin viteza normala de
ardere;
perturbatiile din frontul de flacara provocate de deplasarile turbulente, ceea
ce poate fi exprimat prin caracteristicile fizice ale turbulentei, adica
intensitatea turbulentei, scala turbulentei $i lungimea medie de amestecare
difuziva.
Cea de a doua categorie de factori provoaca o intensificare a arderii prin faptul
ca un front turbulent de flacara are o suprafata, pe unitatea de sectiune de curgere, cu
mult mai mare decat sectiune de curgere, adica decat frontul de flacara laminar.
153

M O D E LU L DE F L A C A R A T U R BU LEN T
PEN T R U SC A LE M IC I DE T U R B U LEN TA
Cunoscut sub denumirea de model Damkoehler, modelul explica intensificarea

arderii prin deformarea frontului de flacara sub actiunea vitezei fluctuante turbulente
w .
In figura 7.11 este prezentat mecanismul de deformare a frontului de flacara,
precum i conceptul de viteza de ardere turbulenta uT.
O suprafata de control luata pe un tub de curent perpendicular pe frontul de
flacara are la momentul initial o forma plana. Dupa un timp x suprafata de control va
apare deformata sub actiunea componentelor fluctuante ale vitezei w \ Unele portiuni
ale suprafetei, care au beneficiat de o viteza fluctuanta in directia vitezei medii w , vor
fi mai avansate in timp ce altele, care au avut o viteza fluctuanta Tn sens contrar vitezei
medii, vor fi ramase Tn urma. In ansamblu, suprafata de control apare valurita, Tntr-o
schimbare permanenta, dar marimea neregularitatilor este o constanta i este
determinata de viteza medie fluctuanta w .
Fig. 7,11, Front de flacara turbulent

Daca suprafata de control studiata este chiar o suprafata de reactii de ardere,
ceea ce se Tntampla daca directia suprafetei de control coincide cu directia frontului de
flacara, atunci pe fiecare element de suprafata, viteza de ardere va fi u0, viteza normala
de ardere, iar ansamblul este un front de flacara. Datorita schimbarii foarte rapide a
formei instantanee a frontului de reactii, acesta va fi perceput ca o suprafata plana
medie, cu o grosime oarecare S, care va fi denumit front de flacara turbulent, asa cum
apare Tn figura 7.11.
154

Din relatia de continuitate aplicata la suprafata frontului de flacara rezulta :
p-uT -At = p-u0 -Al
i deci :
(7.57)
uT = u0 (AL/AT)
(7.58)
care este legea de definire a vitezei de ardere turbulenta.

Din modelul Damkoehler
rezulta ca viteza de ardere turbulenta este
proportionate cu intensitatea turbulentei:
uT/u0 ~ e
(7.59)
Modelul aratat este confirmat experimental in toate curgerile turbulente la care

scala turbulentei nu depaete grosimea frontului de flacara 5.
M O D E L U L DE FLA C A R A T U R BU LE N T
PEN TR U SC A LA M A R E DE T U R B U L E N T A
In modelul Damkoehler conditia de scala de turbulenta mai mica decat

grosimea frontului de flacara se impune deoarece daca lungimea deplasarii turbulente
depaete grosimea flacarii se vor produce ruperi de portiuni de flacara din front.
Un model de ardere turbulenta care imagineaza situatiile Tn care lungimea
deplasarii turbulente depaete grosimea flacarii este modelul Scelkin .
La scala mare de turbulenta suprafata frontului de flacara devine atat de
ondulata incat grupuri de molecule se rup din frontul de flacara i datorita vitezei
momentane mari, ajung in zona amestecului combustibil. Daca unele din aceste
grupuri de molecule au energie suficienta pentru a constitui surse de aprindere, ele vor
forma in jurul lor, in interiorul amestecului combustibil, fronturi de flacara locale a
caror suprafata se aduna la suprafata ondulata de ardere, astfel cum apare in figura
7.12.
Fig. 7.12. Fronturi de flacara locale adunate la suprafata ondulata de ardere
155

Viteza de ardere turbulenta este in acest caz:
A, + A.,
(7.60)
Ar
Un
In continuare, viteza de ardere turbulenta trebuie sa depinda in acest domeniu

de scala turbulentei fi de viteza medie fluctuanta, deci de coeficientul de difuzie
turbulent DT . Tinand seama fi de dependenta vitezei normale de ardere de
difuzivitatea de temperatura a, Scelkin a determinat o relatie de proportionalitate de
tipul:
ut
__
a + Dr
(7.61)
u,0
D ET E R M IN A R E A U N O R R ELA TII E M PIR IC E DE CALCUL
Determinarea vitezei de ardere, in conditiile dificultatilor de masurare a

parametrilor turbulentei, se poate face utilizand criteriul Re pentru definirea
turbulentei. Astfel de relatii in general sunt valabile la turbulente ridicate.
Un exemplu de relatie ce se poate verifica este relatia lui Bollinger :
uT = 0,18 u0 d0'26 Re024 [cm/s]
(7.62)
unde diametral tubului de amestec combustibil este d [cm] fi u0 [cm/s] viteza normala
de ardere.
Un alt grup de relatii se refera la parametrii turbulentei. Un exemplu este relatia
lui Wohl, pentru amestec stoichiometric de propan-aer:
Uj = Uq (1 + 26,2 w /wa +1,40 (wa/24) 4 )
(7.63)
unde w este viteza medie fluctuanta. respectiv (w/wa) intensitatea turbulentei.
7.4.
APRINDEREA Si STABILIZAREA FLACARII.
Energia de aprindere spre deosebire de energia de activare este o marime legata

de structura fizica a fiecarui sistem de ardere. Contradictia aparenta intre rezultatele
experimentale privind marimea energiei de aprindere fi influenta diferirilor factori
consista tocmai in conditii fizice diferite unele de altele. Energia de aprindere poate fi
furnizata in diverse moduri dintre care cele mai uzitate sunt: flacara auxiliara,
suprafete calde, gaze fierbinti, scantei de inductie etc.
Un exemplu de proces fizic in care energia de aprindere este furnizata sub
forma qvasipunctiforma este acela al aprinderii prin scanteie de la o bujie (cazul
motoarelor cu aprindere prin scanteie) sau acela al propagarii frontului de flacara in
156

amestecul combustibil Tn cazul arderii turbulente cu scala mare de turbulenta (model
Scelkin) cand datorita pulsatiilor turbulente, volume mici de gaze de ardere fierbinti
sunt expulzate din frontul de flacara Tn zona amestecului combustibil producand
aprinderi locale daca au suficienta energie pentru aceasta, adica energia de aprindere.
In urma determinarilor de energie de aprindere pe amestecuri cu dozaje
cuprinse Tntre limitele de inflamabilitate (inferioara - superioara) se va observa ca
energia minima de aprindere se Tnregistreaza Tn vecinatatea dozajului stoichiometric
prezentand crefteri Tnsemnate Tn zonele extreme de inflamabilitate.
Un sistem neadiabatic de ardere permite stabilirea unei temperaturi minime sub
care aprinderea, Tn sensul trecerii la reactii rapide de ardere, nu este posibila. In figura
7.13 se prezinta starea fizica a sistemului.
Fig. 7.13. Temperatura minima de trecere la faza de reactii rapide intr-un sistem
Pentru unitatea de volum fluxul de caldura produs prin reactiile de ardere este:
a = H - A - < r S * ^ = q a S * f>
Tn care:
(7.64)
H este efectul termic al reactiei unitatii de volum ;

A - constanta vitezei de reactie ;
E - energie de activare a reactiei;
* - constanta universala a gazelor;
T - temperatura de reactie (a amestecului combustibil);
C - concentratia de combustibil Tn amestec
Curba Qr este Tn prima parte ascendenta, cu panta foarte rapid crescatoare.

Pierderile de caldura ale sistemului pot fi exprimate tot pe unitatea de volum, cu
relatia:
Qp = k - Sv (T-T0)
(7.65)
157
unde k este un coeficient global de transfer de caldura catre suprafata delimitatoare a

sistemului de ardere, S v reprezintS suprafata conturului unitatii de volum iar T0
reprezintS temperatura suprafetei delimitatoare.
Curba pierderilor Qp , avand o components de convectie, crescStoare liniar cu
temperatura fi o components de radiatie crescStoare cu puterea a 4-a a temperaturii,
poate avea diferite pozitii in functie de caracteristicile sistemului:
pierderi mici de caldura ale sistemului, curba Qp, determina un punct de
functionare al sistemului in zona reactiilor rapide;
pentru pierderi mari de cSldurS ale sistemului, curba Qp' , determinS un punct
stabil de functionare al sistemului in zona reactiilor lente (1) fi un punct de
functionare in zona reactiilor rapide, la care se poate ajunge din echilibrul labil al
punctului (2). In acest punct, furnizand o energie de aprindere care deplaseaza
punctul spre o temperatura mai inalta, sistemul va trece pe ramura ascendents a
curbei Q, pana intr-un punct stabil de ardere la temperatura inaltS.
temperatura minima de aprindere stabila a amestecului combustibil este
determinata de curba de pierderi Qp tangents la curba Q, in punctul (3).
Punctul (3) determina in aceste conditii o temperatura minima Tap la care in
toate conditiile se poate produce aprinderea amestecului combustibil, arderi lente ne
mai fiind posibile.
Pentru a sesiza mai exact notiunea fizicS se poate imagina o incinta, de exemplu
un cuptor electric de laborator, in care se introduce un amestec combustibil metan-aer,
cu dozaj in limitele de inflamabilitate. La temperatura ambiantS, sistemul este in starea
determinatS de curba Qp, amestecul este stins (1) , dar dacS se aprinde cu un chibrit
trece din starea (2) in stare aprinsa la temperaturS inalta.
Se incSlzesc peretii cuptorului panS la temperatura de 780" C (temperatura
minima de aprindere a amestecului metan-aer) fi. la aceasta temperatura, se constata ca
amestecul combustibil se aprinde, fSrS a fi necesarS o sursS de aprindere; este punctul
(3) unde s-a atins temperatura de aprindere, iar cuptorul are caracteristica de pierdere
de caldura Qp.
In continuare, incalzind fi mai mult peretii, se constats cS amestecul
combustibil se aprinde stabil in toate situatiile iar cuptorul are caracteristica de
pierdere de cSldurS Qp.
Ecuatiile de determinare ale punctului (3) sunt urmStoarele:
Or = QP
(7.66)
dQr/dT = dQp/dT
(7.67)
Solutia sistemului reprezinta temperatura de aprindere fi are valoarea Tap :
158
T,ap
(7.68)
O relatie de aproximatie este:
(7.69)
Tehnic se utilizeaza multe metode de aprindere a amestecurilor combustibile,

dintre care cele mai importante sunt:
1.
2.
3.
4.
5.
cu
cu
cu
cu
cu
scanteie din descarcare electrica sau de inductie ;

fir cald ;
suprafata de temperatura ridicata ;
flacara auxiliara ;
gaze fierbinti.
O sursa cvasipunctiforma de aprindere, ca de exemplu realizata de o scanteie de

dimensiuni mici, de la care frontul de flacara se propaga in continuare sub forma
sferica, ridica doua probleme importante:
dimensiunea minima a sursei de aprindere ;

energia minima care poate realiza aprinderea.
Un volum sferic de raza r adus la temperatura minima de aprindere Tap de

catre o sursa exterioara de caldura va produce prin reactii de ardere un flux de caldura:
V -3
La periferia volumului sferic de aprindere se produce un transfer de caldura prin

conductie catre straturile vecine de amestec combustibil aflate la temperatura initiala
To:
(7.71)
unde b este grosimea frontului de flacara sferic de la periferia zonei de
aprindere i care este proportionala cu raza sferei de reactie, dupa datele stabilite de
Fenn in cercetarile privind aprinderile prin scan tei:
b = C r
(7.72)
Rezulta in continuare:
Qa =
(Tap - Tq ) { \ m 2 )
c r
(7 .7 3 )
159
Deoarece Tn conditiile stabile de aprindere trebuie ca reactiile de ardere ale

volumului de aprindere Q, sa acopere pierderile de caldura transmise zonelor
periferice 0/_ (Tn caz contrar nu mai exista energie pentru continuarea reactiei i ea se
va stinge Tn volumul de aprindere), rezulta:
Q, = Qx
(7.74)
E
- f t - r3 % - e rtp = A _ ( j
nr2)
3
c-r
(7.75)
Din aceasta egalitate se poate determina raza minima a volumului de aprindere:
3 A(Tap
Tq )
C-q ' e
(7.76)
Relatia arata ca o sursa cvasipunctiforma de aprindere are o raza minima rIT

sub care aprinderea nu poate avea loc i care este functie de natura amestecului
combustibil.
Tehnic, aprinderea unui curent de amestec combustibil se poate realiza:
- Tn jurul unui fir cald,
- pe un contur de recirculare de gaze de ardere
- pe o suprafata fierbinte de tip solid
- printr-un front de flacara pilot.
In jurul unui fir Tncalzit, plasat Tntr-un amestec combustibil Tn curgere, se
creeaza un volum Tn care temperatura ajunge la temperatura de aprindere Tap. Ca i Tn
cazul studiului energiei de aprindere, Tn volumul Tncalzit se produc reactii de ardere
care genereaza Tn continuare un flux de caldura Qr , iar pe suprafata exterioara a
volumului de aprindere apare un transfer de caldura i substanta de tip turbulent
difuziv Qp .
Pierderile de acest fel, determinate cu relatiile lui Sweet, pot fi exprimate ca o
functie de viteza medie fluctuanta a turbulentei:
Qp = 7T -de f (Tf - T 0)
(7.77)
unde: Qp este fluxul de caldura disipat de zona cilindrica cu diametrul de .

f(vw ) -
functia care caracterizeaza turbulenta, cu dimensiunile unui

coeficient de transfer de caldura [W/m2/K].
In locul unui volum de aprindere, Vap , se definete Tn situatia de curgere un

debit de aprindere al amestecului combustibil Dap. Acesta este determinat de sectiunea
de aprindere Sap = (de - df ) * 1 i de viteza de curgere a amestecului combustibil w .
160

Da p = ( d e - d f ) - l - w
(7.78)
Debitul de caldura degajat prin reactiile de ardere va fi:

E
RJap
(7.79)
Din relatiile (7.77) i (7.79) rezulta dimensiunea caracteristica a zonei de
aprindere, diametrul minim de aprindere tn jurul firului:
__E_
VV U
d f w
q A0 eC
RTo
Ll f
d =
w - q 0 -e
- 7t
(7.80)
In conditiile de aprindere continua stabila, fluxul de energie dat firului

realizeaza tncalzirea debitului de aprindere pana la Tap :
QaP= ( d e - d
f ) - l - w c B(Tnn - T(})
(7.81)
Explicitand tn aceasta relatie diametiul de aprindere de rezulta puterea liniara

minima de aprindere:
w - q 0 -e
RT,ap
-1
Q a p , l = d .f
Vw ' % e
RI ap
-K-
w - c p (Ta p - T 0 )
(7.82)
Se remarca dependenta de diametrul firului de aprindere, de caracteristicile

fizico-chimice ale amestecului combustibil, temperaturile initiala i minima de
aprindere, precum i de caracteristicile curgerii, adica viteza i functia de pulsatii
turbulente.
Aa cum s-a aratat tn capitolul 7.3, viteza de ardere are o valoare finita,
indiferent daca vorbim de conditii de ardere laminare sau turbulente. Deoarece, tn cele
mai multe situatii, la arzatoarele moderne viteza de curgere a amestecului combustibil
dcpase^te viteza de aidere, rezulta necesitatea unei aprinderi continue a amestecului
combustibil. Aceasta aprindere continua poarta numele de stabilizare a frontului de
flacara.
Din cele aratate anterior rezulta ca o stabilizare a frontului de flacara necesita
realizarea unui aport de caldura (de aprindere) care sa asigure pentru amestecul
combustibil atingerea starii de aprindere la care degajarile de caldura datorate
reactiilor exoterme rapide (de oxidare) sa depaeasca pierderile de caldura prin
161

frontiera amestecului combustibil cu mediul delimitator, determinand astfel cresterea
de temperatura pana la temperatura de ardere (la care pierderile de caldura egaleaza
sursa din reactie).
Tehnica de stabilizare cel mai des utilizata este cea de recirculare a gazelor de
ardere pe obstacole neaerodinamice. Astfel, gaze de ardere fierbinti din zona frontului
de flacara sunt dirijate catre zona de admisie a amestecului combustibil unde
furnizeaza energia de aprindere. Se disting urmatoarele tehnici de stabilizare
principale:
-
stabilizarea pe grile - figura 7.14;

stabilizarea la largirea de sectiune - figura 7.15;
stabilizarea la largire de sectiune cu turbionare - figura 7.16.
Figura 7.14 - stabilizarea frontului de flacara cu recirculare pe grile

distanta de aero 5a re
cap ardere
arzator
zona de recirculare
Figura 7.15 - stabilizarea frontului de flacara cu recirculare la largire de sectiune
162

distanta de
,acrojare
front de flacara periferie
_:_________ _
cap ardere
arzator
ont de flacara central
zona de recirculare axiala

turbionator
zona de recirculare neriferica

Figura 7.16 - stabilizarea frontului de flacara pentru curgeri turbionare
7.5.
ARZATOARE PENTRU COMBUSTIBIL GAZOS
Tipurile de arzatoare se clasifica in primul rand dupa modul de introducere a

aerului necesar arderii. Daca aerul este aspirat prin efectul de ejectie al combustibilului
combinat cu introducerea unui aer secundar prin depresiunea realizata in focar, arzatorul
este "arzator cu aer aspirat sau arzator autoaspirant. In cazul cand exista un ventilator
care insufla aerul necesar arderii, arzatorul este "arzator cu aer insuflat". Trebuie
delimitate de la tnceput particularitatile fiecarei categorii de arzatoare pentru a utiliza
corect tipul adecvat.
Comparatia duce la concluzia ca utlizarea arzatoarelor autoaspirante este indicata
numai pentru debite mici de combustibil, unde economia de investitie este
preponderenta fata de economia de combustibil generata de posibilitatea de reglare
optima a procesului de ardere. In continuare se prezinta avantajele fiecarei categorii,
rezultand implicit i desavantajele.
ARZATOR AUTOASPIRANT
avantaje:
- simplitate constructiva prin lipsa
ventilatorului, deci pret de cost mult
mai scazut
- autoreglajul aspiratiei; autoreglare de
admisie de aer la sarcini variabile
ARZATOR CU AER INSUFLAT

avantaje:
- reglaj riguros al proportiei combustibil/aer
care se mentine constanta in timp, deci consum
de combubustibil optimizat
- posibilitate de automatizare a debitului de gaz
si aer la variatii de sarcina
- posibilitate de realizare tehnica pentru orice
debite
- sensibilitate redusa la fluctuatii ale - posibilitate de introducere in trepte a aerului
presiunii gazului
de ardere sau de recirculare a gazelor in focar
pentru a reduce emisiile de NOx
- posibilitatea de a realiza focare in
suprapresiune
163

7.5.1. ARZATOARE AUTOASPIRANTE
Schema clasica a unui arzator autoaspirant este prezentata in fig.7.17 iar in figura
7.18 este prezentata o exemplificare de realizare practica.
Figura 7 .1 7 - schema unui arzator autoaspirant
4. Electred detecfie fSacSra

5. Electron aprindere
6. Rampa gaz
7. Duze
8 Distributor
Figura 7 .1 8 - exemple de realizare pentru arzatoare autoaspirante
164

Deoarece impulsul jetului de combustibil gazos nu poate antrena mai mult de 4-6
ori debitul de gaz i deoarece debitul de aer necesar arderii este de circa 10 ori debitul de
gaz, antrenarea aerului se face Tn proportie de 40 - 60 % din debitul necesar de aer. Este
deci obligatoriu ca focarul sa fie Tn depresiune i completarea aerului necesar arderii sa
se faca prin reglarea admisiei de aer secundar printre elementele de arzator. Aerul
secundar se regleaza pentru situatia cea mai desavantajoasa a tirajului, respectiv a
depresiunii Tn focar, ceace face ca la existenta unui tiraj mai mare excesul de aer sa
depaeasca valoarea economica.
La cazanele moderne, pentru ca tirajul cosului sa nu influenteze introducerea
aerului secundar, se adopta urmatoarele solutii:
-
se prevede o rupere de presiune la evacuarea gazelor din cazan, aa cum se

arata Tn fig. 7.19 a sau
se prevede un exhaustor la ieire din cazan, aa cum se arata Tn fig. 7.19 b.
rupere de presiune
fig. 7.19 a. Rupere de presiune la

evacuarea gazelor din cazan
fig. 7.19 b. Exhaustor la evacuarea

gazelor din cazan
In orice caz reglajul clapetei de admisie a aerului secundar trebuie facuta cu

multa atentie la punerea Tn functiune a arzatorului i trebuie avut Tn vedere ca, la
variatii de presiune a gazului se modifica debitul arzatorului si proportia de aer primar
introdus prin ejectie.
7.5.2. ARZATOARE CU AER INSUFLAT

Oricand conditiile economice (costul arzatorului/costul consumului de
combustibil) nu justifica alegerea unui arzator cu aer autoaspirat se fo!ose?te un arzator
cu aer insuflat. Uzual se realizeaza arzatoare Tn gama de puteri termice de la 15 la 15000
kW cu urmatoarele caracteristici de functionare:
165

In gama puterilor m id arzatoarele sunt in general cu reglaj tot-nimic, fig. 7.20.a
In gama puterilor medii arzatoarele sunt in general cu reglaj in doua trepte, fig. 7.20 b
In gama puterilor mari arzatoarele sunt cu reglaj modulat (continuu), fig. 7.20 c.
a. reglaj o treapta:
tot-nimic
b l. reglaj in doua trepte:

tot-minim
b2. reglaj in doua trepte:

tot-minim progresiv
c.reglaj modulat (continuu)

orice valoare intre maxim
fi minim
Fig. 7.20 - Procedee de reglare a arzatoarelor
a.
reglajul o treapta: tot-nim ic este cel mai simplu reglaj fi deci cel m
ieftin. Arzatorul se oprefte cind temperatura este egala sau peste tmax fi pornefte cind
temperatura este mai mica sau egala cu tmin . Arzatorul functioneaza deci in regim oprit
-pom it -oprit ... Acest regim de functionare are avantajul de a putea fi comandat de o
singura electrovalva, deci are avantajul unui cost scazut al arzatorului. Dezavantajul
principal este acela ca dupa fiecare oprire a arzatorului se reiau secventele automate de
pornire (preventilare, deschidere gaz, aprindere, control). Ventilatorul fi instalatia de
aprindere sunt des solicitate fi uzura este mai ridicata. Tinand seama fi de conditiile
166

electrice de pornire a unui motor, solutia este acceptabila numai pentru puteri mici. Un
alt dezavantaj al acestui sistem este acela ca in timpul opririi arzatorului cazanul intra in
regim de racire prin aerul aspirat de co prin arzator (v.cap.2) i deci apar pierderi de
caldura suplimentare prin functionare discontinua a cazanului.
b l . reglaj in doua trepte: tot-m inim . Este un sistem mai economic de reglare
deoarece arzatorul nu se oprete cand parametrul reglat a ajuns la valoarea maxima ci
trece la un debit mai mic (treapta inferioara de sarcina). Aceasta treapta se ajusteaza
dupa curba de sarcina a beneficiarului. Cand temperatura a ajuns la tmin arzatorul revine
la treapta de sarcina maxima. Sistemul acesta de automatizare are avantajul ca arzatorul
nu se opreste in functionare curenta ci penduleaza intre o sarcina maxima i una minima.
Oprirea arzatorului se face numai cand la sarcina minima temperatura are tendinta de
credere peste valoarea maxima a parametrului reglat tmax. In aceste cazuri, de sarcina
foarte scazuta, sub cea minima instalata, arzatorul incepe sa functioneze in sistem totnimic. Avantajul sistemului acesta de reglare este ca in regim obinuit de functionare
arzatorul nu se opreste si deci nu are uzurile si pierderile specifice opririlor. Nu este de
neglijat nici avantajul ca schimbarile autoamte de regimuri sunt mult mai rare deoarece
la reducerea sarcinii nu se oprete cazanul ci functioneaza cu un debit mai mic.
b2. reglaj in doua trepte: tot-m inim progresiv . Are aceleai caracteristici
tehnice ca i reglajul precedent dar deschiderea i inchiderea electrovalvei de reglaj intre
sarcina minima i cea maxima se face lent, intr-un timp care poate fi reglat la instalare.
Deschiderea si inchiderea progresiva este importanta mai ales la arzatoarele de debite
mari unde o variatie brusca de debit poate produce o instabilitate (rupere) a flacarii.
c. reglaj modulat: reglaj continuu, orice valoare intre maxim i minim. Arzatorul
urmareste permanent valoarea parametrului reglat i isi corecteza debitul pentru a
mentine constanta temperatura la valoarea instalata. Sistemul regleaza in permanenta i
raportul aer-combustibil, astfel ca arderea tinde spre un optim la orice sarcina. Sistemele
uzuale au o panta constanta de variere a sarcinii. Sistemele mai perfectionate ii regleaza
panta de variere a sarcinii dupa viteza de variere a parametrului reglat: dt/dx sau d p /d i,
dar sistemul prezinta avantaje numai pentru cazanele industriale. La cazanele de
incalzire variatia parametrului reglat este foarte lenta. La scaderea sarcinii sub cea
minima se opreste arzatorul si repornete la atingerea minimului parametrului reglat.
Dezavantajul sistemului este un cost mult mai ridicat decat al celorlalte sisteme de
reglaj.
In figura 7.21 este prezentata imaginea de ansamblu a unui arzator de
combustibil gazos cu aer insuflat.

C a rc a s a v e n tilato r
c e n trifu g a l d e a e r
R a c o rd b a ta n t c a p d e
a rd e re - v e n tilato r
(tu n u l arz a to ru lu i)
F la n sa d e p rin d e re
p e c azan
E le m e n te d e a u to m a tiz a re
fu n c tio n a la si d e s ig u ra n ta
M o to r d e a n tr e n a r e
R a c o rd ram p a
v e n tila to r
de 8
Figura 7.21 - ansamblu arzator de combustibil gazos cu aer insuflat
Se remarca prezenta unor elemente principale cum ar fi:

Ventilatorul centrifugal antrenat cu motor electric; are rolul de a asigura aerul
necesar arderii prin aspirarea acestuia din incinta de lucru a arzatorului (in unele cazuri
se racordeaza la o tubulatura cu aspiratie din exterior) i de a-1 refula Tn carcasa de
unde trece Tn zona de amestecare cu combustibilul, numita tunul arzatorului;
Figura 7.22 - detaliu de cap de ardere arzator de combustibil gazos cu aer insuflat
Capul de ardere, numit i tunul arzatorului, are rolul de a asigura

amestecarea dintre combustibil fi aer i generarea flacarii; generarea flacarii
168

presupune un complex de actiuni care debuteaza cu aprinderea (de la rece) amestecului
combustibil i continua cu asigurarea stabilizarii frontului de flacara, de obicei prin
recirculare de gaze de ardere din frontul de flacara; in figura 7.22 este prezentata
constructia capului de ardere.
Rampa de gaz se racordeaza la sistemul intern al arzatorului de transport

distribute a combustibilului; aa cum se prezinta tn figura 7.23, se obtine o flacara
acrojata prin recirculare pe deflectorul de amestecare aer-gaz i pe periferia ieirii din
tunul arzatorului iar la turbionari puternice ale aeriului de ardere se poate obtine i o
stabilizare centrala a flacarii prin recircularea axiala generata de micarea turbionara.
Figura 7.23 - flacara la ieirea din tunul arzatorului
Elementele de automatizare fu n c tio n a l i de siguranta sunt reprezentate de

blocul de automatizare ca element de comanda, de transformator de aprindere,
servomotoare i bobine electromagnetice ca elemente de executie i de presostate,
electrozi de ionizare, termometre i alte elemente de detectie i masura ca elemente ce
furnizeaza informatii centralei de automatizare (bloc de automatizare);
Pentru a putea urmari datele de baza dupa care se alege un arzator se prezinta in
continuare principalele caracteristici ale unui arzator:
1. Aspectul general al arzatorului. Informatia este necesara pentru a avea o
vedere de ansamblu a arzatorului i a putea urmari cotele de gabarit i cotele de montaj
2.
Diagrama domeniului de functionare: sarcina termica a arzatorului [kW] sau
[kcal/hj functie de presiunea in focar a cazanului. Regimul de functionare al arzatorului
trebuie sa fie in interiorul suprafetei diagramei. In general se constata o limitare de
sarcina termica minima, cu un domeniu de sarcini in care arzatorul poate functiona dar
nu este recomandat fiind mult supradimensionat (domeniul 1) i un domeniu recomandat
de utilizare (domeniul 2). Se constata ca la presiuni mai mari in focar debitul de caldura
al arzatorului este mai mic; explicatia este curba de debit-presiune a ventilatorului de
aer, acesta furnizand un debit mai mic daca presiunea de refulare este mai mare. Un
exemplu de astfel de diagrama este data in fig. 7.24.
169
Qmin
Qmax
Q [kW, kcal/h]
Fig.7.24 Diagrama domeniului de functionare a arzatorului

Este important de precizat ca uzual, la cazanele etanfe, nu se mai prevede
exhaustor pentru evacuarea gazelor de ardere. Coful realizeaza depresiunea necesara
evacuarii gazelor de ardere cu presiune 0 la baza lui, deci nu creeaza depresiune. In
aceste conditii, pierderile de presiune ale cazanului trebuie acoperite printr-o
suprapresiune in focar. Suprapresiunea este data de arzatorul de combustibil, de aceea la
fiecare arzator se da caracteristica de dependents a puterii arzatorului Tn functie de
presiunea Tn focar.
3.
Componenta rampei de gaz . Se prezinta o schita a armaturilor fumizate cu
arzatorul i a celor pe care trebuie sa le procure instalatorul (notate distinct) pentru
racordarea arzatorului la reteaua de gaz combustibil; Tn figura 7.25 se prezinta orientativ
componenta unei rampe de gaz.
4.
Diagrama lungimii si diametrului. minime si maxime, ale flacarii reprezinta
domeniul de reglaj al lungimii fi diametrului flacarii. La lungimea minima corespunde
diametrul maxim (turbionare putemica a aerului de ardere) iar la lungime maxima
corespunde diametrul minim (aer de Tnsotire mult Tn raport cu aerul de amestecare
turbionat). Uneori se dau fi relatii empirice de calcul. Informatia este deosebit de
importanta deoarece limitarile au urmatoarea semnificatie:
- lungime focar mai mica decat Lflacara -> arderea nu se poate termina Tn focar fi
deci vor aparea produse de ardere incompleta;
- lungime focar mult mai mare decat Lfiacara
arderea ocupa un volum prea mic
Tn focar fi deci Tncarcarea termica a focarului va fi mica, neeconomica;
- diametru focar mai mic decat DflacSra -> flacara atinge peretii laterali ai focarului
fi Tn contact cu suprafata rece a peretilor arderea se Tntrerupe fi vor apare produse de
ardere incompleta;
- diametru focar mai mare decat Dflacara -> flacara este subtire Tn raport cu focarul
fi deci arderea ocupa un volum prea mic Tn focar, ceeace duce la Tncarcarea termica
mica, neeconomica, a focarului; totufi, nu trebuie uitat ca pentru cazul functionarii
170

arzatorului tn cazane cu tntoarcere libera a gazelor de ardere in focar, se va tine cont de
dimensiunile zonei de retur a gazelor de ardere.
Tryapta isdiKere presume
SMn
- se rvo m o to r
SERI
- cla p e ta re g la j aer
- co n e x iu n e a n tiv ib ra tii
VT
- v e n tila to r aer
GF
- filt r u gaz
PCV
- re d u c to r tre a p ta 2
PG
- preso stat de g az (m in im )
VS
- e le d tro v a lv a de sigu ra n ta
PC
- d is p o z itiv d e p ista re p ie rd e ri gaz
VR
- e le c tro v a lv a re g la re gaz
RG
- re g u la to r d e b it gaz
PGM
- presostat de gaz (m a x im )
AP
- presostat de aer
SFR1
Fig.7.25 Alcatuire rampa de gaz.

5.
Diagrama reglajului sarcinii la arzator. O diagrama similara cu una din
diagramele fig.7.24. Semnificatia a fost analizata anterior.
6.
Schema distributiei gazului in ietul de aer. Schema este informativa i
permite o apreciere a calitatii amestecului combustibil realizate in capul de ardere.
Combustibilul gazos poate fi admis tn camera de amestec prin orificii sau tuburi
dispuse central sau periferic tn jetul de aer. Amestecul cu jetul de aer se face tn capul
de ardere introducand gazul tntr-un jet turbionar de aer, pentru a scurta flacara i
pentru a imbunatati stabilitatea. Reglarea pozitiei capului de ardere permite in limite
destul de largi modificarea stabilitatii flacarii si a lungimii ei prin varierea raportului
dintre aerul turbionat de amestecare $i cel de insotire.
7.
Informatii asupra functionarii automate a arzatorului.
Se dau (exemplu tn figura 7.26) diagrame de timp de functionare a urmatoarelor
componente:
- alimentare electrica i conectarea sistemului de control;
- functionarea ventilatorului in regim de preventilare a focarului (sec);
- pozitionarea electroventilelor in cazul automatizarii cu 2 trepte;
- controlul existentei accidental a unei flacari in focar;
- perioada de functionare a aprinderii cu scanteie (sec)
- controlul prezentei flacarii printr-o sonda de ionizare sau o fotocelula,
- controlul treptelor de sarcina dupa parametrul reglat,
- controlul presiunii aerului i gazului.
171
Lunginre flaearJ (m )
R u le re a rz a to r [M W )
mgJlcWh
E m isii de C O
RS 28
R S 38
RS 50
R S 70
R S 100
RS 130
RS 1 90
moftWh
Emis.ii de N O ,
RS 28
RS 38
RS 50
RS 70
RS 10 D
RS 1*0
RS 194
RS 130
R S 19C
dB.(A)
Nivel zgom ot
RS 2tt
R S 3B
RS 50
R S TO
R S 100
Timp
Fig.7.27 Exemplu de fia functional pentru un arzator de combustibil gazos
173
In tabelul 7.7 este data o lista de dimensiuni ale duzei de injectie, functie de
debitul de combustibil necesar, pentru un combustibil de tip M cu o viscozitate de 3 E
la temperatura de 20 C. In cazul cand combustibilul lichid M are o viscozitate mai
mare, este uneori nevoie sa se prevada o duza cu o treapta de valore superioara.
Inscription area duzelor se face dupa debitul in galoane pe ora (Gph) la presiunea
lichidului de 10 bar.
Tab. 7.7
Dimensiuni ale duzei de injectie, functie de debitul de combustibil necesar,

pentru un combustibil de tip M
G ph
p = 10 bar
kg /h
kW
1.50
5 ,5 8
1,65
p = 12 bar
Vlcal/h
k g /h
kW
66
57
6,11
72
6 ,1 4
73
63
6 ,73
1,75
6,51
77
66
2 ,00
7,45
88
2 ,5 0
9.31
110
2 ,75
10,24
3 ,0 0
11,16
p = 14 bar
kg /h
kW
62
6 ,6 0
78
67
76
86
7,27
86
74
7 ,1 4
85
73
7,71
91
79
76
8,18
97
83
8,81
104
95
10,19 121
104
11,01
131
112
121
104
11,21
114
12,11
144
123
132
114
12,23
125
13,21
157
135
133
145
M ca l/h
M c a l/h
90
Pentru a se putea mari finetea de pulverizare a combustibilului i pentru a se

putea realiza diverse configuratii ale distributiei densitatii de picaturi din norul care
alimenteaza zona de ardere, duzele realizeaza o turbionare prealabila a combustibilului
inainte de trecerea acestuia pri orificiul calibrat, aa cum se poate observa din schema
constructiva prezentata in figura urmatoare.
1. Corp duza
2. Con cu caiiale de turbionare
3. Disc cu orificiu calibrat
4 .Filtru
5.
Piesa de fixare
Fig. 7.28 Solutie constructiva d unei duze de pulverizare fara retur.

Duzele de pulverizare sunt inscriptionate cu unghiul de deschidere al jetului de
picaturi (uzual intre 45 i 90 sau chiar 120) si cu tipul de geometrie de distribute al
densitatii picaturilor (notatii specifice fiecarui producator). In figura 7.29 se prezinta o
exemplificare a tipurilor de distribute a densitatii picaturilor.
Pentru cazul combustibililor cu viscozitate mai ridicata, fie din cauza calitatii
combustibilului, fie din cauza temperaturii ambiante mai scazute, unele arzatoare sunt
prevazute cu un sistem de preincaizire a combustibilului tip M la temperaturi de pana
la 50 C.
Pentru a putea urmari datele de baza dupa care se alege un arzator se analizeaza
dupa prospect caracteristici ale arzatorului la fel ca la arzatoarele de combustibil gazos
(de consultat capitolul anterior), cu urmatoarele deosebiri:
La punctul 3. in loc de Componenfa armaturilor rampei de gaz se urmarete
Componenfa armaturilor rampei de combustibil lichid.
174
ap
pl
H
V
Fig. 7.29 Exemplificare a tipurilor de distributii a densitatii picaturilor.

(specific producator duza)
La punctul 6. in loc de Schema distributiei gazului in jetul de aer se
urmarete Schema de amplasare a duzei sau a duzelor de combustibil lichid. In figura
7.30 este prezentat un exemplu de constructie a capului de ardere cu amplasare
centrala in deflector a unei duze de pulverizare.
Fig. 7.30 exemplu de constructie a capului de ardere
175
---------- p -
Lmglrts IicSrd I'm)
Timp
fi/ler*OTJ'Jjf(MW)
Eroiail d
eN
O
.,
m. a t
P i. sa
rl
EVnis*<JeCO
r l
3a
RL SC
fl - 71
N ir ttl d e x g u m c rt
Fig 7.31 exemplu de fi$a tehnica a unui arzator cu combustibil lichid
176

Este de precizat ca la arzatoarele in doua trepte de combustibil lichid se prevad
doua duze distincte de combustibil m capul de ardere: una pentru treapta de joasa
putere i una pentru treapta de putere mare.
In figura 7.31 este prezentat un exemplu de lisa tehnica a unui arzator cu
combustibil lichid .
Pentru arzatoarele folosind combustibil CLU, care are o viscozitate mai ridicata
la temperatura ambianta, premcalzirea combustibilului la o temperatura de 70-90 C
maintea pulverizarii este obligatorie. In rest, ca solutii constructive, arzatoarele pe
CLU nu difera de cele pe combustibil M.
Arzatoarele pentru pacura se deosebesc de cele pentru combustibil lichid uor
prin aceea ca:
- linia de alimentare cu combustibil trebuie sa tina seama ca pacura trebuie
Tncalzita pe tot traseul de conducte la temperaturi de cca. 90 C,
- trebuie sa fie mai multe trepte de filtrare pentru a retine impuritatile solide
din pacura,
- premcalzirea pacurii pentru pulverizare se face la temperatura ridicata, de
ordinul 120-140 C, cu abur, apa fierbinte sau electric.
7.7.
ARZATOARE MIXTE GAZ - LICHID
Deoarece solutia constructiva a insuflarii de aer i a capului de ardere nu este

diferita la un arzator de combustibil gazos si la unui de combustibil lichid, pe aceeasi
structura de arzator se poate face alimentarea cu cei doi combustibili. Functionarea
este alternative, cu un combustibil sau cu celalalt.
Sunt prevazute urmatoarele solutii constructive:
-
la functionarea cu combustibil gazos pompa de injectie a combustibilului

lichid se decupleaza pentru a nu functiona Tn gol;
la tecerea de pe combustibil gazos pe combustibil lichid se opreste arzatorul
si trebuie repornit printr-o comanda manuala; la trecerea inversa arzatorul
nu se opreste;
reglajul aerului facut pentru functionarea cu unui din combustibili trebuie sa
corespunda la un anumit debit al celuilalt combustibil, deoarece la trecerea
de la un combustibil la altul nu se face nici un reglaj de aer; rezulta ca
puterea arzatorului va fi putin diferita Intre cei doi combustibili: de exemplu,
la acelaî exces de aer, raportul puterilor combustibil gazos / combustibil
lichid are valoarea 1,1.
In fig.7.32 se prezinta principiul alimentarii mixte a arzatorului cu

combustibil lichid, prin duza, si cu combustibil gazos prin orificii dispuse imprejurul
duzei centrale i in jetul de aer secundar.
177
Fig. 7.32 Principiul alimentarii mixte a arzatorului

In fig. 7.33 se prezinta o distribute periferica a combustibilului gazos prin 6
canale de insuflare, la arzatoare de debite mari, in central arzatorului ramanand injectia
de combustibil lichid cu doua duze pentru cele doua trepte de functionare. Este de
remarcat particularitatea de aprindere a arzatorului cu flacara pilot ceeace asigura o
aprindere stabila i sigura combustibilului lichid greu.
hr
-rZHT
MCI
05
V.
LLJi
J ~
tf
tm M/
ipc
ro
u Wtj n*|
. - lT . ... .. . . (
*V, IS
... ..
Fig. 7.33 Distribute periferica a combustibilului gazos cu injectia de combustibil lichid

cu doua duze in centrul arzatorului i aprindere cu flacara pilot de gaz
178
7.8.
ARZATOARE SPECIALE
In conceptia actuala a arzatoarelor speciale se urmarete depairea

performantelor arzatoarelor clasice (cu aer insuflat) prin imbunatatirea unor parametrii
functional i eventual prin adaugarea unor caracteristici functionale noi. Astfel, putem
vorbi despre arzatoare speciale cu performante ridicate daca o parte sau toate
caracteristicile urmatoare sunt Tndeplinite de o solutie constructiva:
imbunatatirea sensibila a calitatii arderii, vizand:
o nivelul de emisii de NOx;
o nivelul de emisii de CO i alte produse de ardere incompleta de tip COV
(compui organici volatili);
o valoarea minima a excesului de aer realizabil in conditiile respectarii
nivelului admisibil de emisii;
cumularea functiilor de arzator i focar (sau antefocar) in care pe langa rolul
clasic de arzator apare i rolul de terminare (sau terminate partiala) a procesului
de ardere;
realizarea unei stabilizari superioare a frontului de flacara pe suprafete fierbinti
i realizarea simultana a unui transfer de caldura de la flacara la suprafetele
adiacente, cu efect in scaderea temperaturii de ardere i Tn crejterea eficientei de
transfer;
realizarea unor incarcari termice foarte ridicate ale volumului camerei de
ardere, determinand dimensiuni reduse ale arzatorului i focarului;
mentinerea in marje acceptabile a costurilor suplimentare generate de
tehnologiile speciale de fabricate i de calitatea i cantitatea materialelor
speciale necesare pentru executia partilor de temperaturi ridicate.
In continuare vor fi prezentate i analizate cateva arzatoare speciale:
Arzatorul Focar - Turbionar cu efect Karlowitz (AFTK)\
arzatorul multiciclon;
arzatorul focar tunel conic.
ARZATORUL - FOCAR TURBIONAR CU EFECT KARLOWITZ - A F T K

Arzatorul - Focar Turbionar cu efect Karlowitz - A F T K - este o realizare
originala relativ putin cunoscuta tn aplicatiile tehnice i de aceea in continuare se va
face o analiza mai detaliata a acestei instalatii.
Efectul Karlowitz este reprezentat de creterea vitezei de ardere turbulente m
conditiile arderii unui amestec combustibil (flacara cinetica) intr-un spatiu limitat de
pereti. In figura 7.34 se prezinta schema de calcul pe care a folosit-o Karlowitz pentru
a demonstra ca Tntr-un focar tunel apare o autoturbulizare a flacarii, fenomen care
explica crejterea vitezei de ardere.
179
AWax=
ds
Pl P l U ocosa
P2
Fig. 7.34. Schema procesului de autoturbulizare in frontul de flacara

Din cauza curgerii turbulente frontul de flacara este ondulat. Se alege Tn acest
front un tub de curent cu sectiune dAT Tn directia de curgere.
Acestui tub de curent Ti corespunde o suprafata dAL pe frontul de flacara
instantaneu. Pe frontul de flacara instantaneu, viteza de ardere este viteza normala de
ardere, u0, singura viteza posibila de propagare a reactiilor de ardere.
Amestecul combustibil intra Tn focarul tunel cu viteza uj iar dupa frontul de
flacara va avea viteza u2 , mult mai mare ca urmare a faptului ca dupa frontul de
flacara gazele de ardere au o temperatura ridicata.
Se poate urmari Tn figura 7.34 ca, deoarece Tn focarul tunel Tngust expansiunea
laterala a jetului nu este posibila, pe portiunea elementara clAL de front de flacara,
crefterea vitezei ce se obtine perpendicular pe frontul de flacara datorita procesului de
ardere rezulta:
(7.83)
Creterea de viteza are loc datorita scaderii densitatii gazului de la p,
(amestecul combustibil) la p 2 (gazele de ardere). Variatia densitatii are loc fi ca efect al
crefterii temperaturii fi ca efect al modificarii numarului de moli Tntre starea initiala fi
finala, ca urmare a reactiei chimice.
Pe directie axiala, crefterea de viteza a curentului datorita procesului de
ardere este:
A W a x = - U q COS
(p -
Un c o s
(p
Pl
(7.84)
unde unghiul cp este unghiul local pe care-1 face normala elementului de

suprafata dAL cu directia axiala.
180

Se poate serie ca :
dA-T_ _
cos <p
clA,
(7.85)
i mediat pe tot frontul de flacara :

At __ u0
cos <p = - =
Al
iij
(7.86)
Unei cre$teri de viteza Ti corespunde o energie proportionals cu patratul

vitezei. Deci energia care se dezvoltS in frontul de flacara pentru accelerarea
produselor de ardere este:
AE
-=aAw
,2
fr
Pi - P
\2
Pi
(7.87)
Energia care se regSsejte dupa ardere in directia axiala a curgerii este:

(
A E a.x = Awax =
P\
Pi ll0COS(p
Pi
,, ll0
= P1 Pi ltQ
. Pi
11
(7.88)
Deoarece energia dezvoltata in frontul de flacara este mult mai mare decat
cea regasita in accelerarea axiala a produselor de ardere, AEfr AEax, diferenta de
energie trebuie regasita in energia turbulenta :
AE fr - AE aa = AE turb = w / + w*2 + w*2
(7.89)
Rezulta relatia de baza pentru autoturbulizarea flacarii

?
(
\2
*2
*2
*i
P\ Pi
1 - i?0
= wx + W + W-
Pi
Kh
1
Daca se considers turbulenta suplimentarS izotropa, adica:
*2
,
W- = XV
51 se neghjeaza
vt =
7'
(7.90)
(7.91)
m raport cu 1, se obtine 0 relatie simplificata :
1 P1 - P 2
V3
p2
(7 .9 2 )
181
Intensitatea relativS a turbulentei generatS in frontul de flacara, definitS ca :

w'
p =
0
"
(7.93)
ajunge la valori de ordinul 400 ... 500 % , ceea ce explica intensificarea
puternica a arderii in curent turbulent.
C onsiderable fizice prezentate anterior sunt valabile pentru jeturi care nu
expandeazS lateral, deci jeturi in camere de ardere cu sectiune constants. FIScSrile
libere, care au posibilitatea sa expandeze in mediul ambiant pe toate directiile, nu au o
atat de puternica autoturbulizare in flacara, totuji fenomenul este partial prezent $i
influenteazS viteza de ardere.
Tinand cont de cele aratate anterior, rezulta ca daca un amestec combustibil
se aprinde i arde fara posibilitate de extindere laterals a frontului de flacara, indiferent
dacS limitarea este determinatS de pereti ji/sau forte de tip centrifug generate de
curgerile turbionare pe pereti solizi, se realizeazS conditiile de autoturbulizare i deci
de intensificare puternica a arderii.
In figura 7.35 se prezintS o schitS de realizare a ArzStorului - Focar
Turbionar cu efect Karlowitz AFTK.
IncSrcarea termica a volumului camerei de ardere, determinand dimensiunile
arzatorului i focarului, este la un nivel foarte ridicat datoritS obtinerii prin efect
Karlowitz a unei intensificari a procesului de ardere cu viteze de cca. 8 ori mai mari
decat la flScSrile libere ale arzatoarelor cu aer insuflat. Efectul de autoturbulizare se
obtine la curgerea turbionarS specifics acestei aplicatii datoritS limitSrii fizice, prin
pereti, pe trei laturi (suprafata laterals a cilindrului i douS diafragme) i prin forta
centrifugS datoratS mijcSrii turbionare pe cea de-a patra laturS (suprafata de curgere
catre axul cilindrului arzStorului).
Incarcarea termicS a focarelor clasice, cu arzStoare cu flacSrS libera, se
situeaza la nivele de 300 - 1500 kW/m3 , ceeace duce la volume mari ale camerelor de
ardere i ale cazanelor in ansamblu. Volumele sunt necesare pentru a inconjura flacSra
cu pereti care sS nu blocheze procesul de ardere inainte de terminarea reactiei CO ->
CO: Astfel, ca exemplu, pentru un cazan de 100 kW este necesar in cazul unui cazan
clasic de un focar de 0,5...0,3 m3 iar pentru un cazan cu arderea intensificatS 0,2...0,1
m .
La A F T K , intensificarea arderii prin efect combinat de centrifugare i de
autoturbulizare duce la o posibila incSrcare termicS a focarului de pana la 3 M W /m .
Pentru exemplu, arzStorul-focar ce va fi prezentat ulterior ca exemplu experimental are
un volum de 30 dnr1 i o sarcinS termicS de 100 kW. La finele arzStorului-focar
arderea este complet terminatS iar temperatura gazelor de ardere este mai joasS decat
pragul de aparitie semnificativS a disociatiei.
182
1. cam era de am estec com bustibil-aer: 2. intrare aer: 3. intrare gaz: 4. camera de ardere: 5. onficiu tangential de
intrare a am estecului combustibil: 6. perete de inchidere amonte:
sectiune de aprindere: S. diafiragma:
9. sectiune de ardere: 10. sectiune de postardere: 11. diafragm a de ieîre
Fig. 7.35 - Schita de realizare a Arzatorului - Focar Turbionar cu efect Karlowitz

In general, intensificara proceselor de ardere duce la necesitatea utilizarii
unor materiale scumpe $i a unor tehnologii costisitoare. In cazul arzatorului-focar cu
efect Karlowitz utilizarea economica a materialelor este datorata faptului ca peretii
camerei de ardere sunt puternic raciti de mediul exterior (de exemplu prin radiatia
metal-matal catre suprafata rece a peretelui focar al cazanului), fiind asfel posibila
utilizarea unor oteluri refractare de calitate industrials. Daca se mai are in vedere i
183
CURS DE APARATE TERMiCE

faptul ca arzatorul-focar este foarte mic ca volum si cu suprafata redusa de pereti,
rezulta ca este o solutie foarte economica din punctul de vedere al utilizarii
materialelor. In ceeace privete tehnologia utilizata, este la nivelul dotarilor curente ale
atelierelor mecanice pentru prelucrari de table, nefiind necesare prelucrari de precizie,
operatii de turnare sau forjare.
Solutia constructiva, prezentata in fig.7.35 in care se arata detalii constructive
i procesul de retur de aprindere, se compune din doua parti fun ctio n al realizate sub
forma de corp unic.
Prima parte, cea de intrare, este un omogeneizator gaz-aer in care aerul intra
cu o viteza uzuala de curgere iar gazul intra perpendicular, prin nistc fante, calculate
astfel ca penetrarea jetului de gaz sa fie egala cu grosimea jetului de aer. Avand in
vedere turbulenta mare obtinuta prin accelerarea amestecului combustibil in duza de
intrare a focarului turbionar i mai ales datorita turbulentei mari din camera de ardere,
omogeneizari suplimentare nu sunt necesare. Functionarea camerei de ardere nu se
schimba nici daca gazul nu este pre-amestecat cu aerul ci introdus separat, direct in
focar.
A doua parte functionals este camera de ardere. Solutia ei reprezinta noutatea
arzatorului i Ti confera calitatile deosebite dovedite functional.
In principiu este un focar turbionar cilindric dar care are realizate in interior
canale de curgere in care se produce arderea. Canalele sunt astfel calculate ca peretii
limitatori (cilindrul periferic al camerei i cei doi pereti care marginesc canalul),
impreuna cu forta centrifuga care se exercita datorita vitezelor tangentiale mari, sa
creeze tuburi de curgere in care se dezvolta o turbulenta intensificata.
Focarul turbionar are o stabilitate foarte buna datorita recirculatiei prin
turbionul central. Depresiune centrala intr-un jet turbionar face ca produsele din aval
sa se recircule pe un tub de curent central pana in amontele jetului. In cazul special al
unei flacari turbionare, jetul invers central transporta gaze de ardere fierbinti din zona
finala de ardere spre zona de intrare a amestecului combustibil. Aici se vor realiza
conditii foarte stabile de aprindere. La arzatorul-focar turbionar se poate identifica
fenomenul i de la exterior, printr-o zona vizibila, sub forma de pata centrala, de
incalzire a peretelui de inchidere amonte (vezi. fig. 7.38).
Temperatura peretelui depa$ete 1000 C i in mod curent pentru solutii foarte
intensificate de ardere se poate ajunge la 1200 C. La aceasta temperatura radiatia
tubului spre suprafetele receptoare de caldura este atat de mare incat gazele de ardere
sunt racite la ieire din focar la o temperatura sub 1400 C, deci conditii de ardere
completa i practic fara aisocieri .
Debitul nominal al camerei de ardere este dat de momentul cand arderea nu se
termina in interiorul camerei si incepe sa se continue in exterior. In nici-un caz nu s-a
ajuns experimental la o rupere de flacara. Probabil ca intensificarea arderii create mai
mult decat scaderea limitei de stabilitate, de aceia ruperea flacarii prin creterea vitezei
nu este posibila.
184

De mentionat ca regimul termic poate fi variat in limite foarte largi, chiar in
limita: debit nominal -> 1/10 din nominal, fara sa apara dereglari in functionare $i cu
acelai exces de aer de 1,05... 1,1.
Efectul scaderii debitului de functionare va fi numai acela de reducere a
temperaturii din camera de ardere, scaderea vitezelor i a presiunii de insuflare a
aerului fi combustibilului gazos.
O ultima caracteristica functionala este aceia ca pozitia de functionare nu are
nici-o importanta. Focarul poate functiona de sus in jos, de jos in sus, sau orizontal.
In ceeace privete combustibilul de functionare, camera de ardere poate
functiona in aceleasi regimuri de sarcina si pe combustibil gazos si pe combustibil
lichid. Mai mult, camera este insensibila la calitatea combustibilului, regimul de ardere
fiind acelasi si la motorina i la CLU. Explicatia este temperatura inalta de aprindere i
de proces care face ca orice combustibil lichid sa fie vaporizat si gazeificat imediat
dupa intrare. La utilizarea combustibilului lichid finetea de pulverizare este
neimportanta.
In continuare se prezinta cateva fotografii sugestive privind aspecte de
functionare la o sarcina normala (80% din sarcina nominala). La aceasta sarcina se pot
pune in evidenta vizual zonele de ardere.
In fig. 7. 36. se prezinta camera de ardere vazuta din lateral.
Fig. 7.36 Camera de ardere AFTK vazuta din lateral.
185

Primul tronson cilindric, de la partea de intrare, este la tamperatura joasa,
fiind zona de aprindere. Al doilea tronson are temperatura inalta (coloratie roie) i se
poate remarca o zona de ardere intensa, incepand de la mijlocul meridianului din fata
caracterizata printr-o temperatura mai inalta (coloratie galbena). Temperatura inalta
continua i pe cca. jumatate de circumferinta a tronsonului 3, de unde temperatura
scade (coloratie roie) indicand ca arderea
s-a terminat i in continuare focarul
lucreaza ca o camera de radiatie. Tronsonul 4 este la temperatura determinata de cea
de ieire a gazelor de ardere. Se remarca o culoare de temperatura uniforma.
La ieire din camera de ardere nu se observa postardere luminiscenta, ceeace
arata ca tot procesul de ardere $i postardere s-a terminat in interiorul camerei.
In fig. 7.37 se prezinta o vedere din fata a arzatorului-focar cu efect
Karlowitz.
Se observa trei nuante de culori, reprezentand temperaturi caracteristice din
camera de ardere.
Coloratie roie reprezentand temperatura finala a camerei de ardere i
corespunzator a gazelor de ardere. Ea este prezenta la fata de ieire a camerei.
Fig. 7.37
Vedere din fata a arzatorului-focar cu efect Karlowitz
Coloratie galbena reprezentand temperatura de final de ardere, unde disiparea

caldurii prin radiatie s-a facut intr-o masura mai mica. Ea este prezenta pe diafragma
despartitoare dintre camera penultima (3) i camera finala (4). Coloratia galben
stralucitor (spre alb) se remarca in zona de ardere intensa intre camerele (2) i (3).
Aceasta portiune de proces determina o temperatura foarte ridicata a diafragmei
despartitoare dintre camera a doua (2) i camera penultima (3).
In spate, central, se remarca metal cu culoare normala, indicand temperatura
mai scazuta in camera de aprindere. O coloratie roie, deci de o temperatura mai inalta,
se remarca in zona centrala a placii de fund unde este zona de aprindere.
186

In fig. 7.38 se pune in evidenta, printr-o fotografie facuta pe peretele de
inchidere amonte al camerei de ardere, la intrarea amestecului combustibil, zona de
recirculatie centrala a gazelor fierbinti de aprindere.
Fig. 7.38 Peretele de inchidere amonte al camerei de ardere

Afa cum s-a aratat in capitolul de descriere a procesului din camera de ardere,
fenomenul special care determina aprinderea unei flacari turbionare, este aparitia
jetului invers central care transporta gaze de ardere fierbinti din zona finala de ardere
spre zona de intrare a amestecului combustibil. A id se vor realiza conditii foarte
stabile de aprindere. La arzatorul-focar turbionar se poate identifica fenomenul fi de la
exterior printr-o zona vizibila sub forma de pata centrala de tncalzire, colorata in rofu,
a peretelui de inchidere amonte, foarte clar vizibila in fotografie.
ARZATORUL MULTICICLON
In fig.7.39 se prezinta schematic un element de arzator multiciclon realizat din
material ceramic, de forma cilindrica, cu un capat liber. In partea de jos a elementului
este practicat unui sau mai multe orificii de introducere tangentiala a amestecului
combustibil astfel incat sa se realizeze conditiile de ardere ciclonata la interior.
Aprinderea elementului de arzator se realizeaza in partea deschisa a acestuia,
frontul de flacara aparut initial in partea de sus, fiind imediat tras catre interior
datorita depresiunii centrale specifice curgerilor ciclonate.
Limita superioara a sarcinii termice de functionare a elementului arzator a fost
determinata in conditiile in care procesul de ardere s-a desfajurat exclusiv in inderiorul
arzatorului fara sa apara fenomenul de postardere. Efectul vizual obtinut la refularea
arzatorului este rezultatul radiatiei in domeniul vizual al reflexiei peretilor in gazele de
ardere. La sarcini termice mai mari decat cea stabilita ca valoare nominala, ponderea
mifcarii de turbionare incepe sa descreasca in favoarea celei axiale astfel incat se
remarca o racire a peretelui jumatatii inferioare a elementului fi o deplasare a
frontului principal de flacara catre zona superioara a arzatorului.
187
Fig.7.39 Prezentare schematics a unui element de arzator multiciclon (cilindric / conic)

Chiar in conditiile in care postarderea devine importanta, stabilitatea arderii
este buna datorita recirculatiei interne, centrale, a gazelor de ardere. La coeficientii
redui de exces de aer utilizati (1 .1 -1 .1 5 ), concentratia de CO este foarte mica (15-20
ppm).
Obtinerea unor puteri mai mari se poare realiza prin montarea in baterie a
unui numar de elemente de arzator ajungandu-se astfel la solutia de arzator
multiciclon (figura 7.40).
(a)
(b)
Fig. 7.40. Variante constructive de arzator

plan (a) sau cilindric (b)
188

Sistemul de alimentare cu preamestec combustibil este compus dintr-o suflanta
cu turatie variabila si un sistem automat de dozare a amestecului la aspiratia acesteia
(fig.7.41). Practic, sarcina termica a arzatorului se poate regia exclusiv prin varitia
turatiei suflantei, raportul combustibil gazos - aer de ardere ramanand aproximativ
constant.
Fig. 7.41. Ansamblul arzator-sistem alimentare

Pentru a se putea aprecia comparativ calitatile acestui tip de arzator plan se
prezinta in fig. 7.42 o comparatie intre incarcarile termice de suprafata a celor mai
uzuale arzatoare utilizate in prezent i incarcarea termica a suprafetei obtinuta de
arzatorul multiciclon.
Un alt fenomen deosebit de interesant ce apare in procesul de ardere ciclonata
la elementele de diametre mici, este acela al aprinderii continue la peretele interior.
Efectul insumat al acestei aprinderi continue i al putemicei recirculari centrale a
gazelor de ardere, face ca procesul global de ardere sa genereze extrem de putini
compui de ardere incomplete in conditiile unor coeficienti de exces de aer relativ
scazuti (a = 1,05 + 1,15).
Datorita emisivitatii mari a materialului ceramic din care sunt executate
elementele arzatorului multiciclon, o parte importanta din caldura produsa in procesul
de ardere este radiata indirect catre suprafetele de schimb de caldura ale focarului.
Acest transfer de caldura avand loc in imediata vecinatate a zonei de reactii de ardere
dar $i datorita recircularii intense de gaze de ardere, temperatura de ardere scade foarte
mult ceea ce face ca prezenta oxizilor de azot in gazele de ardere sa scada simtitor.
189

A rzato r m ulticiclon
kW/mp
A rzato r pre am e ste c de

tip tesa tu ra m etalica
2450 ^
2500
A rzato r pre am e ste c de

tip grila
A rzato r au toasp iran t cu
grila
2000
F l4 0 0 ^ _
1500
A rzato r autoaspirant
radiant
I950
1000
500
Fig. 7.42 Comparatie intre Tncarcarile termice de suprafata pentru diverse arzatoare
ARZATORUL FOCAR TUNEL CONIC

Focarul tunel conic reprezinta o perfectionare a focarului tunel cilindric
Tngust, in sensul ca, mentinand toate avantajele intensificarii procesului de ardere
specific camerelor de ardere de tip tunel, poate asigura o stabilizare a flacarii intr-un
domeniu larg de viteze de intrare ale amestecului combustibil in conditiile unor caderi
de presiune mult mai mici decat focarul tunel cilindric. Schema fu n ctio n al a unui
focar tunel conic este prezentata Tn fig. 7.43.
Focarul tunel conic este alimentat cu amestec combustibil Tn domeniul
dozajelor de ardere cinetica printr-un tub cilindric cu diametru mai mic decat diametrul
de stingere, pentru a evita orice retur de flacara. In aceste cazuri de viteze mari de
curgere a amestecului combustibil, diametrul de stingere este mult mai mare decat
diametrul de stingere static, ceeace rezulta din analiza ecuatiilor de aprindere pentru
jeturi cu viteze mari.
Amestecul combustibil este realizat Tntr-un tronson cu umplutura dezordonata
de corpuri neaerodinamice. Combustibilul gazos i aerul de ardere sunt admise Tn
capatul amonte al omogeneizatorului. Amestecul combustibil realizat trebuie sa fie Tn
domeniul amestecurilor care permit aprindereea cinetica i trebuie sa fie bine
omogeneizat pentru ca stabilizarea Tn tubul focar conic sa nu prezinte fluctuatii.
In momentul aprinderii de la capatul deschis al tubului conic, fronul de flacara
se retrage Tn interior pe o pozitie data de conditia ecuatiei de stabilitate pe pereti reci:
190

viteza de ardere turbulenta langa perete (luand Tn considerare efectul de stingere a
peretelui) egala cu viteza turbulenta de ardere.
In momentul imediat urmator apare efectul de autoturbulizare a amestecului
combustibil Tn zona frontului de flacara, deoarece, pe o lungime mica de focar, focarul
conic poate fi asimilat fenomenologic cu focarul cilindric. Deci, odata cu retragerea
frontului de flacara Tn interiorul focarului tubular conic, apare fenomenul Karlowitz de
marire a vitezei de ardere turbulente datorita maririi turbulentei locale de accelerare.
Aer de ardere
!ombustibil gazos
1.Focar tunel conic; 2. Omogeneizator; 3. Admisie combustibil gazos; 4. Admisie aer;
Fig.7.43 Schema functionals a unui focar tunel conic

Marirea vitezei turbulente de ardere duce la o deplasare Tn amonte a frontului
de flacara unde, datorita conicitatii, vitzele axiale sunt mai mari i deci efectul
Karlowitz este mai intens. Rezulta, Tn cascada, o marire a turbulentei si a vitezei de
ardere, i o continua deplasare spre amonte a fronntului de flacara. Sistemul fiind
stabil, dovedit experimental, frontul de flacara se stabilizeaza pe o anumita cota axiala
de la intrare Tn tubul conic.
Pe masura ce temperatura peretilor tubului create, ca urmare a transferului de
caldura de la frontul de flacara la perete, frontul de flacara se retrage i, la o
temperatura a peretelui egala cu temperatura de autoaprindere a amestecului
combustibil, frontul de flacara se va stabiliza lipit de perete, pe un diametru
coresunzator noilor conditii de stabilizare.
Fenomenele se succed Tn foarte scurt timp, datorita vitezelor mari de curgere
i transferurilor foarte intense de caldura, de ordinul secundelor, astfel c&
experimental, Tn aceasta faza de cercetari experimentale, fazele de aprindere i
191

stabilizare nu pot fi detaliate. Ceeace se constata experimental este ca la cateva
secunde dupa aprinderea initiala procesul de ardere se stabilizeaza la o anumita cota
axiala a tubului conic, adica pe un anumit cerc de periferie a conului, i ramane stabila
in continuare pe aceiafi pozitie.
Datorita geometriei conice a focarului, stabilizarea frontului de flacara se face
autoreglat pe diverse diametre ale tubului conic. Daca viteza amestecului combustibil
este mica, diametrul de acrosare va fi mic, flacara axaial mai apropiata de sectiunea de
intrare. Daca debitul este mai mare, diametrul de acrojare va fi mare, flacara axial mai
departata de sectiunea de intrare.
Unghiul de conicitate al focarului tunel conic este limtat de unghiul de
desprindere al jetului axial liber (max. 12 0 ). Daca unghiul este mai mare se formeaza
periferie o recirculatie de tip Craya-Courtet, care va produce o stabilizare de ardere
prin recirculatie fi nu prin efect Karlowitz. Cu cat unghiul de desprindere va fi mai
mare, cu atat fenomenul de stabilizare se va apropia mai mult de situatia stabilizarii in
foacare largi, cu viteze de ardere mai reduse fi incarcari termice mai reduse ale
camerei de ardere.
Din experimentarile realizate pe o serie de arzatoare tunel conic a rezultat,
fata de viteza normala de ardere stoichiometrica a metanului, o intensificare a
procesului de ardere de cca. 14 ori, ceeace este o cifra normala pentru ardere in focare
tunel. Astfel viteza de ardere ajunge la valori foarte mari, de ordinul 5 m/s. Incarcarea
termica pe sectiune este In aceste condirii qs = 18 MW/m2.
7.9.
REDUCEREA EMISIILOR POLUANTE
Sunt trei parametri care definesc calitatea energetica fi ecologica a procesului

de ardere fi care sunt principalele obiective de masurare in actiunea de audit:
-
excesul de aer a fi temperatura gazelor de ardere la evacuare ;

pierderi energetice prin gradul de imperfectiune a arderii CO, COV, Cfis;
concentratia emisiiilor poluante CO, COV, Cflx, N 0 2 , NOx .
Emisiile de gaze nocive sunt normate, ca valori maxime admise, la arderea

combustibililor clasici. Pentru a exista o unitate in apreciere a noxelor, deoarece un
exces de aer mai mare duce la diluarea noxelor fi poate sa apara o concentrate scazuta
cand in realitate concentratia la gazele nediluate este mare, se precizeaza intotdeauna
concentratia de oxigen in gaze la care se refera norma. Uzual, concentratiile de 0 2 de
referinta sunt 0% , 3% sau 6%.
DacS intr-o analiza de gaze de ardere valoarea masurata de 0 2 este diferita de
cea normata. relatia de reducere la raferinta este:
^ (0 2 nnonn)
^ ( 0 2 mas)
f 2 1 - O ^ n o n n ) / ( 2 1 " 0 2 nii-iv)
Pentru exemplificare fi pentru cunoafterea ordinului de marime a noxelor

acceptabile, se dau in continuare normele de emisii pentru centralele energetice:
192

referinta gaze uscate cu 0 2 = 3% praf 5 mg/Nmc
CO 100 mg/Nmc
S02 5
mg/Nmc
NOx (echiv.N 02) 400 mg/Nmc la P<300 kW
300 mg/Nmc la P>300 kW
Daca analizorul de gaze ofera indicatii in alte unitati de masura decat mg/Nmc
se face transformarea de unitati de masura cu urmatoarele relatii de echivalenta:
1 ppm CO = 1,072 mg/kWh = 0,8 mg/Nmc
1 ppm NOx = 1,575 mg/kWh = 0,488 mg/Nmc
1 ppm S 02 = 0,457 mg/kWh = 0,341 mg/Nmc
Analizorul de gaze este compus dintr-un numar de celule electrochimice de
masura; fiecare celula detecteaza i masoara un anumit gaz. Uzual, aparatura de
masurare curent utilizata in mcercarile de arzatoare i de cazane are urmatoarele celule
electrochimice: CO, 0 2 , S02, NO, NOx. Celulele functioneaza pe baza de difuzie
prin membrana semipermeabila i detectarea gazului difuzat prin tensiunea creeata de
un electrolit intre un catod i un anod. In figura 7.44. se prezinta schema constructiva a
unei celule electrochimice.
1. corpul celulei 2.capac cu orificiu 3. membrana semipermeabila

4. electrolit 5. catod 6. anod 7. milivoltmetru etalonat specific
Fig.7.44. Celula electrochim ica pentru masurarea concentratiilor de gaze
De exemplu functionarea celulei de oxigen are urmatorul principiu:

Gazul de analizat trece peste celula de masura. In gaz (gaze de ardere) exista 0 2
cu presiunea partiala P02 gaz Membrana semipermeabila este permeabila numai la
oxigen. Deci, oxigenul trece prin membrana i ajunge sub ea, unde intalnejte
electrolitul cu care intra in reactie. Electrolitul are o reactivitate mare astfel ca
oxigenul este imediat consumat in reactie i 0 2 sub membrana semipermeabila are
presiunea partiala Poicei = 0 .
In prezenta electrolitului se produce transformarea 0 2 -> 2 (OH)' . Ionul de
oxidril are o sarcina electrica, deci va fi transportat la catodul care este polarizat de o
sursa de curent continuu. In felul acesta ia na^tere o tensiune intre catod fi anod,
proportionala cu numarul de ioni de OH formati, deci cu debitul de 0 2 trecut prin
membrana. Acest debit trece prin membrana printr-un proces de difuzie.
193

Debitul masic difuzat prin mebrana este J = D (P02 gaz - Po2cei) ' S ; unde D
este coeficientul de difuzie fi S suprafata libera a membranei.
Tensiunea intre polii electrolitului V este proportionate cu transportul de ioni
OH de la anod la catod fi deci curentul electric produs de celula este proportional cu
concentratia de 0 2 din gazul analizat.
7.9.1. REDUCEREA EMISIILOR DE CO

Producerea emisiilor de CO poate avea trei cauze:
aer insuficient de ardere

omogenizare imperfecta intre combustibil fi aer
existenta unor suprafate reci in zona de ardere care due la blocarea procesului
de ardere intr-o faza cand arderea nu este terminate
Excesul de aer incorect este prima cauza de functionare a unei instalatii de

ardere cu pierderi energetice importante fi constituie prima masura de reducere a
emisiilor de CO. Excesul de aer trebuie sa fie atat de mare incat la o mari re
suplimentara a debitului de aer sa nu apara o reducere a emisiilor de CO. Totufi, in
cazul cand excesul de aer astfel reglat are o valoare neuzual de mare, exista fi o
defectiune a instalatiei privind omogenizarea combustibil-aer care trebuie luata in
considerare.
O m ogenizare incom p lete aer com bustibil este cauza cea mai frecventa de
emisii mari de CO. O omogeneizare buna se obtine printr-o aerodinamica corecta
care face ca jeturile sa se amestece. De cele mai multe ori o imbunatatire a
omogeneizarii se poate obtine prin marirea turbulentei curgerii in zona de
omogeneizare prin corpuri de turbulizare sau turbionarea in zona de amestec.
Blocarea arderii pe suprafete reci (convective) inainte de term inarea
arderii poate avea o cauza constructiva sau poate fi rezultatul al unor reglaje incorecte
ale instalatiei de ardere. O conditie pentru a evita aparitia de CO in proportie mare in

gazele de ardere este nu numai conditia ca jeturile sa fie complet amestecate inainte de
atingerea peretilor reci, dar fi procesul de ardere sa fie terminat.
In figura 7.45. se arata un caz tipic de blocare a arderii cu emisii ridicate de CO.
194
7.9.2. REDUCEREA EMISIILOR DE NOx

Oxizii de azot din gazele de ardere apar, In principal, din doua surse:
- NOx prompt rezultat din oxidarea azotului legat chimic In combustibil. In toti
combustibilii, gazoji, lichizi sau solizi, exista In cantitati mici azot, N < 1%. Acest
azot oxideaza In procesul de ardere, cand se elibereaza sub forma atomica (radical
liber) din molecula purtatoare. Continutul mic de azot din combustibil nu duce la un
continut semnificativ de NOx In gazele de ardere.
- NOx termic rezultat din oxidarea azotului adus de aerul atmosferic in zona de
ardere. Aceasta emisie are o pondere importanta. Emisiile din oxidarea azotului
atmosferic la temperatura inalta sunt exponential crescatoare cu temperatura de ardere
i formarea lor este ireversibila. Aceasta Inseamna ca daca intr-o zona de flacara a fost
o temperatura foarte ridicata, nivelul de emisii de NOx este cel corespunzator acelei
temperaturi, chiar daca ulterior temperatura a scazut. Ponderea acestei fractiuni de
NOx in gazele de ardere este majora.
Dependenta emisiilor de NOx de temperatura flacarii este aratata in diagrama fig.7.46.
Se remarca in diagrama, caracteristica mentionata anterior, creterea
exponentiala a emisiilor de NOx cu creterea temperaturii in zona de ardere.
La temperaturi adiabatice de ardere a combustibililor, 1800 - 2000 C, emisiile
de NOx vor fi la nivelul 700 ... 1400 mg/Nmc , deci mult peste limita admisa de emisie
la cazane, de ordinul 200 mg/Nmc.
Se observa din diagramele de generare a NOx ca daca temperatura maxima de
ardere se scade sub 1600 C emisiile de NOx intra in limite acceptabile. In aceste
conditii, singura modalitate de a pastra emisiile de NOx la nivelul normelor de emisii
195

este limitarea temperaturii de ardere, de regula la temperaturi sensibil mai mici decat
temperatura adiabata de ardere, la valori sub 1600C.
EMISII DE NOx FUNCTIE DE

TEMPERATURA DE ARDERE
TEM PERATURA DE A R D ER E [C J
Fig. 7.46. Dependenta emisiilor de NOx de temperatura flacarii
Temperatura flacarii este data de relatia:

tfi = (Qcomb-Qrad)/( B -Vg -Cpg)
de unde rezulta
Qrad = 0 -> tn = tt
Qrad 4- 0 -> tn < tt
Qcomb este fluxul de caldura dat de arderea combustibilului: Qcomb = B H i , unde B

este debitul de combustibil i Hi puterea calorica inferioara. Qrad este fluxul de
caldura cedat din zona de reactii de ardere.
Solutii tehnice de reducere de NOx sunt in consecinta urmatoarele:

racirea flacarii cu corpuri de disipare a caldurii;
reducerea temperaturii flacarii prin recirculare de gaze de ardere.
196
Introducere de bare radiante in zona de ardere - fig. 7.47.
Se constata ca prin emisia de caldura de catre barele radiante se produce o

racire a zonei de ardere, deci temperatura de ardere va fi mai scazuta.
Qrad
Fig. 7.47. Introducere de bare radiante in zona de ardere
Recirculare de gaze din focar in zona de ardere

Ca fi in cazul stabilizarii procesului de ardere, unde se aplica recircularea de
gaze in zona de baza a flacarii pentru aprindere, aceasta are efecte fi asupra frontului
de flacara ducand la o temperatura mai scazuta in zona de ardere. Gazele de ardere din
zona finala a procesului de ardere, unde temperatura lor este mai scazuta datorita
transferului radiant de caldura, se recircula spre zona de intrare a amestecului
combustibil. Amestecul de gaze de ardere cu amestecul combustibil face ca
temperatura de ardere tard sa fie mai scazuta, dupa relatia:
tard = ( Vg t, + V r trec) / (Vg + Vr)
(7.94)
unde t, este temperatura teoretica de ardere a combustibilului, tm - temperatura

gazelor recirculate, Vg fi Vr volumele specifice de gaze de ardere fi gaze recirculate.
Un proces similar de recirculatie poate avea loc fi intr-un focar tunel larg,
ilustrat in fig.7.48. Daca spatiile in focar sunt mai mari, se utilizeaza de obicei cilindrii
de dirijare a circulatiei gazelor de recirculare. In acest caz apare fi un efect de racire a
gazelor recirculate prin fluxul de caldura radiat de corpul de dirijare a circulatiei.
Recirculare de gaze de la co spre arzatore
Schema din figura 7.49. arata modalitatea de recirculare a gazelor de ardere, de
temperatura joasa, de la co spre arzator.
Gazele de ardere sunt extrase de la cof cu un ventilator fi refulate printr-o
conducta in corpul final al arzatorului. Este de observat ca, dupa amestecarea aerului
cu combustibilul, se face amestecarea cu gaze de ardere de recirculare inainte de
intrare in cazan i de incepere a procesului de ardere.
197
distanta de
zona de recirculatie
corp de dirijare a
Fig. 7.48. Recirculare de gaze In focarul larg cu corp de dirijare
evacuare gaze
de ardere la cos
Fig. 7.49. Recirculare de gaze de ardere de la co.
198

EfectuI de scadere a temperaturii de ardere datorita recirculatiei poate fi
determinat dintr-un bilant caloric, ilustrat in fig. 7.50.
Fig. 7.50. Schema termica a recirculatiei

Introducerea recirculatiei in functionarea cazanului are o serie de consecinte
asupra transferurilor de caldura din cazan fi asupra regimului de temperaturi. In
schema urmatoare se arata aceste influente:
t anj
b)
c)
j,
t f oc
Vg t
Vg T
J,
Q rad
>1
wg T a conv t k t Qconv T
wg T Ap r t
In focar temperatura va scadea i eficienta suprafetelor de radiatie va fi mai

mica, in schimb in convectiv, datorita vitezelor mai mari de circulate a gazelor de
ardere, transferul de caldura se va imbunatati i eficienta suprafetelor convective
create. Pe ansamblul cazanului fluxul de caldura produs nu se modifica i temperatura
la co a gazelor de ardere are o variatie relativ mica. In aceste conditii i randamentul
cazanului nu va avea variatii semnificative datorita recircularii gazelor de ardere.
Din
sarcina ale
rezerva de
majorat cel
cauza crefterii vitezei de circulate a gazelor in convectiv pierderile de

cazanului cresc mult (cu
patratulvitezei).Deoarece nuexista in general
tiraj, de cele mai multe ori trebuie introdus unexhaustor degaze
sau
existent.
Ardere pe suprafete mari sau catalitice

Arderea pe suprafete mari, de tip plase de otel refractar sau placi ceramice
poroase sau impaslituri impregnate cu saruri catalitice (de platina, iridiu etc) face ca
radiatia suprafetei flacarii sa fie foarte mare i deci temperatura de ardere redusa.
Sistemele se utilizeaza in general la cazane mici, de ordinul < 200 kW,
deoarece suprafetele de ardere instalate sunt mari.
Ca exemplificare, multe cazane cu condensatie de 20 ... 100 kW sunt prevazute
cu arzatoare cu plasa de sarma de otel refractar, sub forma de cilindru sau de calota
sferica. La aceste cazane, cu performante energetice ridicate se urmareste i obtinerea
unor emisii foarte scazute pentru a incadra cazanele in categorii calitative inalte.
199
U m idificarea aerului de ardere - m etoda PA V E (POMPE A VAPEUR D EAU)
In contextul celor doua probleme prioritare pentru toate instalatiile termice

actuale, economia de energie fi protectia mediului, tehnologia elaborata de Gaz de
France, pompa de vapori de apa, tinde sa aiba un camp de aplicare din ce in ce mai
larg. Pompa de vapori de apa (PAVE) este un ultim schimbator de caldura fi masa in
cadrul unui sistem de cazan, permitand largirea campului de valorificare a caldurii
latente de condensare a vaporilor de apa din gazele de ardere, in acelafi timp cu
reducerea substantial:! a emisiilor de NOx. Acest concept, bine adaptat in cadrul
combustiei gazului natural, combustibil atat bogat in hidrogen cat fi foarte curat, poate
fi aplicat in majoritatea instalatiilor termice. In plus, reciciarea vaporilor de apa
realizata de PAVE constituie o tehnica moderna fi economica de reducere a emisiilor
de NOx din gazele de ardere.
PAVE este compusa din trei parti, doua schimbatoare de caldura fi masa tip
scruber fi un schimbator de caldura-condesator.
In condesator agentul primar este constituit de gazele de ardere care incalzesc
un agent secundar (apa) care face parte dintr-un circuit separat de joasa temperatura
(apa calda pentru incalzire cu radiatie de joasa temperatura, etc).
In primui scruber agentul primar este reprezentat de gazele de ardere iefite din
condensator iar agentul secundar este condensul racit provenit din scruberul al doilea
(in urma procesului de incalzire-umidificare a aerului de ardere).
In al doilea scruber agentul primar este reprezentat de condensul cald obtinut de
la condensator fi din primui scruber iar agentul secundar este aerul de ardere necesar
instalatiei de ardere.
Principiu general de functionare al PAVE este prezentat in figura 7.51.
Aasigurarea unei recuperari aproape totala a caldurii evacuate in atmosfera prin
gazele de ardere este obtinut prin trei efecte de recuperare:
- condensarea pe circuitul de apa cu temperatura mai mica de 60 C ;
- crefterea puterii de recuperare prin umidificarea aerului de ardere ;
- preincalzirea aerului de ardere.
Asocierea celor trei principii de mai sus este indispensabila pentru a ajunge la
performantele ridicate ale pompei cu vapori de apa.
Reducerea emisiilor de NOx are ca fundament umidificarea aerului de ardere
prin care se adauga la amestecul combustibil-aer atmosferic o cantitate de vapori,
pana la obtinerea saturatiei aerului cu vapori de apa, care va avea ca rezultat scaderea
efectului termic al arderii fi deci scaderea temperaturii de ardere t , .
200

p o m p A de
VAPORI DE APA
PVA
1. a rza to r 2. cazan
a tm o s fe ric
apa
ca ld a
3. co n d e n sa to r
6. ie ire gaze de ardere
10. ie jir e apa
CAZAN
CONDENSATOR
4. p o m p a de v a p o ri de apa
7. in tra re agent te rm c
11. zo na de evaporare
5. in tro d u c e re de aer
8 .ie ire agent te rm ic 9. in tra re
12. zo na de condensare
13. b u c la de apa
14. b u cla de apa rece 15. c o n d u cta de e c h ilib ra re 16. p re a p lin

19. v e n tila to r 20. a lim e n ta re cu gaz
17. 18. p o m p a
Fig.7.51. Schema functionala a sistemului PAVE

In tabelul 7.8 se prezinta eficienta procesului functie de temperatura aerului
saturat cu vapori de apa introdus in procesul de ardere.
Tab. 7.8. Eficienta procesului de reducere a NOx prin umidificarea aerului
20
40
60
taer [ C]
H20 [g/kg] la saturatie
14,7
4 8 ,8
152
tt [ C ]
1746
1666
1458
NOx [mg/Nmc]
539
331
55
Sistemul PAVE devine economic viabil pentru puteri termice instalate mai mari
de 2MW.
201

7.9.3. REDUCEREA EMISIILOR DE SO,
In cazul utilizarii in instalatii de ardere a unor combustibili cu continut de sulf Tn
masa combustibila, ca urmare a oxidarii in procesul de ardere se produce o poluare
important^ a atmosferei prin eliminarea oxizilor de sulf cu gazele de ardere.
In cele mai multe cazuri, datorita unor materiale cu proprietati catalitice din
combubstibil, din focar i de pe drumul gazelor de ardere, dar mai ales datorita unui
exces mare de aer cu care are loc procesul de ardere, produsul primar S 0 2 trece in S 0 3,
dupa care se produce trecerea la H2S 0 4 in prezenta vaporilor de apa din gazele de ardere,
daca se atinge temperatura punctului de roua pe traseu.
Pentru instalatii energetice mari, reducerea emisiilor de oxizi de sulf se face prin
spalarea gazelor de ardere cu solutii bazice in scrubere amplasate inaintea coului de
evacuare a gazelor.
Pentru instalatii medii i mici, o tehnica de desulfurare economica este cea
utilizand panouri condensatoare. Aceasta tehnica este prezentata mai detaliat in
continuare.
Metoda desulfurarii gazelor de ardere prin condensare fortata la punctul de roua
acid consta in montarea unor panouri schimbatoare de caldura in interiorul coului de
evacuare a gazelor in atmosfera, panouri din tevi racite cu apa pe care condenseaza
vaporii de apa cu acid sulfuric din gazele de ardere. Desigur, conditia de functionare a
unui asemenea panou de condensare este ca temperatura peretelui exterior al panoului sa
fie mai coborata decat temperatura punctului de roua acid al gazelor de ardere.
Combustibilii lichizi industriali CLU $i pacura au in medie continuturi de sulf prezentate
in tabelul 7.9.
Tab. 7.9. Caracteristici pentru combuslibil lichid
CLU tipul
1
2
sulf % (max)
0,5
1,0
putere calorica inferioara
kcal/kg
9980
9690
kJ/kg
41800
40550
3
2,0
4
2,0
9640
40350
9480
39700
Pacura
cu continut redus de sulf
cu continut ridicat de sulf
sulf % (max)
0,6
2,5
pulere calorica inferioara
kcal/kg
9410
9610
kJ/kg
39390
40230
Gazele de ardere provenind din combustibil lichid cu continut de sulf in
compozitie au temperatura punctului de roua data de relatii determinate pe baza datelor
experim ental prelucrate statistic:
tr = 92 + 4,656 (S -l)0-588 +53,13 (a -l,0 5 )<,-297_-0141'4'
pentru un continut de sulf S > 1%, i
202
(7.95)
tr = [92 + 45,2 (a - 1.05)"185]5 + [40+ 61,93 {pHM - 0,738)n'5U5J- (1 - S)
(7.96)
pentru un continut de sulf S < 1%.

Pentru gazele de ardere provenind din carbune cu continut de sulf in compozitie,
temperatura punctului de roua eate data de relatii determinate pe baza datelor
experimentale prelucrate statistic:
tr = 101+ 4,383 (S - i f 588 + 53,13 (a - l,05)l,297_0<,143"v
(7.97)
pentru un continut de sulf S> 1%, i
t = [lOl + 58,3 ( a - 1,15)"'1j- 5 + (- 82,24+182 p
)(l - s)
(7.98)
pentru un continut de sulf S< 1%.

Pentru toti combustibilii cu sulf in compozitie se observa ca temperatura
punctului de roua acid create cand continutul de sulf S(%) este mai ridicat, cand create
excesul de aer a fi cand create continutul de vapori de apa in gazele de ardere, exprimat
prin presiunea partiala a vaporilor in gaze p H20. Se constata ca in toate cazurile de
utilizare a combustibililor sulfurofi temperatura de roua este sensibil peste aceea a apei
de racire a panourilor, utilizata energetic pentru scopuri de incalzire, in care caz
temperaturile sunt 70/90 C , sau pentru preincalzirea apei de alimentare a cazanelor cand
temperaturile sunt 10/70 C .
7.10. GAZEIFICAREA COMBUSTIBILILOR BIOGENICI

O
tehnologie care se afirma din ce in ce mai mult este aceea de gazeificare
combustibililor biogenici. Gazeificarea consista in efectuarea, la baza unui strat inalt, a
arderii combustibilului biogenic, cu procese ulterioare in straturile superioare de
reducere a C 0 2 fi H20 la CO, H2 fi CH4 , obtinandu-se in acest fel un combustibil
gazos care poate avea multiple utilizari energetice.
Gazeificarea combustibilului biogenic aduce o serie de avantaje importante in
raport cu procesul de ardere in focare. Aceste avantaje decurg in special din faptul ca
procesul de gazeificare are loc la o temperatura relativ scazuta, 750 - 850 C, fata de
temperatura de ardere in strat care depafefte 1000 C fi atinge frecvent 1300 C in faza
de ardere a reziduului carbonos.
Dintre avantajele procesului de tratare pirolitica la temperatura joasa, cele mai
importante sunt urmatoarele:
203

in procesul de temperatura mai joasa degajarea de noxe este mult redusa: la
temperaturi de 750-850 C producerea de NOx este de sub 10 mg/Nmc. In acelai
timp nu sunt degajari de praf, datorita pirolizei in strat fix.
piroliza este un proces uor de controlat in exploatare prin pastrarea
constanta a temperaturii in zona de reducere. Aceasta temperatura se pastreaza
constanta prin dozarea insuflarii de aer.
gazele rezultate din gazeificare pot capata o utilizare energetica, in motoare
termice i in procese de ardere, ele avand o putere calorica de peste 1900 kcal/Nmc,
ajungand chiar la 2300 kcal/Nmc.
Rezulta ca tratarea prin gazeificare a este filiera cea mai moderna, actualmente
procesele de piroliza a combustibilului biogenic fiind in general preferate proceselor
de ardere. Solutiile tehnice se refera in special la instalatii de capacitate mare, de tip
regional. In fig. 7.52. se prezinta o schema de ansamblu a instalatiei.
Instalatia de gazeificare cuprinde un reactor in care are loc procesul la o
temperatura stabilita. Pentru obtinerea unui gaz de putere calorica ridicata procesul
este endoterm. Necesarul de caldura este furnizat prin incalzirea aerului de ardere i
prin adaus de combustibil gazos din propria productie a gazogenului. Cenua, rezultata
la o temperatura joasa, 800-900 C, nu este zgurificata i nu contine produse de ardere
incomplete.
Dupa ce gazele de gazogen au cedat caldura materialului brut care intra in
reactor, ele sunt dirijate spre o camera de ardere unde, in prezenta unui aer de ardere
insuflat, se produce arderea lor. Gazele de ardere cu temperatura ridicata cedeaza
caldura intr-un cazan recuperator care produce abur pentru un grup turbina-generator
electric.
Ca in toate instalatiile care trebuie sa fie etanje, un exhaustor amplasat
inaintea cojului asigura o depresiune pe tot traseul pana la buncarul de incarcare.
Un exemplu de astfel de instalatie are o functionare continua de 24 h/24 h cu
un debit de 6 t/h combustibil biogenic. Partea mediana de piroliza are temperatura de
750 C. Camera de ardere a gazelor de gazogen are o temperatura de 1200 C. Cazanul
recuperator lucreaza in limitele de temperaturi ale gazelor de ardere 1200 -> 250 C i
produce 25 t/h abur la 32 bar i 250 C care este dus la grupurile turbo-alternatoare.
204
1
2
3
4
tub de gazogen
cam era de ardere
diafragm e
evacuare gaze
5
6
7
8
tub de gaze gazogen

arzator m ixt
tub de flacara
gratar de cenu$a
9
10
11
12
tub de aer rotitor

intrare deeuri
zona de uscare
zona de gazeificare
Fig. 7.52. Instalatie de gazeificare a combustibililor biogenici
205
13
14
15
16
zona de ardere
zona de cenua
evac. cenua
apa de racire

PROCESE COMB1NATE DE PIROLIZA-ARDERE
In instalatie procesul se realizeaza Tntr-un tub de piroliza Tncalzit Tntr-un focar
ciclon cu camera de postardere. In fig. 7.53 se prezinta schema instalatiei de pirolizaardere.
1. buncar ; 2. sertar de etanare ; 3. marina de maruntire ; 4. piston hidraulic ;

5. tub de piroliza; 6. camera de racire ; 7. focar turbionar ; 8. admisie de aer ;
9. ventilator de aer ; 10. arzator de combustibil auxiliar ; 11. camera de postardere ;
12. cazan recuperator ; 13. focar ; 14. tub de Tntoarcere; 15. fascicol de tevi.
Fig. 7.53
Schema de ansamblu a instalatiei de piroliza-ardere
Tubul de piroliza este alimentat cu combustibil printr-un transportor melc cu

turatie variabila sau cu piston hidraulic. Viteza de Tmpingere este astfel reglata meat sa
se obtina Tncarcarea focarului cu debitul de combustibil necesar functionarii Tn regim.
Combustibilul ajuns Tn tubul de piroliza, care are pereti i la temperatura de cca.
900 C, se Tncalzete i Tncepe sa degaje volatile. Volatilele, cu un continut ridicat de
CO, H 2, CH4, tree spre capatul deschis al tubului de piroliza unde vor intra Tn focarul
ciclon. Alimentarea cu aer existenta Tn aceasta zona i turbulenta foarte mare creeata
de jetul de aer turbionat care patrunde Tn focar cu viteza mare, face ca volatilele sa se
amestece intim cu aerul necesar arderii i sa se produca arderea la o temperatura
ridicata, de ordinul 900 - 1000 C. Temperatura de ardere este controlata prin excesul
de aer. S-a determinat teoretic i experimental ca se poate varia continutul de 0 2 Tn
intervalul foarte larg, 3% - 12%, asigurandu-se Tn toate cazurile o ardere de foarte
buna calitate i un transfer de caldura adecvat Tn interiorul focarului spre tubul de
piroliza.
206

Pe masura ce se degaja volatilele, in procesul de piroliza se formeaza si cocsul,
care constituie reziduul solid carbonos. Reziduul carbonos constituie aproximativ 20%
din debitul initial alimentat, restul de 80% fiind transformat in volatile.
Cocsul fiind de constitute marunt poros (tebuie imaginat ca fiecare bucata
individuals de combustibil devine un masiv de cocs), nu impiedica deplasarea
volatilelor spre capatul de iefire. Pe masura ce cocsul se acumuleaza in tubul de
piroliza este i el impins spre capatul liber de iesire al tubului. Viteza lui de inaintare
este foarte mica, datorita debitului mic i s-a observat ca exista o mare cantitate de
carbon din cocs care arde chiar in zona finala a tubului de piroliza prin difuzia naturala
a oxigenului din mediul focarului spre zona interioara a tubului.
Cocsul cade in focarul ciclon si datorita centrifugarii puternice, data de aerul
introdus tangential cu viteza mare, se fixeaza pe peretii focarului i carbonul arde
complet. Numai fractiile foarte fine de ce n tra sunt antrenate mai departe cu gazele de
ardere. La capatul focarului ciclon este un prag conic care obtureaza aproximativ 50%
din sectiunea de ieire. Rolul acestui prag este sa accelereze gazele de ardere in aceasta
regiune i, prin turblenta foarte ridicata realizata, sa se asigure o ardere totala a
combustibilului in faza gazoasa.
In centrul focarului ciclon, in tot timpul functionarii, tubul de piroliza primete,
prin radiatia peretilor focarului (care au practic temperatura gazelor de ardere, de 9001000 C) i prin convectia intensa a gazelor de ardere, un flux de caldura care il aduce
la o temperatura apropiata de cea din interiorul focarului, astfel ca procesele de
piroliza a de$eului decurg la temperatura optima de 850-950 C.
Antefocarul de piroliza-ardere se poate dezvolta constructiv pentru debite de
combustibil de la 25 kg/h pana la 250 kg/h, ceeace corespunde alimentarii unor cazane
cu puteri cuprinse intre 100.000 kcal/h i 1 Gcal/h (cca. 100 kW pana la 1 MW).
7.11 .SISTEME DE ARDERE A COMBUSTIBILULUI DE TIP BIOGENIC.
Energetica instalatiilor se desfaoara in contextul Strategiei Europene cunoscuta
prin simbolul 20/20/20 reprezentand tintele de reducere a consumului de energie si a
emisiilor de C 0 2 cu 20% panS in anul 2020, in raport cu anul 1990.
Una din cele mai eficiente actiuni este fara indoiala, desvoltare puternica a
energeticii bazate pe combustibili biogenici care, fiind regenerabili printr-un ciclu
inchis, nu constituie poluare cu C 0 2 .
In conditiile mediului topogeografic existent, se apreciaza ca Romania are un
potential energetic ridicat de biomasa, evaluat la circa 19% din consumul total de
resurse primare la nivelul anului 2000.
In figura 7.54 se prezinta sugestiv ciclul C 0 2 in natura i justificarea faptului ca
arderea biomasei nu este o poluare cu C 0 2 a mediului.
TEHNICILE DE ARDERE ALE COM BUSTIBILULUI LEMNOS
IN BUCATI MARI
Se disting doua categorii mari de instalatii de ardere a materialului lemnos:

arderea lemnului in bucati mari
arderea lemnului tocat sau a peletilor
207

Arderea lemnului in bucati mari este specifica pentru unitati energetice mici
datorita avantajului de a nu fi necesare instalatii speciale de stocare i de manevrare a
combustibilului. Principalul dezavantaj al acestui sistem de ardere a lemnului este ca
nu permite o automatizare completa a procesului de ardere. alimentarea cu lemne
trebuind sa fie facuta manual la intervale scurte de timp.
Nulricnli
Rad tafia
so fa rl
BiomasS
il
t
Ardere
6 C O 2+ 6 H jO 6 0 2 ~ C tlH ^ Ok 6CO ; + 6H <0-E ncrgic~C i;nu:}5
6
L.
Clorcifill
Fig. 7.54. Ciclul C i CO 2 in natura

Fata de tehnica de ardere directa, de jos in sus, a lemnelor, tehnica de ardere
inversa, de sus in jos, denumita $i ardere cu gazeificare, are avantaje semnificative care
fac ca acest tip de ardere sa fie actualmente preferat in majoritatea sistemelor de ardere
de putere 10.. 100 kW. In fig.7.55 i 7.56. se prezinta cele doua tipuri de ardere.
Ca principiu general, la arderea directa in strat, aerul primar de ardere produce
prin combustie un debit de gaze de ardere ce strabate stratul si duce la aparitia
diverselor faze de ardere (ardere reziduu carbonos, devolatilizare i incalzire cu
uscare) in toata masa de combustibil ce formeaza o arja de alimentare. Rezulta la
partea superioara a stratului un debit de gaze de ardere incompleta in amestec cu
substante volatile combustibile i umiditate. Acest debit de gaze combustibile, rezultat
practic din intreaga grosime a stratului, priincite aerul secundar de ardere i genereaza
gaze de ardere completa. Concluzia este ca in regimul normal de lucru al gratarului
apare fenomenul de ambalare a stratului, adica progresarea arderii in toata masa
208

stratului, cu aparitia unei sarcini termice care depaete sarcina termica proiectata a
cazanului. Rezultatul este depfifirea temperaturii maxime a apei din cazan chiar i in
conditiile unor sisteme mecanice de introducere a aerului de ardere i poate duce chiar
la aparitia situatiei de avarie de supratemperatura. Pentru a evita acest fenomen trebuie
redusa grosimea stratului de combustibil, ceeace duce la arje cu timp scurt de
acoperire a necesarului termic.
In cazul tehnicii de ardere inversa, sau ardere cu gazeificare, datorita
propagarii frontului de flacara in contracurent cu aerul de ardere, fenomenul de
aprindere necontrolata a stratului nu mai apare, ceeace permite realizarea unor rezerve
semnificative de combustibil printr-o grosime foarte mare de strat in focarul cazanului,
care capata astfel i rol de buncar. Prin aceasta se realizeaza autonomii de functionare
cu o incarcatura de pana la 12 ore de functionare normala.
Fig. 7.55. Focar cu gratar cu ardere

directa a stratului de lemne
Fig. 7.56. Focar cu gratar cu ardere

inversa a stratului de lemne
1. corp cazan cu pereti raciti cu apa 2. gratar

3 strat de lemne 4. insuflare de aer de ardere
5. zona de ardere a cocsului 6. camera de ardere a
produselor de gazeificare 7. insuflare de aer secundar
1. corp cazan cu pereti raciti cu apa

2. gratar 3. buncar de lemne 4. insuflare de aer
de ardere 5. zona de aprindere a lemnelor
6. camera de ardere a produselor de gazeificare
7. tntoarcerea gazelor 8. tevi In drumul convectiv
O
problema specifica arderii lemnului este necesitatea introducerii de ae
secundar in faza finala a procesului de ardere. Explicatia consta in aceia ca un cocs la
temperatura inalta, adica patul de jar, are un efect reducator foarte putemic. Efectul
reducator este descompunerea C 0 2 in CO dupa o relatie heterogena de tipul:
C + 0 2 = C 02
; C + C 0 2 = 2 CO
Prima relatie este relatia de ardere a carbonului, iar a doua este reducerea, in
prezenta carbonului la temperatura inalta, a bioxidului de carbon in oxid de carbon.
209

Reactiile sunt practic simultane dar intensitatea celei de a doua reactii, cea de reducere,
depinde de temperatura stratului de cocs: cu cat este mai ridicata temperatura cu atat
reducerea este mai puternica. In tabelul 7.10. se prezinta constanta de echilibru functie
de temperatura reactiei hetrogene de reducere a carbonului
C + C 0 2 <=> 2 CO i
proportiile de CO i C 0 2 in gazele de ardere in prezenta carbonului la diferite
temperaturi.
Din analiza tabelului rezulta ca, deoarece totdeauna un strat de jar are o
temperatura de 1000-1200 C, din stratul de cocs vor rezulta gaze de ardere cu
proportie de 92 ... 97% CO. Oxidul de carbon, pentru a obtine o ardere completa,
trebuie sa primeasca oxigen din spatiul de deasupra stratului de carbon, deci un aer
secundar. Fenomenul fizic al arderii stratului, prin traversarea de catre aer a unui pat
de jar, face imposibila arderea completa. Oricat aer ar fi introdus, acesta nu va face
altceva decat sa activeze procesul de ardere dar proportia de CO va fi totdeauna
ridicata, conform legii echilibrului chimic.
1000
1200
V C 0 2=1 - V C O = 0,0565
V C 0 2=1 - V C O = 0,283
V C 0 2=1 -> VCO = 0,998
V C 0 2=1
V C O = 2,75
V C 0 2=1 - V CO = 6,34
V C 0 2=1 - V C O = 12,72
V C 0 2=1 ^ VCO = 38,09
sR
94.66 %
78 %
40,1%
26,7 %
13,6 %
7,3 %
2 ,6 %
5,34 %
22 %
49,9 %
73,3 %
86,4 %
92,7 %
97,4 %
to
0,0032
0,00801
0,998
7,587
40,197
161,89
1451
co%
500
600
700
800
900
t[C ]
FT
Tabelul 7.10. Constanta de echilibru kco=(V co)2/(Vco 2) functie de temperatura

reactiei hetrogene de reducere a carbonului C + C O 2 O 2 CO i
proportiile de CO $i C 0 2 in gazele de ardere
In cazul arderii inverse, arderea cu gazeificare, stratul de jar de temperatura

ridicata se gasejte ca un start subtire pe partea inferioara a lemnului, dupa cum se arata
in fig. 7.57.
Fig. 7.57. a. Strat de lemne cu ardere inversa
Fig. 7.57.b. Vedere a stratului de jar pe

fata inferioara a lemnului
210

Un debit suficient de aer traverseaza zona foarte subtire de ardere i astfel, cu
toate ca este prezent fenomenul de reducere din statul de cocs, o cantitate suficienta de
oxigen ajunge sub gratar Tn camera de ardere a gazelor de gazeificare pentru arderea
volatilelor care s-au produs Tn straturile superioare i pentru arderea completa a
oxidului de carbon rezultat din stratul de cocs.
Datorita acestor particularitati fu n ctio n al, cazanele cu combustibil solid cu
ardere inversa au distributia aer primar / aer secundar Tn domeniul 100% / 0% ... 60%
/ 40% spre deosebire de sistemele cu ardere directa care au acelai raport variind Tn
domeniul 50% / 50% ... 40% / 60%.
Camera de apa
Aer primar
1 00% -60%
Strat de
combustibil
Post-ardere
primara
Aer secundar
0 % - 40 %
Post-ardere
secundara
(cu stabilizarey
Zona jamotata
( gratar activ)
Produse de
ardere completa,
Sectiune de
trecere a
produselor de
gazeificare
Corp refractar
Fig. 7.58. Schema functionala de ardere la solutiile cu duza

de trecere a produselor de gazeificare
Sistemul de ardere inversa a combustibilului solid Tn strat aduce i o serie de
alte avantaje importante.
Din punct de vedere al calitatii arderii, deoarece insuflarea de aer secundar se
realizeaza de obicei concentrat, aa cum reiese din schema functionala din figura 7.58 ,
pe o zona de sectiune redusa (sectiunea de trecere dintre buncarul ce are la baza zona
de ardere i camera focar racit de ardere a produselor gazoase), se realizeaza o
amestecare foarte buna cu produsele din camera de gazeificare, asigurandu-se
necesarul de aer de ardere Tn conditiile unor excese de aer scazute.
Chiar daca arderea se realizeaza numai cu aer primar, prin accelerarea debitului
combinat de aer Tn exces cu produse de ardere incompleta i volatile, la trecerea prin
reducerea de sectiune, se realizeaza de asemenea conditii favorabile de amestecare, ce
creeaza premizele unei arderi complete la excese de aer mici. Adaugand elementul de
211

stabilizare a arderii constituit de temperatura ridicata a canalului detrecere
i
posibilitatea, Tn camera de ardere racita, de dirijare a gazelor de ardere peste suprafete
refractare fierbinti, rezulta o reducerea substantiate a COV nearse eliminate cu gazele
de ardere i un nivel de concentratii de oxid de carbon comparabile cu cele
caracteristice arderii combustibililor gazoji Tn sisteme autoaspirante.
Din punct de vedere functional, deoarece prin caracteristicile particulare
sistemului, oprirea procesului de ardere este aproape competa prin oprire insuflarii de
aer, spre deosebire de arderea directa Tn strat unde oprirea insuflarii de aer nu duce i
la oprirea degajarilor de volatile din strat, rezulta posibilitatea unui control i a unei
asigurari a cazanelor mult mai stricte i eficiente.
PRELUCRAREA 1 ARDEREA DE$EURILOR LEMNOASE

Provenienta acestor deeuri este diversa, cele mai importante surse de masa
lemnoasa fiind:
rumegu, talas si praf de lemn de la instalatii industriale de prelucrare a

lemnului;
crengi, coji de copac, copaci nevalorificati din exploatarile forestiere.
joarde de vita de vie, rezultate din tunderea viilor;
paie de cereale.
Pentru a aduce deeurile la o forma valorificabila superior energetic este

indicata o prelucrare mecanica prin brichetare sau peletizare. Rumegusul se poate
prelucra mecanic daca umiditatea materialului W nu depaete anumite limite, de
ordinul 12 % pentru peletizare i 18 % pentru brichetare. La umiditati mai mari se
ataeaza sistemului de prelucrare mecanica un uscator, cu tambur rotitor sau cu strat
fluidizat.
Deeurile lemnoase cu dimensiuni mai mari, crengi, paie, joarde etc. pot fi
tocate mecanic Tn maini rotative de deichetat care, cu un consum foarte mic de
energie exterioara fata de valoarea energetica produsa, le aduce la dimensiunea
necesara prelucrarii finale.
Prin peletizare se obtin urmatoarele avantaje, fata de rumegu:
micjorarea spatiului de depozitare de cca. 10 ori;

Tmbunatatirea conditiilor de curgere a materialului granulat
Tmbunatatirea posibilitatii de dozare;
eliminarea formarii de bolti Tn silozuri sau instalatii de transport;
marirea densitatii energetice volumice [ kcal/m J de masa solida combustibila;
scaderea umiditatii;
rezistenta la factorii de mediu.
212
FOCARE PENTRU RUMEGU

Pentru cazane mici, din domeniul cazanelor de incalzire, arderea rumcgusului
se face pe palnii Stocker sau in pat semifluidizat. Instalatia de ardere in strat
semifluidizat a rumeguului, cu o intensitate mare de ardere, cu insuflarea aerului cu
viteza mare i fara a ajunge la arderea in strat fluidizat, poarta deumirea de ardere in
statat semifluidizat.
La solutia constructiva de gratar Stocker, gratarul este o cuva de tip albie,
alimentata in partea inferioara cu combustibil printr-un melc antrenat electric. Aerul de
ardere primar este introdus prin peretele conic al cuvei iar aerul secundar deasupra
stratului prin jeturi laterale. Debitele de aer pot fi reglate independent. Debitul de
combustibil se poate regia prin modificarea turatiei melcului de alimentare sau facand
alimentare discontinue In fig. 7.59 este prezentata schita unui gratar Stocker.
Alimentarea cu rumegu se face cu un melc cu diametral de cca. 100 mm,
antrenat cu o turatie de cca.20 rot/min. Alimentarea depaete cu cca. 10 % capacitatea
maxima de ardere a focarului.
Alimentarea cu aer se face de preferinta cu doua ventilatoare: unui pentru aer
primar i altul pentru aer secundar. Reglajul debitului de aer se poate face la fiecare
ventilator cu o clapeta fluture.
In functionarea cu rumegu cu granulatie mare (tala), avand o permeabilitate
foarte buna la aer ca urmare a lipsei aproape totale a fractiei de praf, se ajunge la
obtinerea unor incarcari mari ale suprafetei de ardere. Cu deseuri de lemn de fag,
avand un continut de marunt sub 2%, capacitatea de ardere a gratarului este de 150 180 kg/(m h) , deci o incarcare tripla fata de cea uzuala pentru rumegu de granulatie
fma.
Temperatura minima in focar trebuie sa fie de 650 C, in conditii de alimentare
cu aer primar cu un debit de 20% i aer secundar 80%. Temperatura optima la capatul
focarului trebuie sa fie in general 750-850 C pentru a obtine o ardere completa a
volatilelor in volumul focarului deasupra stratului. Inaltimea flacarii de volatile este de
cca. 300 - 500 mm.
La arderea in strat semifluidizat, prin strat se introduce un debit mare de aer,
peste 50%, astfel ca particulele fine de combustibil incep sa pluteasca deasupra
stratului. Aceste particule fine sunt fie din granulatia initiala a combustibilului, fie din
particule mai mari care au ars in stratul fix i i-au redus dimensiunile. In concluzie,
arderea in pat semifluidizat se impune la dejeul cu fractie fina > 50%.
213
1. Element de gratar ; 2. Orificii de introducere aer primar in strat; 3. Snec de alimentare cu rumegu;
4. Pipe de introducere aer secundar de ardere; 5. Placa din beton refractar.
Fig. 7.59 Schita uni gratar Stocker
FOCARE PENTRU PELETI DE RUMEGUS

Peletii de rumegu? pot fi ar$i tot pe gratare de tip Stocker, actualele solutii
constructive realizate in tara noastra fiind pentru debite calorice de pana la 150.000
kcal/h, respectiv 35 kg/h peleti.
Pe gratarele cu peleti se obtin urmatoarele performante:
incarcare cu combustibil a gratarului 50 -2 0 0 kg/(h-m2)
mcarcarea termica a gratarului 250.000 - 950.000 kcal/(h-m2)
mcarcarea termica a focarului 100.000 - 450.000 kcal/(h-nr)
exces de aer a = 1,5 - 1,8
ardere incompleta CO < 1000 ppm; indice de fum < 1.
In fig. 7.60. se prezinta o solutie de cazan de putere mica cu arzator frontal de peleti.
214
Fig. 7.60. Cazan de putere mica cu arderea peletilor cu arzator frontal.

Un alt sistem de focar este cel cu alimentarea combustibilului prin cadere de sus
pe conul de ardere. In fig. 7.61 se prezinta o astfel de solutie constructiva.
Fig. 7.61. Focar cu alimentare superioara
215
ARDEREA RUMEGUULUI IN FOCARUL TURBIONAR

Pentru rumeguul ars in suspensie focarele turbionare i focarele ciclon
reprezinta sisteme de ardere intensiva.
Focarul turbionar asigura arderea rumeguului in suspensie, intr-o camera cvasi
adiabata, unde, datorita starii de suspensie i turbulentei ridicate, particula are o viteza
relativa mare fata de aerul de combustie. Turbulenta foarte mare a mediului i
temperatura inalta due la o ardere cu viteza mare i o ardere practic completa, cu exces
mic de aer i emisii mici de noxe.
In fig. 7.62. se prezinta o schema a unei instalatii de ardere focar turbionar.
Focarul turbionar se cupleaza la un cazan cu focar camera, focarul camera al
cazanului avand numai rolul de postardere i de transfer de caldura prin radiatie.
1. Corp cilindric;
4. Melc de alimentare
7. Clapeta de reglaj aer primar;
10. Clapeta aer secundar;
13. Jet de gaze de ardere;
2. Placa de baza;
5.Strat ascendent semifluidizat
8. Camara de racire;
11. Jet de aer secundar;
14. Capac antefocar;
216
3. Placa de baza gaurita

6. Jet de aer primar;
9. Jet de aer secundar
12. Canal de gaze;
15. arniere

8. ELEMENTE DE CALCUL SPECIFICE
CAZANELOR DE APA CALDA SAU ABUR
8. 1. B ILA N JU L TERMIC GENERAL AL CAZANULUI
Bilantul termic la cazanului, expresie a principiului conservarii energiei, pune
Tn evidenta fluxurile de caldura introduse, fluxurile utile i pierderile de caldura ale
cazanului fata de conturul de bilant i permite calculul randamentului termic si al
consumului de combustibil.
1. Cazan
8. Alimentare cu combustibil
3. Gratar
4. Suprafete de schimb de
caldura
5. Evacuare cenu$a i zgura
6. Contur de bilant
Fig. 8.1. Conturul de bilant la un cazan cu arderea combustibilului solid Tn strat pe gratar
Conturul de bilant Tncadreaza suprafata exterioara a peretilor cazanului.
Temperatura de referinta este temperatura mediului ambiant sau cea normala. Ecuatia
bilantului termic al cazanului se serie sub forma :
Q, + Qu = Qut + Qmec + Geos + Qch + Qex, + 2,v (kW)
(8. 1)
unde :
Qc
- este debitul de caldura disponibila a combustibilului;
Qa
- debitul de caldura adus de aerul utilizat la arderea combustibilului;
Q ut
- debitul de
caldura utila produs de cazan;
Qn^
- debitul de
caldura pierdut prin ardere incompleta de natura mecanica
(este specific numai combustibilului solid);

Q eh
- debitul de
caldura pierdut prin ardere incompleta de natura chimica;
Q cos
- debitul de
caldura pierdut prin evacuarea gazelor de ardere pe co ;
Q ext
- debitul de
caldura pierdut prin peretii exteriori ai cazanului.
Q,:cn
- debitul de caldura pierdut prin evacuarea produselor solide de ardere din

cazan (este specific numai combustibilului so lid ).
217

RA N D A M E N T U L TERM IC A L CA ZA N U LU I
Randam entul term ic al cazanului poate fi d e te rm in a t:
a) la un cazan fn functiune. cand, prin mastirari. se determ ina
tja
Qm si Qc :
= ^ 1 0 0 {%]
(8,2)
b) in faza de proiectare, cand se im pune, ca data de proiectare, sarcina term ica

utila. tem peratura gazelor de ardere la cos etc. $i se calculeaz3 :
Q - YQ
In
^
= 1 - X , <l] = 1 ( ? c M + ? * + q,nec +
+ Veen ) [ '
unde qj reprezinta pierderile specifice (relative fata de (2, ) de caldura.

In cazul general al unui cazan fn faz0 de prototip, dupa ce s-a determ inat
randam entul term ic de proiectare acesta va trebui validat de m cerearile term otehnice
realizate conform standardului specific tipului constructiv de cazan. Randam entul
declarat de functionare al cazanului respectiv nu va putea
difere cu mai mult de 1%
fata de cel obtinut In cadrul Incercarilor tem otehnice de tip, IncercSri ce se efectueaza
m laboratoare independente acreditate Tn acest scop.
Pierderi specifice de caldura prin ardere incom pleta de nan in 5 m ecanicd { Cfm et)
Acest tip de pierdere de caldura reprezinta pierderea prin nearderea carbonului
din com bustibil cazut sub gratar, Tnglobat in zgura sau antrenat cu c e n ffa zburafoare
cazuri Tn care, din lipsa conditiilor de ardere. acesta nu mai poate elibera caldura de
reactie. De aceea aceasta pierdere de caldura este specifics numai pentru cazul arderii
com bustibililor solizi pe gratar fix sau m obil (pentru com bustibili lichizi i gazo?i
< l,n e c = 0 )
,,
-*.*
i r\f\
..
sau expnm at in procente I..-, i
IUU
unde :
B * este consum ui de com bustibil (kg/s) :
H, - puterea calorica inferioara a com bustibilului (k g /k g ).
Pierderea specifics de caldura q raei. se determ ina cu relatia :
100 - c .
32657 A
- + a.
100- c
218
100-c,
100
(8.4)

unde cij este procentul de participare Tn cenue a diferitelor fractiuni
= 100) i
Cj este continutul procentual de carbon fix din fractiunea ar Valorile medii orientative
se prezinta in tabelul 8. 1. pentru combustibil lignit pe diverse tipuri de gratare.
Cu A se noteaza procentul total de cenuse din combustibil.
Tabelul 8.1.
Cazut sub gratar
Com bustibil i sistem de ardere
Lignit
Lignit
Lignit
Lignit
Lignit
pe gratar fix plan

pe gratar tnclinat fix
pe gratar cu impingere directa
pe gratar cu impingere rasturnata
macinat ars tn stare pulverizata
Inglobat tn
zgura
Antrenat cu
cenuja
zburatoare
a sb
^caz
CcUZ
a zg
4
2
15
20
0
10
10
4
10
-
76
78
55
50
10
15
15
10
10
10
20
20
30
30
90
8
4
4
3
In mod normal qmec poate avea valoarea cuprinsa tn intervalul 5 - 12% pentru
carbuni i 0,5 4-1% pentru lemn i vegetale uscate.
Consumul efectiv de combustibil (B) va fi :
B =
[kg/s]
(8.5)
Pierderi specifice de caldura prin evacuarea gazelor de ardere la co$ (
sau q2 )
Se determina cu relatia :
_ Qm - Qa .
I cos _
..., ,
_ ----CYAV---------_ j Q Q J
Lens
. . , _
in valon absolute sau,
B *H
explicitand termenii rezulta:
<?co,s= 1
Hi
unde :
I g cm se obtine din diagrama I - t pentru CCats i temperatura t cos ;
219
<8-6)

t cos - este un parametru care se stabile^te prin calcule economice, dar pentru
inceperea calculului se aproximeaza la valori uzuale functie de tipul cazanului.
Astfel, la cazanele de abur, functie de temperatura de saturatie a apei din cazan (ts) $i
de debitul de abur D/, [t/h] :
Pentru cazane fara suprafete auxiliare (economizor, premcalzitor) :
50
(8.7)
Pentru cazane cu suprafete auxiliare:

( 8 .8 )
Pentru cazane de apa calda sau fierbinte :

?cos = tum + (8 0 + 120) [Cj unde tam
(8.9)
I aer reprezinta entalpia aerului de ardere, la temperatura ambianta (ta=20C) i

se determina cu relatia :
[kJ/ m l ] sau [kJ/kg]
(8. 10)
cu cpu= 1,2 9 7 1 \k J h n 'NK | se obtine:

Cpa
ta =
ia e r
( 8. 11)
= 25,942 [kJ/ nrN ]
In calculul cu calduri specifice, pierderile de caldura prin evacuarea la co se

determina cu relatia:
( 8 . 12 )
(daca se admite qmec=0)

cu
(8.13)
^ccs = K c w (feos ~ t a ) + ( 0 CW - 1 ) V0c pa (tces- t a)\
Relatie prin care se pune in evidenta :

pierderea de caldura prin cantitatea minima de gaze rezultate din ardere;
pierderea de caldura suplimentara prin aerul m exces.
220
(8. ]4)
Aceste pierderi specifice de caldura au valori uzuale de 5+12 % in functie de

tipul instalatiei de ardere, de natura combustibilului i de tipul cazanului.
Pierderi specifice de caldura prin ardere incompleta de natura chimica ( q ci, sau
Aceste pierderi de caldura apar datorita faptului ca omogenizarea amestecului

combustibil-aer de ardere nu poate fi perfects oricat de performanta ar fi instalatia de
ardere. Astfel ca, realizand chiar si amestecuri cu exces de aer, in gazele de ardere
rezultate se gasesc componente gazoase de ardere incompleta, combustibile, ca: CO,
H2, CH4 etc.
qch = = 1~ q,,WL ( 126,36 CO + 107,98 H, )V

B* H
H
(8 15 )
La proiectarea cazanelor se pot admite urmatoarele valori orientative pentru q ch:

-
in cazul utilizarii unei instlatii de ardere performante:
<?,-/,=0 ;
la focare cu ecranare mica (calde):
<2cfl =0,005
la focare cu ecranare medie:
^ = 0 ,0 1 ;
la focare cu ecranare puternica (reci):
cjch =0,015
la focare cu gratare
qch =0,02 .
Pierderi specifice de caldura prin perefi exteriori (q ext sau q$)

Se determina cu relatia :
Q,u
q'xt
B* H j
B*Hi
<8J6)
unde:
tpi - temperatura medie a unei suprafete exterioare i a cazanului;
Si - marimea suprafetei exterioare , j a cazanului;
CCi - coeficientul de schimb de caldura la surafata exterioara i a acazanului.
Relatia (8.16) poate fi utilizata numai pentru un cazan existent pentru care s-au
determinat, in functionare la sarcina nominala, temperaturile pe suprafetele exterioare
ale acestuia.
In faza de proiectare se utilizeaza relatii experimentale:
qex,= 5,4643 10-~~-Dh'655' - pentru cazane de abur fara

suprafete anexe (D/, - debit de abur ft/h]);
221
(8.17)
CURS DE APARATE TERAAiCE

-0,5185
qext= 5 ,8797 10- D h

pentru cazane de abur cu
suprafete anexe (D/, - debit de abur [t/h]);
(8.18)
q ext= 4 ,6 1 6 7 10- ~-Qmw - pentru cazane mari de apa calda sau

fiebinte (Q m w = 0,1 + 6 MW). Q m w ~ sarcina
termica a cazanului exprimata in MW;
(8.19)
pentru cazane de apa calda sau fiebinte, mici i mijlocii

(Q <1000kW), se poate aprecia pentru qext o valoare in
intervalul (0,5+1,5 %) in functie de gradul de izolare termica
dorit.
Pierderi specifice de caldura prin evacuarea produselor solide din cazan (qcen sau q6)
Acest tip de pierdere de caldura reprezinta caldura evacuata odata cu cenua i
zgura (produsele solide ale arderii combustibililor solizi), la o temperatura mai ridicata
decat cea de referinta de bilant. De aceea aceasta pierdere de caldura este specifica
numai pentru cazul arderii combustibililor solizi (pentru eombustibili lichizi i gazoi
(jcen = 0 )
A
Cf e n
- a sb
( 8 . 20 )
C p e v ^ e v - O
100 H
unde :
cpev - este caldura specifica medie a produselor evacuate (cenue i zgura) conform
tabelului 8.2.
tev - temperatura de evacuare a produselor solide
Tabelul 8.2. Caldura specifica medie a zgurii (cenujii)
t ( 0C)
100
200
400
600
800
1000
cpev(kJ/kgK) 0,801 0,842 0,899 0,930 0,956 0,980
1200 1400
1,001 1,130
1600
1.172
1800
1,212
In mod uzual pierderile specifice de caldura q cen nu depaêsc 3 % .

Pentru un cazan ce utilizeaza combustibil solid, randamentul termic de
proiectare al cazanului va fi:
^
1 ~ ( Cl m ec +
C1 cos + <lch +
Clev
( 8 .21 )
cu valori uzuale in intervalul 0,7-0,85.

Pentru un cazan ce utilizeaza combustibil lichid sau gazos, randamentul termic
de proiectare al cazanului va fi:
222
( 8 . 22 )
V ~ 1 (4coS + Clch + 4 ext )
cu valori uzuale in intervalul 0,88+0,93 (cazane clasice fara condensare a vaporilor de

apa din gazele de ardere).
CONSUMUL DE COMBUSTIBIL
Consumul de combustibil, pentru cazanele ce produc abur este :
unde: cu D s-a notat debitul de abur al cazanului [kg/s] (dat prin tema de proiectare);
un mod de exprimare tehnic curent al debitului de abur al cazanului este " D / ,
masurat in [t/h| i astfel:
D = Z)/,- 0,278
[kg/s].
i - entalpia finala a aburului la evacuare din cazan [kJ/kg];

io - entalpia initiala a apei de alimentare a cazanului [kJ/kg];
i0 Cpa tai = 4 ,186- tai [kJ/kg]
Cpa - caldura specifica a apei; ta/ - temperatura apei de alimentare a cazanului
i
i - entalpia apei i a aburului, la saturatie [kJ/kg] ;
Dp
- debitul de purje (kg/s) pentru care se admite D p =(0,03+0,05) D
Purjarea cazanului se face pentru a scadea periodic duritatea apei din cazan sub
limita admisibila peste care sarurile de Ca i Mg incep sa se depuna pe suprafetele de
schimb de caldura.
Fara purjarea, permanenta sau periodica, a acestui debit Dp de apa la saturatie,
cazanul nu ar putea functiona in mod continuu i, de aceea, se considera caldura
evacuata cu purja ca fiind tehnologic utila.
Pentru aburul umed, cu titlul % entalpia i se calculeaza cu relatia :
(8.24)
Pentru cazanele mari la care arzatoarele utilizeaza abur saturat ca agent motor
pentru injectia combustibilului lichid :
R * _ D ( i ~ i0 ) + D r U ' - i 0 )
(8.25)
V H , - W inj( i " - i 0)
223

Wij - debitul relativ de abur utilizat de catre injectorul de combustibil lichid
[kg.abur/kg.combf
Pentru cazanele de apa calda sau fierbinte se da, prin tema, debitul de caldura
utila produs de cazan (sarcina termica a cazanului), Q [kW] i asfel se poate determina
consumul de combustibil al cazanului:
B "~
[kg/s, m3N /s]
i]H
(8.26)
Pentru cazanele mari de apa calda sau apa fierbinte de peste 500 kW, debitul
util de caldura Qi, se exprima in [Gcal/h] - sistem tehnic.
In acest caz, consumul de combustibil se determina utilizand relatia omogena:
B
1,163 Qh 103
rjHi
[kg/s, nr n /s]
Debitul de combustibil consumat efectiv in cadrul procesului de ardere, in

cazan. este :
B = B * ( \ - q mec)
[kg/s, m3N/s]
(8.27)
B este debitul de combustibil ce se va utiliza in cadrul calculelor de dimensionare

necesare intregului cazan pentru determinarea debitelor de gaze de ardere.
BILANTUL DE ANSAMBLU AL CAZANULUI

Bilantul de ansamblu al cazanului se efectueaza pentru a se determina fluxurile
de caldura aferente fiecarei suprafete de schimb de caldura, in parte, a cazanului.
In cazul cel mai general de cazan, cu suprafete anexe i cu producere de abur
supraincalzit, reprezentarea schematica a bilantului de ansamblu este conform
figurii_8.2 .
Pentru cazanele mai simple se elimina din schema economizorul si
preincalzitorul de aer, sau numai una din aeeste suprafete auxiliare, dupa caz.
De asemenea, pentru cazanele de abur saturat, se elimina din schema
supraincalzitorul.
Fluxul de caldura transmis in cadrul economizorului :
Qee= ( D + D p)(iee- i 0)
[kW]
(8.28)
unde i,,c se considera pentru o temperatura a apei cu cca. I0C mai scazuta decat
temperatura de saturatie (tec = ts - 10C) a aburului produs de cazan.
224
Fluxul de caldura transmis in cadrul sistemului fierbator

Q sf
= I D (isJ ~ iec) + D p ( i '- i ec)]
[kW]
(8.29)
de mentionat ca, daca se efectueaza o buna separare a picaturilor de apa la saturatie din
aburul ce iese din tambur, se poate accepta i sf = i " ( / - \ ) .
Fluxul de caldura transmis in cadrul supraincalzitorului este :
Q sl = D ( i - isf )
[kW]
(8.30)
Fluxul de caldura preluat in cadrul preincalzitorului de aer :

Qpa= < p B a f -V0 -(iap- i a)
(kW)
(8.31)
unde:
(p
- proportia de aer din aerul de ardere ce se preincalzete, (50 -f 100%);
iap, i a
- entalpiile specifice ale aerului preincalzit, respectiv ambiant.

t,
tf
tsfc
tpa~ tCOS
Fig. 8.2. Schema bilantului de ansamblu al cazanului de abur supraincalzit

Cu aceste date se inlocmeste tabelul de bilant 8.3. pentru un caz de
exemplificare pentru care qmec- 0 i Cje v - 0 .
225

Tabelul 8.3.
Q cedat de arderea
combustibilului - pierderi
[kW]
Q preluat de suprafetele de
schimb de caldura
[kW]
Q c= B *H j
Q ec
Qpa~BOZf(p ' V0(iap- iJ

-qCOf B * Hi
-qch B * Hi
-qextB * Hi
Qsf-Qsfc+Qsfr
Qsi
Q'=^Q
Q pa
eroare max. 1%
Q =^Q
Eroarea relativa de tnchidere a bilantului de ansamblu se determina cu relatia :

e = 1
1100
< 1%
(8.32)
In cazul cazanelor de apa calda sau fierbinte bilantul este mult simplificat
deoarece cazanul este compus numai din sistem radiant (focar) i sistem convectiv de
incalzire a apei. Schema este data Tn figura 8.3. Relatiile de bilant sunt conform
tabelului 8.4 (pentru cazane functionand cu combustibil lichid sau gazos).
Fig. 8.3. Schema bilantului de ansamblu al cazanului de apa calda sau apa fierbinte.
Tabelul 8.4.
Q cedat de arderea
combustibilului - pirderi
fkW]
+ B Hi
-qCm B Hi
-q ch B Hj
-Q exl B H l
Q preluat de suprafetele de
schimb de caldura
[kW]
Qu,=Qr+Qc
eroare max.
226
1%
Q = ^Q

BILANTUL GRAFIC AL CAZANULUI
Bilantul grafic al cazanului transpune grafic, la scara, debitele de caldura
conform celor din tabelele 8.3 sau 8.4. functie de tipul cazanului la care se refera.
In figura 8.4. se prezinta schematic bilantul grafic al unui cazan de abur
supraincalzit alimentat cu combustibil solid.
D E B IT E
D E
D E B IT E
C A L D U R A
U T IL E
D E
C A L D U R A
IN T R O D U S E
r>'C C ôs Iia O
. 5
@rA
Qh
Q sic
: t r
B
Q hc
H i
B " H
D E B I T E
D E
C A L D U R A
P IE R D U T A
Fig. 8.4. Bilantul grafic al cazanului
RANDAMENTUL CAZANULUI IN FUNCTIONAREA REALA (NENOMIN ALA)

Regimul de functionare al unei centrale termice este un regim variat, atat in
timpul unei zile cat i sezonier. Principalele probleme ale regimurilor nenominale sunt:
legatura randament-sarcina a cazanului
pierderile cazanului la sarcina 0 - racire prin aer din sistemul de alimentare racire cu aer din inversarea circulatiei la cos
procese de condensare din gazele de ardere pe suprafetele de tevi
LEGATURA RANDAMENT-SARCINA A CAZANULUI
Cel mai important parametru economic al cazanului in exploatare este
consumul de combustibil. Ca un prim pas in analiza cazanelor trebuie definite
variatiile randamentului i consumului de combustibil cu sarcina cazanului, aceti
indici permitand in continuare aprecierea functionarii in exploatare a centralelor.
Se pleaca de la premiza ca atat cazanele mari cat si cele mici au randamente in
domeniul 90 - 92 %.
Experimental prin analiza functional^ a multor cazane i analitic prin
programele de calcul ale cazanelor, s-a stabilit ca legea valabila pentru majoritatea
227

cazanelor de Tncalzire este aceea ca randam entul cazanului r| create cu o functie
exponentials cu scaderea sarcinii fata de cea nom inala, expresia general determ inate
fiind:
H = rjN - 5 * ( 1 - E X P (1- Q /Q n ) ) [%}
unde
(8.33)
r|N - randam entul nom inal al cazanului [%]

Q - o sarcina redusa a cazanului [kW]
Q n - sarcina nom inate a cazanului [kW]
E cuatia este aplicabile pentru dom eniul de sarcini partiale ce depaêsc 40%
din sarcina noiminala.
V ariatia randam entului cu sarcina este o urm are a sclderii tem peraturii la co
pe mSsurS ce sarcina cazanului scade, Tn tim p ce alte pierderi, de tipul celei prin
suprafata exterioara i cele prin ardere incom plete, ram in constante.
Tem peratura la co a unui cazan are o variafie de tip exponentials de grad
0,33 cu variatia relati va de sarcina. T em peratura la co la o sarcina oarecare
["C] se
calculeaza ca sum a dintre tem peratura agentului term ic (Tn zona ultim ului traseu) tas
[C] plus un ecart de tem peratura pentru transfer Atcos. Ecartul de tem peratura (fata de
valoarea nom inala a ecartului de tem peratura AtcosN) este funcfie de sarcina relative a
cazanului conform expresiei:
Atcos= AtgosN ( Q /Q n ) 0-33
(8.34)
i tem peratura la c o j rezulta:

tcos = tag + Atcos,
(8.35)
Ecuatia este aplicabila pentru dom eniul de sarcini partiale ce depSsesc 40%
din sarcina noim inala.
Pentru exem plificare se aplica relatiile la un cazan care are randam entul
nominal Hn = 90 %, tem peratura agentului term ic tag = 80 C fi diferenta de
tem peratura la cos Atco, = 100 JC , deci tem peratura nom inala la co este tcos = tag +
Atcos = 8 0 + 1 0 0 = 180 6C.
In tabelul 8.5 se dau param etrii cazanului la variatia de sarcina term ica.
Consum ul specific de com bustibil la o sarcina parfialS B [kg/kW sau
m N/kW j sau consum ul specific de com bustibil la sarcina nom inala B*N reprezinta
consum ul de com bustibil pe unitatea de putere term ica utile, La variatii de sarcina.
consum ul specific relati v B /B n este invers proportional cu variatia randam entului,
conform relatiei (B '/B N) = ( % / q) $i este prezentat in tabelul 8.5 :
228

Tabelul 8.5 Parametrii cazanului la variatii de sarcina
A
Q /Q n
tcOS
B / B*n
tcos
0,9
0,8
0,7
0,6
0,5
0,4
100
96,6
92.8
88,8
84,4
79,4
73,7
180
176,6
172,8
168,8
164,4
159,4
153,7
r|N
= 90
90,5
91,1
91,7
92,5
93,2
94,1
1
0.994
0,988
0,981
0,973
0,965
0,956
Din tabel se remarca, de exemplu, ca la 50% din sarcina termica randamentul

cazanului este cu 3,2% mai mare decat la sarcina nominala i economia de combustibil
este de 3,5%,
PILRDERILE ENERGETICE ALE CAZANULUI INTR-UN INTERVAL DE OPRIRE
Pentru a evalua pierderile de caldura ale cazanului tn timpul de oprire,
denumite uzual pierderi de tip nestationar, se pleaca de la constatarea ca un cazan
cald, oprit la un moment dat, nu-i conserva caldura ci se racete, caldura respectiva
fiind pierduta la co.
La unele cazane, la tntreruperea alimentarii cu combustibil nu se inchide
clapeta de admisie a aerului de ardere. In aceste cazuri, datorita tirajului natural al
coului, un debit de aer este aspirat prin admisia de aer a arzatorului, este incalzit in
cazan de peretii calzi ai suprafetelor de schimb de caldura i evacut la cos cu o
temperatura mai malta decit cea de intrare. Aerul astfel mcalzit i eliminat la cos
constituie o pierdere de caldura.
Chiar si cazanele care au o clapeta de inchidere a admisiei de aer la oprire, au
aceste pierderi prin neetaneitati, prin fenomenul de patrundere descendenta a aerului
rece in cos i prin caldura pierduta de Tnvelisul exterior al cazanului.
Pentru ilustrarea pierderilor de caldura la racirea unui cazan de 1 MW, functie
de durata de oprire, se prezinta diagrama din figura 8.5.
PIERDERI DE CALDURA LA OPRIREA CAZANULUI
TIMP [ore]
Fig.8.5 Pierderile de caldura [MJ] la racirea unui cazan de 1 MW
229

In fig.8.6 se prezinta echivalentul Tn combustibil al caldurii pierdute de cazan
In timpul opririi.
PIERDERI ECHIVALENTE DE COMBUSTIBIL LA OPRIREA CAZANULUI

de 1000 kW
TIMP (ore)
Fig.8.6
Pierderi echivalente in com bustibil gazos la racirea unui cazan de 1 M W
Fara a efectua mari erori de calcul, pentru orice cazan se poate aprecia
pierderea la oprire prin multiplicarea cantitatii echivalente de combustibil pierdute
datorita opririi AB cu sarciana termica a cazanului:
A B = B * N/1000 [m3Nsau kg]
unde
A B este pierderea in echivalent de combustibil a opririi;

B - pierderea echivalenta a cazanului de 1 MW
N - puterea cazanului [kW]
Ecuatia este aplicabila la cazanele de apa calda sau fierbinte cu sarcini termice
cuprinse intre 0,1 $i 5 MW (100 - 5000 kW), fara suprafete anexe, dotate cu arzatoare
cu aer insuflat.
De exemplu, la o oprire de 1 ora a unui cazan de 1000 kW se pierd
echivalentul a 3 n r Nde combustibil. Pentru un cazan de 100 kW (care are o suprafata
de transfer de caldura de cca. 10 ori mai mica) se pierd 3 100/1000 = 0,3 m3N de
combustibil.
Rezulta ca se poate calcula pierderea de oprire a unui cazan in echivalent de
combustibil $i consumul total de combustibil, atit pe timpul functionarii cat i pe
perioadele de oprire.
230
CRESTEREA RANDAMENTULUI CAZANULUI

PRIN CONDENSARE UTILA
La cazanele clasice atat gazele de ardere care ies din cazan cat si suprafetele
de transfer de caldura au o temperatura mai ridicata decat temperatura de roua a
gazelor de ardere. In consecinta vaporii de apa din gazele de ardere ii mentin starea
gazoasa si sunt evacuati la co impreuna cu caldura lor latenta de condensare. Aceasta
caldura reprezinta pentru gazele de ardere din combustibil gazos standard G20 (CH4)
11,34 % din caldura disponibila Tn combustibil. Daca se face condensarea vaporilor de
apa din gazele de ardere, caldura disponibila Tn combustibilul gazos, exprimata prin
puterea calorica superioara, este Hs = 39.860 kJ/m3N (9.520 kcal/m3N).
O
consecinta este aceea ca daca unui cazan clasic i se ataeaza
condensator, randametul lui va create cu 3 - 7 % datorita condensarii i cu Tnca 2 - 5 %
datorita faptului ca gazele de ardere vor fi evacuate cu o temperatura mai coborTta,
deci cazanul va avea randamentul cu 5 - 12 % mai mare decat cazanul de baza.
Corpul de condensare se monteaza Tn serie pe circuitul de evacuare a gazelor
de ardere din cazan, aa cum se prezinta in fig. 8.7.
Pe baza unui calcul economic se poate face recomandarea de a se imbunatati
parametrii energetici ai unei centrale termice prin montarea unui corp condensator in
serie cu cazanul, pe traseul gazelor de ardere.
Pierderile de sarcina prin acesta sunt foarte mici dar totui este necesar ca
presiunea disponibila la arzator sa fie marita. Avantajele acestui tip de montare este
instalarea fara piese mecanice in micare i diminuarea racirii cazanului prin tiraj
natural la oprirea arzatorului daca acesta nu este echipat cu un volet de aer automat.
Fig.8.7 Corpul de condensare pe circuitul de evacuare a gazelor de ardere din cazan
231
8.2.
BILANTUL PARTIAL PE SUPRAFETE.
(BILANTUL PARTIAL PE ELEMENTE AL CAZANULUI - STABILIREA

TEMPERATURILOR SI ENTALPIILOR GAZELOR DE ARDERE PE TRASEU)
A. Cazane de abur :
Se considera, ipotetic, ca temperatura de Tnceput a procesului de cedare de caldura
a gazelor de ardere, este temperatura teoretica de ardere t, , corespunzatoare entalpiei
teoretice de ardere I, :
iar la cazane fara preTncalzitor de aer (ft - 0 si rezulta :
u.c. = imitate de combustibil

Temperatura teoretica de ardere se determina din diagrama 7-r, pentru entalpia
teoretica de ardere I, i coeficientul de exces de aer pentru focar 0Cf.
Fluxul de caldura preluat prin radiatie Tn focar :
(8.38)
Temperatura la capatul focarului tf se alege initial intre 600-M 100C Tn functie
de natura combustibilului i de de tipul focarului, apoi se va verifica (modifica) pe
baza criteriilor economice sau functie de necesitatile de echilibrare dimensionala a
suprafetelor de schimb de caldura.
Din diagrama I-t rezulta entalpia gazelor de ardere la iejirea din focar
If.
pentru
temperatura f/ initializata si excesul de aer de ardere corespunzator focarului CCf.

Fluxul de caldura preluat Tn sistemul fierbator convectiv :
Qsfc = Qsf ~ Q k = B ( 1 - qm ) ( / , - I sfc)
[kWl
(8.39)
Entalpia gazelor de ardere dupa sistemul fierbator convectiv va fi :

[kJ/u.c.]
Din diagrama 7-r, pentru Isj c i d sj r , se obtine tsrc .
232
(8.40)
Analog, entalpia gazelor de ardere dupa supramcalzitor este :

i
Qsi
.
D
' ~ cLx, B
\ii 'sft
[kJ/u.c.]
(8.41)
Din diagrama l-t, pentru f si i CXSh se obtine tsi.

Entalpia gazelor de ardere dupa economizor este:
,
Q,r
D
lee
si
[kJ/u.c.]
(8.42)
Din diagrama l-t, pentru I ec $i OCec, se obtine t ec.

Entalpia gazelor de ardere dupa premcalzitorul de aer este:
,
Q pa
1 ' pa=<--------------------\~Qext
text
B
Din diagrama /-r, pentru
[kJ/u.c.]
(8.43)
Igpa fi OCpa, se obtine tgpa.
Verificarea temperaturii gazelor de co, daca calculele au fost corect efectuate :

-
pentru cazane fara suprafete auxiliare
tsf = tcos
pentru cazane cu economizor
tec ~ t cos
pentru cazane cu economizor i preincalzitor de aer
tg
= t cos
Eroarea admisibila de inchidere a bilantului partial pe elemente este de maxim

0,5 % si se determina astfel:
i =
_ . 100 < 0,5%

t
(eroarea pentru entalpii)
(8.44)
(eroarea pentru temperaturi)
(8.45)
COS
Y e-* * *
f, ~
100 < 0 ,5 %
f cos
B. Cazane de apa calda :

Entalpia teoretica de ardere este :
I = t _ - - 0 Qmec
chu - tfmec) +
y o iao
233
[kJ/u.c. |(8.46)

Se alege la capatul focarului o temperatura, la limita inferioara a temperaturilor
uzuale : tf =600 + 900 C Tn functie de combustibilul utilizat fi tipul focarului. Din
diagrama entalpie functie de temperatura se determina entalpia gazelor la icsire din
focar l f =f ( t f , aj ) .
Rezulta :
Q r = B (1 - q ext ) ( / , - 1 j )
[kWl
(8.47)
Fluxul de caldura preluat in sistemul conectiv este :

Qc = Q ~ Q
[kW]
(8.48)
rezulta entalpia gazelor de ardere dupa sistemul convectiv :

1
a
l c = 1 / - ---------- r '
~ <lex, >
[kJ/u.c.]
(8.49)
Din diagrama I-t, pentru I c i OCc, se obtine tc.

La unele cazane exista doua sau mai inulte sisteme convective. Pentru cazul
cazanelor cu doua drumuri convective se apreciaza urmatoarele ponderi:
0 C 7 = (O ,7
+ O ,8) Q c
Q cn= Q c - Q ci
[kW ]
(8.50)
[kW]
(8.51)
i se calculeaza entalpii fi temperaturi intermediare .

Eroarea admisibila de inchidere a bilantului prtial pe elemente este de maxim
0,5 % i se determina ca fi Tn cazul cazanelor de abur - punctul A
C. Metode de calcul cu ealduri specifice :

Temperatura teoretica de ardere se poate determina, prin calcul iterativ,
utilizand relatia:
JL J
,
(1- Qch - <1,J + <Paf VoCr aertap + 0 <P)<*/ V , p,, J , a
_ 1 C
lnec
_
t, =
v , c
pentru cazul arderii cu aer preTncalzit sau:
234
(8.52)

H, (1 - qch - q mec) + oCjVqC
tao
Q
= ------------------7 7 ------ -------------- = 7 7 g Pg
[C]
(8.53)
8 PS
pentru cazul arderii fara aer preincalzit ( ( p - 0).

Volumul de gaze de ardere cu exces de aer este:
Vg =
+ (a f ~ 1) ' ^0
[m V u.c.J
(8.54)
Deoarece valoarea caldurii specifice a gazelorde ardere Cpg este functie de

temperatura, rezulta ca valoarea temperaturii teoretice de ardere t, trebuie initializata.
Astfel, se apreciaza valoarea trin intervalul 1800+2000 C.
Se determina din c pg functie de temperatura teoretica de ardere initializata,
dupa care se calculeaza ?, :
Qc
t, =
C]
(8.55)
y g c Pg
Daca
tt calculat difera de t, initial cu mai mult de 50 K se reitereaza calculul
cu o noua valoare a caldurii specifice Cpi, determinata la temperatura tt

determina
i se
t, :
Q
r>= 7
8
[C]
(8.56)
PS
Deoarece variatia caldurii specifice cu temperatura este foarte mica (sub 1% la

100 C) nu sunt necesare mai mult de doua iteratii.
Se alege temperatura gazelor de ardere la ieirea din focar aa cum s-a aratat
anterior i se calculeaza fluxul de caldura preluat prin radiatie in focar:
Qr = 0 -
qext) ' B Vg c pg (t, -
tf )
[kW]
(8.57)
unde pentru determinarea valorii caldurii specifice a gazelor de ardere s-a luat valoarea
t,+t f
medie a interval 11lui de temperatura tmf - ji coeficientul de exces de aer
O C f
Fluxul de caldura preluat in sistemul fierbator convectiv este :

Q ,fc = Q sf
LkWl
Qk
235
(8.58)

si temperatura finala a gazelor de ardere:
Qs/c
(8.59)
[C]
t sfc = t f
unde c pg se determina pentru OCsf c i temperatura medie h-ns/c
i in acest caz se presupune initial o valoare pentru tsfc
se recalculeaza c pg
daca valoarea rezultata pentru t sj,: difera de t s/c Cu mai mult de 50 K.

Temperatura gazelor de ardere la ejire din supramcalzitor :
Q,
(8.60)
cu
/
ts = t-
= /
^ T LaA v V K= V , + ( a si-\)V{0
dupa economizor :
(L
Kc =
[C]
(8.61)
C]
(8.62)
cu
t.+ t
t. - Si
ei
= f
i dupa premcalzitorul de aer :

Qa
tp a = {ec ~
(1 ~ q eJ B V r p
cu
--/" + f
fL a pa
t pa = -fi___
rs
Ca i In situatiile anterioare se face verificarea corectitudinii calculului prin

compararea temperaturii de ieire a gazelor de ardere de pe ultima suprafata de schimb
de caldura cu temperatura de evacuare la co$.
236
In cazul cazanelor de apa calda sau fierbinte, dupa calculul temperaturii

teoretice de ardere t, asa cum s-a aratat mai sus si alegerea temperaturii la capatul
focarului t<se ealculeaza QK .
Fluxul de caldura preluat in sistenuil convectiv este :
Qc=Q~Qr
|kW |
(8.63)
temperatura finals a gazelor de ardere:
d
c ~
f ~ n(1---------(8'64>
- q eJ B
V Kc m
-- _ rf +t r
---
unde c pg se determina pentru conditiile ttm - fj (Xc

Eroarea admisibila de inchidere a bilantului prtial pe elemente este de maxim
0,5 % fi se determina astfel:
'
7~Z
1
8.3.
100 < 0 . 5 %
(8.65)
^ cos
FOCARE: TIPIJRI CONSTRUCTIVE, CALCULUL SUPRAFETELOR

DE RADIATIE IN FOCAR.
Focarul reprezinta m general primul drum de gaze de ardere din constructia

unui cazan si are doua functii distincte:
Functia de camera de ardere , aceea de a permite dezvoitarea fi definitivarea
procesului de ardere a combustibililor fi fractiilor combustibile derivate din
arderea acestora, pana la realizarea starii de gaze de ardere completa: este
necesar deci ca focarul sa asigure curgerea amestecului combustibil fn proces
de ardere fara contactul acestora cu elementele reci de transfer de caldura; se va
considera din acest punct de vedere necesitatea ca volumul si forma focarului sa
depafeasca dimensiunile flacarii arzStorului cu care este eehipat;
Functia de transfer de caldura prin radiatie de la gazele de ardere la
suprafetele delimitatoare ale zonei de ardere: din acest punct de vedere, focarul
(afa cum a tost indicat in cadrul bilantului pe suprafete al cazanului) se
dimensioneaza astfel meat sa asigure transferal de caldura de la gazele de
ardere pe domeniul temperaturii or Tnalte pentru care transferal radiativ de
caldura reprezinta o solutie economic avantajoasa fata de solutia de transfer de
caldura prin convectie.
237

In figura 8.8 se prezinta metodologia grafica de determinare a temperaturii optime de
ie$ire din focar.
Fig. 8.8
Determinarea grafica a temperaturii optime de iejire din focar
Se observa ca ambele curbe, atat cea pentru costurile specifice de transfer de

caldura radiativ cat i cea pentru costurile specifice de transfer de caldura prin
convectie, sunt curbe descrescatoare cu crcsterca temperaturii. Diferenta este ca in
timp ce transferul de caldura radiativ este dependent de puterea a patra a diferentei de
temperatura gaze de ardere - perete focar, transferul convectiv este aproximativ liniar
descrescator cu cretere acestei diferente de temperatura.
In dimensionarea finala a focarului se vor alege dimensiunile astfel:
Egale cu cele rezultate din dimensionarea de transfer de caldura daca

acestea sunt superioare celor din dimensionarea de proces de ardere;
Egale cu cele din dimensionarea de proces de ardere daca acestea sunt
superioare celor din dimensionarea de transfer de caldura, caz in care se
va determina temperatura gazelor de ardere la iesirea din focar dintr-un
calcul de verificare a transferului de caldura in focar.
Principalele solutii constructive i functionale de focare sunt urmatoarele:

focare cu strapungere, cu parcurgere directa intr-un sing
denumite focare cu circulatie directa , la care gazele de ardere ies prin capatul opus
arzatorului (fig.8.9); pot fi realizate in solutie constructiva tubulara sau de tip camera.
O analiza calitativa a caracteristicilor acestui tip de focar poate determina
avantajele i dezavantajele functionale i constructive ale acestei solutii de focar:
238
Td"
1.
cadru din teava; 2. platbanda de legatura (nervura); 3. arzator; 4. ua
Fig. 8.9. a - focar cu strapungere din cadre de tevi (tip perete - membrana)
Sectiune A - A
Fig. 8.9. b - focar cu strapungere tip camera de apa
Fig. 8.9 Focare cu strapungere

Avantaje:
simplitate constructiva, nu necesita materiale deosebite;
nu impune calitati deosebite arzatorului Tn ceeace privete forma si dimensiunile
flacarii.
239

Dezavantaje:
- focarul este rigid, Tncastrat la ambele capete, fi are solicitari mecanice mari;
- temperatura de ardere ridicata ceeace produce o poluare importanta prin mult NOx;
- incarcari termice volumice mai mici decat la celelalte solutii;
- cazanul necesita doua drumuri convective fi implicit doua camere de intoarcere;
focare cu intoarcere simpla a gazelor de ardere, denumite curent focare c

intoarcere libera de flacara, in care jetul circular de gaze de ardere format de arzator
atinge fundul inchis al focarului fi se mtoarce sub forma unui jet inelar periferic, iefind
la capatul dinspre arzator, dupa parcurgerea focarului in ambele sensuri (fig. 8. 10).
1
i. Element curent; 2. Platbande de etanare intre elemente; 3. Arzator; 4. Element Tnchidere fata;
Fig. 8.10.a - focar cu intoarcere libera tip cam era cu perete membrana
1. corp cazan; 2. focar tubular; 3. tevi convective cu turbulizatori ; 4. arzator; 5. tia de intoarcere;
Fig. 8.10.b - focar cu intoarcere libera tip tub de flacara
Fig. 8.10
Focare cu intoarcere libera a gazelor de ardere
240

avantajele si dezavantajele functionale si constructive ale acestei solutii de focar:
Avantaje:
- focarul are o constructie elastica fiind incastrat ntimai in placa tubulara din fata;
- reducerea puternica a temperaturii de ardere datorita recircularii foarte active in zona
de ardere, rezultand o reducere a emisiilor de NOx;
- incarcare termica volumica mai mare decat in solutia cu circulatie directa;
- temperatura mai joasa la ieire din focar;
- cazanul necesita un singur drum convectiv si de suprafata mai redusa decat in cazul
focarului cu circulatie directa;
- unifomitate termica foarte buna a mediului radiant din focar;
- schimbul de caldura din focar are i o componenta convectiva, de ordinul 10%.
Dezavantaje:
- arzatorul trebuie sa fie in buna concordanta cu focarul deoarece un jet cu un impuls
prea mic duce la umplere incompleta a focarului iar un impuls prea mare duce la
o ardere incompleta;
-fo ca re cu intoarcere dirijatd a gazelor de ardere, denumite curent focare cu

corp de intoarcere1', in care o camaa cilindrica amplasata in focar limiteaza jetul ieit
din arzator pe traseul pana in zona fundului inchis al focarului. Cilindrul terminanduse inainte de capatul focarului, gazele de ardere fac o intoarcere de 180 i circula
inapoi prin spatiul inelar dintre cilindru si focar, ieind la capatul dinspre arzator
(fig.8. 11).
l.corp cazan; 2. focar tubular; 3. tevi convective; 4. arzator; 5. ua; 6. corp cilindric de intoarcere
Fig. 8.11. Cazan ignitubular cu piesa de intoarcere a gazelor de ardere in focar

avantajele i dezavantajele functionale si constructive ale acestei solutii de focar:
241

A vantaje:
- focarul are o constructie eiastica fiitid incaslrat numai in placa tubulara din fata;
- incarcare term ica voJumica. mai m are decat In celelalte solutii datorita desfafurarii
arderii in prezenta unor pereti de tem peratura ridicatS;
- tem peratura mai joasa la iesire din focar fata de celelalte solutii;
- cazanul necesita un singur drum convectiv fi de suprafata mai redusa decat in cazul
celorlalte focare;
- unifom itate term ica foarte buna a fluxului de radiatie p e peretele focarului. pe toata
lungim ea;
- transferul de caldura din focar are o im portanta com ponents convectiva, de ordinul
20% , g enerats de curgerea cu viteze sem nificative (de ordinul celor din drum urile
convective) la exteriorul coipului de intoarcere;
- nu im pune calitati deosebite arzatorului in ceeace priveste form a fi dim ensiunile
flScarii.
D ezavantaje:
-
necesita un otel refractar pentru confectionarea coipului de intoarcere;

pierderi de sarcina mai mari pe traseul gazelor de ardere.
- fo c a r e turbio n a re, in care arzatorul insufla am estecul com bustibil tangential

la capatul inchis al unei cama.fi interioare focarului. dupa care flacara se dezvolta
turbionar pans la capatul de iefire unde, dupa o intoarcere de 180. circula inapoi prin
spatiul inelar dintre cilindru si focar (fig .8 .12).
Avantaje:
- incarcare term ica volum ica de 3-5 ori mai mare decat in celelalte solutii datorita
desfafurarii arderii in regim turbionar, cu turbulenta ridicata si in prezenta unor
pereti de tem peratura inalta:
- in cazul com bustibililor iiehizi se produce o ardere in volum fi o ardere peliculara
foarte stabila pe peretele focarului:
- chiar si in cazul cazanelor verticale arzatorul poate fi in pozitie orizontaJa;
- tem peratura mai jo a sa la iefire din focar fata de celelalte solutii;
- cazanul necesita un singur drum convectiv fi de suprafafa mai. redusa, astfel incat
cazanul are gabarit foarte mic;
- unifom itate term ica foarte buna a radiatiei pe peretele focarului, pe toata lungimea;
- schimbul de caldura din focar are o im portanta com ponents convectiva. cca. 25%.
Dezavantaje:
- necesita otel refractar pentru confectionarea cam erei interioare de ardere;
- pierderi de sarcina mai mari pe traseul gazelor de ardere:
242
PPPPf
t >
1.camera de apa; 2. focar cilindric; 3. eorp de mtoareere; 4. arzator; 5. tevi convective;
Fig. 8.12. Cazan ignitubular cu focar turbionar i cu piesa de intoarcere
CALCULUL FOCARULUI
Calculul focarului are ca scop determinarea suprafetei de radiatie SR capabila sa
preia debitul de caldura radiant QK (determint in cdrul bilantului partial pe suprafete)
de la mediul gazos din focar format din flacara si gazele de ardere.
Procesul de schimb de caldura in focar este realizat in cea mai mare masura prin
radiatie, avand in vedere emisivitatea puternica a flacarii i gazelor de ardere la
temperaturile foarte inalte din focar i volumele relativ mari care radiaza. Factorii
predominanti care determina radiatia in focar i care trebuiesc luati in considerare in
cadrul calculelor sunt;
Temperatura teoretica de ardere T, [K]
determinata conform relatiei (8.52);
243
T, = t, [C] + 273 cu t, [C1

Temperatura gezeior de ardere la ie$ire din focar 7} [K| ; T, = tf [C] + 273
cu t/ [C] determinate in cadrul bilantului partial pe suprafete al cazanului
conform indicatiilor fig. 8 .8:
Temperatura peretelui focar (suprafata de transfer util de c&ldurS) Tp [ K | :
Tp = f C] + 273 + Atp unde ts reprezinta temperatura medie a apei din cazan
sau temperatura de saturatie a emulsiei (amestec de apa $i abur la stare de
saturatie) din cazan iar Atp reprezinta diferenta de temperatura inlre agentul
secundar si peretele focar i se considers Aip = 25 -f 50 [C|;
Temperatura medie radiants in focar Tm = AJt ) Tf :
Vr [m3] - volumul focarului. determinat din geometria focarului;
Sp [n r] - suprafata totals a peretilor care delimiteaza fizic volumul
focarului. indiferent daca sunt sau nu suprafete de transfer de caldurS;
.v [m] - grosime a stratului radiant (denumita de asemenea lunginie de
V
radiafie) definita ca fiind : s = Cg cu constanta geometries C, egala cu 4

Sp
pentru focarele tip camera i focarele cu intoarcere a gazelor de ardere i egala
cu 3,6 pentru focarele tip tub de flacara;
1' = gradul de ecranare (adimensional) $i se definesle ca raportul dintre
suprafata utila de transfer de caldura din focar i suprafata totala a peretilor
din focar : (/y = SK/ S,,;
fi = iuminozitatea tlacarii: reprezintS un coeficient de ponderare a radiatiei
flScflrii in raport cu radiatia mediului de gaze de ardere i este functie de
combustibil (i uneori de mcSrcarea termica volumica a focarului);
c = coeficient de murdSrire a suprafetelor de transfer de caldura: depinde de
natura combustibilului si definesle prin mmultire cu SK mSrimea echivalent
suprafata de transfer de cSldura curata":
Pint) Pro: (sau pa >; pentru combustibilii fara sulf tn compozitie) reprezintS
presiunile partiale ale gazelor triatomice din gazele de ardere (doar gazele
triatomice absorb i emit radiatie, cele biatomice nu) i se
u
y
; p,n = 7-------- ------- \. d
i bar I :
dehnesc.
= 7-------- ----------- *.p
l H' {V'0 + (a -V )-V ty "
{V" + ( a - \ ) - V tl) .. 1 1
cu presiunea amestecului (gazele de ardere in focar) :
= 1 bar:
M = factor de pozitie al flacSrii Tn locar. denumit uneori i factor de umplere

a focarului. depinde de geometria focarului i de amplasarea arzatoarelor pe
focar;
244
Criteriul adimensional O, reprezentand raportul intre temperatura absoluta a

gazelor de ardere la ieirea din focar i temperatura teoretica absoluta de
ardere : O, = T( / T, ;
Criteriul adimensional Boltzmann care reprezinta ca semnificatie fizica o
aproximare a raportului dintre debitul de caldura disponibila cuprins in gazele
de ardere la temperatura teoretica (cu considerarea pierderilor specifice de
caldura specifice prin suprafetele exterioare calde ale cazanului - c/0 i
debitul de caldura pe care 1-ar emite suprafata de radiatie daca ar fi la
temperatura teoretica de ardere si ar avea coeficient de emisivitate 1:
Bo = q l =
Q
CQ-10
^ L
S K Tt
( 8 .66)
si
Q = C0 \ 0-i - - S H- { T ; - T p4 ) = C0 - \ 0- * - Z - S k -T;
adica se neglijeaza T* in raport cu T* si deci (Tt4 - T 4) = T,4
af - caracteristica adimensionala a focarului, echivalentul unui coeficient de

absorbtie global pentru transferul de caldura radiativ intre mediul din focar
(flacara i gaze de ardere) i suprafata de transfer de caldura a focarului.
Pentru focarele clasice (camere de ardere sau focare de tip tub de flacara cu
strapungere) a fost determinata o ecuatie criteriala de dependenta intre principalii
factori care definesc functional focarul, adica cifrele caracteristice ar i M si criteriile
adimensionale Bo ?i Of :
(8.67)
din care se pot determina :

SK pentru un calcul de dimensionare a focarului, cunoscandu-se 7}
Tf pentru un calcul de verificare a focarului, cunoscandu-se SK.
245

Astfel :
\
1
M
Bo
K r
.r
Bo
T , ~
1 T, ~ T f
M V T./
~1
J
T
Trf
Ctl-\Q-*-Z-SR-Tl3 -af
T1 - I )
s i
nr,
J
^
( 8 .68 )
\\M 2
w x Trf
deoarece: (T: - T f ) B Vg cpg (1 - q 5) = QR
S-Vg -cm - ( l- ^ s )
^ S H= _________ Gs__________ s i
(:3-10
M Tj T; ^ M
(expl. Bo)
-1
\ TJ,
V TrJ
Tr
^ 1
r,
V f
(8.69)
sau
T,
[K]
(8.70)
Deoarece in calcule intervin gradul de ecranare (definit ca raport intre suprafata

utila de transfer de caldura i suprafata totala a peretilor focarului) i lungimea de
radiatie (marime legata de dimensiunile focarului) , rezulta ca este necesar un calcul
iterativ. Se admite o valoare preliminara SK care in final se va compara cu cea
rezultata din calcul SR.
In figura 8.13 se prezinta principalele geometrii de focar impreuna cu
caracterizarea dimensionala a acestora in vederea determinarii suprafetelor i
parametrilor geometrici de calcul.
Valoarea preliminara S R poate fi stabilita prin doua metode:
a). Se admite un flux unitar radiant (incarcare termica specifica)
cfa{ = 30
50 kW/m
C Qr
i rezulta
' r
nr
(8.71)
<ls
b). Se determina suprafata de radiatie in focar cu relatia de aproximare:

Q r '_________ ___
SR=
5,765 e
V ! 0 0 y
[nr]
fT
(8.72)
100
V
unde reprezinta valoarea estimata pentru predimansionare a coeficientului global de

absorbtie a radiatiei de catre peretele focar din mediului de gazede ardere i flacara ;
246

= 0,65 pentru combustibil gazos , = 0,75 pentru combustibil lichid ;
Tj = tf + 273 [K] ;Tp = tm + 20 + 273 [K], unde tm este temperature medie a agentului
secundar.
< K
Jf. _
>
H
i
i
if
focar cilindric
..----------------------- X
1
1
focar parlelipipedic (tip camera)

Sectiunea A-
-500
ZV
Fig. 8.13 Exemple de descriere geom etrica a focarelor
De exemplu, pentru focarul paralelipipedic (camera de apa sau din pereti

membrana) cu forma geometrica prezentata in figura 8.13 rezulta geometric:
S K - 2L ( a + h ) + a h
[m2]
V,.=ahL
fm
$ per ~ ~ L( a + h ) + 2 ah
[m ]
(8.73)
Pentru peretii membrana se alege tipul de teava ce va fi folosita.

Se impun valorile uzuale pentru a i h i din relatia (8.68) se determina
lungimea focarului.
Grosimea stratului radiant de gaze este:
247
s =^ 6' ^ ^
[m]
(8.74)
per
Ca un alt exemplu, pentru focarele cilindrice cu tntoarcere libera rezulta din

punct de vedere geometric:
S H = kDL r +
[n r]
(8.75)
Se impune un raport de suplete a focarului LR/ D = 1,5-r2 i se determina LKi D.

Se calculeaza:
-
nD 1 ,
volumul focarului: Vf = ^ - L R
[m ]
(8.76)
2 7TD2
suprafata peretilor camerei de ardere: Sper=7iD LR+ -
4
-
[nr]
vr
grostmea stratului radiant de gaze: s = 3,6
(8.77)
[m](8.78)
per
unde: D - diametru 1 focarului [m],

L r - lungimea preliminara a focarului [mj.
S,
- gradul de ecranare:
=
(8.79)
$ per
Pentru cazul focarului de tip tub de flacara prezentat ca exemplu in figura 8.14
se alege diametral tubului de flacara dupa marimea sarcinii termice a cazanului i se
determina lunsiimea activa (de transfer de caldura) a focarului din relatia :
Lr -
[m]
(8.80)
S-a considerat ca suprafata corespunzatoare fundului focarului
preta
caldura prin radiatie deoarece cazanele au in general cutia de intoarcere spate racita cu
tevi de apa.
248
V olum ul focarului, tinand seam a de o lungim e de fam otare L .* - 0,64-1,2 m

i o grosim ea de amotare S rezulta:
V, = L
R 4
+ L D ~ 2^ 1
*
4
[nr
(8.81)
Suprafata peretilor focarului este :
Spa.=7T-[D-LR+ ( D - 2 - S ) - L J + 2-
n -D ~
fur]
(8.82)
G rosim ea stratului radiant de gaze rezulta :
s = 3,6
Vr
(8.83)
[m ]
per
In continuare se calculeaza caracteristica radiants a gazelor de ardere tn cam era

de ardere:
T,
0,8+ 1,6/?,.
\J(Ph ,o
r o , ) 's
10,38
' ( P h,o
1000
Pm^
i se determ ina coeficientul d e absorbtie al aazelor de ardere din focar:
ag - l - e
-k-s
(8.85)
Pentru a tine cont de efectul de radiatie directa al flae&rii se defineste, analo

coeficientul ui de absorbtie al gazelor de ardere, un coeftcient de absorbtie al fl&eSrii.
A cesta se calculeaza cu relatia de aproxim are:
Clft
i e
-k-\
(8 .8 6 )
249
cu
k = 1 ,6 - I f -- 0 ,5
1000
(8.87)
Ponderea absorbtiei flacarii fata de cea a mediului radiant de gaze de ardere din
focar se face dupa criterii experimentale, considerandu-se o proportie p, din volumul
focarului, ocupata de partea luminoasa a flacarii.
Coeficientul de absorbtie al flacarii i gazelor de ardere este dat de relatia:
a = j3 - a f l + ( \ - j 3 ) - a g
(8.88)
Valorile coeficientului de luminozitate p sunt prezentate continuare:
Flacara neluminoasa de combustibil gazos
Flacara de combustibil lichid
f 3 = 0,2
0 = 0,6
Coeficientul de murdarire a suprafetelor este:

=0,7 -f 0,9 combustibil gazos
= 0,6 0,7 combustibil lichid
Cu aceste valori se calculeaza caracteristica radianta a focarului:
0,82a
11, =
a + (l-a y P (;
(8.89)
O alta caracteristica a focarului este factorul de pozitie a flacarii in focar M .

Factorul de pozitie a flacarii, in camera de ardere este dat de relatia:
h
(8.90)
M = aM bMH r
Pentru combustibil lichid sau gazos constantele au valorile urmatoare:
aM=0,54 i bM=0,2
i pentru raportul intre inaltimea de amplasare a arzatorului si inaltimea camerei
de ardere (H, = Df); de exemplu daca = 0,5 se obtine M = 0,44 .
H,
>
Hf
K
V
/
Cu aceste date se determina suprafata de radiatie a focarului:

\2
Q*
5,765-10- * M - - a f Tf Tt
-1
A7
[m
(8.91)
Aceasta suprafata va fi diferita de SR determinata in calculul preliminar. Daca

diferenta este mai mare de 5% se reia calculul cu valori recalculate de V f si Sper
250

pentru noua valoare a suprafetei de radiatie SR (pentru ealcule mai precise aceasta
diferenta se poate impune la max. 2%).
Calculul prezentat anterior se aplica la focarele care nu au particularitati de
transfer de caldura. reprezentand varianta 'clasica' de calcul. Astfel. pentru unele
tipuri de focare trebuiesc definite metodologii de calcul speciale care sa tina cont de
respeclivele particularitati. Principalele tipuri speciale de focare sunt:
- focarele cu corp de tntoarcere la care componenta convectiva este importanta in
raport cu fluxul de caldura total schimbat de suprafata utila de transfer termic iar
componenta radiativa are particularitatea ca este intre doua suprafete solide;
- focarele cu perete calcl, specifice unor aplicatii cu agent secundar gazos (aer), la
care temperatura peretelui depaete 400 C;
- focarele pentru arderea in suspensie a combustibililor solizi sau cele cu gratar
pentru arderea combustibililor solizi. datorita componentei de radiatie a carbonului
fix la temperatura de ardere.
Din tipurile speciale amintite, datorita raspandirii tot mai mari in aplicatiile
curente, se vor analiza pe scurt primele doua, sub forma unor precizari de
particularitati de calcul, elementele de baza, cum ar fi definirea parametrilor
caracteristici (coeficienti de bsorbtie. lungimi de radialie etc.) ram an and neschimbate
fata de situatia clasica.
CALCULUL TERMIC AL FOCARULUI CU CORP DE INTOARCERE:
Calculul este foarte complex deoarece transferal de caldura de la flacara i gaze
catre apa se face prin intermediul piesei de Tntoarcere din focar. Un calcul exact se
poate face utilizand un program de calcul, lucrand cu suprafete .si volume elementare.
In cele ce urmeaza se prezinta un calcul simplificat bazat pe valori medii ale
parametrilor termici i gazodinamici ce intervin in calcul.
Debitele de caldura cedate in camera de ardere (interiorul piesei de intoarcere)
si intre piesa si focarul propriu zis sunt cele din figura 8.15.
Debitele de caldura conform figurii 8.15 sunt:
Qnc
~ Fluxul de caldura cedat de mediui din focar prin radiatie in camera de

ardere catre corpul de Tntoarcere:
Q r c f ~ Fluxul de caldura transmis prin radiatiei. de la corpul de intoarcere catre

peretii focarului ;
Q o f - Fluxul de caldura cedat de gazele de ardere focarului, convectiv, pe drumul
de intoarcere:
Q gc - Fluxul de caldura cedat de gazele de ardere corpului de intoarcere prin
convectie;
Q fnd - Fluxul de caldura cedat prin suprafata de fund a focarului;
Q r Fluxul de caldura preluat de focar = QRa. + Qah- + Q i 'nd-
251
1. perete focar; 2. corp de tntoarcere; 3. manta; 4. tevile sistemului convectiv.

Fig. 8.15. Schema de calcul termic a focarului
Transferal de caldura realizat in focar este caracterizat de trei temperaturi care
odata cunoscute definesc complet toate fluxurile de caldura enumerate anterior. Aceste
temperaturi sunt:
t
- t f - temperatura gazelor de ardere la intrarea in drumul de intoarcere;
-
t f - temperatura gazelor de ardere la iesirea din focar;
tp - temperatura peretelui corpului de intoarcere (valoare medie).
Pentru determinarea acestui complex de necunoscute este necesar un sistem de

trei ecuatii ce este prezentat in continuare:
ecuatia de bilant a gazelor de ardere intre sectiunea arzatorului si sectiunea
de intoarcere:
rC
f ND
= & ' ( 1 _ Qext ) ' ( J t
252
I f )
(8.92)
ecuatia de bilant a gazelor de ardere pe intreg focarul:

Q k f
+ Q gf + Q fnd
= B (1-
HA -
I f
(8-93)
ecuatia de bilant a corpului de intoarcere:

Q rc
Q gc = Q rcf
(8.94)
unde fluxurile au urmatoarele explicitari:

Q kc = 5 ,7 6 5 x 1O '8# a g
S KC -(T,2 -7/ , -
(8.95)
unde Tp este temperatura medie a peretelui camerei de ardere [K],

Q rm = 5-765 10~ ^ - a g - ^
S FND( T f Tf2 - T*f )
(8.96)
Q rcf = 5 ,7 6 5 1 0 8 C mekll_melal S KC (T p4 - 7 ^ )
(8.97)
Q gf =
(8.98)
A'cf Zl
<2gc = 5/fc k e f A tmc

cu :
(8.99)
kCF
- diterenta medie logaritmica de temperaturi in spatiul inelar, Tntre

gazele de ardere i coipulde Tntoarcere (secalculeaza clasic ?i se
ia cu semnul ( - )daca temperatura
medie a gazelor de ardere este
inferioara temperaturii medii a gazelor de corpului de Tntoarcere).
tm C
coeficientul global de transfer de caldura in spatiul inelar dintre

coipul de intoarcere si peretele focar;
A [mr - diferenta medie logaritmica de temperaturi Tn spatiul inelar, Tntre

gazele de ardere i peretele focar.
Marimile geometrice ce caracterizeaza focai'ul sunt (cu notatiile din figura 8.15):
- suprafata corpului de Tntoarcere: S ^ c = Tl D c -Lj
- suprafata fundului de focar (utila de transfer de caldura):
S Fn d =
-----4
- suprafata laterala a focarului (utila de transfer de caldura):
S KI
= K D : L
Intr-o variants simplificata a calculului se admite o predimensionare a focarului

urmand a se face o verificare a parametrilor de transfer de caldura caracterizati sintetic
prin temperatura de iejire din focar. Tinand cont de caracteristicile functionale ale
focarului predimensionarea se va face Tmpartind fluxul total cedat de gazele de ardere
253
CURS DE APARATE TERAASCE

la strabaterea focarului in componenta radiativa i componenta convectiva. Astfel se
considera componenta radiativa ca fiind caracteristica pentru volumul interior al
corpului de intoarcere (considerat conventional la temperatura peretelui de focar) i
componenta convectiva ce actioneaza pe suprafata laterals a peretelui focarului. Uzual
se admite o pondere a componentei radiative cuprinsa intre 80-90% din fluxul de
caldura total cedat pe focar (restul fiind afectat componentei convective).
Pentru stabilirea marimilor preliminare dc i Lf se admite un flux radiant in
camera de ardere qR = 4 0 - 6 0 k W /n r.
Se determina cu o relatie de aproximare:
SRC = (0,80 - 0,90)
c1 r
Se admite (L j/d c) = 1.5 -f 2 i se determina marimile Lf i d ,.

Pentru camera de ardere se calculeaza:
-
n d ]
volumul focarului: Vj - L r ;
4
2-n-d]
suprafata peretilor camerei de ardere: Sper7C- dc- L/ + ---- L
grosimea stratului radiant de gaze: 5 = 4
per
gradul de ecranare: 'P -
S rc
per
Se calculeaza caracteristica radianta a aazelor de ardere in camera de ardere:

0.1 + l,6 p n
f
T
kg =
0,38( P h.o + P roJ
(8.100)
1000y
<J(Ph2o + P roJ - s
Se calculeaza coeficientul de absorbtie al gazelor de ardere din focar:
-k.,s
a, g
= l\
- ep kgi
(8.101)
Se calculeaza caracteristica radianta a flacarii cu relatia de aproximare:
Tr
k)1 = 1 6 1000
0,5
(8J02)
i coeficientul de absorbtie al flacarii cu relatia:

a f l = \ - e ~ hfiS
(8.103)
Coeficientul de absorbtie al flacarii i gazelor de ardere este dat de relatia:

a = ( 3 a fl + ( l - / 3 ) - a g
(8.104)
254

Se calculeaza caracteristica radianta a camerei de ardere:
0,82 a
x-am
(8J05)
Factorul de pozitie a flacarii, in camera de ardere este dat de relatia:

(8.106)
H,
cu constantele: aM=0,54 i bM=0,2 (pentru flacara de combustibil gazos sau lichid) si

pentru raportul intre Tnaltimea de amplasare a arzatorului i maltimea camerei:
=0,3 (Hf =dc)

r
Hr
>
, A y[> __________
Diametrul corpului de intoarcere se determina impunand o viteza a gazelor de

ardere in spatiul inelar, wx = 4 -f 6 m/s (cu valori mici pentru cazane mici):
BV.,
Wg
( A 2 d2
c)
( f
V . + 273
273
t f +t r
; unde ?sm= - 9 --
(8.107)
273
K W
Diametrul focarului astfel determinat se rotunjete la valori fntregi (de preferat

modul de 10 mm) fi se recalculeaza viteza viteza gazelor de ardere (ws).
Cu aceste date se determina temperaura de la capatul focarului:
T.
C0 -Z-ar T?- SR
0 - q J - B - y g -cPJ
[K]
(8.108)
+1
unde T f reprezinta temperatura pe care ar avea-o gazele de ardere la ieirea din focar
daca acesta ar fi in solutie constructiva cu strapungere. Pentru a verifica temperatura
reala a gazelor de ardere la ieirea din focar m solutia cu intoarcere va trebui calculata
componenta convectiva i determinata scaderea de temperatura ce corespunde acesteia.
Temperatura astfel obtinuta va fi comparata cu temperatura de ieire din focar impusa
in bilantul partial pe suprafete.
255

C oeficientul global de transfer de caldura kG/ se e ak u le a za cu relatia:
a,
K =
cu coefficient de murdarire.
\ + ea,
V alorile coeficientului de m urdarire pentru gaze de ardere, provenite din

arderea de com bustibil gazos, sunt prezentate in tabeiui urnrator:
C oeficientul de m urdarire - com bustibil gazos
13
Viteza n [m/s]
6
9
12
15
18
5.233 3,837 2,791
e -10; 1nr-KAV]
2.093
1.628
1.395
e = \ 1,21-10 3
Se poate utiliza si relatia analitica:
[n r-K /W |
Pentru gaze de ardere provenind din arderea unui com bustibil lichid se poate
eonsidera:
f = 0,0163 [nr-K /W ]
a ,=a
+a
c = convectie i r = raditie
(8.109)
C oeficientul de schim b de caldura prin convectie se determ ina utilizand relatii

criteriale pentru circulatia gazelor de ardere la interiorul canalelor cu sectiune
cireular&, pentru:
W l
R e-~ fr ~
(8.110)
unde lungim ea caracteristica:

. 7T
P -Ti d
(8.1
!- (I )
De exem plu, pentru Re>3-104 :
( R e - 1000) Pr
Nu - n
1+ 1 2 ,2 J (Pr
-1
l+ ' f
( 8 ,ii:
f Pr YU1
cu = ( 1,82 log Re-1.64)-2; C =
,L = Ls + (0 ,2 -0 ,4 ),e 0=I
vPlVy
Pentru 2300 < Re < 3 -104:
Nu
= q 49,37 + [1,615 A - 0,7]3 + ,
256
.1 + 22 Pr
(8.1 13)
fd T
U J
1
cl
2 Re P r B = R eP r
V
L
cu
; c=
" Pr "
,
l PrJ
0=1-
Pentru regimul laminar: Re < 2300:
Nu~eJ
r
d
49,37 + 1,615 Re P rL - 0 ,7
V
31 1/3
' Pr
Pr
V pJ
(8.114)
cu 0 =
Coeficientul de schimb de caldura prin convectie rezulta:
NuA
a =I
(8.1 15)
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie este determinat de marimile:

-
temperatura medie a gazelor de ardere:

grosimea stratului radiant:
Tgm- t gm+273 (K);
V.
j ( d f2 ~ d > L ,
s = 3,6- = 3,6 ^---------------------- = 0 , 9 ( d r - d )
Sp
(;rc-df +7T-dc) - L g
7' '
(8.1 16)
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie se determina cu relatia:
o ci + 1
a = 5,765 10 -----a
3
2
*T Sm
r T \
[W/(m -K)J
(8.117)
_p
Ts *
unde pentru coeficientul de absorbtie al peretelui se considera valoarea ap=0,82 (otel)

iar pentru temperatura absoluta a peretelui focar: Tp = t m+ 20 + 273 [K]
Diferenta medie a temperaturi lor se calculeaza cu relatia:
257

Atmc,u:f -=
p
In
tJ - t
|K1
(8.118)
Se calculeaza Q gf = kGF (x d t -Lf )- AtmGF

Se calculeaza entalpia gazelor la ieire din focar in conditiile transferului
convectiv:
i din diagrama I-t , functie entalpie i coeficientul de exces de aer din focar se
determina temperatura gazelor la ieire din focar, tf.
Deoarece calculul este aproximativ eroarea admisibila este de 5%. In cazul in
care se depaete aceasta eroare se va redimensiona suprafata de transfer de caldura
prin radiatie (diametrul i lungimea corpului de intoarcere) cu o cota procentuala egala
cu radical de ordinul 4 din eroarea pe temperaturi. Totuji, daca temperatura de ie$ire
din focar corespunde domeniului economic se poate accepta ca atare urmand a se
modifica sarcina pe convectiv m consecinta.
CALCULUL TERMIC AL FOCARULUI CU PERETE CALD:
In multe situatii tehnice, prepararea de aer cald fie pentru scopuri de incalzire,
fie pentru diverse aplicatii tehnologice (cuptoare de uscare, cuptoare de polimerizare
etc.), implica folosirea unor schimbatoare de caldura de tip cazan cu agent secundar
aer. Solutiile constructive sunt m general caracterizate de prezenta unei trepte de
transfer de caldura de tip focar, prevazuta cu arzator de combustibil superior sau, in
unele situatii, cuplate la o camera de ardere, mai ales in cazul utilizarii combustibililor
alternative cum ar fi peletii din biomase. Ca la orice cazan, treapta focar este urmata
de una sau mai multe trepte convective, uzual realizate ignitubular pentru facilitarea
curatirii.
Temperatura peretelui focar, datorita solicitarii de temperatura inalta specifica
gazelor de ardere in focar, se estimeaza ca va avea valori semnificativ mai mari decat
in cazul peretilor focarelor din aplicatiile de cazane cu agent secundar apa sau emulsie.
De altfel, ca la orice schimbator de caldura de tip preincalzitor de aer, se pune
problema determinarii temperaturii peretelui, in vederea stabilirii nivelului de
refractaritate necesar pentru otelul utilizat.
Problema care deriva din estimarea de temperatura inalta a peretelui este ca
metodica clasica de dimensionare sau verificare a focarelor, bazata pe ecuatia criteriala
a invariantilor Boltzmann i 6 /, nu tine cont tocmai de aceasta temperatura. Este uor
de urmarit ca singurele temperaturi care apar in invariants amintiti sunt cea teoretica i
cea de ieire a gazelor de ardere din focar. De asemenea, nici in ceilalti parametrii
258

fizico - chim ici cuprinji Tn form a determ inate em piric a ecuatiei criteriale pentru
focare, nu apare tem peratura de perete ca parametru de calcul.
De aceea, in aceste situatii, se poate folosi m etoda de estim are a transferului
global de caldura de la gazele de ardere la perete prin definirea unui coeficient global
de tip convectiv care cuprinde echivalarea Tn term eni de convectie a radiatiei gazelor i
suprapunerea cu fenom enul de convectie la perete general de curgerea gazelor de
ardere Tn focar. M etoda este caracteristic& pentru clcului convectivelor Tn situatia
temperaturi lor ridicate ale gazelor de ardere (peste 400 C),
A ceasta alegere este sustinuta de faptul c& vitezeJe de curgere ale gazelor de
ardere Tn focarele tip tub de flacara specifice pentru acest tip de aplicatii sunt
sem nificative, uzual cuprinse Tn dom eniul 3 - 8 m/s, iar caracterul transferului radiativ
la tuburile de flacara cu raport lungim e/diam etru mai mare de 2-3 poate fi asimilat cu
radiatia Tn tevi, lungim ea caracteristicS. (de radiatie) fund putem ic infiuentata de
diametru! focarului.
Pentru lim itarea tem peraturii peretelui focar (Tn vederea generarii posibilitatii
folosirii unor oteluri cat mai putin refractare i deci considerabil mai ieftine ca material
$i costuri de prelucrare), solutiile constructive ale tuburiior de flacara. prevSd
extinderea suprafetei prin aripare pe partea agentului rece (aerul). Astfel, deoarece
curgerea aerului se face prin canale, devine hotarator In calculul coeficientului de
transfer de caldura param etral tem p eratu ri de perete, atat pentru estim area
randam entului extinderii de suprafata (randam entul aripioarei), cat si pentru estim area
param etrilor fizici ai aerului Tn zona de transfer de caldura.
In figura 8.16 este prezentata schita unui astfel de focar.
M etodica vizeaza realizarea unui calcul de verificare deorece, Tn multe situatii
practice, este im portanta setarea unui set de param etrii construct! vi i de solicitare
functional! i verificarea perform antelor de transfer de caldura Tn paralel cu
determ inare tem peraturii peretelui.
D ate fund prticularitatile f u n c tio n a l ale focarului Tn acest tip de aplicatii, a fost
ales ca param etru central de calcul i im plicit param etru de inchidere finals,
tem pertura peretelui focar.
Calculul Tncepe cu determ inarea tem peraturii teoretice de ardere i estim area,
pe baza geom etriei interioare a focarului, a ternperturii de ieire din focar, cu ajutorul
metodicii clasice de verificare, bazatS pe ecuatia criteriala em pirics a focarului (functie
de invarintii Boltzm ann si 9/ = Tr/T , , ar - coeficient de absorbtie al focarului i M factor de pozitie al flacarii):
<p-B V c
Bo = ------- ^l
c '> ''? v r
( 8 .1 2 0 )
unde : ^
: B ~ debit de combustibil; C\, = constanta Stefan-Boli/mann: Vg = volumul
de gaze de ardere din arderea reala; cPg - caldura specifics a gazelor de ardere; 5= suprafata
de transfer de caldura Tn focar.
259
.Racor arzator; 2.Perete focar; 3.Cutie intoarcere gaze de ardere; 4.Fascicul convectiv;
5.Camera colectare aer incalzit; 6.Cutie de intoarcere focar-convectiv;
7.lesire focar; 8.Extindere de suprafata pe partea aerului (aripare)
Fig. 8 .1 6 a - ansamblu focar in bateria de incalzire aer
i 11 i j j j j y 11 m f 11111 e o H 11 i i r n i i o i y h 11 i n n
Fig. 8.16 b - exemplu de realizare focar cu cotele dimensionale caracteristice
Fig.8.16 Varianta de solutie constructiva pentru focar de incalzitor de aer
260

Ecuatia criteriala a focarului :
[m af )
+ Bo
( 8 . 121)
de unde rezulta temperatura de ieire a gazelor de ardere din focar :

-273,15
[C]
( 8 . 122 )
Parametrii calculati, temperatura gazelor de ardere la iefirea din focar 7> i

fluxul de caldura cedat de gazele de ardere in focar QFR , sunt retinuti pentru
compararea ulterioara cu valorile determinate prin metodica de calcul ce tine seama de
temperatura peretelui focar, iar marimile corespondente vor fi notate 7> i Qh.
Dupa initializarea parametrului temperatura a peretelui focar TPF (sau Tp) la o
valoare estimata i preluarea valorii TFR din calculul clasic, ca valoare setata de
initializare, se determina coeficientul echivalent convectiv de transfer de caldura
generat de radiatia gazelor din focar pe baza ecuatiilor caracteristice radiatiei in tevi a
gazelor de ardere:
a r = 5,765-KT8
Dupa determinarea vitezei de curgere a gazelor de ardere prin tubul focar, se

determina coeficientul convectiv de transfer de caldura generat la peretele focar a,: i
prin adunare cu coeficientul echivalent convectiv de transfer de caldura generat de
radiatia gazelor din focar ar , se determina un coeficient global de transfer de caldura
Ogf (notat i AGF) de la gazele de ardere la peretele focar.
In continuare se determina caracteristicile de transfer de caldura pe partea
aerului aaerf , coeficient de convectie corectat cu randamentul aripioarei rjen care tine
cont de geometria extinderii de suprafata i de conditiile de transfer de caldura:
X,
261

Dnerv = diametru exterior nervura; de = diam. exterior focar; Hner\ = Inaltime
nervura; Bnerv = grosime nervura; Xner\! = conductivitate termica material nervura;
a = coef. convectiv la exteriorul nervurii:
pentru X, > 0.8 :
Av = 0,8 - 0,05 (X D - 2)"797

Bn 0,363 +0,14 (X D 2)'0'01
Cn =0,525 -0.071 {XD- 2 f m
Vn m = \ - B ri\ X , - 0,8 f
pentru X| < 0.8 :
^ =l
= 0,295 +0,066 (X D - 2 )im
Cn = 1,737 -0,093 (X ~ 2 ) " :'
nen. = A V- B n - ( X , ) C
nr K
(8.124)
Este interesant de observat ca, datorita raportului mic intre maltimea aripioarei
i diametral la baza, nu se pot aplica ecuatiile criteriale specifice tevilor cu aripiore, ci
se folose$te ecuatia criteriala a transferului de caldura convectiv la curgerea prin
canale, lungimea caracteristica fiind diametral echivalent hidrauluic al canalului
format Tntre aripioare.
Se recalculeaza temperatura peretelui TPF cu ecuatia:
(8.125)
Pornind de la noua valoare a temperturii medii a peretelui, se calculeaza, cu
relatia de verificare a suprafetelor convective, temperatura de ieire a gazelor de ardere
din focar TF :

In continuare. dupa determinarea caldurii specifice a gazelor de ardere la
temperatura teoretica i la temperatura de ieire din focar, se determine fluxul de
caldura cedat de debitul de gaze de ardere in focar, adica tocmai Qi :
QF = S V , - (
[]V]
( 8 | , 7)
Se determina erorile de inchidere intre valorile de initializare i cele calculate

pentru temperatura de ieîre a gazelor de ardere din focar ( 7> *-+ T,.K) i pentru sarcina
termica utilS a focarului ( Q t. <-> QFK ).
Daca erorile sunt mai mari decat cele admisibile (de ordinul 3 %) se reia bucla
de calcul reinitializandu-se valorile cu cele calculate. Daca erorile sunt mai mici decat
cele admisibile, calculul se considers incheiat i se memoreazS parametrii functionali
ai focarului.
Referitor la domeniul de validitate al metodei clasice de dimensionare (metoda
cu invarianti Bo - Of , fara considerarea temperturii peretelui focar ca parametru de
calcul), in graficul fig.8.17 se prezinta evolutia comparative a principaliior parametrii
de temperatura i sarcina termica pentru o solutie constructive aleasa. Calculele se
refers la o geometric medie a focarului, diametru de 1000 mm ?i lungime 2500 mm,
fiind variat debitul de combustibil gazos intre 50 i 200 m N/h (sarcina termica cca.
500 - 2000 kW).
Se poate observa cS pentru sarcinile termice studiate, calculul sarcinii termice
transferate in focar este subevaluat de metoda cu invarianti fata de metoda care tine
cont de efectul combinat al convectiei si radiatiei. Temperatura peretelui este
semnificativS : Tp,.r = 600 - 800 C .
Diferentele de temperaturi ale gazelor de ardere la iesirea din focar intre
calculul cu invarianti $i metoda particulars focarelor de acest tip scad gradual cu
create re a debitului de combustibil de la + 150 C la 0
Adoptand metodica de calcul specifica, se poate analiza de asemenea influenta
inaltimii aripioarei asupra transferuLui de caldurS i asupra temperaturii peretelui,
elemente deosebit de importante atat la dimensionare cat i la verificarea unei solutii
date. A fost aleasS pentru exemplificare o solutie constructiva de focar cu un diametru
de 500 mm, o lungime de 1500 mm si o sarcina data de combustibil fix a, de cca. 1000
kW. Pentru aripioare s-a ales o grosime constants de 5 mm i un pas de 25 mm iar
inaltimea a fost variata in domeniul 20 - 100 mm.
In figura 8.18 sunt prezentate ca rezultatele exemplului de calcul.
263
Fig. 8.17
Evolutia comparativa a principalilor parametrii de temperatura i sarcina termica
Fig. 8.18 Influenta inaltimii aripioarei asupra transferului de caldura
264

8.4. SU PR A FE T E
C O N V EC TIV E:
CA LCULU L SU PR A FETR LO R C O N V EC TIV E
I [PURI
C O N STR U C TIV E
Convectivul cazanului este determ inat, din punctul de vedere al transferuiui de

caldura din calculele anterioare, prin urmatorii parametrii:
"
Oc - sarcina term ica de dim ensionare a sistem ului convectiv ( k W ) ;

tf - tem peratura gazelor de ardere la intrare 111 tevi, ( C );
r,y - tem peratura gazelor de ardere la ieirea din fevi (la co) (C) ;
t j tj - tem peratura apei la intrarea i iefirea din suprafata convectiva (cazan) (C).
Convectivele de cazan se pot im parti in doua categorii principale:
ignitubulare : cu circulatia gazelor de ardere la interiorul tevilor i agentul term ic

preparat la exteriorul tevilor, de obicei sunt caracteristice cazanelor cu volum mare
de apa;
acvatubulare : cu circulatia agentului preparat la interiorul tevilor $i circulatia
gazelor de ardere la exteriorul tevilor, peste fascicol.
CO N V ECTIV E IG N ITU B U LARE
La cazanele ignitubulare, pentru stabilirea sectiunii de trecere a gazelor de

ardere se alege un diamet.ru de teava din gam a de tevi uzuale ( de x S) (mm). In figura
8.19 este prezentata 0 solutie constructiva de cazan cu convectiv ignitubular.
DupS alegerea diam etrului tevilor se alege viteza preliminarS de circulatie a
gazelor de ardere w ' in intervalul econom ic pentru tipul de cazan dimensionat:
w ' = (2 -r 4) m/s pentru cazanele cu un singur drum convectiv

cuprinse fn dom eniul 50 - 500 kW ;
w = (4
6) m/s pentru cazanele cu doua drumuri convective
cuprinse in dom eniul 300 - 600 kW;
* w ' = (6 -r 12) m/s pentru cazanele cu un singur drum convectiv
cuprinse In dom eniul 500 5000 kW ;
w* = (10 -f 18) m/s pentru cazanele cu doua drum uri convective
cuprinse in dom eniul 1000 - 5000 kW;
i cu puteri
i cu puteri
i cu puteri
i cu puteri
Sectiunea de c irc u la te a gazelor de ardere va fi:
=
unde
tRm =
ITT
(8.128)
[C] . este tem peratura media a gazelor de ardere in convectiv.
265

Numarul de tevi al drumului convectiv va fi:
n '= 4 ' 5clf
(8.129)
K d-
i se rotunjete superior sau inferior, la un numar intreg (i par daca solutia o cere) i
se recalculeaza viteza de circulate a gazelor de ardere:
W=
B -V t
d ,
71
+ 273
2 73
(8130>
1. Arzator; 2. Tub de flacara; 3. amotare; 4. Cutie intoarcere spate; 5. Fierbator convectiv I;

6. Cutie intoarcere fata; 7. Fierbator convectiv 11; 8. Co; 9.Tambur ; 10. Supapa de siguranta;
11.
Indicator de nivel; 12. Conducts de abur ; 13. Alimentare cu apa
Fig. 8.19. Schema conventionala a unui cazan cu convectiv ignitubular
Pentru temperatura medie a gazelor de ardere tgm se determina din tabele de

proprietati termodinamice urmatoarele valori:
266

- vascozitatea cinematica
- conductibilitatea termica
- numarul Prandtl
v
A,
Pr
[nr/s]
[W /(mK)]
[-]
De asemenea se determina numarul Prandtl perete Prp la temperatura peretelui tp cu:

tP = r, +< 10-20) C ; tm = J
(8. 131)
apoi se determina criteriul hidrodinamic :

W, ( I
K =
(8.132)
simplexul de lungimi
3
(~'1 ~ 7 , 7 \ \0.25
(L/d.J
pentru L/d, < 80
C, = 1
pentru L/d, > 80
(8.133)
unde L este lungimea estinrata a convectivului (care se ia egala cu cea a focarului In

cazul cazanelor ignitubulare orizontale).
COEFICIENTUL DE SCHIMB DE CALDURA PRIN CONVECTIE
Se calculeaza apoi coeficientul de schimb de caldura prin convectie:
daca Re > 10000 :
A P 035
a r = 0,0263- C ,------f ---- Re0*
di
|W /(m 2-K)|
(8.134)
iar in cazul 2300 < Re < 10000 se folosete relatia:
A P a35
a L = 0,0263 C , ----- - f R e0 8
|W /(m 2-K)]
(8.135)
Cll
=
6 10 "
YT
Re
(8.136)
In cazul regimurilor de curgere laminare, caracteristice In general cazanelor

ignitubulare cu un drum convectiv (de exemplu cazane cu intoarcere libera a gazelor
de ardere In focar sau cazane verticale cu arzator autoaspirant), coeficientul convectiv
de transfer de caldura este foarte scazut.
267

In aceste situatii, pentru a eficientiza transferal de caldura de la gazele de
ardere, se aplicS o tehnicS de imbunStStire a coeficientului convectiv prin introducerea
de turbulizatori.
Acestia sunt reprezentati de diferite elemente de tip plat-banda care au ca efect
inducerea unor accidente hidraulice (turbulente locale) la curgerea gazelor de ardere
prin teava de convectiv, fara insa a mari viteza de curgere (fSrS obturarea sectiunii de
curgere).
Cum convectia este de fapt o conductie in stratul limits al curgerii, rezulta ca
scaderea de grosime a stratului limita datorita turbulentei suplimentare apSrute, va
genera o crestere a coeficientului de transfer convectiv de caldura. Efectul de cretere
va fi cu atat mai mare cu cat turbulenta initials este mai scazuta, deci maxim pentru
regimurile laminare de curgere, mediu pentru cele tranzitorii si insesizabil pentru cele
turbulente.
Cei mai utilizati turbulizatori sunt cei din bands indoitS sau elicoidalS.
La aceeasi crestere a pierderii de sarcinS hidraulicS, turbulizatorii de tip bands
indoitS produc o intensificare mai mare a transferului de cSldurS decat turbulizatorii tip
bands elicoidalS. Schema turbulizatorului cu bands ondulatS este data m fig. 8.20.
i
Fig. 8.20 Schema turbulizatorului din banda ondulata

Intensificarea transferului de cSldurS prin convectie se definesle ca raportul
I = a illt /a intre transferal de cSldurS cu turbulizator (intensificat) si transferul de
cSldura fSrS turbulizator.
268
Pentru regim laminar de curgere (Re < 2300) coeficientul de intensificare a

schimbului convectiv de caldura este numai functie de pasul relativ p rei :
2,142
<8I37)
Pasul relativ este explicitat Tn fig. 8.20.
Pierderile relative de sarcina induse de turbulizator sunt:
Aprei = Ap / Ap0 = 6,53
(8.138)
In tabelul urmator se dau cateva valori pentru gradul de intensificare i pentru

pierderile relative de sarcina functie de 6.
90
95
100
105
110
115
120
Prel
1.41
1.54
1,69
1,84
2,02
2,22
2,45
1,93
1,88
1,83
1,78
1,73
1,69
1,63
A p rd
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
Prel
125
130
135
140
145
150
155
160
2,72
3,03
3,41
3,89
4,49
5,28
6,38
8,02
A p re i
1,59
1,54
1,48
1,43
1,37
1,30
1,23
1,14
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
6,53
Se remarca o intensificare atransferului de caldura aproape de dublare

(la 6 = 90) dar si o pierdere de sarcina mai mare de 6,5 ori.
De retinut ca o micorare a unghiului de Tndoire a platbandelor duce la o
cretere a transferului de caldura dar nu i la o crejtere a prierderilor de sarcina
(afirmatie valabila Tn domeniul experimentat de unghi de Tndoire 6 = 90 -f 160).
Pentru regim tranzitoriu de curgere (2300 <Re < 10000) coeficientul de
intensificare a schimbului convectiv de caldura este functie de pasul relativ prel i de
criteriul Re:
_ or. _ 3,3
R e 0'2
l - ----- u f i -------7
a
(8.139)
P rel
Pierderile relative de sarcina induse de turbulizator sunt:

17
Aprei = Ap / Apo = 0.35 , R e o.i
(8.140)
In urmatorul tabel se dau cateva valori pentru gradul de intensificare ?i pentru

pierderile relative de sarcina.
269

e
Prel
Re
90
1.41
100
1.69
110
2,02
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
120
2.45
130
3,03
140
3,89
150
5,28
160
8,02
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
I
2,02
1,97
1,92
1,88
1,89
1,83
1,78
1,74
1,76
1,70
1,65
1,61
1,62
1.56
1,52
1,47
1,48
1,42
1.37
1,33
1,33
1,27
1,22
1,18
1,15
1,09
1,04
1,00
1,00
1,00
1,00
1,00
Prel
Re
A prei
7,25
7,04
6,89
6,76
95
1.54
7,05
6,86
6,71
6,58
6,87
6,67
6,53
6,41
105
1.84
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
1,96
1,90
1,85
1,80
1,82
1,76
1,71
1,68
1,69
1,63
1,58
1,54
7,15
6,94
6,80
6,67
6,96
6,77
6,62
6,50
6,77
6,58
6,44
6,32
Aprel
6,67
6,48
6,34
6,23
6,46
6,28
6,14
6,03
6,23
6,05
5,92
5,81
5,95
5,78
5,65
5,55
5,59
5,43
5,31
5,21
115
2,22
125
2,72
135
3,41
145
4,49
155
6,38
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
3000
4000
5000
6000
1,55
1,49
1,44
1,41
1,41
1,35
1,30
1,26
1,24
1,18
1,14
1,09
1,05
1,00
1,00
1,00
6,57
6,38
6,24
6,13
6,35
6,17
6,03
5,92
6,09
5,92
5,79
5,69
5,78
5,62
5,49
5,39
Intensificarea transferului da caldura convectiv este cea mai mare in regim de

curgere laminar i eficacitatea scade cu cat turbulenta este mai ridicata. Apare asfel
regula de care trebuie sa se tina seama totdeauna: promotorii de turbulenta nu sunt
eficace in regimuri de turbulenta ridicata.
In regimuri de turbulenta ridicata promotorii nu fac altceva decat sa mareasca
semnificativ pierderile de sarcina.
O alta regula este ca utlizarea promotorilor de turbulenta duce totdeauna la
cre^terea pierderilor de sarcina, in consecinta calculul gazodinamic al cazanului
trebuie sa verifice daca tirajul permite introducerea promotorilor de turbulenta.
270

COEFICIENTUL DE SCHIMB DE CALDURA PRIN RADIATIE
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie este detemiinat de marimile :
- temperatura medie a gazelor de ardere : Tgm= tgm+273
[K]
- grosimea stratului ra d ia n t: s = 0,9 . dj [m]
- presiunile partiale ale gazelor triatomice in gazele de ardere:
-
Vgo+ { a c, ~ 1)V0
Pg
[bar]; p Hi0 =
H jO
Vg + ( a rI- \ ) V 0
[bar]
cu p s 1 bar.
Constanta de radiatie a gazelor este :
0,8+ 1,6- p H 0
T.
l-o,:
Ks =
(P
h ,o
+ P
'( Phm
1000
r o , )'S
iar coeficientul de emisie al gazelor de ardere :
Pro, )
1_
~ke's
(8.141)
(8.142)
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie se calculeaza cu relatia :

1o
a = 5,765 10
a +1
------a
2
gT
( T V'6
1-
[W/(m--K)]
(8.143)
V smj
unde pentru coeficientul de absorbtie al peretelui se ia valoarea ap= 0,82 iar pentru
temperatura absoluta a peretelui tevii : Tp = tmt + 20 + 273
[K]
(8.144)
COEFICIENTUL DE TRANSFER DE CALDURA

PE PARTEA GAZELOR DE ARDERE
Coeficientul de transfer de caldura pe partea gazelor de ardere va fi :
a , = a . + a ..
(8.145)
COEFICIENTUL GLOBAL DE TRANSFER DE CALDURA

Coeficientul a,, (pe partea apei) este mult mai mare (de ordinul miilor) in
comparatie cu at (de ordinul zecilor). In aceste conditii coeficientul global de transfer
de caldura k este dat de relatia (s-a neglijat \/a e in raport cu 1/a,) :
a
\
[W/(m2-K)](8.146)
271

Coeficientul de murdarire pentru gaze de ardere provenite din combustibil
gazos este dat in tabelul urmator:
Coeficientul de murdarire - combustibil gazos
9
3
6
Viteza [m/s]
2,791
5,233
3,837
e - 103 [nr-K/W l
12
2,093
15
1,628
18
1,395
Se poate utiliza i relatia analitica :

= 11,21 10 3 Wg~M1A
[rrf-K /W ]
iar pentru gaze de ardere provenind din combustibil lichid :

= 0 ,0 1 6 3
[nr-K /W |
(8.147)
(8.148)
Diferenta medie de temperatura se determina conform figurii 8.21. i relatiei:

A
At,,, = -
- At,,,.,,
max_______
mm
(8.149)
In Ar",ax
At.,
Fig. 8.21. Diferenta medie de temperatura Atm

In final suprafata de schimb de caldura a drumului convectiv I se determina cu
formula :
SO=
Qn
K -Atm
nr
(8.150)
(8.151;
ji rezulta lungimea tevilor :

L
s '
K Cl ; ' 11
272

CONVECTIVE ACV ATUBULARE
La convectivele acvatubulare tevile sunt dispuse de cele mai multe ori Tn
coridor sau eicher. Din punct de vedere al transferului de caldura, aezarea eicher
este recomandabila, singurele situatii de recomandare pentru aezarea coridor fiind la
grade ridicate de murdarie ale gazelor de ardere (caz Tn care se va Tncerca Tnsa o
circulatie ignitubulara) sau din considerente constructive. Aezarea Tn eichier se
realizeaza conform schitei din fig.8.22.
Pentru stabilirea sectiunii de trecere a gazelor de ardere se alege diametrul
tevilor drumurilor convective din gama de tevi uzuale.
Se alege pasul relativ de aezare transversala a tevilor :
pasul perpendicular pe curgerea gazelor de ardere Sj = ( 1,4 -f 2 ) -d
pasul pe directia de curgere a gazelor de ardere S2 = ( 1,2 -f 1,6 ) d
pasii se aleg astfel ca grosimea minima de metal de placa tubulara, Tntre doua tevi, sa
fie 8 ^ 10 mm
Fig 8.22. Detaliu de aezare a tevilor Tn eficher

Se calculeaza numarul de tevi pe un rand N f .
a ~ ~ t ~ Ss
a = N l -si + ~ + s s î
2
^-----5,
(8.152)
apoi se rotunjete pasul Sj al tevilor asfel Tncat numarul N , sa fie Intreg.

Rezulta o aezare pe prima linie a tevilor conform figurii 8.22. Se calculeaza
apoi sectiunea libera de trecere a gazelor de ardere In ipoteza ca secfiunea bruta a
focarului ramane neschimbata i In drumul convectiv, { a x a ) :
273

f
->
d)
---------- = cr 1------
S d rc = a
s\
unde term enul
(8.153)
Irtf
V si)
reprezintS reducerea sectiunii de trecere datorita tevilor
convective.
Debitul de gaze ce trece prin convectiv este :
Dg = B V
+ 273
273
[nr m/ s J
(8.154)
unde tgm este tem peratura medie a gazelor de ardere

_ t f + t cos
C]
gm
(8.155)
W=-
R ezulta viteza gazelor de ardere :
D
S
Im/s]
(8.156)
Pentru tem peratura media a gazelor de ardere tgm se determina:

- vlsco zitatea cinem atics
[ra /s]
- conductibilitatea term ica
W /(nvK)j
- criteriul Prandtl
Pr
[-.]
Se alege pasul m directia curgerii gazelor de ardere S 2
se calculeaza
coeficientul de schim b de caldura ( OQ pentru curgerea gazelor de ardere transversal

pe un fascic-ul de tevi aezate in esichier .
In acest caz lungim ea caracteristica va fi diam etral exterior al tevii d .
Criteriul hidrodinam ic este:
w-d
K e ~ -------
(8.157)
Pentru 10 < Re < 106 i 0.6 <

fascicol de tevi Tn esichier :
P r < 10, curgerea fuiidelor transversal pe un
Nu = 0 ,1 5 7 R e Ub P r [)Ac s
(8.158)
unde c s este o corectie pentru pasul tevilor;

Cs = 1 + 0 ,1 - ( Sj/d) pentru ($//d) < 3
C, - 1,3 pentru (s/fd) > 3
Rezula
a. -
Nu A
d
|VV/f'nr - K) i
274
(8,159)

Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie este determinat de parametrii :
P h,o > P ro, ?i s - grosimea stratului rad ia n t:
'v
V ,
1,87
(8.160)
[m]
d-
Constanta de radiatie a gazelor este :

0,8 +1,6 p H i ( )
1 -0 ,3 8 kg =
\i.PH I)
1000J
-\]{ph2o Pro 2 P
P K()
(8.161)
Coeficientul de emisie al gazelor de ardere :
a = \I e~ko's
s
(8.162)
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie se calculeaza cu relatia :

( Tp \
a r = 5 ,7 6 5 10 -8
Q P
, 3,6 '
V Tm y
^3
{ rJ~' \
[W/(m--K)]
(8.163)
vT
1m y
unde pentru coeficientul de absorbtie al peretelui se ia valoarea CIp = 0,82 i pentru
temperatura absoluta a peretelui tevii : Tp = tapa + 2 0 + 273 [K]
Coeficientul de transfer de caldura de la gazele de ardere rezulta :
a e = a c + a r.
iar coeficientul global de schimb de caldura va fi :
k
---------1+ e a .
(8.165)
cu valorile pentru coeficientul de murdarire ca

$i Tn cazul convectivelor ignitubulare..
Diferenta medie a temperaturilor se
determina conform figurii 8.23 i relatiei:
A t
(8.166)
A t
Fig. 8.23. Diferenta medie a temp.
275
(8.164)

In final suprafata de schimb de caldura a drumului convectiv se determina cu
relatia:
a
k At.,
(8.167)
[m
Determinarea geometriei drumului convectiv se face astfel :

numarul de tevi pe un rand N t (perpendicular pe directia gazelor de ardere) s-a
determinat initial;
numarul de randuri de tevi N2 (in directia curgerii gazelor de ardere) rezulta din
relatia :
5
S.. - N , 7U-d a
=> N 2 = J - ,
(8.168)
N, n a a
dupa care N2 se rotunjete la valoarea Tntreaga superioara .

Se remarca faptul ca s-a neglijat preluarea caldurii de catre peretii de tabla
limitatori ai drumului convectiv. De obicei se considers ca rezerva de suprafata.
Cu numarul de randuri de tevi pe verticals se calculeaza lungimea drumului
convectiv:
L . = N 2 -s 2
(8.169)
CONVECTIVELE CAZANELOR DIN ELEMENTE

Un caz particular de dimensionare al convectivelor T1 reprezinta cazanele din
elemente de otel. La aceste convective, cu toate ca circulatia agentului secundar este
prin tevi, gazele nu eircula ca la convectivele acvatubulare peste un fascicul, ci au o
curgere de tip ignitubular, printr-un canal de forma necirculara (figura 8.24)
Se impune viteza de circulatie a gazelor de ardere Tn limitele w ' = 2 + 4 m/s.
Secbunea de circulatie a gazelor de ardere va fi:
s
_ B - V g tgm +273
nr
273
(8.170)
L C | este temperatura media a gazelor de ardere Tn drumul convectiv

Inaltimea preliminara a drumului convectiv va fi:
b'=
ji
se rotunjejjte la Tntreg, dupa care se

BV
recalculeaza viteza: w =
b a
+273
(8.171)
273
Fig. 8.24 Element de cazan
276

Pentru temperatura medie a gazelor de ardere tgm se determina:
- vascozitatea cinematica
v
[m2/s]
- conductibilitatea termica
A
[W/(nvK)]
- numarul Prandtl
Pr
[-1
De asemenea se determina numarul Prandtl la temperatura peretelui Prp cu:
tn
7
tm
Lp
77 +20
'
t: +t
C ,; t m
m= ^
Coeficientul de schimb de caldura prin convectie se determina utilizand relatiile

pentru curgerea fluidelor transversal pe un fascicul de tevi aezat tn linie (coridor ).
In toate cazurile:
a
=.
N u X
(8.172)
[W /(m 2-K )l
I.
Coeficientul de corectie e tine cont de existenta turbulizatorilor i, pentru

turbulizatori tn zig - zag amplasati tn canal rectangular, se poate determina utilizand
relatiile (8 .1 7 3 -8 .1 7 6 ):
2 14">
e = ^ , pentru Re < 2300
(8.173)
3,3
Re 0,2
pentru Re > 2300
unde br = este pasul relativ, cu / - pas zig-zaguri.

b
f \'12
Nu = 0,3 + ^N uf + Nuf P
(8.175)
Curgerea
v PW
fluidelor
z - d . Nu, =0,644 + VRe VPr
transver / =
0,037-Re0'8-Pr
Nu, = ------- ------sal pe un
f 2 \
rand de
1+ 2,443 Re p r 3 _
tevi
v
y
277
(8.174)
*de - diametrul
exterior al
conductei
vp = l - J L
*si - pasul
4a
dintre tevi
10 < Re < 106 *a=si/de
0 ,6 < P r< 1 0 *la gaze se
Tnlocuiete
(Pr/Prp)A0,25 cu
(Tmg/Tp)A0 ,12
w lc
Re = -

..
l + (n - Deo
Nu = --------- Nu,
Curgerea
fluidelor
transver
sal pe un
fascicul
de tevi
asezare
..coridor
f8.176)
(0 =
n d,
/ =Nui=Nu pentru un singur rand de tevi
*de - diametral
exterior al
conductei
K
^ =1
* S | - pasul
4a
transversal
pentru b>l
* S ; - pasul
m=(),25
pt. longitudinal
incalzire fluid * a = s I/de
m=0,11
pt. * b=s2/de
racire fluid
* n - numarul
10 < Re < 10'' de randuri
*la gaze se
iulocuieste
(Pr/Prp)A(),25 cu
i,r]i'iu/Tp)A0J2
Re =
w/
lJ/y
Coeficientul de schimb de caldura prin radiatie se calculeaza ca i in celelalte

cazuri de convective.
Coeficientul de transfer de caldura pe partea gazelor de ardere va fi:
a , - a, + a,[W/(m2-K)]
(8.177)
Iar coeficientul global de transfer de caldura k dat de relatia (s-a neglijat a2 ):
k,
|W /(nr-K ,] (8.178)
Suprafata de schimb de caldura a drumului convectiv va fi:

S =
k At... ?i
5.
= 0,75-(b + a)-2ntfi
L - s. n .
(8.179)
Din calculul lungimii de focar se determina numarul de elemente ale focarului:

L,
n ( = . Numarul final de elemente al cazanului sc obtine tn urma calculului de
Sl
echilibrare.
CONVEC riV ELE CAZANELOR CU SERPENTINE DE TEVI
Un alt caz particular de dimensionare al convectivelor il reprezinta cazanele cu
convective realizate din serpentine de tevi. Acestea sunt Tn general cazane mari
energetice. in constructie turn. Serpentinele pleaca altemativ din colectoare dispuse
fafa in fata. O solutie constructiva este prezentata in figura 8.25.
278
Fig. 8.25. Sistem convectiv din serpentine de tevi
Se alege pasul relativ de aezare transversala a tevilor:
^ 1-2 . 1,5
Se calculeaza apoi sectiunea libera de trecere a gazelor de ardere in ipoteza ca

sectiunea bruta a focarului ramane neschimbata i in drumul convectiv, (a X a ) :
s^-d
V
= a'
J
(8.180)
[m2]
i/
S\-d
reprezinta reducerea sectiunii datorita tevilor.
\ s\ J
Debitul de gaze ce trece prin convectiv este:
unde termenul
(8.181)
[m3/s]
273
unde tm este temperatura medie a gazelor de ardere:
Rezulta viteza gazelor de ardere:
[m/s]
t... =
tf
+ t cos
[C]
(8.182)
Daca viteza gazelor de ardere este in intervalul 12 -r 20 (m/s) se poate accepta

aceeaji sectiune bruta (a X a) pentru sistemul convectiv i pentru focar.
Daca W > 20 (m/s) canalul trebuie marit i se reia calculul focarului cu o
sectiune marita.
Daca W < 12 (m/s) canalul convectiv trebuie mgustat. Pentru calculul ingustarii
se alege viteza de circulatie W = (12 -f 20) [m/s] i se determina sectiunea libera
necesara de curgere:
D
S arc = 77T
[m2]
(8.183)
W
Una din laturile focarului ramane neschimbata a iar cealalta se micôreaza la
valoarea a . Rezulta sectiunea de curgere:
279

S circ= a - a '
a =-
[nr]
(8.184)
fm]
(8.185)
Se alege pasul longitudinal $2 ~ (1,5
4-
2 ,5 yd # | t se calculeaza coeficientul de
schimb de caldura ((Xc) pentru curgerea gazelor de ardere transversal pe un fascicul de

tevi aezate in cordon ( linie),
In acest caz lungim ea caracteristica va fi:
1=
7tde
(8.186)
i criteriul hidrodinam ic:
Re =
cu = 1 -
y /v
n d e
(8.187)
4-5,
10 < R e < 10'1 $i 0,6 < Pr < 10? ,i curgere a gazelor de ardere transversal
Pentru 10
pe un rand de tevi:
M /, = 0 ,3 -
( till \
t Nu1f +Nu fi
\ Tp J
(8.188)
unde:
0,037 -R e 08- Pr
Nu. = 0,644 + y [ ifP r
si
5
N u >=
1 + 2,443 R e ^
Pentru n randuri de tevi (n = 40 + 60):
P r 3- 1
(8.189)

Nu- A
Se determina:
(8.192)
Ca i Tn celelalte cazuri de convective coeficientul de schimb de caldura prin

radiatie se determina cu relatia :
f j V'6
1
a , = 5,765 10rS
a +1
,
p------ a T 3
2
* m
vT
1m y
{ rr \
[W/(irf-K)|
(8.193)
< rm j
Coeficientul de transfer de caldura este:
a cv = a c + a r
[w/(m2-K)]
(8.194)
Coeficientul global de schimb de caldura este:

k =
|W/(m--K)]
(8.195)
1 + a cv
in care s-a neglijat rezistenta termica
(1/aai,a).
Valorile coeficientului de murdarire pentru gaze de ardere se determina

identic cu cazul convectivelor ignitubulare sau acvatubulare clasice :
In final suprafata de schimb de caldura a drumului convectiv se determina cu
relatia:
C _
Qc
~ k At
(8.196)
Determinarea geometriei drumului convectiv se face astfel:

numarul de tevi pe un rand n u- (perpendicular pe directia gazelor de ardere) este:
n = sau
n.
tr -
(8.197)
dupa cum canalul a fost neingustat sau mgustat.
ntr se rotunjete la valoarea Tntreaga para inferioara ;

numarul de randuri de tevi n (Tn directia curgerii gazelor de ardere):
S
(8.198)
n. Tt d - a
se rotunjejte la valoarea para superioara.
281

Ajezarea numarului de randuri n pe verticala se face in pachete cuprinzand 8,
10 sau 12 tevi, adica 4, 5 sau 6 bucle.
Pachetele nu trebuie sa aiba acelaji numar de tevi; pachetul cu un numar mai
mic de tevi se aeaza primul (dupa focar) deoarece are o circulatie interioara a apei
mai intensa.
Distanta intre pachete este de (4 -f- 8)-5? iar pasul la bucla din mijlocul unui
pachet este de 2-S2 (pentru a permite indoirea tevii la 180).
Cu aceste date se calculeaza lungimea drumului convectiv.
8.5. CALCULUL GAZODINAMIC. INSTALATIA DE TIRAJ.

CO$UL SI EXHAUSTORUL.
Calculul gazodimanic al cazanelor are ca scop determinarea pierderilor de
sarcina pe cele doua circuite :
=> circuitul aerului de ardere ;
=> circuitul gazelor de ardere .
Circuitul aerului de ardere incepe de la aspiratia aerului din mediul ambiant i
se termina la intrarea in arzator (eventual la nivelul deflectorului din arzator), iar
circuitul gazelor de ardere este considerat de la focar pana la ieirea la co .
Aerul de ardere se introduce in cazan, cel mai frecvent, cu ventilatoare de aer
(cazane cu arzatoare cu aer insuflat). La cazanele cu debit mic acestea pot lipsi, aerul
patrunzand in focar prin efectul instalatiei de tiraj (cazane cu arzatoare autoaspirante).
Gazele de ardere se pot evacua prin tiraj fortat (artificial), cu ventilatoare de
gaze de ardere (exhaustoare), sau prin tirajul natural al co$ului .
La cazanele cu ardere sub presiune (presurizate) ventilatoarele de aer realizeaza
suprapresiunea din focar care asigura i acoperirea totala sau partiala a rezistentelor de
circulatie pe circuitul gazelor de ardere, pana la baza coului $i evacuarea lor in
exterior .
CALCULUL PIERDERILOR HIDRAULICE DE SARCINA
Calculele se fac atat pentru traseul gazelor de ardere cat i pentru traseul aerului
de ardere. Relatiile de calcul utilizate nu difera intre ele pentru aer sau pentru gaze de
ardere, insa, parametrii aerodinamici i de fluid (vv, p) sunt specifici fiecarui loc de
calcul.
Pierderile de sarcina pe traseul aerului de ardere i pe traseul gazelor de ardere
apar datorita necesitatii invingerii unor rezistente hidraulice ce se manifesta in cadrul
instalatiei de cazan, la curgerea fluidelor respective. Aceste rezistente sunt de mai
multe feluri;
rezistente de frecare, ce se produc in canalele de aer sau de gaze de ardere cu
sectiune constanta. Ele due la aparitia pierderilor liniare de sarcina (Apx) \
282

rezistente locale, ce apar la schimbari de forma sau de directie ale canalelor i due
la aparitia pierderilor locale de sarcina (A p ) concentrate in sectiunile care
marcheaza schimbarea de forma sau de sectiune ;
efecte gazodinamice produse de fortele ascensionale aparute datorita diferentelor
de temperatura ale fluidului pe traseele verticale, pozitive sau negative (A p h)
In total, pe traseul aer-gaze de ardere se msumeaza pierderile de sarcina hidraulica
pe tipuri i fluide i se determina pierderea totala de presiune:
ap s
= X
[N/m-
+ E APi: AP h
(8.199)
unde P f este presiunea (sau depresiunea) din focar .

La determinarea rezistentelor (pierderilor de sarcina) se folosesc datele stabilite
la calculul termic.
P ierderile liniare de sarcina se calculeaza cu urmatoarele relatii :
Tn cazul curgerii unui curent izoterm :
Ap x = k
p- w
[N/m-
( 8 . 200 )
Tn cazul curgerii cu schimb de caldura :
r
l
S1
pw
APh = A
[N/m-
( 8 . 201 )
unde :
/
d
w
- lungimea liniare prin care curge fluidul. [m]

- diametrul echivalent hidraulic, diametrul exterior sau interior, [m]
- viteza medie a fluidului pe portiunea considerata, [m/s]
densitatea fluidului la temperatura i la presiunea considerata, [kg/m3]
P
T i Tp - temperatura medie a fluidului, respectiv a peretilor spalati de fluid, pe
portiunea considerata, [K]
- coeficientul de frecare, dependent de numarul Reynolds i uneori de
rugozitatea peretilor (coeficientul lui Darcy).
Valorile lui A pentru conducte sau canale netede se pot determina utilizand
relatiile:
64
k3 =
Re
pentru Re < 2000
283
(8.202)

. _
0,303
(Ig R e - 0 9 ) 2
pentru 2000 <Re < 4000
(8.203)
pentrU 4000 < Re < 1 5
(8.204)
0,3164
=
i]~Re
k
Pentru tevi rugoase, la valori = 8 T 0 5 -r 12,5 10
d
si R e > 4 0 0 0 :
3 n il I k
68 N'23
X = 0,11 +
d
Re
(8.205)
unde : k este rugozitatea absoluta pentru conducte sau canale, data pentru cateva cazuri
practice in tabelul 8.6.
Natura peretilor conductei sau canalului

Tevi din otel fara sudura
- noi, neintrate in exploatare
- curate, dupa exploatare
- cu depuneri mici de piatra la utilizarea apei tratate
i degazate
- cu depuneri medii de piatra la utilizarea apei
tratate medii i fara degazare
- cu depuneri mari de piatra i coroziuni la
utilizarea apei netratate i fara degazare
Canale din tabla
Canele din caramida sau beton :
- tencuite
- netencuite, cu suprafata relativ neteda
- netencuite, cu suprafata rugoasa
Tevi din fonta
Canal de zidarie betonata
Canale din beton
Tevi de sticla
103 X k
Tabelul 8.6.
[m]
0,02
0.04
0,1
0,04
1,0
(0,1 +0,15)
(2 + 3)
(3 + 9 )
0,8
0,8 + 6 (medie 2,5)
0,8 + 6 (medie 2,5)
0,0015 + 0,01 (medie 0,005)
Valoarea lui A, pentru conducte sau canale rugoase, pentru care este indeplinita
conditia:
Re > 5 6 0 -M h
se calculeaza cu re la tia :
.
A=f
(8.206)
0,25
,^ 2
0,57-lo g
284
(8.207)

In cazul canalelor de gaze realizate din material termoizolant, scaderea de
temperatura din cauza pierderilor de caldura prin pereti catre mediul Inconjurator se
poate neglija iar curgere se poate considera izoterma.
Pierclerile de sarcina locale atat in cazul curgerii izoterme cat i in cazul
curgerii cu schimb de caldura, se calculeaza cu relatia :
a
in care:
P ' H2
= g
[N/m2]
(8.208)
- coeficient de rezistenta locala care depinde de forma geometrica

neregularitatii de curgere i uneori de numarul Reynolds ;
W i p - viteza, respectiv densitatea fluidului in sectiunea de curgere considerata.
Daca apare o variatie de viteza in locul studiat (ingustare de sectiune sau largire
de sectiune) se considera, in calcul, viteza cea mai mare, corespunzatoare sectiunii mai
mici .
a.
Modificari de sectiune : Pentru rezistente locale create de modificari de
sectiune coeficientul ^ e s te dat de tabelul 8.7.
iTW
II
O
lyi
us
,
i
Intrare in canal cu
muchiile in acelai
plan cu peretele
i
i
Tabelul 8.7. Coeficientul de rezistenta locala pentru modificarile de sectiune

Denumirea
Schita
Coeficientul raportat la
viteza indicata in schita
r-------------w
Intrare in canal cu
muchiile ieite
La s/d = 0,2
s/d > 0 ,2
0,05 < a/d <
la s/d > 0,04
- = 0,5
-q= 1
0,2 - = 0,85
- 5 = 0,5
a
La r/d = 0,25
muchiile in acelai plan cu
peretele , = 0,5
cu muchiile ieite = 0,4
la r/d = 0,1
- 5 = 0,12
la r/d = 0,2
-% = 0,05
%
Intrare in canal cu
muchiile rotunjite
-------/
285
Iejire din canal
= (1,707 .^ - l ) 2
ni
Iejire din canal prin

gratar sau prin
diafragma
fm - sectiunea libera de
curgere a gratarului sau a
diafragmei
fM ~ sectiunea libera a
canalului
Intrare Tn canal prin

gratar sau prin
diafragma
Gratarul sau
diafragma in
interiorul canalului
f \ w (
( 1d -
1 _ 1 m_
f.
Clapeta complet
deschisa
= 0,1
b. Coturi (circulare) sau patrate

Cot de 90 cu raza R de curbura i diametral d al conductei :
Tabelul 8.8. Coeficientul de rezistenta pentru coturi de 90 circulare sau patrate
R
d
05
06
1,2
0,9
07
08
0,65 0,45
09
15
0,35 0,28 0,19 0,17 0,14 0,13 0,11
10
15
20
0,08 0,06 0,05
Cand unghiul de cotire <peste diferit de 90 se aplica coeficientul de corectie B :

B
(8.209)
9
B
0
0
Corectie pentru unghiul de cotire

30
0,48
60u
0,80
90"
1
120
1,18
Ul
Tabelul 8.9.
oc
1,32
180
1,41
Cand sectiunea este dreptunghiulara {a x b) cu cota b Tn planul curburii se

aplica coeficientul de corectie C :
= g c B C
286
(8.210)

Tabelul 8.10
a
b
C
Corectie pentru sectiune diferita de patrat
0,2
0,4
0,6
0,8
1,5
1,22
1,13
1,08
1,04
0,90
0,86
0,86
0,90
0,97
Coeficientul de rezistenta pentru coturi brufte (fara racordari) in cazul unui

unghi de cotire de 90, sectiune patrata sau circulara:
(8.21 1)
In cazul unui unghi diferit de cotire (vezi tebel 7.4) :
= I2 ' ^
Si pt. sectiuni dreptunghiulare de canal (vezi tebel 7.5):
= 1 ,2 B C
(8.212)
(8.213)
Cand in cotire se face fi o modificare a sectiunii canalului, caderile de presiune

se calculeaza cu viteza cea mai mare. Pentru coturile brufte se aplica relatia fara
A2
corectii dar pentru coturile line cu > 0,1 relatia devine: % B C I
(8.214)
b
'
\J i
unde/, este sectiunea de ieire i f sectiunea de intrare .
c.
Variatii de sectiune : Notand sectiunea mica cu f n i cu fw sectiunea mare
coeficientul de rezistenta la largirea sectiunii va fi
i la ingustarea sectiunii Q .
Tabelul 8.11. Coeficientul de rezistenta la variatia sectiunii

0,1
0,2
0,3
0,4
0,5
0,6
0,7
fm/ fjVL
0,25
0,81
0,64
0,49
0,36
0,16
0,09
%
0,23
0,17
0,47
0,43
0,38
0,33
0,28
0,8
0,04
0,12
0,9
0,01
0,06
Pentru largire i ingustare brusca de sectiune pot fi utilizate relatiile :

f
respectiv
\ 2
0,5
V
d. Fascicul de tevi asezate in linie (coridor) :

unde :
(8.215)
JM J
= g 0 n r
(8.216)
nr
numarul de randuri de tevi pe directia de curgere a fluidului ;
^0
coeficientul de rezistenta al unui rand de tevi .
Coeficientul
depinde de pasurile relative s/cl i s2/d dintre tevi precum fi de
numarul Reynolds; s2 fi Sj reprezinta pasurile dintre tevi in sensul curgerii fluidului,
respectiv perpendicular pe directia de curgere iar d este diametrul exterior al tevilor
fascicolului .
s, - d
( s, / d ) - \
(8.217)
Daca se noteaza :
s2 - d
( sn/ d J - l
287
^
.
atunci pentru : S, S S2 i 0,12 < (D< 1 =>
152
yl ( s l / d ) - ( < p - R e p 2
g _
iar pentru : Sj > S2 i 1 < (p< 8 =>
n r r r , (8.218
0,32
0^
J l ^ T d j ( < p - 0 ,9 f M (Re)'1' 2
(8.219)
Daca unghiul dintre directia de curgere a fluidului i axele tevilor fascicolului

este j3< 75, coeficientul t, trebuie marit cu 10% .
e. Fascicolul de tevi asezate d ec alat:
= 0( n r + 1)
Tn care:
0 = C s R e '7
(8.220)
Ld.
11
~^1
Coeficientul Cy tine seama de pasurile dintre tevi, pasul relativ pe diagonals fiind :
2 /
\
+
\y4+ vI a
)
d J
( 8 .221 )
\I ad j,
Se noteaza :
( s x/ d ) ~ 1
<? =
(s 2/ d ) - l
(8.222)
daca 0,14 < (p< 1,7 :

Cs = 3,2 +(4,6 - 2,7<p)(2 - s//d) Tn cazul in care sj/d < 2
(8.223)
Cs = 3,2 in cazul Tn care s / d > 2
(8.224)
Daca 1,7 < cp< 5,2
(8.225)
sau :
=>
Cs = 0,44 (cp +1 )2
Daca unghiul dintre directia de curgere a fluidului i axele tevilor este /? < 75,
coeficientul trebuie marit cu 10% .
f. Pentru calculul coeficientului de rezistenta locala al teurilor simetrice se poate
folosi urmatoarea metoda aproximativa: teul se Tnlocuiejte Tn mod conventional prin
doua coturi independente, admitandu-se ca sectiunea canalului comun se Tmparte
longitudinal Tn doua parti proportionate cu debitele ramurilor; coeficientul de
rezistenta locala pentru fiecare curent se calculeaza ca pentru un cot cu muchiile
nerotunjite, cu sectiuni inegale la intrare i la ieire .
288
Calculul pierderilor de sarcina in canale verticale (efecte de tiraj)

Valoarea autotirajului (tirajul natural) oricarei portiuni verticale din circuit,
inclusiv cojul, se calculeaza cu relatia :
Ap h = h ( p u - p s ) - g
unde :
[N/m2]
(8.226)
h - este maltimea pe verticals a traseului [m]

p a - densitatea aerului exterior [kg/m3]
p g - densitatea medie a gazului aflat in conducts [kg/m3]
Daca fluidul este dirijat Tn sus, autotirajul micoreaza pierderea de sarcina Tn
circuit (- A p h), iar daca fluidul este dirijat Tn jos, autotirajul va mari pierderea de
sarcina Tn circuit { + A p h ) .
In cazul tirajului natural, autotirajul coului, ca de altfel i rezistentele la
curgerea gazelor de ardere prin co, se determina sep arat.
Calculul parametrilor de baza ai instalatiei de alimentare cu aer
Introducerea aerului de ardere Tn focar se face cu ajutorul ventilatoarelor de aer.
La unele cazane mici admisia lui se face prin efectul instalatiei de tiraj. Debitul de
calcul al ventilatoarelor de aer se determina cu relatia :
^73 + t
f i , = 1 ,0 1 6 1 /? , a s V0 B
273"
[m3/s]
(8.227)
unde:
B
1,0161
(X)
tar
fit
- debitul de combustibil care arde efectiv Tnfocar, Tn kg/s sau Nrn Vs .

Vo - volumul teoretic de aer umed necesar arderii, Tn Nm3/kg sau Nm3/Nm3
- coeficientul de exces de aer Tn focar
- temperatura aerului aspirat de ventilator, Tn
C
- coeficient de rezerva, egal cu 1,05 .
In cazul Tn care continutul de umiditate al aerului x este diferit de 0,0161 kg

apa /kg aer uscat (valoare conventional standard), termenul 1,0161- V0 se Tnlocuiejte
cu (1 + x) - V .
Calculul presiunii ventilatoarelor de aer de ardere
Pierderea de sarcina totala a traseului de aer va fi, tinand seama de existenta
depresiunii din focar ( pj = 30 -r 150 N/m" ~ 3 -f 15 mmCA ) :
A p a = + X A Pa + Z
AP{ 1 Z
APh + AP a - \P f |
(8.228)
Termenul A p a reprezinta pierderea de sarcina Tn arzator. Termenul SA pi, poate

fi neglijat daca aerul nu este preTncalzit sau daca diferenta de cote dintre
preTncalzitorul de aer i arzatoare nu Tntrece 10 m.
Presiunea de calcul a ventilatoarelor de aer se determina cu relatia :
H v = P 2 A p u
[N/m2]
(8.229)
289

unde : /?_? este un coeficient de rezerva pentru presiune, egal cu 1,1
Puterea motorului electric ce antreneaza ventilatorul va fi :

Nr = ~ ~
1000 Tjy
[kw]
(8.230)
unde : rjv este randamentul ventilatorului (0,6 -r 0,8).

CALCULUL PARAMETRILOR DE BAZA Al INSTALATIEI DE TIRAI
Debitul de calcul al instalatiei de evacuare a gazelor de ardere se determina cu
relatia:
Dg = f t Vg B
273 + r,
[m3/s]
(8.231)
unde:
Vg - volumul gazelor de ardere la excesul de aer a C05, [ NmVkg] sau [Nm3/ Nm3] ;
(31 -co eficien t de rezerva (Pi = 1,05 pentru cazan cu debitul nominal > 10 MW
i (31 = 1,1 pentru cazane cu debitul nominal < 10 M W ).
tg - temperatura gazelor de ardere la exhautor, respectiv la baza coului, | C ].
Calculul cotjului la instalatiile cu exhaustor
Exhautorul trebuie sa invinga toate rezistentele de pe traseul gazelor de ardere,
de la partea de inceput a focarului pana la evacuarea gazelor de ardere la baza cojului,
unde de regula se impune: p = 0 .
Deci, in cazul tirajului artificial coul nu serve^te atat pentru crearea tirajului,
cat pentru evacuarea gazelor de ardere in atmosfera. De aceea, inaltimea cojului se
alege in functie de conditiile sanitare, de protejare a vegetatiei etc.; se calculeaza
numai diametral coului, care se determina in functie de debitul total de gaze de ardere
pentru o viteza la ieirea din co de 4 + 8 m/s. Diametral mediu al unui co, in functie
, _ 2 - dr d,
de cele doua valori d| i d2 de la extremitati, va fi :
:-----:
(8.232)
U| + d 9
Se adopta in general o depresiune de 30 -f 50 N/m2 la nivelul arzatoarelor.
Pierderea totala de sarcina pentru traseul gazelor de ardere va fi:
Pi
[N/m-]
(8.233)
Presiunea de calcul a exhaustorului se determina cu relatia :

11 c = P i A P ,
[N/m2]
(8.234)
unde : P2 este un coeficient de rezerva pentru presiunea egal cu 1,1 .

Puterea motorului electric ce antreneaza exhaustorul va fi :
DS H ex
/v = 1-----1 0 0 0 -^
[kw](8.235)
unde : TJex - este randamentul exhaustorului (0,6 +0,8).
290
Calculul cogului la instalafiile cu tiraj natural

Diametrul coului se determina tn functie de debitul total de gaze de ardere al
cazanelor legate la co. Viteza gazelor de ardere la ieirea din co se alege intre 4 i 10
m/s, cu valorile mici ale vitezei la cazane de debit caloric mic.
In cazul cand coul cazanului este destinat pentru preluarea tntregului tiraj
necesar cazanului : H n = 1,2-Ap g ; unde H0 este tirajul net al coului
(8.236)
Tirajul brut al coului H care se determina fara pierderile proprii de sarcina pe
traseul acestuia, este : H - hc ( p a - p gm) g
(8.237)
unde :
hc -
maltimea cofului, [m]
p a - densitatea aerului exterior, [kg/m3]; pa = 1,293 -
273
273+ t a
p m - densitatea gazelor de ardere la temperatura medie din co, [kg/nr3-i

Densitatea gazelor de ardere la stare normala se calculeaza cu relatiile:
_ 0,717 + l,293-ar-V,0
P gN - ----- ----- pentru combustibil gaz natural
Vg0
I) *'0
(8.238)
_ 1 + 1,293- a - V q
PgN ~ TT
,
.
%o + \ a ~ I)*o
(8.239)
pentru combustibil lichid sau solid
Densitatea medie a gazelor de ardere, la temperatura

273
P gm = P , N
tgmva fi
:
(8.240)
gm
_
Temperatura medie a gazelor tn co este : t gm ~
Atc
~
[C]
(8.241)
Pentru determinarea caderii de temperatura tn coj At c se utilizeaza relatii

experimentale stabilite tn functie de caderea de temperatura pe unitatea de lungime
Atc = h ; At
cu valorile pentru At:
[c]
(8.242)
co de tabla n eizo lat: ^ t j
291
sau At
| q |
(8.243)
At:
co de tabla iz o la t:
SaU ^ ^ D ~
(8.244)
unde Dh este debitul de abur al cazanului in [t/h] iar Qh debitul de caldura in [MW] .
putea
De mentionat ca hc, inaltimea cojului, trebuie aproximata initial pentru a se

calcula A tc i H . Ca o prima indicatie tirajul brut al cojului
hn in [N /m '/lm l (inaltime de co)] este dat in tabelul 8.12 .

Tabelul 8.12.
Tirajul unitar de predimensionare a coului
tgm
120
130
140
150
160
170
180
hi
N /nr/l ml
2,66
2,88
3,1
3,3
3,5
3,7
3,86
tgm
190
200
210
220
230
240
250
N /nr/l ml
4,04
4,2
4,36
4,51
4,65
4,8
4,9
Tabelul 8.12 este calculat pentru o temperatura a aeruluiambiant

densitatea normala p M = 1,293 kg/Nnr i p g0 = 1,34 kg/Nm3 .
Tirajul net al coûlui se determina cu relatia:
H 0 = H - h c Ap,.o. = 0 ,9 H
[N/m2]
de 20 C,
(8.245)
unde : Apni) este pierderea de sarcina liniara pe 1 m de lungimede co.

Relatiile precedente pot fi folosite i pentru verificarea valorii maxime a
pierderii de sarcina ce poate fi acoperita prin tiraj natural de catre un co cu dimensiuni
date.
Calculul parametrilor de baza ai instalatiei de insuflare
la cazanele cu ardere sub presiune
Cu notatiile folosite anterior, debitul de aer al ventilatorului este :
D u = 1,0161 -p x a f V: B-
[m3/s]
(8.246)
in care : (if este coeficientul de exces de aer din focar .

La cazanele lucrand cu focarele sub presiune delimitarea drumului de gaze de
traseul aerului nu este necesara deoarece efectul de circulate este produs de o singura
suflanta. In acest caz:
^Pa.g = APa +
292
(8.247)

9. CAZANE DE PUTERE MICA
9.1. CAZANE MURALE CU TEVI CU ARIPIOARE
Pentru unitati mici functionand cu combustibil gazos gaz natural sau GPL, cu
puteri cuprinse intre 20 i 60 kW, unele cazane se realizeaza in constmctie bloc
Tmpreuna cu celelalte elemente componente ale centralei termice, formand o unitate
constructiva i functionala cu denumirea: minicentrala termica, (mini)centrala termica
de pardoseala (de paviment), (mini)centrala termica de perete (murala).
In cazul general In care minicentrala termica produce i apa calda de consum,
ea cumuleaza toate functiile unei centrale termice independente: producere de apa
calda de Tncalzire, producere de apa calda de consum, pomparea agentului termic Tn
instalatia de Tncalzire, preluarea dilatarilor termice ale agentului de Tncalzire,
evacuarea gazelor de ardere, reglajul ansamblului functie de necesarul de caldura (atat
de Tncalzire cTt i de apa calda de consum).
Faptul ca minicentrala termica este monobloc fi are dimensiuni foarte reduse se
datorejte debitului mic de caldura pe care trebuie sa-1 produca i nu unei deosebiri
fundamentale de conceptie a instalatiei de Tncalzire. Astfel se explica de ce domeniul
de putere al minicentralelor termice nu depaete 60 kW; peste aceasta putere nu mai
este justificata aglomerarea tuturor echipamentelor Tntr-un corp unitar, care ar iei de
dimensiuni prea mari, greu de montat i exploatat. Oricum, la instalatii de capacitate
mai mare, vasul de expansiune i pompa de circulatie pot fi foarte diferite de la o
aplicatie la alta.
Schema minicentralei termice cuprinde doua circuite distincte:
- circuitul apei de Tncalzire
- circuitul apei calde de consum
In completare sunt prevazute racordurile si instalatiile aferente pentru:
- aducerea i asigurarea parametrilor combustibilului gazos
- pomparea agentului de Tncalzire
- evacuarea gazelor de ardere
sistem de compensare a dilatarilor (vas de expansiune Tnchis)
In figura 9.1. este prezentat un corp de cazan cu arzator atmosferic i
schimbator de caldura din tevi cu aripioare. De asemenea sunt identificate principalele
elemente componente ale cazanului si este oferit un detaliu constructiv de teava cu
extindere de suprafata de transfer pe partea gazelor de ardere (teava cu aripioare).
Pentru obtinerea unei solutii ieftine se adopta sistemul de ardere cu arzator
atmosferic . Sub aceasta denumire se Tntelege arzatorul de gaz natural cu aer
autoaspirat prin ejectie. Deoarcece prin ejectie nu se poate aspira mai mult de 4 ori
volumul de gaz combustibil, restul aerului de ardere se introduce ca aer secundar
aspirat prin depresiune Tn camera de ardere din mediul ambiant. Pentru un exces de aer
uzual de a = 1,4 rezulta ca trebuie aspirat ca aer secundar un volum de cca. 10 ori
volumul de gaz combustibil.
293
1.
2.
3.
4.
5.
fevi nervurate;
focar;
arzatoare autoaspirante;
intrare/ieire pa calda incalzire;
piesa de evacure a gazelor de ardere,
cu rupere de presiune.
Detaliu teava nervurata
mu
TTrm
rmTnnT
111!.....I......
............nu
mr
Figura 9.1. Corp cazan cu arzator autoaspirant $i convectiv din tevi nervurate
Acest sistem de functionare impune existenta unei depresiuni suficiente Tn focar
pentru o absobtie de aer. Depresiunea se creeaza prin autotirajul drumului de gaze al
cazanului. In figura 9.2. se prezinta schema functionala.
L A .
he inaltime tronson de evacuare
temperatura tc densitate gaze pgc
ht inaltime convectiv
temperatura tc densitate gaze pc
ht inaltime focar; temp. tr

densitate aaze or
Fig. 9.2. Componentele autotirajului drumului de gaze al cazanului
294

Depresiunea efectiva la baza cazanului rezulta din relatia:
H ne,
= 8 'h f
[ p ~
P tf
)+ 8
'
(Po
Pgc )+
S ' V ip
P ge ) AP A
AP g
AP c,
unde pierderile de sarcina Ap sunt:

AP i
- pierdere de sarcina in fascicolul de tevi nervurate ale convectivului;
APci
~ pierdere de sarcina locale la intrarea aerului;
APê ~ pierdere de sarcina locale la evacuarea gazelor.

Depresiunea efectiva la baza cazanului trebuie sa fie de cca. 5+10 Pa i sa se
mentina pe cat posibil constanta pentru a nu fi fluctuatii mari de exces de aer in timpul
functionarii.
Arzatorul este format dintr-un grup de elemente de arzator atmosferic, asfel ca,
vazuta de sus, flacara apare ca un covor de mici flacari individuale care se unesc Tntr-o
zona de ardere comuna, cu suprafata egala practic cu sectiunea camerei de ardere.
Pentru a rezista temperaturilor Tnalte din camera de ardere, aceasta este
captujita interior cu placi de fibra ceramica rezistente la temperaturi Tnalte (1200 C).
In continuarea camerei de ardere pe verticala se gasejte fascicolul de tevi
nervurate care are rolul de sistem convectiv al cazanului. In acest convectiv, gazele de
ardere cedeaza apei caldura Tn intervalul de temperaturi de la temperatura capatului
camerei de ardere tr la temperatura de la evacuare tf . Tevile nervurate care alcatuiesc
sistemul convectiv sunt confectionate de obicei din cupru cu nervuri de tabla de
aluminiu. In unele solutii fiecare teava are nervuri circulare, Tn alte solutii cate doua
sau mai multe tevi au nervuri dreptunghiulare (sau de alta forma) comune.
diametrul exterior al tevii d

diametrul exterior al nervurii D
Jnaltimea nervurii h = (D-d)/2
grosimea nervurii g
pasul de nervurare s
Fig. 9.3. Dimensiuni earacteristice teava cu aripioare
295

Gazele sunt evacuate la co printr-un dispozitiv de rupere de presiune. Acest
dispozitiv consista intr-o hota in care gazele de ardere ies liber din tutul de evacuare
al cazanului. Datorita comunicarii cu atmosfera a capatului liber din tutul de
evacuare, aici se instaleaza presiunea statica ambianta i tirajul coului nu mai are nicio influenta asupra regimului de presiuni din cazan.
Apa calda produsa de cazan intra, de la returul instalatiei de incalzire, la capatul
inferior al bateriei nervurate si pe masura ce parcurge tevile se incalzete. Apa calda
este colectata la partea superioara a cazanului i trimisa la consumatori .
Cazanul este izolat termic cu vata minerala i protejat la exterior cu tabla
subtire. Se obtine astfel un cazan monobloc, cu dimensiuni reduse in raport cu sarcina
termica produsa.
In fig.9.4. (a,b si c) se prezinta trei scheme clasice de minicentrale termice cu
variantele tiraj natural i tira jfo r ta t:
a. cu prepararea apei calde de consum in acelai corp cu apa calda de
mcalzire;
b. cu prepararea apei calde de consum in corp separat (boiler), cu agent
primar apa calda de incalzire;
c. cu prepararea apei calde de consum in corp separat (schimbator de caldura
cu placi), cu agent primar apa calda de incalzire.
varianta tiraj format
varianta tiraj natural
Fig. 9.4.a Minicentrala cu producere de apa calda de consum

in acelai corp cu apa calda de incalzire
296

Aceasta varianta de minicentrala se mai intalnejte sub denumirea de
minicentrala cu schimbator de caldura bitermic. Producerea de apa calda de consum
se realizeaza in regim "instantaneu" prin intermediul unei tevi interioare tevii cu
aripioare care formeaza schimbatorul de caldura proprizis al cazanului (fig.9.4.1.).
n p ia i! i
a.e.1.
Fig. 9.4.1. Sectiune schimbator bitermic

Ambele variante de cazan prezentate in figura 9.4.a. (tiraj natural sau fortat),
utilizeaza arzatoare autoaspirante ale caror flacari se dezvolta in camerele de ardere
fara schimb de caldura (adiabate), izolate la interior cu panouri din fibra ceramica.
Gazele de ardere produse de flacara parcurg schimbatorul de caldura al
cazanului cedand caldura suprafetei extinse (aripate) a acestuia. Fluxul de caldura
cedat de gazele de ardere este preluat de apa de incalzire de la interiorul tevilor si
vehiculata de pompa de circulate a instalatiei de incalzire.
Dupa cum se poate observa in figura 9.4.1. apa calda de consum se gasete In
interiorul tevii centrale, imersata in apa de incalzire. Astfel, in pauzele de solicitare a
apei calde de consum, apa din teava centrala preia caldura de la apa de incalzire, cu
temperatura medie mai ridicata, volumul respectiv fiind gata de livrare. In faza de
producere permanenta de apa calda de consum, shimbatorul de caldura bitermic se
comporta ca un veritabil schimbator de caldura teava in teava avand ca agent termic
primar apa calda de incalzire recirculata in prin bucla de recirculare i drept agent
termic secundar apa calda de consum.
In varianta de minicentrala cu tiraj natural circulatia gazelor de ardere este
asigurata de tirajul propriu al cazanului dat de diferenta de inaltime dintre planul
arzatorului si orificiul de evacuare al gazelor de ardere. Daca coul de evacuare al
gazelor de ardere ar fi racordat direct la orificiul de evacuare al cazanului, acesta ar fi
supus unui tiraj dat de inaltimea coului dar i de diferenta de temperatura dintre
gazele de ardere i exterior (mica vara i foarte mare iarna) ceea ce ar duce la mari
neuniformitati in ceea ce privete excesul de aer i impicit randamentul cazanului.
Pentru a se asigura un regim de tiraj cat mai uniform se practica ruperea de presiune
dintre evacuarea gazelor de ardere din cazan si racordul la co, prin aceasta zona
aspirandu-se, ca printr-o hota, un debit de aer din incaperea in care este montata
minicentrala.
297

Pentru a preveni ca la Tnfundarea coului sa se scurga gaze de ardere catre
exteriorul ininicentralei, in zona de rupere de presiune se monteaza un termostat
"antirefulare gaze de ardere" care, odata spalat de gazele de ardere fierbinti comuta fi
blocheaza functionarea cazanului. Pentru repomire este necesara rearmarea manuala a
blocului de automatizare.
La varianta cu tiraj fortat, circulatia gazelor de ardere dar i a aerului de ardere
este asigurata de un exhaustor. Aceste tipuri de minicentrale mai sunt cunoscute sub
denuinirea de minicentrale cu camera etana datorita faptului ca toata partea de corp
cazan este inclusa in interiorul unei mantale exterioare paralelipipedice care separa
gazodinamic cazanul propriu-zis de mediul in care este montata minicentrala.
Exhaustorul aspira gazele de ardere direct din zona de evacuare a
schimbatorului de caldura refulandu-le catre exteriorul cladirii. Depresiunea form atain
interiorul camerei presurizate de catre exhaustor asigura aspiratia de aer de ardere
direct din exteriorul cladirii printr-o tubulatura adecvata. Este recomandabil sa se
utilizeze tubulatura coaxiala (tubul interior refuleaza gazele de ardere iar prin spatiul
inelar dintre tuburi se face aspiratia de aer de ardere) deoarece realizeaza preincalzirea
aerului de ardere i scade temperatura la contactul dintre tubulatura fi elementele de
constructie tra vers ate.
varianta tiraj fortat
Fig. 9.4.b. Minicentrala cu producere de apa calda de consum in corp separat

(boiler cu acumulare), cu apa calda de tncalzire
298

In cazul acestor tipuri de minicentrale, functionarea corpului de cazan
propriuzis este identica cu cea a cazanelor prezentate anterior, cu deosebirea ca prin
tevile schimbatorului de caldura circula numai apa calda de tncalzire. Prepararea apei
calde de consum se face Tntr-un boiler cu serpentina asigurandu-se prioritate fata de
incalzire cu ajutorul electroventilului cu trei cai (pozitiile 10 fi 11 din fig. 9.5.)
comandat de termostatul boilerului (pozitia 21 din fig. 9.5.). Pana la atingerea
temperaturii reglate pentru apa calda de consum, pompa de circulate deservete
exclusiv circuitul format din schimbatorul de caldura al cazanului i serpentina
boilerului, urmand ca numai dupa aceea sa se faca comutarea pe circuitul de incalzire.
La aceste tipuri de minicentrala locul boilerului cu serpentina este luat de un
schimbator de caldura din placi care prepara apa calda de consum in regim permanent.
Inlocuirea boilerului este posibila datorita suprafetelor mari de schimb de caldura care
se pot asigura cu ajutorul schimbatoarelor de caldura din placi, ceea ce duce implicit i
la asigurarea unui debit satisfacator de apa calda de consum preparata in regim de
functionare permanent.
varianta tiraj fortat
Fig. 9.4.c. Minicentrala cu producere de apa calda de consum

cu schimbator de caldura din placi
Pentru o mai detaliata identificarea a componentelor instalatiei, se exemplifies
in fig 9.5. , pentru minicentrala cu boiler cu acumulare, componenta pieselor
constituente.
299
I. cuplarea coului; 2.controluI flacarii

3. schimbator de caldura principal ; 4. aspiratie de aer; 5. izolatie termica
6. termocuplu de control ;7. arzator pilot sau electrod de ioizare
8. electrod de aprindere; 9. arzator ;10. motorul vanei cu 3 cai
II. modulator al vanei de gaz :12. racord de masurare a presiunii
13. vana de gaz; 14. actionare modulator de gaz
15 buton de comanda al modulatorului
16. racord hidrometru; 17. vana de golire
18. grup de reglare; 19. supapa de siguranta
20. robinet de umplere; 21. termostat apa calda de consum
22. pompa de circulate; 23. dezaerator automat
24. microintrerupator; 25. presostat
26. vas de expansiune; 27 termometru
28. termometru termostat de siguranta (maxim)
29. boiler; 30. izolatie termica ; 31. anod de magneziu
A. tut de intrare gaz ; B. retur incalzire;
C. tur incalzire; D. recirculare a.e.c.;
E. tur apa calda de consum;
F. intrare apa rece de consum
Fig 9.5. M inicentrala cu boiler cu acumulare - elemente componente
300

9.2.
CAZANE DE PUTERE MICA CU TEVI LISE
Cazanele sunt de dp vertical, cu focarul amplasat Tn partea de jos fi dezvoltare a

flacarii pe verticals. Avantajul acestor cazane este ca ocupa o suprafata mica Tn
centrala termica. Au puteri termice nominale cuprinse Tntre 20 fi 100 kW.
Din punct de vedere constructiv, deasupra focarului racit, Tn continuare pe
acelafi canal, se gasefte drumul convectiv realizat sub forma unui fascicol de tevi
netede. Deasupra convectivului gazele de ardere sunt colectate fi evacuate la cof.
Principalele elemente componente ale cazanului sunt prezentate Tn figura 9.6.
Si
f t
' f
D e ta liu d e a e za re a te v ilo r in e ic h ie r
1. tevi orizontale convective; 2. focar; 3. arzatoare autoaspirante; 4. intrare/ieire apa calda

incalzire; 5. piesa de evacure a gazelor de ardere, cu rupere de presiune.
Fig. 9.6. Schema unui cazan acvatubular vertical cu fascicol de tevi si arzator autoaspirant
Pentru a rezista temperaturilor Tnalte din camera de ardere fi pentru a prelua
caldura utila prin radiatie peretii focarului sunt sub forma de cheson, racit cu apa din
circuitul de Tncalzire.
In continuarea camerei de ardere pe verticala se gasefte fascicolul de tevi
netede care are rolul de sistem convectiv al cazanului. In acest convectiv, gazele de
ardere cedeaza apei caldura Tn intervalul de temperaturi de la temperatura capatului
camerei de ardere tf la temperatura de la evacuare tcs .
Tevile care alcatuiesc sistemul convectiv sunt tevi obifnuite de otel cu
diametrul exterior 25 -f 42 mm.
Pasul de afezare a tevilor Tn fascicol este:
pasul perpendicular pe curgerea gazelor de ardere Si = ( 1,4 -r 2 ) d
pasul pe direcda de curgere a gazelor de ardere Si = ( 1,2 -f 1,6 ) d

Pafii se aleg astfel ca grosimea minima de metal Tntre doua tevi sa fie 8 -f- 10
mm.
301

Apa calda de incalzire, de la returul instalatiei, intra pe la capatul inferior al
cazanului i dupa ce aceasta preia caldura utila de la flacara i de la gazele de ardere
este colectata la partea superioara a cazanului i trimisa la consumatori .
subtire. Se obtine astfel un cazan monobloc, cu dimensiuni reduse in raport cu sarcina
termica produsa.
O alta varianta constructiva pentru cazanele de puteri mici cu tevi lise, inclusiv
in solutie murala de microcentrala, este cea cu corp de cazan ignitubular i tevi
verticale.
Din punct de vedere constructiv, deasupra focarului, in cotinuare pe acelaî
canal, se gasejte drumul convectiv realizat sub forma unui fascicol de tevi netede care
strabat un cilindru cu volum mare de apa. Deasupra convectivului gazele de ardere
sunt colectate i evacuate la co.
Principalele elemente componente ale cazanului sunt prezentate in figura 9.7.
Fascicolul de tevi netede, strabatut la interior de gazele de ardere, care are rolul
de sistem convectiv al cazanului. In acest convectiv, gazele de ardere cedeaza apei
caldura in intervalul de temperaturi de la temperatura capatului camerei de ardere tf la
temperatura de evacuare tc0?.
Tevile care alcatuiesc sistemul convectiv sunt tevi obi$nuite de otel cu
diametrul interior 35 -f 45 mm.
Tevile standard uzuale sunt: 0 4 2 x 3 ; 0 4 8 x 3,5 ; 0 5 4 x 4. Pasul de aezare
a tevilor in sectiune este ales astfel ca grosimea minima de metal intre doua tevi sa fie
1 0 + 1 5 mm.
Numarul de tevi se alege astfel ca sa se obtina o ajezare uniforma a tevilor pe
sectiune. Numarul uzual de tevi este dat in tabel :
N - numar de tevi
3
7
12
19
mod de aezare
triunghi echilateral
o teava centrala i 6 tevi pe un hexagon
trei tevi pe un triunghi echilateral central si 9 tevi pe un cerc
2 hexagoane cu o teava centrala. 6 tevi pe primul hexagon i 12
tevi pe al do ilea hexagon
Apa rece intra la capatul inferior al cazanului. Apa calda iese pe un tut la
partea superioara a cazanului i este trimisa la consumatori .
subtire.
Se obtine astfel un cazan monobloc, cu dimensiuni reduse in raport cu sarcina
termica produsa i cu o rezerva relativ mare de apa calda.
302
>4
SfeCTIUNE A'- A
s
1. fevi verticale, ignitubulare, convective; 2. focar; 3. arzatoare autoaspirante;

4. intrare/iejire apa calda incalzire; 5. evacure gaze de ardere cu rupere de presiune.
Fig. 9.7. Schema unui cazan ignitubular vertical cu arzator atmosferic
9.3. CAZANE DIN FONTA DE PUTERE MICA

Osolutie constructiva moderna pentru cazanele mici este reprezentata de
cazanele din fonta. Acestea au devenit viabile odata cu reducerea substantiate a
costurilor de turnare datorita automatizarii liniilor de tumare i datorita crefterii
calitatii turnarii. Datorita progreselor tehnologice la tumare i datorita imbunatatirii
retetelor de fonte, s-a creat posibilitatea turnarii unor pereti subtiri cu suprafete
nervurate complexe.
Cazanele se realizeaza din elemente cuplate intre ele prin nipluri cu gamituri.
Pachetul de elemente curente se incheie cu elemente de capat care asigura inchiderea
volumului de gaze de ardere fata de mediul exterior corpului cazanului.
Circulatia agentilor are caracter avcatubular din punct de vedere al circulatiei
apei, dar i caracter ignitubular daca se privete din punctul de vedere al circulatiei
gazelor de ardere, Rezulta deci o solutie constructiva particulara ce nu se poate
cataloga din punct de vedere al curgerii precum alte cazane (ignitubulare sau
acvatubulare).
In figura 9.8. este prezentat un cazan din fonta de putere mica.
303

Pentru a se reduce costurile de investitie cazanele din fonta de puteri mici se
pot echipa cu arzatoare atmosferice (autoaspirante).
Daca sistemul de colectare al gazelor de ardere nu este prevazut cu rupere de
presiune, trebuie avuta in vedere realizarea acesteia ca parte integranta dinracordul la
co.
Focarul este racit, de tip camera de apa. Drumul convectiv este format din
canalele dintre doua elemente consecutive iar suprafata de transfer de caldura este
putemic extinsa pe partea gazelor de ardere. Rezulta astfel solutii compacte de cazan,
dar cu masa relativ ridicata.
Sistem de automatizare
Vftotromc 100
SuprafatS de transfer termic

din forstS eenufte specials
teolatte tarmicS
performantfi
ArzStor cu tuburi
din ofel irtoxidabii
Figura 9.8. Cazan din fonta de putere mica
304
10.
CAZANE DE APA CALDA SI APA FTERBINTE DE PUTERIMEDII
10.1. CAZANE CU VOLUM MARE DE APA

Cazanele cu volum mare de apa sunt in general cazane ignitubulare deoarece
fascicolul de tevi, impreunS cu focarul (de obicei tubular), sunt imersate in volumul de
apa cuprins in manta. Constructiv, cazanele se compun global dintr-o manta, unul sau
mai multe focare, unul sau mai multe drumuri convective, camere de intoarcere, placi
tubulare pentru prinderea suprafetelor de transfer de caldura, tuturi de racord i
accesorii (izolatie, arzStor, automatizare etc.).
Daca la nivelul convectivului diferentele intre diversele solutii constructive se
refers doar la aezare i numSr de treceri, in ceeace privete focarul diferentierile sunt
de ordin functional intre diversele variante constructive. Mai mult, tipul de focar
genereazS i o serie de variante posibile sau constrangeri referitoare la constructia
drumuri lor convective.
Datorita influentei determinante a solutiei de focar asupra constructiei
cazanului ca ansamblu, cazanele ignitubulare, cu volum mare de apa, se pot clasifica
dupa tipul de focar astfel:
> Cazane (cu volum mare de apa) cu focar cu strapungere;
> Cazane cu focar cu intoarcere libera a gazelor de ardere;
> Cazane cu focar cu intoarcere dirijata a gazelor de ardere.
In capitolul 8.3. (focare: tipuri constructive, calculul suprafetelor de radiatie in
focar) sunt prezentate particularitStile constructive, functionale i de calcul ale
tipurilor de focare enumerate anterior.
Cazanele cu volum mare de apa se caracterizeaza functional prin urmStoarele:
> lner(ie termica mare datorita volumului mare de apa; aceasta
caracteristica se materializeaza ca un avantaj in cazul in care instalatia utilizatoare de
caldura are variatii mari de sarcina momentanS, cazanul constituindu-se intr-un puffer
termic, dar se materializeaza intr-un dezavantaj daca se dore^te deservirea unei
instalatii la care timpul de intrare in regim de la rece este parametru de performanta
sau o instalatie cu perioade de oprire dese i lungi;
> Presiune de lucru limitata datorita diametrului mare de manta; mantaua
este cea care cuprinde agentul secundar i deoarece grosimea de virola este direct
proportionals cu presiunea de lucru i cu diametrul mantalei, rezultS o limitare mai
strictS a presiunii de lucru decat in cazul solutiilor ignitubulare (la care diametrul de
calcul este de ordinul diametrului tevii convective);
> Constructie monobloc ce permite realizarea unui ansamblu functional
cazan - arzStor - automatizare (- pompe) ; caracteristica reprezintS un avantaj pentru
aplicatiile unde se dorejte dotarea cu ansambluri functionale (de exemplu aplicatiile
temporare, centralele termice neindustriale etc.) i unde robustetea constructivS ji
durabilitatea functionals sunt primordiale; dezavantajul acestei caracteristici este dat
de imposibilitatea construirii cazanului la fata locului, ceeace duce la limitarea
utilizSrii la aplicatii unde ansamblul poate fi transportat i manevrat pana pe pozitia de
lucru.
305
>
Gabarit mare comparativ cu solutiile acvatubulare in general i fa
cazanele din fonta in particular; caracteristica nu implica neaparat un cost total al
cazanului mai ridicat deoarece compenseaza prin simplitatea tehnologica necesara
constructiei (fata de fonta) sau prin manopera mult mai redusa (fata de solutiile
acvatubulare); poate reprezenta o problema daca spatiul disponibil este limitat (de
exemplu domeniul naval) sau daca masa totala (inclusiv agent termic preparat) este
limitativa; avantajul este reprezentat de o circulate naturala (fara pompare) a agentului
termic in cazan i o foarte buna uniformitate constructiva a scaldarii suprafetelor de
transfer de caldura.
Cazanele cu volum mare de apa se realizeaza pentru producerea de apa calda
(max. 95 C) sau apa fierbinte (max. 115 C), au puteri termice utile cuprinse in
domeniul 100 - 5000 kW i presiunea de lucru limitata la 6 - 8 bar.
Diametrul focarului variaza intre 250 i 1500 mm (dimensiune constructiva
generata de dimensiunile geometrice ale flacarii i de gazodinamica focarului), au
lungimi de pana la 6 m (limitare data de lungimea maxima de fabricatie a tevilor
standard) i diametre de manta de pana la 2500 - 3000 mm (limitare data in functie de
presiunea nominala, grosimea de tola peste 25 mm fiind greu de prelucrat).
Uzual nu se prevad cu suprafete anexe dar uneori pot fi dotate cu
preincalzitoare de aer (de ardere, pe baza caldurii din gazele de ardere) i/sau
economizoare (preincalzitoare cu gaze de ardere de agent termic inainte de intrarea in
volumul mantalei cazanului).
Pentru cazanele fara suprafete anexe randamentul economic este cuprin in
domeniul 89 - 93 % iar in cazul dotarii cu sisteme de recuperare tehnologica de
caldura (preincalzitoare i/sau economizoare) randamentul economic poate ajunge la
93 - 96 %.
In continuare se prezinta cazanele cu volum mare de apa conform clasificarii
anterioare, dupa tipul de focar.
CAZANE CU FOCAR STRAPUNS
Focarul strapuns este caracterizar de intrarea gazelor de ardere pe o parte
(denumita front al cazanului) i ieirea acestora pe la capatul opus al focarului.
Deoarece de obicei iejirea gazelor de ardere din cazan se alege a fi in partea opusa
montajului arzatorului, adica in partea sectiunii de ieire a acestora din focar, numarul
de drumuri convective este in general par la acest tip de cazane (de obicei 2 drumuri
convective).
Focarul se poate realiza din teava simpla (sau tabla roluita la diametre mai
mari) sau din teava ondulata pentru a prelua elastic diferentele de dilatare dintre focar
i drumurile convective.
Convectivele se realizeaza din fascicole de tevi netede, cu sau fara promotori
de turbulenta la interior. In figura 10.1 se prezinta schema functionala in sectiune
longitudinala a unui cazan cu focar strapuns i camera de intoarcere a gazelor de
ardere din focar in convectivul 1 imersata in volumul de agent termic.
306

Tevile convective sunt dispuse concentric cu tubul focar iar acesta este din
teava lisa deoarece structura focar - convectiv 1 este prinsa doar in placa tubulara fata,
partea din spate fiind libera i putand astfel sa preia dilatarile in regim elastic fata de
convectivul 2. In cadrul constructiei focar - convectiv 1 dilatarile sunt preluate In
regim semielastic.
12
___
13
l.carcasa; 2.manta cilindrica; 3.!ntarire manta la tut; 4.tu{ recirculare; 5.tur instalatie;
6.economizor (optional); 7.camera de Tntoarcere focar - convectiv 1; 8.capac de vizitare colector gaze
de ardere pentru evacuare la co; 9.drenare condens scurs de pe co (optional); lO.golire;
11.focar cu strapungere (strabatere); 12.drum convectiv 1; 13.drum convectiv 2; 14.talpa de ajezare;
15.camera de Tntoarcere convectiv 1 - convectiv 2; 16.arzator; 17.izolatie refractara ua.
Figura 10.1 Schema functionala a unui cazan cu focar strapuns (focar cu strabatere)
In figura 10.2 este prezentata o imagine frontal-oblica a unui cazan cu focar
strapuns i doua drumuri convective concentrice cu focarul. Tevile convective pot avea
diametre egale in cele doua drumuri sau pot avea diametre diferite (de obicei mai mare
pentru convectivul 2).
Figura 10.2
Imagine frontal-oblica a unui cazan cu focar strapuns i

doua drumuri convective concentrice cu focarul
307

In figura 10.3 este prezentatS schita functionals a unui cazan cu focar
strapuns, camera de intoarcere focar - convectiv 1 imersatS in volumul de apa i
distributia tevilor convective deasupra focarului, axial simetric.
Convectiv 2
Camera
intoarcere fata
Camera de
colectare
gaze de
ardere i
racord la
co
Camera de
intoarcere
spate
imersata in
volumul
de apa
Arzator
Focar
Convectiv 1
Figura 10.3
Cazan cu focar strapuns - varianta constructiva
Deoarece la nivelul camerei de intoarcere fata temperatura gazelor de arder

este de ordinul 400 C izolarea termicS a acesteia nu este o problems i nici nu se
justifies racirea cu agentul termic produs de cazan. Rezulta o camera de intoarcere
simpla, cu rol functional de dirijare a gazelor de ardere din convectivul 1 in
convectivul 2.
La finele convectivului 2 se monteaza pe placa tubulara spate o camera de
colectare a gazelor de ardere a cSrei sectiune acopera zona din placa tubulara spate
corespunzStoare aezarii tevilor din convectivul 2. Camera de colectare a gazelor de
ardere nu se izoleaza decat daca acest lucru este cerut de conditiile de siguranta in
functionarea cazanului (vecinStatea unor suprafete combustibile, posibilitatea de
atingere accidentals etc.). Din punct de vedere al randamentului termic al cazanului
izolarea camerei de colectare este inutila deoarece gazele de ardere au ieit deja din
zona de transfer de caldura utila (cazanele cu volum mare de apa nu au in general
suprafete anexe).
In figura 10.4 se prezinta o alta solutie de montaj excentric al focarului iar in
figura 10.5 este prezentata o solutie cu doua focare paralele, excentrice fata de
convective.
In figura 10.6 este prezentata intr-o sectiune longitudinals functionarea
cazanului cu doua focare din teava ondulatS, paralele (solutia corespunzand variantei
constructive prezentatS in vederea frontala din figura 10.5).
308
Fig. 10.4 Solutie de convective excentrice
Fig. 10.5 Cazan cu 2 focare paralele
Fig. 10.6 Cazan cu doua focare din teava ondulata paralele - sectiune longitudinals
La unele cazane, de obicei cele cu puteri termice relativ reduse, camera de
intoarcere spate (focar - convectiv 1) se poate realiza in solutie neracita dar izolata
termic cu materiale refractare, deoarece temperatura gazelor de ardere este in jur de
1000 C. Avantajul solutiei (prezentata in figura 10.7) este simplitatea constructiva iar
dezavantajul pierderea unei suprafete de transfer util de caldura si eventuale probleme
de durabilitate a izolatiei termice refractare.
In unele situatii, la folosirea cazanului ca treapta de recuperare energetica intro instalatie de ardere a dejeurilor, daca se foloseste un combustibil cu ardere dificila
(de exemplu pacura la puteri termice reduse) sau daca se folosete arderea pe gratar a
unui combustibil solid, focarul nu mai are forma cilindrica ci forma ovala cu baza
plana sau paralelipipedica cu bolta la partea superioara. In aceste situatii baza plana a
focarului se amoteaza pentru a fi o suprafata de aprindere i stabilizare in procesul de
ardere sau postardere a combustibilului.
309
Fig 10.7 Cazan cu camera de Tntoarcere spate neracita

In figura 10.8 este prezentata o astfel de solutie constructive Camera de
Tntoarcere spate poate fi racita (ca Tn solutia prezentata) sau nu, dar este obligatorie
prevederea de capace de acces pentru curatire la capetele fiecarui drum de gaze i
pentru camerele de Tntoarcere. Uneori camerele de Tntoarcere se prevad chiar cu zone
de colectare pentru suspensiile din gazele de arder (praf sau cenua volanta).
tur instalatie
armaturi de siguranta
ua de
vizitare __
focar cu vatra
plana captujitS
refractar
camera racita
ua de
vizitare
retur
instalatie
5
/
arzator
Fig 10.8 Cazan cu focar semirotund $i vatra captujita refractar
310
C A Z A N E
C U
F O C A R
I N T O A R C E R E
L IB E R A
G A Z E L O R
D E
A R D E R E
Acest tip de cazane au focarul sub forma unui tub de flacara larg, fara
strapungere, in interiorul caruia gazele de ardere sunt nevoite sa se mtoarca in directie
inversa jetului de flacara, realizand astfel circulatia echivalenta a unui drum convectiv.
Functioneaza cu com bustibil gazos sau lichid i produc apa calda 90/70 C i uneori
apa fierbinte
115/95 C . Principalele elemente componente ale sunt prezentate
in figura 10.9.
15
14
10
12
10
Fig. 10.9. Cazan ignitubular cu m toarcerea gazelor de ardere in focar

1. corp cazan; 2. focar tubular; 3. tevi de fum cu turbulizatori; 4. arzator; 5. ua izolata termic;
6. intrare apa; 7. ieire apa; 8. cutie colectare gaze; 9. legatura la co; 10. izolafie termica;
11. placa tubulara fata; 12. placa tubulara spate; 13.vizor; 14. termostate; 15. panou comanda i reglaj
Aceste cazane sunt alcatuite dintr-un cilindru cu diametru mare (1), in

interiorul caruia se afla suprafetele de schimb de caldura: tubul de flacara (2) cu perete
neted este incastrat in placa tubulara fata (11) . Tevile din fasciculul convectiv (3) sunt
prevazute cu turbulizatori, cu rol de intensificare a transferului de caldura (viteza de
curgere a gazelord de ardere cca. 4 - 6 m/s sau chiar mai putin). Tevile convective sunt
fixate prin sudura sau mandrinare in placile tubulare fata (11) i spate (12).
Intrarea apei in cazan (6) se face pe la partea de sus sau pe la partea inferioara,
iar evacuarea apei calde (7) se face intotdeauna pe la partea superioara. L a alimentarea
cu apa a cazanului la nivelul generatoarei superioare a mantalei, un detaliu functional
deosebit de important este ca datorita diferentei de densitate generata de diferenta de
temperaturi intre apa de alimentare i cea din cazan, jetul de apa de alimentare va
patrunde pe toata sectiunea cazanului, nefiind necesara icanarea in zona intrarii. Mai
mult, icanarea este nerecomandabila deoarece produce zone de stagnare la partea
superioara ceeace va duce la functionarea instabila a cazanului. In unele situatii,
datorita patrunderii prea concentrate a jetului de apa de alimentare (la alimentarea pe
sus) se monteaza chiar piese de tip sparge-val pentru a realiza o mai mare dispersie a
jetului de apa de alimentare in volumul cazanului.
311

Ua de inchi dere a cazanului (5), izolata termic, permite trecerea gazelor de
ardere din focar Tn sistemul convectiv i pozitionarea arzatorului.
L a arzator este adus com bustibilul iar ventilatorul aspira i introduce aerul
necesar arderii in tubul de ardere din focar. In interiorul focarului se aprinde i se
stabilizeza flacara dezvoltandu-se debitul de gaze de ardere. Acestea ajung in partea
din spate a focarului i sunt obligate sa se intoarca spre partea din fata.
Dupa parcurgerea traseului dus - intors tn focar, datorita u jii cazanului,
gazele de ardere se Tntorc cu 180 i intra in tevile convective. In final sunt colectate Tn
cutia (8) i evacuate la co prin tutul (9).
In figura 10.10 este prezentata o solutie constructiva de cazan cu Tntoarcere
libera a gazelor de ardere Tn focar i un drum convectiv cu turbulizatori.
Figura 10.10
Solutie de cazan cu Tntoarcere libera a gazelor de ardere Tn focar
Aa cum s-a specificat i Tn capitolul de prezentare a focarelor, solutia cu

Tntoarcere libera impune un raport dimensional relativ strict Tntre lungimea si
diametrul focarului (Tn domeniul 1,2 - 1,6) pentru a se putea forma jetul de flacara i
gaze de ardere central Tn sensul de micare front - spate i jetul inelar de retur al
gazelor de ardere Tn sensul de curgere spate - front. Un raport dimensional cu lungime
mare duce la formarea unor zone de stagnare Tn zona de Tntoarcere (cu efect negativ
asupra transferului de caldura) iar un raport prea mic lungime/diametru va genera fie
312

atingerea fundului racit al focarului de catre flacara, fie o circu late inelara la viteze
mici, neeconomice.
Datorita constrangerilor dimensionale amintite, forma generala a cazanului
este destul de butucanoasa, fiind apropiata de forma cubica. Acest fapt este una din
cauzele lim itarii superioare a puterii acestor tipuri de cazane la cca. 1500 kW ,
deoarece se ajunge la dimensiuni ale sectiunii (placa tubulara fata) greu de manevrat i
amplasat. In plus, la puteri mai mari, gazodinam ica focarului devine instabila, mai ales
ca in aceste situatii este recomandata functionarea in trepte de putere sau chiar
modulant, de la 100 % pana la sarcini partiale de ordinul 30 - 50 %.
Avantajul solutiei il reprezinta simplitatea constructiva. De asemenea, la unele
variante constructive, este de mentionat i avantajele care rezulta din elasticizarea
soltiei prin prinderea focarului numai in placa tubulara fata (m ijcare libera la dilatare
intre focar i fasciculul de tevi convective - cazan cu focarflotant ).
Dispunerea tevilor convective se poate face concentric cu focarul sau
excentric fata de focar, ca i in cazul cazanelor cu volum mare de apa i focar cu
strabatere. L a numar mare de tevi convective se prefera aezarea concentrica iar la
numar m ic de tevi se alege de obicei aezarea excentrica. Criteriul de alegere pentru
solutia de ajezare a tevilor convective este minimizarea diametrului de manta.
C A Z A N E
C U
IN T O A R C E R E
D IR IJ A T A
G A Z E L O R
D E
A R D E R E
Sunt cazane cu focar tubular si un drum convectiv, identice in mare masura cu

cele cu intoarcere libera a gazelor de ardere in focar. Diferenta constructiva esentiala,
care genereaza i diferentele functionale majore dintre cele doua solutii, este ca la
cazanele cu intoarcere dirijata se monteaza in focar un cilindru din otel refractar (piesa
de intoarcere) care etaneaza pe u ja de inchidere i asigura un focar cald pentru
amestecul aer - com bustibil. Cazanele functioneaza in suprapresiune, cu combustibil
lichid sau gazos i produc apa calda 90/70 C fi uneori apa fierbinte 115/95 C .
Principalele elemente componente sunt prezentate in figura 10.11.
1. corp cazan; 2. piesa de intoarcere gaze de ardere in focar; 3. tevi convective; 4. focar; 5. ua izolata;
6. intrare apa; 7. ieire apa; 8. cutie colectare gaze; 9. racord co; 10. izolatie; 11. placa tubulara fata;
12. placa tubulara spate; 13.vizor; 14. termostate; 15. panou automatizare.
313

Fig. 10.11. Cazan ignitubular cu piesa de Tntoarcere a gazelor de ardere Tn focar
Aceste cazane sunt alcatuite dintr-un cilindru cu diametru mare (1), Tn interiorul
caruia se afla suprafetele de schimb de caldura. Tubul de flacara (4) este cu perete
neted, Tncastrat Tn placa tubulara fata (11). Piesa de Tntoarcere a gazelor de ardere (2)
asigura circulatia dirijata a gazelor de ardere Tn focar. Tevile convective (3) formeaza
un fascicul convectiv i sunt prevazute cu turbulizatori, cu rol de intensificare a
transferului de caldura (regim de curgere laminar sau tranzitoriu al gazelor de ardere Tn
tevile convective). T evile sunt fixate prin sudura sau mandrinare Tn placile tubulare
fata ( 11) i spate (12).
Intrarea apei Tn cazan (6) se face pe la partea de sus sau pe la partea inferioara,
iar evacuarea apei calde (7) se face Tntotdeauna pe la partea superioara.
U$a izolata termic de Tnchidere a cazanului (5), etaneaza pe piesa de Tntoarcere
(2) fixata printr-un sistem cu arcuire. Astfel se asigura trecerea gazelor catre fundul
focarului la interiorul piesei de dirijare i intrarea gazelor de ardere din focar Tn
sistemul convectiv la exteriorul acesteia, prin Tntoarcerea gazelor pe u ja cazanului.
Dupa parcurgerea tevilor convective, gazele de ardere sunt colectate Tn cutia (8)
i evacuate pe co prin tutul (9).
Avantajele principale ale solutiei de focar cu Tntoarcere, fata de cea cu
Tntoarcere libera, T1 reprezinta stabilitatea gazodinam ica i a stabilitatii arderii,
intensificarea transferului de caldura i eliminarea lim itarilor stricte referitoare la
raportul dintre lungime i diametru.
A jezarea tevilor convective Tn raport cu focarul se face dupa aceleaji reguli i
pricipii ca i Tn cazul celorlalte solutii de cazane ignitubulare orizontale.
C A R A C T E R IS T IC I
F U N C T IO N A L E
A L E
S O L U T IIL O R
D E
C A Z A N
Se constata ca din punct de vedere functional, pentru regimul de temperaturi

din focar, cele trei solutii difera foarte mult.
Facand o comparatie functionala Tntre solutiile de cazane prezentate anterior,
la aceleai dimensiuni geometrice i sarcini termice la arzator, solutia de focar cu
circulatie directa (strabatere) duce la temperaturile cele mai ridicate la capatul
focarului, deoarece flacara se dezvolta Tn m ijlocul focarului (cu spatiu mare fata de
peretii raciti ai focarului pentru a se evita riscul de stingere la perete rece), se creeaza
astfel zone de stagnare i rezulta un schimb de caldura prin radiatie de intensitate
redusa sau medie.
Pe de alta parte, temperatura ridicata Tn procesul de ardere (ardere fara racire a
flacarii) precum i timpul lung de rezidenta la temperatura Tnalta al gazelor de ardere
Tn focar, determina o producere importanta de N O x , uneori peste limitele admisibile.
O alta constatare importanta este ca la cazanele cu focare cu circulatie directa
excesul de aer minim care asigura o ardere corecta este mai mare cu cel putin 0,1 decat
la cazanele cu focare cu Tntoarcere. Se explica aceasta constatare prin faptul ca Tn
focarele cu circulatie directa vitezele sunt m ici, turbulenta redusa, i Tn consecinta
omogeneizarea combustibil - aer Tn spatiul focarului este mai redusa.
Solutia de focar cu Tntoarcere simpla a gazelor de ardere duce la temperaturi
mai reduse la capatul focarului, circulatia jeturilor de gaze de ardere asigurand o
314

umplere buna a focarului. Schim bul intens de caldura i masa Tntre jetul de ducere
(central) i cel de Tntoarcere (periferic) duce la o temperatura relativ redusa (750-850
C) la capatul focarului, ceeace face ca sistemul convectiv al cazanului sa aiba
dimensiuni mai reduse.
Solutia, prin simplitatea ei, ar prezenta un avantaj foarte mare, dar este foarte
sensibila la alegerea corecta a arzatorului: daca arzatorul are o flacara scurta i evazata,
circulatia gazelor de ardere nu se mai face pana la fundul focarului i apare o zona de
stagnare cu schimb redus de caldura; daca flacara este prea lunga, cotactul ei cu fundul
focarului poate produce o blocare a reactiilor de ardere i aparitia unor produse de
ardere incomplete. Ch iar daca experimental se poate determina compatibilitatea
arzator-focar, ea ramane valabila numai pentru sarcina nominala a cazanului, la sarcini
mai mici functionarea focarului putand fi defectuoasa.
Focarul cu corp de Tntoarcere duce la cele mai joase temperaturi la sfarjitul
focarului, de ordinul 550-650 C. Solutia este relativ putin sensibila la caracteristicile
dimensionale ale flacarii arzatorului deoarece arderea se produce Tn tubul central care
are pereti calzi (650-750 C ) iar gazele de ardere sunt dirijate de pereti pe tot parcursul
lor. De aceea, astfel de focare pot functiona i cu sarcini variate ale arzatorului. Un
avantaj deosebit al acestui tip de focar apare Tn functionarea cu com bustibil lichid,
unde avantajul camerei de ardere cu pereti calzi este deosebit de important.
Se constata din analiza functionala a cazanelor ca focarul preia o portiune din
ce Tn ce mai mare din sarcina termica totals a cazanului Tn urmatoarea ordine: cazan cu
focar cu circulatie directa 45-55 % , cazan cu focar cu Tntoarcere simpla 50-60 % ,
cazan cu focar cu corp de Tntoarcere 60-75 % . Proportiile mai mari de caldura preluate
de focar due im plicit la reducerea suprafetei sistemului convectiv care reprezinta un
consum mare de metal pentru cazan i o cretere importanta a gabaritului.
In concluzie, pentru majoritatea cazurilor, focarul cu Tntoarcere libera este cel
mai adecvat, mai ales la cazanele care functioneaza Tn regim de reglaj tot-nimic. L a
echiparea cu arzatoare cu mai multe trepte de functionare sau cu arzatoare cu modulare
de sarcina, numai la sarcina nominala focarul are umplere totala. In celelalte regimuri
(de sarcina partiala), flacara Tntoarce Tnainte de fundul focarului si fluxul specific de
caldura transferat este mai scazut. Aceasta nu afecteaza debitul de caldura produs,
acesta fiiind sub cel nominal, dar are o uoara influenta asupra randamentului (prin
scaderea suprafetei utile de transfer de caldura Tn raport cu celelalte solutii); nu exista
studii privind aprecierea suprafetei utile a focarului la diferite sarcini relative.
Focarul cu strabatere i cu doua drumuri convective nu este economic Tn
domeniul sarcinilor termice m ici (sub 500 kW ) datorita costurilor suplimentare de
cazan pentru un drum convectiv suplimentar i o camera de Tntoarcere suplimentara
(fata de solutiile cu Tntoarcerea gazelor Tn focar).
Focarul cu corp de Tntoarcere se utilizeaza mai rar, cu toate ca este cea mai
buna solutie de ardere i de transfer de caldura. datorita costului relativ ridicat al
corpului de Tntoarcere care trebuie sa fie confectionat din otel Tnalt aliat.
315

SOLUTIA CONSTRUCTIVA A DRUMULUI CONVECTIV (IGNITUBULAR)
Solutia constructiva de convectiv este cel de-al doilea element constructiv care
necesita o apreciere fi o alegere.
C u toate ca Tn procesul de transfer de caldura convectivul preia Tn general Tntre
25 fi 45% din sarcina cazanului, suprafata lui mare se datorefte faptului ca
functioneaza cu gaze de ardere de temperatura scazuta fi deci fluxul specific de
caldura este mic. C a ordin de marime, Tncarcarea termica a suprafetelor de focar este
de 2 - 5 ori mai mare decat a suprafetelor de convectiv.
Suprafata convectiva se realizeaza din tevi, de diametru 35 - 65 mm, functie de
puterea cazanului. Tevile se distribuie pe periferia focarului, concentric sau excentric.
Un element de mare importanta Tn alcatuirea convectivelor de cazane este
utilizarea intensificatorilor de convectie, numiti fi turbulizatori. Acestea sunt table
diferit fasonate care au rolul de a mari turbulenta Tn tevile convectivului. In general
viteza gazelor este mica Tn tevile convective, de ordinul 2 - 6 m/s, fi este im pusa de
numarul de tevi necesare pentru a realiza suprafata de transfer de caldura pe o lungime
concordanta cu lungim ea focarului; Tn consecinta turbulenta naturala este m ica (sau
este chiar curgere laminara) fi transferul de caldura este redus. IntroducTnd
turbulizatori Tn tevi se obtine o turbulenta aditionala care intensifica de 1,5 2,5 ori
transferul de caldura (vezi capitolul 8.4. de calcul al sistemelor convective).
Simplitatea constructiva a turbulizatorilor fi pretul lor scazut, pe de o parte, iar
pe de alta parte simplitatea de introducere (sunt introdufi fara prindere Tn interiorul
tevilor) face ca utilizarea lor sa fie foarte economica. Introducerea turbulizatorilor Tn
tevi scade temperatura la co f cu 20-50 C iar randamentul cazanului crefte cu cateva
procente.
PrinciDalele solutii de turbulizatori si eficienta lor sunt prezentate sintetic Tn
continuare Tn figura 10.12.
i
i
Pr = d/1 ; Re = wd/v
Lam inar
(Re<2500)
a = ao 2,142/Pr03
Tranzitoriu
(2 5 0 0 < R e < l 0000)
a = ao- (3 ,3/Pr26-R e 2/5)
Fig. 10.12. Intensificatori de turbulenta Tn convectiv (turbulizatori)

fi relatii pentru determinarea eficientei lor
316

10.2. C A Z A N E C U V O L U M M IC D E A P A
Sunt cazane caracterizate printr-o circulatie a apei mcalzite prin in terio ru l
tevilor.
Solutiile constructive sunt multiple. Din cele mai des intalnite citam:
- cazane din elemente de fonta - sunt cazanele cele mai moderne din acasta
categorie pentru centrale termice de incalzire; se evidentiaza prin calitati
deosebite de fiabilitate, montare din elemente la locul de amplasare ji gabarite
mici;
- cazane din cadre de (evi netede de otel - denumite si cazane din elemente actualmente mai putin utilizate datorita consumului mare de metal i manopera
i incarcarii termice mai mici a suprafetelor;
- cazane cu fascicole din tevi netede de otel - se utilizeaza numai la debite de
caldura mari, peste 5 Gcal/h (5 M W ), i sunt in solutie de cazane cu pereti
membrana (cazane de tip C R i C A F ) sau in solutie cu zidarie - se utilizeaza
doar pentru domeniul de termofocare sau industrial i nu fac obiectul
prezentului curs;
- cazane cu fciscicol de j.evi nervurate - se utilizeaza rar la cazanele de centrala
dar se utilizeaza des la cazanele m ici i in special la minicentrale (vezi capitolul
9 - cazane de putere mica).
In cele ce urmeaza se vor prezenta i analiza primele doua categorii: cazanele
din elemente de fonta i cazanele din cadre de tevi netede de otel.
C A Z A N E
I N
E L E M
E N T E
D E
F O N T A
Elementul de fonta al cazanului este un corp care are in partea de jo s a peretelui

prin care circula apa o deschidere mare, care prin asamblarea cu celelalte elemente
care compun cazanul va configura focarul, iar in partea de sus cateva sectiuni
nervurate, in interiorul carora circula apa, care prin asamblarea cu celelalte elemente
care compun cazanul vor configura drumurile convective.
Elementele se asambleaza intre ele cu nipluri pe partea apei i prin garnituri i
tiranti pe partea gaelor de ardere. Tirantii din otel strang elementele din fonta intre ele
generand un ansamblu unitar structural i functional, in speta coipul cazanului.
Elementele de capat sunt fasonate special pentru destinatia lor: inchidere a traseului de
gaze de ardere fata de mediul exterior, trecerea din focar in drumurile convective sau
trecerea intre drumurile convective.
Interiorul peretilor focarului nu este nervurat deoarece in focar transferal de
caldura se face prin radiatie $i deci suprafata captatoare echivalenta este proiectia
normala a suprafetelor. Arderea in focarele cazanelor din elemente de fonta are
acelea$i caracteristici cu arderea intr-un focar camera de la cazanele cu volum mare de
apa.
317

Suprafetele convective, puternic nervurate, au o eficienta de transfer de caldura
deosebit de buna. Aceasta face ca temperatura la co sa fie coborata i randamentele
economice ale acestor cazane sa fie foarte ridicate, de ordinul 93 - 95 %.
In figura. 10.13 se prezinta o vedere a unui cazan din elemente de fonta i se
poate vedea modul de asamblare al elementelor curente cu cele de capat sau de
intoarcere, circulatia gazelor de ardere i a apei, precum i particularitatile constructive
ale suprafetelor de transfer de caldura.
1.element din fonta; 2.gamitura de etanare element; 3.balamale ua; 4.izolatie ua;
5.extinderi de suprafata; 6.carcasa ua; 7.vizor; 8.placa de prindere arzator; 9.distribuitor agent
secundar; lO.caroserie cazan; 11.focar excentric; 12.element inchidere spate; 13.convectiv 1;
14. camera de intoarcere spate; 15.convectiv 2; 16.turbulizatori amovibili.
Fig. 10.13 Cazan de putere medie din elemente de fonta cu focar strapuns i doua
drumuri convective orizontale in planuri suprapuse (deasupra focarului)
Cazanele din fonta de tipul celui prezentat in figura 10.13 sunt caracterizate de
o constructie simpla a elementului (fata de alte variante de elemente din fonta) i au o
circulatie a gazelor de ardere clara i relativ simpla. Se realizeaza pentru puteri termice
cuprinse Tntre 100 i 1000 kW , la puteri mai mari, de pana la 2500 kW , adoptandu-se o
solutie constructiva mai com plexa, cu mai multe canale de circulatie in paralel pentru
drumurile convective $i pentru agentul termic preparat (apa calda de incalzire sau apa
318

fierbinte). In figura 10.14 se prezinta varianta constructiva pentru puteri mari a
cazanului din figura 10.13.
Incarcarea termica a convectivelor este diferita, ceeace poate duce la aparitia
unor solicitari termice suplimentare (fata de cele inerente generate de incarcarea
diferita dintre focar i suprafetele convective) ceeace pentru cazanele din elemente de
fonta reprezinta o problema importanta datorita elasticitatii reduse a fontei. Aparitia
unor eforturi de dilatare diferentiata intre zonele unui element de cazan sau intre
diferitele elemente ale cazanului (rigidizate intre ele de tiranti) poate duce la
spargerea sail craparea elementelor.
Prin realizarea unei circulatii de tip exterior - interior i nu dedesubt - deasupra
pentru convective se poate realiza o mai buna echilibrare a Tncarcarii termice a
convectivelor ceace va duce la diminuarea eforturilor de dilatare diferentiata in
elementele de cazan. In figura 10.15 este prezentata o astfel de solutie constructiva.
Fig. 10.14 Cazan de putere mare din elemente de fonta cu focar strapuns i doua
drumuri convective orizontale Tn planuri suprapuse (deasupra focarului)
Elementele de tip turbulizator din sistemele convective nu au atat rol de

generare de turbulenta (ca Tn cazul convectivelor din tevi Use) ci mai ales de dirijare a
319

circulatiei gazelor de ardere prin extinderile de suprafata ale convectivelor. Lip sa
acestor turbulizatori - obturatori ar duce la generarea unor circulatii de tip scurt circuit cu efecte puternic negative pentru transferul de caldura.
D e asemenea, turbulizatorii - obturatori fiind spalati de gazele de ardere se vor
Tncalzi i vor radia catre suprafetele racite ale drumurilor convective. Ch iar daca
diferenta de temperatura nu este mare, datorita coeficientului de emisivitate - absorbtie
mare al radiatiei metal - metal, efectul de transfer de caldura va fi important.
Montajul prin aezare astfel meat turbulizatorii sa fie am ovibili este generat de
necesitatea de curatire din timp Tn timp a suprafetelor convective care datorita
nervurarii au o caracteristica de murdarire mai pronuntata decat Tn cazul cazanelor cu
suprafete lise. CurStirea se face mai des la cazanele care utilizeaza com bustibili lichizi,
dar este obligatorie i la cazanele dotate cu arzatoare de combustibil gazos (datorita
continutului de praf din aerul de ardere).
17
16
15
1 -----------------------------
1.colector agent termic; 2.focar; 3. placa de prindere arzator; 4.convectiv 2; 5.turbulizatori amovibili;
6.balamale ua; 7.vizor; 8.izolatie ceramica refractara; 9.distribuitor agent secundar; lO.caroserie
cazan cu izolafie din vata minerala; 11 .focar cu strabatere excentric; 12. convectiv 1; element
Tnchidere; 13. camera de intoarcere spate; 14.racord la co; 15.capac de vizitare; 16.element cazan.
Fig. 10.15 Cazan din elemente de fonta cu focar strapuns i doua drumuri convective
orizontale fn acelai plan (deasupra focarului - cu grad mare de uniformitate termica)
320

L a cazanele de puteri termice mai m ici (sub 200 kW ) se poate adopta solutia
constructiva de cazan cu focar tip camera de presiune i convectiv cu dezvoltare pe
verticala. Solutia, prezentata in figura 10.16, are marele avantaj al Tncarcarii termice
uniforme a focarului pe lungimea sa (fata de solutiile cu focar strapuns unde mcarcarea
focarului m zona frontala este mai mare decat Tncarcarea in zona de intoarcere de la
finele focarului) ceeace duce la m inim izarea eforturilor de dilatari diferentiate din
elementele de cazan. Cuplarea acestei solutii de focar cu o circulatie verticala
echilibrata stanga - drapta duce la optimizarea functionala din punct de vedere al
solicitSrilor termice.
1
l.carcasa cazan; 2.tablou de comanda i control; 3.element de cazan din fonta eutectica;
4.canal de cabluri pentru automatizare; 5.gamitura de etan$are din fibra ceramica; 6.ua de prindere
arzator cu deschidere stanga sau dreapta pe balamale; 7.capace de acces pentru curafire zona
superioara; 8.turbulizatori amovibili; 9.izolatie termica din material ceramic; lO.golire cazan;
1 l.capace de acces pentru curajire camera inferioara; 12.izolatie din vata minerala; 13.camera de
ardere (focar); 14.sec(iune de curgere apa; 15.sectiune de curgere gaze in convectivul vertical;
16.racord gaze de ardere la co.
Fig. 10.16 Cazan din elem ente de fonta cu echilibrare term ica pentru focar i convectiv
vertical
Una din caracteristicile importante ale cazanelor din fonta este ca suprafetele
sunt rezistente la coroziune. In timp ce otelul este oxidat i cu timpul distrus de
321

umezeala i mai ales de solutii acide, fonta rezista foarte bine chiar i atacului chim ic
cu acid concentrat.
Pericolul de coroziune Tn cazan poate apare pe suprafata de schimb de caldura
Tn contact cu gazele de ardere Tn doua cazuri,:
- condens neutru sau foarte putin acid, din condensarea vaporilor de apa din gaze
de ardere ale com bistibilului gazos;
- condens acid, din condensarea vaporilor de apa din gazele de ardere ale
com bustibilului lichid cu continut de sulf, pentru com bustibilii tip C L U i
pacura.
p H 2 0 = 0.1 t>ar
p H 2 0 = 0 .0 6 bar
p H 2 0 = C.Q8 Mn
05
55
90
95
85
7$
80
70
65
0
o ca 0.4 o.e c.s
C O N U N LIT D E S U L F IN
C O M B U S T IB IL [Yl
presiune partiala
pH2o = 0, l bar
05
0.4 0.6- 0,8
c o m t i n l i t d e s u l f in
C O M a U S T fflIL [%]
pH20 = 0,09 bar
0.2 0,4
0.6 O.a
CO N TIM U T D E S U L F IN
C O M B U S T IB IL [% l
pH2o
= 0,08 bar
a. Temperatura punctului de roua acid la combustibil cu S < l
1.1
1,2
1 ,3
- 1 .4
-1 ,5
C O N T IN U T DE S U LF IN COMB JS TIB IL [%]
b. Temperatura punctului de roua acid la combustibil cu S > 1

Fig . 10.17 Dependenta temperaturii de roua acide de continutul de sulf din
com bustibil i de continutul de vapori de apa ai gazelor de ardere
322

Condensarea se produce numai cand temperatura peretelui de transfer de
caldura este mai mica decat temperatura punctului de roua. Este de subliniat ca nu
gazele de ardere trabuie sa aibS o temperatura sub cea de roua, ele avand Tn general o
temperatura Tnalta; condensarea se produce pe orice perete care are o temperatura mai
joasa decat temperatura de roua. Temperatura peretelui unei suprafete de transfer de
caldura este, cu diferentS de 1 - 5 C , apropiata de temperatura apei.
Situatia este mai grava la arderea com bustibilului lichid cu continut de sulf.
Temperatura de roua a gazelor de ardere pentru acejti com bustibili este dictatS de
prezenta acidului sulfuric Tn vaporii gazelor de ardere condensate. Acetia provin din
arderea sulfului i hidratarea trioxidului de sulf: S + 0 2 = S 0 2 -> S 0 3 + H 20 = S 0 4H 2 .
Gazele de ardere cu SO.i au temperatura de roua mult mai Tnalta, denumita
temperatura de roua acida , apropiata i chiar depajind uneori 100 C . Pentru

orientare, Tn diagrama fig. 10.17 se prezinta dependenta temperaturii de roua acide de
continutul de sulf i de continutul de vapori de apa ai gazelor de ardere.
Se vede ca Tn cazul com bustibilului lichid sulfuros este pericol de aparitie a
condensSrii acide i a coroziunii acide chiar i la temperaturile curente ale apei calde
de Tncalzire.
Astfel, Tn functionarea unui cazan se Tntalnesc doua situatii Tn care apare
condensare: la pornirea cazanului cand apa din cazan este sub temperatura de roua a
gazelor de ardere i cTnd cazanul functioneazS cu temperatura joasa a apei calde de
Tncalzire. Cu m astfel de situatii se Tntalnesc, condensarea accidentals (nedoritS) este un
fenomen curent Tn exploatare. C a urmare a acesteia apare la cazanele de otel o
coroziune care duce la acarierea (gSurirea) suprafetelor dupS 10-15 ani de functionar a
cazanului pe com bustibili nesulfuroi si mult mai devreme pentru functionarea cu
combustibili sulfuroi. D acS materialul cazanului este fonta, condensarea apare Tn
aceleaji conditii dar nu se va produce coroziune deoarece fonta este rezistentS la
coroziune. Astfel durata de exploatare a unui cazan de fonta este peste 20 de ani i
chiar se gSsesc Tn exploatare cazane cu peste 70 de ani de functionare (cazane de fonts
din perioada celui de al II-lea rSzboi mondial).
D aca au fost retinute avantajele cazanelor din elemente de fonta Tn ceeace
privete manevrabilitatea lor uoarS datoritS montarii elementelor pe locul de
amplasare al cazanului i rezistenta mare la coroziune, trebuie sa se mentioneze i
neajunsurile acestor cazane.
Prima deficients este aceea cS fonta este foarte sensibilS la variatii de
temperaturS care due la o neuniformitate de temperature Tn lungul unui element. Se tie
ca o neuniformitate termicS Tntr-un sistem rigid (cum este cazanul) produce tensiuni
interne; cum fonta are o foarte slabS rezistentS la Tntindere (cu toate ca la compresiune
rezistS foarte bine), elementele de fonts se pot sparge relativ uor. C azu l cel mai des de
avarie Tntalnit Tn exploatare este acela Tn care se face o completare a apei din instalatie
323

prin returul cazanului. A pa rece de completare, intrata pe la baza elementului plin cu
apa calda duce la variatii atat de mari de dilatare meat elementele se crapa.
A doua deficienta este aceia ca fonta este foarte sensibila la tensiuniinterne
datorita montajului (i chiar lovirilor). A stfel, o strangere neuniforma a niplurilor sau a
tirantilor de asmblare a elementelor poate fi cauza spargerii elementelor de fonta.
Cu aceasta analiza se poate face o alegere judicioasa a cazanului, urmarind
urmatoarele aspecte:
-
daca accesul in centrala este pe o ua de dimensiuni m ici se alege cazan de

fonta deoarece se monteaza element cu element;
daca se utilizeaza combustibil lichid cu continut mare de sulf se alege cazan
din fonta deoarece este rezistent la coroziune;
daca este pericol ca instalatia sa fie greit exploatata, ceeace ar pune In
pericol cazanul de fonta, fragil, se alege cazan de otel;
daca montajul nu se face de catre un specialist autorizat Tn montaje de
cazane din fonta, mai bine se alege un cazan de otel care nu poate fi
avariat la montaj;
daca un cazan de fonta depaete dublul costului cazanului de otel, se alege
cazan de otel cu toate ca durata lui de exploatare va fi de doua ori mai
mica decat a cazanului de fonta.
CAZANE D IN E L E M E N T S D IN TEAVA D E OTEL

Aceste cazane sunt executate sub forma de cadre dreptunghiulare din tevi
netede, sudate Tntre ele prin intermediul unor platbande obtinandu-se cazane
monobloc, cu focare tip camera, cu 1 pana la 5 drumuri convective.
Au sarcini termice cuprinse Tntre 60 i 2000 kW i randamente economice de
89 - 93 % functie de costurile de realizare, sarcina termica i com bustibilul utilizat
(nota : randament economic 70 - 80 % pentru functionarea cu com bustibili solizi).
In figura 10.18 este prezentata o solutie constructiva cu focar cu Tntoarcere
libera i un drum convectiv. Sunt cazane cu focar camera larga i pot functiona atat Tn
suprapresiune cat i Tn depresiune, cu combustibil gazos sau lichid. Produc apa calda
sau apa fierbinte.
Elementele tip ale cazanului sunt executate din tevi trase ji netede din otel,
Tmbinate Tntre ele prin sudura, sub forma a doua cadre dreptunghiulare, unui
corespunzator focarului, celalalt corespunzator sistemului convectiv. Elementele tip,
prezentate Tn figura 10.19, sunt asamblate Tntre ele prin sudura, prin intermediul unor
platbande metalice, alcatuindu-se astfel un cazan bloc, cu focar camera fara
strapungere i un drum convectiv. Fiecare element este legat prin tuturi la
distribuitorul i colectorul de apa al cazanului.
324
3
14'
'7
1. Element curent; 2. Element mchidere fata; 3. Element Tnchidere spate; 4. Arzator; 5. Vizor;
6. Platbande de etanare intre elemente; 7. Distributor; 8. Colector; 9. Teaca pentru termostate;
10. Promotori de turbulenta; 11. Racorduri intrare/ieire apa calda Tncalzire; 12. Racord de evacuare
gaze de ardere la co; 13. Izolatie termica fi carcasa exterioara; 14. Eafodaj de sustinere.
Fig. 10.18. Cazan din elemente cu un drum convectiv.
1. tevi netede din otel; 2. teava orizontala de legatura ; 3. focar;

4. sistemul convectiv; 5. platbande de legatura Tntre elemente.
Fig. 10.19. Element tip (a), element mchidere fata (b) i element tnchidere spate (c)
325

In drumul convectiv a] cazanului se realizeaza intensificarea transferului de
caldura, acolo unde gazele de ardere Tntalnesc un pachet de turbulizatori, cu
constructie specifica (vezi capitolul 8.4. calculul sistemelor convective), executati
din tabla de otel Tn zig-zag.
Trecerea gazelor de ardere din focar Tn drumul convectiv se face prin partea
din fata a cazanului. A ic i este prevazuta o usa de Tnchidere racita $i o zona de prindere
a arzatorului captujita cu izolatie termica, din fibra ceramica, rezistenta la temperaturi
ridicate.
Functionarea cazanului poate fi Tnteleasa urmarind cele doua circuite ale
agentilor termici: circuitul gazelor de ardere i circuitul apei.
Gazele de ardere formate Tn focar parcurg lungimea cazanului i ajung Tn
partea din spate. Datorita tirajului sunt obligate sa se Tntoarca Tn directie inversa. sa
parcurga din nou lungim ea cazanului, ajungand astfel Tn partea din fata unde
elementul de Tnchidere fata le obliga sa intre Tn drumul convectiv. Gazele de ardere
parcurg din nou lungimea cazanului, apoi sunt colectate Tn cutia de colectare i
evacuate prin racordul la co$.
A pa rece din returul instalatiei de Tncalzire, intra prin distribuitorul cazanului
Tn toate elementele i pe masura ce parcurge tevile se Tncalzete. A pa calda este
colectata la partea superioara a cazanului i trimisa la consumatori.
subtire. Se obtine astfel un cazan monobloc pentru care, modificand dimensiunile de
gabarit ale elementelor, diametrul tevilor i numarul de elemente se pot obtine diverse
variante de sarcini termice, dupa necesitati.
Dei consumul de material i de manopera pentru executia acestor tipuri de
cazane este mare, se impune avantajul de a se putea introduce pe elemente, prin spatii
Tnguste ?i de a se monta la locul de functionare.
In figura 10.20 este prezentata o solutie constructiva de cazan din cadre din
teava de otel cu focar strapuns i doua drumuri convective. Fiecare element este legat
de colectorul fi distribuitorul cazanului prin tuturi.
Solutia constructiva a acestui tip de cazan este asemanatoare cu cea prezentata
Tn figura 10.18 cu deosebirea ca focarul este cu strapungere Tn partea superioara spate
unde se realizeaza i trecerea Tn primul drum convectiv. Dupa cum se poate observa Tn
figura 10.20, gazele de ardere, dupa ce parcurg primul drum convectiv (Q ), au
posibilitatea sa Tntoarca i sa treaca Tn al doilea drum convectiv (Cu) prin spatiul lasat
liber Tntre elementele fata. In continuare parcurg din nou lungimea cazanului i sunt
evacuate la co.
Aceste cazane functioneaza cu gaze naturale sau cu combustibil lichid, dar pot
functiona si cu lemne, brichete sau carbune superior. In acest caz, Tn locul arzatorului,
se monteaza o u$a pentru Tncarcarea focarului cu combustibil solid. Deasupra tevilor
inferioare ale elementelor (care nu se mai unesc Tntre ele prin platbande) se monteaza
un gratar fix, cu sau fara amotarea periferica a fundului de focar i a unei portiuni din
peretii laterali. In unele cazuri, chiar tevile inferioare ale cadrelor reprezinta gratarul
326

plan al cazanului. L a partea inferioara se introduc cutiile de colectare a cenufii
(cenuarul cazanului).
10
11
1. Element eurent; 2. Element tnchidere fata; 3. Element inchidere spate; 4. Arzator; 5. Vizor;
6. Platbande de etanare intre elemente; 7. Distribuitor; 8. Colector; 9. Teaca pentru termostate;
10. Promotori de turbulenta; 11. Racorduri intrare/ieire apa calda de incalzire; 12. Racord de evacuare
gaze de ardere la co; 13. Izolatie termica i carcasa exterioara; 14. Ejafodaj de sustinere.
Fig 10.20. Cazan acvatubular din elem ente din teava de otel, cu doua drumuri
convective
Cazanul este izolat termic cu vata minerala fi protejat la exterior cu tabla

subtire. Se obtine astfel un cazan monobloc pentru care, modificand dimensiunile de
gabarit ale elementelor, diametrul tevilor i numarul de elemente, se pot obtine diverse
variante de sarcini termice, dupa necesitati.
Dei consum ul de material i de manopera pentru executia acestor tipuri de
cazane este mare, se impune avantajul de a se putea introduce pe elemente, prin
spatiile Inguste i de a se monta direct la locul de functionare.
327
11.
C A Z A N E P E N T R U C O M B U S T IB IL B IO G E N IC
C u toate ca cifrele sunt foarte diferite de la o sursa la alta, se poate aprecia ca

in medie cantitatea de dejeuri lemnoase existenta in stocuri, care se constituite ca
deseuri nedestinate valorifiearii, se ridica in tara noastra la ordinul sutelor de mii de
tone. Provenienta acestor dejeuri este diversa; cele mai importante surse de masa
lemnoasa fiind:
rumegu, tala i praf de lemn de la instalatii industriale de prelucrare a lemnului;
crengi, coji de copac, copaci nevalorificati din exploatarile forestiere.
Tot asimilat deseuri lor lemnoase sunt alte materiale celulozice, cu caracteristici
similare cu ale lemnului:
joarde de vita de vie, rezultate din tunderea viilor;
paie de cereale, nuruieni din curatarea rigolelor, etc.
Masa lemnoasa are o putere calorica ridicata i folosirea ei drept combustibil
este foarte avantajoasa. A stfel, un rumegus uscat, cu umiditatea W = 4 % i com pozitia
elementar gravim etrica C = 47,61% ; H = 5,76% ; O - 42,28% ; N = 0,19% ; A =
1,15% , are puterea calorica Hi = 4283 kcal/kg. Sugestiv, 2,2 kg de astfel de deeu
echivaleaza energetic cu 1 kg de combustibil lichid.
E x ists posibi 1itatea, in special pentru rumegu, de a-1 arde direct in focare
special destinate unui astfel de combustibil. Cum se va arata insa, masa in vrac este
foarte mica pentru deeul brut i transportul i chiar arderea lui sunt dificile.
Pentru a aduce deeurile la o forma valorificabila superior energetic este
indicata o prelucrare mecanica prin brichetare sau peletizare. Rumeguul se poate
prelucra mecanic daca umiditatea materialului nu depaete anumite limite, de ordinul
12 % pentru peletizare i 18 % pentru brichetare. L a umiditati mai mari se ataaza
sistemului de prelucrare mecanica un uscator, cu tambur rotitor sau cu strat fluidizat.
Deseurile lemnoase cu dimensiuni mai mari, crengi, paie, joarde etc. pot fi
tocate mecanic in maini rotative de dejichetat care, cu un consum foarte mic de
energie exterioara de aport fata de valoarea energetica produsa, le aduce la
dimensiunea necesara prelucrarii finale.
Brichetarea lucreaza pe principiul presei prin impingere cu piston, cu
actionare cu biela manivela i volant cu masa mare sau cu actionare hidraulica.
Materialul lemnos, de cele mai multe ori cu adaos de liant. este adus in presa cu un
melc transportor i se precomprima intr-un sistem conic. In aceasta faza materialul
poate fi incalzit sau racit, functie de reteta tehnologica.
Peletizarea este o presare a materialului, fara liant, la dimensiuni mult mai
mici i cu densitate mai mare. Tehnologia peletizSrii initial s-a dezvoltat in industria
nutreturilor animale, apoi s-a extins la tehnologia de prelucrare a deeurilor.
328

Prin peletizare se obtin urmatoarele avantaje, fata de rumeguul brut:
micorarea spatiului de depozitare de cca. 10 ori;
imbunatatirea conditiilor de curgere a materialului si a posibilitatii de dozare;
* eliminarea formarii de bolti (blocaje de curgere) in silozuri sau instalatii de transport;
marirea densitatii energetice volum ice [ kcal/nr ] de masa solida combustibila;
scaderea umiditatii;
rezistenta la factorii de mediu.
11.1 C A Z A N E C U A R Z A T O A R E P E N T R U P E L E T I S A U R U M E G U S
Rum egujul poate fi ars pe gratare fixe, plane sau inclinate, pentru cazane de
putere m ica-m ijlocie, sau pe gratare inclinate cu impingere directa, pentru cazane
industriale. Datorita dozarii corecte a aerului i realizarea unui focar cald prin
amotarea peretilor, se poate arde i rumegu cu umiditate ridicata. Singura problema
sensibila este introducerea corecta a aerului secundar pentru arderea volatilelor
deasupra stratului. Continutul de volatile a masei lemnoase este de ordinul 50-70% ,
ceeace im plica de obicei o proportie mai mare de aer secundar decat aer primar.
C u toate ca gratarele inclinate cu im pingere directa sau cele cu lant au cele
mai bune performance, se utilizeaza pe scara larga i gratare plane deoarece au costuri
cu mult mai scazute.
Pentru cazane mici, din domeniul cazanelor de incalzire, arderea rumeguului
se face pe palnii Stocker (vezi capitolul 7) sau in pat semifluidizat. Instalatia de ardere
in strat sem ifluidizat a rum egufului, cu o intensitate mare de ardere, cu insuflarea
aerului cu viteza mare i fara a ajunge la arderea in strat fluidizat, poarta deumirea de
ardere in statcit semifluidizat (vezi capitolul 7).
Sub denumirea generica de rumegufj se intelege maruntul de lemn rezultat din
taiere (rumegu?), maruntul rezultat din achiere (tala) ?i resturile mici (sub 20mm)
rezultate din prelucrari. In cercetarile de ardere a rumeguului pe strat fix s-a stabilit ca
este posibila realizarea unor incarcari termice ale stratului de ordinul 40-50 kg/m'/h i
se poate functiona cu aprinderea superioara a stratului.
Instalatia de ardere poate fi montata, de exemplu, in focarul unui cazan din
elemente .
In figura 11.1 este prezentata o solutie constructiva de gratar cu impingere
directa racordat la un focar tip camera din pereti membrana (perete din tevi cu apa
legate intre ele prin platbande cu sudura continua) urmat de un convectiv ignitubular
cu trei drumuri de gaze.
Gratarul cu impingere directa este o solutie potrivita pentru arderea
rumegusului brut sau peletizat deoarece asigura inaintarea controlata i fortata a
combustibilului impreuna cu o rascolire medie. Rascolirea este necesara pentru a evita
eventualele zgurificari cu includere de combustibil i pentru a asigura o patrundere
completa i uniforma a aerului de ardere in stratul de combustibil. Singura problema
poate fi generata de intrarea maruntului (a prafului de lemn sau a rumegusului fin) in
spatiile de introducere a aerului.
329

Temperatura minim a in focar trebuie sa fie de 650 C , in conditii de
alimentare cu aer primar cu un debit de 40 % i aer secundar 60 % . Temperatura
optima la capatul focarului trebuie sa fie in general 750-850 C pentru a obtine o
ardere completa a volatilelor in volumul focarului deasupra stratului. Inaltimea flacarii
de volatile este intre 500 - 2500 mm, functie de suprafata de focar i sarcina termica
totala. C a un exemplu de functionare se prezinta o analiza a gazelor de ardere
caracteristica pentru aceasta solutie de gratar: 0 2 = 13,5% ; C O = 1141 ppm ; N O x =
69 ppm ; C 0 2 = 7,8% ; exces de aer a = 2,8.
l.vagonet de colectare cenua; 2.descarcare cenua de sub gratar; 3.motor de antrenare;

4.alimentare cu aer secundar; 5.alimentare cu aer primar; 6.ventilator aer primar;
7.gratar cu impingere directa; 8.nec cu protectie la retur de ardere;
9.focar cu pereti membrana; lO.premcalzitor de aer; 1l.camera de Intoarcere gaze de ardere;
12.drumuri convective ignitubulare; 13.suflatoare de funingine cu aer comprimat
Figura 11.1
Cazan cu focar perete m embrana $i convectiv ignitubular

prevazut cu arzator de rumegu? brut sau peleti cu impingere directa
Aerul primar este introdus cu un ventilator sub gratar unde este distribuit in
strat prin fantele elementelor de gratar ce formeaza suprafata de ardere. Aerul primar
vine de la un preincalzitor de aer cu rol energetic de recuperare de caldura i rol
functional de asigurare a unei stabilitati de ardere sporite. L a functionarea cu aer
preincalzit, umiditatea maxima adm isibila a com bustibilului create, atingand valori de
25 - 30 % (rumegu? din exploatare forestiera dupa uscare in opron cca. 3 luni sau
330

amestec in proportii egale a rumegu$ului proaspat cu rumegu uscat la 10 %
umiditate). Preincalzitorul de aer reprezinta cel de-al treilea drum convectiv al gazelor
de ardere, inainte de evacuarea la co a acestora.
Aerul secundar este introdus in zona de ardere amotata de deasupra
gratarului, inainte de intrarea gazelor de ardere in zona de focar racit. Aerul secundar
nu trebuie preincalzit deoarece arderea volatilelor are loc intr-o incinta amotata cu
peretii la temperaturi de aprindere a amestecurilor combustibile din volatile i cu sursa
de caldura importanta reprezentata de stratul de carbon fix in proces de ardere ce se
afla pe gratar.
Deoarece in arderea maruntului de lemn se produc antrenari de cenua
(cenua volanta) care se pot depune pe suprafata tevilor convective, un sistem eficient
de curatire este cel cu suflatoare de funingine. Suflatoarele de funingine sunt duze
cuplate la un sistem de alimentare cu aer comprimat care prin descarcari de aer
comprimat din timp in timp spulbera cenuja acumulata in tevi.
Cenuile rezultate in urma procesului de ardere, atat cele cazute sub gratar cat
$i cele separate din gazele de ardere, sunt descarcate din zonele de colectare intr-un
recipient de colectare i eliminare (de tip vagonet) prin intermediul unor sisteme
automate de transport de tip nec sau banda. Sistemele pot fi prevazute cu garda
hidraulica, caz in care cenua ajunge la vagonetul de colectare sub forma de namol.
Sistem ul de alimentare cu com bustibil, de tip nec dozator, este prevazut
obligatoriu cu un sistem antiincendiu care sa previna deplasarea in amonte a frontului
de flacara catre zona de stocare a com bustibilului. Sistemul poate fi reprezentat de o
rupere de continuitate in alimentare (sistem cu doua necuri i/sau cu cadere libera)
sau, cel mai des, este reprezentat de un element de detectie a deplasarii amonte a
frontului de ardere care declaneaza (doar in situatia de detectie) un sistem de stropire
cu apa a com bustibilului din nec.
In figura 11.2 este prezentata o solutie constructiva alternativa de sistem de
ardere, denumita gratar cu lant iar in figura 11.3 o solutie constructiva de gratar fix
plan.
aer secundar
aer primar
gratar lant
Figura 11.2. G ratar lant pentru arderea com bustibilului de tip rumegu
331
Figura 11.3. G ratar fix plan pentru arderea combustibilului de tip rum eguj
In figura 11.4 este prezentat un sistem de ardere combinat de gratar Stocker

(palnie cu alimentare inferioara) cu gratar fix plan pentru zona de post-ardere.
Sistemul com bina siguranta fu n ctio n a l data de gratarele Stocker i capacitatea
acestora de a-i mentine parametrii de ardere la variatii de sarcina cu simplitatea
constructiva i siguranta operatio n al a gratarului fix cu rol de zona de post-ardere i
colectare cenui.
Figura 11.4. G ratar Stocker cuplat cu gratar fix plan pentru arderea rumeguului
L a puteri m ici, sistemul de ardere Stocker este Tn general cuplat cu un cazan

de apa calda cu focar samotat. Arderea se face pe suprafata gram ezii de rum eguj, cu
aer primar insuflat la baza gram ezii i aer secundar insuflat Tn focar Tn zona de ardere a
volatilelor. In fig. 11.5. se prezint& un tip de cazan cu gr&tar Stocker .
332
1. Corp cazan
9. Racord la cos
17. Gratar fonta
2. Focar
10. Capac curatire
18. Transportor elicoidal com bustibil
3. Tevi de fum
11. Racord intrare apa
19. D istributie aer prim ar
4. Intensificatori te rm ic i
12. Racord iesire apa
20. D istributie aer secundar
5. Teava zincata
13. Racord intrare apa rece
21. Racord snec si aer primar
6. Placa tubulara superioara

7. Placa tubulara inferioara
14. Racord iesire apa calda menajera

15. Placa mchidere superioara
22. Racord aer secundar

23. V izor
8. Cutie colectare gaze de ardere
16.M aterial refractar
24. Usa
25. Izolatie termica
Fig. 11.5. Gratar Stocker pentru rumeguj atajat la un cazan de apa calda ignitubular vertical
333

Fotografie cazan
Albia Stocker dupa functionare
Tevi convective cu intensificatori de convectie
Albia Stocker alimentata
Instalatia se compune dintr-un focar amplasat Tntr-un corp de cazan cu tevi

convective. Gratarul este de tip Stocker cu introducerea com bustibilului pe dedesubt.
U n venilator de aer insufla aerul de ardere prin orificiile din peretii conici ai gratarului.
Introducerea aerului secundar de ardere se face prin tevi amplasate deasupra stratului.
Debitul de aer de ardere i proportia de aer primar/secundar pot fi reglate independent.
Peletii sau manuntul de deeuri lemnoase sunt stocate intr-un buncar. Com bustibilul
este apoi preluat de un transportor melc i introdus sub strat. Debitul de combustibil se
poate regia prin modificarea turatiei melcului de alimentare la alimentarea continue,
sau prin modificarea duratelor secventelor de pornire i oprire ale melcului de
alimentare la alimentarea secventiala. D in focar gazele de ardere tree Tn tevile
convective ale cazanului. Te vile convective sunt prevazute cu elemente de
intensificare a transferului de caldura care determina crefterea vitezei de curgere a
gazelor de ardere. Elementele sunt de fapt nifte cilindrii metalici m chifi care asigura
scaderea sectiunii de curgere la nivelul unei coroane circulare calculata Tn aa fel Tncat
viteza gazelor de ardere sa fie Tn domeniul 6 - 8 m/s. Imbunatatirea transferului de
caldura se datoreaza i radiatiei solid -s o lid dintre cilindrii obturatori ce se Tncalzesc
de la gazele de ardere i peretii raciti ai tevilor convective. L a ieire este amplasat un
colector de gaze de ardere care se termina cu un racord la co.
334

U n alt sistem de focar tip Stocker este cel cu alimentarea com bustibilului prin
cadere de sus pe conul de ardere sau cu alimentare laterals cu nec de Tmpingere. In
figura 11.6. se prezinta un astfel de focar cu alimentare superioara i o aplicatie a
variantei cu alimentare laterala la un cazan ignitubular cu dezvoltare pe verticals.
l.cenu$ar; 2.sistem de curatire i turbulizatori;

3.perete focar racit; 4,camera de ardere; 5.izolatie;
6.alimentare cu peleti; 7.gratar cu scuturare
Fig. 11.6. A rzator Stocker
cu alimentare superioara sau laterala
Solutiile de cazane m ici cu rumegu?, tala sau peleti din rumegu, cu ardere
pe grStare de tip Stocker cu alimentare inferioara, sunt uzuale pentru debite calorice de
panS la 150.000 kcal/h, respectiv 35 kg/h peleti.
IncSrcarea cu com bustibil a gratarului variaza intre 50 i 200 kg/(h-m2),
TncSrcarea termica a gratarului Tntre 250.000 i 950.000 kcal/(h-m2) iar TncSrcarea
termica a focarului este cuprinsS Tntre 100.000 i 450.000 kcal/Ch-m3).
D in compararea rezultatelor focarelor pentru peleti cu focarele pentru
rumegu rezultS un avantaj net pentru ardera peletilor:
sistem de transport i depozitare mult mai simplu i mai redusvolum ic;
combustibil curat, fara praf, cu putere calorica marepe unitatea de volum Tn vrac;
alimentare fSrS discontinuitate;
suprafete necesare mai mici pentru grStar;
volume mai mici pentru focar;
exces de aer Tn procesul de ardere mult mai mic;
emisii foarte reduse de C O i practic fara emisii de COV.
Co n clu zia generals este ca peletizarea deêurilor lemnoase este solutia
moderna i ecologicS de ardere a deêurilor lemnoase. Cazanele pentru arderea
335

peletilor sunt caracterizate printr-o automatizare a alimentarii functie de sarcina
cazanului, astfel functionarea este in regim continuu. In fig. 11.7. se prezinta o solutie
de cazan de putere mic& cu arderea peletilor cu arzator frontal iar in fig. 11.8 se
prezinta un cazan de debit mediu cu arderea peletilor pe un gratar inclinat.
Fig. 11.7. Cazan de putere mica cu arderea peletilor cu arzator frontal.
Fig. 11.8. Cazan de debit mediu cu arderea peletilor pe un gratar inclinat
O tehnica moderna fi eficienta de ardere a rumegufului este cea care

utilizeaza focare turbionare. arderea rumegufului sau a peletilor de dimensiuni mici are
loc in strat sem ifluidizat. Prin strat se introduce un debit mare de aer, peste 50% din
aerul total, astfel ca particulele fine de com bustibil incep sa pluteasca deasupra
stratului. Aceste particule fine sunt fie din granulatia initiala a com bustibilului
(rum eguf) , fie din particule mai mari care au ars in stratul fix fi fi-au redus
dimensiunile (tala? sau peleti).
Pentru rumeguful ars in suspensie focarele turbionare fi focarele ciclon
reprezinta sisteme de ardere intensiva. L a puteri de pana la 10 M W sunt uzuale
focarele turbionare iar peste 10 M W sunt uzuale focarele ciclon.
Diferenta dintre focarul turbionar fi focarul ciclon nu este foarte neta.
Regim urile gazodinam ice fi procesele de ardere sunt similare la cele doua tipuri de
focar; se considera ca focarele turbionare sunt caracterizate prin viteze tangentiale de
336

introducere a aerului cu rumegu? tn suspensie de sub 20 m/s iar focarele ciclon au
viteze mult mai mari, de ordinul 20 - 50 m/s.
Diferentele mai importante dintre cele doua tipuri de focare apartn tncarcarea
termica volum ica a focarului, care create cu cat vitexa de curgere este mai mare, i tn
procesul de separare centrifugala a cenuii volante in focar, care de asemenea este cu
atat mai pronuntata cu cat viteza tangentiala este mai mare.
Focarul turbionar asigura arderea rumeguului tn suspensie, tntr-o camera
cvasi adiabata, unde, datorita starii de suspensie i turbulentei ridicate, particula are o
viteza relativa mare fata de aerul de combustie. Turbulenta foarte mare a mediului i
temperatura tnalta due la o ardere cu viteza mare i praetic completa, cu exces m ic de
aer i emisii mici de noxe.
In fig. 11.9. se prezinta o schema a unei instalatii de focar turbionar de putere
mica, 50 - 500 kW . Focarul turbionar se cupleaza la un cazan cu focar camera, focarul
camera al cazanului avand numai rolul de postardere si de transfer de caldura prin
radiatie.
1. C orp c ilin d ric ;

4. M e lc de alimentare
7. Clapeta de reglaj aer prim ar;
10. Clapeta aer secundar;
13. Jet de gaze de ardere;
2. PlacS de baz&;
5.Strat ascendent se m ifluidizat
8. Camact de r&cire;
11. Jet de aer secundar;
14. Capac antefocar;
3. Placa debaza gaurita

6. Jet de aer prim ar;
9. Jet de aer secundar
12. Canal de gaze;
15. $arniere
Fig. 11.9. Camera de ardere turbionara pentru arderea rum egufului de lemn
A erul de ardere este furnizat de un ventialtor centrifugal i care nu se oprete,

inidiferent de com enzile sistemului de alimentare cu combustibil. Aerul intra tntr-un
337

sistem de distribute cu doua clapete. Clapeta plasata in partea superioara trimite aerul
turbionat in camera de ardere, fiind aer secundar de ardere. Clapeta plasata in partea
inferioara trimite o parte din aer in cam aja exterioara a camerei de ardere. avand ca
prim efect racirea mantalei camerei de ardere iar in continuare, acest aer intra sub
placa de tabla de otel inferioara a camerei de ardere i prin gaurile din aceasta placa
patrunde ca aer primar in stratul de rumegUg alimentat de mele in antefocar. Aerul
insuflat cu viteza mare prin gaurile inferioare de aer, asigura suspendarea
aerodinamica a rumegusului.
Gaurile de patrundere ale aerului primar fiind numai pe prima jumatate din
placa de baza, cea dinspre alimentare, cealalta jumatate din placa va capata rolul de
colectare a resturilor de rumegu intr-un proces de postardere i a cenugii separate in
antefocar.
Com bustibilul, in contact cu mediul de temperatura foarte ridicata din camera
de ardere, se aprinde i arde in suspensie. Aerul secundar se introduce turbionat printro fanta situata in jumatatea superioara din inaltimea camerei de ardere, pe partea
diametral opusa fantei de evacuare.
In camera de ardere a rumegusului arderea se desfaoara in strat suspendat
turbionar, ceeace permite o incarcare termica mare a camerei de ardere. Cifrele
carcateristice, verificate experimental, sunt urmatoarele;
incarcare termica volumetrica
incarcare termica a sectiunii
qv = 4 0 0 - 5 0 0 kW/m3
qs = 3 0 0 -4 0 0 k W / n r
L a ieire din canalul de legatura cu cazanul se obtine practic temperatura

teoretica de ardere deoarece antefocarul este cvasi-adiabat.
11.2. A R D E R E A L E M N U L U I P E G R A T A R E
A ja cum s-a prezentat in capitolul 7.11, arderea lemnului (sub forma de

bucati) pe gratare fixe se poate face direct sau cu gazeificare. In cadrul capitolului au
fost prezentate i discutate caracteristicile constructive i functionale ale celor doua
sisteme de ardere.
Arderea lemnului pe gratare fixe nu difera de solutia arderii maruntului
lemnos pe gratare fixe, aa cum este prezentata in figura 11.3 i de aceea nu se mai
prezinta din nou in cadrul acestui subcapitol. Mai mult, daca sistemul de alimentare
este conceput pentru aceasta, se poate realiza alimentarea continua (sau manuala de tip
semipermanent) cu combustibil lemnos bucati a gratarelor inclinate, cu sau fara
impingere, cum este cel prezentat in figura 11.1. sau a gratarelor cu lant ca cel
prezentat in figura 11.2.
L a arderea inversa, solutiile constructive respecta schema functionala
prezentata in capitolul 7.11. iar in figura 11.10 este prezentata o solutie constructiva de
cazan cu ardere inversa cu amotare puternica atat a zonei de trecere din zona de
gazeificare in zona de ardere cat si a zonei de ardere.
Gazele de ardere incompleta impreuna cu gazele de termoliza rezultate din
stratul de com bustibil, ard in camera de sub gratar unde primesc aer secundar fie
printr-un sistem de gauri special prevazute in fanta de trecere, fie din excesul de aer ce
338

strabate stratul. Stabilizarea arderii se face pe suprafete fierbinti. In figura 11.11 se
prezinta doua fotografii ale flacarilor ce se formeaza in camera de ardere la cazanele
cu gazeificare.
S iste m de au tom atizare
D isp o zitiv de curatire a suprafetelor

de transfer term ic
Cam erd de Tncarcare
Ventilator
Cam era de ardere
Izo ia jie term ica
Fig. 11.10 Cazan cu ardere inversa cu samotare puternica
Fig. 11.11 Flacara de combustibil gazos din gazeificarea stratului de lemne

In figura 11.12 se prezinta o solutie constructiva de cazan cu ardere inversa i
introducere periferica a aerului de ardere la nivelul stratului de combustibil. Avantajul
solutiei tl constituie pe de o parte pierderea de sarcina mai redusa la strabaterea
stratului (fata de solutia cu alimentare cu aer la nivelul superior al ?arjei de lemne) i
eliminarea variatiei de cadere de presiune la consumarea ?arjei (grosim ea de strat
strabatut este constanta, indiferent de Tnaltimea de jarja).
339

Scaderea caderii de presiune totale duce la posibilitatea alegerii unui ventilator
mai putin pretentios pentru exhaustarea gazelor de ardere (i aspiratia de aer de ardere)
iar eliminarea variatiei de cadere de presiune pe timpul de arja (la consumarea
acesteia) duce la posibilitatea mentinerii constante a excesului de aer fara a fi necesare
reglaje pe parcursul $arjei.
Sistem convectiv de
preparare apa calda
Serpentina de racire
fortata a cazanului in
situatii de supraincal/ire
Introducere periferica de aer

la baza $arjei de combustibil
roducere de aer la trecerea din camera

de gazeificare in camera de ardere
Piesa samotata de stabilizare a
Figura 11.12 Solutie constructiva de cazan cu ardere in versa i introducere

periferica a aerului de ardere la baza stratului de combustibil
340

11.3. C O M P A R A T IE IN T R E A R D E R E A D I R E C T A A L E M N U L U I
SI A R D E R E A C U G A Z E I F I C A R E
C a principiu general, la arderea directa tn stm t, aerul primar de ardere
produce un debit de gaze de ardere ce strabate stratul i duce la aparitia diverselor faze
de ardere (ardere reziduu carbonos, devolatilizare i Tncalzire cu uscare) in toata masa
de combustibil ce formeaza o $arja de alimentare. Rezulta la partea superioara a
stratului un debit de gaze de ardere incompleta Tn amestec cu substante volatile
combustibile i umiditate. Acest debit de gaze combustibile, rezultat practic din
intreaga grosim e a stratului, primete aerul secundar de ardere i genereaza gaze de
ardere completa. C o n clu zia este ca Tn regim ul normal de lucru al gratarului apare
fenomenul de ambalare" a stratului, adica aparitia unei sarcini termice care depae?te
sarcina termica proiectata a cazanului. Rezultatul este depairea temperaturii maxime a
apei din cazan chiar i Tn conditiile unor sisteme mecanice de introducere a aerului de
ardere si aparitia riscului de avarie de supratemperatura. Pentru a evita acest fenomen
trebuie redusa grosimea stratului de com bustibil, ceeace duce la arje cu timp scurt de
acoperire a necesarului termic.
In cazul arderii inverse, denumita i ardere cu gazeificare, datorita propagarii
frontului de flacara in contracurent cu aerul de ardere (primar), fenomenul de
aprindere necontrolata a stratului nu mai apare, ceeace permite realizarea unor rezerve
semnificative de com bustibil printr-o grosim e foarte mare de strat. Astfel se realizeaza
autonomii de functionare cu o Tncarcatura (?arja) de pana la 12 ore de functionare
normala (50 % din sarcina nominala).
In contact cu o zona stabila de ardere, lemnele de deasupra gratarului se
aprind i sufera un proces de gazeificare. In prezenta unei cantitati suficiente de aer
pentru ardere completa, care antreneaza sub gratar produsele de gazeificare, acestea
ard Tntr-o camera de ardere.
A ic i este de mentionat diferenta de proces fata de arderea directa a stratului.
L a arderea directa, stratul de combustibil Tn ardere se dezvolta pe verticals oricat de
mult, Tn limita aerului disponibil, i Tntotdeauna, datorita reactivitatii mari a carbonului
la temperaturi ridicate, arderea este incompleta. De aceea este totdeauna necesar ca la
arderea directa sa se insufle deasupra stratului aer secundar, aproximativ cu acelai
debit ca i aerul primar, pentru a da oxigenul necesar arderii volatilelor i gazelor de
gazeificare a cocsului. L a arderea inversa, stratul de cocs este numai pe periferia
buncatilor de lemn, la portiunea inferioara a stratului, i nu se dezvolta Tn susul
stratului deoarece curentul de aer de ardere vine de sus Tn jos mentinand rece
combustibilul. Acest fenomen de aprindere, numai prin conductie i radiatie locala, s-a
pus Tn evidenta Tn cadrul experimentarilor efectuate Tn cadrul Laboratorului de
Termotehnica (Tn cadrul com unicarii sustinute la simpozionul de termotehnica i
transfer de caldura de la Craiova din mai 2005 autorii prezinta pe larg rezultatele
cercetarilor experimentale legate de tehnica de aprindere i ardere Tn sistem invers) i
diferentiaza fundamental arderea inversa de arderea directa unde aprinderea se face
mai ales convectiv, prin gazele fierbinti produse de straturile inferioare.
341

Datorita acestor particularitati functionale, cazanele cu combustibil solid cu
ardere inversa au distributia aer primar / aer secundar in domeniul 100% / 0 % - 60% /
40% spre deosebire de sistemele cu ardere directa care au acelai raport variind in
domeniul 50% / 50% - 40% / 60% .
D in punct de vedere functional, la arderea cu gazeificare, deoarece prin
caracteristicile particulare ale sistemului oprirea procesului de ardere este aproape
competa la oprire insuflarii de aer, spre deosebire de arderea directa in strat unde
oprirea insuflarii de aer nu duce i la oprirea degajarilor de volatile din strat, rezulta
posibilitatea unui control i a unei asigurari a cazanelor mult mai stricte i eficiente.
Datorita sistemului specific de aprindere i stabilizare a arderii in strat la
arderea inversa, ce permite incarcarea cu sarjc mari, se constituie in avantaj functional
continuitatea procesului de ardere, de tip proces stationar, conform exemplului din
figura 11.13, in timp ce la arderea in strat obinuit arderea este puternic nestationara, in
sistem c iclic de arja, conform exemplului din figura 11.14.
te m p e ra tu ra
(C)
Fig. 11.13. Variatia temperaturilor la cazanul cu proces de ardere inversata a stratului

Rezulta, pentru cazanele cu ardere inversa, sisteme de reglaj i protectie mai
simple i cu eficienta sporita, materializata prin creterea randamentului de sistem i
frecventa scazuta de aparitie a situatiilor de avarie de supratemperatura (cea mai
frecventa la functionarea cu combustibil solid a cazanelor).
L a nivelul exploatarii curente este de remarcat in primul rand faptul ca
deschiderea u$ii de alimentare nu duce la contactul cu statul de ardere, ceeace elimina
posibilitatea de accidentare directa sau prin caderi de combustibil aprins din cazan.
342

Procesul din camera de deasupra stratului fiind preponderent de gazeificare,
temperatura nu este Tnalta. Specifice pentru procesul de gazeificare sunt temperaturile
de 600 - 900 C. Contactul gratarului cu un com bustibil cu temperatura relativ joasa i
cu aerul de ardere care are un puternic efect de racire, face ca temperatura barelor de
gratar sa fie mult mai joasa decat in arderea directa, deci nu vor fi necesare materiale
refractare de calitate superioara pentru a asigura durabilitatea gratarului.
Particularitatea de pornire de la rece la cazanele cu ardere inversa este data de
trecerea curgerii gazelor din sistem invers cu strabaterea convectivului in sistem direct
fara strabaterea camerei de ardere racite i a convectivului. Trecerea se face printr-o
sectiune de scurt-circuit cu evacuare directa la co. Sistemul de trecere este Tn general
manual fi nu ridica probleme de realizare tehnologica sau de manipulare in exploatare
curenta. Prezenta acestui sistem are Tnsa avantajul asigurarii, la pomirea sistemului de
la rece, a unui debit de gaze de ardere de temperatura ridicata, ceeace duce la atingerea
rapida a regim ului de autotiraj pentru co fu l de fum, element functional deosebit de
avantajos atat pentru functionarea cazanului cat si pentru conditiile de siguranta a
functionarii in centrala (se evita aparitia refularilor de gaze toxice sau formarea de
acumulari de gaze cu potential de explozie).
Fig. 11.14 V ariatia tem peraturilor la cazanul cu proces de ardere directa a stratului
Perioada de ardere directa, la pornirea de la rece a sistemelor cu ardere

inversa, trebuie sa fie suficient de lunga pentru a asigura Tncalzirea zonei refractare de
la baza buncarului de com bustibil ce contine gratarul fi formarea stratului superficial
de cox reactiv la suprafata inferioara a com bustibilului de la baza stratului. Aceasta
perioada este tnsa mult mai scurta decat cea necesara sistemelor de ardere directa care
necesita timp atat pentru Tncalzirea zonelor amotate cat mai ales pentru formarea unui
strat de jar gros fi uniform necesar initierii arderii la Tncarcarea cu farja de combustibil
proaspat. Scurtarea timpului de pornire de la rece, conjugata cu marirea timpului de
343

arja, duce la simplitate sporita in exploatare a sistemelor cu ardere inversa, paralel cu
reducerea em isiilor globale la nivelul sistemului (este cunoscut faptul ca un sistem de
ardere cu combustibil solid are em isii maxi me de noxe in perioadele de pornire).
D in punct de vedere al com bustibilului utilizat, la cazanele cu ardere inversa
se recomanda folosirea unor lemne de sectiune medie, de circa 70 x 70 mm (se va evita
sectiunea rotunda preferandu-se cele cu zone de colt unde se initiaza arderea cu
uurinta), cu lungim e care sa permita relizarea unei acoperiri corecte a gratarului i a
zonei de baza jamotate i cu umiditate maxima de 15-20 % . Conditia de umiditate este
mai restrictiva decat in cazul sistemelor de ardere directa care permit uzual folosirea
unor lemne cu umiditate maxima de 25 - 30 % dar nu reprezinta un impediment in
folosirea sistemelor cu ardere inversa deoarece umiditatea ceruta este atinsa de
combustibil prin uscare naturala pe perioada de circa 2 ani in depozit inchis.
Trebuie de asemenea remarcata diferenta constructiva ce apare la nivelul
zonei de gratar. Astfel, la sistemul de ardere directa a com bustibilului, se constituie in
zona de gratar strict suprafata prin care se insufla aer primar de ardere, formata din
bare de gratar sprijinite in diverse solutii. Rezulta necesitatea asigurarii unor sisteme
complexe de distribute uniforma a aerului pe sectiuni de curgere mari, pentru a nu se
realiza dezechilibre de ardere i a se asigura debitele specifice de combustibil ars. La
cazanele cu ardere inversa, datorita prezentei aerului necesar de reactie primara i a
scaldarii zonei de baza cu gaze de ardere, rezulta o functionare ca suprafata de gratar
(generatoare de aprindere) a intregii zone amotate de la baza stratului. Furnizarea de
aer secundar, sau amestecarea gazelor de ardere incomplete cu aerul disponibil de tip
primar, nu se realizeaza insa decat in zona de trecere dintre buncar i camera de ardere
(focar), zona caracterizata de viteze i turbulente mari i de sectiune redusa. Se creeaza
astfel premizele unei insuflari eficiente de aer de ardere fara necesitatea asigurarii
uniformitatii de curgere pe sectiuni mari. Mai mult, aerul primar ce scurt-circuiteaza
anumite zone din buncar va fi folosit ca aer de ardere secundar la trecerea prin zona de
legatura mai sus amintita. Rezulta deci ca sistemul de ardere inversa nu numai ca
elimina com plicatiile legate de distributia de aer de ardere dar i compenseaza
constructiv scurt-circuitele de aer inerente curgerii prin stratul de combustibil cu
aêzare aleatorie ?i in continua modificare.
In tabel se ofera spre exem plificare valorile de masurari i de calcul pentru
patru cazane considerate ca fiind reprezentative, cu rezultate bune de functionare.
Referitor la sarcinile termice ale cazanelor in discutie este important de
mentionat ca se utilizeaza un domeniu uzual de puteri termice nominale mai redus
pentru cazanele cu ardere inversa (20 - 150 kW ) fata de cazanele cu ardere directa (20
- 1500 kW ). Dom eniul comparativ restrans specific solutiilor cu ardere inversa se
datoreaza caracterului nepractic al unui buncar cu alimentare superioara in cazul unor
cazane mari. De aceea, s-au considerat pentru comparatie ca referinte cazanele de 25 i
105 kW pentru solutia cu ardere inversa fi cele de 170 si 650 kW pentru sistemul cu
ardere directa. Alegerea nu dezavantajeaza solutiile cu ardere directa deoarece este
344

cunoscut faptul ca atat in ceeace privejte randamentele cat i in ceeace prive^te
calitatea arderii, o sarcina termica mai mare avantajeaza performantele.
In aceste conditii de comparatie se remarca in primul rand nivelurile de
temperatura la co$, mai scazute la solutiile cu ardere inversa datorita functionarii de tip
regim permanent. Valorile de temperatura la co pentru regim ul m axim al cazanelor cu
ardere directa sunt ceva mai ridicate deoarece proiectarea se face pentru o valoare
medie de arja ce este depaita in perioadele de ardere foarte intensa a volatilelor din
strat. Largirea domeniului de functionare cu perioadele de acalm ie de la capetele
arjelor ar duce la declasarea cazanului ca sarcina termica, ceeace nu este acceptabil
pentru beneficiari.
U n alt parametru important atat pentru performantele termice cat i pentru
cele de ardere este excesul de aer. D aca la cazanele cu ardere directa este necesara
mentinerea unui nivel de oxigen in gazele de ardere de circa 10 - 14 % in vederea
mentinerii unei concentratii de C O la un nivel corect de circa 5000 ppm la 10% 0 2 ,
pentru cazanele cu ardere inversa este suficienta o concentratie de oxigen in gazele de
ardere de numai
4 - 8 % . Aceste concentratii de oxigen se exprima prin
excese de aer cuprinse intre 2 i 2,5 la cazanele cu ardere directa spre deosebire de
cazanele cu ardere inversa care necesita excese de aer de doar 1,25 - 1,65.
Tabel - Functionarea unor cazane perform ante cu ardere directa i inversa
REGIM UL
Ardere
inversa
Ardere
inversa
Ardere
directa
Ardere
di recta
Sarcina nominala
25 kW
105 kW
170 kW
650 kW
203,0
131,0
215,5
286,4
ppm
_PPm
7,9
12,7
7167
70
72
4,2
16,3
7071
65
67
12,4
8,3
3631
43
45
10,4
10,2
5153
84
86
DATE M ASURATE
notatie
U.m,
Temp, gazelor la cos

Analiza qazelor la cos
Analiza gazelor la cos
Exces de aer
Tcos
02
CO 2
CO
NO
NOx
Exces aer
C
%
%
ppm
Caldura utila
Caldura utila
Combustibil
Qut
Out
kW
kcal/h
1,65
25,1
21600
1,25
106,8
91869
2,43
167,7
144343
2,19
631,5
543446
umiditate
putere calorica
putere calorica
W
Hi
Hi
%
k j/k q
kcal/kq
18,0
13976
3339
17,0
14321
3421
15,0
14934
3568
8,0
16365
3909
C A LC U L U L RANDAMENTULUI D IR E C T A L CAZANULUI
Debit combustibil
Debit de caldura dat
B
Qdat
kg/h
kW
7,82
30,4
30,0
119,3
51,4
213,3
185,3
842,3
Randament direct
EFFdir
82,65
89,45
78,62
74,97
C A LC U L U L RANDAMENTULUI IN D IRECT A L CAZANULUI

pierderi spec, la cos
pierderi spec, mecanice
pierderi spec, chimice
pierderi spec, exterior
qcos
qinc.m
qinc.c
qext
%
%
%
%
13,60
0,06
4,39
0,89
6,50
0,27
3,19
0,94
19,42
0,26
3,06
1,19
21,48
0,24
3,58
0,40
Randament indirect
EFFind
81,06
89,11
76,07
74,31
345
CURS DE APARATE TERAAICE

Rezulta pierderi de caldura prin entalpia gazelor de ardere la co cu 5 pana la
15 procente mai mari la cazanele cu ardere directa fata de cele cu ardere inversa.
In ceeace privete pierderile specifice prin arere incomplete de natura
mecanica se observa uniformitatea valorilor.
In concluzie, din analiza efectuata, rezulta o serie de avantaje clare pe plan
energetic i legate de calitatea arderii generate de folosirea tehnicii de ardere inversata
dar i imposibilitatea aplicarii acestei tehnici, fara complicarea sistemului de
alimentare, la puteri termice mari. In plus, daca s-ar dori mentinerea caracteristicii de
autonomie la 10 - 12 ore, s-ar ajunge la volume neeconomice de stocare pentru
combustibil. Rezulta ca solutia cu ardere inversa se preteaza la sarcini termice pana la
maxim 150 kW , fiind recomandabila datorita avantajelor de exploatare semnificative.
346
12. C A Z A N E C U C O N D E N SA T IE : FU N C T IO N A R E , S O L U JII C O N ST R U C T IV E
1 M ETO D IC A DE C A L C U L
In cadrul preocuparilor generale de eficientizare energetica a consumatorilor

mici i medii de caldura, dezvoltarea domeniului cazanelor cu condensatie, fiabile
tehnic i avantajoase economic, reprezinta Tn mod firesc o prioritate.
Fenomenul urmarit este condensarea vaporilor de apa din gazele de ardere pe
suprafetele de transfer de caldura ale cazanului in vederea valorificarii caldurii latente
de vaporizare. Astfel se poate trece de la potentialul energetic al com bustibilului
reprezentat de puterea calorica inferioara la potentialul reprezentat de puterea calorica
superioara.
Pentru aplicarea practica a fenomenului se urmarete rezolvarea a doua
probleme generale fi anume, pe de o parte, precizarea conditiilor de aparitie a
fenomenului i cuantificarea efectelor utile iar pe de alta parte optimizarea solutiilor
constructive specifice. In vederea atingerii primului obiectiv se pornete de la analiza
continutului de vapori de apa din gazele de ardere. Este important de precizat de la
inceput ca din gama de com bustibili se va lua Tn considerare numai gazul natural
(metanul - G20 ) deoarece in cazul com bustibililor lich izi sau solizi, datorita
continutului de sulf inerent acestora, condensul rezultat are un caracter acid care
necesita tratari ulterioare facand nepractica utilizarea in gama de puteri mici i medii.
De asemenea, nu vor fi analizati nici alti com bustibili gazo ji, de exemplu com bustibilii
gazoi lichefiati deoarece continutul de vapori de apa Tn gazele de ardere este inferior
celui din cazul gazului metan, fenomenul de condensare fiind dezavantajat, iar pe de
alta parte gradul de folosire Tn instalatiile termice este relativ redus. Desigur,
particularizarea concluziilor la aceti com bustibili Ti va gasi oportunitatea pe masura
ce sistemele de condensare vor capata Tn viitor o extindere mai mare.
Fenomenul de condensare al vaporilor de apa din gazele de ardere apare Tn
conditiile existentei unei suprafete de transfer de caldurii cu o temperatura la
interfata cu gazele de ardere mai scazuta decat temperatura punctului de roua al

vaporilor de apa din amestecul de gaze reprezentat de gazele de ardere. In concluzie,
pentru obtinerea efectului termic util la condensare nu se impune conditia de scadere a
temperaturii gazelor de ardere sub temperatura punctului de roua, ci doar conditia
scaderii temperaturii suprafetei de contact sub temperatura punctului de roua.
Condensarea are efect util din punct de vedere energetic daca suprafata Tn cauza este
una din suprafetele de transfer de caldura ale cazanului. Pentru exemplificarea grafica
a conditiilor ce determina aparitia fenomenului de condensare a vaporilor de apa din
gazele de ardere Tn figura 12.1. sunt prezentate cele doua situatii ce se pot Tntalni Tn
sistemele convective ale cazanului.
Stabilirea cu aproximatie a zonei unde Tncepe condensarea se face impunand
conditia de aparitie a condensarii la un nivel al temperaturii peretelui egal cu
temperatura de roua a gazelor de ardere cu umiditate initials.
347

Conditia generala de condensare este:
tper < t n
Conducta de g a z e de ardefe
Fig. 12.1.a. Lipsa condensare
Fig. 12.1.b. Aparitie condensare
Cantitatea totala de condens din gazele de ardere se calculeaza astfel:

Cantitatea de H2 in combustibil este:
H 2 = 4/16 [ kg H 2 / kg C H 4 ]
( 12 . 1 )
Cantitatea de apa produsa de arderea hidrogenului este:

H 20 = 18/2 [ k g H 20 / k g H 2 ]
( 12. 2 )
Cantitatea de apa produsa de arderea 1 kg de metan este:

H 20 / C H 4 =(4/16)-(l 8/2) = 2,25 [ kg H 20 / kg C H 4 ]
(12.3)
Densitatea metanului se calculeaza din relatia:

kg
g 1C H 4 = 22,4/16 N m 3 C H 4 = 1,4 m3N C H 4
(12.4)
Cantitatea de apa produsa de arderea 1 Nm" de metan este:

H 20 / C H 4 = 2,25 / 1,4 = 1 ,6 0 7 [ kg H :Q / m3N C H 4 ]
(12.5)
Echivalentul Tn caldura al acestei condensari este, tinand seama ca la

temperatura de 60 C caldura de condensare este r = 623 kcal/kg :
Q cond = 623-1,607 = 1001 kcal/m3N C H 4
( 12 .6 )
L a o condensare totala a vaporilor de apa din gazele de ardere aceasta

reprezinta, raportata la puterea calorica inferioara, un surplus de caldura cedata de:
(12.7)
A Q = 1001 / 8 5 0 0 -1 0 0 = 11,78 %
Pentru estimarea efectelor energetice ale aplicarii sistemelor de condensare in

instalatiile de incalzire trebuie corelata functionarea sezoniera a cazanului cu aparitia
fenomenului de condensare utila. Pentru aceasta, Tn figura 12.2. este prezentata
348

distributia procentuala a gradelor de incarcare ale cazanului pe sezonul de tncalzire.
Cazanele de condensatie avand sistem de reglare continua a sarcinii termice pun in
legatura temperaturile de tur i retur cu necesarul de caldura al instalatiei. Astfel
fiecarui grad de incarcare al cazanului ti corespunde o anumita pereche de temperaturi
tur-retur i im plicit o anumita temperatura medie a agentului secundar.
T em p eratu ra ap ei din c irc u it
T e m p e ra tu ra
------ 1------ 1------ 1 )------1------ \ ......t....... I ....1------ 1------1------1------i------1( e x te rio a ra
-14 -12 -10 -8

-15
-6
-4
-2
10
12 14
C
+15
Fig. 12.2. Distributia sezoniera a gradului de incarcare a cazanului - exemplu

G raficul ilustreaza tn functie de temperatura exterioara frecventa de aparitie a
diverselor grade de incarcare pe perioada de tncalzire, putandu-se astfel determina at at
timpul relativ de functionare tn condensare cat i consum ul energetic corespunzator
acestui regim. Produsul dintre gradul de incarcare, perioada de aparitie a acestuia i
sarcina nominala a cazanului determina cantitatea de energie furnizata tntr-un anumit
regim. Prin tnsumarea caldurilor furnizate tn regim de condensare i raportarea acestei
sume la cantitatea totala de caldura furnizata pe sezonul de tncalzire se determina
ca$tigurile energetice datorate functionarii in regim de condensare.
In fig. 12.3 se prezinta o diagrama de temperaturi anuale pentru agentul termic
la un reglaj ealitativ de sarcina i se evidentiaza perioada cand returul cazanului poate
produce efectul de condensare, avand temperatura mai m ica decat temperatura
punctului de roua (plus ecartul de temperatura dat de conductibilitatea peretelui tevii).
Observatia cea mai importanta este ca perioada de functionare cu condensare este cu
atat mai tntinsa cu cat temperatura de retur a agentului termic este mai scazuta.
Aceasta se obtine fie prin suprafete mai mari de corpuri de tncalzire i reducerea
349

nivelului de temperatura a agentului termic, fie prin sisteme de inc&lzire cu agent de
temperatura coborata, cum este tncalzirea prin pardoseala.
D e asemenea, pentru constructia cazanului este definitorie conditia de
alimentare cu apa in contracurent fata de circulatia gazelor de ardere, astfel meat zona
de condensare utila de la finele convectivului sa fie la temperatura minima posibil
functional.
D O M EN IU L TE O R E T IC DE C O N D E N S A R E
TE M P E R A T U R A EXTE R IO A R A
[C]
Fig. 12.3. Domeniul teoretic de functionare a cazanului in regim de condensare

In figura 12.2. valoarea parametrului temperatura punctului de roua este
hotaratoare pentru stabilirea domeniului de functionare in condensatie a cazanului.
Dupa cum arata relatiile de determinare a troua, definitorie este presiunea partiala a
vaporilor de apa in gazele de ardere, aceasta la randul sau fiind direct legata de tipul de
combustibil i excesul de aer din procesul de ardere. Se poate deci deduce, pentru un
anumit com bustibil, o dependents univoca intre excesul de aer fi temperatura de roua.
In figura 12.4. este ilustrata grafic aceasta dependents. Se rermarca faptul ca pentru
cazane in care arderea se face cu exces de aer sub 1,1 , ceeace actualmente se
realizeaza in mod curent cu noile tipuri de arzatoare, temmperaura punctului de roua
este de peste 58 C , ceeace ISrgefte mult domeniul de aplicare a tehnicii cazanelor cu
condensatie.
Deoarece in literatura de specialitate se folosefte tot mai mult notiunea de
eficienta a condens&rii , definita ca raport intre debitul de condens i debitul de

vapori produs in procesul de ardere.
350

In urma analizei caracteristicilor functionale ale unei game foarte largi de
cazane de condensatie cu parametrii fu nctio nal de varf, pentru exces de aer de ardere
1,1 , ejicientele de condensare obtinuta se mcadreaza in domeniul 75 - 78 % la
temperatura minima uzuala a apei de alimentare i 32 - 34 % la valori medii uzuale.
TEM P ER A TU R A PU NCTULUI DE ROUA

FU N C TIE D E E X C E S U L DE A E R
T E M P ER A TU R A D E ROUA A G A ZE LO R DE
A R D E R E FU N C TIE D E P R E SIU N E A PH 20
I/!
/
7*-
7^
y. 55
<
59
<Z)
z
V
A
I
X
\
\
\.
/
t
45-
56
\
\
-ft
t
ELU
I-
I
0,1
0,15
1,1
0,2
1,2
1,3
1,4
E X C E S DE AER - A LFA
P R E S IU N E P H 2 0 [bar]
Fig. 12.4. Variatia trouii cu presiunea partiala a vaporilor de apa i cu excesul de

aer
In sinteza, cateva se pot face cateva recomandari generale legate de realizarea i
implementarea sistemelor cu condensatie tn vederea m axim izarii efectelor benefice pe
plan energetic:
Se va asigura circulatia in contracurent Tntre gazele de ardere i apa de alimentare a
cazanului Tn vederea extinderii domeniului de timp de lucru i putere termica
fumizata Tn care apare fenomenul de condensare (Tn fig. 12.2 trecerea lim itei de
condensare de la tmediu la trelur);
Se va urmari minim izarea excesului de aer aflat Tn dependenta inversa cu
temperatura punctului de roua In vederea extinderii timpului de functionare Tn
condensare a cazanului (Tn figura 12.3 procesul corespunde translatarii Tn sus a
dreptei troui)\
Drenarea condensului este o conditie functionala esentiala deoarece temperatura de
referinta a condensarii este cea a suprafetei exterioare a peliculei de condens;
Tngroarea peliculei de condens datorita unei drenari defectuase duce la scaderea
coeficientilor superficiali de transfer de caldura i uneori chiar la blocarea
procesului de condensare;
351
In vederea respectarii conditiei de drenare a condensului se vor realiza geometrii

ale sistemelor convective la care drenarea gravitationala sa fie dublata de
drenarea datorata curgerii gazelor de ardere; in acest sens se vor realiza pe zonele
de condensare curgeri de viteze relativ mari i de sus in jos pentru gazele de
ardere;
Conditia esentiala pentru economicitatea aplicarii sistemelor de condensare este
alimentarea cazanului cu agent termic de temperatura cat mai joasa. In instalatii
de incalzire vor fi preferate sistemele de Incalzire de joasa temperatura
(pardoseala, pereti, prepreparatoare de a.c.m.) iar in cazul sistemelor clasice
acestea vor fi proiectate cu regimuri nominale inferioare celor uzuale (65/45 C ).
T IP U R I C O N S T R U C T IV E D E C A Z A N E C U C O N D E N S A T IE
Cazanele cu condensatie pot fi clasificate din puctul de vedere al pozitiei treptei de

condensare in:
Cazane cu treapta de condensare integrata: zona finala a sistemului convectiv
reprezinta suprafata de condensare;
Cazane cu treapta de condensare separata: se adauga un schimbator de caldura
condensator interpus intre ieirea gazelor de ardere din cazan i co.
C A Z A N A C V A TU BULAR REALIZA T DIN TEA VA G O F R A TA
O solutie constructiva deosebit de eficinta a serpentinelor cazanelor cu
condensatie este bazata pe utilizarea tevilor gofrate. Particularitatea cazanului este
realizarea constructiei cu o singura serpentina amplasata vertical.
Prima portiune are rol de ecran de focar, pe parte interioara a fiecarei spire din
serpentina i de prim drum convectiv pe partea centrala i exterioara a fiecarei spire.
Cea de a doua portiune este incadrata de peretele exterior al cazanului i de corpul
ceramic central si are rol de schimbator de caldura convectiv i de condensator.
Realizarea cazanelor din teava gofrata aduce avantajul crejterii suprafetei de
transfer de caldura pe unitatea de lungime de teava in conditiile mentinerii la valoare
minim a a temperaturii de perete, spre deosebire de sistemele de extindere a suprafetei
de tip aripioara la care temperatura suprafetei pe partea gazelor de ardere este diferita
de temperatura peretelui direct scaldat de agentul termic secundar. Pe langa acest
avantaj este de mentionat caliatea intrinseca de preluare a dilatarilor i transformarea
curgerii In transferul de caldura din curgere transversala peste fascicul de tevi in
curgere prin canale inguste.
Schema de principiu a cazanului cu condensatie, cu o serpentina din teava
gofrata este prezentata in fig. 12.5.
Arzatorul cu preamestec i dozaj constant aer-combustibil are frontul de flacara
stabilizat pe o sita de forma cilindrica realizata din fibre metalice termorezistente.
Datorita suprafetei mari de stabilizare lungimea frontului de flacara este mica, de
ordinul zecilor de mm, permitand montarea zonei convective aproape de cilindrul
352

arzatorului. Prin stabilizarea flacarii pe impaslitura refractara, aceasta se Tncalzete la o
temperatura cuprinsa intre 250 i 650 C ceea ce duce la scaderea temperaturii de
ardere. Prin scaderea temperaturii de ardere se realizeaza scaderea em isiilor de NOx iar
prin modul de stabilizare al frontului de ardere se pot asigura emisii foarte scazute de
CO. Datorita acestor considerente, pe langa efectul ecologic rezultat din scaderea
consumurilor specifice de com bustibil, aceste cazane asigura protectia mediului i prin
nivelul scazut de em isii, de obicei mult sub limitele legale.
Gazele de ardere ce rezulta tn focar prin arderea com bustibilului traverseaza
radial partea superioara a serpentinei ajungand in spatiul dintre aceasta i perete,
spatiul de curgere fiind constituit de un numar oarecare de canale determinat de
numarul de spire care constituie cilindrul prin care tree gazele radial. Urm eaza
circulatia axiala a gazelor de ardere pe serpentina asezata langa perete care formeaza
canale de curgere axiala intre teava ?i perete, determinate de numarul de spatii gofrate
care se afla pe o circum ferinta de spira; acest tip de curgere a gazelor se Tntalnete i la
partea superioara a serpentinei din drumul convectiv al cazanului.
S C H E M A F U N C T IO N A L ^
C A Z A N "K E S T O N "
lesire agent
term ic (tur caz.)
*
lesire gaze
de ardere
A rzator
cu prem ixare
a e r - comb.
Corp refractar
de dirijare g.a.
Intrare a g e n t term ic (retu r)
C ondens
Fig. 12.5 Cazanul cu condensatie, cu o serpentina din teava gofrata

Alimentarea cu apa a cazanelor se face pe la partea inferioara asigurandu-se
astfel conditia de contracurent cu gazele de ardere.
353

Gazele de ardere str&bat tevile schimbatorului de caldura astfel dimensionat
meat sa asigure o rScire puterniea a acestora i eondensarea vaporilor de apa. Apa
circul& in contracurent cu gazele de ardere, iar condensul format se scurge catre partea
inf'erioara a cazanului unde este dirijat catre o conducts unde este colectat fi evacuat la
canalizare prin intermediul unui sifon cu gardS hidraulicS. Garda hidraulicS este
absolut necesara deoarece gazele de ardere sunt in zona de colectare a condensului in
suprapresiune fata de mediul ambiant fi in regim urile fara condensare ar refula pe
traseul de condens.
U n alt scop urmSrit de producatorii de cazane in condensatie este protectia
im potriva coroziunii, care, in acest caz se realizeaza prin utilizarea otelului inoxidabil
special cu mare rezistentS la coroziune.
Performantele cazanului garanteaza un ecart maxim de temperatura intre gazele
de ardere fi apa de alimentare de 15C ceea ce face ca fi in regimurile maxime de
temperatura ale cazanului (65/85 C ) gazele de ardere evacuate sa nu depafeasca 80 C.
Datorita acestei p a rticu la rity se folosesc tubulaturi din plastic pentru evacuarea
gazelor de ardere. Pentru a preveni deteriorarea traseului de evacuare la crefterea
accidentala a temperaturii gazelor de ardere, la iefirea din cazan pe traseul acestora
este montat un termostat de siguranta setat la circa 100C.
C A Z A N A C V A T U B U L A R R E A U Z A T DIN TEVI N E R V U R A T E
Nervurile maresc suprafata de transfer de caldura fi de aceea ele au menirea de
a spori cantitatea de caldura cedatS sau primita in procesele de transfer termic.
Constructia nervurilor pe partea curgerii gazelor de ardere este un element foarte
important in ultilizarea lor la cazanele in condensatie.
Principala problems a tevilor nervurate este determinarea regim ului de
temperaturi pe inaltim ea nervurii, ceea ce determina comportarea nervurii la transferal
de caldura fi in regimul de condensatie.
Capatul nervurii, in conditiile de incalzire cu gazele de ardere, va avea o
temperatura mai ridicata decat baza nervurii.
Daca acest fapt nu influenteaza calculul coeficientilor convectivi in conditiile
de transfer de caldura fara schimbare de faza, in procesele de condensare este
important deoarece temperatura suprafetei varfului nervurii poate depSfi temperatura
punctului de roua fi astfel acesta zona nu va mai fi activa in condensare.
Aceasta variatie a temperaturii cu lungimea nervurii determina definirea unui
randament al nervurii, exprimat ca raportul dintre debitul de caldura efectiv primit de
nervura fi debitul de caldura pe care 1-ar fi primit daca pe toata suprafata nervurii
temperatura ar fi fost constants fi egalS cu temperatura de la baza acesteia.
O solutie constructiva de teava nervuratS este prezentata in figura 12.6.
Figura 12.7. prezintS schema functionala a unui cazan cu tevi nervurate drepte,
iar in figura 12.8. este ilustratS realizarea constructiva reala a acestuia.
Circulatia apei la interiorul tevilor este dirijata prin intermediul unor colectoaredistribuitoare turnate din aluminiu fi prinse pe placile tubulare laterale ale corpului
354

cazanului. Se realizeaza astfel atat conditia de circulatie in contracurent a gazelor de
ardere fata de apa de alimentare a cazanului, cat i conditia de obtinere a unor viteze
economice de curgere.
Fig. 12.6. Suprafata convectiva realizata din teava nervurata

Arzatorul este In solutie constructiva cu preamestec si mentinere a excesului de
aer pe plaja de variatie continua a sarcinii termice. Stabilizarea frontului de flacara se
face pe o placa ceramica plana asigurandu-se concomitent scaderea temperaturii
teoretice de ardere i o ardere completa. Intre refularea ventilatorului de amestecare i
placa ceramica sunt interpuse mai multe zone de omogenizare de tip placa cu gauri sau
sita.
Tuail apei calde

Gaze de ardere
Returui apei
Fig. 12.7. Schema functionala a unui

cazan cu tevi nervurate
Fig. 12.8. Detaliu constructiv cazan

cu tevi nervurate
355

Pe langa rolul de omogenizare a amestecului combustibil aceste grile
intermediare au fi rol de sectiune de curgere antiretur de flacara fi rol de a crea in
amontele placii ceramice o camera de presiune Constanta pentru o distribute uniforma
a amestecului combustibil.
Curgerea gazelor de ardere peste fascicolul de tevi este de tip transversal dar
datorita nervurarii, transferul de caldura fi masa are ca lungime caracteristica dublul
distantei libere dintre nervuri. Aceasta lungim e caracteristica este mica in comparatie
cu diametrul exterior al tevii realizandu-se astfel atingerea unor coeficienti superficiali
de transfer de caldura fi masa man.
CAZANE CU TEVI APLATIZATE

O solutie constructiva destul de des adoptata pentru cazanele cu condensatie de
puteri m ici, acvatubulare, o re prezinta serpentinele din teava aplatizata.
Avantajul constructiv este generat de simplitatea relativa de realizare, in
comparatie cu celelalte solutii tehnice (tevi nervurate sau tevi gofrate).
Afezarea serpentinei se face orizontal iar zona centrala (de inceput) reprezinta
volum focar (fi zona de radiatie pentru arzator) iar trecerea gazelor printre tevile
serpentinei definefte suprafata de transfer de caldura convectiv (fi zona de
condensare).
In figura 12.9 este prezentata o solutie constructiva de cazan de condensatie cu
tevi aplatizate.
Doua aspecte functionale definesc aceasta solutie constructiva:
=> transferul de caldura prin convectie este bun deoarece, ca fi in cazul celorlalte
cazane de condensatie performante, lungimea de transfer de caldura este mica,
de ordinul milimetrului, egala cu de doua ori distanta dintre spire;
=> drenarea de condens este deficitara pentru zona superioara a serpentinei, fiind
de afteptat ca in functionare doar zona inferioara sa realizeze drenaj de condens
pentru functionarea in regim de condensare.
C a dezavantaj (suplimentar fata de drenarea de condens relativ deficitara) la
aceasta solutie constructiva apare o problema legata de siguranta in functionare fi
anume, daca accidental este blocata evacuarea de condens, acesta se va acumula in
cazan pana cand va inunda arzatorul, putand produce pagube sau chiar defectiuni
majore (periculoase) la patrunderea apei in zona de amestec combustibil fi in
ventilatorul de preamestec al arzatorului.
356
1.material refractar izolant; 2.arzator cilindric radiant; 3.schimbator de caldura condensator din tevi
aplatizate ; 4. ventilator cu preamestecare i dozare aer-combustibil; 5.evacuare condens cu sifon.
Fig. 12.9 Cazan acvatubular din tevi aplatizate
357
CAZAN DIN ELEMENTE DE FONT A

Realizarea cazanelor din fonta pentru domeniul de condensare este justificata de
calitatile pe care le prezinta acest material. Fonta are o mare rezistenta la coroziune fi
astfel nu necesita tratamente speciale la folosirea in medii corozive fi de asemenea
permite realizarea unor geometrii com plexe care sa avantajeze transferul de masa fi
drenarea condensului.
Capacitatea limitata a fontei de a suporta eforturile rezultate din variatiile de
temperatura nu reprezinta un inconvenient deoarece specificul functional al sistemelor
termice ce folosesc cazane cu condensatie este ecartul de temperatura tur-retur de
ordinul 1 0 - 1 5 C , mai mic decat in cazul aplicatiilor clasice unde acesta are valori de
cca.
20 - 25 C.
Zona de legaturi
etectrice
Tabiou de comandS
DIEMATIC-Deha
ArzStor gaz modulant

(cu preamestec) cu
pIScute ceramice,
emisii poluante reduse
Sonda de ionizare
Aprindere prin
(NOx <20 mg/kWh, CO
in candescent
<15 mg/kWh)
Racordare electrics prin

conector
Evacuare gaze
Retur
Evacuare
condens
PlacS electronics
VARIO
Robmet
Cutie de comandS
SchimbStor
condensatie din fonts
eutectica acoperit cu
minerals a corpului focar
email vitnficat
Tava recuperare
Picioare regiabile
condens din fonts

emailata
Soclu
8307FOO1
Cazan reprezentat: S B K 7 DIEMATIC
Fig. 12.10. Cazan cu condensatie din fonta

O solutie constructiva de cazan din fonta in condensatie este prezentata in
figura 12.10. C a fi in cazurile anterioare, se respecta conditiile de baza impuse de buna
realizare a treptelor de condensatie fi anume circulatia in contracurent a agentilor fi
drenarea condensului format.
In figura 12.11 este prezentata o alta solute constructiva de cazan din fonta, la
care se remarca particularitatea extinderii de suprafata nu numai pe partea gazelor de
ardere dar fi pe partea apei. C u toate ca la cazanele clasice aceasta solutie nu prezinta
358

interes, la cazanele cu condensatie este recomandabila deoarece realizeaza apropierea
temperaturii peretelui convectivului de temperatura agentului secundar i deci
creterea domeniului de temperaturi de agent secundar pentru care convectivul va
functiona In regim de condensare. Solutia este cu atat mai recomandata cu cat
extinderea de suprafata pe partea spalata de gazele de ardere este mai mare (fapt curent
la elementele moderne din fonta i care duce la creterea temperaturii peretelui).
E x tin d e re de
suprafata pc
am bele fete ale
suprafetei de tra n sfe r
tie ca ldura
1.panou de automatizare i control ; 2.arzator cilindric cu preamestec i stabilizare pe impaslitura

metalica refractara ; 3. evacuare gaze de ardere ; 4.admisie aer de ardere ; 5.schimbator de caldura din
elemente de fonta cu extindere de suprafata pe ambele fete ; 6.ventilator de preamestec aercombustibil ; 7.evacuare agent termic (tur instalatie) ; 8.intrarea agent termic din instalatie (retur
instalatie) in zona de condensare.
Fig. 12.11 Cazan de condensatie din fonta cu extindere de suprafata i pe partea apei
CAZANE IGNITUBULARE DE CONDENSATIE

Cazanele de condensatie se pot realiza i tn solutie ignitubulara dar datorita
caracteristicilor de performanta cerute tevile trebuiesc modificate fie prin amprentare,
fie prin extinderea suprafetei de transfer de caldura la interior.
In ambele situatii se realizeaza modificarea lungim ii caracteristice de curgere la
interior, tn sensul scaderii acesteia, tn vederea cre?terii coeficientilor de transfer de
caldura. Astfel, la gabarite comparabile cu cele ale cazanelor clasice, se obtin
conditiile de transfer de caldura i masa i suprafetele de transfer de caldura necesare
functionarii tn regim de condensare. Figu ra 12.12. prezinta solutia constructiva de corp
convectiv pentru un cazan ignitubular cu tevi amprentate.
359
Fig. 12.12. Corp convectiv realizat

din tevi amprentate
Fig. 12.13. Detaliu teava cu extindere

de suprafata la interior
O tehnologie speciala de Tmbunatatire a coeficientilor de transfer de caldura i

masa o reprezinta extinderea de suprafata la interiorul tevilor prin fretarea de corpuri
aripate. Tehnologia de fretare asigura un contact metal - metal Tntre corpul aripat i
teava de baza comparabil cu cel realizat prin turnare monobloc. Prin introducerea de
corpuri aripate se realizeaza atat scaderea de lungime caracteristica tn transferul
convectiv cat i marirea sem nificadva a suprafetei de transfer de caldura pe unitatea de
lungime de teava. Camaa exterioara se realizeaza din otel inoxidabil iar corpul
interior din aluminiu deoarece acesta permite tumarea i are o conductibilitate termica
de cca. 10 ori mai mare decat otelul inoxidabil. In figura 12.13. este prezentat un
detaliu de teava cu extindere interioara de suprafata, iar in figura 12.14. una din
aplicatiile acestui tip de suprafata de schimb de caldura.
A cest cazan are aceeai schema de organizare ca i cele cu convectivul din tevi
amprentate, adica la partea superioara un focar rack Tn care se dezvolta flacara unui
arzator cu stabilizare pe Tmpaslitura metalica, iar la partea inferioara se g3sete
sistemul convectiv- condensator. Colectarea condensului se face direct din camera de
colectare a gazelor de ardere dispusa sub sistemul convectiv.
L a cazanele de puteri mari se renenta uneori la tevile nervurate Tn favoarea unor
solutii constructive mai simple dar care sa respecte recomandarile constructive
specifice cazanelor de condensatie, adica drenarea condensului i alimentarea Tn
contracurent. In figura 12.16 este prezentata o astfel de solutie constructiva.
Si pentru cazanele de puteri mari se adopta solutia de ardere cu preamestec, pe
suprafete de stabilizare radiante (fierbinti) de tip site sau Tmpaslituri metalice.
Particularitatea fata de cazanele m ici o reprezinta preamestecarea care nu se mai
360

realizeaza Tn ventilatorul de aer de ardere ci Tntr-o precamera de amestec. In figura
12.15 este prezentat un astfel de arzator.
1. Panou de comanda cu
doua dispozitive
electronics de reglaj al
circuituiuideincalzire
Hoval TopTronic;
2. Ventilator pentru aerul
de ardere;
3. Dispozitive de siguranja
?i reglare a gazului;
4. Arzator cilindriccu
ardere de suprafaji
5. Electrod pentru
aprinderea automata a
arzatorului;
6. Comanda electronica a
arzatorului modulant;
7. Suprafaja de Incalzire
din tuburi, cu pere(i dubli
din aluFer;
8. Recipient de cdectare a
condensatului.
Fig. 12.14. Cazan Tn condensatie ignitubular cu tevi aripate la interior
1. motor ventilator ; 2.carcas8 ventilator ; 3.alimentare cu combustibil ; 4.camer3 de amestec

5. arzStor de suprafata cu preamestec, din tmpaslitura metalicS ; 6.aspiratie aer ; 7. debitmetru aer
Figura 12.15 Arzator cu preamestec pentru puteri mari
361

>
>
>
>
Focar + 2 drumuri convective;

Alimentare directa treapta de
condensare cu agent termic din
returul instalatiei deservite;
Drenare gravitationala prin montaj
inclinat al treptei de condensare;
Puteri: 3 5 0 - 1000 kW;
Ventilator cu preamestec
-i
Evacuare gaze
de ardere
Convectiv
Treapta de
condensare
Figura 12.16 Cazan ignitubular de condensatie cu tevi Use
CAZANE DE CONDENSATIE DIN PLACI AMPRENTATE

O
solutie
constructiv de cazane
amprentata, montate la
curgere pentru gazele
sudura) iar ansamblul
secundar).
de cazane de tip ignitubular este cea cu placi amprentate. L a acest

convectivul este alcatuit din placi plane din tabla de inox
distante relativ reduse una de cealalta, formand astfel canale de
de ardere. Placile sunt prinse intre doua placi tubulare (prin
este Tnvelit cu o manta i imersat Tn volumul de apa (agent
C a varinte constructive, aceste cazane se pot realiza cu pachetul de placi

convective montat oblic, aa cum este prezentat exemplul de solutie constructiva din
362

figura 12.17, sau vertical, as a cum sunt prezentate exemplele de solutii constructive
din figurile 12.18 i 12.19.
A - schimbator de caldura
din placi amprentate;
B - izolatie tennica;
C - perete racit focar;
D - carcasa arzator pe placa
frontala cazan;
E - arzator cu preamestec $i
ardere pe semisfera din
impaslitura metalica refractara;
Figura 12.17 - cazan de condensatie din placi am prentate cu montaj inclinat
In ambele situatii se realizeaza drenajul condensului prin actiunea conjugata a

gravitatiei i efectului de suflare a picaturilor datorita circulatiei gazelor de ardere i se
poate respecta i conditia de optimizare functionala a asigurarii circulatiei contracurent
intre gazele de ardere i agentul secundar.
Solutiile constructive cu placi vericale au avantajul unui drenaj de condens mai
bun i de asemenea ofera posibilitatea dezvoltarii pe verticala a cazanului, ceeace
genereaza o forma generala i un gabarit total mai avantajoase (mai ales la puteri medii
i mari) decat in cazul solutiilor cu convectiv oblic (cu dezvoltare preponderent
longitudinala).
Dezavantajul este legat de solutia mai com plicata de decupare a placilor
(decupare dupa un arc de cere) i a suprafetei de prindere (care nu mai este plana ci
este suprafata laterala a cilindrului perete focar).
In toate situatiile tnsa transferul de caldura de la gazele de ardere la peretele de
transfer de caldura este avantajos, pe de o parte datorita lungim ii caracteristice de
curgere mici (egala cu de doua ori distanta dintre placi) i pe de alta parte datorita
amprentarii placilor care genereaza turbulenta de curgere suplimentara prin efectul de
accident hidraulic.
L a cazanele de puteri mici focarul se dimensioneaza strict pentru a putea monta
pe peretele lateral al acestita sistemul convectiv (vezi figura 12.18) dar la cazanele de
puteri mari este mai economica racirea initiala a gazelor de ardere mtr-un schimbator
de caldura radiadv, mainte de intrarea Tn schimbatorul convectiv (vezi figura 12.19).
363
l.arzator semi-sferic de suprafata cupreamestec ;

2.convectiv condensator din pLaci gofrate;
3.izolatte .4 automanzare
Figura 12.18 - cazan de condensatie din placi amprentate cu montaj vertical
1.arzator s e rr.i-sfe ric ce suprafata cupreanr.es:ec ;
2.
ccnvecziv condensator cin placi gcfrats.
3.izo.at:e ; 4 racorduri retur din insbalatia deservita
Figura 12.19 cazan de condensatie cu focar de volum mare i convectiv din placi
amprentate cu montaj vertical
364

Cazanele se echipeaza cu arzatoare radiante cu preamestec. O varianta
contructiva de astfel de arzator este ilustrata in figura 12.20. Suprafata de ardere are
forma sem isferica fi este realizata din plasa metalica termorezistenta. Sub plasa
metalica se afla o alta semisfera prevazuta cu gauri, cu rol de camera de presiune fi
distribute a amestecului combustibil. Sem isfera gaurita se amplaseaza la o distanta
suficient de mare de zona de stabilizare a arderii astfel meat, considerand fi racirea
generata de circulatia amestecului com bustibil, temperatura acesteia (dimensionata la
maxim 350 C ) sa fie sub temperatura de aprindere a amestecului com bustibil (cca.
780 C ). G aurile de alimentare se prevad cu un diametru inferior celui de aprindere
(pentru amestecul com bustibil gaz metan - aer la energie de aprindere minima, adica
in zona dozajului stoichiom etric) avand astfel rol de sita antiretur la oprirea arzatorului
(altfel frontul de flacara s-ar propaga Tn amonte fi ar duce la explozii Tn camera de
presiune fi Tn ventilatorul de amestecare).
(a
(8)
(C
vU!
u a c a z a n u lu i
P re s o s ta td e a e r
S u fla n ta
U n ita te a d e c o m a n d a ia f i$ a j
<& A d a p to r a s p ir a tie p e n tr u fu n c tio n a r e (a ra ra c o rd la C0 5

(o p tio n a l)
( p P r e s o s ta td e g a z
B lo c v e n tile d e g a z
Cl) V e n til p e n tr u p o r n ir e
'm) T u b d e flac^ra a l a r z a to r u lu i
t. T e a v a d e r a c o r d a r e la g a z
(F ) R o b in e t d e g a z
*G C o n d u c ta V e n tu ri p e n tr u ra m p a d e a m e s te c
n
p
<Q)
h )
@
CO
E le c tro d d e io n iz a re
E le c tr o z i de a p r in d e re
B lo c te rm o iz o la n t
U n ita te d e a p rin d e re
A u to m a t d e a p rin d e re
G a p a c u l a rz a to ru lu i
Figura 12.20 - arzator radiant cu preamestec fi suprafata de stabilizare semisferica
365
S IS T E M E S E P A R A T E DE C O N D E N S A T IE
CONDENSATOR STATIC - se monteaza in serie cu cazanul, pe traseul gazelor

de ardere. Pierderile de sarcina prin acesta sunt foarte m ici dar totugi este necesar ca
presiunea disponibila la arzator sa fie marita.
Avantajele acestui tip de montaj, prezentat in figura 12.21, este instalarea fara
piese mecanice In m ifcare i diminuarea racirii cazanului prin tiraj natural la oprirea
arzatorului daca acesta nu este echipat cu o clapeta automata de aer.
Un condensator static nu poate deservi decat un singur cazan si trebuie
dimensionat la puterea m axim a a acestuia. Dupa verificarea conditiei ca pierderea de
sarcina totala pe traseul gazelor de ardere sa poata fi acoperita de ventilatorul
arzatorului, acesta se regleaza pe noul punct de functionare.
I
Fig. 12.21 Schema de montaj a condensatorului static
CONDENSATOR DINAMIC - se monteaza pe o derivatie a coului Tmpreuna cu

un ventilator pentru acoperirea pierderilor de sarcina. Avantajele acestui tip de
condensator sunt date de faptul ca nu exista contra-presiune suplimentara pe traseul
gazelor de ardere chiar daca condensatorul este sau nu Tn functiune.
Pentru optimizarea recuperarii, Tn general se folosete un condensator care sa
corespunda unei puteri Tntre 40 si 70 % din puterea termica a pierderilor la ieirea din
cazan. In acest caz amortizarea in vestitiei se poate face Tn mai putin de 2 ani. Schema
de montaj este prezentata Tn figura 12.22.
Pentru cazanele ce vor fi echipate cu condensator, indiferent de solutia de
montaj a treptei de condensare, gazele de ardere ies din cazan (la intrarea Tn trapta de
condensare) cu o temperatura relativ ridicata, 180-220 C , uzuala pentru cazanele
moderne. Functionarea sistemului este prezentata schematic Tn figura 12.23.
366
circuit
de
incalzire
evacuare
condensat
cazan
Fig. 12.22.
Schema de montaj a condensatorului in derivatie
Condensatorul recupereaza caldura sensibila a gazelor de ardere, figurata in

diagrama prin evolutia A -B . Suprafata de transfer de caldura a condensatorului avand
insa o temperatura mai joasa decat temperatura de roua a gazelor de ardere, se produce
i o condensare pe suprafata de schimb de caldura a vaporilor de apa din gazele de
ardere. In diagrama prezentata, evolutia este din punctul B ?n punctul C.
Fig. 12.23. Diagrama de functionare a recuperatorului condensator
367

C u toate ca procesul de condensare este simultan cu procesul de transfer de
caldura, pentru sim plificarea reprezentarii procesele s-au reprezentat inseriate. Punctul
B din diagrama este caracterizat prin temperatura de roua a gazelor de ardere,
determinata de presiunea partiala a vaporilor de apa in gazele de ardere. Variatia de
temperatura in zona de condensare este relativ mica, datorita m odificarii temperaturii
de roua prin eliminarea vaporilor de apa din gazele de ardere, dar caldura recuperata
este mare datorita valorii mari a caldurii latente de condensare. In exemplul aratat, se
recupereaza caldura latenta din 75 g apa/kg gaze de ardere.
SISTEME COMPLEXE DE CAZANE CONDENSATOARE

In contextul celor doua probleme prioritare pentru toate instalatiile termice
actuale, economia de energie i protectia mediului, tehnologia elaborata de Gaz de
France, pompa de vapori de apa, tinde sa aiba un camp de aplicare din ce tn ce mai
larg. Solutia a fost expusa succint i in cap.3 din punctul de vedere al reducerii
em isiilor de NOx.
Pompa de vapori de apa {PAVE) este un ultim schimbator de caldura si masa in
cadrul unui sistem de cazan, permitand largirea campului de valorificare a caldurii
latente de condensare a vaporilor de apa din gazele de ardere. Acest concept, bine
adaptat in cadrul combustiei gazului natural, combustibil atat bogat in hidrogen cat i
foarte curat, poate fi aplicat in majoritatea instalatiilor termice. In plus, reciclarea
vaporilor de apa realizata de PAVE constituie o tehnica moderna i economica de
reducere a em isiilor de NOx din gazele de ardere.
PAVE este compusa din trei parti, doua schimbatoare de caldura si masa tip
scruber i un schimbator de caldura-condesator.
In condesator, agentul primar este constituit de gazele de ardere care mcalzesc
un agent secundar (apa) care face parte dintr-un circuit separat de joasa temperatura
(apa calda pentru tncalzire cu radiatie de joasa temperatura, etc).
In primul scruber agentul primar este reprezentat de gazele de ardere ieite din
condensator iar agentul secundar este condensul r&cit provenit din scruberul al doilea
(in urma procesului de incalzire-um idificare a aerului de ardere).
In al doilea scruber agentul primar este reprezentat de condensul cald obtinut de
la condensator i din primul scruber iar agentul secundar este aerul de ardere necesar
instalatiei de ardere.
PAVE , prezentata in figura 12.24. asigura o recuperare aproape totala a caldurii
evacuate in atmosfera prin gazele de ardere.
Acest lucru este obtinut prin trei principii de recuperare:
condensarea pe circuitul de apa cu temperatura mai mica de 60 C :
creterea puterii de recuperare prin umidificarea aerului de ardere ;
preincalzirea aerului de ardere cu vapori de apa la saturatie.
Asocierea celor trei principii de mai sus este indispensabila pentru a ajunge la
performantele ridicate ale pompei cu vapori de apa. Sistemul PAVE devine economic
viabil pentru puteri termice instalate mai mari de 2M W . L a sistemele cu puteri
cuprinse intre 100 - 2000 kW este economica recuperarea energetica prin treapta de
condensare simpla. Treapta de condensare este separata de cazan pe de o parte pentru
ca nu este economica realizarea intregului cazan din materiale rezistente la coroziune.
368

iar pe de alta parte agentul termic secundar i regim ul de fum izare al acestuia pot fi
diferite de cele din cazan. Sistemul PAVE se va analiza comparativ cu schemele
uzuale de conectare a treptei separate de condensare la cazan. Pentru un cazan echipat
cu condensator i sistem PAVE procesul de functionare este reprezentat Tn figura
12.25.
POMPADE
VAPORI DEAPA
PVA
CAZAN
CONDENSATOR
(D
f^ J g )
@
<8)
1
- arzator; 2 - cazan; 3 - condensator; 4 - pompa de vapori de apa; 5 - introducere aer
atmosferic; 6 - ie?ire gaze de ardere;7 - intrare agent termic; 8 - ie?ire agent termic; 9 - intrare
apa; 10 - ieîre apa; 11 - PVA zona de evaporate; 12 - PVA zona de condensare; 13 - bucla de
apS calda; 14 - bucIS de apa rece; 15 - conducta de echilibrare; 16 - preaplin; 17,18 - pompS;
19 - ventilator; 20 - alimentare cu gaz
Fig. 12.24. Schema functional a sistemului PA VE
L a punerea Tn functiune a cazanului, Tn condensator gazele de ardere urmeaza
aceeai evolutie ca Tn cazul descris anterior (A -B -C ). Prezenta Tn continuare pe traseu a
scruberului de gaze de ardere, Tn care gazele intra Tn contact cu o apa de temperatura
joasa, mai m ica cu cca.20 C decat cea din condensator, face ca procesul de
condensare a vaporilor de apa sa continue pe traseul C - D din diagrama. Se remarca
faptul ca Tn acest proces se condenseaza Tn continuare, Tn exemplul aratat, Tnca 50 g
abur/kg gaze, ceea ce reprezinta Tnca 2/3 din ceea ce s-a recuperat Tn condensator.
Incepand din acest moment efectul P A V E este amorsat.
A pa care se Tncalzete Tn scruberul final de gaze de ardere este circulata, Tn
mare parte, Tn circuit Tnchis, ea fiind utilizata Tn scruberul de pregatire a aerului de
ardere pentru um idificarea i Tncalzirea acestuia.
B'
A'
22o)>
Tem peratura evacuare gaze
Fig. 12.25. Diagrama de functionare a cazanului echipat cu condensator ji sistem PAVE
Aerul preia cele 50 g abur/kg gaze i Ti ridica in acelai timp i nivelul de
temperatura. Cele 50 g abur/kg gaze, vehiculate de aerul de ardere, se regasesc in
gazele de ardere, alaturi de vaporii de apa rezultati din arderea hidrogenului din
com bustibil, astfel ca in final gazele de ardere nu mai sunt Tncarcate in proportie de
140 g abur/kg gaze (pet.A) ci in proportie de 190 g abur/kg gaze (pet A ). Se observa
in diagrama ca sistemul P A V E deplaseazS linia de functionare a condensatorului din
A -B in A - B \
Fig. 12.26. Emisiile de N O x la cazanele
cu i fara P A V E
Continut de NOx
] Tn mg/kWh (Pcj)
C u um idificarea aerului de
combustie, PAVE dispune de un
avantaj suplimentar deoarece aceasta
um idificare
duce
la
scaderea
temperaturii flacarii, ceea ce conduce la
o scadere a em isiilor de NOx. Din
diagrama din figura 12.26 se poate
vedea ca acest efect este important.
Astfel, se ajunge la micjorarea
de pana la trei ori a concentratiei de
NOx fata de un cazan traditional. De
asemenea, pentru reducerea la minim a
em isiilor de o xizi de azot este de
Temperatura apei la condensator
preferat alegerea unei PAVE foarte performanta, cu temperatura de preincalzire

si saturare a aerului de ardere cat mai ridicata (max. 70C).
370

C A R A C T E R I Z A R E A F U N C T IO N A L A G E N E R A L A
A CA ZA N ELO R CU C O N D EN SA TE
In cazul sistemelor cu o eficienta foarte ridicata, influenta temperaturii de
alimentare este practic directa asupra temperaturii de iesire a gazelor de ardere, adica
incrementul de temperatura al apei de alimentare se regasefte ca valoare in variatia
temperaturii gazelor de ardere la ieirea din convectiv.
Temperatura gazelor de ardere la cos reprezinta cel mai sintetic indicator de
performanta al cazanului. Valorile obtinute pentru temperatura gazelor de ardere la co
sunt foarte scazute fata de domeniul normal de functionare al cazanelor clasice. Astfel,
valoarea efectiva a temperaturii gazelor de ardere la cazanele cele mai performante se
incadreaza m domeniul 31 - 54 C pentru exces de aer 1,1 i 32 - 58 C pentru exces
de aer 1,3. Cifre le exprimate in valoare absoluta au semnificatie din punct de vedere al
randamentului cazanului fata de puterea calorica inferioara, randament peste care se
vor adauga procente de sarcina termica obtinuta prin condensare, rezultand astfel
eficiente termice supraunitare ale cazanului. Astfel, randamentul fara condensare este
de ordinul 99 % (raportat la Hi). Pentru o mai clara ilustrare, in graficele fig. 12.27
sunt prezentate alurile curbelor de eficienta termica raportata la puterea calorica
inferioara pentru un cazan de 100 kW , la diverse excese de aer, la sarcina nominala i
la o serie de sarcini termice partiale.
371
In urma studiului efectuat pe o serie de solutii constructive, in paralel cu analiza

fenomenelor de curgere i transfer de caldura i masa la cazanele cu condensatie, s-au
desprins o serie de concluzii. Aceste concluzii se refera la conditiile generale de
aplicare ale cazanelor cu condensatie in sensul optimizarii schemelor de implementare
specifice i la conditiile de realizare constructive Num arul de parametri constructivi i
functional care intervin in caracterizarea detaliata a functionarii cazanelor cu
condensatie este mare datorita complexitatii fizice $i de modelare a fenomenelor de
curgere i transfer din aceste cazane. O sinteza a acestora este prezentata in continuare:
Geometria suprafetelor de condensare trebuie gandita pentru a favoriza

drenarea condensului format prin antrenare sub forma de picaturi fine datorita unei
viteze ridicate a gazelor de ardere. Astfel drenarea condensului nu se va face numai
gravitational ci i prin antrenare mecanica a picaturilor cu gazele de ardere i pelicula
de condens va avea o grosime mica. O grosime mare de pelicula poate duce la blocarea
fenomenului de condensare.
Deoarece nivelul temperaturii punctului de roua este un parametru definitoriu in

stabilirea timpului de lucru in condensare pe parcursul unui sezon de functional' a
cazanului, iar temperatura de roua este direct dictata de excesul de aer, aflandu-se in
dependenta de proportionalitate inversa, rezulta cerinta de m inim izare a excesului de
aer. Indeplinirea acestei cerinte se poate realiza prin folosirea arzatoarelor cu
preamestec in ventilator centrifugal
stabilizare a arderii pe grile de impaslitura
metalica sau pe suprafete ceramice poroase. Doua aspecte trebuie urmarite insa in
particular i anume emisia de noxe i temperatura suprafetei de stabilizare. In ceea ce
privesc em isiile de noxe, acestea se refera la oxizii de azot i la oxidul de carbon.
Em isiile de oxizi de azot sunt relativ limitate datorita scaderii temperaturii de ardere in
procesele cu stabilizare pe suporturi radiante dar pentru incadrarea in conditiile de tip
Blue A n ge l poate fi necesara limitarea inferioara a excesului de aer.
Datorita nivelului relativ scazut al temperaturii punctului de roua pentru gazele

de ardere (cca. 55-60 C ) se va asigura alimentarea zonelor de condensare cu agent
termic de temperatura scazuta, cca. 5 C sub valoarea temperaturii de roua, acest ecart
fiind necesar asigurarii unui nivel minim economic de condensare. In acest sens, fie
treapta de condensare se va alimenta separat de cazan cu agent specific, fie la cazanele
monobloc se va asigura prin proiectarea instalatiei utilizatoare cu returul agentului
termic, in conditii nominale de lucru, la valorile cerute pentru treapta de condensare.
Una din conditiile de performanta ale cazanelor de condensare este incadrarea

in gabarite reduse. Tinand cont de faptul ca aceste cazane au constructiv suprafete de
transfer de caldura cu eficienta termica sporita in raport cu solutiile clasice de cazan,
rezulta necesitatea realizarii unor incarcari termice de suprafata foarte mari. Aceasta se
realizeaza prin marirea coeficientilor de transfer termic convectiv, ceea ce im plica
lungim i caracteristice de curgere mici i viteze mari date de circulatia gazelor de
ardere prin canale inguste la viteze de 6 - 18 m/s.
372
Distributia sarcinilor termice pe zonele de transfer de caldura ale cazanului este

diferita la cazanele de condensatie fata de cazanele clasice. Daca in mod uzual
repartitia sarcinilor termice de tip radiativ i convectiv este relativ echilibrata, la
cazanele de condensatie transferul de caldura convectiv acopera peste 95% din sarcina
termica fara condensare.
La aceeai sarcina termica la arzator suprafata de transfer de caldura a cazanelor

cu condensatie este practic dubla fata de cea a cazanelor clasice. Investitia
suplimentara atat in canitatea suplimentara de material cat $i in calitatea superioara a
acestuia se amortizeaza datorita economiilor de energie in 1 - 3 ani functie de
dimensiunea instalatiei i regimurile de functionare ale acesteia. Nu trebuie neglijat
efectul ecologic al condensarii materializat prin scaderea consumului specific de
combustibil pentru unitatea termica furnizata. La sistemele peste 2 MW completarea
sistemului de condensare cu scrubere pentru gazele de ardere i aerul de ardere duce la
realizarea unui sistem complex numit pompa cu vapori de apa" caracterizat de
eficiente termice cu cateva procente peste sistemele de condensare simple in conditiile
creterii temperaturii de retur din instalatia utilizatoare.
EX E M PLU DE M E TO D O LO G IE DE C A LC U L PEN TR U UN CAZAN
CU C O N D E N SA T IE , CU SE R PE N T IN A G O FR ATA
Realizarea cazanelor din teava gofrata (detaliul de teava gofrata este prezentat
In figura 12.28) aduce avantajul crejterii suprafetei de transfer de caldura pe unitatea
de lungime de teava in conditiile mentinerii la valoare minima a temperaturii de perete,
spre deosebire de sistemele de extindere a suprafetei de tip aripioara la care
temperatura suprafetei pe partea gazelor de ardere este diferita de temperatura
peretelui direct scaldat de agentul termic secundar. Pe langa acest avantaj este de
mentionat caliatea intrinseca de preluare a dilatarilor $i transformarea curgerii in
transferul de caldura din curgere transversala peste fascicul de tevi in curgere prin
canale Tnguste. Solutia constructiva generala a fost deja prezentata m figura 12.5.
Alimentarea cu apa a cazanelor se face pe la partea inferioara asigurandu-se
astfel conditia de contracurent cu gazele de ardere. Arzatorul cu preamestec i dozaj
constant aer-combustibil are frontul de flacara stabilizat pe o sita de forma cilindrica
realizata din fibre metalice termorezistente. Datorita suprafetei mari de stabilizare
lungimea frontului de flacara este mica, de ordinul zecilor de mm, permitand montarea
zonei convective aproape de cilindrul arzatorului. Datorita stabilizarii pe impaslitura
refractara, aceasta se mcalzete la o temperatura cuprinsa Tntre 250 i 650 C.
Gazele de ardere ce rezulta in focar prin arderea combustibilului traverseaza
radial prima serpentina ajungand in spatiul dintre aceasta i peretele exterior al
cazanului. Spatiul de curgere este constituit de un numar de canale determinat de
numarul de spire ale focarului. Urmeaza circulatia axiala a gazelor de ardere peste o
serpentina aezata langa peretele exterior, care formeaza canale de curgere axiala intre
teava i perete, determinate de numarul de spatii gofrate care se afla pe o circumferinta
de serpentina. Acest tip de curgere a gazelor se mtalnete la exteriorul serpentinei 1 i
la serpentina 2, formand drumurile convective 1 i 2 ale cazanului.
373
Figura 12.28.
Detaliu de teava gofrata si principalele caracteristici dimensionale
Gazele de ardere strabat tevile schimbatorului de caldura astfel dimensionat

meat sa asigure o racire putemiea a acestora i condensarea vaporilor de apa. Apa
circula in contracurent cu gazele de ardere, iar condensul format se scurge catre partea
inferioara a cazanului unde este dirijat catre o conducta de colectare i evacuat la
canalizare prin intermediul unui sifon cu garda hidraulica.
Prin tema de proiectare se dau:
Q,
- sarcina termica utila a caznului, in [kW] ;
tai
- temperatura apei de alimentare a cazanului [C] ;
t,,
- temperatura apei la ieirea din cazan [C];
Combustibilul utilzat - metan.
Caracteristicile dimensionale ale cazanului i ale tevii gofrate.
Prin calcul se va urmari verificarea sarcinii termice a cazanului pentru solutia
constructiva data in ipoteza functionarii in regim de condensare.
Se efectueaza calculul arderii combustibilului i se determina V0,V .H, .
Functionarea cazanului este cu suprapresiune in focar, coeficientul de exces de aer
fiind constant i egal cu cel din focar (cca. 1,05 -f 1,15) pe tot traseul gazelor de
ardere.
In bilantul general al cazanului va apare randametul termic fara condesare,
urmand ca efectul condensarii sa se adauge efectului de transfer de caldura ca un
fenomen suprapus. La temperatura la co de cca. 60 C randamentul termic fara
condensare este de cca. 98 %, iar efectul condensarii se va adauga suplimentar prin
termenul
Ar| = Qcond / Qcomb
care are o valoare de ordinul 5 - 8 %.
374

Astfel, in ansamblu, cazanul va avea eficienta termica (^ 1 ef ) de 103 - 105 %,
raportata la valoarea puterii calorice inferioare a combustibilului Hi i un randament
( l l c z ) inferior valorii de 100 % pentru raportarea (corecta din punct de vedere al
bilantului termic) la puterea calorica superioara a combustibilului Hs :
I*)
= ~ - l 0 < l0
t %J
(12.8)
Deoarece concentratiile de oxid de carbon in gazele de ardere la co sunt foarte

mici (de ordinul unitatilor de ppm ) nu se pune problema considerarii unei pierderi
specifice prin ardere incomplete de natura chimica.
De asemenea, datorita solutiei constructive de centrala, ce inglobeaza corpul
cazanului in spatiul din care se preleveaza aerul de ardere, se poate neglija i efectul
pierderilor specifice de caldura prin suprafetele exterioare calde ale cazanului.
Debitul de combustibil se calculeaza cu metoda clasica, prin raportarea
debitului util de caldura la eficienta i putere calorica inferioara a combustibilului.
8 =
Vef
[m V s]
(12.9)
cu varianta de exprimare ca debit orar de combustibil : Bi,=B 3600 [m3N/h]

DEFINIREA FLUXURILOR DE CALDURA :
Urmarind circulatia gazelor de ardere, conform solutiei constructive, se pot
identifica urmatoarele fluxuri de caldura pentru serpentina focar - convectiv 1 :
In focar (zona de ardere i radiatie), doua fluxuri de caldura radiante i anume
fluxul de caldura radiat de suprafata peretelui arzatorului (care se calculeaza ca un
fenomen de radiatie intre un corp solid cu emisivitate circa 0,8 i incinta
materializata de serpentina care are temperatura apei din serpentina) i fluxul de
caldura radiat de gazele de ardere care au fost produse de arzator i umplu volumul
din camera cilindrica dintre arzator i prinm serpentina.
In zona convectiva a serpentinei focar:
Un flux de caldura pe care gazele de ardere il cedeaza convectiv
serpentinei 1 la traversarea prin canalele tevii gofrate din zona de ardere
catre peretele exterior al cazanului. Curgerea este radiala fata de axa
cazanului.
Un flux de caldura cedat convectiv de gazele de ardere la curgerea prin
portiunea libera dintre exteriorul serpentinei focar i peretele exterior, in
sens axial al cazanului.
375

Dupa cum rezulta din descrierea functionala a cazanului, circulate gazelor de ardere
fata de serpentina poate fi de doua feluri:
Circulatie a gazelor de ardere radiala pe o serpentina, caz in care gazele de
ardere strabat Tn directie radiala tevile, spatiul de curgere fiind constituit
de un numar de canale determinat de numarul de spire care constituie
cilindrul prin care tree gazele radial: cazul se intalneijte la focarul
cazanului.
Circulatia gazelor de ardere axiala pe o serpentina, caz in care serpentina
este aezata langa un perete, si se formeaza canale de curgere axiala intre
teava i perete, determinate de numarul de spatii gofrate care se afla pe o
circumferinta de serpentina; cazul se mtalnete la serpentina 2 din drumul
convectiv al cazanului i la exteriorul serpentinei 1 care este marginita de
camaa exterioara a cazanului.
Pentru calcul s-a aplicat modelul de transfer de caldura specific pentru canale
de forme necirculare. Deoarece regimul termic al gazelor de ardere nu depinde de
fenomenul de condensatie care apare pe unele serpentine, condensarea nu influenteaza
in principiu transferal de caldura sensibila ci numai transferal de caldura latenta i
schimbul de masa. O uoara alterare a rezultatelor se poate tnsa produce datorita
acestei ipoteze, pe de o parte datorita modificarii regimului de temperaturi al apei care,
preluand i caldura de condensare din gaze, va avea o incalzire mai intensa iar pe de
alta parte datorita variatiei volumului de vapori de apa din gazele de ardere. Diferenta
de temperatura pe circuitul apei este insa relativ redusa, maxim 8 % din 20 C. adica
1,6 C, i nu altereaza sensibil rezultatele, iar variatia de presiune partiala a vaporilor
de apa din gazele de ardere nu duce la modificari majore ale valorilor principalilor
parametrii fizici ai acestora.
Se considera din punct de vedere gazodinamic traversarea uniforma a
serpentinei focar de catre gazele de ardere. Numarul de canale simple care se formeaza
este de 8, corespunzator celor 4 spire ce delimiteaza focarul, prin fiecare canal
circuland astfel 1/8 din debitul total de gaze de ardere.
Gazele de ardere, dupa traversarea radiala a serpentinei, intra progresiv (din
punct de vedere al directiei axiale) Tn spatele acesteia. Astfel. debitele de gaze care
scalda fiecare serpentina in sens axial al cazanului, rezulta din adunarea debitului de pe
serpentina anterioara cu cel ce curge prin canalele radiale de gaze, la nivelul
serpentinei in discutie.
In curgere axiala din punctul de vedere al ansamblului, peste prima spira a
serpentinei 1, vor fi numai 1/8 din debitul de gaze al cazanului; pentru a doua spira a
serpentinei se mai adauga prin intrare radiala 2/8 din debitul de gaze al cazanului i
deci va participa la transferal de caldura 3/8 din debitul de gaze al cazanului.
Pe ultima spira a serpentinei 1 debitul de gaze este de 7/8 din cel total al
cazanului deoarece 1/8 din debitul de gaze de ardere trece direct din focar in serpentina
2 prin canalele de traversare.
376

Pentru convectivul doi, conditiile geometrice de curgere sunt similare cu primul
convectiv, adica aceasta se desfasoara longitudinal prin canalele necirculare formate
de gofrare datorita prezentei snururilor de umputura atat intre peretele exterior i
serpentina cat i Tntre serpentina i peretele interior al corpului deflector (dop ceramic
sau metalic). Efectul acestor nururi este astfel deosebit de important, nu atat prin
realizarea de viteze marite, cat prin schimbarea lungimii caracteristice a transferului de
caldura prin convectie, in sensul scaderii drastice, de circa 5-10 ori fata de cazul
curgerii transversale peste fascicul de tevi care ar avea ca lungime caracteristica
diametrul exterior al tevii.
Convectivul 2 se materializeaza i in suprafata de condensare, atat datorita
regimurilor de temperaturi ale agentilor cat ?i datorita caracteristicilor functionale ce
avantajeaza drenarea peliculei de condens.
Pentru calcul, conform modelului fizic al curgerii, se vor defini urmatoarele
zone de calcul conform figurii 12.29 :
Fig. 12.29.
Discretizarea suprafetei de transfer de caldura i masa
377
1.
suprafata tevii gofrate, orientata catre axul cazanului, determinate de

sectionarea convectivului cu un cilindru ce trece prin axa tevii; este o
suprafata supusa radiatiei gazelor de ardere din focar i radiatiei suprafetei
solide cilindrice care materializeaza arzatorul;
2.
suma suprafetelor scaldate de gazele de ardere la strabaterea radiala a

serpentinei focar-convectiv 1;
3.
fiecare jumatate de spira in parte, in zona dintre convectivul 1 i peretele

despartitor, avansand longitudinal in directia trecerii din convectivul 1 in
convectivul 2; pentru fiecare suprafata in parte se modifica debitul de gaze
de ardere ce o spala; fiecare suprafata este dependents de rezultatele de
calcul ale suprafetelor anterioare;
4.
serpentina convectivului 2 in ansamblu, pentru calculul transferului de

caldura sensibila de la gazele de ardere la apa;
5.
fiecare spira a convectivului 2, pe rand, de la iejirea gazelor de ardere la co

amonte in sensul axei cazanului, pentru calculul condensarii.
CALCULUL TERM1C AL ZONEI DE FOCAR

Calculul termic incepe prin determinarea temperaturii teoretice de ardere. Pentru
aceasta se initializeaza temperatura teoretica la o valoare cuprinsa intre 1850 C i
2000 C i pentru valoarea initializata se determina caldura specifica a gazelor de
ardere cpg.
Se folosete relatia de determinare:
t
H i + a ' V, r Cv a -t ao
'
[C1
{Vs o + { a - \ ) - V n) - c m
(12.10)
Se verifica daca temperatura astfel calculata este intr-un interval de +/- 50 C fata de
temperatura teoretica initializata. Daca nu este indeplinita conditia, se reinitializeaza
temperatura teoretica i se reia calculul pana la indeplinirea conditiei.
Fluxurile de caldura din focar se determina independent astfel:
pentru fluxul radiat de suprafata de stabilizare a arzatorului catre serpentina

focar se utilizeaza relatia:
378

Q a f = C o az S az ( T * ~ T A
pa.)
[k W l ( 1 2 . 1 1 )
unde : C = 5,76* 10"' , constanta de radiatie Stefan - Boltzmann;

eaz=
, coeficient de absorbtie al suprafetei arzatorului;
Saz - suprafata laterala a arzatorului: Sa/ = n DK
fnr]
Taz = 673 K (valoare u zu a la );

Tper = tper + 273 = te + 273 [K]
iar pentru fluxul de caldura radiat de mediul gazos din focar sefolosesc relatiile
specifice determinarii coeficientilor de radiatie in convective (incinte cu
lungime de radiatie mica, fara radiatie luminoasa):
10-3
Q&f ~~ a rf $ r
[kW]
(12.12)
unde : a rf este coeficientul convectiv de radiatie a gazelor de ardere din focar;

Sf este proiectia pe diametrul interior al serpentinei focar:
S f 71 D
cu
D lf
L /
[m2]
(12.13)
- diametrul interior al serpentinei focar i
L f-
lungimea focarului in directia
axei longitudinale a cazanului; * / = temperatura estimata a gazelor de ardere la

intrarea in zona de schimb de caldura convectiv a serpentinei focar (trecerea radiala)
conform graficului din figura 12.30 (exemplu pentru cazanul de 100 kW).
Figura 12.30. - Valori de initializare pentru temperatura de ieire

a gazelor de ardere din focar
379

Pentru GCrf se va folosi relatia :
fj
-5 .7 6 5 -1 0
-8
p
9
V '6
per
v Tsmy
JZ, A
P'
T
\
y
ag TiS '*
[W/m'K]
(12.14)
unde pentru coeficientul de absorbtie al peretelui se ia valoarea ap=0,84 i temperatura
medie a gazelor de ardere este:
Tgm = (T,+ Tf) 0,5
[K]
Coeficientul de absorbtie al mediului gazos - ag - este dat de relatia:
a g = 1 e
-A-,, -s
(12.15)
cu CTOsimea s tratu lu i ra d ia n t:
unde volumul focarului este:
s =4--
Vr
(12.16)
s pf
Vf =
[m3]
(12.17)
iar s u p r a f a t a to t a la a p e r e t i l o r d e lim ita to ri ai f o c a r u lu i este:
s Pr - 71' (Dif +Daz)' Lf + 2
(12.18)
[m
i constanta de radiatie a gazelor:

0,8 + 1 ,6- p H O
1 - 0,38
K g =
1000
' (P h 2o + P ro, )
H,()
Ps
P r o -,
n.
cu : p g = 1 bar.
[bar]; P h2o ~
~ V Vo
Vgo + ( a , -1 )\ '
(12.19)
'Pg
[bar]
Dupa determinarea fluxurilor Qaf i Qgf se determina fluxul total de caldura

transmis m focar:
Q r = Q a f + Q gf
fkW]
(12.20)
Temperatura reala a gazelor de ardere la ieirea din focar se determina cu relatia:
380
p.
Qf
U gN
i Dn = B Vg
'
[C]
(cu cp!, determinat pentru t,Ar)
(12.21)
C pg
debitul normal de gaze de ardere [m3N/s].
Aceasta temperatura este cea cu care gazele de ardere intra in zona de trecere radiala
din focar in spatele serpentinei focar - convectiv 1 (denumita conventional i
serpentina 1).
CALCULUL TERM IC AL SERPENTINEI FOCAR LA SCALDAREA RADIALA
( FATA D E A X U L CAZANULUI)
Pentru a calcula fluxul de caldura transmis de gazele de ardere in traversarea
radiala a serpentinei 1 este necesara initializarea temperaturii de ieire a gazelor de
ardere din traversarea radiala (tr) la valoarea de 500 C i determinarea parametrilor
fizici ai gazelor de ardere la t ..= tf + r :
vascozitatea cinematica
conductibilitatea termica
criteriul Prandtl
caldura specifica
v =
X=
[m/s]
[W/mKJ
Pr =
[-]
[J/m3NK]
c pg =
Convectia la traversarea transversala a serpentinei are urmatoarele caracteristici:

convectie fortata;
fara schimbare de faza;
curgere transversala peste tevi gofrate alaturate;
la racirea fluidului.
Marimile geometrice implicate in aceasta convectie sunt:
lungimea caracteristica = diametrul hidrauluic al canalelor ce se formeaza
prin alaturarea tevilor gofrate, conform figurii 12.28; aceasta lungime se
poate aproxima cu (2*latime canal).
sectiunea de curgere radiala, conform figurii 12.29. este (Scr) = suma
sectiunii, pe diretia perpendiculara curgerii, a tuturor canalelor de curgere
formate prin alaturarea spirelor din serpentina 1:
S ar
S d m l
' 7 1 ' D mf
'
[ m 2]
(1 2 .2 2 )
unde Sc/mi este sectiunea de curgere transversala pe un metru de lungime de teava

gofrata, iar ntl este numarul de spire al serpentinei 1;
suprafata de schimb de caldura in curgerea radiala (Sscr) = jumatate din
suprafata totala de transfer de caldura a serpentinei, deoarece se considers
381

convectia la trecerea radiala ca actionand de la fata interioara a serpentinei
(catre focar) pana la intersectia cu jetul din spatele serpentinei, adica in
sectiunea de diametru mediu al serpentinei:
nr
S .,cr = ~ S mi * D mf na
(12.23)
unde St/m] este suprafata de transfer de caldura pe un metru de lungirne de teava gofrata
Se determina viteza caracteristica transferului de caldura :
t..+ 273
D gN
273
[m/s]
S
(12.24)
unde D gN este debitul normal de gaze de ardere i criteriul Re pentru curgere:

W /
R e = ~
(12.25)
Pentru determinarea coeficientului de transfer de caldura convectiv la trecerea

radiala ( OCa. ) se folosesc relatiile:
Pentru Re > 2300 :
f
a , r = -0,024 1 +
( 2X\
r n lij
j
^Re 1
[W /(nr K)]
(12.26)
cu:
Re0,8- Pr:i n Re
6 -1 0
|^ e l s Pentru Re < 10.000 i eRe =1 pentru Re >10.000,
unde d e este diametru! exterior al tevii sofrate.

Pentru Re < 2300 :
0,06683,65 + -
' -R e -P r
d.
[W /(m --K )]
(
1 + 0,04
(12.27)
Re- Pr
Kd e
Coeficientul de transfer de caldura prin radiatie se neglijeaza datorita lungimii

de radiatie foarte mici (de ordinul deschiderii dintre gofre).
Astfel, coeficientul global de trasfer de caldura in trecerea radiala devine:
382
K cr = 0,9 a cr
[W/(m2 K)]
(12.28)
unde 0,9 este un coeficient de reducere ce tine seama de rezistenta termica de tip
conductiv a peretelui metalic i de rezistenta termica de tip convectiv pe partea apei.
Se determina temperatura reala de ieire a gazelor de ardere dupa trecerea
radiala peste serpentina cu relatia de verificare:
K c r - S scr
t r = t am + [\t ff ta m /) - e D*nCps
|rorCJi
(Iz.zy)
unde tameste temperatura medie a agentului secundar (apa).

Rezulta fluxul de caldura transmis in trecerea radiala a gazelor de ardere :
Qr = D,n 'Cph(tf - t r\
10"3
[kW]
CALCULUL
TERMIC
AL
SERPENTINE!
LONGITUDINALA
( FATA D E A X U L C A ZA N U LU I)
(12.30)
FOCAR
LA
SCALDAREA
Cunoscand temperatura gazelor de ardere la ieirea din trecerea radiala i

debitul de gaze de ardere in curgerea longitudinala (fata de axa cazanului) din spatele
primei spire a serpentinei 1, se poate calcula transferul de caldura convectiv ce rezulta.
Pentru a calcula acest flux de caldura se initializeaza temperatura de ieire a
gazelor de ardere la sfaritul transferului de caldura peste prima spira (tsl) la valoarea
de 200 C si se determina parametrii fizici ai gazelor de ardere la t m] = tf + :
criteriul Prandtl
caldura specifica
v =
X=
Pr =
cps =
[nr/s]
[W/(rrr - K)1
[-]
[J/m3NK]
Convectia are urmatoarele caracteristici:

convectie fortata;
curgere transversala peste teava gofrata marginita de perete;
intre teava gofrata ?i perete. conform figurilor 12.28 $i 12.29 ; aceasta
lungime se poate aproxima cu latimea canalului
hcanai).
(lCanai~
383
Figura 12.31.
Formarea canalelor de trecere la serpentina 1
sectiunea de curgere (Sc) = suma sectiunii, pe diretia perpendiculara

curgerii, a tuturor canalelor de curgere formate conform detaliului de solutie
constructiva din figura 12.31:
S c = 0,5 S clmI K D mf
[m2]
(12.31)
suprafata de schimb de caldura m curgerea radiala (Sscr) = jum atate din
suprafata totala de transfer de caldura a spirei, deoarece se considera
convectia de la trecerea radiala pana la intersectia cu urmatorul jet din
curgere radiala (adica pana in urmatoarea sectiune de diametru mediu a
serpentinei):
S sc ~ 0,5 5 ,/m/ -TC D mf
[m2]
(12.32)

D
, ^ + 273
*
273
% = -------- -----------
[m/s]
(12.33)
unde Dg este debitul normal de gaze de ardere prin spatele spirei 1
i criteriul Re pentru curgere:
_ Wf,
Pentru determinarea coeficientului de transfer de caldura convectiv se folosesc

relatiile pentru ( OCc r) prezentate anterior.
de radiatie foarte mici (de ordinul deschiderii dintre gofre).
384
Astfel, coeficientul global de trasfer de caldura devine:
K c = 0,9 a c
[W/(m2- K)]
(12.34)
Se determina temperatura reala de ieire a gazelor de ardere cu relatia de verificare:
(12.35)
unde tameste temperatura medie a agentului secundar (apa).
Rezulta fluxul de caldura transmis in trecerea radiala a gazelor de ardere la
exteriorul spirei 1:
Qsi = D g -c pg
[kw i
(12.36)
Modelul de calcul aplicat pentru prima spira se reia pentru urmatoarele spire
(2,3 i 4) cu diferenta ca intrarea in zona de transfer de caldura nu mai este a unui debit
cu sursa unica de provenienta ci a unui amestec de gaze de ardere, conform schemei de
curgere.
Astfel:
-
la exteriorul spirei 2 va curge un amestec de :

1/8 D gN cu temperatura tsJ rezultat din trecerea la exteriorul spirei 1
2/8 DgN cu temperatura tr rezultat din trecerea radiala intre spira 1 i
spira 2.
i va genera fluxul de caldura util Qs2.

3/8 DgN cu temperatura ts2 rezultat din trecerea la exteriorul spirei 2
2/8 DgN cu temperatura tr rezultat din trecerea radiala intre spira 2 $i
spira 3.
i va genera fluxul de caldura util Qs3.

2/8 DgN cu temperatura tr rezultat din trecerea radiala intre spira 3 i
spira 4.
i va genera fluxul de caldura util Q,4.
385

CALCULUL GLOBAL AL SERPENTINEI FOCAR
Fluxul de caldura total schimbat de seipentina 1 devine :
4
Qserp\ = Q f + Qr +
X 2 ,/
[kW]
(12.37)
Intr-un calcul automat, se fac verificari de concordanta intre temperaturile

initializate pe parcursul calculului i cele rezultate din calcul, facandu-se numarul de
iteratii necesar pentru inchiderea acestora sub o eroare admisibila (de exemplu 0,1 C).
In cazul calculului manual acest lucru nu este posibil, acceptandu-se erorile rezultate
din predictiile aproximative. Datorita acestei particularitati, temperatura finala a
gazelor de ardere la iejirea din serpentina 1 i intrarea in serpentina 2 se va calcula cu
relatia globala:
(12.38)
tt
tserp \
unde L pg
i c pg
sunt caldurile specifice ale gazelor de ardere la temperatura
teoretica i respectiv la temperatura de iejire din serpentina 1 (calcul iterativ) i nu cu

relatia de calcul a temperaturii amestecului de gaze.
Temperatura la intrarea m convectivul 2 va fi data de amestecul a:

1/8 DgN cu temperatura t, rezultat din trecerea radiala mtre spira 4 i
corpul central deflector.
CALCULUL TERMIC AL SERPENTINEI 2 (SERPENTINA CONVECTIV)
Pentru a calcula fluxul de caldura sensibila schimbat de serpentina 2 (partea din
serpentina cazanului cuprinsa intre corpul centra! de dirijare a gazelor de ardere i
peretele exterior al cazanului) se determina parametrii fizici ai gazelor de ardere la
criteriul Prandtl
caldura specifica
v =
[m2/s]
[W/(m2 K)]
Pr =
[J/m3NK]
Convectia are urmatoarele caracteristici:

convectie fortata;
386

curgere transversala peste teava gofrata marginita de pereti;
intre teava gofrata i perete, conform figurii 6.23 ; aceasta lungime se poate
aproxima cu latimea canalului (lcanai~ hcanal).
sectiunea de curgere (SC2) = suma sectiunii, pe diretia perpendiculara
curgerii, a tuturor canalelor de curgere formate:
S c2 ~ S c/mi '
D mf
[nr]
(12.39)
suprafata de schimb de caldura (Ssc2) = suprafata totals de transfer de

caldura a serpentinei:
S .1 C 2
St/ml
[nr]
' H t l
(12.40)
unde n t2 este numarul de spire al serpentinei2.

D gN
+ 273
273
w*2 = ---------------------
[m/s]
(12.41)
Figura 12.32. Formarea canalelor de trecere la serpentina 2

W 2, 7
si criteriul Re pentru curgere: K e =
.
V
Pentru determinarea coeficientului de transfer de caldura convectiv se folosesc

relatiile pentru ( CXa. ) prezentate anterior..
387

de radiatie foarte mici (de ordinul deschiderii dintre gofre) i a temperaturii medii
scazute. Astfel, coeficientul global de trasfer de caldura devine:
K c2 = 0,9 a cl
[W/(m2 K)]
(12.42)
Se determina temperatura reala de iejire a gazelor de ardere cu relatia de
verificare:
K,-2'Sx-2
**2 =
+ fe l - Km ) ' * * * * *
[C]
(12.43)
Rezulta fluxul de caldura transmis in serpentina 2:

Qs 2 = D ,n c pg {ts] - t s2) \ (T3
[kW]
(12.44)
Fluxul total de caldura sensibila transmis in cazan devine:

Qsenmi = Q s] + Q 2
[kW]
(12.45)
CALCULUL TERMIC LA FUNCTION AREA IN REGIM DE CONDENSATIE

(SERPENTINA 2)
Se verifica in primul rand existenta conditiei de condensare: t per < t rnua , unde
t per ~ t am dupa care se calculeaza temperatura stratului limita de condensare ca o
t _ Sm ^Per
medie intre temperatura gazelor de ardere i temperatura peretelui: 'iim
0
Se calculeaza apoi constantele fizice ale gazelor de ardere din stratul limita:
coeficientul de difuzie moleculara D,y
coeficientul de viscozitate cinematica n
i rezulta criteriul SC H M ID T :
^c
yg
(12.46)
if
Pentru calculul criteriului SHERWOOD, caracteristic difuziei turbulente, se

calculeaza cifra REYNOLDS pentru gazele de ardere din stratul limita:
388
R e ,- = \
ech
i apoi
5/z = 0 ,0 2 3 -R e 0J m- 5 c 0-33
Coeficientul de transfer de masa

caldura a , se calculeaza cu relatia:
(12.47)
/? , analog cu coeficientul de transfer de
Sh Dif
P =~ T ~ ~
(12.48)
ech
Calculul debitului de condens pe suprafata se face dupa relatia de transfer de

masa in care gradientul motor este diferenta de concentratii, respectiv presiuni partiale
a vaporilor de apa intre gazele de ardere i perete:
JJ mas = /B - (\ P
ph
gaz
p per J) t.
20 - PH20
+ 273
[kg/(s-m")]
(12.49)
0,02157
In
care
termenul
+ 273
reprezinta
diferenta
dintre
concentratiile de H20 in gaze i la perete, deoarece concentratia vaporilor de apa in

amestec este:
r M_
C h 2 o = PH 20
'
^ gm ' ^
cu
; P H2o = P aH2 o ' 9 8066
[Pa]
(12.50)
P h 2 o exprimat adimensional (conform calculului de ardere).
Daca suprafata de condensare luata in considerare pentru elementul de calcul este

Samci rezulta ca debitul de condensat obtinut pe suprafata elementului va fi:
G amd = J mas' S amd
[kg/s]
(12.51)
Fluxul de masa determina un flux echivalent de caldura de condensare prin

multiplicare cu caldura latenta de condensare r. Se revine la o rezistenta termica difuziva
Rdif prin raportarea la suprafata i la diferenta de temperatura gaze de ardere - apa.
Inversul rezistentei difuzive este coeficientul echivalent de convectie difuziva adif.
In gazele de ardere initiale cantitatea de HzO a fost:
G h 2 o ~ D gN C H2 o
[kg/s]
(12.52)
389

In gazele de ardere finale cantitatea de H20 va fi:
Gmofin G m o in - Gcond
[kg/s]
(12.53)
Rezulta concentratia finala de H20 :

s~yfin
CJi
H 20
(12.54)
d sN
NOTA: pentru simplifwarea calculului, datorita temperaturii scazute a gazelor de ardere nu s-aii mai
considerat corectiile de temperatura pentru trecerea de la debitul normal la cel real i invers.
Presiunea partiala absoluta |P a ] finala va fi:

P fH O = C m o fin 461,9 (tgm + 273)
(12.55)
i presiunea partiala [bar] :

fin
p 1"' (adm) -
H>
98 0 6 6 ,5
( 19 56)
( ' - i6)
Coeficientul convectiv al condensarii pe perete este a cd= l/R cd i se calculeaza

cu relatia clasica de condensare:
ff, = 0 ,6 5 2 -A
(12.57)
unde Ac este o constanta functie de parametri fizici ai apei din pelicula de condens la
temperatura de condensare, prezentata m tabelul urmator:
Caracteristici fizice
tr
X
[C ]
[W/(m*K) |
40
0,6338
50
0,6478
60
0,6594
70
0.6676
80
0.6745
0,6804
90
100
0.6827
ale apei la saturatie i constanta Ac

r
Papa
p ab
[kg/nr ]
[kg/m3]
[J/kg]
992,16
0,05115
2406000
2383000
988.04
0,08306
2358000
983,19
0,1302
2333000
977,71
0,1982
2308000
971,82
0,2934
965,34
0.4235
2282000
2257000
958,31
0,5977
[m/s2]
6.59E-7
5,56E-7
4.79E-7
4.15E-7
3,66E-7
3,26E-7
2.95E-7
Ac
[-J
9752,67
10308,5
10801,3
11253,8
11653,5
12019,5
12297,7
Pentru calcul automat se poate utiliza relatia de regresie exponentiala:
A c = 9 130 + 141,37 ( tr0lld - tpe) '774553
390
(12.58)

Coeficientul compus de transfer de caldura prin condensare va fi:
O'coml = 1 / Rcond
unde Rcond ~ R dif
(12.59)
Red
(12.60)
Cu aceste date se poate calcula complet transferul de caldura i masa in procesul

de condensare i se obtin parametrii finali. In continuare se pune conditia ca valoarea
initial atribuita sarcinii termice, randamentului (eficientei) i respectiv temperaturii
gazelor de ardere la co, sa nu difere cu mai mult de 1% fata de valoarea calculata. Daca
nu se indeplinete conditia, se reia calculul cu noua valoare a parametrilor de intrare.
13. CAZANE DE ABUR

13.1. CAZANE IGNITUB ULARE
Cazanele de abur industriale sunt de o varietate foarte mare. Pentru centralele
industriale mici, tipul cel mai utilizat este cazanul cu volum mare de apa.
Pe de o parte datorita inertiei termice mari pe care o are volumul mare de apa
din tamburul cazanului i masa de metal in contact cu apa la saturatie, care ii confera o
mare stabilitate a parametrilor chiar la fluctuatii relativ mari de debit cerut de
consumatori, pe de alta parte datorita sensibilitatii lui reduse la calitatea apei de
alimentare, acest tip de cazan este aproape Tn exclusivitate utilizat Tn centralele
industriale mici.
Dintre alte avantaje ale acestui tip de cazan amintim faptul ca este monobloc,
adica se livreaza complet montat, inclusiv cu sistemele de ardere i alimentare, ocupa
un spatiu mic Tn centrala i are un cost mai scazut decat cazanele acvatubulare la
debite de abur pana la 10 t/h i presiuni pana la 16 bar.
Debitele de abur uzuale pentru asfel de cazane se Tncadreaza Tntre 200 kg/h i
4 t/h, uneori ajungand, cu costuri comparativ acceptabile, chiar pana la debite de 10
t/h. Aburul produs este un abur saturat, la presiune de 2 - 16 bar suprapresiune.
Datorita unei bune separari a emulsiei Tn tambur i Tn separatoarele de ieire, aburul
are o umiditate foarte mica, de ordinul 0,5 - 1 %, ceeace face ca depunerile de saruri Tn
condensatoarele utilizatorilor sa fie foarte reduse.
Schema de principiu a unui astfel de cazan este prezentata Tn figura 13.1 iar Tn
figura 13.2 este prezentata schema de pricipiu a unei solutii constructive cu convectiv
tubular de diametru mare Tn locul convectivului 1 din fascicul de tevi (solutia se aplica
la debite de abur mici, sub 1 t/h).
Fig. 13.1. Cazan de abur tehnologic cu tub de flacara ji doua drumuri convective
392
Fig. 13.2 Solutie constructive de cazan cu convectiv tubular de diametru mare

Unele cazane pot fi prevazute i cu suprafete anexe de tip economizor sau
preincalzitor de aer. Economizoarele se realizeaza din tevi lise i sunt in general de tip
ignitubular (treapta separata) sau se pot realiza din tuburi termice (eventual cu
extindere de suprafata pe partea gazelor de ardere. Preincalzitoarele se monteaza la
iejirea gazelor de ardere din cazan i se realizeaza din tevi lise, cu circulatia gazelor de
ardere la interiorul tevilor. Un avantaj constructiv la cazanele cu preincalzitor este
393

ieirea gazelor de ardere in partea din fata a cazanelor, de exemplu la cazanele cu focar
cu strabatere i un drum convectiv, aa cum se exemplifies in fig. 13.3.
Fig. 13.3 Cazan cu preincalzitor $i ieirea gazelor de ardere la partea din fata
Varianta cel mai des utilizata de solutie constructiva de cazan de abur saturat
cu volum mare de apa, focar cu strabatere i doua drumuri convective poarta numele
de Cazanul ABA si este prezentata schematic in figura 13.4.
Cazanul este alcatuit dintr-un tambur (9) cu diametru mare in interiorul caruia
se afla suprafetele de schimb de caldura: tubul de flacara cu peretii ondulati (2) cu rol
de focar i tevile de fum cu rol de fascicol fierbator - convectiv (5 i 7).
Intoarcerea gazelor de pe un drum pe altul se face prin cutii de intoarcere.
Cutia de intoarcere spate (4) este racita cu tevi de apa, iar cea de intoarcere fata (6)
este realizata din tabla captuita cu material refractar.
Volumul mare de apa la saturatie din cazan asigura o mare inertie termica,
adica o mare capacitate de acumulare de caldura, ceea ce ofera avantajul posibilitatii
preluarii fluctuatiilor de sarcina prin variatii mici de presiune in tambur. Volumul mare
de apa necesita insa timp indelungat de pornire i intrare in regim.
Ca urmare a faptului ca toate elementele cazanului se afla in interiorul
tamburului, acesta are dimensiuni mari : diametre de pana la 1600 - 2000 mm i
lungimi de ordinul 1500 - 5000 mm.
Asamblarea rigida intre tambur, tub de flacara i tevi de fum, elemente care se
dilata diferit datorita temperaturilor diferite de lucru, antreneaza aparitia in functionare
i in special la variatii de sarcina (inclusiv la pornire) a unor solicitari mecanice mari,
394

care due uneori la deteriorarea etanarilor. Eliminarea in parte a acestui inconvenient
se realizeaza prin utilizarea tuburilor de flacara de tip elastic - tuburi de flacara
ondulate - i prin rigidizarea suplimentara a tevilor de fum in placile tubulare prin
tevi-ancora.
1. Arzator; 2. Tub de flacara; 3. amotare; 4. Cutie Tntoarcere spate; 5. Fierbator convectiv I;

6. Cutie intoarcere fata; 7. Fierbator convectiv II; 8. Co; 9.Tambur ; 10. Supapa de siguranta;
11. Indicator de nivel; 12. Conducts de abur ; 13. Alimentare cu apa
Fig. 13.4. Schema cazanului ABA
Diametrul tubului de flacara se alege in functie de marimea cazanului,
conform indicatiilor orientative din tabelul 13.1.
Tabelul 13.1.- domeniul de alegere pentru diametrul focarului
_______ Tn functie de debitul de abur produs de cazan______
Debit de abur
Diametru reeomandat pentru focar
Dh [t/h]
D [ml
0,4 -r 1
0,400 -f 0,600
1 -7- 4
0,600 -f 0,900
4 ^ 10
0,700 -f 1,500
395

Pentru stabilirea sectiunii de trecere a gazelor de ardere se alege diametral
tevilor din gama de tevi uzuale 051x3; 057x3; 060x3; 070x3,5; 076x3,5 mm .
Limite economice pentru viteza de circulate a gazelor de ardere sunt intre:
w convectiv 1 = 1 0 r 1 8 m/s
i
Wconvectiv2 = 8 - f 1 2 m/s
ceeace duce la necesitatea montarii de exhaustoare la ieirea gazelor de ardere din
cazan.
Cazanele de tip ABA se pot prevedea cu sisteme de recirculare a gazelor de
ardere de la co Tn aspiratia de aer a arzatorului (daca acesta este special construit in
acest scop) iar efectul este scaderea temperaturii de ardere in focar. Beneficiul major
este dat de scaderea emisiilor de NOx mult sub limitele admise, chiar i la folosirea
unor combustibili lichizi (care in general dau probleme mari datorita temperaturilor
teoretice de ardere foarte ridicate, de peste 2000 C). O astfel de solutie de cazan cu
recirculare de gaze de ardere este prezentatain figura 13.5.
Fig. 13.5. Cazan ABA cu recirculare de gaze de ardere pentru reducerea emisiilor de NOx
13.2. CAZANE ACVATUBULARE
Pentru debite de abur mai mari de 8 t/h devine economica solutia de cazan
acvatubular. In acest cazan apa circula prin interiorul tevilor iar gazele de ardere prin
exterior. Emulsia apa-abur ce se produce in tevile fierbatoare este colectata intr-un
tambur unde abrul se separ& de ap&; aburul pleaca la utilizator i apa reintra in tevile
fierbatoare.
Avantajul acestor tipuri de cazane este ca la debite mari au un consum de
metal semnificativ mai mic decat cazanele cu volun mare de apa i ca au posibilitatea
sa functioneze la presiuni inalte deoarece nu mai sunt limitate de condtiile de
rezistenta ale tamburului cu diametru mare, caracteristic cazanelor ignitubulare.
Cazanele cu tevi cu inclinare mare, tip CR (cazane de radia(ie), sunt cazane
acvatubulare, cu doua tambururi, un drum convectiv i preincalzitor de aer. Produc
abur saturat $i functioneaza cu gaze naturale sau cu combustibil lichid. Principalele
elemente componente sunt prezentate in schema din figura 13.6 iar in figura 13.7 este
prezentata o imagine de ansamblu a unui astfel de cazan.
396

Aceste cazane au tevile fierbatoare ale ecranelor i sistemului convectiv legate
direct la tambururi i o inclinare mergand pana la verticalitate. Acest mod de prindere
asigura o buna circulate interioara a apei i emulsiei in cazan.
1. ecran lateral; 2. ecran spate; 3. fierbator convectiv; 4. canal gaze spre PA; 5. premcalzitor de aer;
6. tambur superior; 7. tambur inferior; 8. conducta de abur; 9. canal de aer; 10. colector ecran spate;
11. arzator; 12. alimentare cu apa; 13. purje.
Fig. 13.6. Cazan cu tevi cu inclinare mare (tip CR)
Fig. 13.7. Imagine de ansamblu cazan CR
397

In tehnica moderna au luat extindere tot mai mare cazanele cu tevi cu
inclinare mare cu perete membrana avand tevile alaturate sudate cu platbande. Se
Tnlocuiefjte astfel zidaria greoaie a cazanului cu un strat termoizolant protejat cu tabla
i se marete substantial transferul radiant in focar (de aici i denumirea de cazare tip
CR). Tehnica sudurii automate cu strat protector de flux sau in curent de inalta
frecventa este bine pusa la punct i astfel peretii membrana sunt economici i fara
defecte. Etanjeitatea perfecta in focar permite arderea combustibilului lichid sau gazos
sub presiune in vederea intensificarii proceselor din focar i realizarii unor viteze mari
de circulate a gazelor de ardere in drumurile convective.
Gazele de ardere schimba caldura prin radiatie in focar. parcurg lungimea
focarului i datorita tirajului sunt obligate sa treaca in sistemul fierbator convectiv. De
aici parcurg din nou lungimea cazanului i sunt preluate de canalul de colectare i
introduse in tevile preincalzitorului de aer. La ieire sunt aspirate de catre un exhautor
i eliminate la co. Astfel de cazane (tip CR) pot produce 5 - 5 0 t/h abur cu presiuni de
8 - 3 0 bar.
13.3. CAZANE VERTICALE COMPACTE CU RASPUNS RAPID
O solutie speciala i deosebit de moderna de cazane de abur o reprezinta
cazanele verticale compacte cu raspuns rapid. Se folosesc in aplicatii de forta cum ar fi
de exemplu motoarele i turbinele navale, care necesita un raspuns deosebit de rapid la
modificarea cererii de abur de catre utilizator. Pe langa raspunsul rapid, aceste cazane
trebuie sa fie i foarte compacte datorita spatiului foarte limitat disponibil pe nave, sa
poata functiona pe o paleta larga de combustibili lichizi de calitate medie i proasta
(fata de aplicatiile clasice) i sa aiba dezvoltare pe verticala pentru a optimiza spatiul
ocupat.
Aceste cazane au in componenta o serie de elemente cu caracteristici
functionale speciale, cum ar fi:
=> Sisteme de ardere intensificata pentru a permite incarcari termice volumice
deosebit de mari la nivelul focarului - camera de ardere; pentru aceasta se
folosesc arzatoare speciale, cu stabilizare deosebit de buna a frontului de
flacara (curgere turbionara combinata cu generarea unui efect de
autoturbulizare a flacarii) pentru a permite arderea cu viteza sporita a
amestecurilor combustibile;
=> Transfer de caldura intensificat prin extinderea de suprafata pe paitea gazelor
de ardere la nivelul convectivului;
=> Deoarece sunt cazane cu volum mic de apa cu strabatere (apa de alimentare
strabate - fara recirculare - cazanul i iese direct sub forma de abur saturat sau
supraincalzit) automatizarea trebuie sa fie foarte performanta astfel incat sa
permita corelarea stricta i rapida dintre sarcina termica la arzator i debitul de
apa prin cazan.
In figura 13.8 este prezentata o solutie constructiva de cazan vertical compact
cu raspuns rapid la cererea de abur i la variatiile de debit de abur cerut.
398
399

13.4. CAZANE CU FLUID DIATERMIC PENTRU CENTRALE INDUSTR1ALE
Pentru procese tehnologice care necesita temperaturi inalte, de ordinul 200-350
C, utilizarea aburului ar necesita presiuni foarte mari de lucru, de ordinul celor aratate
in tabelul urmator:
Temperatura de saturatie [C] funcfie de presiunea aburului fbar
absolut]
Ca exemple de procese
ts
ts
ts
P
P
p
tehnologice
de
temperatura
250,3
180,0
40
99,6
10
1
ridicata citam:
procesee de
188,0
50
263,9
120,2
12
2
prajire in industria alimentara,
275,6
195,0
60
133,5
14
3
procese de tratare termica a
201,4
285,8
143,6
70
4
16
materialelor in industria textila
295,0
207,1
80
151,8
18
5
i imprimerie,
fasonare cu
303,2
20
212,4
90
158,8
6
incalzire in industria lemnului,
311,0
223,9
165,0
25
100
7
fabricarea
maselor
plastice,
318,1
170,4
233,8
110
30
8
tehnologii
de
preparare
a
324,6
175.4
242,5
120
9
35
rainilor i lacurilor. Pentru
aceste cazuri i chiar pentru alte procese de temperatura mai coborata, este mai
economic sa se utilizeze circuite cu fluid diatermic. Fluidul diatermic este un agent
care ramane in stare lichida i nu-i altereaza compozitia la temperaturi ridicate.
Fluidele diatermice sunt:
=> uleiuri minerale pana la temperaturi de 300 C;
=> fluide organice sintetice pentru temperaturi peste 300 C.
Este mult mai economic i mai uor de exploatat un fluid fara presiune decat un
abur de presiune foarte ridicata. Este de notat faptul ca pe baza unui agent diatermic
se poate produce in schimbatoare de caldura, de constructie relativ simpla, abur saturat
sau apa fierbinte; astfel nu este necesar ca pentru unele faze tehnologice, care necesita
abur ca agent de umidificare sau tratare, sa se instaleze in paralel i cazane de abur.
Cazanele cu Aide diatermice au avantajele:
=> gabarit mai redus decat a unui cazan echivalent de abur;
=> functionarea este in circuit inchis in permanenta in faza lichida;
=> nu este necesara reinoirea agentul diatermic deoarece are o stabilitate foarte
mare;
=> sistemul de reglare a temperaturii este mult mai precis.
O instalatie cu fluid diatermic este un circuit inchis format dintr-un cazan de
incalzire a fluidului diatermic, prevazut cu arzator clasic de combustibil gazos sau
lichid, pompa de circulate, vas de expansiune, rezervor de depozitare cu pompa de
transfer.
Solutiile de cazane pentru fluid diatermic sunt de tip cilindric, cu serpentine de
tevi i focar central, aja cum se prezinta exemplul constructiv din figura 13.9, sau de
tip paralelipipedid, cu fascicole de tevi drepte legate in colectoare, aa cum se prezinta
exemplul constructiv din figura 13.10.
400

1.Focar
2.Drum convectiv I
3.Drum convectiv II
Evacuare gaze de
ardere
Izolatie termica de marc densitate
Intrare fluid diatermal
Automatizare $i control
Fig. 13.9. Cazan cilindric orizontal cu serpentine, cu fluid diatermic

Solutiile de tip cilindric au o capacitate termica Tntre 200 kW i 3MW. Sunt
complet asamblate din fabricare i se instaleaza foarte uor in centrala termica. Focarul
fiind materializat de serpentina circulara interioara, este complet ecranat i contribuie
in mod substantial la un transfer intens de caldura. Arzatorul este amplasat central, pe
frontul cazanului sau pe capacul de sus al cazanului la solutiile cu dezvoltare pe
verticala (similar cu solutia constructiva din figura 13.8 dar cu arzator normal iar
drumurile de gaze sunt realizate ca la solutia constructiva din figura 13.9).
Serpentinele exterioare au un regim convectiv de lucru; circulatia gazelor este Tn
contracurent cu fluidul diatermic care intra prin serpentina exterioara, Tn contact cu
gazele de la evacuare. De cele mai multe ori nu este economic sa se prevada o
recuperare de caldura la ieirea gazelor din cazan, daca temperatura lor nu depaete
250 C.
Daca se instaleaza un recuperator, acesta este un preTncalzitor de aer. Aerul se
preTncalzejte Tntre ultima virola a cazanului si mantaua exterioara, astfel ca peretele
exterior al cazanului are o temperatura foarte coborata. Cu preTncalzitor de aer cazanul
ajunge la randamente de ordinul 91-92 %.
401

Cazanele de tip paralelipipedic sunt de debite mai mari, in gama 1,5 - 15 MW.
Corpul cazanului se livreaza complet asamblat iar pentru unitatile de putere mica vine
asamblat i cu anexele, in sistem bloc functional. Suprafetele de schimb de caldura
sunt unele sub forma de perete membrana (in focar i cele care imprejmuiesc cazanul),
altele sub forma de serpentine plane (suprafete convective). Focarul este de tip camera
paralelipipedica, complet ecranat i datorita volumului sau mare permite dezvoltarea
unor flacari lungi, specifice combustibililor lichizi grei. Trebuie adaugata i observatia
ca temperatura ridicata a agentului termic va conduce la o temperatura ridicata a
peretelui metalic al tevii i deci nu exista pericol de coroziune prin condensare acida.
Fiind un cazan mare, preincalzirea aerului de ardere, ca recuperare finala de caldura
din gazele de ardere inainte de co, este totdeauna economica. Preincalzitorul de aer
este de tip cu tevi drepte, cu circulatia gazelor prin interiorul tevilor. Aerul de ardere se
preincalzejte la o temperatura de pana la 150 C (temperaturi mai ridicate due la
probleme datorita temperaturi lor prea inalte din focar).
Fig.13.10. Cazan cu fluid diatermic de tip paralelipipedic cu tevi drepte i colectoare

In general, la cazanele cu fluid diatermic viteza agentului in interiorul tevilor
trebuie asigurata prin circulate fortata cu pompa i mentinuta la un nivel destul de
ridicat deoarece, spre deosebire de apa care asigura coeficienti foarte ridicati de
transfer de caldura prin convectie, lluidele diatermane au coeficienti de convectie mult
mai redui. O masura importanta de exploatare este aceea de a nu reduce debitul
cazanului sub limita data de producator in recomandarile tehnice din cartea cazanului
(prospect).
Unele solutii de cazane cu fluid diatemic se livreaza cuplate cu generatoare de
abur, pe acelaî asiu. Generatoare tipice de abur sunt de 1000 - 1500 kg/h la presiune
de 12 bar (abur tehnologic) dar sunt i solutii cu producere de abur cu destinatie
energetica, de 35 - 45 bar, pentru centrale functionand in regim de cogenerare.
402
14. SISTEME RADIANTE DE INCALZIRE CU GAZE DE ARDERE

SI GENERATOARE DE AER CALD
Tuburile sau suprafetele radiante cu gaze de ardere sunt aparate termice
prevazute cu arzatoare proprii de combustibil (de obicei combustibil superior) sau cu
admisie de gaze de ardere fierbinti din instalatii de ardere separate (mai ales pentru
biomasa i deeuri), care cedeaza caldura prin radiatie catre suprafetele considerate
utilizatoare (sol, mobilier, utilaje, persoane etc.).
Principala caracteristica fu n ctio n al este ca absorbtia de caldura la nivelul
suprafetelor utile nu implica incalzirea mediului in care se gasesc acestea (adica a
aerului ambiant).
Tuburile sau suprafetele radiante cu gaze de ardere se utilizeaza pentru
incalzirea incaperilor cu volum mare, cu regim de inaltime mare (o inaltime minima
fiind impusa pentru acest tip de incalzire), eventual i partial deschise.
Aceste aparate au urmatoarele caracteristici specifice:
permit, dupa necesitati, o incalzire globala sau o incalzire localizata, in functie de

schema de montaj;
au o foarte mica inertie termica i in consecinta sunt indicate pentru incalzirea
spatiilor cu ocupare intermitenta i/sau de scurta durata;
daca viteza aerului este redusa (sub 0,2 m/s), acestea asigura confort termic
persoanelor prezente chiar i in incaperi semideschise;
gradientul de temperatura pe verticala nu depase$te 0,5 C/m, ceeace micoreaza
sensibil incalzirea aerului din zona superioara a incaperii (figura 14.1);
nu ocupa spatiu la nivelul solului.
u Incalzire ti aditionala cu aer cald
Incalzire prin radiatie
Economia anuala de gaze
combustibile realizata de
sistemul radiativ fata de cel
convectiv de incalzire in
functie de inalfimea spatiului
incalzit
5 ra
in
10 m
15 in
INALTIMEA SPATTCLUI INCALZIT
403

Din punct de vedere economic, sistemele de Tncalzire directa prin radiatie se
remarca prin urmatoarele caracteristici:
cost redus de instalare deoarece nu necesita conducte de agenti termici i nu

necesita tehnologii complicate de instalare;
solutii uor de transformat, astfel ca se poate utiliza cu cele mai reduse costuri la
Tncalzirea constructiilor tn evolutie sau a unor locuri de munca mobile;
economie de energie (pana la 50 % fata de sistemele convective deTncalzire)
datorita faptului ca radiatia infraroie se propaga fara sa mcalzeasca aerul i este
absorbita i transformata in caldura numai de corpurile pe care le intalnete pe
parcurs;
randament de producere a caldurii de peste 85% i randament de utilizare a caldurii
de radiatie de peste 50%;
cost redus de intretinere.
Tncalzire prin radiatie
tncalzire prin convectie
12nt
37/0
11 UL
11! in
9in
Q C Sm
Sa.o*c
Jm I
30.0*0
6 III;
B8,0 C fiU
B6.0 *C
4 HI.
p4, 0' >C
3 m.
ea.oc
2m
0.0 C 1m .
18.0 *C
Fig. 14.1. Variatia temperaturii pe verticala pentru sistemul radiant

comparativ cu cel convectiv de tncalzire
404
I II.

In fig. 14.1 se pune in evidenta ca radiatia mcalzete suprafetele i nu volumul
Tncaperii; aerul nu este incalzit direct ci numai indirect de corpurile care au devenit
calde. De aceea temperatura in spatiul utilizat este cea de confort la Tncalzirea prin
radiatie, restul spatiului ramanand mai rece, Tn timp ce la Tncalzirea convectiva caldura
se acumuleaza inutil la partea superioara a Tncaperii, trebuind sa fie o temperatura
foarte ridicata in spatiul superior neutilizat pentru ca in spatiul utilizat sa fie
temperatura de confort.
La Tncalzirea prin radiatie atingerea temperaturii dorite in spatiul utilizat este
foarte rapida, de ordinul : in 5 minute se atinge 95 % din fluxul util de caldura, Tn timp
ce la Tncalzirea prin convectie, timpul necesar atingerii temperaturii de confort este de
ordinul orelor. Este evident, pe de o parte, ca toata cantitatea de caldura necesara
intrarii in regim a sistemului de Tncalzire convectiv este o pierdere energetica, iar pe de
alta parte, din punctul de vedere al exploatarii, o instalatie cu Tncalzire convectiva
intermitenta necesita un timp suplimentar de deservire, sistemul trebuind sa fie pus Tn
funtiune cu citeva ore inaintea programului de utilizare.
TUBURIRAD1ANTE DE TEMPERATURA RIDICATA
Sunt tuburi de otel prin care circula gaze de ardere produse de un arzator
propriu care se afla la unul din capete. Exista i solutii dezvoltate Tn ultimii ani care
utilizeaza tuburi ceramice, cu avantajul unei mai uniforme distributii a temperaturilor
Tn lungul tubului. In cazul unor tuburi lungi se pot amplasa i arzatoare intercalate pe
parcurs. Diametral uzual al tubului este Tntre 80 i 120 mm. Tubul are o lungime de 4
... 16 m i poate fi liniar sau Tndoit Tn forma de U (agrafa).
Arzatorul de capat al tubului radiant este un arzator pentru combustibil gazos
(gaz natural sau GPL) i este de tip cu flacara lunga pentru a evita pe cat posibil o
temperatura prea ridicata a tubului Tn zona lui de Tnceput.
Gazele de ardere, dupa ce strabat tubul, sunt evacuate Tn afara cladirii.
Acoperirea pierderilor de sarcina pe traseu se face fie prin suprapresiunea realizata de
arzator, fie cu un exhaustor. Uneori se asigura o linie comuna de insuflare de aer sau
de exhaustare pentru mai multe tuburi radiante.
Fluxul de radiatie emis de tubul radiant este dirajat spre zonele receptoare de
caldura cu ajutorul unui reflector (denumit uneori tehnic i deflector) care, asemenea
situatiei corpurilor de iluminat, se amplaseaza deasupra tubului.
Daca tubul este indoit sub forma de agrafa, reflectorul cuprinde ambele tuburi
(dus-intors). Ansamblul tub radiant i reflector este denumit curent $i panou radiant.
In figura 14.2 se prezinta schema unui panou cu tub radiant in forma de agrafa,
cu arzatorul i reflectorul aferent iar in figura 14.3 se prezinta racordarea mai multor
tuburi radiante intr-o hala.
405
Fig. 14.2. Schema unui tub radiant in forma de agrafa
O problema importanta a Tncalzirii cu tuburi radiante este asigurarea unei

uniformitati a fluxului radiant Tn lungul panoului radiant. Deoarece Tncalzirea
persoanelor din spatiul de sub panoul radiant se face prin radiatie, in diferite portiuni
ale spatiului Tncalzit persoana poate primi fluxuri de Tncalzire diferite, ceeace creeaza
disconfort. Trebuie tinut seama ca o uniformitate de flux radiant impune o uniformitate
si mai mare a temperaturii peretelui tubului radiant deoarece fluxul de caldura transmis
prin radiatie este o functie de puterea a 4-a de tamperatura tubului.Pentru un tub
radiant vectorii de flux de caldura trimii spre receptor au configuratia prezentata Tn
figura 14.4.
Fluxul de caldura (radiant) primit de o suprafata unitara receptoare de la o

suprafata unitara radianta este dat de relatia:
406

4
V = C0 a cos 0t cos d2
unde:
(14.1)
C() este constanta de radiatie a corpului negru = 5,67 W/(m2-K4)

a - coeficientul compus de absorbtie a corpurilor (de ordinul
a=0,8)
61 02 Tp Tr -
unghiul intre normala la tub i directia razei

unghiul intre normala la suprafata receptoare i directia razei
temperatura absoluta a portiunii de tub care radiaza
temperatura absoluta a portiunii de receptor care primejte
radiatia
R - distanta dintre suprafata radianta i suprafata receptoare.
Se observa din figura ca, pe langa influenta unghiurilor vectorului de radiatie i
a distantei de corpul radiant, o influenta majora asupra intensitatii de radiatie o are
temperatura tubului radiant. Variatia acestei temperaturi m lungul suprafatei de
radiatie poate produce o neuniformitate mare a fluxului de caldura receptionat.
De aceea, toate instalatiile de Tncalzire prin radiatie trebuie atent calculate
pentru a asigura prin amplasarea panourilor o uniformitate acceptabila a fluxurilor de
caldura. Deoarece relatia de flux unitar de caldura (prezentata mai sus) trebuie
integrata (respectiv Tnsumata cu diferente finite) pe toate suprafetele radiante i
receptoare, tinand seama de unghiuri si distante, calculul se poate face numai automat
(programe de calcul sau softuri specializate).
Pentru exemplificarea variatiei fluxului de caldura emis de un tub radiant, se
prezinta in figura 14.5 o curba tipica pentru un panou (tub) radiant. Se observa ca
intotdeauna la capatul dinspre arzator, temperatura fiind foarte inalta, fluxul de caldura
radiat este foarte mare. Spre ieirea din tub, pe masura ce temperatura scade, fluxul de
caldura radiat este din ce in ce mai mic, dupa o scadere exponentiala de grad 4.
Fluxul dc caldura al tu b u lu i rad ia n t pc lu tig im c
l.
q
/ i
15
2.5
3
Lungimc fm)
Fig. 14.5. Fluxul de caldura q [kW/rrrl emis de tubul radiant liniar in lungul sau
407
Pentru unifomizarea fluxului de caldura transmis prin radiatie, una din

solutiile practic general adoptate, este plierea tubului radiant sub forma de agrafa. In
figura 14.6 este prezentata comparativ functionarea unui tub liniar cu a unui tub in
forma de U.
In aceasta situatie, locul in care se produce radiatia cea mai intensa este
suprapus cu locul care produce intensitatea cea mai slaba de radiatie i se obtine o
intensitate mediata. Aa cum se vede Tnsa din diagrama figura 14.7 , fluxurile de
caldura depinzand de puterea a 4-a a temperaturii absolute, uniformizarea obtinuta este
buna, dar nu perfecta.
Fig. 14.6. Functionarea unui tub liniar i a unui panou cu tub in forma de U
Fluxul de caldurS at tubuiui radiant, de tip agrafS,

pe lungime - Tnsumare a fluxurilor dus-intors
60
50
40
q 30
20
10
0
Lungime (m)
Fig. 14.7. Fluxul de caldura q [kW/nr] emis de tubul radiant tip agrafa pe lungime panou
408

Scaderea mai pronuntata a maximului de temperatura de la capatul dinspre
arzator a tubului radiant se poate obtine utilizand arzatoare cu flacara lunga. Daca
arderea se desfaoara pe o lungime mai mare de tub, se va produce o emisie de flux de
caldura pe masura ce se produce caldura prin procesele chimice de ardere. Lungirea
flacarii se obtine cu ajutorul curgerilor laminare, cu viteze foarte mici de inaintare a
amestecului combustibil la intrare Tn zona de ardere a tubului. Dificultatea care apare
la adoptarea acestei solutii este aceea ca amestecul gaz-aer nu se face prin turbulenta ci
prin difuzie i exista pericolul unei omogeneizari imperfecte i a unei arderi cu emisii
de CO la valori ridicate. O alta solutie de lungire a flacarii este aceea de a face o ardere
cu admisie progresiva de aer dar solutia este complicat de realizat tehnologic i poate
apare i aici pericolul de ardere incompleta daca amestecul final nu este bine dozat.
O alta metoda de uniformizare a fluxului de caldura radiat este recircularea
interna a gazelor de ardere. Pentru aceasta se preleveaza de la evacuare gaze de ardere
cu un exhaustor. Din aceste gaze o parte se recircula in arzator i o parte se evacueaza.
Recircularea se face la nivelul admisiei de aer astfel ca arderea sa se produca cu un
amestec de aer i gaze de ardere, caz Tn care temperatura de ardere scade foarte mult.
In figura 14.8 se prezinta principiul de functionare al tubului radiant cu recirculare.
O alta solutie cu efect de uniformizare a fluxului radiant este aceea tn care se

amplaseaza arzatoare intermediare pe traseu, astfel meat gazele de ardere sa primeasca
progresiv caldura de ardere. In fig. 14.9 se prezinta o solutie constructiva arzator
intermediar pe traseu.
Pentru exemplificare se prezinta in continuare solutia constructiva i datele
functionale pentru cateva panouri radiante.
Arzator individual pe fiecare panou radiant - 1 tub dus-intors in agrafa
Lungime
[m]
Putere min/max
[kW]
Presiune gaz
[mbar]
Diametru tub
[mm]
Consum
[nrVh]
17/28
20
100
2,96
9 sau 12
26 /4 5
20
100
4,76
409

Arzator comun pentru toate panourile radiante -1 sau 2 tuburi liniare
Lungime totala
tuburi - maxima
[m]
Lungime totala
tuburi - minima
[m]
Putere min/max
[kW]
Flux specific emis

[kW/m]
Greutate pe
1 m de panou
[kg]
60/120 (2 tuburi)
28-40 / 45-60
85-151 / 113-215
3,04-3,78/2,51-3,58
(2 tuburi) - 21
110/180(1 tub)
40-60/90-110
113/215
2,13-2,52/ 1,26-1,95
(1 tub) - 13
Fig. 14.9. Solutie constructiva de arzator intermediar pe traseu
=>
=>
=>
=>
Cateva exemple tipice de utilizare sunt:

crescatorii animale;
spatii de descarcare marfuri - ferite de Tnghet;
hale de productie - mecanica, textile, alimentare;
ateliere de reparatii - Tnchise sau semideschise.
In fig. 14.10 se dau cateva exemple de aplicatii.
Fig. 14.10. Exemple de aplicatii ale Tncalzirii cu panouri radiante
410

PANOURI RAD/ANTE CU ARZATOARE CERAMICE
Panourile radiante cu arzatoare ceramice, numite i radianti ceramici, se
Tncadreaza in categoria tncalzirii prin radiatie de rnalta temperatura. Corpul radiant
este o suprafata ceramica pe care are loc un proces de ardere i care prin acest efect se
mcalzete la o temperatura de 800-900 C . Radiatia produsa este dirijata spre locul ce
urmeaza a fi incalzit prin orientarea geometrica a suprafetei. Un reflector metalic,
aezat marginal in jurul placii ceramice, Tmbunatatete dirijarea fluxului de caldura
spre utilizator. In fig. 14.11 se prezinta detalii constructive i vederea de ansamblu a
unui radiant ceramic.
Combustibilul utilizat la radiantii ceramici este combustibil gazos, la o
pesiune de alimentare de 1 0 - 3 0 mbar, in general gaz natural sau GPL. Amestecul cu
aerul se face mtr-o camera de amestec cu ejectie de aer (ca la arzatoarele atmosferice)
i o camera de distribute situata in amonte de placa ceramica radianta. Suprapresiune
creeata este suficienta pentru a asigura patrunderea amestecului in microcanalele placii
ceramice poroase. Amestecul combustibil, aprins initial la suprafata placii ceramice, se
retrage dupa 1-2 minute (de la pornirea de la rece) in porii placii, imediat ce materialul
placii a atins la suprafata temperatura de aprindere a amestecului combustibil (780 C
pentru gaz metan sau 420 C pentru GPL). Flacara se stabilizeaza in microcanalele
placii ceramice i la suprafata placii sunt numai gaze de ardere.
Fig. 14.11.a
lentil
magnetic
Aprindere
electronica
Camera de amestec
^""Injector
Fig. 14.11 .b
Reflector
Plasa de
protectie
Placa ceramica
Fig. 14.11. Vederea de ansamblu a unui radiant ceramic (a) i detalii constructive (b)
411

In regim permanent temperatura placii este de 850 - 900 C, ca rezultat de
echilibru termic intre fluxul de caldura degajat prin ardere (i transmis conductiv placii
ceramice) i fluxul de caldura emis prin radiatie i iefit cu gazele de ardere.
La placile ceramice uzuale ale radiantilor, arderea este intensificata dar nu
este o ardere catalitica. Unii radianti utilizati tehnologic in industrie, in special in
procese de uscare, au suportul de ardere dintr-o impaslitura de fibre ceramice
impregnate cu substante catalitice de tip oxizi de platina sau iridiu, care produc o
aprindere i ardere catalitica ce este caracterizata printr-o scadere puternica a
temperaturii de aprindere i implicit a temperaturii pe suprafata placii radiante. Cu
acest tip de radianti, cu ardere catalitica, se poate realiza o suprafata radianta de cca.
450 C pentru metan si 280 C pentru GPL.
Din descrierea functionala rezulta ca panourile cu placi ceramice radiante
evacueaza gazele de ardere la temperatura de 850-900 C (a suprafetei placii) in
atmosfera inconjuratoare, ceaace impune o serie de masuri speciale:
=> Trebuie sa existe o ieire libera a gazelor de ardere in zona superioara a
incaperii incalzite in nici-un caz nu se vor instala asemenea panouri radiante in
camere inchise din care nu se pot evacua liber gazele de ardere.
=> Panourile trebuie sa aiba o inclinare minima fata de orizontala de 30
pentru panouri mari i 15 pentru panouri mici, pentru circulatia gazelor de ardere;
=> Nu se vor amplasa in imediata apropiere a panoului radiant (nici
deasupra, nici dedesubt) corpuri ce se pot aprinde prin radiatie sau datorita gazelor de
ardere. Pentru aceasta proiectantul va face un calcul al campului de temperaturi din
jurul panoului i va stabili zonele de siguranta i restrictiile de materiale. Informativ,
distantele de siguranta sunt: deasupra 800 mm, in directia radiatiei 2000 mm, lateral
800 mm.
Din punctul de vedere al confortului termic, inaltimea de amplasare a
radiantilor ceramici de temperatura inalta este mai mare decat a radiantilor cu tuburi de
temperatura medie, minim 4,5 m (orientativ), deoarece intensitatea fluxului maxim
radiant la nivelul unei persoane care prime^te fluxul trebuie sa fie de 0,1 - 0,2 W /cnT .
Calculul instalatiei de incalzire prin radiatie se face cu programe de calcul
specializate i, aa cum s-a aratat la calculul tuburilor radiante de temperatura ridicata,
tine seama de intensitatea radiatiei primita de o suprafata functie de ajezarea ei in
raport cu sursele de radiatie.
In figura 14.11 se arata proportia recomandata intre diferitele fluxuri de
caldura pe care le primete o suprafata.
O alta conditie de confort este asigurarea uniformitatii temperaturii pe suprafata
receptoare; daea o astfel de conditie nu este indeplinita apare o senzatie de insolare a
capului i o neuniformitate a temperaturi lor pe corp. Acest lucru se intam pla cand
panoul radiant are o putere prea mare sau cand este amplasat la o cota prea joasa. O
diagrama sintetica pentru aprecierea rapida a inaltimii minime i puterii maxime a
panoului radiant este prezentatain figura 14.12. Exemplul figurat pe diagrama arata ca
412

la o intensitate de flux termic de 165 W /rrf , la o inaltime de aezare a radiantului de
5,8 m, radiantul cel mai puternic care poate fi folosit in conditii de confort este de cca.
7000 W.
Avantajul deosebit al radiantilor ceramici in raport cu panourile radiante cu tevi
este acela ca sunt o sursa locala de incalzire (fata de o sursa liniara). Fluxul lor termic
se poate concentra pe o zona de suprafata redusa, ceeace in unele aplicatii este esential,
ca de exemplu: zone de uscare, incalzirea unor zone exterioare care nu trebuie sa
inghete (vagoane, containere, armament), incalzirea betoanelor in perioada de intarire,
incalzirea zonelor de odihna pentru activitati exterioare etc. In figura 14.13 se prezinta
Sursa 1
Radiatia directa a radiantului situat deasupra suprafetei
Maxim 35 %
Sursa 2
Radiatia oblica primita de la radianti mai indepartati
Minim 30 %
Sursa 3 + 4 Radiatie reflectata de tavan i pardoseala asupra suprafetei cca. 35 - 40 %

Conductie, convectie de la aerul ambiant
Fig. 14.11 Proportia intre diferitele fluxuri pe care le primete o suprafata
Inaltim ea m inim a de fixare
Fig. 14.12 Aprecierea inaltimii minime i puterii maxime a panoului radiant
413
Ca exemplificare de tip constructiv se prezinta in continuare caracteristicile

unei game de radianti ceramici:
Putere termica
maxima fkW]
12
24,7
37,5
47,5
Debit de combustibil
metan [NffiVh]
1,23
2,52
3,84
4,85
Debit de combustibil
GPL [NrrrVh]
0,45
0,78
1,18
1,47
Dimensiuni
placa ceramica
280x 170
200 x 394
580 x 270
290 x 802
Greutate
[kg]
12
17
23
29
Fig. 14.13 Exemplu de aplicare a panourilor radiante ceramice

Concluzia generala este ca pentru alegerea solutiei de tncalzire a unui spatiu in
sistem de Tncalzire cu corpuri convective sau de Tncalzire cu radianti este indicat sa
urmeze urmatorarele conditii:
Sistemul de incalzire
Conditii constructive i functionale

Incaperi de locuit;
Convectiv cu corpuri de
Incaperi joase (sub 3,5 m) cu folosinta continua;
TncSlzire
IncSperi cu necesar de temperatura uniforma pe toata

suprafata
414

Panouri radiante cu tevi
de temperatura ridicata
Panouri radiante cu
corpuri ceramice de
temperatura ridicata
Hale industriale sau sali de habitat cu inaltime medie i

suprafete mari de incalzire;
Regimuri discontinue de utilizare.
Hale industriale sau sali de habitat cu inaltime medie i
mare, cu suprafete locale de incalzire;
Spatii deschise care trebuie incalzite local;
Cladiri in care exista o centrala termica sau un punct
Panouri radiante cu tevi

de temperatura scazuta
(radianti cu apa calda)
termic;
Incaperi joase (sub 3,5 m);
Incaperi cu necesar de temperatura neuniforma pe
suprafata: unele zone mai calde si altele mai reci;
GENERATOARE DE AER CALD CU ARDERE DIRECTA

Generatoarele de aer cald pot fi cu ardere directa, adica produc un amestec de
gaze de ardere i aer de ventilare, amestecul reprezentand agentul de incalzire produs,
sau cu suprafata de schimb de cldura, adica folosesc gazele de ardere pentru a incalzi
aerul de ventilatie prin intermediul unei suprafete de schimb de caldura, similar cu
functionarea cazanelor de apa calda. Tocmai datorita acestei similaritati, nu vor fi
descrise in prezentul subcapitol decat generatoarele ce aer cald cu ardere di recta
(amestecare gaze de ardere - aer de ventilatie).
Instalatia generatoare de aer cald produce aer cald la o temperatura de
100 - 300 C folosind gaze de ardere fierbinti provenite din arderea combustibilului
gazos sau lichid care se amesteca in aparat cu o proportie mare de aer ambiant, astfel
incat amestecul gaze de ardere/aer sa fie la temperatura dorita de evacuare.
Domenii de aplicare ale acestor echipamente sunt: hale industriale, ferme
zootehnice, depozite, spatii semideschise. In general se aplica acolo unde calitatea
aerului nu trebuie sa fie la nivel ridicat, ramanand totui in limitele admise din punct
de vedere sanitar, acolo unde este necesar ca intrarea in functiune a sistemului de
incalzire s& se faca in decurs de cateva minute, sau acolo unde un cost foarte redus al
echipamentului de incalzire este hotarator.
In figura urmatoare se prezinta o schema consructiva a unui generator de aer
cald cu admisie de aer de ardere din interiorul halei
415
Un alt sistem de generator de aer cald utilizeaza pentru ardere aer prelevat din
exteriorul halei. In acest sistem se face i o ventilare continua a halei incalzite
deoarece introducerea de aer de ardere din exterior implica i evacuarea aceleiai
cantitati de aer din interiorul halei.
Schema constructiva a unui generator de aer cald cu aer de ardere prelevat
din exteriorul halei este prezentat in figura urmatoare.
Generator dc aer cald cu aer de ardere prelevat din exterior

1. a d m is ie g a z n a tu ra l
2. v e n t ila t o r a x ia l de a e r s e c u n d a r
3. v e n t ila t o r a x ia l d e a e r d e a rd e re
6 . a d m is ie a e r s e c u n d a r
4 . a r z a to r
7. fr o n t d e fla c a r a
416
5 . a ju ta je e je c to r
8. d e b ita r e d e a e r c a ld

O problema deosebita a acestor echipamente este reglarea excesului de aer
pentru obtinerea temperaturii finale. Un calcul simplu furnizeaza urmatoarele excese
de aer necesare functie de diferenta de temperatura At,, fata de mediul ambiant care
trebuie obtinuta:
Atg
a
100
26,7
200
300
12,3
7,5
Particularitati cele mai importante in functionarea generatoarelor de aer cald

sunt urmatoarele:
-
arderea trebuie terminata inainte de inceperea dilutiei (arderea nu se poate

produce la r < 780 C);
continuturi foarte reduse de poluanti la evacuare (dupa dilutie):
NOx < 5 ppm ; N 0 2 < 1 ppm ; CO < 10 ppm ; C 0 2 < 2500 ppm
omogeneizare buna la ieire in conditii de tubulatura cu diametru mare,
dar i cu lungime mare : <5 400 - 600 mm ; LM> = 5 ... 10;
obligati vitatea ventilarii halei;
conditii speciale de continut de C 0 2 maxim admis m hala, avand Tn vedere
evacuarea gazelor direct in hala: C 0 2max = 3100 ppm;
ca o conditie de siguranta, depa:?irea C 0 2max in hala trebuie sa duca la
oprirea ferma a generatorului de aer cald (in avarie).

15. ELEMENTE DE SIGURANTA SI AUTOMATIZARE
PENTRU CAZAN 1 ARZATOR IN CADRUL CENTRALEI TERMICE
SISTEME DE SIGURANTA PENTRU CENTRALE TERMICE

Sistemele de siguranta ale centralelor cu agent termic apa calda au rolul de a
elimina pericolul de aparitie a suprapresiunilor in instalatie datorita dilatarii apei sau
producerii de abur in cazul cand temperatura apei ajunge la temperatura de fierbere.
Aceste sisteme de siguranta sunt vase de expansiune isupape de siguranta.
Actualele sisteme de prevenire a cre^terii temperaturii apei peste limita de
siguranta in instalatie, prin termostatele de lucru i de siguranta, care fac parte din
sistemul de automatizare, sunt atat de sigure incat sunt din ce in ce mai putin utilizate
sistemele cu vas de expansiune deschis i mai mult utlizate vasele de expansiune
inchi se.
Vcisul de expansiune deschis, prezentat inschema de montaj din figura
15.1.a., permite preluarea dilatarii apei i, in cazul intrarii in regim de fierbere a
cazanului datorita crejterii accidentale a temperaturii pana la nivelul temperaturii de
fierbere, permite evacuarea aburului i preia rolul unei supape de siguranta. Fiind
amplasat la o cota deasupra celui mai de sus consumator, la care se adauga valorea
presiunii de pompare a pompei de circulate la acel nivel, astfel ca atat in regim static
cat i dinamic graficul piezometric se afla deasupra instalatiei, vasul de expansiune
deschis are urmatoarele functiuni:
- preia variatiile de volum ale apei din instalatie, ca urmare a dilatarii
normale a apei in procesul de incalzire-racire a agentului termic;
- mentine in stare umpluta instalatia datorita rezervei de apa care nu scade
sub un nivel minim;
- elimina aerul din instalatie datorita legaturii inferioare a vasului de
expansiune cu capetele de coloane i legaturii superioare cu atmosfera;
- descarca in atmosfera aburul produs accidental de cazan in caz de avarie.
Vasul de expansiune inchis, prezentat in schema de montaj din figura 15.1 .b.,
permite preluarea dilatarii apei, dar in cazul intrarii in regim de fierbere a cazanului
datorita creterii accidentale a temperaturii pana la nivelul temperaturii de fierbere, nu
permite evacuarea aburului; de aceea este necesara montarea in circuit a unei supape
de siguranta. Fiind amplasat la o cota joasa, vasul de expansiune nu are decat functia
de preluare a variatiilor de volum ale apei din instalatie, ca urmare a dilatarii normale a
apei in procesul de incalzire-racire a agentului termic. Volumul mic de apa existent in
vasul de expansiune inchis poate asigura si o mica rezerva de apa. In felul acesta se
mentine starea plina a instalatiei prin presiunea exercitata de perna de aer asupra apei
din vasul de expansiune inchis. Vasul de expansiune inchis poate fi montat la orice
cota a instalatiei si de obicei se monteaza la cota cazanului. De mentionat si faptul ca,
spre deosebire de vasul de expansiune deschis, nu poate asigura aerisirea instalatiei si
de aceea trebuie prevazute armaturi de dezaerisire in instalatie.
418
V.E.D. - vas de expansiune deschis;
V.E.I. - vas de expansiune inchis
Fig. 15.1.a. Schema de legare a vasului

de expansiune deschis
Fig. 15.1.b. Schema de legare a vasului

de expansiune inchis
Din punct de vedere constructiv, vasul de expansiune mchis are

caracteristicile unui rezervor sub presiune, deci trebuie sa satisfaca cerintele specifice
de rezistenta.
Analizand solutia constructive a vasului de expansiune mchis se disting 3
variante, prezentate schematic m figura 15.2:
- vas de tip rectangular, cu capacitate de 6-16 litri;
- vas de tip disc, cu capacitate de 6-20 litri;
- vas de tip cilindric, cu capacitate de 6-300 litri sau mai mari la comanda
speciala.
Membrana elastica, cu ajutorul careia se mentine sub presiune volumul de apa
din instalatie, are un rol esential deoarece Tmpiedica contactul aerului cu apa ?i ca
urmare elimina fenomenul de dizolvare a aerului (in special a oxigenului) Tn apa.
Trebuie subliniat faptul ca o cauza majora a fenomenelor de coroziune in instalatiile de
incalzire este prezenta aerului dizolvat in apa. Solubilitatea aerului in apa create odata
cu crejterea presiunii, de aceea o instalatie pusa sub presiune cu ajutorul unui vas de
expansiune inchis la care lipsete membrana, i deci aerul comprimat este m directa
legatura cu apa, va fi supusa unei coroziuni chiar mai intense decTt cea caracteristica
instalatiilor cu vas de expansiune deschis.
419

6
4/
a. de tip rectangular
b. de tip disc
c. de tip cilindric
1. ra c o rd la c o n d u c ta d e in t o a r c e r e a c a z a n u lu i; 2 .p e re te le v a s u lu i; 3 .m e m b r a n a e la s tic a ;
4 .s p a tiu d e a p a c u v o lu m v a r ia b il; 5 . s p a tiu de a e r cu v o lu m v a r ia b il; 6 . v e n t il d e in tr o d u c e r e a e r
c o m p r im a t
Fig. 15.2.
Solutii constructive ale vasului de expansiune inchis
Sintetizand caracteristicile vasului de expansiune inchis trebuie retinute

urmatoarele:
- preia variatiile de volum ale apei din instalatie, rezultate ca urmare a
dilatarilor;
- pune sub presiune instalatia astfel ca nu este posibila patrunderea de aer, iar
eliminarea unor suprafete libere in contact cu atmosfera face imposibila evaporarea
apei din instalatie i deci nu mai este necesara umplerea periodica de adaus (daca nu
sunt neetanjeitati);
- presiunea mai mare in instalatie ridica i temperatura de saturatie a apei, deci
se reduce riscul de a intra in regim de fierbere;
exista o mica rezerva de apa pentru compensarea unor pierderi din reteaua de
incalzire;
- apa din instalatie nu are nici-un contact cu aerul atmosferic, astfel ca efectele
de coroziune ale aerului din apa asupra echipamentului sunt practic eliminate;
- cota de montare poate fi oriunde, de aceea se poate monta langa cazan pentru
a avea conducte cat mai scurte, iar racordarea se face cu o singura conducta.
Principalul dezavantaj al vasului de expansiune inchis este acela ca pretinde
conditii mult mai riguroase de rezistenta, specifice rezervoarelor sub presiune, fata de
un rezervor deschis care nu este decat sub presiunea propriei coloane de apa. Cu cat
volumul necesar vasului de expansiune va fi mai mare, cu atat diametrul lui va fi mai
mare i va necesita pereti de grosime mai mare, cu consumul aferent de metal.
Volumul vasului de expansiune (in varianta constructive cel mai des intalnita,
adica volumul de gaz la starea comprimata egal cu volumul de expansiune maxim) se
V 0 = 1, 1 V u p max /( p max - Pm in ) J
420

unde : V0 este volumul util al vasului de expansiune Tnchis; V - volumul apei in
exces rezultat din dilatarea apei din instalatie; p mux - presiunea maxima de lucru
admisibila pentru toate componentele instalatiei; p min - presiunea minima necesara
pentru a asigura nivelul static superior al apei din instalatie.
Volumul Tn exces rezultat din dilatarea apei din instalatie se calculeaza cu
relatia:
V
li
Va
( tm ax
tm in.) ,
unde : Va este volumul apei din instalatie; lrnax - temperatura maxima a apei de
incalzire; tmin - temperatura apei de umplere a instalatiei de incalzire; j5 - coeficientul
de dilatare termica a apei, corectat cu coeficientul de dilatare a conductelor.
Pentru Vu se obtine, ca valoare orientativa, nu mai mult de 3 % din cantitatea
de apa din instalatie.
Presiunea minima p min necesara pentru a asigura nivelul static superior al
apei din instalatie nu trebuie sa depaeasca valoarea necesara crearii unei coloane de
apa cu mai mult de 0,5 pana la 1 m deasupra nivelului celui mai de sus amplasat
consumator (sau al retelei de conducte in cazul distributiei superioare).
Se observa ca, pentru acelaî volum de instalatie, volumul vasului de
expansiune mchis create odata cu crejterea presiunii minime, deci cu maltimea cladirii,
i este mai mare decit cel necesar unui vas de expansiune deschis.
Fig. 15.3. Schema de instalatie cu vas de expansiune inchis, supape de siguranta

i rezervor de descarcare
Deoarece Tn unele cazuri de retele cu volum mare de apa (mai ales retele
industriale sau retele de grupuri de locuinte) volumul vasului de expansiune devine
neeconomic de mare, de exemplu peste 3000 1, se poate adopta o schema mai
421

economica cu un ansamblu functional: vas de expansiune inchis + supape de siguranta
+ rezervor de descarcare.
Vasul de expansiune preia numai variatiile de volum din timpul functionarii in
limita de At = 10 C iar marile variatii de volum care apar la punerea in functiune a
instalatiei, respectiv la ie$irea din functiune, sunt preluate de rezervorul de descarcare
cu nivel liber.
In figura 15.3 se prezinta o schema de instalatie cu vas de expansiune, supape
de siguranta i rezervor de descarcare.
Cand traductorul de presiune PM, reglat la presiunea maxima admisa de
componentele instalatiei, comanda robinetul de descarcare RE , apa in exces se
desarca in rezervorul RD. Cand presiunea scade sub cea minima, necesara mentinerii
nivelului piezometric a celui mai inalt plasat consumator, presostatul Pm comanda
pornirea pompelor de adaus. Aceste pompe preiau apa din rezervorul de depozitare RD
i o reincarca in instalatie. Dupa cum se constata, sistemul poate avea diferite rapoarte
de volum intre vasul de expansiune inchis, sub presiune, i vasul de descarcare cu
nivel liber. Alegerea unui optim al volumului celor doua rezervoare este dat de
intervalele de timp in care este necesara interventia ansamblului rezervor de descarcare
+ pompa de adaus.
O ultima observatie este aceia ca in toate sistemele asigurate cu vase de
expansiune inchise este necesara prezenta supapelor de siguranta. La instalatiile cu vas
de expansiune simplu supapa de sigurnta asigura instalatia contra unei creteri
accidentale de presiune peste Pmax+ 0,2 bar. La instalatiile cu vas de expansiune asistat
de rezervor de descarcare supapa de siguranta asigura instalatia contra unei creteri
accidentale de presiune peste Pmax + 0,2 bar, considerand ca la Pmax a functionat
robinetul de descarcare.
TABLOUL DE COMANDA SI CONTROL AL CAZANULUI
Pentru ca centrala termica sa poata functiona fara supraveghere permanenta
este necesar ca functiile de reglaj i siguranta in funtionare sa fie complet
automatizate. Astfel, de la gradul minim de automatizare, care presupune reglajul
regimului de functionare al centralei prin actiunea directa a parametrilor urmariti (ex.
temperatura de lucru cazan, temperatura apa calda de consum etc.) i asupra aparatelor
(ex. arzator, pompa de circulate boiler etc.), se poate ajunge la automatizari din ce in
ce mai complexe care sa tina seama de o serie de alti factori (ex. temperatura
exterioara, temperatura interioara reglata i o anumita curba de reglaj, programare in
timp a parametrilor de functionare etc.).
Pentru schemele simple, in general cu un singur cazan, tabloul de comanda al
cazanului, de la cea mai simpla i obligatorie configuratie poate primi o serie de
elemente de comanda i control care sa gestioneze functionarea automata a intregii
centrale. Pentru cazul centralelor mai complexe, cu mai multe cazane cu pornire in
cascada, in general, se practica automatizarea minima necesara a tabloului de comanda
si control al fiecarui cazan (eventual i a fiecarui racord de consumator) iar gestiunea
functionarii centralei in ansamblu este preluata de un regulator central.
422
Orice cazan de apa calda trebuie sa fie dotat in mod obligatoriu cu

urmatoarele elemente de comanda i control (figura 15.4):
1. buton pornit - oprit;
2. siguranta fuzibila;
3. termostat de lucru (urmarejte mentinerea temperaturii de ieire a apei din
cazan la valoarea reglata);
4. termometru pentru temperatura de ieire a apei din cazan;
5. termostat de siguranta cu rearmare manuala (tarat fara posibilitate de
modificare la o temperatura cu cateva grade mai ridicata decat temperatura maxima de
reglaj a termostatului de lucru).
Rolul termostatului de siguranta al cazanului este acela de a interveni prin
oprirea arzatorului cazanului in cazul in care datorita defectarii termostatului de lucru
nu s-a limitat temperatura de livrare a agentului termic de catre cazan. Presetarea
temperaturii de declanâre a termostatului de siguranta la o valoare cu cateva grade
mai ridicata decat temperatura maxima de reglaj a termostatului de lucru face ca
termostatul de siguranta sa ramana practic in conservare at at a timp cat cel de lucru
lucreaza corect. Acest fapt face ca interventia termostatului de siguranta sa fie sigura
iar imposibilitatea de reaclanjare automata face ca defectul sa fie imediat sesizat i
remediat de catre utilizator.
Fig. 15.4. Tablou de comanda cazan in varianta minimala

Pe langa aceste cinci elemente obligatorii ale tabloului de bord al cazanului se
mai pot adauga (figura 15.5):
6. manometru pentru controlul mcarcarii instalatiei de incalzire;
7. termometru pentru temperatura de evacuare a gazelor de ardere la co;
8. termostat pentru comanda pompei de circulate (recirculatie) a cazanului;
9. termostat pentru comanda treptei a doua de functionare a arzatorului
(cazan echipat cu arzator cu functionare in doua trepte);
10. programator orar de functionare a cazanului.
423
2
Fig. 15.5.
6 7
10
Tablou de comanda cazan in varianta complexa
Termostatul pentru temperatura de evacuare a gazelor de ardere la co se

prevede in special la cazanele cu functionare cu combustibil lichid, care in timp depun
funingine la interiorul suprafetelor de schimb de caldura ceea ce duce implicit la
creerea temperaturii de evacuare a gazelor de ardere la cos si scaderea randamentului
cazanului. La punerea in functiune a unui
astfel de cazan se inregistreaza (se marcheaza)
temperatura de evacuare a gazelor de ardere la
cos pentru regimul nominal de functionare al
cazanului,
urmand
ca
determinarea
Ii
momentului de curatire a cazanului sa fie
dictata de creterea acestei temperaturi cu
20-30 C.
Fiecare dintre cele doua variante de
V
automatizare prezentate pot primi ca semnal
de intrare comanda unui termostat de ambient
j
f
(figura 15.6) care limiteaza functionarea
t e w a l ,
pompei de circulate a instalatiei de incalzire
functie de temperatura interioara reglata prin
acesta. Programatorul orar de functionare al
Fig. 15.6. Termostat de ambient.
cazanului poate fi un simplu mecanism de
ceas cu contacte electrice care poate fi programat mecanic astfel incat sa se asigure
functionarea cazanului numai in anumite perioade de timp in intervalul celor 24 de ore
in care se poate face programarea, sau poate fi un bloc electronic care sa inmagazineze
datele de programare pentru temperatura apei livrate de cazan dar i a celei calde de
consum pe cele apte zile ale saptamanii sau chiar mai mult. Dotarea cu astfel de
programatoare fiind in general optionala, tablourile de comanda si control ale
cazanelor sunt prevazute cu spatii disponibile pentru ase putea amplasa ulterior aceste
aparate functie de dorinta utilizatorilor.
(fam um iiuti
424

REG ULA TO ARE A UTOMA TE
Regulatoarele automate sunt in general blocuri electronice de automatizare
care pot prelua functiile de protectie i reglaj ale cazanului in varianta maximala regulatorul cu reglare i programare (figura 15.7) - sau care pot gestiona functionarea
Tntregii centrale termice - regulatorul cu reglare, programare, masurare i contorizare a
consumurilor (figura 15.8).
Regulatorul cu reglare fi programare asigura, pe langa siguranta functionarii
cazanului si reglarea temperaturii interioare i cea a apei calde de consum, urmarirea
programului jurnalier al regimului de temperatura interioara, afieaza valorile de
temperatura ale apei calde de tncalzire si ale apei calde de consum, precum i
programul momentan de functionare.
it*
12
11
1. functionare automata;
2 functionare pe timp de zi;
3_ functionare pe timp de noapte;
4. timer:
5- functionare Tn reaim manual:
6- programare;
7. comutator zi/noapte;
8. copiere program;
9. reset;
10. buton incrementare;
11 buton decrementare:
12. buton introducere date;
13. poten{iometru reglare temperatura agent
termic;
14. potenjiometrii reglare temperatura a.c m.;
15 comutator vara/iarna/inchis
16. display cristale lichide.
Fig. 15.7. Regulatorul cu reglare i programare

Este de remarcat ca spre deosebire de tablourile de comanda ale cazanelor
prezentate anterior, aceste regulatoare utilizeaza ca traductori de temperatura
termorezistente cu o acuratete mult mai mare de semnal ( 0,1 C) decat termostatele
mecanice la care diferentele de temperatura a c 1a na re -d e c 1a n a re poate fi i de zece
grade. Astfel meat, diferentele de temperatura dintre comenzile complementare pot fi
presetate (de ex. 2-3C).
Acest regulator automat este considerat a fi partial programabil pentru ca dei
poate regia functionarea catorva circuite de tncalzire plus prepararea de apa calda de
consum, nu poate fi programat sa anticipeze comenzile de reglaj functie de
temperatura exterioara fi de timpul de reactie al cladirii la aceasta (inertia termica a
cladirii) astfel meat, regulatorul, dei foarte sensibil, va reactiona doar la sesizarea
abaterii temperaturi lor interioare fata de cele reglate, ceea ce poate duce la aparitia
unor scurte perioade de inconfort termic.
Regulatorul cu reglare, programare, masurare $i contorizare a consumurilor
elimina aceste neajunsuri avand pe langa posibilitatile regulatorului prezentat anterior
i posibilitati de programare a functionarii instalatiei de tncalzire functie de inertia
termica a cladirii, contorizare a consumurilor de energie termica, afifarea regimurilor
de functionare a cazanelor i realizarea conditiilor de intrare in functiune a acestora
(pomire tn cascada, functionare altemata etc.)
425

at 5j;rc- :en ip:; -.;=:..ro
ncicotor cazan porit:
,'t saro I'-rdi:
rick.ntor zi:
nckator .'.it: !: :losoa-vati
buto- c : pioro zi:

buto,-no aj~&tar: : .v
c::Tk.:.;;tor -ocjiin ucr~
buto- paly:
buto- zi liber::
buto- v:t;:,-nt.i
buto..'no onxramar::
1-' c-noartinont oatcric: 15. butoa-o supracorrandd s ajus-taro batorio 1C. I;..ton :-ororc informatii
Fig. 15.8. Regulatorul cu reglare, programare, masurare si contorizare a datelor
AUTOM ATIZAREA ARZATOARELO li INBEPEND ENTE

Ca arzatoare independente, cu automatizare proprie, sunt cele pentru
combustibili gazoi sau lichizi, cu aer insuflat, cu functionare intr-o treapta, mai multe
trepte, sau modulata. Parametrii functionali, elementele componente i modul de
functionare al acestor tipuri de arzatoare a fost pe larg prezentat in capitolul 7
(subcapitolele 7.5. - 7.8.).
Functionarea automata a arzatoarelor independente este asiguarata de un bloc
de automatizare care poate fi produs chiar de fabricantul arzatorului sau poate fi
preluat de la producatori specializati.
Principalele functiuni de automatizare pe care trebuie sa le asigure blocul de
automatizare al unui arzator sunt, in mod obligatoriu:
Preventilarea : realizarea prin functionarea ventilatorului de aer, inainte
de admisia de gaze combustibile, a cel putin trei schimburi de aer in camera de ardere.
Acest lucru se realizeaza prin existenta unui anumit timp de preventilare asigurat de
constructia blocului de automatizare.
Siguranta la aprindere : dupa ce timpul de preventilare s-a terminat,
blocul de automatizare da comanda de deschidere electrovalvei de combustibil i de
alimentare a electrodului de aprindere, dupa care ajteapta semnal de la sesizorul de
flacara atunci cand arderea este stabilizata. Dupa scurgerea unui anumit timp, numit i
timp maxim de siguranta la aprindere, daca nu este sesizata prezenta flacarii, blocul de
automatizare blocheaza functionarea arzatorului i aprinde lampa de semnalizare
(oprire in stare de avarie). Repornirea arzatorului nu se poate face decat prin rearmare
manuala, dupa indepartarea cauzelor ce au dus la oprirea m avarie.
Controlul flacarii : faptul ca flacara arzatorului este prezenta i stabila se
controleaza permanent, de la aprinderea pana stingerea arzatotului, de catre un sesizor
de flacara. La arzatoarele pentm combustibili gazofi sesizarea flacarii este realizata de
catre un electrod de ionizare care, datorita puternicei ionizari a zonei de front de
flacara m care se gasete, realizeaza curentul minim de ionizare detectabil de catre
blocul de automatizare al arzatorului. La arzatoarele pentru combustibili lichizi.
426

sesizarea permanenta a flacarii se realizeaza cu o fotocelula sensibila la efectul
luminos al flacarii.
Siguranta la stingere : la primirea comenzii de oprire a arzatorului,
flacara acestuia trebuie sa se stinga de o maniera ferma. Daca electrovalva de
combustibil nu tnchide ferm admisia acestuia in zona de ardere, flacara va persista i,
daca dupa scurgerea timpului de siguranta la stingere este in continuare prezenta,
blocul de automatizare va bloca functionarea arzatorului in faza de avarie.
Controlul funcfionarii suflantei : tn general acest lucru se realizeaza cu
ajutorul unui presostat de aer care sesizeaza existenta suprapresiunii de refulare a
suflantei. In cazul unor blocuri de automatizare, aceasta functiune se realizeaza direct,
electronic, prin compararea curentului absorbit de motorul electric de actionare cu cel
de mers tn gol. Nerealizarea conditiei poate fi cauzata de defectarea motorului electric
sau de uzarea cuplei mecanice a rotorului suflantei i duce la oprirea arzatorului tn faza
de avarie.
Controlul presiunii de alimentare cu combustibil gazos : la arzatoarele
pentru combustibil gazos este foarte important a se respecta domeniul de presiuni de
alimentare cu gaz. Astfel, tnainte de rampa de gaz, se prevede un presostat de minim
cu rolul de a comanda oprirea normala a arzatorului atunci cand presiunea a scazut la o
valoare la care tnca flacara este stabila dar cu un exces foarte mare de aer i/sau un
presostat de maxim, cu rolul de a comanda oprirea normala a arzatorului atunci cand
presiunea a cerscut peste valoarea maxima acceptabila fata de reglajele arzatorului sau
fata de presiunnea maxima acceptata de rampa de gaz.
Posibilitciteci de reglare - Reglarea sarcinii termice de functionare a
arzatorului tn cazul unei aplicatii specifice presupune.
In plus poate fi necesara i Comanda treptelor de functionare : tn general
arzatoarele cu doua trepte pornesc tn prima trepta dupa care, dupa un anumit timp de
ateptare presetat, tree pe trapta a doua urmand ca repornirea sa se faca tn aceeai
maniera sau, functie de semnalul primit de la tabloul de comanda al cazanului comuta
intre cele doua trepte de functionare.
La arzatoarele de puteri mari se utilizeaza sistemul de functionare tn trepte
progresive care face ca trecerea de la o treapta de functionare la alta sa se efectueze
lent (amortizat) astfel meat sa se poata evita ocurile de presiune date de trecerile
brute tntre treptele cu diferente mari de sarcina termica. Aceste focuri, pe langa
efectul sonor deosebit de neplacut, perturba stabilitatea flacarii pe perioade scurte de
timp generand astfel depairi ale normelor de noxe sau, daca stabilitatea este
tntrerupta, se poate ajunge la oprirea tn avarie a arzatorului.
Reglajul sarcinii la cazanele cu parametrii functionali speciali, cum ar fi
cazanele cu condensatie, sau la puteri mari, peste 2 MW, se poate face i modulant,
adica prin variatia continua a debitului de combustibil. Domeniul de reglaj uzual este
30 - 100 % iar aerul de ardere se regleaza tn tandem cu debitul de combustibil pentru a
mentine constant excesul de aer pe toata plaja de reglaj a arzatorului. Reglarea aerului
se poate face mecanic prin tnchiderea controlata a unor voleti tn pozitii prestabilite,
sau electronic prin varierea turatiei motorului de antrenare a ventilatorului (functie de
valoarea presiunii combustibilului tn capul de ardere).
427
428
BIBLIOGRAFIE
TRA TA T E , M O N O G R A F II, C A R T l, M A N U A L E
1. CHIRIAC FI.. , ANTONESCU N. .a.- Procese de transfer de caldura i de masa in
instalatiile industriale- Ed, Tehnica Bucurrejti 1992 -534 pag.
2. UNGUREANU C,. IOANA IONEL .a. - Instalatii de ardere - Ed. Politehnica Timisoara
2008 - 216 pag.
3. PANOIU N. j.fl.- Instalatii de ardere a combustibililor solizi - Ed. Tehnica Bucurejti 1985
- 458 pg.
4. GRECOV D., ANTONESCU N. $.ct. -. Arderea combustibililor gazoi - Flacarile Difuziv
Turbulente - Ed. Academiei bucurejti 1969 - 268 pg.
5. ANTONESCU N. - Procese i instalatii de ardere -Ed. UTCB Bucureti 1982 - 196 pg.
6. ANTONESCU N., STANESCU D.. ANTONESCU N.N. - Procese de ardere-Bazele fizice i
experimentale - Ed. Matrix Bucurejti 2002 - 317 pag.
7. LANDAU D.. M. LIFCHITZ- Mecanique des Fluides - Ed. MIR Moscova 1971 - 669 pag.
8. GUILLET R. - Du diagramme hygrometrique de combusion aux pompes a vapour d'eau Ed. ELSEVIER Paris 1998 - 297 pag.
9. MOGOS I. -Contributii la studiul tehnicii de ardere a dejeurilor de lemn - teza de doctorat
- UTCB Bucureti 2007 - 197 pag
10. ANTONESCU. N. .ct. -Valorificarea energetica a dejeurilor - Ed Tehnica Bucurejti 1988
- 352 pag.
11. PASCULETE E. - Cercetari privind gazeificarea lignitilor - teza de doctorat - UPB 1997 309 pag.
12. ANTONESCU N.N. - Solutii energetice de tratare a dejeurilor solide menajere, speciale i
industriale - Editura CONSPRESS - Bucuresti 2003 - 196 pag.
13. ANTONESCU N. - Ardere i depoluare in procese de ardere - Ed. UTCB Bucureti - 1995
- 153 pag,
14. ANTONESCU N.N. - Instalatii de ardere $i cazane cu eficienta termica ridicata $i poluare
redusa - Editura MATRIX ROM - Bucurejti 2011 - 273 pag.
15. ANTONESCU N. , CALUIANU V. - Cazane i aparate termice - Editura Didactica i
Pedagogica Bucureti - 1975 - 280 pag.
16. RIELLO S.p.A. - Forced Draught Burners Handbook - Legnano - Italia 2001 - 170 pag.
17. KUZMAN RAZNJEVIC - Tabele i diagrame termodinamice - Editura Tehnica Bucure$ti 1978 - 370 pag.
18. STANESCU P.D.. ANTONESCU N.N. s.a. - Indrumator de proiectare cazane - Editura
MATRIX ROM - Bucuresti 2006 - 265 pag.
19.
ANTONESCU N., ANTONESCU N.N.. STANESCU P.D. s.a. - Auditul energetic al
cladirilor existente i sistemelor aferente de alimentare cu caldura - Energetica
Echipamentelor Termice din Instalatiile de Incalzire - curs postuniversitar- Editura
COMPRESS- martie 2005 - Total volum 574 pag - Pagini de autor 112 pag.
20. CALUIANU V., STANESCU D., ANTONESCU N.N. - Aparate termice - Schimbatoare de
caldura - indrumator de proiectare - Editura U.T.C.B.- -Bucuresti dec. 2003 - 174 pag.
21. ANTONESCU N., CALUIANU V., STANESCU D ANTONESCU N.N. - Procese de ardere bazele fizice i experimentale - Editura MATRIX ROM - Bucuresti ian.2003 - 3 18 pag.
22. ANTONESCU N , CALUIANU V., STANESCU D.. ANTONESCU N.N. - Echipamente
termice pentru instalatii de habitat }i industriale - Editura BLACK SEA - Bucuresti 2003 246 pag.
23. STANESCU P.D., ANTONESCU N.N. - Indrumar de lucrari de laborator de ardere - editura
UTCB - 1997.
429

A R T 1 C 0 L E 1 C 0M U N IC A R 1
1. ANTONESCU N. N ANT ONES C U. N. , STANESCU D.P - Modelul fizic global de ardere

a masivului i stratului de combustibil la arderea cu gazeificare. - Revista Romana de
Inginerie Civila - vol. 1 (2010) nr. 2 pg.63-78 - Edit. MATRIX-ROM Bucrejti.
2. ANTONESCU N.
N.,ANTONESCU.N , STANESCU D.P
- Biomass Heating System
Private Households Heating - Energy Efficiency in Building, Passive House and
Renewable Energy Sources - Palace Hall -Bucure^ti 2010
3. STANESCU D.P.. ANTONESCU.N. . ANTONESCU N. N. - Energetica biomasei in cadrul
auditului energetic - publicat pe CD -Conferinta Nationala Performanta Energetica a
Cladirilor i Instalatiilor Alerente" - Bucure^ti 2010
4. ANTONESCU N. N ANTONESCU.N. . STANESCU D.P . - Procese trnzitorii intr-un ciclu
de functionare a sistemului de ardere a lemnului cu gazeificare Conferinta a XVT "Termodinamica i transfer de caldura" - Facultatea de Instalatii Bucureti - mart.2010 publicat tn volumul ,,Eficienta, Confort, Conservarea Energiei i Protectia Mediului Bucureti 2010
5. ANTONESCU N.
NSTANESCU D.P , ANTONESCU.N,
- Une modelisation du tra
de chaleur et de masse au serpentines de tuyaux gaufres des chaudieres a condensationCinquieme Edition du COLLOQUE FRANCOPHONE SUR L'ENERGIE ENVIRONNEMENT - ECONOMIE & THERMODYNAMIQUE (COFRET) - Iasi mai 2010 publicat in Buletinul Institutului Politehnic din Iai Tomul LVI(LX)Fasc.3b -Sectia Constructii de Maaîni - pag. 117-128
6. ANTONESCU N. N STANESCU D.P , ANTONESCU.N, - Une modelisation physicomathematique et experimentale de la phase d'allumage dune couche de combustible
solide dans les foyers des chaudieres - Cinquieme Edition du COLLOQUE
FRANCOPHONE SUR LENERGIE - ENVIRONNEMENT - ECONOMIE &
THERMODYNAMIQUE (COFRET) - Iasi - mai 2010- publicat in Buletinul
Institutului Politehnic din Iai Tomul LVI(LX)-Fasc.3a -Sectia Constructii de
Maaini - pag. 147-156
7. ANTONESCU N. N STANESCU D.P , ANTONESCU.N, - Final heat recovery and
elimination of visible steam in the flue gas at exhaust level for heating boilers - 10th
REHVA WORLD CONGRESS .Sustainable Energy Use in Buildings.-CLIMA2010Turkish Society of HVAC & Sanitary Engineers 9 - 1 2 May, Antalya
8. STANESCU D.P., ANTONESCU N. N.."ANTONESCU.N, - Testing of high efficiency
techniques for biomass type fuels burning in heating boilers 10th REHVA WORLD CONGRESS .Sustainable Energy Use in Buildings.
- CL1MA2010 - Turkish Society of HVAC & Sanitary Engineers 9 - 1 2 May, Antalya 9. ANTONESCU N. N ANTONESCU.N, STANESCU D.P. - Visual-photographic
determination of burning speed and ignition process in wood combustion with gasification
9th INTERNATIONAL CONFERENCE ON HEAT ENGINES AND
ENVIRONMENTAL PROTECTION - May 25-27, 2009 Balatonfured, Hungary
10. ANTONESCU N.N. , ANTONESCU N STANESCU D. Visual-Photographic
Determination of Burning Speed and Ignition Process in Wood Combustion with
Gasification - 9-th International Conference on Heat Engines and Environmental
Protection - mai 2009 - Balatonfured Hungary - Proceedings pg. 101-107 - ISBN 978963-420-979-9
11. ANTONESCU N.N. , ANTONESCU N STANESCU D. - Fenomenul aprinderii stratului de
lernn in regim de cocsificare-gazeificare - determinari prin vizualizare pe pilot Conferinta a XV - "Termodinamica i transfer de caldura" - Facultatea de Instalatii Bucureti
- nov.2008 - publicat in volumul Eficienta, Confort, Conservarea Energiei i 98.
430

12. ANTONESCU N.N. , ANTONESCU N STANESCU D. - Recherches experimentales, avec
visualisation, concemant la combustion avec gaseification de dechets solides - Buletinul
Stiintific al Universitatii POLITEHNICA din Timioara - Tom xx (xx), Fascicola x,
2008 - pg.x-x; ISSN 1224-6077 - Protectia Mediului - Bucurejti 2008
13. ANTONESCU N.N. . ANTONESCU N STANESCU D. - O solutie ecologica si
energetica de utilizare a gazelor evacuate din depozite de deeuri inchise - revista
S
ALUBRIT ATE A nr. 1/2008 pg . 18-23 - ISBN 1582-974x
14. ANTONESCU N.N. , ANTONESCU N., STANESCU D. - Le bruleur-foyer avec effet
Karlowitz pour les gaz de depots de dechets - essais de performance - - Buletinul Stiintific
al Universitatii POLITEHNICA din Timisoara - Tom 53 (67), Fascicola 1, 2008 pg. 19; ISSN 1224-6077
15. ANTONESCU N.N. , ANTONESCU N STANESCU D. - Une solution ecologique et
energetique pour lutilisation du gaz produit dans les depots de dechets - - Buletinul
Stiintific al Universitatii POLITEHNICA din Timisoara - Tom 53 (67), Fascicola 1,
2008 - pg. 9-17; ISSN 1224-6077
16. ANTONESCU N.N. . ANTONESCU N., STANESCU D s.a. - A physical model for the
burning process of the sawdust particle in fluidised bed suspension conditions - Fifth
Mediterranean Combustion Symopsium MCS-5 - Monastir, Tunisia, September
2007Transilvania 2007 - ISBN 973-635-411 -3 - pg. 87.
17. ANTONESCU N.N.. ANTONESCU N STANESCU D.- Medical type wastes burning with
gaseification on a large surface front - Buletinul Stiintific al Universitatii POLITEHNICA
din Timisoara - Tom 52 (66), Fascicola 4, 2007 - pg. 1-9; ISSN 1224-6077
18. ANTONESCU N.N., ANTONESCU N STANESCU D.- Arderea dejeurilor periculoase cu
gazeificare pe un front de suprafata mare. - Seminarul AirQuality - iunie 2007 Timisoara - publicat in volumul Conferintei
19. ANTONESCU N.. ANTONESCU N.N.. STANESCU D. - Aspecte comparative privind
arderea lemnelor in strat, la cazane, in arderea inversa i in arderea directa - Revista de
Constructs - 2006
20. MOGOS /., ANTONESCU N., ANTONESCU N.N., STANESCU D. , - Cercetari privind
un model fizic de ardere in suspensie a rumeguului - Conferinta a XIII "Termodinamica i transfer de caldura" - Facultatea de Instalatii Bucure^ti - nov.2006
21. ANTONESCU N ANTONESCU N.N., STANESCU D. - Arderea rumegu?ului in antefocare
ciclon destinate cazanelor cu debite mici - Conferinta Catedrei de Termotehnica Universitatea "Politehnica Iai - iulie 2006
22. ANTONESCU N ANTONESCU N.N., - Reserches about a new technic, using Karlowitz
effect, for burners, applied to boilers whith condensation - Conferinta Cosice (Sloavacia)
apr. 2006
23. ANTONESCU N ANTONESCU N.N.. STANESCU D.. - Aspecte aplicative privind
arderea inversata a combustibilului solid in strat - Conferinta a XII - "Termodinamica i
transfer de caldura" - Facultatea de Instalatii Bucureti - nov.2005 - publicat in volumul
Eficienta, Confort, Conservarea Energiei i Protectia Mediului - Bucure$ti 20
24. ANTONESCU N ANTONESCU N.N, STANESCU D.-Dezumidificarea gazelor de ardere
cu schimbator de caldura static pentru suprimarea panaului de abur de la coul de evacuare
al cazanelor cu condensatie - Conferinta tiinta Modema i Energia - Cluj mai 2005 publicat in volumul conferintei.
25. ANTONESCU N. N ANTONESCU N. - Arzator-focar turbionar cu effect Karlowitz Sesiunea tiintifica Constructii-Instalatii CIB 2004 - Braov - noiemb.2004 - publicat in
volumul ,Uucrarile Sesiunii tiintifice Constructii-Instalatii -Editura Universitatii
Transilvania 2004 - ISBN 973-635-411-3 - pg. 253-261
431

26. ANTONESCU N., ANTONESCU N. N - Aerodinamica FTK - Focar Turbionar cu efect
Karlowitz- Sesiunea tiintil'ica Constructii-Instalatii CIB 2004 - Braov - noiemb.2004 publicat in volumul Lucrarile Sesiunii tiintifice Constructii-Instalatii -Editura
Universitatii Transilvania 2004 - ISBN 973-635-411-3 - pg. 261-269
27. ANTONESCU N., CALUIANU V..STANESCU D ANTONESCU N.N. -Rezultate de
calcul i validarea experimentala pentru modelul de calcul al transferului de caldura i
masa la cazanele cu condensatie - Conferinta a X-a
"Termodinamica i transfer de
caldura" - Facultatea de Instalatii Bucureti - nov.2003 - publicat Tn volumul Eficienta,
Contort, Conservarea Energiei i Protectia Mediului pg. 203-211 - Bucurejti 2003
28. ANTONESCU N., CALUIANU V.,STANESCU D., ANTONESCU N.N. - Analiza
constructive i de modelare pentru cazanele de condensatie "KESTON de Lip serpentina Conferinta a X-a
" Termodinamica si transfer de caldura" - Facultatea de Instalatii
Bucure^ti - nov.2003 - publicat in volumul Eficienta, Confort, Conservarea Energiei i
Protectia Mediului pg. 195-203Bucurejti 2003
29. ANTONESCU N , CALUIANU V..STANESCU D.. ANTONESCU N.N. - Rezultate
experimentale la arderea peletilor de rumegu pe gralare stocker - Sesiunea INDAGRA
nov.2003 - publicat in volumul conferintei
30. ANTONESCU N., CALUIANU V..STANESCU D.. ANTONESCU N.N. - Solutii de
valorificare energetica i ecologica a deeurilor lemnoase - Sesiunea INDAGRA nov.2003
publicat in volumul conferintei
31. ANTONESCU N ANTONESCU N.N., STANESCU D. - Tratarea emanatiilor gazoase din
depozitarile de dejeuri menajere. - revista SALUBRITATEA nr. 2 / 2003 - pg . 7-12 ISBN 1582-974x
32. PASCULETE E ANTONESCU A., COMSA C ANTONESCU N STANESCU D
ANTONESCU N.N. - Contribute la creterea eficientei ji retinerea dioxidului de sulf din
gazele de ardere evacuate . la cazanele tara preTncalzitor de aer - Conferinta de Echipament
Termomecanic Clasic i Nuclear ETCN-2001 - Bucureti - iunie 2001 - volumul conferintei
pg 232-237 - ISBN 973-652-363-2
33. PASCULETE E ANTONESCU A.. COMSA C ANTONESCU N.. ANTONESCU N.N.,
STANESCU P.D. - Cre^terea eficacitatii energetice concomitent cu reducerea poluarii cu
oxizi de sulf cu ajutorul unui echipament unitar la cazanele energetice i industriale lara
preincalzitor de aer - ENERGETICA -ISSN 1220-5133 - Nr.4 aprilie 2001 - pg. 1-3
34. ANTONESCU N, . STANESCU D., ANTONESCU N.N. - Arderea COV pentru protejarea
atmosferei - revista "Instalatorul", 2001, ra-,3. pg.5-10
35. ANTONESCU N STANESCU P.D., ANTONESCU N.N. - Procedeu enrgoeconomic de
ai'dere a emisiilor de COV cu tuburi concentrice - Conferinta a VH-a "Eficienta, confort,
conservarea energiei i protectia mediului - Termodinamica i transfer de caldura" nov.2000 - Ed. CONSPRES BUCURESTI- ISBN 973-8165-00-8 - pg.25-33
36. ANTONESCU N. , STANESCU D ANTONESCU N.N. - Tratarea dejeurilor spitalicejti (U).
Rezultate obtinute pe o instalatie pilot cu piroliza i ardere in focar ciclon - VORTEX-SPIT revista "Instalatorul", 2000, nr.8,pg.41-45
37. ANTONESCU /, ANTONESCU N.N. - Pompa de vapori de apa - un recuperator de maxima
eficienta- revista "Instalatorul", 2000. nr.7 , pg.41-47
38.. ANTONESCU N., CALUIANU V., STANESCU D.. ANTONESCU N.N., DANATOIU 0.,
CERVINSCHI V., BRAGA I. - Experimentari de ardere in strat a rumeguului pe o instalatie
pilot - comunicare sesiunea IX-a SOROPA noemb.1999 - publicat in revista "Protectia
Atmosferei" nr.7.
39. ANTONESCU N.N. . STANESCU P.D., - Calculul focarelor tip tub de flacara cu pereti de
rnalta temperatura - Revista Romana de Inginerie Civila - Matrix Rom - Bucurejti 2012.
432
9789737558787

Aparate Termice - Curs - Stanescu - Antonescu AGH I PDF

Enviado por

Dados do documento

Título original

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Aparate Termice - Curs - Stanescu - Antonescu AGH I PDF

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Dan-Poul STANESCU

Descrierea CIP a Bibiiotecii Nationale a Romaniei

ISBN 978 - 873 - 755 - 878 - 7

CURS DE APARATE TERMICE

1. Schimbatoare de caldura : agenti termici, clasificari.......................................

2. Schimbatoare de caldura fara schimbarea starii de agregare a agentului termic.

3. Schimbatoare de caldura condensatoare .... .......................................................

4. Schimbatoare de caldura cu acumulare pentru prepararea

5. Schimbatoare de caldura pentru aplicatii speciale....... ......................................

6. Verificarea schimbatoarelor de caldura..............................................................

CURS DE APARATE TERMICE

8. Elemente de calcul specifice cazanelor de apacalda sau abur............................

Cazane de putere mica (murale)..........................................................................

10. Cazane de apa calda i apa fierbinte de puteri m edii..........................................

11. Cazane pentru combustibil biogenic...................................................................

12. Cazane cu condensatie :

13. Cazane de abur......................................................................................................

14. Sisteme radiante de incalzire cu gaze de ardere

CURS DE APARATE TERMICE

I. SCHIMBATOARE DE CALDURA : GENERALITAT1

ecuatia de bilant termic :

O = n,-_ Qi =Q2=n (02 + Qp)

CURS DE APARATE TERMICE

ecuatia de transfer de caldura :

in care Q - reprezinta sarcina termica a aparatului, In [W];

daca agentii termici nu-i schimba starea de agregare, sau cu relatiile :

Q\=G\- O'i - 0 ; Q<= ( i2 (h ~ h )

daca agentii termici ii schimba starea de agregare.

agentilor termici, in [W/K];

CURS DE APARATE TERMICE

Pentru determinarea diferentei medii a temperaturilor intre cei doi agenti

Fig. 1.1. Variatia temperaturilor, cu suprafata de schimb de caldura,

CURS DE APARATE TERMICE

in care A/max, A/mm - reprezinta diferenta maxima, respectiv minima de temperatura

Fig. 1.2 Variatia temperaturilfer agentilor termici pentru:

folosind diagrame ajutatoare :

se calculeaza mai intai diferenta medie a temperaturilor, considerand

se calculeaza marimile adimensionale :

se determina coeficientul de corectie e At - f

(P, R, scheme de curgere)

din figura 1.3;

CURS DE APARATE TERMICE

0.1 0? 0.3 0,4 0,5 OS 0.7 OS 0.0 :.0

02 0,3 0.4 0.5 0,5 0 7 OS ?:? :

Corectia SAt (P, R) pentru schimbatoarele de caldura

Pentru a putea calcula suprafata de schimb de caldura este necesar a cunoate

Se va alege traseul urmat de agentii termici dupa urmatoarele criterii:

Agentul termic care prezinta pericolul depunerilor de piatra sa

CURS DE APARATE TERMICE

Este indicat ca vitezele de circulatie ale celor doi agenti termici sa

in relatia (1.9) se introduce o valoare medie orientativa pentru coeficientul

in care ri este numarul de tevi ;

Pe placile tubulare tevile sunt dispuse in hexagoane regulate concentrice, pe

CURS DE APARATE TERMICE

Fig. 1.4. Ajezarea tevilor pe placa

Pasul de a$ezare a tevilor s se alege de obicei Tn limitele (1,25 + 1,5) de ,

CURS DE APARATE TERMICE

Calculul termic defmitiv are ca scop determinarea cu exactitate a coeficientului

reprezinta suma rezistentelor termice

conductive date de peretele metalic despartitor Rm i de straturile de depuneri formate

in calculul termic de proiectare se prevad rezerve de suprafata de schimb de

Metoda factorului de murdarire j3 ; Acest factor multiplica coeficient

Valorile coeficientuluiJ3 indicate in literatura de specialitate, corespunzatoare