A fi cretin in propria familie

Daca privim familia din perspectiva existentei umane, se poate afirma ca ea este
"izvor si albie a vietii". Familia este prima societate naturala care se sprijina pe
legatura indisolubila dintre barbat si femeie si care se completeaza cu o lume noua in
care apar copiii. Familia confera omului ajutor si siguranta celui dintai pas pe care il
face in viata si fara de care nu poate face altul.
Daca Dumnezeu a zis ,,nu este bine sa fie omul singur pe pamant", inseamna ca
familia este insasi viata si cea dintai institutie, mama a tuturor celorlalte, unitate
primordiala a intregii societati, purtand in sine toata viata, precum poarta celula
energiile materiei.
n cultura ortodoxa, familia reflecta in constitutia ei misterul Sfintei Treimi. Dupa
cuvantul Mantuitorului care a spus ca ,,Eu si Tatal Una suntem", in chip asemanator,
barbatul si femeia, prin casatoria lor, alcatuiesc o singura fiinta, in lumina Sfintei
Treimi. De aceea, taina cununiei incepe cu invocarea Sfintei Treimi ,,Tatal, Fiul si
Duhul Sfant: [], sa va binecuvanteze pe voi. Sa va dea viata indelungata, nastere
de prunci buni, spor in viata si in credinta. Sa va umple de bunatatile cele pamantesti
si sa va invredniceasca de desfatarea bunatatilor celor fagaduite". n lumina
comuniunii treimice, familia constituie Biserica cea mica, in timp ce Biserica
constituie familia cea mare. Familia devine un mijloc de a promova nu doar valorile
lumii acesteia, ci mai ales, valorile vietii vesnice, scopul ei fiind acela de a largi
hotarele mparatiei lui Dumnezeu. n sensul acesta ne sfatuieste Sfantul Ioan Gura de
Aur: "Folositi-va cu intelepciune de viata de familie si veti fi primii in mparatia
cerurilor si va veti bucura de toate bunurile". Atata timp cat privim familia numai din
perspectiva umana si nu o raportam in Treime, la Biserica intreaga, nu vom intelege
ca familia poarta in ea taina iubirii dumnezeiesti. Astfel in ciuda unei bimilenare
istorii, familia crestina este amenintata astazi de numeroase primejdii, care vin din
interiorul sau din exteriorul ei: adulter, divort, pacate impotriva firii, avort, abandonul
copiilor, etc.
Familia crestina ca si toate celelalte institutii cu rol formativ-educativ, luate ca valori
traditionale, se confrunta cu o reala criza. Starea de criza trebuie sa ne puna pe
ganduri si sa fie supusi judecatii morale toti factorii implicati (krisis =
judecata ).Valorile traditionale crestine sunt intr-un real proces de diluare sau de
substituire. Cel mai clar exemplu il avem cu libertatea: toti urla dupa libertatea de a
trai in patimi si daca le vorbesti despre stapanirea poftelor, te vor privi ca pe un
dusman. ntr-o lume in care omul este supus procesului de dezintegrare, mai putem
oare nadajdui in vorba parintelui Staniloae restaurarea omului si a familiei?
Daca facem o incursiune in spiritualitatea romaneasca, familia crestina se inscrie cu
propriile ei valori. n afirmatia femeii romance, care isi numea sotul "omul meu" se
cuprinde o intreaga teologie sau mai precis o antropologie crestina, deoarece sotul
era pentru ea omul dat ei de catre Dumnezeu, cu care isi nastea copiii, ii crestea, ii
ducea la Biserica si isi traia viata in cea mai perfecta curatenie trupeasca si
sufleteasca, lipsita de orice imaginatie perversa a casniciei. Avea deci, sentimentul
unei teofanii in cei pe care Dumnezeu i i-a dat. Viata de familie se baza pe fidelitate si
devotament ca valori religios morale izvorate din credinta si frica de Dumnezeu.
Cultul fecioriei pana la cununie si a fidelitatii pana la moarte - cum se exprima marele
duhovnic Arsenie Boca, au fost piatra neclintita prin care s-a fortificat sufletul
romanesc in familia traditionala.
Exista asadar o rusine sacra fata de pacatele, care astazi pentru sotul/sotia
contemporana au devenit virtuti: casatoriile de proba, fara legatura sacra a tainei
Nuntii, desfraul liber, perversiunile sexuale din cadrul cuplului sau cu alte cupluri,
avorturile in masa, etc. Ne traim drama unei societati, care, desi mai vorbeste despre
Dumnezeu, L-a transformat de mult intr-o notiune contractuala ("ma rog Lui ca sa-mi
ajute in afaceri, sa-mi dea sanatate, etc."), si pe Care, asa cum spunea Petre Tutea

("taranul imperial"), l-am facut bun "doar pentru a ne binecuvanta pravaliile" sau ca
propaganda publicitara pentru a ne afisa un "look electoral".
Din punct de vedere social, soarta unei tinere familii romanesti sta inca din clipa
intemeierii sub semnul demagogiei, atunci cand mirii sunt asigurati de ofiterul starii
civile ca: "n Romania statul ocroteste familia". Nimic mai cinic decat aceasta
minciuna spusa intr-un cadru festiv. n realitate statul ia numai act de intemeierea
familiei si atat. Indicatorii statistici arata clar o criza a tinerei familii. La trei casatorii
corespunde un divort. Familia nu mai este un refugiu protejat, ci locul unde refuleaza
neimplinirile din viata publica: scaderea nivelului de trai, nesiguranta serviciului,
marginalizarea sociala, etc. Familia este un loc din ce in ce mai putin sigur, zilnic
aflam de orori comise contra copiilor, mamelor, sotiilor, parintilor. Familia sufera in
prezent si un alt gen de atac pe care l-am putea numi ideologic. O intreaga
propaganda in mass media incearca sa ne inoculeze ideea ca familia este o institutie
depasita, iar bunul familist este anacronic.
De la miscarile feministe care proclama "amurgul datoriilor" pana la reclamele
stupide de genul "eu sa ajung devreme acasa?", "eu sa calc si sa cos?", se insinueaza
imaginea cuplului liber, fie el si homosexual, ca substitut al familiei traditionale.
Emanciparea cuplului este insa o moda cu consecinte nefaste, prima dintre ele fiind
numarul alarmant de copii nascuti in afara casatoriei: 23% din total in anul 2000,
avand tendinta de crestere. Cuplul "liber" nu poate oferi unui copil normalitatea si
grija pe care acesta ar gasi-o intr-o familie traditionala.
De ce a intrat in familia crestina "taina faradelegii"?
Asistam in tara noastra la renasterea unui paganism domestic, ce inainteaza insistent
spre un cult al goliciunii, ruinand familia din interior si din exterior. Din interior, prin
tradarea iubirii si a sfinteniei, iar din exterior prin insusirea unor modele straine (de
peste ocean).
Astfel sub privirea neputincioasa a scolii si a Bisericii se traseaza coordonatele unei
noi civilizatii "civilizatia afrodisiaca", in contrast frapant cu modelul traditional
taranesc care se indarjeste sa nu dispara. De la scenele pornografice televizate, de la
dansurile libidinoase din discoteci, la 1lectiile ce se predau in cabinetele de
"planificarea familiei", in toate e pus la cale atentatul impotriva castitatii, una din
cele mai de seama virtuti pe care se intemeiaza viata in sanul familiei si se afirma
ordinea divina. Toate acestea si multe altele pe care nu le-ar mai suporta hartia sau
cugetarea omului asezat, descopera tarele unei omeniri moderne care si-a pierdut
credinta in Dumnezeu, care a uitat rusinea dintre oameni si a incetat sa se mai
jeneze de ceva. Ceea ce altadata se petrecea in rarele cuibare de desfrau, astazi se
doreste sa se faca deschis. Degradarea erotica este considerata de Sfantul Apostol
Pavel de o gravitate deosebita, o adevarata "taina a faradelegii" implicata in
subminarea valorilor familiei de astazi. As dori sa mai amintesc, in final, de "starea
avortionista", care reprezinta plaga vremii noastre, precum lepra in antichitate. La
inceputul crestinismului trei pacate erau considerate cele mai grave: apostazia,
uciderea, si desfranarea. Avortul cred ca este sinteza celor trei impreuna si poate
ceva mai mult. Nici un motiv nu justifica actul criminal al uciderii fatului; cauza
faradelegii nu este alta decat lipsa de iubire materna si paterna.
n concluzie ce-i de facut? Sa credem ca omul/familia mai poate fi restaurat, dar nu
maine, ci astazi. Sufletul familiei trebuie aparat prin catehizare si implicare asupra
tuturor categoriilor sociale si de varsta; prin inmultirea rugaciunii si a trairii vietii
duhovnicesti, etc. Destinul familiei romanesti atarna de spusele Sfantului Apostol
Pavel: "Cel ce seamana in propria sa carne, va secera stricaciunea; iar cel ce
seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica (Galateni 6, 8). Familia isi va
reveni din dilema ei, atunci cand oamenii nu se vor mai privi ca obiecte, ci ca subiecti
teofori, chemati sa se mantuiasca unul pe celalalt.

Bibliografie
1.Biblia sau Sfnta Scriptur, Bucureti, 2008
2. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, EIBMBOR, traducere din limba greac
i note de pr. prf. Dumitru Fecioru, Bucereti, 2003, p. 70-80