ARTA DE A PREZIDA $I A CONDUCE DESBATERILE JUDECATORESTI F CU PREFATA DI. ANDRE! RADULESCU ia nate Curte de Casate ‘Academia de Comet Membrs al Acaden'ei Romane — Inslitutul de Arte Grelice ,ATHENEU” Timigoare LS Leneu 4Fie care exemlpar va purta semnatura autorulai Prefata » Rolul magistraturei pentru viafa popoarelor este necontestat dar nu este destul de infeles. Din aceasté neinfelegere isvordse atdtea critics nedreple, inceredri de a-i micsora prestigiul, nd zuinfe de a o asimila tot mai mult cus alte institufti_ sociale. Pentru indeplinirea acestui rol se cer impor- fante condifii si, in prim rand, 0 bund recrutere @ magistratilor si asigurarea deplind a indepens denfei lor. Alara de acestea, a cdror infiptuire atérna de conducerea Statelor, se impune si magistra, lilor' — itre altele — 0 injelegere vxactd ‘a misiunei lor, continud pregatire teoreticd si prac- fica, devotament, spirit de jertfa, 0 insemnata inalfare moralé. Dar pe langd toate condifiile care se pot concepe pentru a avea o bund magistraturd: se mai cer si anumite norme, anumite procedee Pentru’ exercilarea funcfiunilor co i se incre. dinfeaza, In deosebi este absolut necesar un fel de @ lucra si de a se purta cand imparte dreptatea in sedinfa. Aceastd parte din activitatea magistraturii este de 0 mare importan{a, oricdt s'ar crede contrariul, Conducerea desbaterilor, ascultarea Parfilor gia amartorilor, lamurirea feluritelor chestiuni, jarea pledoaritlor, polifia sedinfelor, pronunfarea hotdririlor sunt de 0 insemniétate nebanuitd. Pofi fi_ mare carturar, independent, muncitor si cu alte calité{i si totusi sé nu stii sd prezidezi, sd fii grabit, nervos, sd n'ai rabdarea necesard, sé pronunfi holaririle asa incdt nu sunt infelese, sd n'ai atitadinea cuvenitd, efc. Asenenea de- fecte sunt foarte pagubitoare justifie. Magistratul, in special in sedinfele publice, oficiazd in adevaratul sens al cuvdntului. S'a_ spus — si se va mai spune, — cd acestea sunt lucruri fara valoare, ca dreptatea s‘ar putea impdrfi tot asa _de bine si fara forme, ca — in definitiv — se face teatru. Chiar_dacé ar fi socotite astfel ele sunt necesare. Sufletul omenesc are nevoe de prezen- tari in anumite forme. Solemnitatea are rostul ei si sa dovedit ca este de mare folos in unele imprejurari. Nu numai trecutul tuturor popoarelor o probeazd cu prisosinfé ci si observarea condu- catorilor nepartinitori duce oricénd la aceiasi concluzie. Oricat au fost de criticate, oricét s'a incercat desfiinfarea lor, asemenea forme au ra- mas, mai complicate ori mai simple, in toate organizafiile sociale pentrucd ele corespund unor nevoi_sufletesti_ ale omului. DI. Mihail Tigoianu, distins Consilier al Curfii de Apel Timisoara, bun cunoscator al acestor chestiuni, doritor de a indrepta unele deprinderi si de a ardta multora calea cea bund pentru a ridica tot mai sus prestigiul magis- fraturei si pentru a contribui la indeplinirea frumoasei ei misiuni, publicd 0 serie de aspecte din marea problema a imparfirii Dreptafii. In prima parte a volumului dupa o scurté expunere despre justifie si despre personalitatea magistratulul sa ocupat — in special — despre persoana celui care prezideazd, a presedintelui. An capitolul urmdtor vorbeste despre solemnita- tea justitiei, staruind asupra finutei magistrafilor. Capitolul II intitulat: Arta de a prezida“ coprinde regulele, pe care trebue sé le observe presedintele. ‘In partea a doua sunt expuse, mat inléi normele pentru conducerea desbaterilor, cu des- voltdri asupra publicita{ii sedinfelor, oralitafii, egalitafti ‘parfilor inaintea justifiei, asupra inte rogatorului, audierii martorilor, studierii dosa- relor. Aci se trateazé si politia sedintelor. _Partea a treia este rezervaté rolului advo- catilor. Dupd ce schifeazd acest rol si insemnd- tatea lui, expune indatoririle advocatului si con- difiunile unei bune pledoarii. In urma se ocupé de ceiace formeaza obiectul atdtor plangeri, abu- zul pledoriilor lungi precum si de conflictele care se ivesc uneori. _ Alras de importanfa problemei, autorul a adaugat o ultima parle in care arata necesi- tatea dea se forma o elitA a magistraturei gi mijloacele’ prin care s'ar putea selectiona st inalfa Puterea judecdtoreascd la justa ei si- tuafie in Stat. _ ,pucrarea Dlui Tigoianu mare nevoe sd fie recomandata. O sumard privire ii araté valoarea si utilitateo. Intocmité metodic si dupd un plan bine precizat, ea infafiseazd un tablou foarte intere- sant al unor stéri de lucruri pe care pufini le cunose si mai ales le injeleg. Sprijinita gi po un bogat material bibliografic, ea are ca fun- dament — in cea mai mare parte — consta- farile si obserafiile autorului care — in lunga sa carierd a stiut sd vada. Muncitor pasionat pentru imparfirea Dreptafii_nu se sfioste sd 5arate diverse greseli si cu. curaj face propuneri foarte judicioase pentru imbunditafiri Constatarile si parerile autorului — cand war fi gasite juste in intregime — au insem- nétatea lor pentru cei ce vor cerceta aceasté problemé, Ele sunt gandurile unui adéne ob- servator, expuse intr'o forma pleicuté, cu sin- ceritatea unui suflet entuziast si cu ndzuinfa de a ajuta la propdsirea noastra. Lucrarea va fi de mult folos pentru ma- gistrafi si avocafi. Ea va reaminti celor mai vechi indatoririle lor dar mai cu seamd ea este menité sd fie un prefios indrumdtor pentru cei tineri care intra, deseori, faré o cdlauza sigurd in sanctuarul Justified. Cititorul o poate deschice cu inétedere; are in fafi 0 lucrare inleresanta, folositoare $1 de merit. Asemenea contribifii pentru progresul Jus- lifiei roménesti irebuesc apreciate dupd adeva- rata lor valoare. ANDREI RADULESCU c ier to, Curle de Ci Profesor lu Acnde; C Membru al Academies Romane. FE . PARTEA I. CAPITOLUL 1, JUSTITIA si § 1. Personalitatea magistratului nJustitia este in sine un concept abstract, In aceasta form nu ar putea sa influenteze sau s& dirijeze raporturile . Ea numai coborata in mediul social si transformata din putere staticd in putere dinamicé acfioneazi in conilictele de drepturi § pune comandamentele adevatru dreptatii Ori, transformarea just in putere statica fiune, © forf capabila s& menfina ordinea sociala prin disciplina legilor. Magistratul nu face legea, dar el ii da viata,fiinded o aplica. Si este stiut, c& valoarea unei legi nu consti atat in substratul ei prohibitiv sau impe- rativ, ci mai mult in autoritatea si valoarea_ moral a judecatorilor ce o aplicé si o interpreteaz’, adap- tand’o mediului social unde produce rezultate, — La loi est morte. Le magistrat est vivant, C'est un grand avantage qu'il a sur elle.” Prin urmare, mai mult de calitafile magistratu- rei, de cat de inbundtafirea legilor, va depinde, in viitor, 0 mai bund imparfire a justitiei. Gasim deci foarte potrivit, ca in cadrul subiec- tului nostra, mai inainte de a intra in detaliile inda- toririlor profesionale ale presedintelui, in calitate de arbitru al dezbaterilor judiciare, si aruncam o scurta ochire asupra acelor calitafi substantiale, subiective, cari trebue si-l disting’ pe presedinte, nu numai ca magistrat dar si ca ,om", in fafa semenilor sai. Fiindca niagistratului ti este incredinfata de so- cietate cea mai delicata si mai inalla misiune : dea ju- deca pe alfii, pentru aceasta i se impun unele restric- juni in viata sa publica si privat, cari nu sunt co- mune celorlalfi oameni, nici celorlalte profesiuni, Sa- cerdofiul s4u este unic in stat. Indatorirea de a ju- deca pe alfii il ridic&d deasupra mulfimei creandu-i o ascedenfi impundtoare, deoarece majestatea Justitiei si autoritatea puterii {udecatoresti, ale carei atribuite le indeplineste, — cer — ca hotdririle sale s& ab’ valoare morala si educativa, nu numai esenja de drept. Deci pentru a judeca pe altii, judecatorul tre- due s4 se bucure de asentimentul tacit al con- cetatenilor, ca dreptul su de a-i judeca s& rezulte I. pe. 398). 1) (Anatol France. M. Fabrequite op. mai curand din liberul lor consimjamant, din accepta- tea lor intima bazata pe convingere, de a fi ju- decati, de cat din decretul de numire. La plus belle fonction de !Humanité est celle de rendre la justice." __ Magistratul expus criticilor drepte al concetafe- nilor sai si condamaat de opinia public’, pierde au. toritaea de a mai judeca in numele morale si dreptului. Judecatile unui asemenea magistrat ori, cat de ideal ar figformulate gi c&t de savant ar fi motivate, vor suferi de pacatul ,omului care, lipsit de au. toritate moral, nu va reusi s& dea suflet legii, sa exemplifice si st impuie al:ora comandamentul unor atitudini morale sup2rioare; Sentintele lui vor ramane seci si rigide formule, cari se vad, se simt, dar nu impresioneaza. Se cuvine deci sA schifim, in, cateva lini ge- nerale, calitafile esenfiale de ordin’ moral ce se cer magistratului, caruia ti incumba greaua sarcind de a conduce dezbaterile judecdtoresti. § 2. Presedintele ca personalitate morala. Am spus ca magistratul, in indeplinirea datoriilor sale, exerciti un sacerdofiu, Capacitatea, inteligenfa si stiin{a, sunt atatea condifiuni esenfiale ale ma- gistratului; dar moralitatea sa, perfecta sa onorabili- tate, sunt, poate, din punctul de vedere al interesului 2) Voltaire — Ersai sur lee moeurs.public, si mai indispensabile. Cea dintai putere a hotdrGrilor justified e autoritatea lor moralé, si aceasta autoritate morala a hotdrdrei judecdtoru- lui are ca mdsurd: respectul, stima, increderea cet acordé constiinfa publica.” Justitia intéun mod fericit Bentham: ,nu trebue sd fie numai reala, ea trebue s& fie si aparenti. Ce intereseazi pe con- damnat cea mai statornicd reputafie de inalté inte- igent4 sau de profunda stiinft a judecditorului, daca in mintea lui a putut si se nasca dubiu asupra moralita sale, dacd judecatoral prin puritatea moravurilor sale si prin onorabilitatea existenfei sale, n'a putut do- bandi, ca tofi_ oamen credinfa robusta si profund& care si-i ingdduie s& rispund& prin dis- pref acelora cari ar cuteza sa nu'l respecte ? Pentru aceia e absolut necesar, ca pe lang’ ca~ pitalul intelectual necesar oficiului sau profesional, presedintele, mai mult ca ori care alt magistrat, s& aib& si un mare fond moral, sa fie un om" cu alese irtuyi civice si morale, cari sil faci demn de inalta sa misiune s+ sacerdofiul ce-I are de indeplinit. Se impune deci si aib& o viata publica si pri- vata ireprogabila. In asemenea condijiuni, se inalfa nu numai pe el dar si institutia din care face parte. Cu alte cuvinte, auforitatea morala se invede- reazd a fi calitatea esenfialé a magistratului ca imparfitor al dreptafii, mai ales in zilele noastre dominate de un materialism feroce, de 0 necrufa- foare goand dupa satistacfiuni imediate, de curente anarhice, cari au rasturnat nofiunea de morala si su No. 30 1887, 3) E. Biderd, op. cit, Drepl portul valorilor, aruncind dez sufletele acelora, cari specte: u Nof elemente un om ca tofi oamei comuni a concetafe Pentru a nu atinge ridicol d fi permisi, sau a se expune discre- Desigur ci problen Societate a fust gi este fi cand s' sia fixat ine lui, un cod de reguli obligato: ed un cad fo intent ins’ cu lui, de gi este un om ca permite, in viata sociala, non omne quod licet, honestum est, El trebue sd se comporle astfel in cal sa nu Jicneascd morala publica si convenienfele sociale, $4, in acelag timp, sd-si_impu ise dea in viata privaté 1© conduitd, care sé nu-l expund comentariilor de- favorabile sau disprefului concetafenilor sai. Practicile de urmat pentru a atinge acest rezul fat sunt in functiune de persoana si temperament. Totusi, in cursul timpului, s'au manifestat unele opiniuni ale magistratilor gi uncle finute, cari au evo- luat spre o atitudine de ,izolare si anume izola- fea complecta de restul societitii, In aceasta izolare, se zice, cd magistratul ar gasi atmosfera cea mai prielnicd in contra indiscretiunilor publice; ar evita felafiuni personale — cari, eventual, Par angaja in Compromisuri sau interventiuni dezagreabile si incom- patibile cu profesiunea sa Aceasta izolare, privativa de multe satisfacfiun materiale, i'ar aduce, in schimb, 0 mai mare incre- dere ca om — prin neobservarea defectelor, compen- Sata prin exagerarea si idealizarea calitifilor, ceia ce Var inalja in fafa justifiabililor. Din punct de vedere profesional i s'ar acorda un credit mai efectiv, in ce priveste credinfa in im. parfialitatea sa ca judeciitor, si, in sfargit, nu ar_ fi nici o data consirans la concesiuni sau scrupule de constiin’a — neavand nici legaturi, nici obligafiuni fata de societate Unii, sustin chiar ca izolarea ar fi singura {i- nutaZcompatibila cu structura sufleteascd a magistra- tului si proprie exigenfelor oficiului sau, In aceasta pozifie defensiva fafi de societate, el s'ar gasi ine trun cdmp retrangat, de unde, fiind pufin vizibil, nu ar fi expus la nici un atac, aga ci ar trai foarte linistit. “OA din contra, susfin c& finuta recomandabila 12 unui magistrat nu este izolarea®. careel face odios, cl, traiul permanent si c&t mai apropiat de medial in care igi exercita misiunea. Aceasta pie Tere ar avea urmatoarea justificare: magistratul, che- mat fiind, prin natura profesianei sale, si judece pe alfii, trebue s& cunoasca societatea in care tréeste, sub tate aspectele ei, deoarece in acest vast lab: rator se framantit toate patimele, toate influenfele de cultura, de mentalitate, toate contlictele de interese, publice gi private, etc., ce constituesc, de o potriva, materialul elabordirii sale mintale, Apoi, in asemenea condifiuni magistratul ar fi in masurd s& cunoase’ prejudecitile si moravurile specifice, pe straturi sociale sau pe diviziuni izolate, Cu un cuvant, in misiunea sa de judeciitor ar poseda un vast material de observatiune, care ar face ju- decata sa mult mai apropiata de viafa reala, iar so- lufiile date in conflictele dintre oameni, ar fi ma drepte si mai educative. Aga dar, nu ar trebui s& se pretind’ magistra- tului sii fie un ,,supra-om", ci din contra sa i-se permit, s& se amestece in mulfime, s alcdituiases © unitate complect omogen cu aceasta, cut restrictia ca, in serviciul ordonat, s4-si indeplineasc’ dat conform legilor si regulamentelor. Cu alte cuvinte sa fie judecator, cand judect, jar in afard de forul Justitiei, ca simplu cetifean, s& se bucure de toate libertajile ingaduite ori céirui om Problema conduitei sociale a magistratului, ast- fel cum a fost expusa prin cele doua teze extremiste, ‘nu conrespunde chemarii sale. Cea d'intai, care reco- manda singularizarea magistratului, este inumana siinchizitorala, fiindea tinde s& facé dintrun om noi mal, un mizantrop sau unilateral, ceia ce constituie un defect, iar nu o calitate. Chiar daca prin , izolare ragistratul ar castiga, aparent, fafa de marele public, printr'un credit de impartialitate, ar pierde, din punct de vedere profesional, prin ruperea contactului cu mediul social ambiant, prin indepiirtarea lui din came pul de observafiune @ faptelor si camenilor, ele- mente, cari formeaza miaterialul supus judecatii sale. Un asemenea magistrat ar rimane vesnie un miop fata de realitafile svciale gi legite ci, ar pluti eterna abstructiut ziilor™ intr’o ol ca urmare va fi vigtima ,,ilu- in judecajile sale. Tot atat de nepotcivitd, dar sub alte contigente este si atitudinea magistratului care trece in ceslalta extremitate, ia ,promiscuitate", identificandu-se, far rezerva, cu mediul social, Aceastd din arma atitudine are ca rezultat sca Werea prestigiului judecatorului, Scoboranduese la nic velul moravurilor gi obiceiurilor societafii, adeseori Josnice si conupte, la deprinderile si viciile ei, am- bianfa devine compacta si fi acopere vederea’ spre orizonturi mai largi, Ii nimiceste elanul spre. feluri mai inalte, spre acele regiuni sublime, ferite de ura $i perversitatea umand, spre acele cul unde majestate: atmosfera mai ni senine, — Justitiei pregateste judecatii sale o curata, mai impersonala, pentru a se inobita cu autoritatea de a judeca pe semenii sai ‘Traind prea mult si prea adanc intre oameni, va stérsi, in cele din urma, s& se confunde cu ei gi Nu va mai gsi acel unghiu de perspectiva asupra “faptelor lot, spre a te putea distinge in fapte morale 14 si imorale, deoarece stiut este, ci ,obisnuinfa ate- nueazd caracterizarile si chiar contrastele, Un asemenea magistrat va suferi de pdcatul ,confuziunei®. Neavand nici orizont, nici perspecti- va va, judeca dupa impresii. Intre aceste dowd teze, aproape contrarii, se pa seste 0 zona neutral, pe care imi ingadui so re- comand magistratilor. / Aceastd zon’ e situat intre singularizare i promiscuitate, , In Toc de ,izolare absolut i se_recomanca magisiratului o simpli rezerva“, care stl ind parteze de sgomotul si deserticiunile mulfimei, de Iuptele si pasiunile politice, de cancanurile cafenclei si reclama compromifitoare a strazii, de distractite “31 plcerile, in cari bunul simj tsi pietde masura si abuaul are contigenfe cu desfraul; in sfarsit, de tot acel aport al cluburilor si femeilor usoare, miraje de seductiune gi stralucitoare zesire oferita de ci lizatia actuala In astfel de condifiuni, magistratul, va evita promiscuitatea, care-| inneact in meditt social, impu- nanduesi acea onorabila distant’, care, departe de a-I izola de restul societatii, din contra, il va apropia, prin prestigiu, il va ridica in inalfime, de unde e chemat si cereéteze, cu reflectat’ atentiune, feno- menele societatii si legile ei, grafie carora aceasta sotietate se desvolta si progreseazi. Avénd de acolo putinfa.unei perspective, va cunoasle mai exact oa- menii si faptele lor nu numai prin subiectivismel strémt al omului cotidian ci printr’un obiectivism coneret si mai rafional, care formeaz’ insisi baza 15presti ori carei judecafi omenesti. D’ Aguesseatt recomanda contemporanilor sai s& evite tn relatiunile lor obignuite, o dubli primejdie : trop faire sentir, hors du Palais, qu'il est magistrat, et dans le Pa_ fais, trop s‘efforcer de le faire oublier® Un jurisconsuit eminent, Domat, intr’un discurs asupra virtufilor magistratilor si asupra rezervei ce trebue s’o observe in telatiilor lor sociale, »magistratul, dator prin profesiunea so, s& potriva sever cu toaté lumea, trebue sa evite de cari inti'o zi sau alta ar putea si tngreuieze imp! nirea datoriei sale. Chemat adeseori ca si-si ros- teasca puternicul sau cuvaat in coi sociale el trebue sa evite a lua parte direct sau in- direct la luptele politice. grele, fara indoiala, ce se impun ma- gistratului si cu alat mai grele cu cat, lumea, ade- seori ingelat asupra adevaratulul mobil ce+l conduce, va vedea un barbat rece, mandru, nepasator pentru pentru fara sa, acolo unde ar trebui si vadi_numai un servitor leal si devotat al justiiei’ Demme de refinut sunt infeleptele sfaturi date de La magisirature est naturellement faite pour couse iipst des mn 5 comme celui des lois. ie vos parle de ordre & part, qui ne § 3. Presedintele ca individualitate sociala. inirea sacrelor indatoriti si povara grelelor raspunderi face pe magistrat sa fie demn de situatia sa si respectat de toi. De aici naste sentimentul i El izvoreste din cultur’ si raspundere. Namai prin demnitate magistratura se poate arita mare, impozanta, bucurandu-se in societate de acea influent morala, care nu aparfine de cAt carac- terelor inzestrate cu sentimente superioare. Demnita- tea este impusi magistratului ca o condifie esenfiala El trebue sa se sileascd, din toate puterile, de a castiga prin virtufi alese, dreptul la respectul conce- tatenilor si de a respinge acel sentiment de vanitate care-I face s& fie inganfat de situatia sa social si de autoritatea sa, Adevdrata demnitate nu este nici méndrd, nici prezumfioasd, din potrivd, ea se deosebeste prin manierele sale blande si placute. Superioritatea talentului chiar nue bine primita, daca fine si seimpuna agresiv prin vanitate si inganfare. »Sentimentul demnitifei e un corolar al senti- mentului de indeplinire a datoriei, Acela care se devo- teaz& studiului migalos al legilor si operei_ de im parfire a justifiei, ia asupra sa o mare raspundere, $i numai magistratul care este adanc patruns de inalfimea misiunei sale poate infelege cat de mare este aceasta responzabilitate. Sentimentul demnitafii susfine pe miagistrat in anevoioasele sale lucriir si-i ingddue s& munceasca far’ régaz pentru desco- perirea adevarulul si triumful justifiei. Toate incer- cérile ce se fac pe langa dansul de a devia calea dispar inaintea acestei demnitifi, care ga- 47fanteaza laria si devotamentul sau“ Sentimentul indeplinirii datoriei trebue s& fie mere _prezent in constiinfa magistratului. Numai prin sfinjenia cu care isi indeplineste datoriile sale poate s& impuna respect. Desi inti’o situafie simpla si modesta, sub ra- portul salarizarii si tratamentului material, el este sue pus In societate acelorasi legi si acelorasi indatoriti ca $i restul concetéjenilor, de care nu trebue s& se deosebeascd decat prin caracterul sau, prin devo- tament si prin modul in care isi indeplineste misiunea. Indatoririle unui magistrat, dupa cum am spus, sunt numeroase si grele. Dintre toate fungfiunile unui stat, poate ca nici una nu cere ca omul si intru= nescd mai multe calit4{i gi mai multe virtufi »Cacl, a cduta adevarul si nu numai pe acela pe care spiritul poate s&l descopere prin studiul Continuu si migalos al legei, dar gi pe acela care se ascunde in cele mai intunecoase profunzimi ale inte mei omenesti, in tainele patimilor gi viciilor sale, lupta cu perseveren{a in contra fraudei, a ingeldciu- nei, spre a asigura triumful dreptului, a dirija instin= Ctele perverse ale omului si, cu toate acestea, a-si pastra sufletul neatins de slabiciuni si neinfrant de indulgenf2, a simfi in sine toate slabiciunele sia ra- mane fara pala; in fine, a se destina, intreg, cultu- lui binelui si adevdrului, — ideatul cel mai inalt al justifiei, — aceasta, e munca judecatorului a- ceasta e misiunea sa in societate, aceasta trebue sa fie viafa sa intreagd.“ Misiune grea, o repet, vi- afa plina de nemulfumiri in care magistratul cand judecd, sta in totdeauna faja in fafa cu constiinta sa, Moralitatea si probitatea sunt calitafi ce se ré+ comanda ori c&rui om, dar ele devin pentru magis- trat datorii imperioase, mai ales in acele imprejurati cand este nevoit s se apere sl s4 lupte ca s4 nu fie influenfat, prin impresiuni de natura a rataci jus- tifia, De multe ori parfile interesate intrebuinfeaza mijloade pufin delicate pentru a-si asigura cstigul in procese. Nu se tem de nimic, pentru a dobandi favoarea judec&torului, Magistratul demn si integra constiincios® si impartial, va calca in picioare toate solicitarile si va lupta cu tarie ca.s& birueasca acele staruinfi. i ceia ce este mai demn pentru dansul, nu se va mulfumi s4 deosibesc adevarul, numai in ceea ce'l priveste, ci, pasionat de dreptate va lupta pentru ea, cu toata slaruinfa, casio facd s& tri umfe ori unde ar fi ; Nici o misiune nue mai sfanta gi mai grea zice Jules Favre," de cat a magistratului. ,,.nconjurat de pasiunile si sldbiciunile omenesti el trebue sé se ridice desupra lor; obligat s4 munceasca in tacere, el gaseste rasplata sforfarilor sale nu in sgomotul re- numelui ci in tainicele satistactiuni ale constiintel, el este interpretarea vie a legii gi in acea puternica argumentare care se desprinde din hotatirele sale, nu trebve si asculte de alte indemnuri de cat ale rafiunei stipfnitoare gi libere ; in fine paznic ocroti- tor al intereselor ameninfate, dusman neinbldnzit al fraudei, al violenfei si al oprimarii, intinzand_solicitudi- nea sa pana la cei mai umili, el infafigeazd in so- cietatea noastri, cea mai august si cea mai formi- dabila dintre puteri, cea mai mare binefacere, dupa 4 Jules Favre, Discours du batonnaly3 Dbre 1880. 19cum ar deveni o nenorocire, dac& uitand indatoriri- le sale, ar abuza de imensa autoritate ce-i este in- credinfata.“ Magistratul nu trebue s% sovieascd in fata datoriei impuse, nici chiar tn fafa excesului de mun- 4, atunci cand imprejurari exceptionale i-ar cere-o si nu trebuie s& precupefeascd avantajele. Deci, sa fie negovaelnic $i gata ori cand pentru sacrificiu, CAPITOLUL I. § 1. Solemnitatea in Justitie Dupa ce am schifat personalitatea magistratului, In general, si a presedintelui, in special, sa trecem acum Ja examinarea cadrului, in. care misiunea, Justitia, este ca definitie, un concept abstract, Ea isi gaseste origina in atributele divinitafilor pri- mitive, In realizarile ei inst si anume cand este che- mata si rezolve conflictele dintre oameni, are nevoie nu numai de organe proprii, care s'o cerceteze so Imparta in condifiuni cat mai superioare, ci side © atmosfert ambianta, care s&_o ridice la nivelul or ginei ei sacre, si so impund omenirei nu numai prin severitatea verdictelor ci si prin solemnitatea de- corului si fastuositatea oficiulu 20 . Cu drept cuvant sustinea Bentham ca princi- palut avantaj al justifiei reale, este de a produce justifia aparenta". Nu putem neglija psihologia uman& in latura supusa prejudecafilor, deorece fenomenul desi criti- cat, n’a incetat sa se pastreze in subconstientul uman, Sunt impresiuni ancestrale, cari acfioneazé in mod automat asupra componentelor rafiunei noastre, dandu-i o deviere mai mica sau mai mare dupa na- tura indivigului Omul, ca produs al ereditafii, nu este scutit de prejudecati si de forfa infiltranté a tradifie daca uneori i-se pare c& prin culturd s'a descatusat de tarele trecutului, ceiace e numai o slaba conso- lare si, in fapt, o iluziune, Funcfiunea judecdfii este 0 participare la atri~ bufiunile divinitafii, 0 colaborare a acesteia Ia exercifiul ei, cum spunea sf, Augustin in cartea sa De Natura Boni cap. 32. Aceasta putere are mai multe acte cari se vad ca exced facultatea umana. Aga dar este un semn ca nu estede la ei ci de la Dumnezeu. Primul act este pedepsirea réufacdtorilor chiar cu moartea desi singur Dumnezeu este st4panul viefii si numai el a putut da aceasta putere judecdtorilor »Nocentium potestas non est, nisi a Deo”. Tot din prerogativele divinitafii isvordste si drep- tul de a rézbuna nedreptifile fie cérora Mihi vin- dicta et retribuam” (Suarez. De legibus Ill. Cap, 3. Justifia gaseste in aceasti latura a psihologiei mane, legaturi de continuitate cu trecutul primar gi 5) Gh. Petre aun teren prielnic pentru a se indlfa deasupra cont genfelor viefii actuale, a imbrica forme simbolice, ce-i dau o infafisare misticd si o deosebit’ aureold. Unii autori, critica intervenfia ideii de solemn solemnitatea in distribuirea justifiei, atribuindu-i in primul rand un caracter de superticialitate si ridicol pentru timpurile moderne si,in al doilea rand sus} ca prin aceasta, s’ar face apel la sentimentele de adoratiune materiala cari erau deprinderile omului primitiv. Cu toate ca trebue sa infrunt cerbicia criticis- mului absolut si teza rafionalismului intolerant, nu ma pot opri s4 afirm, cd justifia nu e suficent sd fie servité oamenilor numai ca material de proces i, intocmai ca si taina cuminecdturei, trebue sd- confind, in esenfa ei, 0 parte misticd, aceasta s‘0 infifiseze ca putere superioara, absolut, eternd, inflexibila si imanenta, adicd dincolo de puterile omenesti cari o impart, fiindcd numai aga, infafisan- du-se, aparent, in haina absolutului si imanenjei, capati o valoare reali pe pamant si i-se tolereazd erorile, § 2. Nofiunea de Solemnitate. Solemnitatea nu se poate defini cu preci- ziune matematic’, dar este sigur cA se compune dintr’o “serie infinité de mici impresiuni asupra decorulul. Ea incepe de la linistea care trebue st domneascd in sala de sedinfa, de la infafisarea lo- 22 calului, de Ia simetria $i armonia discreta a zugré- velilor, de la starea si aranjamentul estradei, de la higiena si curafenia interioard, in sfarsit, ea se degajeaza cao simfonie vizuald din multiplicita- fea senzafiilor intelectuale, cari odihnesc ochiul si inalfa sufletul, dandu-i impresia cé se oficiazé intr'un templu si nu se cleveteste intr’ cafenea. DI. A. Monzie, in lucrarea sa ,,Grandeur et servitude judiciaire™ critica solemnitatea impus& jue decitorilor, cy ocazia desbaterilor publice, zicand: Magistratul, este in general sclavul togii. Solemni- tatea profesiunei devine un element intim omului. Ascendenta si spiritul personalitatii se estompeaza., »Tu es sacerdos, Sacerdofiul abstrac- tiv al magistratului, are caracterul nedilibil al unei hirotonisiri. In orice ocaziune a viefii va pAstra accentul particular al certitudinii profesiunea sa“, $i mai departe serie: ,,intr'un regim democrat, pentru ca magistratura sd fie consideratd, se impune ca desbaterile si deciziile ei, st fie inconjurate cu © anumita solemnitate. Nu s’a spus, cd magistrafii imbracafi numai in haind, fr roba, vor fi lipsifi de autoritate 2* »Magistratul, dup’ d-sa, ar fi prizonierul robii, prinzonierul rutinii. Roba, simbolizeazé rutina, tra- ditia, evident in parfile ei rele, si aproape in nici o fara, nu se poate imagina 0 jurisdicfiune, care sa fie desbracaté de aparatul traditional, Este greu si se indeparteze toca gi roba din obicieiurile noastre“. De sigur, nu impartasim parerile d-lui de Mon- 23zie, cari, in mare parte, sunt exagerdt eforturi de sti In adevar, d-1 A. de Monzie, face abstac} acea latura foarte fireasc’ a psihologiei jn fafa necunoscutului e fnclinat’ in mod instinctiv spre ,adorafiune”. Solemnitatea, ca materializare a unor forme si simboluri consacrate prin tradifie, se adreseazt sufletului uman si se fixeazd in punctul unde mi- sticismul ancestral se intalneste cu spiritul critic al filozofiei contemporane. Pentru mintea incapabilt de a depasi perspec tiva pragmaticd, zice dl. E. Sperania’) Crue cea (pe care juri martorul) eo simpla bucata de lemn, de metal, de onix, avand o forma anumita, — si atat —. Aghiasma e, pentru aceiasi minte, mic decat apa, anafora e paine, icoana un amestec de pasti colorata, iar semnul crucii sau al binecu- vantarii eo simpli miscare _musculard explicabila fiziologiceste, Obiectul e privit in aspectul si in efi- cacitatea sa materiald, si atunci substanfa sa. si esenfa ii sunt exclusiv materiale. Pentru credincios, ceea ce este esential in cuminecdturd, nu e totalul de proprietiti fizico-chimice, ci sensul, semnificafia pur spirituald, care implic& 0 convingere, 0 atitudine de constiinfa. Numai astiel poate vedea ca tran- substantiate, sfintirea pAinii si a vinului, pentru ca, dupa bine cuvantarea lor, e1 nu le mai atribue ace. iagiesenta ca mai inainte; dacd esenfa s'a schimbat, sa schimbat implicit substanfa,“ 6) Eugeniu Sperantia—Perspective isloticé in vista culturals Rev. Fund, Regale—1934 pag. 360 i urm, 24 “In obiectul consacrat saw sfintit, credin descifreazd si recunoaste, inainte de toate, efectul ritualului sfinfirii, ca pe un fapt trecut, dar real. La randul siu, acest rilual are o semnificatie, decit aceia care ar fi infeleasd prin adoptarea ex- clusiva a perspectivei pragmatice. Semnificafia sa de ‘ordin mistic, refuzindu-se complet minfilor capabile de a-si despragmatiza confinutul nloruidirea acestei obiectivari a sfinfeniel perspectiva istoricd e inci incontestabili, de atunci cand ambele se intalnese si fuzioneazi, nozitatea obiectului contemplat creste aci tot ca si in cazul cind perspectiva istoric’ aduce 0 sporire de nivel estetic.“ Sunt cazuri, scrie D-sa mai departe .cénd va- loarea sacré a ,ceremonialului" primeste o pronun- faté sucrescen{é de prestigiu prin interventia nim- bului istoric, — cand, de pilda, grupul social are ceremonialului, si cand, in ve- chimea lui, se citeste consacratea lui succesivi de catre numeroasele generafii premergitoare. »Ca gi ceremonialul si chiar ca un dei sau (cum cred un ca Maxvel, Mannier, etc.) ,,Legea" poate aparea, gi ¢ in ochii unor popoare ca Atenienii si Evr realitate scaldatd intr'un orbitor prestigiu. Si perspectiva misticd se amestecd in doze si propor- {ii diverse, cu ,perspectiva istorica". ,Legea nind din trecut, din izvoare divine sau macar dit lepciunea celor vechi, purtand urmefane sunt acelea, care nu evuct nimie din impara- tia idealulu’; sunt maini, tn care materialitates ani- mala prea actuala si prea brutala, sugereaza atitu- dini de comportament muscular, Ele se sfinfesc si se purificd, dacd imprumuta orientari date de legea, sau datina sfintitt de vreme, dar nu pot sfasia ,Legea“, si nici 24gazui aplicarea ei, decat comifand acea incongruent dirdmatoare de ideal, care se numeste »profanare,“ De altfel solemnitatea judecitilor face parte chiar din tradifiile noastre istorice si ca dovada reprodu- cem, dupa marele istoric Dimitrie Cantemir, modul cum se fineau sedinfele in Divanul Domnese: »Divanul acesta, care cu cuvant turcesc se injelege sala cea de judecatt, este totdeauna in mijlocul palatului domnese. Intr'aceasta, este in peretele dinapoi, scaunul Domnesc; deasupra, chipul Domnului Isus Hristos carele se arata de fata la judecaté si dinaintea Sfantului Chip, arde necuntenit 0 faclie, In partea din stanga, cea mai cinslita, dupa dansul sunt boerii cei ce sunt in slujba, fiecarele, dupa starea sa, iar dincolo ‘de-a dreapta, la peretele divanului, este sederea boerilor celor fard de slujbe. In mijloc, de-a dreapta, mai aproape de Domn. std spatarul cu spata domneascé si ceva mai departigor tot de aceasté parte, std postelnicul cel mare cu'n rand lung de postelnici, iar ceilalti cari mai sunt de trebuinfa la divan, aprozi si armasi, stau drept inaintea Domnului. Si factnd Domnul pufind rugdciune, catre Judectitorul Hristos, se ageaz& in scaun si porun- cindu-se fiecarele si fac’, aduc aprozii inlauntru dupa porunca pazitorilor de la perdea, pe 2—3 dintre poporul cel jeluitor cari se aflé adunafi la perdea, $i dupa isprivirea jeluirii, si dupa hotararea ce li se face, ‘se slobozesc iardsi afard pe alti usi a divanului, dack nu este sai ducd la temnifa.* »Dupa acestia urmeaza alfii, pana cand nueste nimenia s& mai jaluiasca, iar baténd ceasul de miazi, se pune celorlalji jeluitori alti zi cu vadea ca s& vie la divan", »Aceasté judecaté este atdt de infricosaté si nefa{arnicd, incdt insusi logofatul cel mare, pa- randu- macar un {aran si auzind cé se pomeneste numele sdu, indatd irebue sd se scoale de langé Domn si sé stea la sténga pérdsului sdu". In Scrisoarea Moldovei de acelag autor (Editura T. Boldur Lalescu 1868) se citeaz’ cate-va texte vechi cari pun in evidenfa cele afirmate mai sus ; wCei ce se judecd de orice treapté vor fi, st stea in picioare cand se judecd, si fara islic, foarte cu cucernicie si supunere, grind cu smerenie si raspunzind cu randuiali bund la cele ce se vor in- treba, fiinded judecata este a lui Dumnezeu.” Reguli de bund cuviinfi s'au impus judecatori- lor gi prin Condica Iui Ipsilante care recomanda ju= decatorilor ca in exercifiul functiunei lor, si se poarte cu bundvoinfa, si dea cuvintul parfilor pri- gonitoare cu cea mai intinsé luare aminte, sii nu se supere de indelungatele lor explicdri, sd evite a 7) E, Herovany op. cil. pag. 46)manifesta vre'un simfamént de pizma sau de vrdjmdsie, sa nu ofenseze pe nimeni cu vorbe insultatoare. »Ei trebueau asemenea sé pazeascd cea mai stricta ordnduiald; n’aveau voe sa intrerupa, sé facd glume in sedinfé sau sa calce demnitatea locului, tragénd din ciubuce si alte asemenea*. Divanul domnesc pe timpul tui Vodd Caragea tinea judecafile, dupa cum se stie, tot sub pregiden- tia Domnului. Divanul era compus din doisprezece mari boeri, inalti demnitari ai farii, printre cari si Mitropolitul, Solemnitatea sedinfelor era foarte impund- toare ; Sala in care se urmau judecdfile era; dupa cum am spus,aceeaa Tronului; ea se mai numea si Spatatrie. Bogat, ins sever decoratd, intocmirea ei ras- pundea scopului la care trebuia sa slujeascd si era facuté sé insufle respectul si sé loveasca spi- ritul prin majestatea judecdfii ce avea sd se petreacd O sofa inalta tnsemna locul unde Domnul era sd se ageze. Jefuri la dreapta si Vor sta ceilalti judecatori, O sabie goalé atarnata de sus lucea ca sim- bol al alot-puterniciei si al neinduratei_vestramutari a hotararei ce era sé se pronunte. In sfarsit masa din mijloc sprijinea topuzul, ~ pecetea domneascd si ,céilimarul", toate atributiuni stanga, aratau ca ocolo 28 ale suveranului in indoitul lui rol de stépanitor al {arti si de impérfitor al dreptatii. La ora hotiraté strabatand gloata de zapeii, aprozi, vatafi, ceaugi si alfi p&zitori civili gi militari, cari se grimédeau la usa Divanului, judecatorii pa- seau in sala de audienta, Ei purtau tofi barbi, semn distinctiv gi privile- giat pe atunci, al nobilimei, si unii din ei bastoane de argint. Imbracantintea lor era cea turceasc’, introdus& de fanariofi in fara si adoptaté de clasele inalte ale societifii pentru luxul si scumpatatea ei, Ea se compunerea din libadele sau anterie de stof prefioas’, incinse cu brau de gal la mijloc; din feregele de harea, vara; din giubele sau contese de pambriu, bldnite iarna cu samur sitoamna, cu singeap sau cu ras; din ceacsiri rosii; din mesi si papuci galbeni si din islice enorme agezate pe fesuri mi- croscopice. Cand tofi era adunafi si randuifi pe la locu- rile lor, Maria-Sa se ingtiinfa ca Divanul ein fiint’. Domnul pdsea in sala cu gravitatea dictata de inalta pozifiune ce ocupa, intémpinat prin ma- nifestafiunile de profund respect ale demnitarilor si ale celor de fafa. Costumul lui era aproape acelag ca al celor- lalfi boeri, cu deosebire ci in cap purta gugiumanul de samur, impodobit cu pietre scumpe, si avea pa- pucii captusifi cu rosu. Judecata se incepea inviténdu-se al treilea mare logofat si dea citire hotitrarei in discufiune, Aceiagi solemnitate impunatoare se pistra si la 29jurdméntul martorilor, cari pe vremuri formau aproape singurele mijloace de dovada, partile fiind in neputinfa de a procura acte scrise, din cauza nu- mérului destul de redus al stiutotilor de carte, Toaté greutatea probei sprijinindu-se numai pe sinceritatea ta martorului era gi explicabil ca si se recurga la toate mijloacele de intimidare nu numai care prevedea pedepse extrem de aspre pentru juréméntul fals, dar mai ales prin invocafia puterii divine, atot-stiutoare, prin jurd- méntul ce se lua dupa un ritual deosebit, in fafa preotului, in bisericdé si pe shinta evanghelie. Blestemele ce se pronunfau contra martorului mincinos erau de 0 cruzime zguduitoare erau acei cari, aflafi sub puterea jurimantului s& nai aib& curajul s& mint’, chiar tn fafa celor mai grele torturi sau ispititoare ademeniri Justifia, prin urmare, gasise in solemnitatea jurdméntului si atunci, ca si in prezent — 0 ga- ranjie mai mare pentru fidelitatea mérturisirei cut singura deosebire c& in vremea acela, moralitatea si sentimentul religios erau mult mai curate si inal- tatoare de cat cele de azi, De altfel, astizi, so- lemnitatea juramantului gi-a pierdut in mare masura senzul initial transformandu-se intr’o simpla formula stereotip’ pe care martorul o repeti automat, fara nici o emofiune. In asemenea imprejurari, va trebu cat mai curdnd, sa restrdngem probatiunea prin mar- tori numai la strictul necesar si in afaceri de mi nim& importan{a, ridicind in schimb valoarea pro belor prin acte serise, 30 § 3. Solemnitatea si finuta magistratifor si advocatilor In nojiunea de solemnitate se integreaz’, ca o nare a decorului, insi-si persoana, si atitu. magistratului care prezideaza sedinta, In momentul cand magistratul se ured pe estrada si ia loc pe spaunul de judecator, in fata crucii, tre- bue s& stie, cin publiculprezent se petrece un anume proces psihologic; cd in aceasta masa de suflete se Strecoara un curent nelimurit de team’, de respect de admiratie, si de incredere; in sfarsit, un sentiment totalitar, pe care noi ingine icercém a fafa unui simbol capabil s4 ne redestepte 0 ado. rafie inchinata unor puteri supranaturale, acelor zei- ‘ati acceptate ca abstractiune dar infafisate ca pu- teri spirituale de o puritate absuluté, fard pa fara resentimente, fra uri sau partinire, di inaintea carora nici aurul nici minciuna nu pot reusi Sa Intunece adevarul, sau sd nimiceasca dreptaten Cu aceste sentimente supericare pageste pu- blicul in fata scaunului de judecata, iar judecatorul trebue SA se sileascd din toate puterile ca aceste sentimente inalte, acest prim si omagiu adus sacerdojiului_pe caret indeplineste, s& nu fie dezamagit. Primul contact intre magistrat si public se face prin impresiuni oculare. Imagina persoanei judecatorului se proecteaza in primul rand, in privirile celor cari ii staw in fata, Nici © particularitate a fiinfei sale nu scapa acestui examen,De aceia miagistratul, cand prezideazd e bine sa stie aceasta. El trebue s& se conforme unor anu- mite reguli spre a se integra cu infafisarea lui exte- rioard, in solemnitatea gedinfei. Orice scaderi pagu- bitoare scoboard instgi institufiunea, cu care in ultima analiza se si confunda. Natural, infatigarea se raporteaza gi la condifiuni- le exterioare de prezentare si se traduce prin aspect fizic prin uniforma si corectitudinea inutei, Magistratul, ca infaitigare, trebuie si se con- duca si in oficiul comandat, de regulele bunei cuviinfe ca $i in viafa privata. Sa evite, sub toate raportu- rile, exagerdrile cari Var arita uguratic. SA iubeasca modestia, fara ao face s degenereze in neglijent’. Ingrijirea corporal este iardsi un capitol, ce ou trebue s4 fie omis, fiind cu totul neplacut si vezi un magistrat cu parul valvoi, cu barba stu- foasi, murdar, nebarbierit sau cu imbracdmintea in dezordine, cu rufaria murdard, in ecostum fantezist. Mi s'a Intémplat s& gaisesc un magistrat prezidand sedinfa in costum de sport. Justifiabilii ar vedea intr'un asemenea om, nu pe magistratul chemat la indatoririle sale inalte, ci o fiinfé dezordonata, fart suficient examen asupra propriei sale persoane, In aceste condifiuni, el apare ca foarte pufin indicat s& examineze purtarea altora. Haina neagrd, sau, in orice caz, costumul de culoare Inchis4 fiind mai ceremonios este singurul corespunzator unei finute de sedinfi, Cand se cere obligator purtarea robei, aceasta trebue s4 fie ingiijitt si astfel ajustata in cAt st nu se transforme intr’un costum de opereta, Totul tre- 33 bue st fie potrivit cu atenfiune, ca finuta s& fie demna si st ajute prin aceasta la solemnitatea ge- dinfel. Magistratul in sedinfé savarseste un ade- varat ceremonial, iar pentru majestatea justifiei, se impune ca o condifie necesard, un ritual care trebue indeplinit in formele cele mai subtile, ca sa creeze impresiuni cat mai puternice. $i roba actualé a magistrafilor este” tot o crea- fie, a tradifiei care s'a pastrat si va continua s& se pastreze find necesara si estetica. Uniforma magistratilor are gi ea un rost, gi inca dintre cele mai superioare si educative Roba este un vestmant care, prin culoarea sa Inchisi, simbolizeaza sobrietatea si modestia, Ea acopere diversitatea de imbracaminte a magistrafi- lor — cari — diferind dupa gust si pozitie. mate- riaid, ar prezenta in fata mulfimei o varietate suparatoare pentru ochi si chiar desgustatoare, ‘afec- tand o bogatie disprefuitoare, jenanta, alaturi de o mizerie dezolanta, Roba are deci o menire cu sens democratic, aceia de a ascunde sub mantia ei discreta, tate deosebirile de gust, de rang si de avere, prezentan- du-i pe tofi judecatorii egali in fata lumei, dupa cum sunt supusi acelorasi datorii de imparfitori ai drep afi, Ea acopera si eventualele infirmitati fizice, evi- tnd de a expune pe suferind compatimirei publice. Apoi, prin tnsdgi simplitatea, sobrietatea gi ma- jestatea ei, da un aer de impresionanté solemnitate sedinfei instanfelor judectitoresti, mai ales faf4 de marea massa a justifiabililer, pentru casi, dupa cum am spus, ideia de justifie se tmbrac& in forme mis« 33tice,* care'si aflé incarnafia cat mai-apropiata tn aceasta simplicitate si sobrietate a. slujitorilor ei, a magistrafilor. Dar, in afard de aceasta, mai satisface si con- ceptul de armonie si de simetrie cari exteriorizeazi fericit ideia de discipliné, de autoritate si forfa moralé, ipostase foarte necesare Puterii Judecatoresti, Aici este locul s& reamintim iarasi, c& gi in a- ceastd imprejurare, ca in toate celelalte unde este nevoie de masura, nu trebue intins’ coarda inter- pretarilor pana intratat incat si dim solemnitatii o disproporfie nefireasca si s4 ajungem la ,,teatraliza~ re", caré conduce la un rezultat contrar solemni- tafii, La, ,ridicol”. - Nu mai pufin demna de refinut este si finuta ad- vocatului in ordinea solemnitafii instantelor, caci prin natura profesiunei sale el este chemat s& oficieze in acelas templu si alaturi de magistratura pentru realizarea aceluiagi scop: o bund imparfire a dreptatii, Advocatul exercitindu-si profesiunea intr'o am- bianfa cat mai inalld si c&t mai solemnd a instan- fei, va cAstiga el insusi in prestigiu si autoritate fata de publicul justitiabil — situafie, ce-I va distinge de grupul profesionistilor de rand, acordandu-i-se 0 au- reol& deosebita. De aceia este absolut necesar ca advocatul si se imtegreze si prin finuta sa exterioara in atmos- fera de solemnitate a instanfelor, impunandu gi o tm- bracdminte cuviincioasa, modest’, fard exagertiri com- promifaitoare, preferand — haina inchisd, care d& cea mai destvarsitd nota de eleganfa si respect. Este de a a4 dreptul interzis si contrar celor mai elementare . re- guli de buna cuviinfa prezentarea advocatilor la bara, in costume de sport, cu paltoanele pe ei, descheiati la cimaga, fri cravata, sau cu o imbricdminte dezordonata, Ei strici nu numai solemnitntea deco- rului interior, dar scoboara insusi prestigial profesiunei. E locul si refinem aici, ca fapt foarte imbucu- rator, 4 si publicul justifiabil si in deosebi {&ranii dau dovad’ de acel bun simf. instinctiv cand .apar in fafa instanfelor judecttoresti int’o finutt Ingrijita, in care cel pufin curdfenia camasii le da o noti caracteristica. Tot tn cadrul solemnitaii sedinfelor intra ca element activ, insusi modul cum presedintele stie st conduc’ dezbaterile judecatoresti Prima conditie este ca si menfin& cu tactul cu- venit, ordinea, securitatea si linistea desfagurdrii des- baterilor. + Savantul Merlin spunea: J! doit avoir atention dy faire regner la plus grande silence“, s& dom- neasca linisfea cea mai profunda, ca s se menfind in tot tinpul sedinfei acea atmosfera de respect si de deferenta tacuta si solemna ce trebue sa inso- feascd funcfionarea justifiei. Chiar legile de procedura impun categorie anu- me principii de ordine pentru cei ce asista la sedinta spunand: c& vor fi cu capul descoperit si vor sta cu respect (art, 88—90 c. civ. rom). Cei ce vorbesc vor sta in picioare etc. Presedintelui ii incumba sarcina dea pastra fata de parfi si advocafi acea rezerva si obiectivitate impust de rispunderile locului pe care-l ocupa. S& 35nu intrebuinfeze expresiuni josnice si umilitoare fafa de pari si martori, indiferent din ce categorie soci- ala ar face parte, tofi fiind egali in fafa legii, cau- tand sa evite deopotriva familiaritatea si brutalitatea. Cea mai inalta reverenfa, ca exemplu de aleasd educafie celiifeneascd, trebue sé porneasca de sus, de la Presedintele si judecdtorii.complecte- tor, edtre publicul justifiabil, Pregedintele si evite a intrebuinfa fafa de public si advocafi, cu rost, dar de cele mai multe ori fara rost, ironii eftine, glume deplasate, sau observafiuni ofensdtoare ca ton si atitudine. Controlul cuvintelor si migcarilor sale trebue sa fie desavarsit Deasemeni s4 fie circumspect in intreruperea prea mult repetaté a pledoariilor advocatilor, deca. rece sistemul devine in cele din urma iritant si o- fensator pentru avocat. In asemenea cazuri, ordinea dezbaterilor se tur- bura, advocafii polemizeaz’ cu judecatorii de la lo~ curi gi distanfe diferite, se incing discufiuni iritante, cari degenereaz& in dialoguri interminabile, specta- col, care in loc sa contribue, aduce cea mai grea lovitura prestigiului si solemnitai desbaterilor. Aceiasi masura a respectului de ordine sia dis- ciplinei cuvantului vorbit, se impune ins’ si advoca- tului, SA fntrebuinfeze in pledorie, —limbajul cel mai decent in scopul de a nu ofensa cu ni- mic ins'anfa, partea adeversé, sau pe advocatul su, Sa fie cat mai profesional, adic’ s&-si expun’ apararea in limita strictului necesar si s& nu vor- beascd numai pentru a vorbi, cum spunea marele decan Durier (1887), 36 Nu va inchipuifi ct judecdtorul sade pe scaun pentru a asista lo succesele voastre oratorice sau pentru a vd decerne premii. Ei asteapté dela voi cunostinfe exacte asupra chestiunii supusa judecafii lui $i temeiurile hotdrérii sale". . CAPITOLUL IIL Arta de a prezida. Dupa cum exista o tactic’ in conducerea raz- boiului si o metoda pentru a dirija o orchestra, tot aga exist o technica speciali de a conduce desba- terile unei instante judecatoresti, in scopul unei cat mai bune distribuiri a justifie Unii cred, cd a prezida sedinfa unei instanje si a judeca, inseamna pur si simplu a te urca pe es- trad si de acolo a imparfi in dreapta si in stanga comandamentele justifiei prin: condamnari, achitari admiteri de actiuni, respingeri, etc. * Spre deosebire de acestia, alfii cu tempera- mente mai vulcanice, cred ca-i prea monoton sa se impart dreptatea dupa formule consacrate si clisee vechi. Ei cauta s'o invioreze prin expresii dure si gesturi provocatoare, in credinfa c& autoritatea Jus- i capata mai multa consistenfa, dacd e subli- 37iat prin 0 energicd interventie a gesturilor si spe- cialitate a vocabularulu Alfi magistrafi, cand prezideaz’, in goana dupa autoritate si prestigiu, imprumut& atitudini false, adopt inute marfiale frizdnd ridicolul si din inaltimi olimpice abia privesc la nenorocitii impricinati ce sunt supusi judecdtii lor. Ti privese pe- acestia cu un dispretsuveran, intimidandu-i pana in aga ma- suri incat fi fac st rispunda dezordonat ca martori sau la interogator. Si cate... cate alte scene, — rezultat al fante- ziei unor magistrati, — nu se vad zilnic de catre ce sunt silifi si asiste la imparfirea dreptafii, in templele zeifei ,, Thema Desigur, ci nu trebue sa privim cu indiferenta manifestarea unor astiel de temperamente puse in slujba dreptafii cari diformeaza rolut judecdtorului ca presedinte al desbaterii si scoboara ideia de justitie. Datoria magistrafilor cari au castigat ceva prin experien{a si observatie, este, sa intervina, pentru ca aceasta dezordine de atitudini si inceteze, si si arate, cari sunt metodele cele mai potrivite si finu- tele cele mai corecte, menite s& imprime oficiului indeplineste judecatorul, caracterul unui si pretoriului instanfei, infafigarea unui SA facem atenfi in special pe magistrafii tineri, ca se afla in slujba unei inalte misiuni de ordin si cd mica estrada, sau modestul scaun de pe care prezideazd si impart poporului comandamentele justifiei, sunt niste simboluri sacre, de care trebue s& se apropie, cum spuneau cronicarii: 38. cu ,teama gi respect“. Despre asemenea regulis'ar putea serie foarte m ins& parte din ele apartin chiar educatiei gi fondului sufletese al magistra si despre unele ca acesten, Cicerone, spunea: Non scripta, sed nata lex; quam, non didicimus, acci pimus legimus; verum ex natura ipsa orriquimus, hausimusp expresimus ; ad quam non docti, sed facti, non instituti, sed imbuti sumus (Oratio pro i i uli si Mitone). ( § 1. Indatoririte presedintelui in sedinta publica. Magistratul care prezideazt si conduce desba- terea, fiind cel indreptatit de lege sa ia contact cu publicul si cu ili, trebuie si se conformeze unor anumite obligafiuni si metode, in indoitul scop de a pastra si mentine nestirbita solemnitatea des. baterilor si prin aceasta prestigiul justifi si in al doilea rand, dea lua toate masurile preva. zute de lege pentru cercet i area si descopetirea adevarului, . _e In aceasta anevoias’ indatorire el trebue si Tespecte anumite reguli de conduit cari, desi nu au fost incl formulate, i se impun prin. firea lucrurilor si rafiunea faptelor, __ Cea dintai indatorire care se recomanda Prese- dintelui este: , Atenfiunea". 39a) Atentia. Judecdtorul, si mai ales presedintele trebue sa asculte cu cea mai mare atentie expunerile parfi- lor. Insug cuvantul ,audienfé" vine dela latinescul waudire", a auzi,a asculta, Deci si-si concentreze toate gandurile exclusiv asupra obiectului din proces, s& urmareasca cu grija si interes cursul discufiunilor in primul rand pentru a controla parfile dacd se menfin in cadrut strict al procesului si apoi daca probatoriul se desfagoardi in directiunea solutionarii tui Obligatia de a da atentia cuvenita pledoariilor si cereri parfilor nu aparfine numai exigentelor de ordin pur profesional, aceasta find in primul rand 0 indatorire elementar& de educatie personala, Lipsa de atentie din partea magistrafilor, in se- dinfa, arunca discredit asupra instanfei prin absenfa dela datorie a judecatorilor, iar uneori ridicd legiti- me nemulfumiri din partea celor ce se socotesc o- fensafi prin atitudinea ireverenfioas’ a celui ce con= duce desbaterea, Nu-i mai pufin adevarat c& atenfiunea fiind o stare de incordare, ea trebue sa fie intrefinutd ceia- ce reusegte dac& pledoariile parfilor sunt ingrijite, o- biective, interesante ca fond si forma gi in special, scurte b) Moderatia. Moderatia este 0 calitate esenfiald pentru un magistrat. El nu trebue nici odaté si fie impins de av suparari fn contra acelora, cari reclama dreptatea. Dispunand de averea, onoarea $i libertatea cetaife- nilor, el nu poate sa distribue o adevarata dreptate, daca nu este in stare sa-si stipaneasca nervii si s& pastreze sdngele rece, Hotarirea pe care o rosteste trebue si fie luaté cu mare bagare de seama, tinfind socoteal4.de toate imprejurarile cari inconjoara fap- tele supuse aprecierii lui, la adapost de orice influ- en{a, desinteresat, strein de patimi. Acest calm si aceasté moderatie, trebuincioa- se tuturor acelora, cari participa la distribuirea jus- tifiel, sunt cu at&t mai mecesare pregedintelui_si membrilor Ministerului public, Acestia din urm& iau © parte mai activa la viafa publica. Int’adevar, lor le-a incredinfat legea inifiativa si urmarirea in ma- terie criminal, lor li s'a conferit onoarea de a lua cuvantul in numele societafii, pentru a cere pedep- sirea infractorilor ; de aceea trebue sa fie moderati, calmi si cu singe rece, s& reziste dorinfei_ de a obfine numai succese oratorice, s4 cerceteze intr'un mod scrupulos, {4rd pasiune, f4rd urd si fara parti- nire pricinile ce le sunt incredingate, calauzifi de un singur scop, acela de a descoperi adevarul si de a nu comite vre-o eroare." Moderafia const’ in arta de a fi masurat in toate imprejurarile, in fafa tuturor situafiilor. Aceasta inseamn’, c& pregedintele nu trebuie s& determine vre.o provocare, chiar de ar fi cazul, nici sa raspunda unei provocdri intempestive ; ca-i este oprit 84 ia dispozifiuni nepotrivite, sub impresia unui fapt 8) Dreptol — 1887. Din discursul lui Simion Populeany | Sept. 1887, alimaginar sau determ justificate, Spiritul autocritic gi maturitatea de gandire trebue sa stipineasca mintea magistratului. Grija lui va fi sa nu ordone mai mult de cat se poate nici mai pufin decat se poate omite, even- tual, sd nu i se desvaluie superficialitatea sau nepregatirea. Sunt cazuri, in cari o bund-voinfi bine dozata duce mai ugor la scop, “decat avertismentul dur, care nestiind sa ating’, raneste sau distruge. Cum. pal si mésurd iaté ce se recomandé presedintelui. Rafiunea clara sé precedeze actul, nu sé-1 urme- ze; chibzuialé in toate, si mai alés in actele mici de voinfa, cari ne scapa de sub control, dar ne trddeazd publicului si ne supune judecafii lui t de motive ©) Ingaduinta. ge. car de fol juge breve sent (Loysel — Inst. coutumiers). Pliniu, zicea, ch ,Ingaduinfa* face parte din stitie, iar advocatul generel Perivier intr’ ocazie Solemna a zis: La ,bienveillance" est plus que la volitesse qui, dans les relations ordinaires de la vie, se complait généralement dans je ne sais qaelle vague et froide banalité; et moins que 42 laffabilité dont le sans-géne et l'abandon semblent devoir la réserver pour les rapports que lamitié procure et qu'inspire une franche cordialité, Egalément éloignée dune froideur dédaigneuse et d'une familiarité souvent compromentante*.® Magistratul trebue sa trateze pe cei cari compar Inaintea sa, cu blandefe si bunatate, fara deosebire de avere sau rang social. O asemenea purtare este © obligafiune esenfiald pentru tofi cari detin o parte din autoritatea publica, Sa nif pierdem din vedere, c& puterea ne este ncredinfaté numai in interesul publicului si prin ur- mare, suntem datori prin blandefea noastra s& inles- nim justifiabililor deschiderea usei judecdtoriitor si SA ascultim cu rabdare reclamafiunile gi plangerile, ce ni se fac. Este neiertat unui magistrat de a fi aspru gi de a-si da o important exagerata. O pri- imire aspra nemulfumeste mai mult de cat o hota- rire severa si chiar de cat un refuz. Din potriva, un Cuvant blind, méngaie pe acela care se adre- seaza noua. Magistrafii sunt depozitarii unei autoritati ca- re trebue si fie popular’ si respectaté; ei sunt Chemafi s4 impart4 justifia intr'un mod egal pentru tofi, sa inlature tot ce ar putea atinge demnitatea lor. Cand trebue st decid’ intr’o chestiune, sao facd cu blndefe, ins& fara slabiciune. SA avem deopotriva grija de a nu pune pe tofi culpabilii pe aceiagi linie. Cat de trebuincioasd este bléndefea mai ales 9.V.G. Tater ~ President i — peg. 122, Tribufafa de acei justifiabili, din populafia rural, cari sunt nevoifi a se adresa Justified si cari sunt sfiosi! Pe acestia trebue sd-i ascultim cu rabdare, sd-i indreptim cu bléndefe si si punem mult silinfA a-i face s& infeleag’ cari sunt motivele, ce ne opresc de a le satisface cererile, céci de multe ori, necunoscatori de lege, ei se insala asupra intin- derii_puterii noastre gi isi inchipuesc c& este ne- marginit3, La infatisarea proceselor, bunatatea, blandefea si atenfiunea bine-voitoare constituese datorii pentru un magistrat; c&ci in acest chip partile, - sunt incurajate, iar avocafilor li se da posibilitatea in discufiunile lor serioase, de a lumina justitia, Inaintea curfii cu jurafi, unde au loc desbaterile criminale, in cari de cele mai multe oti’se aprind. pasiunile cele mai vii si unde sarcina magistratului care prezideazd este cu atit mai grea, cu cat pu terile Iui sunt mai intinse, acest magistrat, trebue sa asigure atat interesele acuzatului, cat si acelea ale societifii care-! acuzi si si dea sprijinil sau tuturor acelora cari conlucreazé cu dansul a descoperirea adevarului, d) Urbanitatea Ag putea spune fara teama de a fi desminfit, ca instructia si cultura, singure, nu sunt calititi indestulatoare pentru a defini personalitatea unui 10) Dreplul = 1857 poe 66, 44 magistrat, dact nu sunt relevate intr’ forma care sa satisfacd si gustul cel mai rafinat al omului cult, si dacd nu se adreseaza sentimentelor inalte, continut ales, ca stil gi elegan{a. Toti avem un fond aproape comun in modut de a gandi, dar nu ne exprimam gaadurile gi impre siunile invacelag fel, ci fiecare contribuim in exte- riorizarea lor cu nota personala temperamentului si educafiei noastre, particularitati, prin care reugim Sd ne deosebim de semenii nostri si sa ne distingem intr'un Urbanitatea, este insusirea firilor alese. Ea este rezultatul consensualitafii dintre culturd si edu- catie, datorita careia cuvantul rostit si gestul sunt supuse regulilor unei adevarate arte. $i dacd urbanitatea se impune, ca investijie de buna crestere si educatie, ori carei persoane, cu alat mai riguros este impusi magistratului, ca _pre- supus posesor al unei cultuti generale si exponent al unei moralitafi alese. Urbanitatea este chiar 0 indatorire obligatorie pentru rigorile oficiului pe care magistratul le inde- plineste. In acest caz el serveste ca exempht cut efect educator gi moralizator. Nimic nu-i mai impresionant, pentru solemnitatea unei sedinfe, de cat exemplul unui pregedinte care, de la inalfimea scaunului sau, se adreseaza inpricinati- lor sau martorilor strangi din toate straturile sociale, cu expresiuni de cea mai inalti reverenfa: D-vostra, cum va numifi? va invitim s& tuafi loc; va rugam sd mai asteptafi ete, Si cit de aspru, de grosolan, iabeste timpanul expresiuni ca acesteas tu ce stii? . 45fine-fi gura!., ; stai jost. .; iesi afaral. . fa femele!. . du-te la loc! .. ete, expresiuni josnice CuO nota jignitoare gi agresiva, care ar fi le dorit si nu mai rasune in pretoriul instanfelor de judccata, unde, din nefericire, in lipsa unui regulament de conducere al desbaterilor, ele sau incetafenit e) Obiectivitatea Obiectivitatea se impune deasemeni ori earui magistiat, si ii special presedintelui desbaterii, Ea Consta in arta de a susirage judecata de sub orice influenft de subiectivism si sentimentalitate sau Cum spuneau cronicarii; si fie fara urd si gan- dari vrajmase". Si Regulamentul Organic al Moldovei da cele mai frumoase sfaturi judecatorilor prin art, 282 zicdnd ; , Judecatorii sunt datori a cunoagte cu-adan- Ca patrundere marimea dregzitoriei lor, raspunderea atat morala cat si praviliceasca la care sunt supusi, Nepatrunderea si obijduirea trebue sa fie cu totul departate de cercetarea pricinilor; cea mai bund randuial, neclevetita armonie gi cele mai adanci Sfaturi vor fi regula tuturor judeciitorilor®, In acelag sens si Condica lui Ipsilante era ne- crujatoare cu judecatorii, Ea punea tn vedere ju- decatorului sé-si pézeaseé méinele curate de ispi- ta, sd nu asculte nici de prietesug nici de rude- nie, nici de tried; sé nu se plece in nici un chip rugaminfilor sau indemnurilor, sé fuga infr'un cu- 46 vant de strambatate, caci cei ce se vor dovedi pacdtuind astfel in fafa lui Dumnezeu sia pravile- , cu foarte grele pedepse se vor pildui* Nimic nu ridicd mai mult prestigiul instanfei gi nu intareste mai bine ineredcrea justifiabililor in Sanc{iuniie Justijiei, decat obiectivitatea prezidentului desbalegi, Este incontestabil, ca partile angajate iotr'un litigiu se gasesc pe planul unor aprigi pute, Ele reclama drepturi de cele mai multe ori reconciliabilq Procesul, in sine, capata aspectul unei adevara- te lupte, in care adversarii se inarmeazt gi se riz. boese, nu numai cu argumente oratorice si principii de drept, ci, adeseori, paraisese tercnul neutra al abstractiunilor juridice gi incep atacul adversarulu in alte pozitiuni mai ascunse si mai vulnerabile, in Viafa sa public sau privata, pentru ae! demoraliza Si a capita astfel o ascendenja aparenta, prin sunt Trea adversarul Elementul pasional invadeaza critica obiectiva. Uneori luptatorii nu sunt prea scrupulosi in ale- gerea mijloacelor de atac si recurg deadreptul la calomnie; desbaterea degenereazd in subiectivism si trivialitate, Desigur, daca s'ar asa cmp liber patimilor ¢i Pasiunilor cari clocotese in jurul unui proces, s& se manifeste si in sedinfele instantelor judecétoresti, a- Cestea s'ar transforma in adevarate localuri de tor- turd si prestigial justifie ar iesi cu desavarsire nimicit, Este deci imperioas& datoria pregedintelni de @ veghea in permanenfa ca parfile, in desbaterile 47discufiilor si prin a+ atea sedintélor. Interventia presedintelui este recomandat’, mu numai in scopul aritat mai sus, ci ined pentru ine drumarea discufiilor pe linia unor realizari nea astfel pusa, i-se cere pregedintelui o mare doz de perspicacitate, spirit clar de observatie, mult. pu: tere de analiza a situafiei, si dup& aceia calm si moderafie in modul de interventie. Intervenfia, trebue st se facd la timp, adica nici prea de vreme, mai inainte de a se cunoaste nt& a agresorului, nici mai tarziu, dupa ce prejudiciabil s'a produs, n cumptina judecdtii pregedintelui, alegerea momentului este hotaratoare gi pentru autoritatea sa si pentru prestigiul instangei, pe care el trebue si apere cu cea mai deosebita grija. dat momentul ales, intervenjia presedintelui trebue s& fie decisiva, in virtutea puterii diseretio- nare pe care i-o confer legea, de a dispune de polifia sedintelor. Dar nici aceasta nu este destul ca sa se ob- ca dispozifiunile presedintelui sé nu sfideze simful ds obicctivitate si sd nu réneascd sentimentul dreplei judecafi, conditiune absolut ne- cesar spre a se menfine increderea justifiabililor in ideia de justifie si pentru a se inilja prestigiul mo- sal al magistratului Pentru a rimane In cadrul unei obiectivitai 48 teale, pregedintele trebue s4 porneasci de la con- cepfia salutara, c& descoperirea adevdrului este suprema rafiune a justitiei si pentru realiza acestui scop sd acorde parfilor completa bertate de a-si alege mijloacele si metodele de apa- tare, insd pana [a limita abuzului de libertate. Deci, prezidentul s4 se margineasca exclusiv la infranarea acestui abuz, pana va objine revenirea parfilor*in cadrul ingaduit, Ori ce masura, care ar avea darul s& suprime Sau si indbuse libertatea cuvantului, ori s& inliture metodele de*aparare, ar duce la rezultat cu totul opus celui prevazut de legiuitor gi reclamat de o bund impartire a justifie A disciplina atmosfera desbaterilor, a menti- ne permanent nivelul discufiunilor in cadrul inal- telor preocupdri ale justifiei si ale dreptalui, si. toate acestea, fard a rdéni sau a umili pe vre-unul din adversari, iaté adevdrata arta, pe care 0 re- comandém céilduros celor ce le revine greaua sar- cind de a fi arbitri nediscutafi in luptele ce se dau la bara Justifiei. f) Nep&rtinirea. pas assez forlsel jusles commende: a vos passi abstenez vous de office de juge” (Disours de {Hospital 1563) $i aceasta este iatdsi o grea piatri de incer- care pentru magistratul care prezideazi desbaterile, 49Ea consta in arta de a mentine in echilibru balanfa justifiei far ao inclina spre una din parti inainte ca procesul si fi ajuns in ultima lui faz’, aceia a deliberarilor, cand dreptatea trebue si apard prin sentinfa, ca rezultat necesar al acestor deliberari Dat fiind, ca si magistratul e om, el este expus in mod senzaflilor externe, care pot sé diformeze dreapta apreciere a faptelor si oamenilor gsi, prin aceasta, sil abata sufleteste spre unul dintre impricinati. Faptul ar fi de o extrema gravitate. Magistratul e dator s& reziste ori carei tentafiuni, fiindcd altf far st-gi dea seama, va deveni partinitor si hotari fea lui nu va mai infafisa acea justitie ideala, care trebue si ravneascd ori ce judecdtor. »Nu purpura nici hermina fac pe magistratul ideal, ci integritatea si cunostinfele sale, zicea Lamoignon. * se cere sf reziste, nu numai sca Gerilor gi tentafilor mediului, dar gi sugestilor de- sarte cu aparenfe convingatoare. SA nu-l impresio- neze elocinfele sterpe, sau personalitate stralucitoare @ advocatului, importanta personagiilor aflate in proces, nici mizeria dezolanta a sdracului, sau rugd- mintea perfida a delicventului de rand, ci s& rama na inflexibil intre cele doud mari campuri de influ- en{i: intre ,cruzime" si ,milé“, cari diformeaza dreapta judecata gi altereaz’ adevarul Nici prin cuvént, nici prin atitudine si, ceva mai pufin, nici macar printr’'un gest, nu-i este MP. Fabregueltes. La logique judiciaire et L' Art de juge permis judecdtorului sé se trédeze in fafa partilor, ed inclind intr'un sens sau in altul, fiinded din acel moment prezenfa sa devine o piedicd pentru realizarea dreptafii. Partea care s'a simfit dispre- {uité nu va mai avea facredere desavarsita mparfialitatea ui, gi n modul cum se dreptatea. La fel cu acele statui de marmoré, vesnic rece $i indiferent in fafa valurilor de patimi -urcd spre dénsul, magistratul trebue sa-si infréneze foate simfurile, sé le stapdneascd, pentru a ra- méne spectator senin al clocotitorului vulcan de Ja bard. In cumpana dreptafii, sdracul si bogatul indrazneful si umilul trebue sd gaseasca aceiasi bundvoinfa, aceiasi bléndefe si aceiasi metoda in aplicarea legii: severitatea justa. g) Fermitatea. Fermitatea, este atitudinea caracterizata pratr’o actiune hotarita, fara devier sactiuni. Ea da real prestigia unei dispozifi prezidentului, dupa cum lipsa ci, Fermitatea trebue s& se razime pe o judecata limpede, pe un rajionament clar si motive temeinice. Chiat daca, intr'un anumit caz, 0 masura Iuat’ ar depisi rezultatele normale, de tofi asteptate, inci acea masuri trebue s& fie cu darzenie sustinuta, CAci tocmai in aceasta consti. valoarea se disciplinata si educatoare.Diferita, ca ton gi intensitate, este ,duritatea™ care se manifesté prin staruinfa voinfei de a se menfine cu, sau fara discernimant logic, pe planuk unei agresivitéfi adeseori nerafionale, Pe cit fermitatea poate ridica prestigiul si au- toritatea moral a judecdtorilor si a justifiei, pe a- tat le poate compromite 0 duritate gresit infeleasis si mai ales prost aplicata. h) Exactitatea. Nu mai vorbese despre indatorirea magistratu- lui de a fi exact si punctual in toate imprejurarile dar mai ales cand e vorba de inceperea sedinfelor si terminarea deliberdrilor, cazuri, In cari exactitatea devine 0 obligafie sancfionata si disciplinar. Nimic nu scade mai mult prestigiul magistraturei si auto ritatea justifiei, de cat lunga gi exasperanta astep— tare a inceperié gedinfelor si a pronunfarii sentinfe- lor. Numai cine a asistat pe salile Tribunalelor si a auzit murmurul impricinatilor si al martorilor, sili si stea zile intregi pana noaptea tarziu, pentru o pronunfare sau un termen, igi d& seama cata revolt’ si dispret de justifie face si se nascd in sufletuh mulfimei, lipsa de punctualitate. i) Discretiunea Discrefiunea, este in mod special recomandat magistrafilor in ce priveste deliberdrile, gi actele 52 anstructiunei. Ea este nu numai o datorie care se impune in ordinea morala a faptelor, ci o datorie aeglementat’ chiar prin legile de organizare judecatoreasc’. Dar si in afara de deliberari — magistratul, prin cunoasterea dosarelor sau instrucfia cauzelor, grafie funcfiunei sale, devine depozi- tarulunor secrete, cari dacd ar fi relevate fara sancfiune, ar aduce serioase perturbafiuni in viata publica si privat& a multor familii, Cam qcestea ar fi principalele indatoriri, asupra carora putem zice ca si Cicerone: Latissime patere widentur ex quae de oficiis tradita et praecepta sunt (de officiis lib 1. cap. Il). CAPITOLUL IV. Rafiunea desbaterilor publice. In primele timpuri a domnit dreptul celui fare in locul justifiei, E lesne de infeles ca judecarea diferendelor a fost incredinfata sefilor de je saul prietenilor investifi cu un fel de man- dat special. Cand complicatia dificultatilor a facut sa se simti nevoia de a se creia cateva reguli si garanfii, a fost necesar si se institue judecatori .permanenfi cu un caracter public, Justitia, in shotaririle sale, trebue s& se in- 53temeieze pe adevar. Dar adevarul nu este un ele ment material, cu dimensiuni si contur, care s& se Prezinte in anumite forme sau int’un anumit conf nut, ci este un produs sintetic de elaborafie mintala, Ce nu se poate obfine decat prin analiza probelor, Prin dirjjarea lor int’o simetrie proprie, astfel ca 84 rezulte 0 alc&tuire viabild, denumit& generic ,ade- var", jar acolo unde acest adevir se precizeaza se gaseste pentru noi ,dreptatea‘, Asa dar, aflarea gi descoperirea adevarului ce- re din partea judecatorului o serie de operafiuni de faborator mintal, un amestec de fapte si imprejurdri apte de a creia convingeri si deducfii intinie. Aceas- {a presupune existenta umei desavarsite puteri de Percepere, a unei sensibilitiji cat mai perfecte, care Sd nu denatureze conturul faptelor si substanfa lu- crurilor nici cauzalitatea fenomenelor si mai presu- pune inca, pentru magistrat, stipanirea mecanismului integral al rafionamentelor, mestesugul dea sti sé do- zexe exact compenentelor determinative si prohibitive, Cum ins toate fenomenele expuse mai sus, se petrec in forul intetior al constiinfei magistratului, chiar daca rafionamentele ar fi supuse unui serios Control autocritic, nu este exclus sa dea nastere la erori grave sau la abuzuri vexatorii, De aceia in mai toate legislafiile moderne, desi: S'a Fecunoscut magistratului deplind libertate de a-si forma covingerea din actele si probele administrate: de parti, s'a prevazut ca administrarea probelor sd Se fact in mod public, sub controlul permanent al- Parfilor si intr'un cadru fixat de lege. Si astfel sa ajuns la norma generela a desbaterilor publice, 54 »Prin desbateri“, zice Dl, Herovanu in Tratatul stu de procedura civila," se infelege expunerea tuluror tmijloacelor procedurale cu care parfile isi sustin Grepturile lor in fata judecafii gi toate formele cu acelor drepturis Tot in nofiunea de desbateri se mai cu- prinde instrucfiunea oral’ cu incidentele ei, cat si dezvoltarea cererilor si concluziunilor formulate de parti — pana la darea sentinfei*, In ce priveste garantarea dreptului parfilor in proces, s'a prevazut, intre altele, urmatoarele prin- Cipii cardinale: principiul publicitatii, al orali- tafii desbaterilor, si al egalitatii p&rtilor in instanta. Principiul publicitafii desbaterilor, cum araté si DI. Herovanu, este astazi mai presus de ori ce dis- cutie, avand un dublu avantaj: in primul rand de a oferi cetdfenilor lecfii de moral civica in aplicafiu- nea regulilor dreptafii sii nedreptafii, in al doilea rand de a asigura aparatorilor 0 garanfie contra neglijentei gi arbitrarului*. Bentham susfinea, cd, chiar auforitatea morala @ hotéririlor judecdtoresti se datoreste in mare parte publicitafii desbaterilor, fiindcd inspira tot- deuna mai multé ineredere de cat acelea care se desfaésoara in camera de consiliu®. Publicitatea, scrie DI. Herovanu, © constituitt din elemente diverse, In forma cea mai larga ea Cuprinde: stabilitatea locului unde se judecd; perio- 14) Eugen Heroveny — Tolat teortc i practic de Procedura Civile. lost 1915 pag. 61 si urm 55dicitatea regulaté a gedintelor in timpul gi orele fixate prin lege ; publicarea listei proceselor; accesul ber in salile de sedinf4 pentru oricine, tn timpul desbaterilor ; pronunfarea hotartrilor in sedinf& pu- blicd etc. Publicitatea sedinfelor este o reguli de ordine publica. Dar si noua procedura penala promulgaté la 17 Martie 1936" in art. 296 spune categoric. ,,Sedin- ele inaintea instanfelor sunt publice sub pedeapsa de nulitate“ bine infeles excluzénd cazul, cand prin publicitate, din cauza naturii faptelor, s‘ar putea atinge ordinea sau moralitatea publica. In privinja formei desbaterilor, doctrina gi le- gislafia disting dowd sisteme: procedura scrisé si procedura oral, cu mijlocia lor, procedura mixté. Procedura scris& are avantajul ca fixeaz’ bine si sigur elementele judecafii, inlaturand orice confuzie si erori de fapt, dar fine pe magistrat prea departe de sufletul celor ce se judect sii atribue un rol prea mecanic si prea rece“. Oralitatea e cunoscuta si apreciat& din cele i vechi timpuri si formeaz’ aproape_pretutindent regula general a desbaterilor. Articolul 301 din noua procedurd penala preve- de ca: desbaterile se fac oral sicontradictoria sub pedeapsd de nulitate. Oralitatea* e consecinfa publicitafii, pe care © complecteaz’ in efectele ei bune, Ea consta in citirea actelor produse, in audierea martorilor fafa in interogatoriile i marturisirea acestora, in 15) Codul de procedura penal romani — publ fn Mon, Of. No, 66 din 19 Martie 1936, observafiile si lamuririle date de ele dup’ interven fia din oficiu a judecatorilor, in expunerea prin viu grai a faptelor si a argumentelor cauzei, in anal si critica verbal a probelor administrate si in fine, in discufiile contradictorii dintre pari. In pxincipiu, necontestat, ea este forma cea mai potrivitt cu spiritul si moravurile unei societati libere, Dar cu toata superioritatea pe care o infafisea- 28, cultul ei ni trebue dus la exces, Oralitatea pu- 14 are neajunsul de a supune judecata la o prea mare influenf a impresiilor si la dominatia, adese- ori fascinanta, a cuvantului, Cand impresiile se sterg si cand efectul cuvantului dispare, elementele pozit ve ale cauzei nu mai ofer’ acea neta preciziune, pecare o dau actele scrise. In desbaterile orale procesele devin uneori o lupta, in care izbanda poa- te fide partea celui mai abil si mai bine pregat Oralitatea e desigur gi in tradifia gi in moravu- le noastre si baroul roman a facut de mult dovada stralucita a utilitafii sale; dar nici ea nu e feriti de neajunsuri gi sistemul poate deveni primejdios, cand nu face o parte larga elementelor utile, din proce dura scrisd, De aceia cu drept cuvant noua proce- dura penala a impaéat toate exigentele fiindca pri art. 311 a prevazut principiul, cd parfile pot depune la instanfele corecfionale memorii sau concluzii scrise. Ba ceva mai mult, instanfele pot cere si din oficiu asemenea concluzi Principiul egalitafii parfilor in fafa Justitici consta in faptul de a nu lua, sub nici o forma sub nici un cuvant, apararea uneia din ele in de- trimentul celeilalte; a face s& triumfe adevarul, faraa inlatura totusi probele discutabile, dar admise de partea protivnic’, a armoniza interesul superior si permanent al Justifiei cu interesele vremelnice gi adeseori capricioase ale celor ce se judect; a exer- preceduri interesul legitim al partilor; iaté ce trebue s& aib’ in vedere, orice judecditor, zice Dl, Herovanu, cand voeste a mijloci cu folos in cercetarea cauzelor, pe care e chemat si le desiege. -Egalitatea in fata Justitiei e 0 concepfie mo- dernd si este consecinja direct a egalitafii in fata le- ceia ce nu trebue si se confunde cu uniforn tatea absolut decaf atea in fafa Justifiei pretinde ca situatia inaintea judecdtii si condifiile lor de lupta, pentru dobiindirea unui drept si descoperirea adevi- Tului, s& fie intotdeauna identice i simetrice adica de atac. Ori ce de Ju Fafa de atatea rigori de procedura, conducerea desbaterilor publice pretinde din partea pregedintelui © technicd speciala, o pregatire juridict serioasa sub raportul cunoasterii principiilor gi normelor de dept, 0 metoda cat mai potrivité pentru a menfine ibrul intre parfile in lupta - si toate acestea ~ pentru a indruma cu obiectivitate probatoriul pro- cesului gi a canaliza cursul desbaterilor in astfel de condifiuni, ca adevarul s reiasd intreg, nealterat, cat mai repede posibil si cu sacrificii cét mai mic Presedintelui, ii revine greaua sarcina de a ve~ 16) E. Herovenu op. cite pag. 45, ghea, ca probele si fie administrate complect si consemnate cu exactitate; sarcind ce-i este impusti si prin art. 303 proc. pen. care zice : Presedintele conduce desbaterile si hotdrdste asupra tuturor cererilor sau propunerilor parfilor, daca lege1 nu le a in céderea instanfei, Procesul verbal de sedinfa trebue s& confind, in mod fidel, descrierea tuturor faptelor, apoi imprejurarile si discufiunile urmate Cu ocazia desbaterii publice, dat find, c& acest act, poarta expresia autenticitafii tuturor probelor infatisate, In privinfa confinutului procesului verbal de sedinfa ne feferim, in special, la cea mai noua legislafie unifi- cat: la Codul procedurii penale, art. 318—320. Administrafia Justifiei fiind, din punct de vede- dere legal, o sarcina a Statului, nu se poate inde» plint de cat in condifiuni, care sa inaife autoritatea celor ce © disiribue, Deci presedintelui ii revine datoria s4 nu lase aceasté prerogativa la discretia uneia din parti CAPITOLUL V. §. 1. Conducerea desbaterilor. De la pregatirea presedintelui, ca spit asteapta si, ,adevarul* 0 rezolvare mai sigura. Nu este indiferent nici pentru parfi, nici pentru ordineapublicd, chipul in care presedintele procedeazt la selecfiunea si administrarea probelor. Cand spiritul sau alunecd la suprafafa faptelor si evenimentelor sinu patrunde in cauzalitatea profundd a fenomene- lor — rezultatul probatiunei este superficial si da- unator, nu numai parfii, lipsita de dreptate, dar $i justifiei, lipsita de prestigiu si autoritate. De aceia pregedintelui, ca ménuitor al probelor, i se cere, si fie un adane cunoscator al psichologi- ci umane; sa cunoasca mentalitatea indivizilor, dupa cultura lor sl mediul social in care triesc; s& poata distinge 0 mérturisire veridict de una simulatd; s& cunoascd moravurile, obiceiurile si prejudecaile am- biante; in sfargit, s4 fie un atent observator al viefii sociale, mai ales in crizele ei de depresiune morala sau economicd. Judectttorul, a zis Bentham, trebue sé fie un om universal, sé fie adénc cunoscdtor al stiinfelor fi- lozofice cele mai inalte, sé cunoascé deopotriva omul fizic cat si omul moral"), Cu aceste insusiri, pregedintele poate intra in desfasurarea desbaterilor, fark a se teme cd prin incordarea atentiunei, prin st€ruitoarea pasiune a in- teligenfei sale de a p&trunde in toate tainele acte- lor si faptelor omenesti, gi-a sacrificat timpul in mod inutil. Din contra, el va primi din partea con- cetifenilor s&i, omagiul unei inalte considerafiuni si va avea satisfactia legitima, c& si-a indeplinit 17) M. Fabregueies. La lopique judiciate ot VA de juger. 6u §. 2. Polifia Sedintelor. aris coereitione nulla est. Jurise Paul. ine modica Juristii, analizand puterea deplina a judecatoru- lui (jurisdictio plena) 0 descompun in doud drep- turi; dreptul de a judeca (jurisdictio) si dreptul de a ordona (imperium) cari in ultima analizd sunt : notio, vocatio, coercitio, judicium), (sententia) executio. Dreptul de represiune gi de polifie nu sunt de cat coercitio, care se poate defini; dreptul ju- decdtorului de a reprima orice lipsd de respect catre demnitatea sa, comisd in sala de audienfa sau cdnd e in exercifiul funcfiunei. In adevar fara 2- cest drept, puterea judecatorului de a judeca (juris- dictio) ar fi periclitata de impricinafii temerari si recalcitranfi,; de aceia a trebuit sd se desprinda 0 porfiune din imperium pentru a 0 alipi la jurisdictio spre a 0 pfoteja: aceastd porfiune este coercitio™ Prima. datorie a pregedintelui cand conduce desbaterile publice este, de a menfine ordinea, secu- ritatea i linistea operafiunilor justifiel sau, dupa cum se exprima Merlin, il doit avoir [attention d'y faire régner la plus grande silence. Judecdto- rul trebue s4 ingrijascd de a se menfine in tot timpul gedinfei acea atmosferd de respect si de de- ferenfa, tacutA si solemna, ce trebue sa insofeasca funcfionarea justifiei, Totul depinde de personali a magistratului. Legiuitorul nici nu poatesii dea instructiuni formale pentru orice eventual tate cdci, cum observa foarte bine Mitermeier, ,,se pot intampla fel de fel de incidente, pe care legea na putut sa le prevada gi cari reclama o deciziune imediata®. Ins unele norme s'au trecut gi in legi, astfelt Art. 87 pr. civ. rom. spune: Politia sedinfelor credintata prezidentului. $i mai departe : Art. 88 Acei cari asisté 1a sedinfe vor fi cu capul descoperit si vor sta cu respect. Art. 89. Tot ce va ordona prezidentul in privinta ordinei va fi executat indatt si intocmai. Aceiasi dispo- je se va observa In locurile unde judecatorul, sau Mi- isterul Public, indeplinese funcfile ce le sunt date. Art. 90. Dac& una sau mai multe persoane oricari ar fi, turburd linistea si face dezordine in orice chip, pre- dentul este in drept de a le face cuvenitele observatii. Daca nelinigtea continua, prezidentulva putea da afar din sala sedinjelor pe turburatori. In caz de impo- trivire din partea lor, et vor fi arestafi si dusi indata in casa de popreati pentru 24 de ore, unde vor fi primiti dup’ aratarea ordinulut ‘prezidentului. In Procesul verbal al sedinfel, se va face vorbire de ordinul de arestare. In acelag sens sunt art. 209, 210—218 pr, ci din Transilvania, Legea s'a marginit a da judecdtorului mijloa- cele trebuitoare pentr a asigura executarea_ime- diaté a dispozitiunilor pe cari lear gasi potrivite in situafia data, referindu-se la tactul si prudenfa’ Iu si impunandi-i numai ca o regula generala, datoria de a cAuta mai intai sé impace lucrurile, printr'un avertisment pol Astfel, indaté ce se vor pro- duce in sedinfi sgomote sau migcdri, de natura sa turbure ori sa pericliteze linigtea generala, judeca- torul va avertiza pe provocatorii acestei turburari 19) G. G. Fleislen — Revista ,Dreptul” No.6.9. 11.13. 15: gi 17. 1887 este s4 pastreze 0 atitudine cuviincioast si va cauta sa-i aducd la respect, print’un cuvant bine ales. Daca justifia are putere de a lovi, ea nu are totusi dorinfa de a fi silitd sa-si arunce fulgerile, dupa cum se exprima, Rolland de Villargues, ie mulfumité atunci cénd poate sc-si asigure respectul cuvenit, fard desfdgurarea puterii sale strivitoare, wAceasti prevenire politicoas din partea prese- este asa de naturala, in cat, chiar daca fost prescrisa textual, in practiced, de sigur un judecdtor n’ar .recurge la rigoarea legii ina- te de a incerca sa linisteasca lucrurile printr’o ip- terventie conciliatoare, ,,Le Président ou le juge", 2ice Carnot, ,,ne doit pas négliger de donner I'a- vertissement avant que d'ordonner [expulsion tou- tes les fois qu'il prévoit que, par cette mesure de précaution, il pourra ramener le calme, les voies de rigueur ne devant étre employée qu'd la derniére extremité“, si Carré-Chauveau adaoga: il est ailleurs de la dignité du magistrat d'éviter toute précipitation, et il fera bien de ne prendre aucune mesure de rigueur, sans avoir essayé de la préve- nir par un avis indulgent’. Dac& ins’ cuvintele judecttorului nu vor avea efectul dorit atunci, el va ‘a fri intarziere dispozifiunile legii, caci pe- deapsa trebue si fie. ,prompta’ spre a fi eficace si 1 servi de exemplu, Astfel, cai —publicil” asistent va face sgomot, magistratul va intreba negresit pe turburator despre numele, pronumele, varsta, mese- tia si domiciliul lui, caci orice condamnare trebue sf fie nominala si individuala, si va redacta apoi, 63in sedin{a, un proces verbal, al carui dispozitiv i va pronunfa chiar in audienfa — c&ci e vorba de © condamnare, — si va inctedinfa apoi, atat pe in- divid cat si procesul verbal, unui agent al forfei publice, spre a duce pe recalcitrant la Parchet ; iar despre cele petrecute va face menfiune chiar in jur- nalul de gedinf& al procesului in care a intervenit incidentul, »Vustifia nu poate sé cedeze niciodaté ; ea trebue sd fie totdeauna triumfatoare, si odata ce Baseste necesar si ia o dispozifiune oare-care, exe- Cutarea acesteia nu poate s& atarne de capriciul sau de bunavoinfa unui individ, care, in asemenea: caz, de sigur, nici nu se poate presupune®. Daca excesul a fost comis de una- din parfile litigante, atunci pregedintele are facultatea ao in. departa din sala sau de a o amenda. A se vedea In acest sens gi disp. art. 298, si 299 — noul cod de procedura penala. Credem ca, in: orice caz, mai preferabil este s& se recurga intai_la_amendare, céci, inainte ca partea s& fie a- lungaté si deci pusa in imposibilitate de a se apiira, este mai prudent si mai util sa i se aplice 0 pena- litate baneasca, o masura mai bland’, care de cele mai multe oti va sfargi prin a readuce la simful re- alitafii pe acela care-si pierduse o clip’ cumpatul, In caz de nereusita, Judecata va recurge negresit, la celalalt mijloc pe care il pune la dispozitie legea spre a salva solemnitatea sedinfei. Sub acelag regim trebue cupringi si advocafii parfilor. Toate aceste procese verbale, si mai ales ace- 64 le de amendare, trebue si formeze un dosar deose- bit, caci partea pedopsita si nemulfumit& cu rigorile pregedintelui ar putea s& declare apel in contra lor la instanfa superioara, Incidentele de sedinfi vor constitui aga dar o cauza independent’, care recla- ma gsi dosarul ei deosebit, La’ judecatorii, toate masurile ce se iau si chiar pedepsele pe care judecatorul de ocol le pronunta sunt niste simple acte administrative, discretionare, sAvargite in ‘mod suveran, nu in virtutea calitafii de judector, ci, ca depozitar al puterii polifienesti, ca pazitor al ordinei publice in timpul audientei, ori de cate ori gaseste de cuviinfa s4 le aplice in interesul ordinei_ si al linistei sedinfei. Judecatorul pronunfand asemenea amenzi sau ordonand arestari, nu judecd, ci indeplineste oficiul politiei disciplinare. Altendu, que“, zice Curtea de Casatie franceza prin deciziunea din 26 lanuarie 1884, ,,l'usage de ce pouvoir n'est qu'une mesure de police, qu'elle n’e- xige aucun jugement, car il suffit, pour sa léga- lité et son exécution, qu'il en soit fait mention dans le proces verbal etc." Este necesar numai, ca ele sA fie constatate cu toate formele cerute, pro- nunfate in sedint& public’ si menfionate in procesul verbal al audientei respective. Pentru judecatoriile de ocol, unde cauzele sunt supuse judecafii unui singur judecator, atat mi- siunea judecatoreasca c&t si puterea polifieneasca se confunda, fireste, in persoana acestui magistrat i numai din spiritul si economia intregei legiuiri rezul- ta, cA aceasta din urm& potestate nu este decat personala. In acest sens exist un text categoric : 65Art. 80 legea jud. ocol care prevede: Parfile vor fi ascultate pe rand. Ele vor vorbi cu cuviinfa si respect Ja caz contrar judecatorul le va face observafiuni, si, neindreptandu-se, le va da afara sau va pronun{a contra lor amenda pana la 50 lei, afard de pedeapsa pentru ul- fraj, dact va fi cazul.~ In ceiace priveste insd Tribunalele, Curfile de Apel, Curtile cu Jurafi si Curtea de Casatie, care sunt compuse din mai mulfi judecdtori, din cari unul Prezideaza, puterea polifieneascd se concentreaz, exelusiv, in persoana acestuia. In asemenea cazuri, pe cind mi Teasca este exercitaté de Tribunal sau Curte in plenul ei, polifia gedinfei, este incredinfata prin lege numai presedintelui, ,ad personam*. Cui fi incumba sarcina de a menfine linigtea si ordinea in gedinta, de a lua masuri potrivite in acest scop, fara con- cursul celorlalfi judecatori, cari iinpreund cu dansul indeplinesc functiunea judecditoreasca, In acciagi or- dine de idel, putem cita si disp. procedurei civile din Transilvania, cu excepfia art. 213. Art. 210. In cazul turburarii mai grave a ordinei in special in cazul ofensrii membrilor instanfei, a adversaru lui sau a reprezentantului stu, a martorilor sau a exper- {ilor, pregedintetle poate pedepsi cu amenda pana Ja 200 lei persoanele cari nu iau parte la dezbateri cum si pe parfi, pe reprezentanfii lor, pe martorl si pe experti. Aceasta amenda are caracter penal flind transformabila in inchisoare. Articolele 210 si 211 pr. civ, Tr. nu se aplica fa~ {4 de advocafii cari iau parte la desbatere. Daca un asemenea advocat comite vreo turbu- rare, presedintele il poate _chema la_urdine, iar in caz de turburare mai grava, instanfa il poate pe- depsi cu amenda pani la 200 lei. 66 ~ Aproape de aceleasi privilegii se bucurd si ju- decatorul delegat de Tribunal sau Curte pentru vreo lucrare sau anchet& special’, fie la fafa lo- cului, fie oriunde se face in mod public o instruc- fiune judecatoreasca. Acest magistrat, reprezentand Tribunalul intreg, este logic s& fie investit cu ace- iasi autoritate in ceeace priveste poliia locului un- de isi indeplineste misiunea, Puterea represiva, pe care o exercita astfel ju- decatorul de pace sau presedintele complectului in- stanjei de judecata, isi gasegte aplicafiune de cate ori se produce in sala de audien{4 vreo dezordine sau ,sgomot® In aceasta privinfi ne vom permite a observa, ‘mai intai, c& nofiunea de ,dezordine* sau ,sgomot® este asa de vaga, incat nimeni nar” putea-o definl in mod precis si clar; de aceia legiui- torul s'a gi ferit de a o formula, ,Sgomotul", in sine, neinsofit de injurii gi loviri, constatarea si re- Presiunea Iui, sunt lasate cu totul la aprecierea gi discrefia pregedintelui si formeazd partea esential’ a polifiei de audienfa, care este condusa de dansul, dupa tactul siu suveran. Nofiunea de »Sgomot* constitue 0 bazd cu totul insuficienta pentru sta- bilireo caracterului ultragiator al injariilor si \o- Virilor ce se produc in sedinfé, Sgomotul, nu poate constitui un element caracteristic al ultrajului, nici nu poate servi de criteriu agravant pentru califica~ rea unui fapt pozitiv, intamplat in sedin{a. El este un fenomen sui generis“, care, de fapt, poate sa tie uneori precursorul unor excese, dar care nu are nicio coheren{a juridicd cu delictul subsecvent, alt- 67fel ar fi sd alunectm dela o simpli impreju- rare, inocenta in sine, la o turburare premeditata, la © rebeliune sau sedifiune, cari constitue grave infractiuni penale“, Ori, pentru caracterizarea ,sgomotului sau ~tumultului* intervine o apreciere personal’, indivi- duald, determinata de gradul de susceptibilitate al au- 2ului sau al nervilor observatorului. Aceasta impreju- rare vizeazi cazul in care e vorba numai de simpla atitudine a publicului din sala side opunerile la or- dinele pregedintelui. indata ins4 ce asemenea mani- festafiuni, lipsite de respect, ar degenera in agresiunt Girecte, fie in contra vreunei persoane din public, fie impotriva partilor, sau_a_ magistratului insusi, devin delicte de audienfa, si ies de sub exclusivul control al presedintelui, pentru a fi supuse sanctiu- nilor speciale ale legii, care investeste, din acest punct de vedere, pe judecatorii de Tribunale i Curti cu plenipotente speciale. Si nou! nostru cod de procedura penala sub Capitolul IH ,,Sedinfele si politia lor“ spune: Art. 297. Presedintele exercita polifia sedinfel, pu- tand lua masuri pentru menfinerea ordinet si solem: tatii sedinfei. La deschiderea sedinfei,el invitt publicul si pastreze Tinistea si ingrijeste de masurile necesare siguranfei, Acel ce este ascultat sau vorbeste instanfei, frebue sit stea in picioare, Sunt indepartaji din auditoriu cet nevarstnici si persoa- nele care s‘ar prezenta intr'o finuti necuviincioasi pen- tru solemnitatea instantei. Presedintele poate chema la ordine orice persoan& care turburd cursul dezbaterilor ori nesocoteste solemni- ftatea sau manifest’ aprobare sau dezaprobare, si dacd 68 fara rezultat, el poate soma aceasth itervente ramane f0r8rezalal Di pe cel vizat sd piriseasca sal fie scos din gedints. Justitia, aceast’ institufiune sublima, trebue sa griunde si oric4nd, suverand; si pluteasca in totdeauna pe deasupra tuturor pasiunilor st patil " omenesti si s& ramfni ferité de orice atingere i i june, spre a nu arfilors de orice profanafiun' ; i ann situatia ei dominant si caracterul cisco insi dresate instantelor jude- De aceea toate insultele a - ature insmomentul functionarii lor, In ocul si in timpul sedi trebue pedepsite, in . in timpul gedintei, 1 is mod ener i, cum zice F. Hélie, la j gic gi exemplar, caci, cw : . tice roit rester maitresse, sous ‘paine de deve Tesclave des parties". Force doit demeurer justice“ spune un vechiu adagiu. is Termenul ,sedinfa* sau ,audienfa® a fost ir git de citre Curtea de Casafie franceza, in gest Sens, : i dient, in - delict comis in sala de audie - i ae timp cand Curtea sau Tribunalul, suspen and sedinfa pentru un moment, s'a reas in ee mera de consiliu, fara ca sedinfa sa fie cats fe socotit ca savargit in sedinta. Legislatia noastrd wa consacrat aceast4 interpretare. Oricum, nan seam de imprejurarea ci faptul nu Sa pet st chiar sub ochii judecdtorilor si ca nit even we i edem, c ‘aut putut fi culese pe loc, credem, i it este ‘ga se dreseze numai cuvenitul proces-verbal $1 afacerea si fie trimist instanfei competinte Redaim cateva din expunerie doctrinare si ov futile jurisprudentiale referitoare la interpretarea 9 calificarea conflictelor de audienfa, fie, oriu 69Doctrina: 1.— Faptele care turbura audien| ) Unele care nu conslitue inf Uipsuri de respect fala de justitie+ care sunt nu pot fi de doug feluri ini, dar care sunt numai uri de respect, dor infrace nfractiuni de audienfa, fie infractiuni ordinare comise la idient@, Garraud Il, 1778, I~ Foptele care nu constitue infractt loase in orice allé parle, devin grave din fa dienfé gi adue administratianet ju Pe care Irebue sd 0 pdstreze (oli cei ce asista la oudienta: 8) semnele de aprobare sau parlilor. fie celor sustinute de prese: preldrilor, sau ordonanjelor judecitorest ©) sgomotul provocat in orice fel. Garraud, Il, 1197. ML. = Ord act de putere discrelionar pe care presediniele il indeplinesle sub rdspunderea sa si nu un ‘act de jurisdictiune, de unde consecinta 1) 06 acest act nu e precedal de concluziithile ministerulut public (contra ; J. Cl, art, 504 urm, Nr. 3) 2) ca nw esle susceplibil de nici 9 cale de atcc 3) ed aceste mésuri nu comport nicio procedar late, ed mu este necesar de a asculla nicio explicaliune, nicio ‘apdrares nici chiar dea dresa un proces verbal special despre linsa de respect care a molivat expulzarea sau areslarea, Garraud, UT, 1197. IV. — Ordipul de arestare pentru 24 or nicio formar cosa de arest, pe nicio cale si 4 violeze principiul superior al publicitati’ audienfei. Datoria sa este dea suspenda sau dea nu relua desbale rile decéit admiténd un public diferit care sd inlocuiased pe audi expluzai. Garrad, ill, 1181 Jurisprudente: cesta va consla- '8, lard a putea sa fa vreo alt masi all termen, cénd in complect aw va ‘aména judecala pent magistratal ultragiat 70 Procedura aceasta a fost insliuild de legiuitor 34 fie judecat eu gerantia ed judeeata ‘almostera de indignare ce poate crei al cor idecdilorese in exerci I. — Dispozitiunile art. 80 legea jud. col are La masurite de polite si resp nform art, 89 legea ind, ocol. Cas. I, 820 din 6 21 Mai 1911 re ordinea gi linislea in sal moment ce amenda previzuld de aces! tex! are fer disciplinar, judecata este faré drept de ap dictate prin art in cazul art in sedinta, si in a instant de judec Cas. Hl, 4514 din 6 Oct. 1930) | 20) Const. Rétescu gb N. Pavelescu — Codul de procedori ve: nla peg. 479 gh urm, maRolul Presedintelui in § 3. Administrarea probetor. Limitand materia probafiunilor numai ta cele care reclama 0 tehnicd oral mai minutioas’ si un- le sarcina pregediatelui este mai delicat si mai per- sonal, ne vom ocupa in special de metoda luarii interogatorului si a audierii martorilor. A) Interogatorul in materie civild. In ordinea probafiunilor ,interogatorul® ramane cheia de bolt’. Art. 228 pr. civ. rom. spune: Parfile vor fi intrebate per- sonal prin prezident asupra oricirei alte imprejurarl care poate lumina judecata. Procedura interogatorului are avantajul de a Pune fafa in fafa parfile, fara alte artifici. Punefi parfile fafa in fafé inaintea judecdtorului, zicea Bellot”; obligafi-le sé expue ele insile faptele in simplicitatea manierei lor; cere{i sé raspundé cu gura lor fair pregatire la intrebarile ce li se vor Pune; dacé socotifi ca e nevoe, intrebati-le separat si apoi confruntafi le, vefi vedea indaté norii risi- ) Bello! — Loi de procedute civile p. 64. V. G. Tateru Pree lentul Trib. in legislaia romana pag. 137) 72 pindu-se, faptele limpezindu-se, adevdrul araténdu- se la lumina zilei, pentru ca parfile in buna lor credinfa sé vada o interventie imparfialé pentru a se Impaca, fie pentru a se descoperi, prin patrun- derea judecdtorului, reaua credinfa a uneia dintre ele, din raspunsurilé ei evasive, din reticentele, contrazicerile si chiar din ticerea ei. Chiar daca prin unéle locuri se mai descopera sfatul advocatul Sau scoala jalbarulul, ramdne pentru justitie un camp destul de vast, in care adevarul si se poate ceti destul de clas, mai* ales si in sufletul interoga- In materie erogatorul administrandu- se de regula prin intervenfia si sub controlul par- lore mai usor de luat, pe cand in materie penal, ind in juc, pe langa interesul justifiei si ordinea interogatorului este mult m procedura penalé confine unele dispozitiuni categorice prin art 304 pet. 4 care la randul stu face trimitere la art. 214 care prevede: inuitul trebue sa fie Intrebat i fiunea de care este invinuit si trebue intrebat ce are de spus ia aptirarea sa. In raspuns se trec si inprejurail ce ii sunt favorabile.Art. 215. Nu se pot fatrebuinfa fafa de persoancle cercetate, violen{a, promistuni, indemnuri, ameninfari ori alte mijloace de constrangere, in scopul de a obtine mar- turisiri De asemenea este oprit de a determina pe un banuit si stivarseasca sau si termine 0 fapti penal cu scopul de a obfine indicii sau probe. Hvinuitul nu poate fi obligat sti rispunda despre im- brejurari asupra carora trebue si pastreze secretul impus de situajia sa de functionar, afara numai daca s'a obtinut incuviinfarea autoritayii respective. In penal, fiecare inculpat trebue ascultat sepa= rat. | se poate permite sa se uite la notifele lui scrise, inainte de a raspunde la unele intrebéiri complicate. Daca la intrebarea de vinovatie inculpatul ris- punde afirmativ, i-se va da posibilitatea ca in pri- vinfa starii faptului s& poata face o depunere ama unfit si s& poata arta imprejurarile ce-i sunt favorabile, Intrebarile vor fi puse dupa aceia pe cat este Cu puting’, in ordinea cronologica a faptelor $i in legatura cauzala de aga fel, ca lacunele marturisirii sale si fie intregite, contrazicerile lamurite gi sti Se arate toate datele ce sunt impotriva lui pentru @ se putea apara ia deplin’ cunostinta de cauzd. Dac& invocd fapte ori probe din care ar re zulta nevinovafia sa, sau ar prezenta culpabilitatea sa intr'o lumind mai favorabili, ele vor fi adminis- trate bine infeles, dacé prin invocarea lor nu se ur- mareste taraganarea procesului, ln cazul cand declara cd nu este vinovat, sau fu voeste s4 fact declarafiuni mai aménunfite a- Supra acuzarii ce i se aduce, precum si in cazul 74 cand simuleazd ca este surd, mut, idiot sau nebust si daca instanja se convinge din propria+i observa- fie sau prin experti, c& simuleaza, inculpatul trebue facut atent, cd purtarea sa nu impiedicd continua- Tea procedurei si cd eventual, singur se lipseste de mijloacele apararii Nu este permis, dupa cum arat& texto! art, 215, Pr. pen. a se intrebuinfa promisiuni, indemnuri, a- magiri, amenin{ari, violen{a ori siluiri, nici al obosi intenfionat prin interogatorii des repetate, la ore {arzii din noapte, sau in alt mod, pentru a-l fora sa facd marturisiri, Nu este permis de asemenea a pune inculpatului intrebari neprecise, cu mai multe infelesuri, intrebari, care-i intind 0 curs ori indica rAspunsul, sau cari amintesc drept recunoscut un fapt nerecunoscut, ori drept dovedit un fapt nedovedit, Pe cat este cu putinjé s& fie evitate acele in- {rebari cari cuprind in sine 0 imprejurare de fapt, care se poate constata numai rspunsul incu! Patului, In deosebi raspunsul la intrebarile refer'- toare la complici sau tainuitori trebue trecute din Cuvant in cuvant, in. procesul-verbal. Pentru a se stabili identitatea obiectelor care Sunt ia legatura cu infracfiunea, sau care servesc Ca dovezi contra inculpatului, el trebue mai intai Sa le descrie cu amanuntul, gi apoi sai fie aratate pentru a le recunoaste, iar dac& acele obiecte nu se pot aduce inaintea instanfei, inculpatul trebue Condus la fafa locului, unde se face reconstituirea faptului, Daca depunerea ulterioar’ a inculpalu'ui se a-pate dela cea anterioari trebue totdeauna intrebat supra motivulul abaterit sau revenitil confruntat cu un alt incul- daci sau facut depuneri gi daca aceasta contrazi= Inculpatul poate pat sau cu un martor, care Se contrazic esential,, ‘cere nu se poate Kimuri prin alt mijloc. Dorinta inculpatulul ca s# fie confruntat ot coautoral, sau cu un mrartot fn cursul desbaterilor Se va indeplini, fntrucdt nu intdmpind dificultati. $i chiar daca el recunoaste fapta Tneriminata trebue, tie regula, adunate gi celelalte probe de culpabili- tate. In cazul ednd inculpatul este surd, dar ste si crie se poate ca Intrebarile sd i se puns in scris; var daca este mut si stie si scrie, raspunsurile le va tin in seris, eventual le va serie singur In procesul verbal Daca nici astfel interogarea lui au Se poate face, pentru interpretarea intrebailor si & raispunst- rilor, se va aduce © persoan’ care se poate infe- lege cu el. Pentru instrucfia oral’ presedintele sau orci” magistrat trebue s& aida” un spirit de observatie foarte desvoltat. Interogatorul, ca sé dea reaultate pune, trebue si fie condus in aga fel, ca cel inter ogat si nu simt& saa si banuiasc3, atin’ cand flunecd spre mérturisirea cea sincera Metoda pentru a ajunge Ia rezultatele cele Mal rnultumitoare si pe care o recomanda cel mai ilug- tri psihologi, este, ca cel interogat st fie lsat, in primul moment sa expuna fiber fot ee stie asupra chestiunei_ce i sa pus, Dupa aceia se va starui, bari potrivite, si ex- dupa caz gtimprejarar, prin intrel lice ina plc inaverteiele sau omisiunile, In felul acesta, partes {aterogst dupa ce a fost. scoasi. eventual ai lien tnt, se va gési foarte dezorientata si in neputings de 2 mai lega informafiile intre ele, in cele din” ums, va sfarsi prin a marturisi adevara Dar ne ibdare, cat timp si cali cheltuialt de ner ent w a se alunge la acest rezultat? Nicio nu se desivargeste ins fara sucri 1 nu. se 4 suctificii iar pentru impartirea justifi : on " ei aceste sacrifi ia ir icii nu con- stitue nna ° “me recomandatiuni, ci elementare |. Fara ele Justitia nici nu meri : a ar merita_prestigi le care se bucura si nici rolul sau in lume. " c) Audierea martorului. sin problema cea mai grea si opera cea mai woe re tennis administrarii_probelor, dupa ogatorului, este audi i analiza individualitafii lor. ieee gatonier va a oe fi ascultat in parte, dupa ce intrebat de presedinte, mai intai, inte, mai intai, despre : numele, pronumele, etatea, piofesia si domiciliul, au, ae . rad eur din paifi gi in ce grad, daca se alte legaturi sau dugmanie cu una di parfi sau e interesat in eventual veo n cauzd suferind, eventual a , , Vr agus de pe urma infractiunei. Apoi va fi facut tent as importanfei jurimantului gi va fi invitat sa pant era dreapta pe cruce (daci fi ingdidue confe- Siunea) y va rept dup’ presedinte formula con 53 pr.pen: Jur pe sfanta cruce 7inaintea lui Dumnezeu, ca voi spune tot adevérul si cd nu voi ascunde nimic din ceca ce stiu" Textul spune mai departe Dupa prestarea juraimantului, judecatorul atrage aten- {iunea martorului ca este dator a marturisi adevarul curat 31 intreg, dupa buna stiinfa si pe constilfa si daci nu ar declara adevarul, s'ar face culpabil de delictul de marturie mincinoasa, Martorli fara confesiune declara pe onoare si consti- infa ca vor spune adevarul, Martorul, in tvate legiuirile si mai ales ta noi, care avem un mare procent de analfabefi, raméne Cel mai obigauit mod de probafiune in civil si de laformatie judiciara ta penal, Pe cat este inside frecvent ca mijloe de probatiune, pe atit este de criticat in coeficientul de credibilitate. Putem spune, ca in starea morala de astazi, martorul, ia loc si nsemneze o binefacere pentru justifie ca sA-i puna la indeniind mijloacele de tavestigatie pentru descope- rirea adevarului, a ajuns din contra, un mare pericol De aceea magistrafii, ori de cate ori sunt nevoifi si fecurga la acest mijloc de dovadi, trebue sa fie foarte precaufi gi sa analizeze cu mull& atenfiune mai intdi individualitatea martorului si apoi forma si confinutul depozitiel tui, DI. Profesor Radulescu-Motru, tratand despre »Psihologia martorului* serie: ,afirmarile facute Ge martori sunt bazate pe datele memoriei gi prin aceasta, departe de a corespunde exact realitati Memoria, departe de a avea vreo asemanare cu fixitatea, pe care o ofera placa fotografica, cu care lund” Psiholo- Biblioteca penteu lofi No. 773. pag $3 urma Radulescu-Motea prof, univ. .Adevar gi ‘tia mattorul mulfi, in mod gresit, 0 compara, oscileaza intre doud stari: intre uitare si falsificare. In memorie, majoritatea amintirilor se contopese unele cit altele : unele se intunecd pentru totdeauna, altele se incor- poreaz& celor de acelas fel si formeazd impreunt individualitafi noua, pufine mai rezist& curentului Si-gi pAstreazd natura neatins; de unde rezulta ca ascultarea tardiva a martorului constitue o si mai mare incertitudine“. La esorile memoriei trebue adaugate erorile Gatorite lucrarii inconstiente a rationamentului si imaginatiei cum sunt : sugestiunile, iluziunile, haluci- nafiunile de ordin sensorial, tendinfa de exagerare, lipsa de cultura, etc... De aceia totdeauna trebue confruntate, pe cat posibil, depozifiile martorilor, prin reconstituirea fap- tului. Cea mai importanté alterafie a adevirului, din partea martorului, provine din influenta cle- mentului sugestiv, in primul rind chiar de la acela care pune intrebarile, tarindu-I spre afirmarile pe care acesta le doreste. Martorul timid, saw intimidat de autoritatea intrebatorului, rispunde cum crede ca ar fi pe placul acestuia. Pentru evitarea suges- tiunilor, DI. Profesor Radulescu — Motru, recomanda ca martorul sé fie lasat, pe cat posibil, sA vorbeasea liber si nesilit Chiar daca ar exista posibilitati de receptivitate identice, cea ce este aproape imposibil, martorii.se deosebesc prin posibilitatile lor de exprimare, adica prin exteriorizarea inpresiilor. »Nu orice martor stie sa exprime ceea cein memorie, scrie D-sa mai departe, nu orice martor stie s4 se exprime in felul cum cere acel ce-l asculta. Aga sunt {arani nostri de pretutindeni, ,,Martorul incult, este stapanit de asocierile produse intre starile sale de constiinfa. Mintea sa este, pana la un punct, pasiva. Ea a inregistrat impresiunile in sirul in care ele sau prouus, le-a asociat gi le pastreaz’ tot astfel. Cand este sd le exprime, el nu poate sa Je dispue dupa un plan nou. Nu poate trece peste unele mai secundare pentru a veni la altele mai principale ; putina de alegere nu-i este dats. Mar- torul incult trebue s& se exprime cu aceiasi_pasivi- tate cu care au fost inregistrate si impresiunile, unele dupa altele. Ele vor veni s& se succeada, asa dupa cum s'au produs si au fost legate prin comuni- tate de timp si spafiu. Presedintele, sau cel ce asculié, trebue sé se supund acestei necesitafi psihologice. El trebue s astepte pana se des- fagoara, dela sine si pe rand, impresiunile ce au fost refinute pasiv de memoria povestitorului, Nu va tre- bui niciodaté sé intervind cu intrebari, caci in- trebarile silesc pe martorul incult sé se abaté de- la drumul mintal cunoscut lui si prin aceasta sé se rdtaceascd. Cu cat este lésat mai liber, mai nesilit, cu atét martorul este mai in masurd sd reproducd exact ceea ce stie. Cu cat intrebarile se grhmadese, cu alat sorfii de falsificare sporese. Omul cult poate sd-si dirijeze mai ugor cu vintele prin care se exprima, fiinded dirijeazé usor si infelesul acestor cuvinte. Alitmafiunile lui se re~ ferd la stari de constiinf’ apercepute voluntar. Omut incult, (in special faranul !) nu poate s&-si dirijeze cu- 8 vintele cu care se exprim, fiindet nu-si poate dirija nici ideile dela care acestea pornesc. Aper- cepfiunea lui este mai mult pasiv’. Un anchetator care cunoaste aceasta diferent’, va lisa pe martorul incult s4 se exprime in voia lui, fari a-l obosi cu multe intrebari sl fara s4-I oblige a raspunde ale- gand lucrurile mai importante, fiindcd de multe ori martorul nu este in masurA si fact o asa _alegere, Numai emul cult, cu o serioasa instrucfie stiinffica, Poate si-si stpaneasc’ asocierea stirilor de cons- tiinfa, in asa masurd ineat si raspunda precis si concis la intrebarile ce i se vor pune." Principiul liberei depozifii a martorului a fost adoptat si de noul nostru Cod de procedura penal’, cum rezulté din cuprinsul art. 154, care prevede: Martorul este lasat si declare dela sine tot ce stie ‘in cauza, dupa care, judec&torul si apoi partile, prin in- termediul judec&torului, pot s&-i pue intrebari. Alfi martori au simfurile imperfecte. Nu stiv aprecia bine distanfele in spafiu si duratele in timp. Un fapt ce se petrece la cafiva metri ei i apreciaza la sute de metri gi durata Iui, de la cAte~ va minute, Ta ceasuri intregi. De aci obligatiunea pregedintelui, de a proceda imediat la verificarea Perceptiilor martorului, mai ales in tmprejurari, in care aprecierea ,,timpului* si ,,spafiului” joacd un rol decisiv in reconstituirea faptului civil sau penal. Trebue s4 se mai stie de asemenea, cd repeziciunea evenimentelor face ca anvinuntele faptului s& fie incomplecte, si c& martorul obignueste si le com- plecteze prin imaginafie. Starile emotive, conteaza foarte mult in alte- rarea marturiilor, fie c& ele sunt produse de eveni- 8tmente grave si neprevazute cate provoaca frict, fie ca sunt rezultatul emofiunilor interioare, care reacti oneazi in mod dezordonat. Este iardsi un fapt des- tul de cunoscut, cd martorii au tendinfa de a exa- gera, de a adauga elementelor simple, povestiri si informafiuni fanteziste, simfind prin aceasta satisfac fia de a parea mai interesanfi si mai informati, Dar ceea ce merit’ un deosebit examen din partea presedintelui, gi in general a oricarui magis- trat anchetator, este aprecierea duratelor in timp, aprecierea zilelor, orelor, a direcfiunilor, canti- tatilor si dimensiunilor, care trebue verificate cu mare atenfiune, mai ales cand asemenea mérturi- siri ar avea 0 influenfa decisivé in rezolvarea unui proces. - Mai este o categerie de martori, cei mai multi si cei mai premejdiosi: martorii de rea credin{a, adevarata plag& a justifiei. Cauzele, care-i determina SA treaca sub tacere adevarul, s&-l ascunda, sil ocos leasc& sau sa-l denatureze intenfionat, sunt multiple, Intre acestea putem enumera: 1) femerea ca cel vi- zat ar putea si se razbune contra lor; 2) compro- miterea, ideea cA a figura ca martor’ pentru fapte petrecute in anumite imprejurari mai discrete, ar fi de natura si le atraga oprobiul societafii si astfel prefera st nege faptul; 3) simpatia, prietenia, afec- fiunea pot cauza deopotriva marturisirea mincinoasa, ca si sentimentele protivnice: rézbunarea, vechile dusmainii, rivalitafile ascunse, 4) Conruperea cu bani sau fagddueli de alt& natura e cauza cea mai frec- venta astizi a falgei marturii. 5) Pasiunea, usutinta si vanitatea, etc. enumeratia de mai sus fiind de sigur 82 incomplectd, de oarece sunt infinite cauzele care influenfeaza sinceritatea depozitiunii unui martor, Cum insi martorul mincinos gi de rea credinja are 0 psihologie aparte, orice magistrat si in special presedintele desbaterii va trebui si-si dea osteneala de a-l demasca, pentru a-t trimite, eventu: tea instanfelor represive, Tot, DI Profesor [&dulescu-Motru, preocupan. du-se de grava problem’ a psihologici martorului amincinos — spune:*” plata un martor de rea credinfa, care de fapt nu afirma Iwcruri mincinoase, dar ocoleste pe cat poate adevarul, aga incat anchetatorul este in eroare, Martorul se arata dispus svi tul justifiei, ins& informatiunile pe care nu au nicio legatura sau au nicio pentru cunoasterea faptului ce se cerceteaza. Rea sa credinfa el o imbraca in ascunde dupa paravant torul face digresiuni, ori se obstineaz’ sa ot cazul interogatorul nu duce la nici tal. Anchetatorul, pe cat se poate, incearca sa ving& indaratnicia martorului; terogatorul este suspendat pentru acea i. ceared a doua zi; acelag rezultat, Atunci torul renunfa, sau daca este nervos recurge la i idare, Cateodata inti grew si stal sfargeste ea cepe violenfa ? obignuite interogatorul aga dar se susp el au existé de loc, Din moment ce 18. 0p. itmartorului n’au nicio importanfa, ele se aban- doneazd. Unii anchetatori au chiar ca norma si le rezume in cAteva cuvinte, pentra a indeplini forma- litafile cerute de lege, dar, in fond, ei nu pun nici un pref pe dansele. Martorul a reusit si ascund& ceea ce voia si ascunda far si i se poatt aduce invinuirea de a fi martor mincinos. Anchetatorul i abandoneaza, desi adeseori impresia lui intima este ca a fost amagit. Dar ce avea si fact ? Constiinta lui este impacata, caci a incercat tot ce ti stain putinta*, »Fafa insé de martorul care nu se mulfu- meste sé ascundé adevirul, ci spune intenfionat neadevarul, adicé martorul de rea credinfa sunt mijloace de a:l demasca, Vorbirea fiecdrui individ este strict determinata de intreaga lui personalitate psihologic’. Fiecare are modul su particular de a se exprima, care se recunoaste usor, dup’ vocabularul intrebuinfat si dupa legatura frazei. Vorbirea este tot asa de ca- racteristicd pentru om, cum este si scrisul. Astfel fiind, depozifiunile false, invdfate pe din afaré de martor, sunt foarte usor de recunos- cut. Sau martorul invafaé depozifia pe din afara, fara si-gi dea oboseala de a o asimila felului stu de a se exprima si atunci depozifia contrasteaz’ cu res- tul vorbirei martorului gi este lesne de recunoscut ; sau, martorul este mai inteligent si incearcd si se exprime in stilul sau propriu, Atunci negresit, recu- noasterea este nai grea, imposibild ins’ nu, Ori- cata dibacle ar avea martorul, vorbirea care i-a fost insuflaté de o persoana straina, ramane totu: ~ Rg cu un caracter strain. Dac’ se intampld inst, sa fie mai_mulfi martori ia aceiasi categorie, adica mai mulfi martori dresafi pentru o anumita mar- turie, atunci opera de descoperire este foarte mult usurata, Frazele invafate raman tipice cu un carac- ter de asemanare dela unul la altul, pe cand restul depoziftilor se diferenfiaz’ dupa —_personalitatea psihologica a fiecdruia in parte. Anchetatorul nu are decat st compare depozitiile si va fi indata surprins de Yescoperirile pe care le va face. In depo- zifiile cele mai variate el va gasi ca povestirea unui anumit fapt, este tofdeauna redaté printr’o anumité intorsdturd de frazé, care este stereotipa de la martor la martor. O flexiune verbala, 0 con- juctiune, un acord cazual, etc., tradeazd origina, fiindca acestea iau un relief, prin uniforma lor re. petifiune. Am recunoscut dela inceput cA martorul S. depune fals), spunea un magistrat, cu ocaziunea unui proces la Curtea cu Juri din Craiova, numai dupa intrebuinfarea perfectului compus. Tofi ceilalfi martori consateni cu dansul, intrebuinfau perfectul simplu“, Ne-am ocupat de martorul de rea credinfa, ca- fe repeta lucruri invafate pe din afar. Sa trecem acum Ia cel ce minte din inifiativa sa proprie In aceasta privinfa tot Dl. Profesor Radulescu- Motru, scrie: ,Chiar si acei care se decid la o a- semenea fapta, simt c4 in viaja lor, imprejuracea prin care tree, e o imprejurare importanta. De aceia mai niciodaté martorul de rea credin{a nu merge nepregatit inaintea anchetatorului. El 24) Stan Emenuel — Investigajiunes Judiciaré — 1927 pag. 218, 85si aranjeaza din vreme discursul. Gandeste intrebarile, care i-se vor pune gi la rispunsurile, pe care el va trebui si le dea. Mai mult inca, — si de aci este pentru noi mult asteptatul experi- mentum crucis — el se géndeste si la tonalitatea afectivd, pe care va trebui sé si-o dea". Din aceasté preparafie pe care si-o da martoe rul, raman c&teva urme, pe care le poate ceti ace- la, care este deprins cu asemenea lectura. in adevar, cuvintele care vor compune raspun- le de ocazie, sunt in genere usor de ales si Un martor dibaciu n’are in aceasta privinta io teama, Teama lui mai mare este, cum sa-si compund figura, gestul, vocea, cur un cuvant, ce to- itate afectiva sa-si dea. C4ci negresit, nu orf cine are talentul imitajiunii teatrale, in aga grad, in cat, s4 se incread’ in ceea ce va aduce momentul poate binui, il pate confrunta. Un | poate tréida, In zadar cuvintele sunt ticluite din vreme, daca ele nu sunt sustinute si de o infatisare adecvaté. Omul care spune ade- varul, e linistit, e uneori chiar exuberant; in ori ce caz el nu tremura, nu-si prea alege cuvintele. Mar torul falg, prevede dificultafile si situafiunea ui de- licats, El trebue, sau s& invingd aceste dificult’, saul si renunfe marile false. Daca s'a decis faca afirmal s trebue si-si compuna si o infajigare potri intele ticluite nu sunt deajuns' »Rezultatul, din toata aceasta pregatire este, cd martorul se prezinté inaintea anchetatorului cu un aer prefacut, de sinceritate. El poarta 0 masca a 86. sentimental, care, — dupa parerea lui, — va a- juta la i ce vrea sa comunice Aceasta mascaé ins’ — ca toate mastile de altfel — nue potrivita numai sufletului sau, ci oriedrui suflet care ar vrea s& treacd drept sincer, Anche- tatorul inifiat va recunoaste intr’ insa lipsa de indi viduatitate. Infafisarea de sinceritate nu e tipic’, nu € teatrala. Infafisarea falsé a sinceritafit e ,tea- trald. Ea este constituita artificial, din memorie; este aga cum a creaut ritatea, dar nu cum este in realitate. De fapt, sin- ceritatea, are o infifisare personalé dupa cum este si sufletul care 0 manifesta. Infafisarea_sinceritatii, cand este real’, nu pre- ced actul insusi al sinceritafii, Martorul sincer n’are nevoe sa-si dea aerul de sinceritate inainte de a incepe depozitia. Acesta vine de la sine, impreund cu depozifia, Martorul de rea credin{a ins, comite totdeauna-gregala de a face sa fie precedat’ de- pozitia sa, de un aer fals de sinceritate. EY se stie banuit si de aceea preintémpind din vreme indo- iala_ce ar putea st se produca in mintea celui ce asculta. Cu bundvoinfé si atenfiune se poate a- junge, pe calea interogatorului, la momentul exact in care martorul a lasat sé-i scape, prin suprin- dere, gestul, miscarea, cuvéntul, care sd-l demaste. Am cautat si ma extind poate prea mult a- supra examenului psihologic al martorului incult, si de rea credinfa, cea ce s’ar parea c& depaseste ca- drul subiectului de fafa. Am facut ins digresiunea cu convingerea, ci acest examen trebue sa fie cunos- 87magistrat si om de drept, dat find, c& in raport cu scaderea moralitifii generale, proba cu martori, s'a depreciat astazi intr'atit incat e aproape disprefuité in fafa tuturor instanfelor judectitoresti si o- fera uneori cel mai rusinos spectacol de trafic de con- stiinfa. Aceasta pune justifia in cea mai grava pri- mejdie, in ce priveste cercetarea adevarului si im- piedicd, in consecinfa, 0 buna distribuire a dreptafii prima si mare datorie incumb& deci magis- trafilor cari conduc desbaterile : aceia de a se servi de datele psihologiei pentru a prinde si demasca pe martorii mincinogi gi de rea credinfa. . »Ca un judecdtor, scrie DI. Radulescu-Motru*) si far o pregatire psihologica’ special’, — ci prin simpla sa practica, — poate ajunge si observe fafa de martori regulile stabilite de noi mai sus, este posibil. Ba inca este foarte probabil. Dar aceasta posibilitate nu se intampla decét dupa o indelunga practicd. Pénd ce 0 asemenea indelunga practicd sd se formeze, judectitorul continua insé sd ju- dece, $i cei judecafi nu au posibilitatea sa revind pentru a fi judecafi din nou de el, mai tarziu, dupé ce practica s'a format. Erorile facute sunt ireparabile. Apoi stiinfa, in genere, are de scop si scurteze timpul de experienta, iar nu s&-I suprime cu desa- varsire, Numai acest scop il poate avea si psiho- Totodata, profesionistul de merit — cum magistratul trebue sé caute in sale vii- toare, Printre aceste motive, noi ii propunem pe a- cele oferite de studiul psihologiei". Presedintele va ingriji apoi ca procesul-verbal de sedinfa sa cuprinda in mod cat se poate de exact special recunoasterile inculpatului si declaray lor, iar asupra faptelor de o important decisiva acestea sa fie trecute din cuvant in cuvant, De- asemeni sa fie trecute toate fazele procedurii proba- torii din ong interogatorului pana la darea sentinfei, cum de altfel prevede explicit gi art. 318— 320 nowa pr. penala, § 4. Dictiune ingrijita. Ise cere pregedintelui desbaterii s4 aib’ o dicfiune ingrijitd, fiinde& nevoile oficiului sau ii im- pun sa vind in contact direct cu publicul sau cu impi . Publicul e impresionat de multe ori gi dupa chipul in care se exprim judecdtorul, Platon pretindea, cd poate sa judece pe un necunoscut d i. Vocea, spunea Q ian, nu trebuie sa fie nici profund’, nici groasa, nici spaimantatoare, nici dura aspra, nici prea voalata, nici prea puternica, ci fluidd si curgétoare. Vorbitorul trebue sa stie si-si varieze intona- iunile vocei, spre a castiga prin inflexiunile ei cat mai multe efecte asupra publicului care il asculta sia determina in saul mulfimii un curent favora- Se stie cd in cuvant exista o ,forfa%, care a fost divinizata. Biblia spune ca la inceput a fost 89pcuvantul*, luat, bine infeles, in confinutul sau de fort, care animeaz4 sufletele, Tofi marii conduca- tori ai popoarelor au fost buni cuvantatori. Recomandafiunile noastre in privinfa dictiunei se indreapta in special cdtre reprezentantii Ministe- rului Public, cari sustin oral, in fafa instanfelor, a- cuzarea publica Acestia trebue sé posede usurinfa de a vor bi, adicé puterea de a se exprima fara ezitari, fara a cauta cuvintele, punand la contribufie pe angi un eventual talent si o desavargitt suplefe a cuvaintulu Dictiunea magistratului trebue sa fie corecta, literard si bazatd pe logicd, adicd sa aiba pute- rea de a convinge, in sensul ci argumentele s& se succead intr’o inlantuire fireascé gi normalds Dialectica propiu zisé e recomandaté exclu- siv reprezentantilor Ministerului Public. Ori de citeori se pun intrebari parfilor la in= terogator, sau martorilor, pentru a se obfine de la ei anumite declarafiuni, intrebairile trebue formu- late cu mare preciziune gi cuvintele intrebuinfate sa fie pe infelesul lor. Fiecare cuvant si fie corect articulat si bine pronunfat, Toate defectele de pronunfare sunt pagubitoare pentru un magistrat, iar in ce priveste pe prege- dintele unei desbateri, el poate si se expuna la ri- dicol gi ilaritate, daca se manifest’ prin balbaiala, prin precipitarea intempestiva a cuvintelor, sat prin repetarea lor convulsiva si dezordonaté. Asemenea deiecte fac imposibilé conducerea unei desbateri, 90 chiar dact magistratul ar.avea in schimb toate ce- lelalte insugiri de ordin profesional si o cultura ge- nerala serioasa. Presedintele apoi trebue sé se acomodeze in vorbirea sa cu justifiabilii ce-i stau inainte, sd se coboare pe cat posibil la nivelul lor de infelegere spre @ le culege declarafiunile in mod cat mai fidel, astfel ca si solufia data pe baza unor a- semenea probe sd fie mai aproape de adevar In congecin{4, trebue sa se elimine in cursut desbaterilor, cAnd impricinafii fac parte din patura de jos, cuvintele prea literare, expresiunile tehnice si termenii stiinfifici consacrafi, ca: lizierd, litoral, scos din vigoare, extrédat, distanfa, esen{i, ilo metri, orizont, simulacru, etc. etc, ce dau nastere la mari neinfelegeri gi multé confuzie, in detrimen- tul justifie’ si ideei de drept. Se vor elimina din discufiuni, aluziile inde- cente expresiile cu infelesuri echivoce, trivialita- file, banalitafile si chiar cuvintele de spirit, daca solemnitatea sedinfei o impune. Aceasta nu inseam- na ins ci desbaterile vor trebui sa fie monotone, conduse cu rigiditate, de-o uniformitate adesea ex- asperanta, dimpotriva, se vor cultiva acele sclipi- toare momente de deserefire a frunfilor, cuvintele de duh, care aduc zAmbetul pe buze; dar totul va trebui si se menfind intr’o atmosfera de decenja respectuoasa, in care amabilitatea distantata va pas- tra mereu solemnitatea si majestatea justifiei. Glumele eftine, de un gust indoelnic, nu trebue s4 fie primite, nici debitate de Ja inaljimea scau- nului_ prezidential. a1De multe ori un spirit nepotrivit, sau o aluzie ironicd, ne la locul ei, poate si rineasca fie pe un advocat sau pe un magistrat si prin aceasta sa pro- voace conflicte regretabile intre magistrafi si ad- vocafi, mai multe chiar, decat ani indelungi de des- bateri gi pledoarii linistite, Magistratul, in orice situafiune ar fi, nu tre- bue si se joace cu sensibilitatea si irascibilitatea camenilor, deoarece el trebue sd fie nu numai un bun mnuitor de texte ci si un om binecrescut si cu educafie aleast, § 5. Studierea dosaretor. Am vazut din capitoalele precedente cat de grea si migaloasé este sarcina magistratului, care conduce desbaterea, Spre a fi complet orientat a- supra eventualelor contradicfii dintre declarafiunile de la interogator, dintre depozifille martorilor ete. el trebue s cunoasca piesele principale cuprinse tn dosar ca astfel s4 poata indruma probatoriul in de- plin& cunostinja de cauzd, spre o limpezire a con- tradictiilor, ca eliminand materialul de prisos s4 con- centreze numai faptele consistente, adicd pe cele apte de a conduce Ia solufia sigur. gi grabnica a procesului, Daca presedintele ar fi absolut necunoscator al pieselor din dosar si nu ar cunoaste macar infor- mativ stadiul in care se gases probele in momen- ul ajungerii cauzei la desbaterea publica, in acest 92 caz procesul ar infafisa soarta unui vas fard car- ma, batut de toate vanturile si izbit de toate valu- rile, mergand spre un naufragiu sigur. In lipsa unei directive inteliggnte si unitare, parfile vor incerca sa dirijeze ele cursul procesului, fiecare in sensul in- teresului sau. Aceasta este soarta oric&rui proces, cand pregedintele e in completa necunostinta de confinutul dosarului, Insasi ideea de justifie se com- promjte in acest fel, deoarece partea, care are in- teres si dispune de mai mult’ rea credinfi, va lua franele procesului, manevrand prin toate mijloacele permise si nepermise spre a-l duce la o solufie fi- nal gresit3, sau prin probe sicanatorii ar reusi s& temporizeze procesul pand la ruina gi desnddej- dea parti adverse Atat pregedintele cat si ceilalfi magistrafi ne- cunoscand de loc dosarele, nu se pot orienta in sedinf& asupra probatoriilor cerute sau a amandrilor solicitate, fiindu-le enorm de greu st verifice, intr’o scurta si fugitiva ochire, tot materialul adunat ani de-a-randul si la intervale mari, S’ar presupune cé operatia aceasta se poate indeplini fara nici un pre- judiciu in-camera de consiliu, suspendand un moment judecarea celorlatte procese. Aceasta este adevarat. Ins’ cei ce cunosce tehnica verificarii actelor, a proceselor verbale, a depoziiilor de martori, a sus- finerii parfilor etc, intr’un dosar de 200—300 pa- gini, dosar care a peregrinat cafiva ani prin grefe si arhive, isi dau seama, c& 0 asemenea operatie nu se poate face serios, sub presiune, in micul in= terval de timp rezervat deliberarilor, atunci cand zeci de procese, sute de parfi si martori, asteapta randul la sedin{&. Prin urmare, ceea ce se poate 93face ia camera de consiliu este un examen super- ficial. Prin aceasta se favorizeazi reaua credinf& a parfilor prin amanarinejustificate, de cele mai multe ori sicanatori Uni magistrafi susfin cd obligativitatea stu. dierii dosarelor, din partea presedintelui, ar fi o ma- suri vexatorie, cu atat mai mult cu cat nu exista yreo dispozifie legali sau regulamentara in acest sens. Este adevarat ci nu exist’ aceasté obligati« vitate, nici ia legea de organizare judecatoreasca, nici in regulamentul interior al instanfelor judecdtoresti Dar oare toate disporitiile de amanunt, care com- pun tehnica conducerii desbaterilor si a adminis- trarii probelor, pot fi trecute in legi sau regula~ mente ? Sunt reguli care trebue urmate si devin obligatorii din necesitate, fiind impuse de logica faptelor si rafiunea imprejurdrilor, Tot astfel, obligatia pe care u are presedintele de a cunoaste, cel putin informativ, dosarele, mai inainte de a veni in gedinfa publica, rezulta, ca consecinfa logic si necesara, din dreptul exclusiv ce i l'a acordat legea de a conduce singur desba- terile procesului, de a lua singur interogatoral piir- filor, de a pune intrebari, a face confruntiri, a as- culta martori si a le pune intrebari, in slargit de a lua orice dispozitiuni pe care le-ar crede necesare in vederea descoperitii adevarului. Ori, cum ar putea si-gi indeplineasca. in mod serios gi complet aceasta indatorire pregedintele instan- fein seuinfa publica fara sA stie ce piese sunt in do- sar, ce dispozitiuni au mai fost luate anterior, ce 04 declarafiuni au facut parfile sau martorii la diferite intervale in cursul procedurii; si cum ar putea s& con- duc& interogarea partilor si eventual a acuzatitor, daca nu ar sti despre ce fapte este vorba sii ce lamuriri si ceara. martorilor ? In sedinfa nu este timp de studiat — acol partile si advocatil vin s& se judece — presupundind ci materiatul primar in mare parte este cunoscut S'a mai ridicat obiectiunea ca presedintele, cu- nosefind dinainte dosarul, nu ar mai avea stapanirea de sine la desbaterea publica gi ar provoaca discutii con- tradictorii cu advocatii, cari in sprijinul cauzei_ lor ar susfine alte principii, provocand astfel un spectacol hu tocmai compatibil cu atmosfera desbaterilor judecitoresti. Este adevarat cd unii magistrati cand prezideazd, fie din nerabdare fie din spirit de con. trazicere sau cu intenfia de a corecta sustinerile advocafilor, parisese terenul unei neutralitati absn- lute si intervin in diseufiile dintre parti san dintre advocafi, ceea ce este absolut regretab In aceasta situafie, partile interesate, in dorinfa de a-si menfine pozifiile legale, infrunta pe magistratul imprudent, uneori agresiy, alteori destul de ironic. ca sa-l facd si se retraga umilit si jenat. De sigur nici prestigiul justitiei nu raniine neatins prin a ceasta. Dar oare interventiile imprudente in discutia parfilor au loc numai in cazul cand pregedintele cu- moaste dosarele? Ele se fac ori de cAteori presedintele nu are educafie profesional si nu cu- noagte regulile impuse rolului sau de arbitru al des. baterilor, indiferent dacé a cetit saw nu dosarele.Ar exista totusi un punet criticabil in cazul studierii dinainte a dosarelor si anume : magistratul, si-ar putea forma o convingere proprie, mai inainte de a se desbate complect procesul si avand o opi- nie deja formata, ar deveni ostil altor pareri gi ast- fel ar constitui 0 piedicd pentru rezolvarea justé a cauzei. In aceasta privinta stam intre dou’ concepfiuni: prima, care sustine c& magistratul nu trebue si cu» noascd in prealabil nimic din dosar. Conform aces- tei doctrine, ambele parfi trebue sa fie situate pe acelag plan cand ineepe si se oficieze distribuirea justitiei. Nici un normativ de conducere, nici un act cunoscut, ca s& nu existe o idee preconceput’ de natura a influenta dreapta judecaté si a ugura situafia unei parti din proces ia detrimentul celei- lalte. A doua tezi porneste de la premisa, c& ma- gistratul, mai inainte de a intra in desbaterea pro- cesului, trebue s& cunoascd in mod intim, nu numai starile de fapt, ci chiar s4 reflecteze asupra princi piilor de drept aplicabile cauzei, aceasta pentru a se feri procesul de surprinderi periculoase din partea partilor de rea credinfa, sau pentru a se evita so- lufii nestudiate si p&gubitoare. Fiecare din cele doua pareri, Iuate izolat si fara nici un control al faptelor, nu duce lao conclu- ie rationala. Prima, pacatueste printr’o total lips’ de orientare a presedintelui in materialul esenfial al dosarului, din care cauz’, acesta cateodata, va lisa conducerea probafiunei in seama parfilor gi, bine in- feles, in folosul celei mai diligente; in a doua ipo- teza, ideea preconceputa a magistratului ar face inutila 96 desbaterea publica, solufia procesului nuanjandu-se in mod anticipativ. Problema ins& nu se rezolva prin solufii extre- me. Faptul infafigeazA o linie mijlocie, pe care se afla situat adevarul, Sarcina presedintelui de a cu- noaste dosarele, trebue redus& numai la indatorirea de a lua cunostinfé in mod sumar despre continutul lor, mai inainte de sedinfa, astfel ca s& poata fi ca- lauzit in administrarea si conducerea probelor, dar fara s&-si angajeze opinia in solutia procesului, sau s& impieteze asupra ci. Un magistrat, care la prima tectura a unui do- sar isi formeaz’ o opinie si nu infelege so mai supund controlului partilor si discujiei publice cu o- cazia desbaterilor, denot’ o cultura juridicd incom- pleta, Linia de conduita mijlocie este aceea spre care trebue s4 seindrumeze magistrafii complectelor si in special presedintele desbaterii, cdci, datorita a- cestui normativ procesele s’ar judeca cu mai mare rapiditate, ar inceta abuzul amanérilor inutile sau capatate prin surprindere, iar solufiile proceselor ar fi, in ori ce caz, mai juste. 97. PARTEA Ii. CAPITOLUL 1. ADVOCATUL in § 1. Lumina nevoilor Justitiei de azi. Advocatul a devenit asttizi un factor important si aproape indispensabi Dreptul atingand forme abstracte, nu mai sta la indemana oricui. si m ales a profanilor. Acestia pot iatampina greutafi in obfinerea dreptafii lor, fiindeé nu cunose procedura prin ajutorul careia o pot afla. Advocatul nu mai este un indepartat auxiliar al i, ci mul plan al preocuparilor stiinfifice in tehnicei juridice, pe deoparte, pentru a apaira dreptul ce- tafenilor ; pe dealté parte pentru a ajuta justifia in Brelele solutiuni, pe care trebue si le dea. 99Din moment ce legislafiile moderne nu inga- duesc ca dreptatea si se impart exclusiv pe baza echitatii, ci in primul rand pe temeiul legii, magis- tratul, are un cadru limitat de principii bine orga- nizate, cari ti restrang campul de aplicafie la tex- tele scrise, ce sunt inst extrem de vaste, ca logic’ si interpretare, De aci nevoia colaborarii advocatuiui, El scoa- te, dup natura pricinei ce o apard, textul mort din paragrafele legii, i aduce la bari, peatru ca, in mod contradictoriu si la lumina zilei, prin desba- teri publice, si-i dea suflet si consisten{a. Viaja modern a devenit atat de complexa in cereri si satisfactiuni, a inmultit si a complicat-in aga masura raporturile dintre oameni, incat acestea nu mai pot fi guvernate de legile vechi in cadrul for- mulelor simpliste din codicile de acum o suta de ani, Organizatia politico-sociali a statelor, in gene- ral, schimbandu-si felurile, a deviat i spiritualitatea vechilor reguli consacrate care ne mai corespun- zand timpului, sau perimat, iar in locul lor s’au vit altele, In aceiasi masuri ,Dreptul", care urmd- reste fidel evolufia societafii, si-a schimbat funda- mental confinutul, tinzand spre forme de interpre- tare cAt mai superioare, in lumina eticei sociale $i a filosofiei, Dreptul a devenit o stiinté grea prin el insusi si in funcfiune de cultura general a epocei si a individului, fiindcd nu exist pe pamént nici un domeniu neatins de regulile dreptului, dup’ cum nu exist colf lipsit de atmosfera. Nevoile omului mo=- dern patrund in ambianfa dreptului, intocmai ca aerul atmosferic in plaméni, 100 § 2. Advocatura ca arta si profesiune. Rolul advocatului trebue privit sub cele dowd manifestiri ale sale: ca arta, si ca profesiune. In cadrul prezentei lucrari nu putem desvolta mai pe larg elemental ,arta* ci vom analiza numai cadrul profesional si acesta in limitele imediat corespun- zAtoare unei bune imparfiri a justifiei. Drepyil de aparare, din timpurile cele mai vechi, a fost considerat ca ceva sfant — si era recunos- cut ca 0 inalt’ favoare pentru ocrotirea’ celor che- mati in fafa justifiel, In timpurile noastre, nu numai ca acest drept e considerat ca legitim dar e chiar obligator in unele pricini aduse instanfelor jude- catoresti dup cum e necesarin chestiuni apartinnd autoritafilor administrative. Prin organizarea asisten- fel judiciare, apararea a devenit chiar o sarcind pu- blicd, prevazandu-se obligativitatea instanfelor de a inlesni apararea din oficiu si in mod gratuit, atunci cand impricinatul ar fi in neputinfa si si-o asigure prin mijloace proprii, Noul nostra Cod de procedura penal, mult mai avansat, a extins principial apardrii, ca dispozitie de ordine publica si in cursul instrucfiei penale, nu nu- mai la dezbaterile publice : Art. 79 prevede: Incu'patul are dreptul de afi asistat de aparator atat fn cursul instructiei, cat si in fata instantei de judecata. Aparatorul are dreptul sub pedeaps& de nulitate, sit asiste pe prevenit la confirmarea mandatulul de arestare, Ja cercetari la fafa locului, perchizifii si la ultimul in- terogator. In materie corectionala, prevenitul lipsit de mijloace 101Poate cere un apaiitor, iar j jar insta legate penta a se desemra " na an Rete criminala, acuzataltrebue 8 Hie infotdean- sal deapatoi lei sau de un apivator dn oft via gotta mai mull, prin art. 439 din acciag lege 28 seonta rep aparatorului ales, sau numit din , de a utiliza diferite cai de ‘ a atac in favo inulpata independent de dreptul acestufa, vem Siunee »aparaii* int'un stat organizat_ dee Sting @ obligatiune care inteeseaza ordinea publics . ra“ ca chemare si profesiune, s’ siune, s'a la um rang social foare important, ut ware eg ca »Justitiei fi este inchinata cea mai Tare parte din munca si apitudinie_profesionale ale advocatulul, din care caura s‘a nseut acea in aia veil lgtur intre barou si magistratura, am itufiuni publice find “celui ei Puse in slujba ‘cel mai inalt $i mai nobil id cal in alt 3 eal: 0 buna gi i partire a justitiei, SS re ine ore ome acela savantul D'Aguesseau, vorbind des- Pes ordnul advocafior, a putut sé zed, cu dept ew ail est aussi ancien que la magistrature, aus« si noble que la Vert i i nett lu, aussi nécéssaire que la fa trebue si ia masurite § 3, Indatoririle advocatulul ca auxiliar al Justitiei. | Pentru realizarea marilor justitiei advocafii, ca si magistra nor indatoriri de ordin etico-soci 102 comandamente ale ii, sunt supugi u- ial $i profesional, de a ciror indeplinire depinde, nu numai autoritatea Jor personala, dar si prestigiul instanfelor in preto- riul carora isi indeplinese misiunea. Plecdnd de la constatarea c& advocafii se stra duese neprecupefit in lupta pentru cercetarea si descoperirea adevarului, instangele vor ingadui sa se facd mereu apel la principiul liberta{ii desbaterilor, din care izvoraste insusi dreptul de aparare, inles- nind astfel posibilitafile Jor de a utiliza toate mir loacele permise de lege si de comandamantele mo- rale ale profesiunei, pentru ca acest adevar s& fie descoperit si pus in cumpana dreptaiii. Firese este aga dar, ca misiunea advocatului si fie destul de grea, Luptand cu ignoranfa gi lipsa de diligent’ a majoritafii oamenilor, cari_ nu cunosc logite; cu reaua credinf’, pretutindent instapanita in acest secol de teribil materialism; cu imoralitatea martorilor; cu probele incdtusate de dispozitiuni a- deseori incallcite, izbite de un formalism procedural excesiv; dpoi cu instabilitatea legilor gi schimbarea jn rau a moravurilor, advocatul trebue s& fie un luptitor vegnic treaz si oricand la datorie, pentru a apara neinfricat dreptatea clientului sau, nu nu- mai de violenfa gi incdlcarea ei din partea adver- sarului dar uneori chiar de ignoranfa sau lipsa de experienfa a judecdtorului, ceea ce-i cu mult mai primejdios. De ce am ascunde un adevar, care e cunos- cut de toata lumea si se impune evident constata- Tilor noastre ¢4, uneori, pe scaunul de judecata se gasesc magistrafi, cari nefiind indeajuns luminafi, sau suficient limuriti asupra cardrilor aga de incur- 103.cate ale dreptafii, ar putea s’o imparta dupa cri- teri foarte hazardate sau dupa simple impresiuni de circumstanfa ? Un obstacol serios in calea justi- fiei este uneori, dupa cum am spus, si lips de ex- perienfa a unor magistrafi, cirora li se acorda drep- tul de a judeca, dupa un stagiu de 4—5 luni, ab- solut insuficient pentru a forma deplin un judecator. Magistratul nu este si nici nu trebue s& fie socotit ca un ,supra-om*, si deci nu-i scutit de critici, dar nici advocatul nu trebuie si presupun ca in orice proces pierdut, se gaseste deficienfa judecatorului, iar nu absenfa dreptului sau. § 4. Conditiile unei bune pledoarii. Unii maestri ai barei, cred indestulatoare ur matoarele condifiuni ale unei bune pledoarii: 1. 0 simpla indicayiune a chestiunii de judecat; 2. con- siderafiuni generale foarte succinte; 3. amintirea principiilor, cu deducerea consecinfelor lor; 4, ex- punerea in scurt a faptelor; 5. discufia si combata- ea obiectiunilor secundare inainte de a ajunge la cea mai principal; 6. enumerarea mijloacelor in ordi- nea lor crescind’; demonstrafia prin motivele de a decide, neglijand pe cele accesorii, si 7, con- cluzia*). Condifiunile de mai sus, s’ar putea si for- meze baza unei viitoare metode pentru disciplina pledoariilor sub raportul educafiei profesionale, in general, dar in ce priveste cazurile speciale — ple- 26) V. G. Taliaru op. cil. pag. 125. 104 doariile rman opere cu caracter personal exprimand fidel: still, capacitatea gi temperamentul fiectirui advocat. Prin urmare ne vom sili s& aratim in cadrul studiului de fafa numai indatoririle advocatilor cari isvorase din prestarea oficiului lor in distribuirea justifiei., Prima cerinfa este si fie demn gi obiectiv in aparare. 2. SA se menfind in cadrul strict al 0 biectului pricinei si 3. Aceasta sa o faci in limita timpului absolut necesar; deoarece, pe cat de legi- tim e dreptul unuia la o buna aparare, pe atat de nelegitim devine acest drept cand suprima _posibili tatea de aparare a altuia, deopotriva indreptitit si se impartaseascai de binefacerile justifiei, Cand advocatul depaseste cadrul discufiilor inalte sau se preteaz’ la atitudini de natura si Stirbeasca solemnitatea gi prestigiul instante’, zu! de libertate degenerand in abuz trebue sa fie ree primat. Atunci interventia pregedintelui instanfei este imperios ceruta. Pe de alla parte, daca apararea_advocatului in loc s4 imbrafigeze cadrul strict timitat al obice- tului pricinei, in loc sa se margineasci de a des. volta elementele de fapt principiile de drept, cari se degajeazi in mod necesar din ambiana cauzei sale, ar aduce in discufie fapte si principii cu totul straine de natura pricinei, de sigur. — li- bertatea pledoariilor, interpretata in acest sens, ar duce la rezultatul direct contrar rafiunei si spiritu- lui legei: reaua credinfé si sicana ar fi ridicate la rangul unor mijloace leale de lupta. 105,§ 5. Presedintele sl abuzul de libertate , al cuvantului. Magistratul de azi nu este propriu a un Spee tator, misiunea lui nu este numai sd asculte tee si judece, De aci necesitatea de a orice ine despre ce este vorba in proces. Nu tot aura pi cinile sunt simple, si, Misand la sarte lente de drept, nuanfele in fapt sunt catear ae tat de delicate, neat mumaiagerimea dem He es gistratului poate sé distinga adevarata situa ea acestea, judecditorul astizi este grabit, deoarece o mulfime de procese estan sola nea lui, El nu are dar timpul necesar a a we te digresiunile, mai mult sau mai putin eae advocatului, gi este foarte _mulfumit e ‘ . eS scurtd pledoarie, a putut infelege pricin et use uite apoi un lucru, si anume, a indeca- torul nu are 0 misiune accidentalé si (58 eb siegi Indeplineasca 2ilnic oficiul, Di sosstd caus pe de o parte, dobandeste o oarecare exper care-i permite a pricepe repede si 5 eae ane voe de lungi desvoltari, iar pe de al pat * Ta aceasta este un mare inconvenient, on ee w ascultand mereu la procese, ajunge i ot mee saturafie gi de aceia sdu_ ine’ ‘a lungilor pledoarii. or eats aceste considerafiuni trebue st “anh a in vedere si advocatul, cand se prezinti M canoae de aceia toaté lumea este de acord a te, cd prima calitate ce i se cere este preciziunea Si claritatea. Fraza_pompoasa, gesticulafia, atrag negresit suftagiile auditorilor ; dar constituese ade. Sea un adevarat chin pentru judecatori si pentru ne~ horocitil Impricinafi care-si asteapid 1andul, Negre Sif, nu vrem sd spunem, c& rulul unui advocat star reduce astfel numai la o searbada expunere a pro- Cesului ; ti sunt si lui permise orecari digresiuni sau incidente, cari aty avantajul de a mai repausa putin mintea magistratului in mijlocul destisuraritor se- rioase, adesea oti obositoare, dar cu o singurd con. ditiune; s& nu cada in deciamatie. Un paradox, un Cuvant de spirit in mijlocul unei pleodarii, poate s& Produc un efect minunat ; din potriva spiritul for= fat cdutarea lui cu sau fara rost, constitue 0 ade- Varaté tortura pentru bietul judecator, condamnat sA asculte, Am citit odata o frumoasa comparafie, care ex= prima admirabil sensul unei pleodarii redusd la o- biect Se arata, ¢& procesul e ca o scdndurd subfire in mijlocul careia se afla un cuiu. Cuiul este obiec- tul procesului. Avocatul primeste un ciocan pentru a lovi cuiul dar cei mai mulfi_ se mulfumese sa lor veasc in scdndur’, fri nici un folos, producand Humai 0 larma asuraitoare. Adevaratul mestesug sta insé in a nimeri cuiul, si meritul cel mare il are acela, care ajunge la acest rezultat cu cat mai puting larma, Am avut si noi asa zise procese celebre, Tin zile intregi, desi nu s'ar conveni s4 ocupe nici ma. caro sedinf’, Negresit nu vrem sa spunem, ca avo-catul nu trebue 4 vorbeascé mult, niciodata, caci sunt pricini, cari reclam& lungi desvoltari; parerea noastra este ci el nu trebue s&spund de cat ceea ce este absolut necesar pentru trebuinfa cauzei Si, ca obligafiune corelativa, dacd putem si ne exprimam astiel, judecdtorul nu este dator sa asculte totdeauna pe avocat cind depaseste aceasta limita, i accelerarea § 6. Pledoariile prea lungi § judecatitor. Cand am preconizat ci advocatul pentru pro~ movarea interesului parfii ce o reprezinta si ajutora- rea justifiel ta descoperivea adevairulu, poate sé in- da discufiile, pand la cele mai putin perceptibile imite ale probatiunei, am infeles desigur ca el s& exercite un drept sfant, a carui normala functiune nu trebue nici oprité nici stingherita; dar nimeni mu a infeles, ca din exercifiul acestui drept s4 se cree- ze, sub diferite pretexte, mijloace de sabotare a justifiel gi de sicanare a parfii adverse. Aceasta ar fi o impietate fafi de marea si generoasa idee a libertafii_pledoariilor. E greu, dact nu chiar imposibil, s& se impuna anumite limite coavenfionale pe baza carora sa se fixeze durata maxima a unei pledoarii, fara ca prin aceasta, sd se ating valoarea unei bune gi desavargite apirari, Ua maxim de durata, in mod general, nu se poate reglementa, Rezulta dar, c& asupra duratei pledoariilor are a 108 se pronunfa factorul principal: aprecierea, alat din partea advocatului cat si din partea pregedintelui Aici este punctul nevralgic al intregei chestiuni. Advocatul, care isi di seam’ de rolul sau, treiue si se integreze in mod fericit si armonic in obligatiunea suprema a tuturor celor chemati a parti justifia, . fcdnd-o s& fie nu numai buna; dar si prompt. Cu chipul acesta el, fara nici o con- strangere, isi va limita apararea exclusiv la ceia ce este strict util camei,o va face sa fie concisa si concludent’ faré vreun sacrificiu pentru sine si cauza pe care o apara, Astfel s'ar rapi mai putin timp instantei, listndu-i posibilitatea si accelereze mersul procedurei gi in alte judectti. Tinuta con- trarie duce, cu voe sau far voe, la sabotarea justi fiei, ceia ce infrange disciplina legilor si a regulelor unei bune conduite profesionale. Nu e nevoe sé mai accentuim ca, in prezent, exist un puternic curent ostil pledoariilor intermi- nabile, cari ocupa de cele mai multe ori zeci de sedinfe ia mod inutil, pentru afaceri de minima im- portanfa, doar ca amuzament pentru galerie, in timp ce durata sedinfelor, destul de scurt, se mai imparte intre deliberari si celelalte Iucrari ale camerii de consiliu, Ramidne astfel in suferint’ marea majoritate a impricinafilor seriosi, cari bat zeci de ani sedrile Tribunalelor si Curfilor de Apel pentru a-si salva onorea gi averea, far a reugi si le vind randul la judecata din cauza ,,continudrilor®, care uneori de- vin adevarate intreceri de retorica La aceasta pagubitoare stare de lueruri contri- bue si unele instante judecatoresti prin aceea, c& 109scordé cu o concesivitate adeseori vinovata liberta- tea discufiilor si pledoariilor, pana la abuz, Parfile de rea credinfa gasese astfel un mijloc lesnicios de a taragaina i prelungi mersul proceselor un timp dise Proportionat de lung. Asemenea procese congestio- hneaza lucratile instanfelor jadecatoresti si rapesc pe judecatori de la alte preocupari mai folositoare Daca este adevarat, ci oralitatea desbaterilor € forma cea mai potrivité cu spiritul si moravurile unei societafi libere si democrate, tot atat de ade- varal este c& aceasta oralitate nu trebue impinsé la exces, Oralitatea puré, dupa cum am mai spus ine tr'un capitol anterior, este criticata si de D-l, Hero- Vanu, fiindea are neajunsul de a supune judecata la © prea mare influen{a a impresiunilor gi la dominafia aveseori fascinanta a cuviintului. In desbaterile orale, Gacd n’ar interveni spiritul critic al presedintelui, Procesele ar deveni uneori o lupta in care izbanda ar putea fi de partea celui mai abil si mai bine Pregatit si prin urmare numai o oralitate bine dis- Ciplinata asigura ,triumful unei bune justifii“, Deci, daca presedintele constatand, cé aparato- Tul paraseste cadrul procesului, sau d4 obiectului pricinii o extensiune cu total disproporfionata, tre- bue si-I cheme la ordine spre a evita confuziile gi pierderea de timp, Cand discufiunea se refera la Principiile de drept aplicabile cauzei, atunci proble- ma extinderii discufiunilor devine mai complicata: In aceasta ipotezd, fiind greu de deosebit cu Preciziune adevarata linie desparjitoare intre princi- piile de aplicat cauzei si cele streine acesteia, ati- 110 tudinea presedintelui trebue si fie mai circumspecta, caci, reducdnd discutia asupra unor principii, s‘ar intreziri opiniile sale cu privire la speti, opinii, ce ar putea si fie gresite, Presedintele trebue sa evite orice situafie, in Taport cu parfile sau advocafii, care lear ardta. insu- ficient pregatit ia ce priveste cunostinfele juridice sau ar “infaitisa ca lipsit de tact si obiectivitate Totul st& in perspicacitatea si bunul simf, din Partea advocagilor, in calitafile de conductor din partea presedintelui Acesta e chemat in primul rand sa procedeze Cu tact, ca nu cumva, prin interventia sa inoportuna, Prin oprirea cuvantului apararii, sa ating’ principiile de oralitate si egalitate, garanfii supreme ale unei bune impartiri a justitie Un bun judecator, scrie Di. Herovanu, va gasi intotdeauna in spiritul de dreptate gi in experienta Sa, mijlocul de a conduce instrucfia si dezbaterile in aga fel incat, inliturand sicana si abuzul, si nu poata fi niciodata invinuit de partinire) E necesar si revenim iardsi asupra_principiul neintervenfiei judecatorului in Iupta dintre parti, Cre- dem ca rolul sau de arbitrue mai compatibil cu no: fiunea de justifie, deoarece prin interventia sa uneori atinge principiul egalitajii pZifilor oferind uneia 0 participatie personal greu de definit, dar care poate lua aspectul unei pirtiniri vizibile, De aceia, pregedintele trebuie sd se supund celei mai severe autocritici si st intervin’, la mo- 27) E, Herovenu op. cil litmentul oportun, pentru a cugetaté si bine cnmpanita, Sunt de altfel anumite garanfii_prevazute in procedura civil, dup cari, in cazul cand instanfa este complet fuminaté asupra natutii afacerii, a Probelor administrate si a principiilor pe aplicat, poate sd opreasc continuarea pledoariilor si, dupa conclizii sumare, si dispuna inchiderea desbateritor. Masura este foarte utila, pentrucd ofera posibi- liti instanfelor de judecata si, crufe timpul cel mai prefios al gedinfelor gi le ajuta in opera de accele- rare a judecafilor. In nici un caz restrictia aceasta nu trebuie sd fie vexatorie gi luata mai inainte ca toate elementele de fapt si de drept ale cauzei, si fie adunate in mod complet gi fafa de ambele parti din proce mpune decizia sa, adane Aci este locul s& desprindem o latura mai as- cunsa a profesiunei de advocat si anume aceea, care are contigenfe si cu justifia si cu o psihologia clientului, Advocatul prestand un serviciu in favoa~ fea unei parfi, are dreptul la o remunerafie in rae port cu valoarea afacerii si importanfa serviciilor prestate. Dar sunt’cazuri cand advocatul nu mai pledeaz& in proces pentru apararea cauzei, care-i Socotita castigata de mai ‘nainte, fie datorité unor vicii de forma, esentiale, fie din cauza_tardivitafii etc., aga c& discutia publica s'ar putea reduce la 2—3 propozitiuni si ia 0 micd verificare de acte din partea instanfei; desvoltarea de principii sau o pledoarie mai substanfiala fiind inutile pentru solufia cauzei, Cu toate acestea, atunci mai ales, cand clientut 12 este prezent tn instanfa, advocatul, simte nevoia de a rosti o pledoarie de oarecare proporfie — spre a Infaifiga clientului, intr’o forma aparenta, munca sa gi astfel s& evidentieze in ochii acestuia legitimi- tatea onorarului sau Psihologia simplist’ a majoritatii_ justifiabililor dar mai ales a clienfilor cu o cultura redusé este apté nufnai pentru perceperea unor raporturi intui-~ tive. Asemenea clienfi nu pot aprecia valoarea mun- cii intelectuale a unui profesionist. Advocatul intr’o asemenea sittaie — dandu-si seama de delicatefa situafiei, pledeaz pentru salvarea onorarului gi nu pentru instanfa. Credem ca nu este nimic imoral si nedemn in aceasti posturi a advocatului, din moment ce ¢ le- gitimat’ de dreptul sau la existenfa si se bazeazd psihologia comuna a multimei, care in ignoranta ei, masoaré capacitatea si importanta advocatului, nu dupa spiritul su juridic gi puterea sa de se zare, ci dup’ unele semne aparente, dintre cari ,vor~ birea“ este cea mai impresionanta gi convingitoare. Sunt mulfi impricinati cari, pierzdnd chiar pro- cesele sau suferind condamnafiuni destul de severe, nu se impresioneazi ci se resemneaza gi se mangie la gandul c& au fost bine si eroic aparafi. Instanfa este finut’ s& aprecieze asemenea ca- zuri si s& tolereze, cu oarecare bundvointa, situa- fia delicat’ a advocatului care, prins intre coman- damentele profesiunei, si intre dreptul sau ta viat’, se angajeaz’ pe fagagul unei pledoarii de circum- stanfa, numai pentru nevoia de a-si apara onora~ rul, 113§ 7. Dialogurile si conflictele de audienta. i se mai recomanda apoi, sa evite le personale cu advocafii sau eu desbaterilor prin dialoguri, intre- tuperi repetate, elc., nu duce la nici un rezultat bun. Mai i feruperea cuvantarii este 0 mi- sura nedelicata si foarte iritanté. Ea poate sa tur dure cursivitatea pledoariei, sau s& rastoarne pla- nul de sistematizare al apardi intreruperea i este si de o proasta calitate, se poate resirange asupra presedintelui printy’o riposta usturatoare care sa-l dezarmeze gi si-I umileasca ia fata publicului Dialogul nu-i recomandat si pentru considerafia ca se angajeazd_intre dou& persoane, cu roluri ab- Solut diferite si in situafiuni cu totul contrarii, Ad- Vocatul urmareste sa convinga instanfa asupra drep- Atli cauzei ce o apara sia principiilor ce le su tine; presedintele, are dreptul de a primi sau tnla- ura aceasta aparare, inst numai cu ocazia dai sentingei ainte nu-i este ingaduit s& supuna pe advocat, in public, la un exemen critic asupra Cunostinfelor sale juridice sau asupra principiilor ce el sustine, nici sil combata in parerile sale, finde’ prin aceasta ii atinge prestigiul fafa de colegi si-l coboara grav incony gi autoritatea a te ori din aceasta cauza se in- le, in jurul unor chestiuni de le deslinjuese pasiunile si lupta a drept, contradic| 14 lunecata pe acest povarnis, nu mai fine seama de nicio convenienta Solemnitatea sedinfei dispare in vacarm. Si ceea ce este si mai trist, asemenea scene, de cele mai multe oti, scot la ivealé ignoranfa _pregedinte- lui, ca magistrat, si nepregatirea sa profesionala, ca drumator al desbaterilor, lipsuri, care in alte cazuri s‘ar fi stuanfat mai discret gi ar fi fost cunoscute de un numar mai resirans de cetafeni § 8, Advocatul in critica profesional. Ca incheere, redim mai jos — partile prin pale din discursul finut de fostul decan al baroului din Paris Durier (1887) asupra calitatilor ce trebue s& intruneascd 0 bund pledoarie, »Studiul serios al afacerilor nu trebue negli- jat niciodata. Vorbele goale si pompoase, eloc- venfa cu orice pref, trebue _alungate din pledoa- riile judecdtoresti, care au menirea sd cerceteze si sd fixeze adevarul. Asa cd ele vor tinde mai cu seamd [a limpezirea pricinilor deduse inaintea Justifie’. Advocatul datoreaza clienfilor sai o mare cre- dinfa si este obligat la un studiu constiincios gi pro- fund al proceselor ce ise incredinfeaza, Nu-si face datoria dac& nu pune atenfiunea cuvenita pentru cauza lor. Nimic nu scuteste de aceasta munca, nici re- peziciunea infelegerei, nici facilitatea vorbirei. Faci- litatea_e&te ingelatoare. Studiafi bine procesele cand M15vd vin, si vefi avea totdeauna dacd meritafi sé avefi ; cdici interesul impricinafilor este prevézator si stie unde sé se adreseze. Fixafi-va in minte cea ce trebue si ceea ce vrefi si spunefi; numai dupa aceasta laborioas4 preparafiune putefi s4 intrebuin- {afi cu folos celelalte dispozitiuni raturale“. Si cum am mai spus : »Nu pledafi-ca niste retori. Nu vd inchipuifi ca judecdtorul sade pe scaun pentru a asista la succesele voastre oratorice sau pentru a va de- cerne premii. El asteapti de la voi cunostinfa exact’ a chestiunii deferita si temeiurile hota rirei sale. Negresit, un judecator poate fi rau im- presionat de incorectiunile si vulgaritatea” limbajului unui advocat sau de greutatea si lungimea fraz el asculta mai cu placere cand i se vorbeste bine sau cand asisti la o intrecere cu adevarat oratorica ; dar aceasté bund impresie exist numai cénd ceea ce se spune bine, este tocmai aceia ce trebue sd se spund si cénd sentimentul ce ne domind'se po- triveste cu situafiunea. Independenfa caracterului nu trebue sd des- fiinfeze moderafiunea, ce se impune celui care pledeaza. Independenfa este cel mai important pri al profesiunei noastre, constituind con esentiali; advocatul trebue si fie liber. trebue s&-1 opreasca nici si-l intimideze in apararea unei cauze pe care o crede dreapti. Dar indepen- denfa nu exclude moderafiunea, din contra, ea igi giiseste intr'insa baza cea bun’. Nu frebue sé ui- tam respectul ce datoréim magistraturei. Noi sun- 116 imic nu, fem auxiliarti sai, oficiul nostru se exercité sub autoritatea sa. Advocatul care se depdrteazd de deferenfa prescrisd de legile si regulele noastre, comite 0 gresalé profesionald din cele mai grave. El isi compromite caracterul. Nerecunoscénd drep- turile judecdtorului, el nu mai poate pretinde res- pectarea,drepturilor sale, Procedénd astfel, advo- catul se preocupdé mai mult de efectul personal pe care sperd sd-l tragd dintr'o atitudine, al cérui eroism il exagereazd, fara sd-si dea socoteala de interesul cauzei si de nenorocitul sau client. Moderatiunea, in cuvinte este necesard si in raporturile advocatului cu adversarii sai. El nu este chemat si invenineze neinfelegerile si urile, ce exist’ adesea intre pari. Ferifi-va de asemenea de excesele de cuvinte contra pdrfii adverse. Procesele sunt teribile. Secre- tele cele mai grave si intimitatile cele mai misterioase se descopere cu aceast’ ocaziune. SA nu mai agra- vam trista. condifiune a impricinafilor adresandu-le fara nevoe cuvinte aspre. SA ne pazim, cAt se poate, de acele calificari injurioase, pe care de pe atunci le numea Racine ,,podoaba fireascd a proceselor“ Sa fim totdeauna energici, pentru a demasca frauda sia vesteji improbitatea; dar, sé n’o uitém, noi suntem facufi, pentru ca neinfelegerile dintre oa~ meni sa fie explicate cu liniste si discutate cu voinfa.” Redain si alte aprecieri autorizate in ce priveste modu! de a pleda al advocafilor,” 28) Revisla .Dreptul” anul 1891 No. 8. 20) M. P. Fabresueltes. op. elt. pos. 452. 17Care-i scopul pledoariei? De a face pe judeca- tor sd infeleaga pricina: deci i trebue claritate. " Judecatorul este insarcinat gi cu alte afaceri de rezolvat: deci it trebue concisiune. Forfat sa asculte in fiecare zi, ore intiegi, ma- gistratul cere ca pledoaria si mul faci sa sufere prea mult; frebue deci ca ea sd fie variata si cu masui a. Evaziunile nu-l impresioneaza pe advocatul trebue sd simplifice pe cat posibi tiunea, reducénd-o la ceea ce este esenfial. agistrat, deci ches- 118 . PARTEA IV. . Formarea elitei magistraturei si legile de organizare judecdtoreasca. CAPITOLUL I. Presedintele - ca § 1. Pregitire juridie’ — spirit analitic si comprehensiy. Am spus, ci pregedintele mai mult de cat ori care alt magistrat trebue s& aib’, intre altele, si 0 suficienta pregatire juridica, pentru a conduce desbate le, a dirija, a strange si a coordona materialul probatoriu, Daca magistratul ar avea dreptul sa rezolve li- tigiile dintre oameni pumai dup’ ,echitate”, studiul legilor, al materialului doctrinar si jurisprudengial n’ar 11gmai prezenta nici un interes, iar atdtea masuri pro- cedurale cu’ menirea, sub regimul legii, si garanteze cercetarea si descoperirea adevarului s’ar suprima, ca inutile. Nofiunea de justifie s’ar confunda atunci in imperiul constiinfei judecatorului, care ar hotari astfel in mod suveran, potrivit deterininismului stu intim, — pe temeiul credinfei ci a exprimat sub forma cea mai perfect ,,drepfatea". Aceasta, sustin unii, s'ar degaja libera, neincatusata de formalism si nici sugrumaté de legi. Nu suntem de aceiasi parere, fiindc’ a judeca dupa ,echitate", inseamndi a inlatura litera legit si a imparfi dreptatea dupa norme empirice, Judecind dup’ un sentiment de drept natural sau de moralé general, solufiile nu ar depinde de cat de ,spef’", din care cauza, ele ar deveni uneori chiar contradictorii siinfinit de variate, dupa constiinfa individual’ a judecdtorului, care ne- fiind obligat si respecte vreo reguli sau vreun principia de drept, nici nu ar avea interesul s& cultive stiinfele juridice. Rafiunea dreptului codificat a fost de a stabili un oarecare numar de principii generale, cari pot fi obiectul unor interpretari diferite, dar indica linia generala, pe care trebue s'o urmeze toate solufiunile. Ea da justifiabilului garanfii in contra fanteziei unei pretinse ,echitafi", in funcfiune de simplele aprecieri ale oamenilor, atét de deosebifi prin ccnvingerile, prin caracterul si mai ales prin cunostinfele lor. Celebrul pregedinte Magnaud de la Tribunalul Chateau — Thiery — supranumit de Clemenceau ole bon juge*, substituia legea, doctrinelor sale per- sonale de ordin umanitar, filozofic, etc, Din aceasta 120 cauzi s'a bucurat de 0 mare reputatie, datorita ori- ginalitafii ui; ins nu-i mai putin adevarat cA a- proape toate sentinjele ,bunului judecdtor* erau re- formate de Curtea de Apel. Echitatea admite c& toate mijloacele de proba sunt permise pentru a inlesni descoperirea adevarului, Se glie {ns cAt de inegale sunt mijloacele de pro- batiune in ce priveste valoarea lor; cat de mare este fragilitatea actelor scrise si cat de indoeinica sinceritatea dgclarafiunii parfilor, a martorilor etc. Societafii i s'a‘parul, c& ar fi prea imprudent si lase magistrafilor ,aprecierea suverana* a unui fapt, fard si se indice nici o regula de urmat, fara sii se fixeze nici o gradatiune in ce priveste mij- loacelor de investigatie puse la dispozitia sa. Ca ur- mare, sub regimul legii, unele obligafiuni nu pot fi dovedite, daci nu sunt constatate. in scris, unele marturisiri nu pot fi primite daca in prealabil nu s'a prezentat un inceput de proba serist. Echita- tea, de sigur, n’ar fine seama de aceste reguli, si astfel toalé" obligatiunile ar deveni instabile si s'ar turbura adanc valoarea de care e investit fie care act juridic; tot astfel contractele facute in forma autentica, cari nu pot fi atacate sub regimul legei, de cat printr’o procedura speciala, ar deveni ataca~ bile prin probele comune, sub regimul echitatii wL' équité, est quelque chose de fort arbitraire : ce qui parait juste d I un, parait injuste d autre; ef chacun, de bonne foi, soutient son senti- ment, avec des armes si égales, que, souvent on est embarrassé de savoir auquel des deux donner raison. C’ est ce que déclarait Henri IV, aprés 124avoir etendu de ic dott, elendt deax plaideurs gIls ont raison tous A oi en de pocedur, oat prudent tn ic le a si “ biti de sisteme a oretate ta oe ratdci intr’un labirint a accepta ca decisive, it 5 a loacele de proba le Sune justitiabili o garantie sential uri, cand magistratul ar § read indepait de hod gi de vat forma cons singers pe baa. depo unl mary, auc, contarlogice! echt, legen © interzice; mpl, marturia tatélui in contra fiului, a so. fului contra sofie, i tte. fiei, a copilului contra tatdlui sau, ori eatitatea este atat de seducatoare, incat une- oe ee sa iuptam in contra ei; influenfata mal prejurairi ea atrage pe nesimfite, I. decir é J ritaceste. De aceia un mania i woe cad ain e principiile echitatii de cat — stiinfa dreptului, singura, nui , , mei tn Si descopere adevarul; in afara de aceste exeeptinale g ut so ‘aunt pe baza exclusiva de echitate, nu trebue pentru judecdtor; caci ar fi si. Teall serise In : ici ar fi sd substitue crise, inspirafile sale, i hotdnile sale ar expuse ‘ertce ne BY sili Ae cpetenie al magistratului consté in . pe care trebue sii si-o dea,. de ili foate dificulttfile ce i-se prezintd, ia ne , s0- calle de o parte, de principiile de drept, ion pe de alts part, de consierofunle generale ox: i, care constitue fundamental moralei si 30) M. P. Fabreguetles: op. cil. peg, 401, 122 rafiunea dreptului. In sfarsit el nu trebue sé piardé “tin vedere evolufia social si economicd. De aceea pregedintele desbaterii trebue st alba ‘© pregatire juridic’ compatibila cu rolul pe care il tre, de a veghea Ia selecfionarea probelor, in con” formitatg cu normele indicate de procedura si potri- it utiitatii lor in speta supust judecdtii; de a Si pune aceste probe unui examen serios $i le tria fn ordinea yalorii si importanfei_ lor. Presedintele trebue si aibé in acelag timp un spirit comprebensiv ‘gi eritic, spre a deosebi Imaginaral de real. Constiinfa e acela, care face ‘aria magistrat- Jui, Negresit el va fine seama de slabiciunile ome: wnegti; dar va trebui s aprecieze faptele, mu dupa ‘capriciile si afecfiunile lui, ci dupa Tegea, pe care veste chemat s4 0 aplice. “Aceasta trie, magistratul na o poate inst do- ibandi decft print’o perfect’ cunoagtere a legilors hel altfel nu ar putea s& aibi o idee exact des- pre ce este permis sau oprit. O dreapra Iinfelegere io conitiinfa de om cinstit nu sunt insd deajuns; 7; mai trebue ancd stiinfa juridies necesard pentru 3 deslega chestiunile grele, cei sunt supuse spre des- Aegare. Si dack odinioard chmpul de investigatie al te- sgii si de aplicare al dreptulai era mult ‘mai restraas idecat astizi, cAnd atatea invenfil $i descoperiri att Ammbogatit materialul tehnic si stinffie, acest camp rjuat propontil aga de vaste, Incit judecdtoral ni de mai poate cuprinde tn scurtul timp rezervat sti “Gillor, din care cauzi va trebui sh ne gamdkm Se srios 1a specializarea lor. 123Transformarile politico-sociale, atrag dupa ele mod fatal si modificari fundamentale in raportu. privat in interiorul statelor; interdependenfa statelor, prin rapiditatea mijloacelor de circutatie gi a solidaritafii intereselor, creiaz’ baze identice de legiferare cu un caracter international Schimburile economice au tnmulfit vertiginos rela dintre oameni — in care masur& si dreptal s’a dicat 1a cele mai subtile si mai abstracte forme de interpretare, Magistratul nu poate sd ramand strein de acea- st& evolufie a lumii, Locul sau este tocmai in cen- trul acestui corp in vegnicd migcare, El trebue s& observe regularitatea migcarilor si si sesizeze acele desagregari care se petree tn corpul social cand puterea de coercifiune a legii nu le mai poate sta- pani, Magistratul nu este numai un executor al legit ci in acelas timp si un observator atent al fenomenelor sociale. Din grefele si arhivele instan- felor judecdtoresti se scot acele date care verificd cele mai fundamentale probleme sociale ca: mer- sul criminalitafii, soliditatea familiei, circulafia bunurilor ete. etc. Magistratul deci trebue si aiba o cultura juri- dicd gi generala: Dacd este bine pregiitit stiinfifi- ceste, inspird respect $i intimideazd pe cei rai in mod satisficdtor ; daca este ignorant, pierde ori- ce axforitate si orice prestigit. ate interesele mari ale societafii sunt incre- dinfate Iui si cu cét legile devin mai blinde cu atat aplicate, Slabiciunea mai ar fi un pericol pentru in- treaga socielate. 124 CAPITOLUL II Formarea elitei magistraturii. Am spus, ed 0 bund imparfire a justifiei nu se asleapta atét, de la inmulfirea sau inbundtafi- rea legilor ci de laridicarea nivelului moral si in- tectual al judecdtorilor. Orice speran{a pentru restabilirea la rang de lui adagiu; Justitia est fundamentum ‘Am evidenfiat apoi c& acest corp —ca sa co- respunda inaltei lui misiuni in ‘Stat, trebue si repre- zinte nu numai o valoare lucrativa, reprezentand o clasi de funcfionari cu oarecare pregittire juridica ci in primul rand s& fie un corp de o inalta valoare etic’. Astfel.ar forma un stavilar in contra dezord nelor si anarhiei interioare si in acelag timp ar reprezenta un factor de incredere al statelor streine care ar gasi o garantie sigur a drepturilor supusilor lor in probitatea ei, Magistratura, ca sd fie la indlfimea chemarii sale, trebue s& se bucure de increderea tuturor cetfen lor In aga fel, ca s& asigure in condifiuni identice »dreptatea de la cel mai umil pani la cel m: inalt cetifean al statulu Pregatirea elementelor chemate si canduca edezbaterile si s& Indeplineascd sacerdofiul justifiei reclama nu numai o circumspecta recrutare la intra- 125rea in corp — dar gio atent’ si dreapta erarhi- zare In interiorul corpului pentru a se forma acea superioard elit a magistraturii ca inalta expresie a spiritului gi cugetarii juridice romanesti care e che- mati s& Imprastie lumina stiinfei dincolo de hotarele {ari gi in interior, sA duct spre formele cele mai perfecte, specificul geniului juridic romanese. lati de ce credem, mai mult acum — cand suntem in preajma unificarii totale a legislatiei — ca for- fe a magistraturii este si mai imperios nu se poate si fie altfel; deoarece, dupa cum remarca Coumoul: ,justifia asigura ordi nea, nu numai prin mijloacele materiale de. cari dis- pune: dar inca prin influenfa ei moralizatoare. Ea este eminamente educativa, prin acea obicinuinfé cu dreptatea pe care actiunea ei constanta, ferma si luminat o imprima in mintea colectivitafii), »Oti, influenfa moralizatoare asupra colectivitati nu se poate concepe firé o riguroasd morala pro- fesionala, fara prestigiu, fari 0 desavarsita cong- tiinciozitate in indeplinirea datoriei, fara abnegatie, probitate, scrupul, gi toate celelalte virtufi, cari pen- tru magistratura trebuie s& alcdtuiasca un veritabi catechism calauzitor, avand ca motto preceptul lic: Ferici ce flamdnzese si insetoseazd dup dreptate, caci ei se vor satura" (Matei, V. 6). wAcest mod de a vedea il gasim exprimat, ali termeni, in expunerea de motive a proiectulut Stelian din 1904, pentru modificarea unor dispozi~ IDE, pew. 36, -Pentiu un bun magistrat se mai cer si alte si foarte importante calitafi: simfimantul datoriei, constiinfa dreptafii, patrunderea inallei chemérii a magistratului, si 0 sdndtoasd educafie profesio- nalé, calitafi cari, fireste, nu se pot dobandi nu- mai prin scoala". Tetul depinde aga dar de calitafile, de insusi- rile magistrafilor ; caci, insugirile sau defectele lor pot deveni, prin generalizare. insdsi defectele sau insusirile inggitufiunei din care fac parte"). § 1, Magistratura gi legile de organizare judecdtoreasca. Pentru formarea unei elite a magistraturii na € destul s& se gaseascd elemente proprii de a in- deplini acest rol — cie necesar ca i legile de organizare judecatoreasca si asigure in mod sin- cer, in primul rand recrutarea si apoi_selec- flonarea valorilor pe baza meritului gi a ap- titudinilor profesionale gi in sfarsit si se asi- gure complecta ei independent& si o bunk sa- larizare. Pentru magistraturé — legea sa organic’ care hotaraste soarta ei funcfionald si erarhica’ — poate s& fie piedestal de inalfare sau prilej de descom- punere. Ne gandim, cu drept cuvant, ce grave obliga- fiuni si raspunderi isi asuma organele de guvern’- 32) I. Gr. Perieleanu — De Ia Bard, Ia Ministerul de Justis si de le Ministerul de Justiie la Bord pog. 22-23. 127mat pentru a veghea neiatrerupt, si cu cea mai patriotica grija — la pregatirea, educafia, selectiu- nea si dreapta erarhizare a magistraturii, pentru a forma acel inalt corp de elit care face gloria sta~ telor de ordine si care reprezinta frana cea m: puternica in aplicarea legilor si de sus sau de jos! Sabatier) sustinea ci ,le principal reméde doit étre cherché dans le mode de recrutement et dans Thomogénéité du corps". Prin urmare ne vom ocupa si noi, in primul vind, de marea problem& a recrutarii elementelor chemate sa intre in corp. §2. Recrutarea magistratilor. Este dela sine iofeles, cd magistratura are ne- voie de elementele cele mai capabile si cele mai apte pentru un sacerdofiu aga de nobil, aga de su- blim, dar tot pe atata de greu. ,Selecfiunea” deci trebuie s4 imbrafigeze in sensul ei deplin, nu numai partea exclusiv stiinfificd a candidatului, ci gi par- tea lui morald, cerinfe, cari intro masura egala tre- bue st formeze obiectul preocupérilor _comisiun chemate sa aviseze la intrarea solicitatorului, in cor- pul magistraturei Este de asemeni imperios recomandat, ca pos- tulanfii si fie supusi in prealabil, unui serios examen nedical, dat fiind adevarul etern, ca integritatea fi- 53) Sobslier—Eludes el discours, zicd si sanatatea corporald sunt cele doua puncte ale axei, in jurul careia evolueaza gi echilibrul mintal, potrivit vechiului adagiu: ,,mens sana in corpore sano". S& evitam, pe cat posibil, de a infafisa pu- blicului, vestigiile unor suferin{i profunde, infirmita- le prea vizibile, ce sunt impresionante si care sidr- ‘esc Compatimirea sau Hlaritatea, imprejurari de na- turd & stirbi solemnitatea gi majestatea justifiei, pre- cum icrederea int’o. judecata limpede. Pentru cunoasterea nivelului cultural-juridic al candidafildr, — pana la gasirea altor sisteme de selectionare, — ramane tot examenul de capacitate prevazut de art, 83 din actuala lege de Organizare Judecatoreasca, Primul grad in magistratura ar trebui si fie acela de ,magistrat stagiar“, care s'ar obfine odata cu intrarea in funcfiune pe baza examenului preva- zut mai sus. Durata stagiului ar fi de un an, In care timp magistratul nu ar avea dreptul sé judece, va asista in sedinfe, va lua note si va redacta sen- tinfe, Va"rezolva in deosebi afacerile de natura gratioasd. Ar fi timpul sé inlaturdm gresala de a se incredinja unui tandr abia iesit de pe bancile scolii 0 raspundere asa de gravd, prin acordarea dreptului de a judeca dupé 4—5 luni sia dispune astiel de avutul si onoarea cetiifenilor, mai inainte de a fi trecut in mod satisfacdtor cel pufin epoca de formatiune. Dupa trecerea anului de stagiu, in urma unui raport motivat al sefului instanfei, a concluziunilor inspectorului judecatoresc, ca rezultat al unei inspec- fiuni, in baza activitafii depuse, a aptitudinelor con- . 129statate, magistratul stagiar va putea fi avansat la gradul de ,ajutor de judecdtor, capaland si dreptub de a judeca; iar in caz de raport nefavorabil, stagiul se va prelungi cu Inc un an, pana in al treilea an, cand va putea fi eliminat din corp pentru incapa- citate sau inaptitudine. Dupa trei ani de stagiu, ca ajutor de judecator, in baza notelor obfinute si a rapoartelor de inspec fie va putea fi inaintat, cu avizul consiliului supe- rior al magistraturei, in ordinea promofiunii, saw exceptional, la ,gradul de judecdtor definitiv’, § 3. Conditiile de selectionare pe baza aptitudinelor profesionale. Dupa un stagiu de 3-4 ani ca judecdtor, ma- gistratul va fi chemat la un now examen pentre avansare in grade gi functiuni superioare. Dupa cum am mai spus, pind la gasirea altor ctiterii de apreciere, ramane tot examenul si in- deplineasc’, in parte, aceasta sarcind; insi de data aceasta nu va mai avea ca scop unic, cunoasterea nivelului stiinfific al candidafilor, cum era examenul de intrare in corp, ci se va da prioritate capacitafii si aptitudinelor profesionale, stabilindu-se, in princi- pal, dact magistratul este deplin format si suficient pregatit pentru funcfiunile de conducere si erarhiile superioare in corp. Dela inceput trebue sA refinem, c& acest al doilea examen nu va fi didactic ci doctrinar, si mak 130 mult de metoda decat scolastic, el avand menirea s& descopere, in primul rand pe advarafii practiciani ai dreptului, pe creatorii solutiilor de spefa, decat pe teoriticiani. Viata sociala are legile ei simple si firesti, iar magistratul, prin natura profesiunei sale, e legat indisolubil de aceste realitafi gi trebue neaparat si le cunoasca, spre a putea rezolva, cu ‘deplina orien~ tare, conflictele ce se nasc din imperfectiunile viefii colective, . Cu cat un judecator va fi mai abstract, cu cat va pluti prin creafii imaginare inti’ sferd de ipoteze doctrinare, fard legatura cu viafs, cu alat va fi mai absent in fafa realitafilor sociale si va rimane un mediocru judecator. In ambele probe teoretice si practice ale acestui examen, urmeaz’ s4 se dea o mare importanta dreptului aplicat iar nu dogiatismului teoretic, fi- nandu-se seama de cerinfele timpului prezent, cand conflictele de drepturi au forme tot mai variate, cand, grafie ideologiei si curentelor moderne precum gi noilor descoperiri ale stiinfei, jurisprudenta are misiunea sa Intretind tot mai intens viata codurilor, cari sunt ameninjate cu inactualitatea, Ori, crea- torul jurisprudentei este numai judecatorul de spefa cel care aduce conceptia novatoare acolo unde textul este mut iar interpretarea oscilatorie. Proba practicd (de spetd) ar trebui s& se fact de data aceasta, nu print’o problema cu cate-va ipoteze de drept, in cateva lini generale, cum s'a procedat la primul examen, ci, din contra, ar trebui s& se dea pe un dosar real dup’ cum se fac si 134probele de comandament militar, pe teren, si cele medicale, in clinici, In acest scop s'ar alege dela Inalta Curte de Casafie, si de la Curfile de Apel, dintre spe- tele rezolvate, un numar de 50—60 dosare cari ar uriia sa fie predate candidafilor (bine infeles fara sentinfe) lasandu-li-se un timp suficient pentru stu- dierea dosarului si apoi un timp pentru redactarea si motivarea sentinfei (4—4 ore) In astfel de condifiuni candidatul ar avea in fafa sa, nu numai un concept abstract, de transfor- mat in cateva ipoteze juridice, ci un proces real- mente trait, un corp viu, un camp vast de docu- mentafie analitic’, un complex de probe administra- te: interogatorii, depozifii de martori, concluzii de experfi, rapoarte medico-legale, concluzii advocatiale, etc, ete, din studierea gi elaborarea carui material candidatul, ar urma si descopere sediul materiei gi prin logicd si motivare adecvati s& conchid’ la solufiunea in fapt gi in drept a procesului, Astfel se va cunoaste, nu numai nivelul de cu- nogtinfe juridice al magistratului, dar si modul de elaborare a acestui material, procesul mintal care a caliuzit elaborarea; se va evidentia apoi atat spiri- tul sau analitic, puterea de sesizare, gi, in sfarsit, tehnica de argumentajie si motivare; cu un cuvant ; intreaga sferi a aptitudinelor sale de judecditor, printr'un normal proces de sintezi, Apoi va fi exa- minat dacd poseda tehnica conducerii desbaterilor. 132 § 4. Salarizarea Un juge tourmenté par des soucis argent, dinteréts, de famille sex ferriorise trop de (audience In ce priveste postulatal salarizari’, — avem de observat c&, daca s'ar reduce nofiunea de salariu numai la acel minimum de existenta de o potriva necesar taturor slujitorilor statului, chestiunea sala- rizdrii magistraturei_ nu ar mai forma o problema aga de grava pentru o bun organizare judecato- reasca, intr’un stat. Problema capata un aspect mai inalt fafa de magistratura, daca luam in considerare fenomenele de dizolufiune, ce pot surveni prin sdruncinarea ace- lui suport etico-moral, care formeazd insasi rafiu- nea de existenta si baza puterii judecdtoresti, fiind- ca i s'ar_nimici prestigiul si independenta, adica tocmai stilpii pe care éa se sprijina, Pentru magistrati salariul indestuldtor adauga la probitatea caracterului inc’ o garantie in plus de onestitate si inflexibilitate; dar reprezinta in acelas timp io parte integranta din valoarea lui de ordin profesional, deoarece magistratul infatiseazd nu nutiai functionarul pus in serviciul unei inalte institutiuni, dar gi ,omul“ inchinat unui cult, unei devojiuni de care trebue sa fie indisolubil legat prin toate fibrele fiinfei tui. Regimul de privatiuni, ta care este supus ma- gistratul, in prezent, nu numai c&-| inferiorizeaza sub raportul condifiunilor materiale de trai, dar tinde a-1 133devaloriza si intelectualiceste, punandu-t in imposibi- tate de @ mai fine pas stiinfel timpulul, de a ¢f fine in cureat cu doctrina si jurisprudenta si prin Meeasta el se inferiorizeazd si din punct de vedere profesional, transformandu-se intrun practician rutinar declasat si amorf. Tn mod natural, aceste deficiente ale magistray tului, ca decreptitudia’ fizice si morale, se resfrang direct asupra judecd{ii pe care o Imparte semenilor sti; ele se reflect’ in solufiile gt sentinfele pronun- yate, cu un cuvant se tesfring chiar asupre drep- tatit impartite, care singurd va. sufer fata dar unde st& pericolul unei insuficiente SS tarizari a magistraturii, Aceasta stare, dack Pi st, ameninf® prin fenomene de dizolutiune, inte- gfitatea morala a judecdtorior, iar din punct de ve- dere. profesional si sub raport calitativ, opera de imparfire a dreptatii. Privits deci in ansamblul ei imal ales prin orisma acestor realititi sociale, chestiunes salarizaril imagistraturei nu se prezint& ca ceva particular, in- teresind, din punct de vedere material, 0 categorie de funcjionari, ci ca o problema de tnalt ordin etico- social si de Inalta prevedere politicd, sub care as: pect solutia ei trebue cercetata ‘rezolvati ime- diat. Insuticienta salarizarii magistraturel noastre, ch- pat o semnificajie dureroasa, prin cuvantul D-lui Fainistra de Justifie V. Antonescu, care, Tm tiua de 7 Decemvrie 1934, @ spus, In adunarea deputatilor, ‘urmatoarel ‘Am fost impresionat de cazurile intr’adevar tragic i igice, pe cari de un an de zile le constat la Mi- nisterul ifie. Dir de Justifie. Din cauza sumelor infime la sate is ie fe la dispozifia departamentului justifiei pentru anumite i ari a site inrebinfr nepreviizute, intdélnesc cazuri i, cari mor si cari ie nu au fond de i morméi i mplat sa mor intare. De multe ori mi sa intémplat s aie Bersonat, ain propria mea pungd. De seme. intémplat morfi de magistra i ea sau int le magistra i $i sot fard drepturi de pensie. Beal ct cept va sti facem in fic i snags neseaecem fie care zi discursuri asupra mag ii si sd aratém simpatia noastra i earth orbe, aratende-e joorte preocupafi de soarta ei sd nu facem nimi a 1 dar in fn : nimic ca sé 0 scoa ai situate grea, in care se afla si sé o em ; s inom in pe si ittatea de a functiona cu demnitate si la fe nevoile nepreviizute, este pufin lucru." Tabloul este, devarat, » pe cat de tragic, pe atat de a- $5. Procedura avans&rilor pe baz de merit. Toutfois, il faudrait crés classes. soigneusement quer: ceux aut travaillet trent du merit, se tiennent des,coleries ef de ia brigue au est ve i fe numai nivelul cunoginfelor juridice, ci nota 135,de distinefiune a person: lor, 0 di aptitudinele naturale i profesionale, si in sfarsit acea putere de comprehenziune si sesizare, de adaptabilitate la obligafiunile si ritmul profesiunei, diferentie obligi s& selectionam valorile, indreptind elementele cele mai dotate spre funcfiunile de directiva si con ducere, deschizdndu-le astiel orizonturi targi spre treptele erarhice superioare, in scopul de a forma, la aceste instanfe, o elit’ a magistraturei, ea avand misiunea s& cristalizeze, din vasta materie a dreptu- lui, principiile dirignitoare ale doctrinei si materialul jurisprudential, adici tnsisi bazele de evolufie ale dreptului nostru. Deci pe de o parte, datoria de a asigura lita Viitorului magistraturei, menita s& deschid’ drumuri noui dreptului romanesc, iar pe de alta parte, sarcina de a da o dreapta recompensa elementelor meritorii, face, ca problema selectionarii magistratilor si normele de avansare si fie privite ca chestiuni de foarte mare importanf4, astazi, cand criza valorilor ame: {4 din nenorocire si magistratura, De modul fericit in care se va rezolva aceasta grava problema depinde si valoarea rezultatului ce se agteapta. ‘Avem de remarcat, c& toate legile de organizare judecdtoreasca din ultimele dou’ decenii, au pacatuit prin aservirea intereselor magistraturii la scopuri cu totul straine de idealul ei, Prin exponenfii puterii executive, supusi mai mult sau mai putin unor interese politice, magis- tratura a fost impiedecata, intr'o mare mdasurd, in procesul ei normal de selecfiune, prin injoncfiu- 136, nile aproape discrefionare ale puterii executive de a-si impune alegerea, uneori peste orice conside- rafiuni de capacitate si merit. Propriu zis, acesta e punctul nevralgic al pro- blemei si el a dat nagtere la atdtea legitime ne mulfumiti, la attea accente de revolta, cd aproape nu se anunfi o migcare in magistratur’ ca valurile de proteste si recriminari si nu se deslinfue de pretutindeni impotriva nedreptdfilor actualului sistem de inaintare. $i dacd wostul vremurilor de azi, se rezuma in ideia de dreptate pentru toate straturile sociale, apoi ar fi logic ca dreptatea sé inceapd intdi cu imparfitorii de dreptate. Pentru avansari, se vor cere in primul rand cri- terii bine stabilite, iar numirile s& se fac& numai in ordinea clasificarii. Natural, se vor pastra dispozifiile actualei legi, ca Arecerea dela un grad la altul, sau numirea in funcfiuni judecdtoresti si se facd, finanduese soco- teal si de condifiunile de stagiu. 137§ 6 Garantarea inamovibilitatii. -Dés que la politique pénéire dans U' enceinte des tribunaux, faut que ta justice en sorie,” (Guizot) Oricat de valoroasa si de selecfionata ar fi ma- gistratura, dac& nu i se garanteazt independenta in Conditiunile cele mai potrivite, risc& s& se prabuse- asc in valtoarea patimilor si pasiunilor sociale. Dat find, c4 inamovibilitatea magistraturei in legislafia noastra a devenit o dispozifiune de ordin constitutional, credem c& in viitor aceasti.mare cue cerire a statului modern nu va fi parasit’, ci, din contra, se vor lua garanjii si mai temeinice pentru intarirea ei Ins ceea ce face valoarea unei legi — este tocmai modul ei de aplicare gi celor chemafi Pentru a se bucura de o inamovibilitate reala gi magistratura farii noastre, trebue s& fie scoasi de sub influenta, aproape discrefionara a puterii execu- tive — mai ales in ce priveste numirile gi inainta- lle in grade si functiuni. »Le magistrat qui demande a la faveur, les suc- ces de sa carritre; qui flatte le Pouvoil, les hommes qui disposent des places, des honneurs, n° est ve; tablement un magistrat™),“ La ce mai serveste inamovibilitatea cand orice stimulent in carier& este paralizat prin favoritism gi 54) Discours de Dupin. — M, P, Fabrea 138 op. cil, pag. 438 interventii politice, in locul selectiunii prin munca - gi merit ? Cine va tagadui c& aceasta puternica egida poate si devie iluzorie, in clipa in care magistra- tura prea mult absorbita de legitima aspiratie la inaintare si sub presiunea tmbulzelii, s'ar_impie- deca pe treptele erarhiei si ar c&dea bratele executivului, din stransoarea cAruia nu-i chip si scape imaculata ? Oo simpla reflexie, facuté doar cu buna inten- fie de a releva inamovibilitafii primejdia care o pandeste. De altfel, aceast’ primejdi lata, inc& din 1909, de regretatul fost 1 justifiei Toma Stelian : a fost semna- tru al itatea ca cel mai Fara in- doiala ci ea apar& pe magistrafi de puterea execu- tiva side fluctuafiile si e. Dar dac& magistratii inamovibil imic de temut din partea puterii, nu mai au ei nimic de asteptat sau de sperat de la dansa? Cine ii va apdra de dorinfa de a trece intr’o localitate mai insemnata sau de a inainta, ori de a avea allé aspirafie de realizat? Inamovibilitatea si mai ales o inamovibilitate fara corectivul unei discipline riguroase, desigut nu ne aparé de aceste ispite sau slabiciuni. Si nici nu se poate spune care din cele doud sentimente lucreazd mai puternic: teama de a des- cinde, de a fi inaintat, sau feama de a nu urca, de a nu inainta”.»De aci o concluzie logic’: numai de magis- traturé depinde ca inamovibilitatea sé fie un adevérat paladiu pentru eo™’. § 7. Consiliul superior al magistraturei Consiliului superior ii revine, in cea mai larga masura delicata sarcina de a fi la inaltimea cerinfe- candidafilor, de a nu ceda Ia alte injoncfiuni: din afard sau la satisfacerea altor interese, dec! ace- le strict cerute pentru scoaterea magistraturei din Fagasul pe care alunecd in prezent, spre decrepti- ludine si blazare. Este adevarat ca in art. 119 din actuala lege de organizare se prevede cd, pentru fiecare, vacan{a Consiliul superior al magistraturei va recomanda {rei in cei mai vechi sau mai meritosi_magistrafi, din cari Ministrul ar urma si numeasca unul; ins cercul de alegere nefiind limitat si precis stabilit, prin tablouri de candidati, in ordinea de clasificare sau vechime cdmpul de alegere este ase de vast ed orice con- curenfa leald a meritului cu influenfele externe niu este posibild si astfel se inlesneste, de multe ori, voinfa arbitrard a puterei executive, sactificandu-se munca si meritul ia folosul altor scopuri, streine de interesele justi plata cum jus ifica, la 1909, Toma Stelian, creearea acestei institufii lduntrice, veritabil meterez de aparare : © SG) Gr, Petieleanu op, cil, pag. 24 140 -Pentru ca alegerea si se faci ew foaté im- parfialitatea posibild, am crezut ci e bine s& se institue un consiliu superior pentru magistratura, care, judecdénd valoarea solicitanfilor, sé desem- neze pe cei mai merituosi dintre cari ministrul finut a alege". Si mai la vale ,Cu ‘aceste garantii si cu principiul ca numi- rile si fnaintarile in functiunile judecdtoresti s& nu Se poata face, decat dintre persoanele desemnate de consiliul superior pentru magistratura, socotesc cA magistrafii, alesi deja dintre cei merituosi, vor fi aparafi si in contra puterii si in contra pro- priei lor slabiciuni™). Consiliul superior al magistraturei, neavand pana acum la indiman3, un tablou general de clasificare al tuturor magistrafilor care s& nu putea s& impiedece v numire, chiar dacd intr’ oarecare masura ar fi fost arbitrar’. Pe vitor, numai Consiliul superior al magistra~ turei ar fi finut s& cerceteze toate cererile candidatilor, pentru fiecare loc declarat vacant si publicat in Mon. OF. si dupa aceia, Iuand cazierele respectivilor soli. citanti, ar proceda la selecfionarea lor, refinand in principal cererile candidatilor in ordinea tabloului, pe lang condifiunile de stagiu, vor avea nota- tia cea mai superioara la examen si notele cal re cele mai bune. Astfel Consiliul va propune doi, din cei mai distingi, Tabloul cu cei propusi se va nainta Ministe- 141cei rului de Justitie, care va numi pe unul propugi. Printr'un sistem coordanator, adica prin rolul ce svar [asa consiliului superior al magistraturei dea propune la avansare dupd norme si criterii obli- gatorii pe magistrafii cei mai distinsi, s'ar respecta dreptul organului consultativ al Ministerului; iar prin prerogativa ce rdmane Ministrului, ca putere executivd, de a numi si controla ori cénd propu- nerile facute de consiliu, se respecté dreptul siu de a veghea la stricta aplicare a legii, ca scopul et sd fie atins in modul cel mai desavarsit, Concluzii. In primul plan al preocuparilor mele — am fi- nut sé fnfaitisez personalititea magistratului — gi in special a pregedintelui desbaterii — nu numai prin cea ce ar reprezenta ca inteligenta si aptitu inascute — dar mai ales prin ceea ce a pulut si-i dea cultura juridic’ si educafia profesional’. Am insistat mult sa evidenfiez cd magistra- lura nu-i o funcfie cio ,chemare“ iar magistra- tul nu-i un funcfionar ci un ,misionar“ pus in serviciul celei mai sublime religii, a Jusfifiei. »Descinzdnd din sferele abstracfiunii, in concret, trecdnd dela absolut la relativ, juristii, sociologii, ici ai tuturor vremurilor, au fost si sunt de acord intru a recunoaste si proc- lama cu tarie, c4, pentru o indeletnicire atat 142 de nobild si de sublima, se cer anumite insugiri — am spus care sunt, — tn lipsa crora justi- fia riscd s4 devie, prin treptata ei decadenta, o in- stitufie van’, periculoasa chiar, in masura in care contravine inaltului scop pentru atingerea caruia a fost creata, nCAnd_consideri ce este opera justifiei, ce emi- nente si rare calitafi presupune la aceia cari au aceasté insdrcinare, incepi si te indoiesti ca se poate intélni faptura omeneasca atat de perfecta in cat si-i primeascd povara. In adevar, a imparti dreptatea semenilor tai, a deosebi adevarul intre doud afirmatii contrare, a despuia pe unul pentr a da altuia, a dispune de libertatea, de viata, de onoarea cuiva, € 0 misiune mai presus de slabi- ciunea noastrd, si, cu toate acestea, dat fiind ca este 0 necesitate social’, ea a fost Intotdeauna deplinita: ea € una din obligafiile primordiale, ca si una din inaltele prorogative ale guvernamintelor. Fiecare dintre ele si-o indeplineste in formele cele ‘mai potrivite cu natura puterii sale, dar tn afara de grija pe care o pun, de a se menfine si apara, toate cautd cu luare aminte, pentru aceste diferite funcfiuni pe cetafenii cei mai integri, cei mai lu- sminafi, cei mai respectafi. Toate infeleg cA adeva- raté buna ordine nu se poate avea, nici prosperi fate, acolo unde legea nu este in mod sdnatos in- derpretata si cu imparfialitate executata". Astfel se exprima Jules Favre"). Mam preocupat apoi si de personalitatea ad- vocatului, al cdrui aport in serviciul Justifiei nu mai poate fi tagaduit si neglijat, astazi. 37) Jules Favre, La réforme Ju isiee, p. 16 143,