Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Reacia de la interfaa dintre faza solid i cea lichid se petrece dup aceeai lege a formrii de
produi greu solubili. Retrogradarea. Reacia prin care srurile solubile trec n sruri greu
solubile sau insolubile se numete retrogradare. ngrmintele cu fosfor sunt expuse procesului
de retrogradare n solurile saturate cu ioni de calciu. Cnd n sol predomin hidroxizii liberi de
Fe i Al, insolubilizarea ionului fosforic este favorizat.
n solurile acide au loc urmtoarele reacii: Fe(OH)3 + H3PO4 FePO4 + 3H2O
Al(OH)3 + H3PO4 AlPO4 + 3H2O
Fenomenul de retrogradare este nefavorabil prin faptul c insolubilizeaz o parte din
ngrminte i este favorabil atunci cnd mpiedic de la levigare unele substane. Exist
compuii care n urma reaciilor chimice nu dau combinaii insolubile sau greu solubile, ca de
exemplu: srurile acidului azotic i compuii cu sodiu, care nu se rein chimic.
3. Adsobia de schimb (fizico-chimic)
Capacitatea de retinere fizico-chimica este cunoscuta si sub numele de adsorbtie polara sau de
schimb ionic. Fenomenul se refera la adsorbtia ionilor (fie cationi, fie anioni) pe care
complexul coloidal o realizeaza din solutia solului. Ionii adsorbiti din solutia solului vor fi
compensati de o cantitate echivalenta de ioni de acelasi tip de sarcina, astfel ca atat solutia
solului cat si complexul coloidal vor ramane neutre din punct de vedere electric. Coloizii de
argila si humus, fiind incarcati cu sarcini electrice negative, vor retine din solutia solului ioni cu
sarcina de semn contrar, adica cationi. Cationii din solutia solului provin din debazificarea
silicatilor primari, din mineralizarea materiei organice sau din disocierea electrolitilor. Adsorbtie
fizico-chimica sau adsorbtie polara sau schimb cationic consta in adsorbtia din solutia solului a
ionilor pozitivi, adica a cationilor (Ca, Mg, Na, K, H, Al, Fe. Mn, Zn, Cu, etc). are loc un
permanent schimb de cationi intre faza solida si faza lichida a solului, fixarea cationilor fiind
superficiala. Capacitatea de reinere fizico-chimic cu schimb (adsorbia cu schimb cationic sau
adsorbia polar) este nsuirea solului de a schimba cationii din faza solid a solului cu o
cantitate echivalent de cationi din soluie. Reinerea fizico-chimic se datorete n principal
complexului adsorbtiv sau coloidal al solului (Ghedroi). Se numete complex deoarece este
alctuit din partea mineral i organic a solului i adsorbtiv fiindc are capacitatea s rein
prin schimb din soluia solului o serie de cationi datorit suprafeelor mari de contact, a
dispersiei coloidale i a sarcinilor electrice. Aceast nsuire este cu att mai mare cu ct solurile
au o alctuire granulometric mai fin, conin mai ridicat n humus i au raportul SiO2/Al2O3
mai mic. Reinerea polar cu schimb este proprie complexului adsorbtiv al solului. Complexul
adsorbtiv, [C.A.], reprezint totalitatea particulelor fin dispersate din faza solid capabile s
schimbe cationii adsorbii cu cei din soluie. Prin reacia schimbului de cationi dintre soluia
solului i faza solid, partea coloidal a solului adsoarbe n primul rnd cationii (Ca2+, Mg2+,
K+, Na+, H+) din soluie, elibernd n schimb ali ioni cu sarcini pozitive.
Legile generale. 1. n schimbul cationic dintre un complex adsorbtiv i soluia unei sri, pentru
fiecare cation intrat n complexul adsorbtiv trece din complex n soluie un alt cation de aceeai
valen sau doi ori trei cationi cu valena de dou ori, respectiv de trei ori mai mic. Schimbul
de cationi are loc n cantiti echivalente. Aceast echivalen este evideniat n reacia de
schimb care are loc cnd se agit o prob de sol cu o soluie de clorur de amoniu : 2. Anionul
srii nu ia parte la schimb, nu este adsorbit de argil. Adsorbia este deci polar. Concentraia
soluiei n anioni rmne constant 3. Schimbul de ioni este un proces reversibil. O argil
saturat cu calciu poate schimba toi ionii de Ca cu ioni de K i apoi aceast argil saturat cu
potasiu poate schimba ionii de K cu cei de Ca, revenind la starea iniial. Schimbul cationic are
loc aproape instantaneu, nlocuirea poate fi fcut cu un alt cation sau chiar cu cel cu care a
fcut schimbul adsorbia reversibil. n procesul schimbului de cationi se stabilete un
echilibru, numit echilibru de schimb. Echilibrul dinamic ce se stabilete ntre ionii adsorbii i
soluia solului este un echilibru chimic. Cantitatea de cationi adsorbit la realizarea echilibrului
de schimb nu depinde de concentraia soluiei n echivaleni-gram de sare folosit, ci de
concentraia n ioni a soluiei. Echilibrul de schimb poate fi modificat prin aplicarea
ngrminelor, activitatea microorganismelor, eliminarea de CO2 etc. 5. Temperatura nu are
influene apreciabile asupra echilibrului final, ns intensitatea schimbului depinde foarte mult
de temperatur. Temperatura deplaseaz starea de echilibru cu att mai mult cu ct se schimb
cationi cu putere de schimb diferit i pe msur ce se formeaz compui cu grad de disociere
diferit. 6. Schimbul de cationi este o reacie practic instantanee, adic ndat ce soluia vine n
contact cu particulele coloidale ale solului Viteza de reacie fiind aproape instantanee pentru
reaciile de schimb de la suprafaa micelei coloidale i lent pentru cele ce se produc n
interiorul micelei, unde intervine fenomenul de difuzie.
4. Modurile de aplicare a ngrmintelor.
Pentru utilizarea eficienta a ingrasamintelor chimice, modul si perioada de administrarea
prezinta o importanta deosebita.Stabilirea modului corect de administrare a ingrasamintelor
chimice este factorul care determina eficienta acestora.Perioada de administrare difera in
functie de conditiile pedo-climatice, ca si de faza de consum maxim al plantei de cultura. Solul
prin caracteristicile sale fizice, chimice si biologice influenteaza in mare masura perioada de
administrare a ingrasamintelor. In perioada de incoltire al semintelor este foarte important ca
substantele nutritive sa existe in cantitati suficiente, inzona unde apr radacinile plantei. Acetsa
este criteriul optim in stabilirea perioadei optime de administrare a ingrasamintelor.Deci nu se
poate recomanda un calendar standard, totusi este posibila stabilirea unor caracteristici generale
cu privirel la administrarea ingrasamintelor, avandu-se in vedere elementele nutritive de
baza.Ingrasamintele azotoase sunt foarte active in sol si pot fi usor spalate de apele pluviale sau
de irigatii. Pentru a preintampina aceste pierderi aceste ingrasminte se vor administra in
momentul in care este cel mai mult mnevoie de ele, in cele mai multe cazuri nu se administreaza
toata cantitatea de azot in perioada de insamnatari sau de crestere a plantelor, administrarea
facandu-se in etape, in anumite in anumite perioade de evolutie a plantelor.
Fertilizare inainte de semanat/plantat Se imbina cu sistemul de lucrare al solului, odata cu
aratura adanca sub brazda. Ingrasamintele pot fi incorporate si cu lucrarile dinaintea
semanatului, in acest caz se folosesc ingrasaminte usor solubile , care vor fi utilizate de plante la
inceputul pornirii in vegetatie la culturile anuale (cereale, legume, palnte furajere)
Fertilizarea odata cu semanatul/plantatulPentru plantele care se seamana in randuri sau in
cuiburi, ingrasamintele se aplica cu semanatori speciale care lasa pe acelasi rand sau cuib
semintele si ingrasamintele O astfel de fertilizarea asigura nutritia plantelor pe 20/30 zile de la
rasarire. La porumb, una din plantele de cultura care raspunde cel mai bine aplicarii
ingrasamintelor chimice, acestea se aplica in 2 faze : inainte de semantat sau odata cu
semanatul, pe rand, la 5-6 cm lateral de samanta si la 2-3 cm sub aceasta; In faza in care planta
are 5-7 frunze, tot pe rand folosind cultivatorul echipat cu dispozitive de administrat
ingrasaminte
Fertilizare in timpul vegetatiei Este denumita si ingrasare suplimentara si are ca scop sa
completeze nevoile plantelor in elemente nutritive in anumite perioade critice ale nutritiei
acestora. Fertilizarea de stimulare a plantelor se face cu soluii de ngrminte, concomitent cu
lucrrile obligate de erbicidare, combaterea bolilor sau duntorilor ori odat cu executarea
lucrrilor de ntreinere. La cerealele pioase se aplic azot sub form de uree dizolvat n
soluia de erbicid sau n soluia preparatelor de prevenire a bolilor foliare i respectiv de
combaterea ploniei. Pe lng uree, se pot aduga cantiti corespunztoare de microelemente
i de substane fiziologic active cu scopul intensificrii metabolismului plantelor.
Concentraia ureei n soluia de pesticid se difereniaz n raport cu planta de cultur i
temperatur a aerului. Astfel, la grul i orzul de toamn aflate n faze de formare a paiului,
concentraia de uree admis este de 8%, la temperatura de 15C i de 6% cnd temperatura este
de 20C. Alte culturi (porumb, floarea-soarelui, cartoful, soia, tomate i altele) nu tolereaz
ureea pe frunze dac se depete concentraia de 2,5% n soluie
5. Reacia fiziologic a ngrmintelor i nsemntatea ei la aplicarea
ngrmintelor.
6. Soluia solului ca surs de nutriie pentru plante.
Soluia solului denumit popular mustul sau sucul solului constituie o parte din faza
lichid a solului i este alctuit din ap i diferite substane minerale i sau organice aflate n
stare de dispersie ionic, molecular sau coloidal. La formarea soluiei solului contribuie
numai o parte din coninutul total de ap din sol. Astfel apa din sol constituie apa aflat n
stare de vapori, apa de higroscopicitate, o parte din apa pelicular nu particip la formarea
soluiei solului. Noiunea de soluia solului nu este sinonim cu noiunea de faz lichid a
solului deoarece aceasta din urm nglobeaz att soluia solului ct i rezerva de ap
moart (inaccesibil plantelor).
Apa provenit din precipitaii, strbtnd straturile atmosferice, dizolv o parte din substane din
atmosfer cum ar fi: CO2, O2, N2, NO3, NO2, NH3, SO2, H2S, Cl. Dintre gazele care se dizolv n
apa precipitaiilor predominante sunt: CO2, O2 i N2, raportul lor la temperatura de 20oC fiind
de 57:2,1:1,0.
Apa ajuns n contact cu solul, i schimb compoziia chimic datorit numeroaselor procese
de alterare i mineralizare cum ar fi: dizolvarea, disocierea, adsorbia, schimbul ionic, absorbia
ionilor de ctre plante, etc. Substanele solubile din sol sunt dizolvate, iar ionii rezultai n urma
disocierii pot reaciona cu ali compui sau pot fi translocai n profilul solului. Soluia solului,
venind n contact cu coloizii din masa solului, favorizeaz schimbul de ioni aflai n soluie cu
cei din stratul difuz al micelelor coloidale.
Modificarea continu a compoziiei soluiei solului este influenat att de natura substanelor
dizolvate n apa din precipitaii ct i de ansamblul transformrilor fizice, chimice i biologice
pe care le sufer constituenii solului. n dinamica valorii concentraiei soluiei solului, pe
parcursul unui an se disting dou etape: I etapa de acumulare a srurilor, delimitat n timp de
nceputul primverii pn la sfritul verii, cnd, datorit evapotranspiraiei intense, circulaia
soluiei solului poate atinge pragul de saturaie 400 mg/l i II etapa de diluare a soluiei solului
delimitat n timp de la nceputul toamnei pn la sfritul iernii cnd, datorit unor valori
superioare ale capacitii de cmp are loc o levigare a srurilor solubile i implicit, o
micorare a concentraiei soluiei solului .
Dar compoziia i concentraia soluiei solului prezint i o varietate diurn determinat de
oscilaiile zilnice n sol ale CO2. n aceste condiii valorile maxime ale concentraiei soluiei
solului n ioni de Ca2+ se nregistreaz n timpul nopii; acest fenomen se explic prin aceea c
dizolvarea carbonailor alcalino-pmntoi (CaCO3 i MgCO3) precum i substituirea ionilor
Ca2+ din complexul adsorbtiv se desfoar cu intensitate mai mare noaptea dect n timpul
zilei. soluia solului este mediul din care plantele prin rdcini i asigur alimentarea cu ap i
substane nutritive. n soluia solului se ntlnesc combinaii minerale, combinaii organice i
combinaii organo-minerale.Combinaiile minerale sunt reprezentate de srurile acizilor
minerali (nitrai, nitrii, bicarbonai, carbonai, cloruri, sulfai, fosfai de Ca, Mg, Na, K, NH4,
etc.) i de diferii acizi de Fe, Al, Mn. Solutia solului are o compozitie foarte complexa, variata
de la un tip de sol la altul, prezinta variatii pe acelasi profil de sol, precum si variatii in timp,
atat sezoniere cat si diurne. Compozitia este determinata de o multitudine de factori, cum sunt:
cei climatici (precipitatii, temperatura, evapotranspiratie), adancimea si mineralizarea apei
freatice, tipul de vegetatie, tipul de humus, activitatea microbiologica din sol, natura si gradul de
solubilitate a substantelor minerale si organice, proprietatile complexului coloidal al solului etc.
7. Substana organic a solului ca surs de nutriie pentru plante.
Partea organica a solului este alcatuita dintr-un amestec complex de substante organice, cu o
structura chimica specifica si de cele mai diferite proveniente. Cantitatile de resturi organice din
sol, care sunt supuse in mod permanent proceselor de descompunere, variaza foarte mult in functie
de cantitatea de materie organica ce se realizeaza anual in cadrul ecosistemelor respective. Sursa
principala a materiei organice din masa solului o constituie regnul vegetal reprezentat prin diferite
resturi de plante (tulpini, frunze, seminte, fructe, radacini), la care se mai adauga si resturile de
origine animala care raman sub forma reziduala dupa moartea acestora. Cele doua tipuri principale
de vegetatie naturala (ierboasa si forestiera) intalnita in tara noastra, lasa in sol cantitati diferite de
resturi organice si la adancimi variabile. Astfel, vegetatia specifica pajistilor de stepa bine
incheiate, produce anual circa 10-20 t/ha de resturi vegetale alcatuite din radacini, tulpini, frunze,
etc. Vegetatia forestiera spre deosebire de cea de stepa duce la acumularea a circa 3-5 t/ha resturi
organice, alcatuite din frunze, ramurele, fragmente de scoarta, fructe, seminte etc, care
realizeaza la suprafata solului un strat continuu cunoscut sub denumirea de litiera.
Plantele de cultura lasa in sol cantitati variabile de resturi organice in functie de biomasa
acestora. Astfel, plantele anuale cultivate lasa in sol 3-4 t/ha resturi organice, formate din
radacini si resturi de tulpini, pe cand o lucerniera lasa in sol anual circa 9-12 t/ha. La alcatuirea
fondului de materie organica mai participa microflora solului care prin numarul urias de
microorganisme, bacterii, ciuperci, actino-micete isi aduce un aport evident la formarea partii
organice a solului. O alta sursa de materie organica o constituie fauna si microfauna solului prin
cadavrele care raman in sol dupa moartea organismelor animale si care ajung in mod frecvent la
circa 400-600 kg/ha/an.
Compozitia materiei organice Resturile organice din sol sunt constituite din apa care
reprezinta circa 75-90% din masa acestora cat si diferiti compusi organici. Dintre elementele chimice
ponderea cea mai mare o reprezinta urmatoarele: C, H, O, N la care se mai adauga in cantitati reduse
de Ca, Mg, Fe, K, P, S etc.
Participarea diferitelor substante organice, cat si cenusa acestora (respectiv continutul in elemente
minerale: K, Na, Ca, Mg, Fe, Al, P, S, Si etc.) se diferentiaza in functie de provenienta resturilor
organice.Substantele organice sunt alcatuite dintr-o multitudine de compusi organici, reprezentati
prin urmatoarele grupe: hidrati de carbon, substante proteice, lignine, lipide si substante tanante.
Proportia de participare a diferitilor compusi organici difera in functie de provenienta resturilor
vegetale: bacterii, muschi, ferigi, conifere, vegetatie ierboasa. Vegetatia ierboasa in comparatie cu
cea lemnoasa pe langa faptul ca aduce in sol cantitati mai mari de resturi organice, acestea sunt si de o
calitate superioara, fiind mai bogate in substante proteice (5-20%). Totodata ele sunt mai bogate si in
elemente minerale, avand cel mai ridicat procent de cenusa de 5-10%. Celelalte grupe de substante
plantei azotaii de care are nevoie, iar , pe de alt parte, ionii de amoniu, fiind uor asimilai de
substanele din sol, asigur substanele azotoase necesare dezvoltrii plantei pe parcursul
ntregului sezon de vegetaie.
Utilizare: - este folosit in special ca ngrmnt de suprafa pentru culturile de cereale, puni
i livezi; - se asimileaz treptat i n condiii bune; - se aplic, att prin mprtiere, la pregtirea
straturilor nainte de semnat, ct i localizat, odat cu semnatul; - la cerealele pioase i pe
pajiti este preferabil aplicarea pe vegetatie dup cerinele plantelor; - n apa de stropit pajiti
se aplic primvara i dup fiecare cosit; - se va evita stropirea frunzelor plantelor, deoarece
provoac arsuri sau chiar distrugerea plantelor; - dozarea pe teren se face n funcie de cultura i
de condiiile de clim i sol.
Utilizare: Acest tip de ngrmnt asigur pe de o parte azotaii de care are nevoie planta, iar pe
de alta asigur azotul necesar dezvoltrii culturii pe parcursul ntregului sezon de vegetaie. Este
folosit n special ca ngrmnt de suprafa pentru culturile de cereale, puni, livezi etc.
Dozarea se face n funcie de cultur, de sol i de condiiile de clim .
9. Ureea, obinerea, transformarea n sol, aplicarea ei.
Formula chimic (produs principal): CO(NH2)2. Caracteristici tehnice: - se prezint sub forma
de granule albe sau slab colorate; - conine min 46% azot total (raportat la substana uscat); greutate specific uree vrac (T=20C): 0.72-0.77 t/m; - se dizolv uor n ap, dar pierderile
datorate apelor pluviale i de irigaie sunt mai mici dect pierderile nregistrate la celelalte tipuri
de ngrminte azotoase; cu toate acestea, daca ureea este administrat greit i inoportun,
rezultatele vor fi sub ateptri. Utilizare: - este folosit ca ngrmnt de suprafa, singur sau
n amestec cu alte ngrminte; - este foarte eficient n cazul culturilor cu perioad de
vegetaie lung; - dozarea pe teren se face n funcie de cultura i de condiiile de clim i sol; ureea poate fi utilizat pe toate solurile; - se aplic att primvara timpuriu ct i n cursul
vegetaiei; - se aplic att prin mprtiere pe sol, ct i pe vegetaie, dar nu se aplic localizat
sau concomitent cu semnatul; mprtierea la suprafaa solului prezint pericolul pierderii
azotului prin volatizare, pn la 20-25%; - aplicarea localizat la cuib sau pe rnduri odat cu
smna este contraindicat, fiindc amoniacul ce rezult n timpul hidrolizei poate vtma
tinerii germeni. Ambalare, depozitare, transport: - ureea se livreaz ambalat n saci de
polietilen sau n saci dubli (polietilen i polipropilen) de 50kg sau poate fi livrata n vrac;
- depozitarea se face n magazii nchise, curate i uscate, iar transportul se efectueaz cu
mijloace de transport nchise, uscate i curate i prevzute cu prelate impermeabile, fr pri
ascuite care ar putea duce la deteriorarea sacilor prin taiere sau spintecare, marfa fiind ferit de
btaia direct a razelor solare; att depozitarea ct i transportul se efectueaz la temperaturi
cuprinse ntre 10C si 30C; - ureea se poate transporta n vrac, n vagoane acoperite cu prelat impermeabil
sau n vagoane TADS metalice.
10. Superfosfatul simplu, superfosfatul concentrat: transformarea n sol, aplicarea lor.
Formula chimic (produs principal): Ca(H2PO4)2 + + CaSO4
Superfosfat simplu, Ca(H2PO4)2 + + CaSO4,se obtine prin Tratarea fosfailor naturali cu acid
sulfuric, Solubil n ap; ghipsul nu se solubilizeaz, Se folosete pe toate tipurile de sol i la
toate plantele.
Superfosfat concentrat ,Ca(H2PO4)2 ,obtine prin Tratarea fosfailor naturali cu acid
fosforic,solubil in apa,. Compozitia chimica: Fosfor(P2O5)20%.(Ca)20%SO330%.
(Mg)0.3%...Fier(Fe)0.8%..(Zn)0.02%
Structura granulometrica:Intre 1 si 5 mm min 90%
Superfosfatul este un ingrasamant mineral care se aplica inaintea araturilor, fosforul din acest
ingrasamant fiind considerat o investitie in timp pentru pamant si care poate corecta in cel mai
avantajos mod carentele in fosfor care se regasesc in sol. Superfosfatul, este un produs simplu
cu fosfor care se comercializeaza in forma granulata, ceea ce ii asigura o asimilare completa de
catre plante prin dizolvare lenta in sol. Ingrasamant ce contine sulf in procent semnificativ,
element nutritiv, foarte important in nutritia plantelor si, in special la rapita si floarea
soarelui. Este recomandat la fertilizarea de baza pentru toate culturile de toamna sau primavara
si, in special, pentru rapita, grau, orz, orzoaica, floarea soarelui, porumb.Da rezultate
spectaculoase in cultura legumelor, vitei de vie si a pomilor
Fosforul este prezent in toate plantele sub forma minerala si organica, regasindu-se intr-o
cantitate mai mare in seminte si in organele plantelor aflate in crestere.Fosforul este un element
indispensabil dezvoltarii plantelor, importanta lui in metabolismul plantelor rezulta din aceea ca
el este prezent in toate celulele.Fosforul aflat in compozitia superfosfatului - stimuleaza
dezvoltarea sistemului radicular; - influenteaza favorabil procesele de fructificare; - are rol in
sinteza clorofilei; -scurteaza perioada de vegetatie; - grabeste coacerea; - mareste rezistenta
plantei la boli si intemperii;- este prezent in toate enzimele ce participa la formarea vitaminelor
B1, B2.
Calciul aflat in compozitia superfosfatului simplu contribuie semnificativ la dezvoltarea
plantelor, fiind element de baza pentru nutritia plantelor, acestea neputandu-se dezvolta fara
acest element chimic. Insuficienta calciului are ca principal efect micsorarea rezistentei
plantelor la ger si seceta, in timp ce o prezenta a calciului in plante le confera acestora o inalta
calitate si structura, atat plantelor cat si fructelor, asigura o mai buna capacitate de absorbtie din
sol si ajuta in crearea si dezvoltarea mecanismului de autoaparare impotriva ciupercilor,
bacteriilor si a insectelor. Calciul faciliteaza printre altele, aerarea corespunzatoare a solului,
circulatia corecta a apei in sol, o spalare eficienta pentru indepartarea sarurilor excesive si o mai
buna dezvoltare a radacinilor. Se recomanda a fi aplicat si inainte de semanare sub disc in
cultura cerealelor.
11. Clorura de potasiu i sarea de potasiu: transformarea i aplicarea lor.
Clorura de potasiu este o sare compus din potasiu i clor cu formula chimic KCl. Este
folosit n general n agricultur ca ngrmnt chimic i ca fondant pentru protejarea aliajelor
de oxidare. Principalul mineral care are aceeai formul cu clorura de potasiu este silvina.
Datorit acestuia, denumirea industrial a clorurii de potasiu este cea de silvin. Obtinere: Prin
prelucrarea silvinitului pe principiul solubilitii diferite a KCl i a NaCl n raport cu
temperatura. Preparare: n stare pur, se obine prin concentrare soluiei care rezult la
neutralizarea unei soluii de hidroxid de potasiu cu acid clorhidric.Proprieti.Clorura de potasiu
este o substan solid, cristalin (prezint o reea cristalin de tipul clorurii de sodiu), incolor
i solubil n ap. n stare pur nu are miros i are aspect de materie cristalin de culoare alb.
Este un ingrasamant granulat pe baza de potasiu, cu o concentrare semnificativa a substantei
active. Este in general recomandat pentru cerealele care tolereaz reactia acidului clorhidric care
se formeaza in sol atunci cand se aplicata o doza mare pe suprafata.
Conditii tehnice de calitate: Continut, % K2O min 60%; Umiditate (continut de H2O)max 1,0;
Potasiul este foarte bine reprezentat in componenta celulei vegetale. Are un rol multiplu in
dezvoltarea plantelor, desi nu este un component al substantelor organice de baza care intra in
cimponenta acestora. Carenta de potasiu debiliteaza plantele, facandu-le mai receptive la atacul
bolilor criptogomice ca fainarea, cornul secarei, putregai, etc. Solurile nisipoase au cel mai
scazut continut de potasiu. Necesarul de potasiu al plantelor de cultura este in directa
n timpul perioadei de vegetaie se poate aplica la dovlecei, gulii, tomate .a. sub form de
suspensie cu ap sau must de gunoi de grajd ori urin n raport de 1/46 pri ap sau diluii mai
mari 1/20 pri ap. Compozitia acestuia variaza in timp si datorita tipului de crescatorie de
pasari. In medie o tona de gunoi proaspat de pasare contine aproximativ 499 litri de apa, 9 kg de
azot, 7,25 kg de acid fosforic, si 3,63 kg de potasiu. In acest ingrasamant azotul este, de obicei,
sub forma de amoniu, care are in compozitie fermenti cu actiune rapida. De aceea, fertilizarea
cu gunoi de grajd de pasari se realizeaza usor si fara o ingrijire adecvata. Totusi se pierde mult
din azotul continut, ca azot amoniacal. Din aceasta cauza nu este recomandabil sa se amestece
gunoiul de grajd de pasari de curte cu deseuri din lemn, cenusa sau var obisnuit, din cauza
amoniacului eliberat cu usurinta, atunci cand vine in contact cu un compus alcalin. Gunoiul de
grajd de pasari devine un excelent fertilizator in cazul in care este amestecat cu un alt compost
sau cu un sol imbogatit, in proportie de 10 kg de gunoi de grajd de pasari la 100 kg de sol.
14. Mustul de gunoi de grajd, compoziia, dozele i utilizarea lui.
Prin fermentarea gunoiului de grajd rezult un lichid denumit must de gunoi de grajd. Cantitatea
ce se acumuleaz variaz n raport cu metoda de pstrare a gunoiului de grajd, durata de
fermentare i posibilitatea ca apa de precipitaii s ptrund n platform (tabelul 25).
Compoziia mustului de gunoi de grajd variaz foarte mult, coninnd n medie 0,2-0,4% N,
Urina i mustul de gunoi de grajd sunt mai ales
0,03-0,06% P2O5 i 0,4-0,6% K2O.
ngrminte azotopotasice. Pn la folosire ele trebuie pstrate n bazine acoperite, pentru a
mpiedica pierderile de azot ce au loc prin transformarea compuilor azotai de ctre
microorganisme specifice. Urina ca i mustul de gunoi de grajd constituie ngrminte cu
aciune rapid. Scoaterea la cmp se poate face n orice timp al anului. Cea mai raional este
utilizarea n doze mici i repetate des. Cnd se duce la cmp trebuie transportat n butoaie sau
cisterne nchise. Se mprtie cu dispozitive speciale ct mai aproape de suprafaa solului i pe
ct posibil n zilele cu nor i fr vnt. Se pot utiliza ca ngrminte de baz sau suplimentare.
Ca ngrminte de baz se ncorporeaz odat cu artura adnc pe terenurile destinate
culturilor de cartofi, cnep, rdcinoase, oleaginoase, plante legumicole etc., n cantiti de 515t/ha pn la 10-30t/ha (legume). Nu este indicat a se da ca ngrmnt de baz n toamn pe
soluri uoare. Eficiena crete cnd se d mpreun cu ngrmintele fosfatice. n timpul
vegetaiei se aplic la puni, legume (excepie elina), rdcinoase, pomi etc., att urina ct i
mustul de gunoi de grajd n cantitate de 3-5 t/ha pn la 10-15 t/ha n amestec cu 2-3 pri ap.
Dup mprtiere, solul se lucreaz cu o unealt oarecare. Pe acelai teren, folosirea urinei i a
mustului de gunoi de grajd se face la 2-3 ani odat, pentru a evita mburuienarea. n ceilali ani
se utilizeaz ngrminte chimice. Att urina ct i mustul de gunoi de grajd se pot utiliza cu
rezultate bune pentru pregtirea composturilor.
15. Amofosul, diamofofosul, compoziia transformarea n sol i utilizarea lor.
Amofosul Formula chimic (produs principal: NH4H2PO4+NH4NO3 + CO(NH2)2 Obinere:
Prin amestecarea fosfailor de amoniu cu azotat de amoniu i uree Coninut: N-23 P2O5-23
K2O 0; NPK10-50-0 Stare fizic: granulat; Caracteristici tehnice: Azotul total,12 1%;
Fraciune de mas de fosfat total 52 1%; Friabilitate, 100%
diamofosul (NH4)2*HPO4 NPK18-50-0;;;;% 18 N I % 46 P2O5
Diamoniu fosfat (DAP sau diamofos) este un un produs complex sub forma de granule de
calitat superioara. Potrivit pentru fertilizarea inainte de plantarea sau insamantarea culturilor de
primavera si de iarna in conditii de irigare. Potrivit pentru fertilizarea solurilor bogate in Kaliu.
Contine 18% Azot (N) si 46% oxid de fosfor (PO) sau in total 64% substanta activa.
Diamoniu Fosfat (DAP) este un ngrmnt mineral complex, cu o concentraie nalt, sub
form de granule, cu proprieti fizice excelente. Conine dou elemente nutritive de baz %
18 azot (N) i % 46 pentaoxid de fosfor (P2O5 ) ori n total % 63 substan activ. Se
utilizeaz pentru fertilizare nainte de semnatul culturilor de iarn i de primavar n condiii de
irigare, potrivit pentru fertilizarea solurilor bogate de potasiu. Ptrunde uor n soluri, foarte
solubil n ap, cu aciune rapid i distribuie uniform pe suprafaa solului. Mobilitatea sczut
n sol a fosforului permite folosirea acestuia pentru fertilizare de baz, fertilizare nainte de
semnat, precum i pentru fertilizare periodic. Pentru culturile de toamn fertilizarea
suplimentar cu azot nainte de semnat nu este necesar
16. Nitrofosca, nitroamofosca, azofosca: compoziia i utilizarea lor.
Nitrofosca:::Formula chimic (produs principal: NH4NO3+(NH4)2SO4 +KNO3+CaHPO4+
+Ca(H2PO4)2+K2HPO 4+K2SO4+KCl Obinere: Prin atacul fosfailor naturali cu acid azotic+
acid sulfuric+ KCl sau K2SO4 + uree + NH3 ...Coninut: NPK 17-17-17
NPK - este un ngrmnt cu azot-fosfor-potasiu extrem de complexe, potrivite pentru aproape
toate tipurile de culturi. Cel mai adesea sub forma de NPK face de baz sau pre-nsmnare
ngrmnt pentru toate tipurile de soluri i orice culturi. Una dintre cele mai eficiente este
utilizarea de NPK pe soluri cernoziom i cenuii sub irigare. Dac suntei de planificare pentru a
face NPK ca ngrmnt de baz pe solurile cernoziom i distribuie a mrimii particulelor
grele, este recomandabil s se fac mai mult in toamna. n timp ce pe soluri cu compoziie
granulometric lumina de care este mai bine s fac ngrmnt n primvar. Cea mai mare
varietate de branduri produse ngrmnt NPK v permite s alegei mai ales individual, lund
n considerare caracteristicile specifice ale solului i nevoile culturii n cretere.
Nitroammophos (nitrofos) i NPK (nitrophoska) - un duble i triple ngrminte, care sunt
obinute prin neutralizarea unui amestec de acid azotic i acid fosforic cu
amoniac. Nitroammophos - ngrmnt derivat din fosfat de amoniu. Dar, cu introducerea de
potasiu produs NPK. Ultima are un coninut mai ridicat de nutrieni, cum n prepararea NPK
exist mai multe posibiliti de schimbri n raportul de azot, fosfor i potasiu. n azot NPK i
potasiu sunt sub form de compui solubili, fosfor - parial ar fi fosfatul dicalcic, insolubile n
ap, dar este disponibil pentru plante, i parial sub form de fosfat de amoniu solubile n ap i
fosfat monocalcic.Cu abilitatea de a schimba sistemul de flux de fosfor solubil n ap i solubil
n citrat poate varia. n carbonat NPK, de exemplu, fosfor solubil n ap i nu la toate, deci acest
tip de ngrmnt este aplicat ca ngrmnt de baz numai n soluri acide.
Rezumnd, putem spune c diferite tipuri nitroammofos coninut de nutrieni (azot, fosfor i
potasiu) este de aproximativ 51%. Toate nutrieni, inclusiv fosfor, sunt form solubil n ap, i
plante legkousvaevaemy astfel uor accesibile.
Norme de administrare.....Inainte de semanat::Porumb : de 200 kg pe 1 hectar. Floarea-soarelui :
200-350 kg pentru 1 hectar. De zahr i furajer sfecl: 100-200 kg pentru 1 hectar.
Spring gru : 150-200 kg pentru 1 hectar. Secar, orz, ovz: 100-150 kg per 1 ani
conine azot (16%), fosfor (16%) i potasiu (16%). Mai mult dect att, acesta este compus din
diferite plante elemente eseniale urme: mangan, bor, cupru, magneziu, molibden, zinc, cobalt
i.
Nitrophoska - complex triplu (N + P + K) complex ngrmnt. Este un amestec de diferite
sruri: clorur de amoniu, azotat de amoniu , fosfat de amoniu , superfosfat , prentsipitata,
azotat de potasiu, clorur de potasiu ., gips i diferite impuriti.
Proprieti fizice: Raportului normalizat de nutrieni: N: P 2 O 5 : K 2 O = 1: 1: 1; Azot total nu mai puin de 11%.; Fraciune de mas de fosfat asimilabil - nu mai puin de 10%.; Fraciune
de mas de fosfai solubili n ap - nu mai puin de 6%.; Fraciune de mas de potasiu - nu mai
puin de 11%.; Fraciune de mas de ap - nu mai mult de 1,5%.; Friabilitatea
100%.;Dimensiunea granulei - mai puin de 6 mm. Comportamentul n sol...Nitrophoska se
refer la ngrmnt instantanee i obinerea n sol, compusul ngrmnt este disociat n
soluia solului, formnd diveri ioni. Ionii de compoziie compoziie amestec de sare din cauza
unui anumit brand de ngrmnt, dar este format tradiional de ioni nitrai, ioni de amoniu,
potasiu, calciu, ioni fosfat, clorur - ion.
Cu toate acestea, cele mai importante fiind urmtoarele reacii: Cu ioni care conin azot :
asimilarea biologic a ionilor de azotat de microorganismele din sol i plante, nitrificarea de
ioni de amoniu, azotat de denitrificare. Fosfat - ioni de a transforma treptat n compui diferii
inerente unui anumit tip de sol n trei tipuri: schimbul (coloid-chimice) absorbie, tipul legturii
chimice, biologice absorbia. Ionii de calciu si alte metale reactioneaza cu complexul
absorbant solului pe dou tipuri de achiziii: schimbul (fizic i chimic) i non-schimb. Ioni
de clorur sunt absorbite de sol i complexele disponibila pentru plante. n unele dintre ele are
un impact negativ.
Primire: 1.Fosfatul este tratat cu acid azotic. Rezultatul este o monofosfat i calciu nitrat, fosfat
de calciu dihidrat amestecat cu. 2.Introducei sulfatul de amoniu. Ca rezultat al reaciei sale cu
azotat de calciu i azotatul de amoniu format sulfura de calciu anhidru. 3.Adaugata de clorur
de potasiu. El este parial reacionat cu azotat de amoniu, pentru a forma clorura de amoniu i
azotat de potasiu: KCl + NH 4 NO 3 NH 4 Cl + KNO 3. 4.Uscate, granulat i a primi
nitrophosphate sulfat. Nitroamofosca NPK 16:16:16 sau 17-17-17
Rata de aplicare depinde de mai muli parametri. Tipul de plant, compoziia solului, prezena
irigare, precum i ali ali factori conexe. Dar exist valori medii recomandate: gr de toamna 300-500 kg / ha; Culturilor de primvar - 300-400kg / ha; Floarea-soarelui - 150-200 kg / ha;
Porumb - 250 kg / ha; Violul - 100 kg / ha; Sfecl (sfecl de zahr i furajer) - 200-250 kg / ha.
Aplicarea. NPK NPK 16:16:16 contribui ca ngrmnt principal i pre-nsmnare pe toate
tipurile de sol pentru toate culturile. NPK mai eficient pe cernoziomuri i sierozems sub
irigare. n cazul n care cererea principal pe soluri pmnt i distribuie a mrimii particulelor
grele negru in non-cernoziom zon NPK oportun s se fac cu toamna sub aratura, iar distribuia
dimensiunilor pulmonar a solurilor - n primvar.
NPK este aplicat la toate culturile. La un ngrmnt de baz pe solurile sol negru i argil greu
zon nonchernozem NPK trebuie s fie realizate cu toamna arat sub, i pe soluri uoare n
primvar. NPK este non-toxic si non-explozive. Transportai cu transportul terestru.
Fraciune Masa de azot (N),16 +/- 1%:; Fraciune de mas de fosfor disponibil (P 2 O 5 ),16 +/1%;;Fraciune de mas de potasiu n termeni de K 2 O 16 +/- 1%;;;
17. Azotatul de potasiu, compoziia, transformarea n sol i utilizarea lui.
Azotatul de potasiu KNO3 (salpetru de India sau silitra) este o sare de culoare alba, solubila n
apa. Se foloseste n amestec cu alte ngrasaminte cu N2, pentru a regla raportul N/K dupa
cerintele plantelor. Este un ngrasamnt agricol pentru plantele care nu suporta Cl2: sfecla de
zahar, vita de vie, inul, tutunul,
Se utilizeaza la toate culturile horticole pentru asigurarea necesarului de potasiu si azot, sub
forma de solutie nutritiva. Produsul are versatilitate mare din cauza raportului scazut N/K si
poate fi utilizat in etapele de crestere, inflorire si maturitate in toate culturile.Este indispensabil
mai ales in perioada de coacere a fructelor ajutand la colorarea frumoasa a acestora si cresterea
continulului de zaharuri.
Pentru stropiri foliare se utilizeaza o concentratie de 0.4-0.6% (400-600 g/100 litri apa), iar
pentru apa de irigare 100-200g/ 100 litri apa. Cantitatea totala recomandata de utilizat este
aplicabila in mai multe etape in perioada de crestere a plantelor si fructelor. Pentru utilizare,
puneti pulberea in apa si agitamd usor, veti obtine imediat o solutie limpede si fara reziduri
Pentru mai multe informatii cu privire la doze si la metodele de aplicare, este bine sa consultati
un program de fertilizare intocmit de specialisti functie de cultura si analiza solului.
Azotat de potasiu (KNO3) este o pulbere incolor, cristalin cu nici un miros. Ca i alte nitrai,
are mare solubilitate. Substana este format din azot i potasiu.Disponibil n trei clase: A, B i C.
Nitrat de potasiu este utilizat de obicei n industria sticlei i agricultur. In plus, nitrat de potasiu
este un component al compoziiei pirotehnic i pulbere neagr, i este de asemenea folosit
pentru stingerea metalelor n timpul produciei de emailuri, etc. n agricultur, descrie o
substan indispensabil ca ngrmnt pentru sfecla de cretere, cartofi, struguri, floareasoarelui i alte plante.
Principalele avantaje ale azotat de potasiu ca ngrmnt n agricultur sunt: - Fertilizare de
nalt puritate (materiale de calitate nu conine impuriti); - Solubilitatea complet
(ngrmnt este o amend de particule de pulbere cristalin, care este rapid i complet
dizolvat n ap);
- Compatibilitate (nitrat de potasiu este compatibil cu cele mai multe pesticide utilizate n
foliare, ea poate fi, de asemenea, amestecat cu orice ngrmnt dizolvat n ap); - Nu formeze
o sare (ngrmnt suplimente vegetale potasiu i nu formeaz sulfai i cloruri); Universalitatea (substana este potrivit pentru fertilizarea tuturor culturilor n toate stadiile de
dezvoltare, inclusiv n etapele de nflorire i coacere fructe). De asemenea, este indispensabil
pentru fertilizare foliar, precum este bine compatibil cu pesticide i alte ngrminte. Este un
mod excelent de a reface potasiu n timp fazelor critice ale consumului. Cu toate acestea, trebuie
s se in seama de faptul c plantele pot deteriora la temperaturi ridicate si umiditatea
scazuta. Prin urmare, expertii nu recomanda utilizarea de ngrmnt este un deficit de
umiditate. Azotat de potasiu tehnic este un agent de oxidare i una din substanele de a 3-a clasa
de pericol n ceea ce privete impactul asupra organismului. n plus, acesta promoveaz
aprinderea spontan a materialelor combustibile. De aceea nu scufundai, descrca, de transport
i de magazin azotat de potasiu, mpreun cu acizi minerali, substane inflamabile, tiocianai,
cianur, etc. Nici nu poate fi amestecat cu paie, crbune, rumegu i alte substane organice.
Caracteristicile i reglementri pentru aplicarea tehnologice.
Formula chimica KNO3;; K2O 46%;; N-NO3 13%; Formulare: fin-cristalin; Solubilitate
450g/l;
irigare prin picurare
0,05% - 0,2% (0,5 - 2 kg \ 1000l ap 100-400kg ha \)
legume fertilizare foliar i alte culturi
pierde apa de cristalizare, iar fierul bivalent trece n forme trivalente. Chelai cu fier. Sruri
organo-minerale de culoare galben-maronie. Se pot aplica sub form pulverulent sau n soluie
pentru combaterea carenelor cu fier. Cnd se aplic n soluii se folosesc concentraii de 5-10
ppm Fe metalic. Ca pulbere se aplic 10 - 20 g Fe la un pom. Fosfat feros de amoniu
Fe(NH4)PO4H2O, conine 29 % Fe.Condiiile aplicrii ngrmintelor cu fier
Necesitatea aplicrii ngrmintelor cu fier se manifest mai ales la arbutii fructiferi, pomi,
vi de vie i la plantele ce nu suport exces de calciu (cartof, in, elin, afine, azalee,
rhododendron). Carena este mai accentuat pe solurile cu reacie bazic, bogate n calciu.
Manganul n cantitate prea mare n soluia solului poate accentua carena n fier. Potasiul ajut
la o mai bun asimilare a fierului. Grupa microelementelor. n afar de elementele dominante
din materia vie vegetal (C, H, O, N, P, K, Ca, Mg, S, Na, Si) care reprezint peste 99 % din
totalul elementelor organismelor vegetale vii, un important grup de elemente nutritive, care au
aceeai valoare biologic, se gsesc n plant n cantiti mai mici de 0,01 % (socotit la
substan uscat) i constituie grupa microelementelor. Acestea au o aciune specific, direct,
iar insuficiena lor n mediu de nutriie mpiedic ndeplinirea ciclului vital al plantei. Din
aceast categorie fac parte: molibdenul (Mo), borul (B), cuprul (Cu), zincul (Zn), manganul
(Mn), cobalt (Co). Majoritatea microelementelor intr n alctuirea unor enzime sau activeaz
unele enzime. De asemenea, au un rol n stabilitatea substanelor coloidale din plasma celular.
n tabelul 21 sunt prezentate principalele ngrminte cu microelemente, dar i coninutul
acestora n plant i sol.
Microelementele, denumite i oligoelemente, sunt nutrieni de care plantele au nevoie
ncantiti foarte mici,concentraia lor n plante reprezentnd mai puin de 0,01 % din substana
uscat (cu limite de variaie ale acesteia ntre n.10-2- n.10-5% din s.u.). S-au identificat analitic
n esuturile vegetale peste 30 de microelemente (Fe, Cu, Mn, Zn,Mo, B, I, Se, .a.) dintre care
importan practic pentru agricultur, rezint un numr mairestrns i anume Fe, Mn, Zn,
Cu, Mo, B i Co.Microelementele se deosebesc esenial de macroelemente nu numai
prin prisma criteriuluicantitativ de reprezentare n esuturile vegetale ci mai ales prin rolurile
multiple, tot eseniale ce lendeplinesc. Au o aciune specific i direct, avnd funcii catalitice
n procesele
enzimatice
ale
metabolismului
vegetal.
Plantele i asigur necesarul de microelemente n principal, pe seamarezervelor existente n
sol.
Coninutul sczut al microelementelor din soluri i plante, determin domenii optime aleconcent
raiilor acestora mult mai restrnse i mai dificil de sesizat dect la macroelemente, nct
lipsaca i insuficiena unuia perturb realizarea ciclului vital.n condiiile
unei
agriculturi intensive, cnd se obin sporuri mari de producie, cantitile de microelemente
existente n sol devin insuficiente pentru nutriia normal a plantelor, impunndu-serefacerea
deficitului prin aplicarea ngrmintelor cu microelemente. Administrarea de ngrminte cu
microelemente este absolut necesar pe soluri erodate, pe cele amendate cu materiale
calcaroase, pe soluri fertilizate an de an cu ngrminte chimicepe baz de N, P, K,
precum i pe solurile nisipoase i cele exploatate n regim de irigaii. De regul, carena
n microelemente se corecteaz prin cantiti ce nu depesc 10 kg/ha subst. activ. Speciile de
plante cultivate la care carenele de nutriie cu microelemente se manifest maifrecvent sunt:
porumbul, soia, sfecla de zahr, fasolea, lucerna, culturile de legume, culturile de
plantesemincere, plantele floricole, via de vie, pomii i arbutii
MANGAN Ca ngrminte cu mangan se folosesc o serie de compui anorganici i
organici de Mn,frite, sau reziduuri de la prelucrarea minereurilor de mangan. Carena de
rezistena plantelor la secet i boli. Lipsa de potasiu se manifest astfel: - plantele nu vor
avea ap suficient la nivelul celulei; - frunzele se vor ofili, se ncreesc i marginile se
necrozeaz la culturile de porumb, gru, orz, pomi fructiferi, via-de-vie; - apar pete alb-glbui,
brun-rocate sau brune; - boabele se zbrcesc i le scade puterea de germinare; - scade rezistena
plantelor la atacul unor boli i duntori. Coninutul de potasiu din ingrasaminte este exprimat n
procente K20; cantitatea de potasiu n stratul arabil este de 45-47 t/ ha K20, dar asimilabil
pentru plant este doar 1-2% din aceast cantitate.
Caracteristicile ingrasamintelor complexe: - Ingrasamintele complexe se prezint sub form de
granule de culori diferite n funcie de sortiment, respectiv concentraia elementelor nutritive
coninute n formula chimic; - au nsuiri fizice mai bune; - sunt mai puin higroscopice; - au
neutralizat aciditatea fiziologic; - au un coeficient de folosire a substanelor nutritive mai
ridicat; - nu las reziduuri n sol; - greutate specific: 0,95-1,15 t/m3 (funcie de sort).
Avantajele ingrasamintelor complexe: - administrarea lor este uoar i economic deoarece la
acelai coninut de elemente nutritive se reduce greutatea produsului brut de 2-3 ori, fcndu-se
astfel economie la transport, rspndire, ambalaj, depozitare i introducere n sol; - se asigur o
distribuire mai uniform pe teren a elementelor nutritive pe care le conin; - crete eficiena
ingrasamintelor prin faptul c se introduc concomitent mai multe elemente fertilizante (azot,
fosfor, potasiu) ntr-un singur punct al solului.
Dezavantaje: - proporia diferit n care plantele consum azotul, fosforul i potasiul n raport cu
specia i vrsta plantelor, fa de raportul fix de ingrasaminte complexe, care corespunde numai
la anumite condiii concrete de sol i plant.
Cnd din amestecul materiilor prime rezult compui chimici noi, produsul poart numele de
ngrmnt complex. Cnd prin amestec nu rezult compui chimici noi sau se formeaz numai
parial i n cantiti mici, produsul rezultat se numete ngrmnt mixt. Sortiment,
caracteristici agrochimice ..ngrmintele complexe i mixte pot fi de mai multe tipuri, dup
elementele fertilizante care intr n alctuirea lor, cu dou elemente NP, NK, PK, cu trei
elemente NPK (tabelul 23).
ngrminte complexe cu microelemente Se fabric, de asemenea, ngrminte care pe lng
azot, fosfor i potasiu conin i microelemente (bor, cupru, molibden, mangan, zinc): superfosfat
cu zinc, nitrofoska cu zinc, nitrofoska cu bor. Spurofoska. ngrmnt complex de tip NPK +
microelemente.
ngrminte complexe lichide n soluie de acid fosforic sau amoniac anhidru se poate dizolva
azotat de amoniu, uree i clorura de potasiu. Foliar spray (pulverizare pe frunze) cuprinde o
gam variat de ngrminte folosite n horticultur. Se fabric la combinatul chimic de la
Craiova, pentru legume NPK + microelemente (Cu, B, Zn, Mn, Mo) i pentru vie NPK +
microelemente (Mg, Fe, B, Zn).
19. Particularitile de nutriie i fertilizare a grului de toamn.
Sporurile obtinute de pe urma aplicarii unui kg ingrasamnt substanta activa sunt in medie de
10-15 kg boabe, putnd depasi 25 kg boabe, in anumite conditii.
Ingrasamintele organice sunt mai bine valorificate pe solurile podzolice, cu insusiri fizice si
chimice defavorabile culturii plantelor. Totusi, gunoiul de grajd trebuie aplicat in stare
semifermentata sau fermentata, deoarece exista pericolul infestarii solului cu seminte de
buruieni atunci cnd este in stare proaspata. Gunoiul se recomanda in doza de 15-20 t/ha, aplicat
uniform la suprafata solului si incorporat imediat in sol odata cu aratura. Totusi, gunoiul de
grajd este bine sa se aplice la o planta prasitoare iar cerealele paioase sa beneficieze de efectul
remanent in anii urmatori. dozele de ingrasaminte la cerealele paioase intre 60-140 kg N - 40-
80 kg P2O5 - 0-60 kg K2O/ha. pentru 100 kg de boabe, plus producia corespunztoare de paie,
grul extrage din sol urmtoarele cantiti de elemente nutritive: 2,3-3,3 kg N; 1,1-1,8 kg P2O5;
1,9-3,7 kg K2O. Cea mai mare parte din azot i fosfor rmne n semine (70%, respectiv 66%),
iar cea mai mare parte a potasiului (70%) n paie. grul este deosebit de pretenios la ngrare
din cauz c are un aparat radicular slab dezvoltat i cu o slab putere de solubilizare a
rezervelor nutritive din sol. n perioada octombrie-martie, adic de la rsrit pn n primvar,
grul utilizeaz 8-22% din cantitatea de azot necesar pe timpul vegetaiei, 12-25% din
cantitatea de fosfor i 12-15% din cantitatea total de potasiu. Azotul n cantiti
corespunztoare asigur o bun nfrire i nrdcinare a plantelor, mrete rezistena la
temperaturi sczute, mrete numrul de flori fertile n spic i mbuntete coninutul boabelor
n substane proteice. Pentru solurile din ara noastr, azotul rmne principalul element nutritiv
pentru obinerea unor producii ridicate de gru. Insuficiena azotului se manifest prin
reducerea numrului de frai, reducerea suprafeei de asimilaie, prin debilitarea pronunat a
plantelor i reducerea rezistenei la iernare. La insuficiena azotului, numrul de flori fertile n
spic se reduce i scade coninutul boabelor n substane proteice. Excesul de azot determin
creterea suprafeei foliare, reducerea asimilaiei nete totale, ntrzierea vegetaiei. Excesul de
azot conduce la dezechilibru ntre glucide i protide, cu consecine negative asupra rezistenei la
cdere, boli i duntori i, fr ndoial, asupra capacitii de fructificare a plantelor. Grul
absoarbe azotul din sol att sub form nitric, ct i sub form amoniacal. Este stabilit tiinific
c la temperaturi sczute, n timpul iernii, i n primele faze de vegetaie azotul nitric este mai
bine absorbit de plantele de gru dect azotul amoniacal. Pentru grul de toamn, azotul se
poate administra, cu rezultate practic egale, att ca azotat de amoniu sau de calciu, ct i ca
sulfat de amoniu sau uree. Fosforul influeneaz pozitiv nrdcinarea, nfrirea, rezistena
plantelor la iernare, rezistena la cdere i precocitatea. Fosforul mrete eficiena azotului i
asigur, pe unele soluri, importante sporuri de producie, chiar dac se aplic unilateral.
Fosforul mrete rezistena la boli i contrabalanseaz aciunea negativ a excesului de azot. n
form uor solubil, fosforul este necesar, n primul rnd, plantelor tinere, cu sistem radicular
slab dezvoltat. n primele faze de vegetaie, grul de toamn absoarbe foarte repede fosforul din
ngrminte (de preferat a se administra ngrminte complexe). Mai trziu, crete i
capacitatea plantelor de a folosi fosforul din rezervele solului. Prezena n sol a srurilor
amoniacale mrete solubilitatea fosfailor greu solubili, astfel c acetia pot fi mai bine folosii
de plantele de gru. Dozele mari de fosfor determin creterea n bobul de gru a coninutului
de P2O5 i a amidonului i reducerea coninutului de protein. Potasiul favorizeaz sinteza
hidrailor de carbon i contribuie la creterea rezistenei plantelor de gru la ger, cdere i boli.
Insuficiena de potasiu se manifest prin nglbenirea specific (opreal) a limbului frunzei
n partea superioar i pe margine. Mai trziu, tulpina plntuei de gru de toamn slbete, iar
planta devine pipernicit. La solurile din ara noastr, carena de potasiu se manifest la grul de
toamn foarte rar, pe unele soluri podzolice mai uoare, mai ales n urma aplicrii
amendamentelor cu calciu. n Romnia, s-a acumulat un bogat material experimental, din care
se pot trage concluzii practice pentru aplicarea difereniat pe zone ecologice de cultur a
ngrmintelor, pentru cultura grului de toamn, lund n calcul i ntregul complex de
condiii pedoclimatice specifice zonei de cultivare.
20. Particularitile de nutriie i fertilizare a orzului de toamn.
Consumul specific de substane nutritive la orz este apropiat de cel al grului. Gunoiul de grajd
dei asigur sporuri de producie nu este valorificat economic de orzul de toamna nici de
orzoaic. Deoarece gunoiul de grajd se aplic altor plante, orzul se fertilizeaz n general cu
ngrminte chimice. Pentru toate formele de orz, azotul se aplic primavara. Toamna se poate
da o parte din doza de azot (1/4 - 1/3), numai dup premergtoare care srcesc solul (floareasoarelui, porumb). Administrarea ngrmintelor cu fosfor se face sub artura de baza.
ngrmintele cu potasiu se aplic pe terenurile slab aprovizionate n acest element,
administrindu-se 80 - 100 kg/ha potasiu pentru orzul de toamn. Pentru orzoaica de primavar
dozele de NPK recomandate sunt urmtoarele 40-60 kg/ha N; 40-60 kg/ha P; 30-40 kg/ha K in
sub-stana activ. Amendamentele att pentru orzul de toamn se recomand s se aplice pe
solurile acide, constituind o msur necesar pentru a asigura producii ridicate. n funcie de
aciditatea solului se aplic 3-6 tone/ha amendamente calcaroase o dat la 6-7 ani sub artura de
baz, de preferin nu n anul semnrii orzului de toamn. Consumul de substante nutritive la
orz este analog ca la grau. Pentru 100 kg boabe plus productia corespunzatoare de paie, graul
extrage din sol intre 2,3-3,3 Kg azot ; 1,1-1,8 Kg fosfor ; 1,9- 3,8 Kg potasiu. Aplicarea
ingrasamintelor in cultura orzului tine seama de urmatoarele reguli :folosirea numai a
ingrasamintelor usor solubile; ingrasamintele cu potasiu si fosfor trebuie aplicate numai la
aratura de baza;azotul pentru orzul de toamna se aplica fractionat :
La soiurile de orz de toamna care manifesta o rezistenta scazuta la cadere si boli foliare
orientativ se administreaza 90-100 Kg N/Ha substanta activa.
Pentru 1ton de producie de boabe orzul extrage 3236 kg N, 11 12 kg P2O5 i 20 24 kg
K2O
21. Particularitile de nutriie i fertilizare a porumbului pentru boabe.
Datorita productiei mari de masa uscata la unitatea de suprafata porumbul este o planta
consumatoare de substante nutritive, in special de azot. Azotul este principalul element de
fertilizare a porumbului, care asigura formarea unei mase foliare bogate, colorata in verde intens
si care influenteaza favorabil acumularea substantelor proteice. Carenta se manifesta prin
ingalbenirea limbului de la varf spre baza, de-a lungul nervurii mediane care se deschide la
culoare.Plantele raman firave, cu stiuletii mici. Excesul de azot in schimb, intensifica
transpiratia, cresterea este luxurianta, plantele devin sensibile la seceta si boli si intarzie
maturitatea. Fosforul joaca un rol multiplu in cresterea si fructificarea porumbului.Insuficienta
lui se manifesta prin inrosirea frunzelor de la varf spre baza, iar sistemul radicular ramane slab
dezvoltat, ritmul de crestere este scazut, se accentueaza protandria.Excesul fosforului determina
insuficienta zincului. Potasiul mareste rezistanta la cadere, seceta si boli.Carenta se manifesta
prin inglabenirea frunzelor de la varful lor spre baza, iar sistemul radicular ramane slab
dezvoltat. Ferilizarea organica. Gunoiul de grajd este indicat pe toate tipurile de sol, aplicat in
doza de 20 -40 tone / ha.Dozele mai mari se aplica pe solurile erodate, luvisoluri, la culturile
irigate.Aplicarea balegarului se face direct culturii porumbului, proaspat sau fermentat, o data la
4-5 ani, efectul resimtindu-se si in anul al treilea de la aplicare in conditii de monoculture.
Fertilizarea minerala*Fertilizarea cu azot.Dozele optime economice de azot, in conditii de
cultura neirigata, sunt cu 30-90 kg mai mici decat in cultura irigata.Aplicarea azotului trecuie
efectuata fractionat astfel: -30-40 kg/ha azot sub forma de ingrasamant complex sau de azotat de
amoniu, concomitent cu semanatul; -la prasilele a II-a si a III-a mecanice se aplica 30-70 kg/ha
azot sub forma de uree, azotat de amoniu sau ingrasaminte lichide; -concomitent cu irigarea se
vor asigura doze de 10-20 kg/ha, corelate cu dozele aplicate anterior.Fertilizarea cu fosfor.Doza
se poate calcula expeditiv, plecand in calcul de la un consum de 9 kg P2O5 / t boabe, la un
continut al solului de peste 6 mg/100g sol.Pe solurile cu continut sub 6 mg P2O5/100 g, doza se
va majora 15-20 kgP2O5 pentru fiecare mg sub limita mentionata. Incorporarea in sol a
ingrasamintelor cu fosfor se face sub aratura debaza. Ingrasamintele complexe cu fosfor se pot
4-5 tone la hectar, sub form de praf de var sau 5-6 tone la hectar, fosfogips, ncorporate prin
artur adnc. Pe aceste soluri se recomand aplicarea nitrocalcarului, n doz de 500-600 kg la
hectar substan brut. Atenie! Nu se va folosi fertilizarea unilateral cu azot.Insuficienta
azotului- se manifesta prin aceea ca frunzele la inceput au o culoare verde clar care trece apoi in
verde galben atunci cand insuficienta este mai accentuata. Aceasta decolorare se manifesta in
primul rand pe frunze mai batrane si este uniforma pe toata suprafata limbului. In cantitate de
exces al azotului poate sa favorizeze intarzierea acumularii zaharului si formarea unor cantitati
mai mari de substante mezaharata. Fosforul favorizeaza dezvoltarea radacinilor tinere,
contribuie la imbogatirea calitatii sfeclei , a continutului de zahar, accelereaza cresterea si
maturitatea plantelor si asigura o buna asimilare a azotului si intervine ca un foctor esential in
formarea zaharului.Insuficienta fosforului- la inceputul vegetatiei determina o intarziere a
dezvoltarii plantelor. Frunzele primesc o culoare verde intunecata , iar daca insuficienta se
accentuiaza marginea se inconjoara cu o culoare roscata. Daca insuficienta fosforului continua
si in alte faze de vegetati frunzele pierd treptat culoarea verde inchis trecand in verde clar apoi
in galben asemanatoare cu cele de la insuficienta azotului. La exces de fosfor radacinile au o
structura mai rezistenta fara sa-si piarda din calitate se maturizeaza mai repede fapt ce
determina scaderea productiei. Fosforul favorizeaza absorbtia apei si a substantelor minerale din
sol neutralizeaza acizii organici, stimuleaza activitatea procesului de fotosinteza si mareste
rezistenta plantelor la boli si seceta. Favorizeaza formarea pe radacini a unui numar mai mare de
ramificatii absorbante. Insuficienta otasiului influienteaza dezvoltarea cantitativa a radacinilor
determinand o degradare a calitatii si o sensibilitate marita a plantelor fata de boli si
daunatori. La exces de potasiu frunzele cresc accentuat in detrimentul radacinilor.
Borul carenta de bor la sfecla se manifesta prin ingalbenirea si deformarea frunzelor tinere
din centrul rozetei, frunze care intr-o faza mai avansata pier. Pulpa coletului sub aceste frunze se
brunifica si se necrozeaza. Tesutul coletului si zona centrala si inima sfeclei putrezesc. Carenta
de bor aproducand astfel boala putregaiului inimii sfeclei. Insuficienta borului determina
reducerea greutatii radacinilor, a continutului acesteia in zahar si cersterea continutului de azot.
Carenta de bor se previne prin aplicarea de bor in sol in cantitati de 1,5-3Kg/Ha bor si care se
poate realiza cu 8,5-17Kg/Ha acid boric sau 13,2-26,2 Kg/Ha borax,administrate in acelasi timp
cu ingrasamintele NPK. O diminuare a carentei de bor se poate obtine si prin fertilizare
extraradiculara in sol de acid boric in concentratie de 0,05- 0,1 %.
Gunoiul de grajd actioneaza pozitiv prin substantele nutritive si prin imbunatatirea conditiilor
fizice si biochimice ale solului. Dozele de gunoi de grajd care se folosesc la sfecla trebuie sa se
incadreze intre 20-30tone/Ha si poate fi administrat atat fermentat, mai putin fermentat sau
deloc fermentat. Sse administreza prin imprastiere uniforma pe toata suprafata , se incorporeaza
sub aratura de vara sau
23. Particularitile de nutriie i fertilizare a florii soarelui.
Pentru fiecare ton de semine, flaoarea-soarelui extrage din sol o cantitate de 18-35 kg azot,
2,9-7,0 kg fosfor, 3,8-16,5 kg potasiu, 1,1 kg calciu, 1,8-2,3 kg magneziu. Produsele secundare
(calatidii, tulpini, frunze) conin, de asemenea, cantiti apreciabile de elemente minerale,
ndeosebi potasiu (1,51%), calciu (1,10%), azot (1,3%), magneziu (0,58%), sodiu. Absorbia
elementelor nutritive este rapid la floarea-soarelui, n legtur cu ritmul de producere a
substanei uscate n timpul primelor stadii de dezvoltare. Din acest motiv concentraia n
elemente nutritive este mult mai mare la plantele tinere, descrescnd spre maturitate. O mare
parte din procentul elementelor nutritive, respectiv 66% din azot, fosfor i calciu, 75% din
potasiu i 90% din magneziu sunt absorbite ntr-un interval de timp relativ scurt, de numai 2
solului, floarea-soarelui prezint o utilizare mai bun a apei i totodat o rezisten sporit la
frngerea tulpinilor si la atacul diferitelor boli. n cazul unei carene de potasiu, plantele de
floarea-soarleui capat aspect de tuf i rmn mici (prezentnd internodii scurte i frunze dese)
i de asemenea suprafaa foliar se reduce semnificativ. n cadrul culturilor de floarea-soarelui
amplasate pe sole ce au o aprovizionare n potasiu mai mic de 15 mg K2O/100g sol (soluri
brune, soluri podzolite i podzolice) se recomand a se folosi 60 80 kg K/ha, iar n cadrul
culturilor n sistem irigat se recomand folosirea potasiului n toate condiiile. ngrmintele
cu potasiu, produse industrial, propuse spre utilizare sunt sarea potasic, administrat toamna
(sub artur), ngrmintele complexe de tip NPK (aplicate la pregtirea patului germinativ sau
concomitent cu semnatul). De asemenea pentru fertilizarea culturii de floarea-soarelui se poate
utiliza si gunoiul de grajd, ce aduce sporuri de producie de aproximativ 700-800 kg/ha, n
special pe solurile podzolite si pe cele carbonatate. microelemente necesare i a cror lips se
observ prin semne specifice, mai frecvent fiind carena molibdenului (n primverile rcoroase,
pe solurile acide) i cea de bor (n anii cu primveri srace n precipitaii). Aceste carene se
combat prin ncorporarea, concomitent cu pregtirea patului germinativ, a 0,55 1,1 kg/ha
molibdat de amoniu sau 0,75 1,5 kg/ha molibdat de sodiu. Gunoiul de grajd este bine
valorificat, mai ales pe solurile grele i reci dar este recomandat i pe solurile mai uoare, n
doze de 20 t/ha ce se ncorporeaz imediat prin artura de baz.
Dozele de ngrminte chimice se stabilesc innd seama, n principal de nivelul produciei
scontate, de consumul specific i de rezervele solului n elemente nutritive, dar se au in vedere
i ali factori cum ar fi: planta premergtoare, fertilizarea aplicat n anii precedeni, gradul de
aprovizionare a solului cu ap, cultivarul folosit, etc. Fertilizarea echilibrat cu azot, fosfor i
potasiu asigur o mai bun toleran a plantei la ptarea brun i necrozarea tulpinilor, la ptarea
neagr i la atacul de afide. Aplicarea unilateral sau n exces a ngrmintelor cu azot,
favorizeaz atacul agenilor ce produc putrezirea tulpinii i capitulului, a celor ce provoac boli
foliare sau la rdcin, ct i atacul afidelor.
- Fertilizarea de baza: Scopul: Asigurarea unei bune parti din elementele nutritive necesare pe
parcursul perioadei de vegetatie. Datorita unei bune solubilizari si asimilari, in comparatie cu
tehnologiile traditionale, se recomanda a avea loc primavara devreme. Pentru ca aceste
ingrasaminte sa devina accesibile, plantele trebuie sa beneficieze de precipitatii de cel putin 2530 mm. Momentul: Inainte sau odata cu semanatul. Fertilizarea foliara: Scopul: Prevenirea
pierderilor cauzate de lipsa unor elemente nutritive, imbunatatirea calitatii si a rezistentei fata de
boli.
Momentul: Concomitent cu tratamentele fito-sanitare sau la aparitia simptomelor de carenta. In
cea de a doua situatie sunt inevitabile unele pierderi de productie, de aceea se recomanda
aplicarea preventiva a fertilizarilor foliare cu ingrasaminte cu microelemente.
24. Particularitile de nutriie i fertilizare a soii.
Nutriia foliar este practica prin care soluia de ngrmnt se aplica pe frunzele plantelor.
Nutritia foliara este o metod eficient de a acoperi nevoile speciale ale plantelor, intrucat
ngrmintele foliare sunt absorbite chiar de locul unde acestea au fost utilizate. Acest lucru
nu inseamn ca aplicarea ngrmantului foliar nlocuiete ngrmintele aplicate la sol, dar
crete gradul de absorbie, iar performanta plantelor este impulsionata n timpul condiiilor
climatice dure, cum ar fi boli sau condiii de sol speciale (inundaii, secet, etc.). Cnd plantele
sunt bine hrnite, acestea sunt mult mai rezistente la agenii patogeni i sunt capabile sa
produca un randament aproape normal, n ciuda sistemului de transportare nutritiva deficitara
sau a rdcinilor cauzate de boli.
Planta de soia necesit cantiti mari de potasiu. O parte din potasiul necesar poate fi asigurat
prin aplicarea foliar, i aceasta poate preveni pierderea de potasiu din frunzele care vor afecta
fotosinteza i sistemul de rdcin.Din acest motiv, aplicarea foliara de nitrat de potasiu a
nceput s fie o practic tot mai frecventa pentru cultivatorii de soia.
Fertilizare de baza: Fertilizarea de baz cu azot se recomand a fi fcut sub form amidic
(uree) sau amoniacal (complexe) n benzi cu fertilizatoare. Fosforul se aplic sub form de
complexe bogate n fosfor de tipul 22-22-0, 23-23-0, 13-32-0, 9-24-24) sub artur sau la
pregtit teren.
Soia este una din plantele agricole care consuma cantitati mari de elemente nutritive si in primul
rand azot. Pentru formarea a 100 kg seminte si biomasa secundara aferenta, soia consuma 7,111 kg azot, 1,6-4,0 kg fosfor si 1,8-4,0 kg potasiu, la care se mai adauga cantitati importante de
calciu, magneziu, sulf si microelemente (M. Axinte, 1995). Din cantitatea totala de elemente
nutritive acumulate, raman in seminte: 75% N, 75% P2O5; 60%K2O, restul sunt inglobate in
partile epigee ale plantei, care pot reintra in circuitul agricol. Azotul. Consumul foarte mare de
azot este determinat de continutul bogat al semintelor si al celorlalte parti ale plantei in
substante proteice. Din cantitatea totala de azot, folosita de plantele de soia pentru intreaga
recolta, 50-65% se asigura prin intermediul bacteriilor, iar restul se extrage din sol. In conditii
normale cele doua cai de aprovizionare cu azot se completeaza reciproc, azotul din sol este
necesar plantei in primele faze de vegetatie (25-35 zile), pana cand se stabileste simbioza dintre
bacteriile Bradyrhizobium japonicum cu radacinile de soia, cand intra in actiune sistemul
simbiotic. Fosforul contribuie la sporirea numarului de nodozitati si la intensificarea fixarii
simbiotice a azotului. Cerintele mari fata de fosfor se manifesta imediat dupa rasarire, cand are
loc formarea sistemului radicular si dupa inflorire pana la maturitate. Comparativ cu alte culturi,
soia valorifica mai bine fosforul din sol. Potasiul joaca un rol insemnat in sinteza lipidelor si
acumularea lor in seminte. Potasiul favorizeaza formarea nodozitatilor si fixarea simbiotica a
azotului, cresterea rezistentei plantelor la boli, seceta si cadere.
25. Particularitile de nutriie i fertilizare a lucernei.
Fertilizarea de baza: Slaba sol N60P80K80; Mijlocie N50P70K70 Buna N40P50K0
Fertilizarea de baza cu azot se recomanda a fi facuta cu din doza sub forma amidica (uree)
sau sub forma amoniacala (complexe) iar restul se aplica cu ocazia lucrarilor de
intreinere.Fosforul se aplica sub forma de complexe bogate in fosfor de tipul 22-22-0, 23-23-0,
13-32-0, 9-24-24 sub aratura sau la pregatit teren prin incorporare cu discul.
Aplicarea ngrmintelor cu azot are efecte negative asupra lucernei, prin: inhibarea procesului
de simbioz cu bacteriile fixatoare de azot, reducerea sau stoparea formrii de nodoziti pe
rdcini, dispariia plantelor de lucern i scderea duratei de folosin, mburuienarea puternic
a culturii. Pentru evitarea acestor aspecte, se recomand: fertilizarea la semnat cu
ngrminte complexe (raport 1:1:1), n doz de 200 kg/ha, iar n anii urmtori numai
primvara devreme; Gunoiul de grajd administrat plantelor premergatoare este bine valorificat
de catre lucerna. Doza optima este de 30-40t/ha in cultura neirigata si 60-80 t/ha in regim irigat.
Fosforul. Lucerna este foarte exigenta fata de aprovizionarea solului cu fosfor mobil. In
lipsa datelor de cartare agrochimica, in raport de tipul de sol si de fertilizarea plantei
premergatoare sunt recomandate urmatoarele doze orientative: In cultura irigata:-80-100
kgP2O5/ha..In cultura neirigata:- 60-80 kg P2O5 /ha.
Azotul. Lucerna semanata in cultura pura valorifica eficient ingrasamintele azotate numai pe
solurile slab aprovizionate cu materie organica. In general ingrasamintele azotate sunt necesare
cand lucerna se cultiva in amestec cu graminee perene. In acest caz ,in anul 1 de vegetatie se
aplica intre 40-60 kg N/ha in cultura neirigata si de 70-90 kg N/ha in cultura irigata. In anii
urmatori de vegetatie, sunt indicate doze de 70-80kg N/ha in regim neirigat si 80-100kg N/ha in
regim irigat.
Potasiul- este necesar numai pe soluri care contin mai putin de 16 mg potasiu
mobil/100g sol. In lipsa datelor de cartare agrochimica, se aplica annual 70-80kg K2O/ha de
baz Fertilizarea de baz cu azot se recomand a fi fcut cu din doza sub form amidic
(uree) sau sub form amoniacal (complexe) iar restul se aplic cu ocazia lucrrilor de
intreinere. Fosforul se aplic sub form de complexe bogate n fosfor de tipul 22-22-0, 23-230, 13-32-0, 9-24-24) sub artur sau la pregtit teren prin incorporare cu discul.
Consumurile specifice la lucern(SU) sunt ,n medie, de 25-35 kg azot,5-8 kg de fosfor,15-20
kg de potasiu,15-22 kg de calciu iar n regim neirigat acestea pot crete cu 50-70%.
Fertilizarea cu ngraminte pe baz de azot nu sunt prioritarea pentru lucern ntruct aceast
cultur i poate asigura o parte din cantitatea de azot prin simbioza cu bacteriile de tipul
Rhizobium meliloti.n acest mod se poate fixa cantiti cuprinse ntre 100-400 kg
Gunoiul de grajd este bine valorificat de lucern ,mai ales pe solurile acide,unde la doze de 4060 t/ha producia se poate dubla.
n nutriia plantelor de lucern prezena microelementelor mbunete calitatea furajului prin
creterea coninutului n azot total i fosfor,a coninutului de protein digestibil,de lizin i de
carotenoizi.
Cind?La infiintarea culturilor pentru a stimula si sustine plantele tinere; La inceputul perioadei
de vegetatie pentru a raspunde cerintelor fiziologice ale plantelor; Dupa coasele a l-a si a ll-a;
Dupa evenimente climatice deosebite (ploi abundente, grindina).La infiintare, ingrasaminte
complexe cu NPK, 60:60:60 kg sa/ha primavara sau 30:30:30 kg sa/ha vara; La desprimavarare,
ingrasaminte cu N, cate 50-60 kg sa/ha;G de gr 40-50 t/ha primavara devreme cu 40-50 kg sa/ha