ADH

Aldosteron

Pistea Madalina
Seria 2, grupa 15

Reglarea umoral a activitii

renale
1.

ADH
2. Aldosteron
3. SRAA
4. ANP

1. Rolul ADH n reglarea

activitii renale
ADH=hormon antidiuretic - sintetizat n hipotalamusul
anterior
depozitat n hipofiza posterioar de unde este eliberat la
nevoie

Efecte:
Reabsorbia apei la nivel de tub distal i colector 10% FG

ADH reabsorbtiei de ap diurez

osmolaritatea
ADH reabsorbtiei de ap diurez
osmolaritatea

 Factori

stimulatori ai ADH:

Osmolaritatea plasmei:
osmolaritatea plasmei secreia ADH
reabsorbia ap osmolaritatea plasmei
Volemia:
volemiei secreia ADH reabsorbia
ap volemia

Receptorii:
Osmoreceptori
Neuroni speciali din hipotalamusul anterior
Simt variaii foarte mici ale osmolaritatii
plasmei (=osmometre)
osmolaritatii stimularea receptorilor prin
ratatinarea lor generarea de impulsuri
nervoase catre neuronii adiacenti din nucleul
supraoptic impulsurile sunt transmise
descendent prin tija pituitara catre lobul
posterior al hipofizei eliberarea ADH in
circulatie, care ajunge la nivel renal
cresterea permeabilitatii apei, urmata de
excretia unui volum mic de urina

Baroreceptori
circulatia sistemic (sinus carotidian, crosa
aortic)
circulatia mic (AS, vene pulmonare)
simt variaii de volemie
volemia stimularea baroreceptorilor din
circulatia mica ADH

Mecanism de aciune:
ADH

se leag de receptori de pe membrana

bazala a nefrocitelor complex R-ADH
activare adenilat-ciclaz AMPc
intracelular stimuleaz proteinkinaze
permeabilitatea membranei la polul apical:
deschide canalele de ap se reabsoarbe
apa

2. Rolul aldosteronului n
reglarea activitii renale
Aldosteronul=

hormon steroid secretat de

corticosuprarenal
Rol: economisirea Na si eliminarea K
Loc de aciune: tub distal (2/3 terminale) i tub colector
Secreia de aldosteron e stimulat de:
1. [Na]
2. [K]
3. Sistemul renina-angiotensinrol principal, activat de
volemiei ; TA
[Na] plasma sau [Na] urina
stimularea SNVS

 Mecanism

de
actiune:
Aldosteronul trece n nefrocit se leag de un receptor (R)
intracitoplasmatic complex R-ALD aciune pe ADN nuclear
sinteza ARN mesager care transcrie sinteza unor
proteine specifice
Efecte principale:
la polul apical al nefrocitului : permeabilitatea pentru Na+ i K+
Na+ trece n nefrocit i K+ trece n lumenul tubular
la pol bazal: stimuleaza ATPaza Na+/K din membrana bazolaterala Na+ din nefrocit snge, iar K+ din snge nefrocit
urin
Efecte asociate:
Reabsoarbe pasiv Cl- i HCO3- , secundar apa
Elimin Mg2+,Ca2+,NH4, H+ acidifierea urinei.

Sistemul renina angiotensina

Renina este o enzima
eliberata de rinichi atunci
cand presiunea arteriala
inregistreaza scaderi mari.
Este sintetizata si
depozitata sub forma
inactiva de prorenina, in
celulele renale
juxtaglomerulare
Atunci cand presiunea
arteriala scade, are loc
eliberarea de renina in
sange, fiind transportata la
nivelul intregului corp.

Renina este o enzima, nu o substanta vasoactiva.

Ea actioneaza enzimatic asupra unei alte proteine
plasmatice, o globulina numita angiotensinogensecretat de ficat, cu eliberarea unui peptid format din 10
aminoacizi denumit angiotensina I.

Angiotensina I are proprietati vasoconstrictoare moderate, acestea nefiind

suficiente pentru a produce modificari semnificative ale functiei circulatorii.
Dupa formarea AT I, din molecula acesteia sunt indepartati 2 aminoacizi,
cu formarea unui peptid de 8 aminoacizi denumit angiotensina II;
aceasta conversie se realizeaza aproape in intregime la nivelul plamanilor
si este catalizata de enzima de conversie- prezenta in endoteliul vaselor
pulmonare.

 Angiotensina

II este
un vasoconstrictor
extrem de puternic
In timpul persistentei
in circulatie,
angiotensina II are 2
efecte principale ce
determina cresterea
presiunii arteriale:

Pe termen scurt: produce vasoconstrictia in multe regiuni

ale corpului; acesta este un proces rapid.
Pe termen lung: determina reducerea excretiei hidro-saline
renale - stimuleaza secretia de aldosteron la nivelul
glandelor suprarenale , iar acesta creste reabsorbtia de
sare si apa la nivelul tubilor renali