Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
simbolul chimic Ag, numrul atomic 47, masa atomic relative 107,87;
perioada a V-a,
grupa I, subgrupa secundar(I b); sarcina nucleului +47; configuraia
electronica 2 8 18 18 1; metal tranzitional
b) Structura electronica:
element d; 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s2 4p6 4d10 5s1
c)
d)
Argintul este cunoscut inca din antichitate de aceea nu se stie de cine anume a fost descoperit.
Se stie doar ca pentru prima data a inceput sa fie utilizat in Egipt.
e)
Starea naturala:
f) Obtinerea:
Argintul se obtine din minereurile de argint si din unele minereuri ale
unor ,metale neferoase, care contin argint.
In cazul folosirii minereurilor de argint, dupa un proces de imbogatire,
urmeaza extragerea argintului prin amalganare, prajire
cloruranta,cianurare etc.
Extragerea prin cianurare este cea mai des utilizata si se contine
pentru minereurile care contin Ag2S, halogenuri de argint sau argint nativ.
Metoda consta in tratarea minereurului cu o solutie de 0.4% de NaCN si
agitare cu un curent de aer, cind se formeaza cianuri complexe de argint:
Ag2S + 5NaCN + H2O + O2 = 2Na[Ag(CN)2] + 2NaOH +
NaSCN
AgCl + 2NaCN = Na[Ag(CN)2] + NaCl
Prin reducerea cianurilor complexe cu zinc sau aluminiu se obtine
argint metalic:
2Na[Ag(CN)2] + Zn = Na[Zn(CN)4] + 2Ag
Argintul brut se purifica prin rafinare chimica sau electrochimica.
Rafinarea chimica se realizeaza prin dizolvarea argintului in acid
acetic si purificarea prin cristalizare a azotatului de argint (AgNO3) format,
acesta prin tratare cu NH3 formeaza complexul diamoniaco-argentic, care
este redus la argint metalic conform schemei:
2[Ag(NH3)2]OH + (NH4)2SO3 +3H2O = 2Ag + (NH4)2SO4 +
4NH4OH
Cea mai mare cantitate de argint (80% din productia mondiala) se
obtine prin procedeul pirometalurgic, folosind sulfuri complexe de plumb,
cupru si zinc, care contin urme de argint.
Mai intii are loc o imbogatire in argint, iar plumbul argentifer, dupa topire
se lasa sa se racoreasca incet pina la 326C(punctul de solidificare a
plumbului) si cind incep sa apara cristale de plumb se indeparteaza, iar
topitura se imbogateste in Ag pina cind se ajunge la compozitia
eutecticului, care are doar 2.5% de Pb si se solidifica la 304C. Din aliajul
rezultat plumbul se indeparteaza prin cupelatie. Practic se insufla un
curent de aer sau oxigen in eutecticul topit, cind se formeaza la suprafata
PbO sau alti oxizi metalici si care apoi sint indepartati raminind astfel 95%
argint brut.
h) Compusii argintului:
In compusii sai argintul este obisnuit monovalent(+1), insa exista
combinatii in care argintul este divalent(+2) si foarte rar trivalent(+3).
Combinatiile ionice sau preponderent ionice sint solubile in apa, iar
in general compusii argintului sint insolubili in apa.
Se oxideaza cu uurin n aer, formnd oxizi, i, de asemenea, n
prezena sulfului formeaz sulfuri.
4Ag + 2O2 = 2Ag2O
4Ag + 2H2S + O2 = 2Ag2S + 2H2O
Compusii cu oxigenul:
Halogenuri de argint:
AgF subfluorura de argint,argint monovalent, in stare pura este o
substanta alba, sensibila la lumina,legatura ionica,
AgBF4 = AgF + BF3
La 150C este descompusa de vaporii de apa, iar hidrogenul o
reduce:
2AgF + H2O = 2 Ag +2HF + 1/2O2
AgF2 difluorura de argint,argint divalent, se obtine direct din elemente
la 300C, se cristalizeaza in cristale rombice cu nuanta albastra,
minerali diluati.
AgNO3- azotatul de argint sau ,,piatra iadului, argint monovalent, cea mai
importanta combinatie a argintului, se prezinta prin cristale rombice solubile
in apa.
Se prepara prin actiunea acidului azotic asupra argintului metalic sau asupra
unor compusi(Ag2O, Ag2S,Ag2CO3):
3Ag + 4HNO3 = 3AgNO3 + NO + 2H2O
Poate fi redus de reduatori organici: aldehida formica, glucoza
Are proprietatea de a coagula proteinele. Se foloseste la prepararea
emulsiilor fotografice, oglinzilor, in galvanoplastie, ca reactiv pentru
identificarea halogenilor, la prepararea altor compusi de argint.
AgCN- cianura de argint,substanta incolora,insolubila in apa si acizi diluati,se
obtine din cianuri alcaline si saruri ionice solubile de argint.
Cu cianuri alcaline formeaza saruri complexe (cianoargentati):
AgCN + KCN = K[Ag(CN)2]
tulburari tiroidiene
sau al consumatorilor de alcool. De altfel, argintul are proprietatea de
aechilibra nervos si contribuie la scaderea tensiunii arteriale. De aceea, rolul
argintului in organismuluman poate fi descris ca un sistem imunitar
secundar.De asemenea, acest metal pretios este si cel mai puternic
dezinfectant
, adesea folosit in curatireaapei potabile. Pe de alta parte, s-a descoperit
stiintific ca argintul este un puternic antioxidantnatural, care lupta impotriva
radicalilor liberi ce ataca celulele sanatoase din corp. Cu toate caorganismul
produce singur antioxidanti, mai are nevoie si de altii precum vitamina C,
vitamina E,seleniu etc care se gasesc intr-o alimentatie adecvata
Oxidul de argint Ag2O, se precipita brun negricios , cand se introduc ioni HO- intr-o solutie continand Ag +
.Intermediar se formeaza probabil hidroxidul de argint, AgOH, care insa nu se poate izola. Desi insolubil in apa,
oxidul de argint, are ,in suspensie apoasa, reactie net bazica, ceea ce dovedeste , de asemenea , prezenta
hidroxidului de argint. Oxidul de argint are o baza puternica, sarurile de argint nu sunt hidrolzate in solutie
apoasa si au, prin urmare, reactie neutra.
Structura cristalina a oxidului de argint este aceasi ca si a oxidului cipros .La incalzire , oxidul de argint se
descompune usor in elemente ; este un agent oxidant puternic, de ex: fata de apa oxigenata si de nele
substante organice.
Sulfura de argint , AgS, ia nastere , sub forma unui precipitat negru, prin introducerea unui curent de H2S in
solutia unei stari de argint. Argintul metalic, expus un timp mai lung unei atmosfere de H2S, se acopera cu un
strat subtire , negru de sulfura. Sulfura de argint este sarea de argint cea mai greu solubila ; este insolubila si in
acizi minerali.
Halogenurile de argint. Flourura de argint , AgF, alba obtinuta din Ag2O si o solutie apoasa de HF, este usor
solubila in apa, spre deosebire de celellalte trei halogenuri. Fluorura de argint formeaza cu un exces de HF ,
bifluoruri, intocmai ca fluorurile metalelor alcaline.
Clorura , bromura si iodura de argint , AgCl, AgBr si AgI, se disting prin solubilitatea lor extrem de mica in apa si
in acizii diluati. Ele se depun, sub forma de preciptate branzoase prin tratarea unei solutii continand ioni Ag+ cu
ioni Cl- , Br- sau I-. Reactiile acestea au mare insemnatate in chimia analtica.
Halogenurile de argint se topesc la temperaturi relativ joase (AgF, 4350; AgCl, 4550, AgBr, 4340 si AgI 5520).
Clorura de argint este alba; bromura, alba in momentul precipitarii, devine slab galbuie cand sta catva timp in
contact cu solutia , iar iodura este galbena. Clorura de argint se dizolva in solutie de amoniac, cu care formeaza
complexul [Ag(NH3 )2Cl. Prin acidularea solutiei cu acid azotic se precipita din nou AgCl. La fel, dar mai greu , se
dizolva intr.-o solutie de cianura de sodiu. Clorura de argint se dizolva putin si in HCl concentrat, formand
complexul H[AgCl2]. De asemenea se dizolva in solutiile concentrate ale clorurilor alcaline. In mod similar se
comporta si celelalte halogenuri ale argintului.
Cu toata solubilitatea ei extrem de mica in apa, clorura de argint , in suspensie apoasa, este redusa de pulberea
de zinc, pana la argint metalic, care se obtinee astfel pur, intr.-o forma fin divizata.
Halogenurile de argint se descompun in elemente, sub actiunea luminii. Clorura de argint , expusa la lumina, se
coloreaza intai violet, apoi verzui, prin argintul fin divizat ce se formeaza. Bromura si iodura sunt inca si mai
sensibile.
Cianura de argint , AgCN, incolora, mult asemanatoare halogenurile se precipita din solutii continand ioni Ag+ ,
prin adaugarea de ioni CN-. Despre structura cristalina a cianurii de argint , intr.-un exces de solutie de cianura
alcalina , formand cianuri complexe, de ex. K[Ag(CN)2].
Tiocianatul de argint , AgSCN, incolor, se precipita din solutii continand ioni Ag+, cand se adauga ionii SCN-;
precipitatul se dizolva intr-un exces de tiocianat alcalin, intocmai ca cianura .Despre titrarea ionilor de argint cu
ioni SCN- (metoda Volhard).
Saruri cu oxiacizii. Cu oxiacizii , argintul formeaza saruri stabile , cristalizand fara apa de cristalizare. Cea mai
comuna sare de argint, azotatul de argint, AgNO3, se obtine direct, prin dizolvarea metalului in acid azotic.
Solutia apoasa, neutra, are un gust amar, metalic. Multe substante organice reduc azotatul de argint pana la
metal; de aceea azotatul de argint coloreaza pielea negru. Tot incolore dar mai greu solubile in apa sunt sulfatul
de argint, Ag2SO4, care se prepara prin dizolvarea directa a metalului in acid sulfuric concentrat, si acetatul de
argint , CH 3COOAg, care se obtine prin dizolvarea carboratului de argint, in acid acetic.
Celelalte saruri comune ale argintului sunt insolubile in apa, si se obtin din solutii de azotat de argint, prin
precipitare cu solutii continand anionii respectivi.