cist ms “MIRCEA SERBAN a " Glhiduel Sy HLuNAMIRCEA SERBAN GHIDUL DIN LUNA Golecfia .Povestiri Stiinfifico Fantastice” 45Cele povestite mai jos s-au intimplat intocmai lat inceputul vea- cului al XXVi-lea, cam prin anul 2520, cind pamintenii incetasera se mai preocupe de satelitul lor. Luna, pentru a cirei cucerire se cuse la timpu! siu atita vilva si se depuseserd atitea eforttri, ajun- sese si fie data i. Intorsi la romantism, doar poetii o mai cintau asemuindt-i raceala cu int disianta a a fruimoasei fete iubite. Cit despre oamenii de stiin!a, ei, ca si in trecut, nu-si pierdeau ind-o. Pi aptul de ao fi cucerit n-a insemnat alui interplanetar, O dat% ajunsi aici, ei si-au tndreptat privirile spre alli jluceferi“, Marte, cu redusa tui cantitate de atmosferd si apa, ia ademenit totagi mai mult, Acesta era, privit in 11 marilor descope: Tasim ins& marile evenimente, Si intrim direct ne intereseaza. Agadar, ne aflim in Londra anului 2520, i Trafalgar Square, in cartier! marilor reda! peste 60 de etaje, strijuieste imprejurimile ca un bloc masiv de pia- tra, Para nici un artifictu de ornament, cladirea este un reugit model al artei cubiste. $i in patratul enorm al fa{adei, un alt patrat mai mic ca dimensiune, avind tetusi latura de 50 m, se inscrie cu mii de becuri. Este ecranul prin care redacfia informeazd publicul curios des- pre ultimele stiri si telegrame mai importante. Acum becurile sint stinse, Nu e nimie important de semnalat. In curind se va face re- clama unor produse de larg consum. Aceasta insi 1a ora 20, Deocam- aat% ecranul e liber. Multimea in p imple strizile. Ca intot- Seauna, r&coarea seri A la plimbari. Omul nreistoric chiar pitecanthropul-s 10s se bucura, cred, la fel de mult de boarea racoroasd a serilor de vard ca si stranepotii ior din anul 2520. Din acest punct de vedere, omenirea nu a fécut nici un progres. Era atomic% nu a schimbat cu nimic predilectia perechilor de indrigostili Pentru locurile mai putin Iuminate. $i, in cinda acrului conditionat din ease, bitrinica de colo a asteptat nerabdatoare sosirea serii ca si poatad iesi cu c&telusa ei preferati pe stradi. Mai sint destule ase- iminari cu obicciurile de acum 5—600 de ani. Poate ci pe drept cue vint, desi tau iuat-o in nume de riu, profesorul de fizied — un bA- trinel simpatic — a gasit nimerit si spund in fata studentilor cd, desi s-au facut progrese uimitoare in domteniul stiintei si al tehnicii, roata a riimas tot rotund’. Si a avut dreptate, Omenirea, viala in general, toate sint in vesnicd schimbare, Evolufia, ca si materia, nu cunoaste O clidite uriagt, cu 3limita. Unele adevaruri clementare, principiile de bazii, insil, rimin si dainuie peste veacuri, Dar sa ldsan filozofia, Ce se vede pe ecran? Se public 0 telegram’, Din jocul becurilor aprinse se poste citi EDITIE SPECIALA Din cauza unei defectiuni survenite in timpul eborulut, astro- nava ,MONDIAL-PAX-118 a trebuit sd facd o escald de I0 ore pe Lund, Profitind de raégazul acestei intrerupert, inginerul Vrob Li impreund cu sofia sa, $i profesorul Samov Vigor au ficult o incursia prin imprejurimi. ie Poposind in valea masivullii Copernic, ta distanfd egald de 5 km de virful tui Lenin si piscut lui Lincoln, cel trei pasageri gi asironavet au descoperit o piaird funerard de pe care se putva desiust urmédtorul epitaj : AICI ISI DOARME AL DOILEA SOMN..“ Restul textului rdminea indescifrabil din Descoperivea mormintului ca gi téicul ce pare a ji ascuns in cu- vinicle epitafului au dat loc ta numeroase discufli gi presupuneri. Vechimea monumentului se apreciazd la 600 de ani Promitem nogiri ci ii vom fine in curent cu aceasta interesanté descoperire. In plus, redacfia noastra considera céi-gi face © fireascd datorie, ir ind 0 anchetd rdsplatiti printr-un mare pre- Miu ce se va acorda aceluia in stare sd dezlege misterul mormintului in Lund’. za tocir Mulfimea curioasi incepu s% comenteze stirea, Existenfa unui mormint in Luni cu un epiial lipsit de sens la prima citire afifase si mai mult curfozitatea alit de dezvoitata la omul modern. Ad&ugati la aceasta si marele premiu oferit de redactia ziarului si veti in{elege ci nu era fucru usor s& lagi sd treaci neobservaté noutatea zilei. Dupi cum vedeti, presa isi indeplinea, cu aceeasi modestie caracte- ristic4, datoriile sale ca si in mileniul trecut. Adevarata difuzare a stirii in intreaga lume se fdcu insi peste citeva clipe, anuntindu-se acelasi text prin radio-televiziune, iar zia- rele de dimineafi i-au rezervet citeva coloane din pagina I. * In acelasi timp, stirea fu difuzat% si 1a Moscova. Studentul Efim Morov locuia pe Bd. ,A 600-a aniversare“ in ci- direa inalti de la nr. 48. De la fereastra locuintei sale privea gindi- tor la splendida panorami a cartierului din nordul Moscovei. Imobile cu terase pentru stafii de elicoptere se insirau pind in centrul ora- sului, permi{ind sensul unic al decoliirilor si aterizirilor pe dreapta". Reglementarea circulalici o indeplinea uriaga siigeati rosie indicatoare a directici de zbor, care se aprindea in mod automat la cea mai mica intunecare, functionind pe baza unei celule fotoclec Moroy privea nepasator acest circuit continuis de vehicule acriene, cind radioul anunt& stirea descoperirii din Luna. Subiectul if interesa. Cu atit mai mult, cu cit isi propuse s&-si sus{ini Iucrarea de di- pioma cu subiectul istoric ,,Cucerirea spafiului interplanetar". 4Avea o bogata documentafie asupra acestei teme si se credea in Stare sa incerce chiar si dezvaluie misterul intregii probleme. Premiul redactiei nu-l lisa nepistitor, dar mai mult il interesa reusita pentru a-si ridica, in felul acesta, valoarea Incr&rii de diploma. In primal moment se gindi sé ceard redactiei imuriri suplinten- tare. Gisi insi ci era de prisos. Nimeni nu-i putea spune mai mult. Toate elementele problemei i-au fost date, Doar cu acestea trebuia s-o tezolve. In sinea sa se socotea chiar obligat s4 participe intr-un fel la rezolyarea problemei, * Moroy citea pentru a nu stiu cita ard textul din ziar, 1 invi- se pe dinafar’. Un singur lucru i se prea valoros: epitaful _,Aici doarme al doilea somn... S-ar putea si fie o figura de stil, Cu siguranfa c& asa este. Dar prea departe de adevir nu putea fi, Nimeni nu scrie neadevaruri pe un simplu mormint izolat, Da, pe mormintele pompoase ale celor mari se sctiau de obicei ipocrizii. Deci acel om si-o fi avut viata impartith in dowd. Ce sens si dea cuvintului ,,somn‘? Din moment ce acum e mort, iar dup cum scrie in epitaf ,,la al doilea-somn', logic ar fi ca omului si i se fi intimplat ceva in timpul viefii. Ceva ca o moarte... a 0 moatte... ca un soma lung. Un somn lung... Gitise undeva povestea unui om care dormise zeci de ani in urma unui accident, Da, citise intr-adevir, dar unde? Unde ? La biblioteca ,,Lenin", pe cit i se pirea, intr-un manuseris rimas de la un scriitor. Tl rasfoise cu prilejul documentirii asupra subiectu- lui de tezi. Da. Isi amintea perfect. La bibliotec’, acolo trebuia sa-l caute... * A doua zi, Moroy intr’ in marea sali de lecturé a bibliotecii »Le- nin“ sd caute manuscrisul. 11 gasi imediat, _, Cititorul e poate curios si cunoascé procedeul modern care per- mite gdsirea unei opere literare in lungul sir de titluri dintr-o vasti bibliotecd. E foarte simplu. In focul functionarei de la fisier exist’ un mic ,,creier electronic’, pe butoanele ciruia trebuie si inregistrezi numele ‘autorului gi titlul lucrarii. Cifrtsl de recunoastere sub care figureaz% Iucrarea il primesti drept rispuns, in mod automat, intr-o clips. Se intimpla ins& ci nu cunosti titlul in intregime sau chiar nu- fnele autorului, Aga cum, de altfel, se intimplase cu Morov. In aseme- . Morov fea caz, nu ai de facut aliceva decit s enunti datele problem inregistra apdsind pe butoanele masinii urmitoarele notinni : AML USCRIS 4-+ NEPUBLICAT ++ LIMBA RUSA ++ ++ ASTRONAUTICA ++Pentru tithi lash spafiu liber nemarcat, intrucit nu-! cunostea, In- tr-o clip, in urma declang&rii si function%rii electronice, masina it prezenta din cele 200.000 de titluri care figurau la sectiunea astro- nautict, doar sase raspunsuri, In fiecare dintre ele era vorba despre © Iucrare rémasdé in manuscris, nepublicatd, tratind despre astrona- uticd, in limba rusa, Morov le strabitu in viteza si se opri asupra unuia, purtind indicativul M-106.514, pe care-l recunoscu drept lucra- Tea pe care o mai citise, Cu indicativul imprimat de masina electronic, Morov intra in sala de lectura, in cabina spatioasi pe care si-o alese. Aici, pe pu- pitrul la care se asez&, forma la un mic aparat numirul gi litera aflata, intocmai cum ai forma un num&r de telefon si imediat ecra- nul televizor din fata sa se ilumind inf&tisind prima pagin’ filma a operei cerute. Din aceasta clipa, cititorul poate ,,risfoi* filmul ina- inte, poate reveni asupra paginilor din urm& sau poate si-| opreascd in loc, dup& cum doreste, si citeasck Iucrarea. La sfirsitul lecturii * este suficient s& rasucesti butonul, inchizind contactul, pentru ca emi- siunea televizionarii c&rtii sé inceteze. © asemenea bibliotecé poate cuprinde milioane de lucrari literare $i stiintifice, poate primi mii de cititori, deservindu-i pe toti deodata, in mod automat. Cititorii pot cere sa li se serveascd tot pe calea televiziunii, fucrari la domiciliu sau chiar la locul lor de munca, atunci cind este nevoie de o documentare mai profundd asupra unei teme re- clamate de productie, Un singur om supravegheaz% buna functionare a intregii instalatii. Programul siu.de lucru este de patru ore zilnic. YatX deci cX Moroy gisise aici ceea ce-i trebuia pentru dezlegarea tainei din Lun * Cu manuscrisul romanului neterminat al scriitorului rus Frolov, Efim isi complet’ datele problemei, Se purea ck gisise chiar rezol- varea, Manuscrisul, apartinind veacului al XXI-lea, pomenca in pre- fati cA subiectul este Iuat din realitate si c&é autorul tréise o parte a povestirii ca martor ocular. Tot in prefatd se mai ardta cd, impresio- nat de intimplare, cliittase si urmireascd firul de-a lungul anilor si c& facuse cunostinfi cu cel mai apropiat prieten al eroului. Prietenul ii promisese ci-i va pune la dispozifie si un jurmal cu insemnfri zil- nice, ceea ce avea si-l ajute la terminarea romanule Moartea scriitorului, unica scuzi obiectivi in ochii lui Morov, last ins& lucrurile neterminate. Din pacate, acfiunea romanului se opreste la jumatatea drumului, fark confirmarea a ce ar trebui sd existe in cealalti jumatate, concluzia nu putea fi trast. Pind atunci, Morov se apucd sa cifeasci plin de atentie manu- serisul Iui Frolov, In fata sa se proiecta un manuscris ingrijit, destul de citet, pe care biblioteca ,,Lenin“ il primise in pistrare de fa casa-muzeu in care locuise scriitorul rus Frolov. Acesta era textul pe care, din porni- tile sale de a rascoli trecutul, Efim Morov se ambitionase in urma cu un an si citeascd pind fa cap’t, I se piru foarte interesant. Oglindea 0 intreag& epoca istoricd asezata la temelia socictafii in care triiau astizi contemporanii sai, oamenii veacului al XXVI-lea. Isi gi aminti ci-i admirase mult pe acei strimosi din preajma anului 2000 pentru atitudinile lor pline de incredere in viitor. Acum, viitorul de- 6venise prezent, prin scurgerea neinduplecati a timpului, lar faptele ardteu limpede ci acei oameni pe care autorul fi descrie in timpul unei traverstri a Atlanticului ayuseser’ deplind dreptate in sperantele ce si le Muriseri. Dar s& vedem despre ce e vorba in manuscris, Mai intii, asa cum se obignuieste de cind jumea, la inceputul unei lucriri se afii prefata sau citeva cuvinte adresate de c&tre autor cititorilor ,,in loc de prefata“. Manuscrisul datind de prin anul 2010 — vechi, vasizicl, de peste cinci veacuri, incepea si el cu o precizare facut de autor. in loc de prefata Actiunea de faf& e luata din reali tulin America, in vara afi qista a anului 1955, Cadrul inceputulai il constituie bitrina cladire a Politehinicii din New York. De acolo am inceput sd urmdrese framintarile Inui Bob Cooper, pe care intimplarea mi I-a scos de dou% ori in cale. De doud ori si firk si ne adresim vrewn cuvint, intilnirile noas- tre s-au desfasurat intr-un cadru destul de straniu: prima data, in 1055; a doua card, la interval de aproape juméitate veac, prin inter mediul unor prieleni comual: profesorul Kuznefov si inginerul Jim ‘Morel, care mai tirziu imi proimisese sd-mi trimita ,Jurnalul unui ghid“ pentru compietarea documentatici mele, Impresia profind& ce a produs asuprii-mi viata acestul. om ma determinat s-o prezint si cititorilor. Im peginile ce urmeaz& incere s% fac acest fucru, fea vietii. Ea isi are incepu- IT, Frelov — Moscova — aprilie — 2610 Vara anu‘ui 1955,, Agezat pe soclul unyia dintre felinarele care strSjuiesc treptele infririi, un tin’r imbrXcat in pantaloni de stold subjire Ls un gillover tiger ce-i scotea in eviden}4 statura atleticd, tsi indurat barbia in palma. — Nu, N-am cui sk cer, N-am cui, sd m4 adresez! — Incrunti- inceneior videa prea bine ca tindrul din fata intrarii se sitiduia s& alunge un gind. Hl fréminta ceva, Astizi se cerea rezol- vati, dupa ce st&tuse asciins% mai bine de un an, intrebarea care-I rodea ca o catie:; De unde bani? De unde 2“ — Hello, Bob! — Hello! Prin fata tindrului treceati urcind voiosi, colegii sii de studii, Pe chipurile lor bronzate de soare radia fericirea. Flutura tinerefea in pirul lor blond-arimia, Zimbeau ochii, gura, intreaga lor fipturd. Era plicut si urci pentru ultima oar aceeasi scari pe care timp de cinci ani ai tocit-o zilnic. Bitrina clddire a Universit&tii Columbia din 7t New York isi rasidta impunitoarea faftad’ in Iumina sin gului. Zidurile cipatasera infatisare de decor de teatru, Pareau de foc reflectind ultimele raze ale apusului. Bine imbr&cati, fumind poate mai mult decit le era obi studenti gustau savoarea ultimei zile de curs. Plant t gerie a amur- i serte nu se prea auzeau. In schimb, se pkinuiau. itinerari voiajuri. Se proiectau vacanfe in regiunea Marilor Lacuri, pe coasta Pacificului sau a Atlanticului, in Europa. Se inchegau grupuri galé- gioase de parteneri ai excursiilor. — Vin si eu cu voi in Haway, Am timp: la intoarcere si mai prind sezonul de pe coasta, — Adu-o si pe Mary eu tine! — Dac vii si tu cu Lorry. — Bineinteles ci viu. Dar la Paris n-o iau. Grupul izbucni in hohote de ris. Bob prindea toate a frin- turi de discutii. Aprecia in gind cheltuielile unor aseme: orii. Mii de dolari, mii. trebuiau doar 800. Atit i se cerea pentru sustinerea proi &. De unde sa-i ia? De unde? Gindul il rodea. Discutiile colegilor il enervau. Nu mai putu rubda. Se de- parti de grupul al colegilor. — Imbuibat Gindul lipsei de bani se impletea in el cu furia neputintel, ura nedrepta{ii sociale. Era prea mindru ca si apeleze ia servici lor, Mai mult ca sigur c& I-ar fi imprumutat oricare dintre ei. Pentru ei ar ficun fleac. Dar la fel de sigur era ca ban r fi fost dati cu acel gest de nesuferit pe care bogatul si-l arboreazi ori de cite ori este vorba si-si arate superioritatea in bani — de aitiel, singura superioritate fata de cel sirac, de alta nici nu poate fi vorba. Ti auzea parcd spunindu-i: j,la-i, Bob! Tine-i! Si nu uita ca eu te-am fXcut inginer !*' Asta nu putea suporta Bob nici in ruptul capului, Se zbituse ani 4n sir. Se intretinuse singur. Rézbise prin greuti{ile unui inva{amint -atit de inaccesibil unui tin’ rac. Razbise pin& aici si si se impot- moleasc& aproape de fi Nu. Nu e cu putinf%. Va gisi el iesire si din acest impas. V: bani si-i va gsi in mod conor: Cine era de vini ci p&rin{ilor sii nu le putea cere s Tatal era mecanic la o uzini de automobile; salafful su trebuia si-i ajung’ fui, sofiei si celorlalfi doi frafi ai lui Bob. Bob nu le era © povara. Se intretinuse singur tot timpul studiilor fucrind in atelierul de reparatii-auto al unui prieten. Acum, nici priefenului nu-i mai mer- geat treburile. Pe Bob il durea destul faptul ci nu-si poate ajuta parinfii. El le cunostea greutatile. Lor nici nu Je pomenise de fra mintarea sa. La ce bun sa-i mai amHrascii? Gindul era doar al fui. Grijile de asemenea. In aceasté stare sufleteasc% intimpina ef sfirgitul ultimului an de facuitate, ,bucuria" ultimei zile de curs. Se depurti de colegi gi se grabi si-1 mai prindi pe Jim, unicul s&u prieten de facultate, Ja fel de siirac, dar mai tintr cu un an de facultate. Pentru Jim, nevoile avean scadenta incé unui an. Dar ori- cum, sfatul unui prieten il putea ajuta, Alergi s¥-1 giseasci, Pe Jim il gasi acasi desenind piese pentru jucdrii mecanice. Era I ajute! Swcupatia sa de ore libere. Lucra pentru a-si putea procera cele ne- eesare fraiului de student sdrac. Primea 25 de centi pentru fiecare pies’ desenati. Aproape nimic, dar ingeniozitatea sa si mai ales rib- darea sa tinereascd il ajutan sa-si imagineze juc&rii din ce in ce mai complicate, in aicituirea cairora trebuiau si intre piese tot mai multe. Ji packlese i" — ii plicea lui Jim s& spun’ gindindu-se in ciudad in acea zi cistigase un dolar gi jum&tate. El uit& in accle clipe fe dintre colesii sii cheltuieste doar in gestul oferirii unor igtri scumpe mai mult decit venitul siu peo zi. Hob apuck de pe masa de Iucru a prietenului, o juctrie, A fost de ajuns s-o ating’, i sttice echilibrul, si bratul jucdriei inarmat cu un baston alb de caucine incepu si se miste ritmic in sus gi in -jos, bazat pe un sistem simplu de pirghii. Juckria vopsifi in negra aM ayed inc t aspectul exterfor. Bob pricepu aluzia si zimbi = — Pe asta cit ii dk? =, Dack i-o wind tui Mc. Carthy cred c¥-mi d& vreo sase uni de inchisoare Izbucnira in hohote. Cind se petolir:, Jim i! intreb’: — Ce vint te aduce pe aci, la ora asta? Bob ii repet%, pentru a suta oard, povestea atit de cunoscutd a tezei de diploma. — $i acum ce ai de gind si faci? — Existi o singuri sansi. S& m& angajez pilot de incercare pentru proba avioanelor cu reactie ,,Douglas. — Serios ? — Foarte serios. — Bine, der pentru ca sX ajungi aici nu trebuiai si urmezi sec- tia de aeronautica a Universitatii Columbia. N-aveai decit s& te urci pe statuia Libertdtii si sa-{i dai drumu! cu capul in jos. Dup& uiti- mele statistici, rezultatele sint identice, Cu toati suprarea lui Bob, Jim reusi s&-l inveseleasci, s&-1 fack si rida. ‘ — Dar sd stii ci asta e singura solufie pind ta urmi, — Fii om serios! N- azut cum cad pilotii de incercare? Uite ca usta! si-i arét{ un cloyn care nu se putt tine pe picioare decit © clipa, peritru ca apoi si faci o mulitime de tumbe caraghioase i sa prsedsch atunci cind resortul se destinse complet, Iungindu-se pe spate. Bob apucd jucitia in mina sa. Tacu. O cintéri in mind ca Ham- let craniul fui Yorrick. — Pentru mine, tucrarea de diploma inseamn’ a fi sau a nu fi. Experimentarea unui nou tip de avion inseamna acelasi lucru. Atunci de ce te miri? Crezi ci nu stiu, ci astizi, in goana concurenfei avia~ tice, incercdirile se fac nu tocmai dupa toate controalele preliminare ? €e si Je faci? N-au timp. Se tem sd nu fe-o ia inainie alte firme. N-au voie si intirzie. Nici eu nu pot pierde inscricrea. Asculti, Bob. Un Iucru e cert. 800 dolari nu gisesti la mine. Nici tu n-ai si fi-i poti procura. Asa ci, dupa cite te cunosc, tu n-ai venit aci ca sd ceri um sfat, pe care, de altiel, nici nu fi I-as putea da. Tu ai luat o hotdrire si, in indoiala ta, ai venit si mi-o impartd< sesti. Fie si asa! Iti dorese mult noroc, Mult noroc, Bob! _ ‘Se imbratisar’.— ffi mai spun ceva, Jim, Tu slit cf noi {ineam foarte mult si ‘descoperim ceva mare“ in domeniul aviajiei. — Tin si acum. Dar dacé o fi sd fiu pilot de incercare, s4-mi ineere pielea 0 data cu aparatul, acela va trebui sa fie neapiirat un aparat construit de mine. De ce nu-l incearca fabricantul ? J&sim deoparte pe fabricant, El nu se pri — Si eepe la con- structii aviatice, ci la afaceri. El nu mi intereseazi de foc. In schimb © cunosc pe fiicd-sa, Ea mi-a vorbit despre noul tip de avion super sonic pe care-I experimenteaz’ uzina taldlui el. — Aha, pricep. Fiica miliardarului., spuse Jim, lesuri si, invirtind resortul, dete drumul clovnului si-: caraghioase in fata lui Bob. n de ii fact tum * Cu toate grijile sale, Bob se indrdgostise de Joyce. Aga cum te poli indrigosii doar la 23 de ani. Din toaté fiinla din toate sim| rile, Nici lui mui venea si creadd, Nici nu indriéznea si-si ver sentimentele, si le pun la indoiali, de teaini si nu-si alunge fe rea, cum spulberi amintirea visului cind privesti De citeva zile, Bob um tind, Se in tinlr si frumos, Numai soare si zimbet. Do’ gostise de un trup zvelt imbricat in sor Cioarele, brafele si gitul se ofereau soare! ani. S-a indrigostit in clipa in care, cu s¢ drept altul pe el, care iegise pe terenul uvexamenc, unate i se p& cu Zz care vine si ocrofeas in piduri, a cenusireselor nei copilariei... Povesti care au rém soldatii d2 plumb, cu pozele. Dar zina raminea in fala sa, Nu era un vis, ci o realitate. Pata il apuct prieteneste de mind: ,,Haidem ! Totul duri o clipi. Inchi- puirea trebuia s& se stearga. Visul sd se termine. . — ©, iarti-ma, credeam c& esti Bill Stratford. Nu vedeam din | cauza soarelui. Braful fetei se desprinse de al sau. Visul se terminase. Dap zina continu si existe. Buimiicit, rosti stingaci, un crimpei de scuzd : — Va rog, iertati-mi, MA numesc Bob, nu sint Bill. Fata zimbi stingherit& si ea. Framinta coada ractetei de tenis {inind-o cu amindou’ miinile. — V-am confundat din cawza soarelui. Eram sigura ca sintefi Bill. Trebuia si vin sd jucim o partida. A intirziat. E varul meu... ‘Trezit treptat din amejeali, Bob isi reveni, I9i fdcu putin cura}: — Mirali face o deosebita plicere sa-mi fiti partenera unei partide. Fata gsi ci, singur3, acceptarea invitatiel i-ar putea servi drept $i primi. i Trezit de-a binelea din toropeala nesomnului, Bob with cu desé- yirgire grijile, Era un bun jucktor de tenis. Lovea cu putere gi is! scuz 10purta partenerul in toate colfurile terenului, Juca bine. Si chiar daci near fi fost un bun jucdtor de tenis, cine ar fi putut rezista ambitiei de a se evidentia in fata unei fete frumoase! Asa ca-I infelegem. Juci sprinten si elastic. Cit despre fat... nui cereti lui Bob parerea! Era un inger: cu racheta in loc de aripioare... cu cirlionfi de aur. Era © ciprioar’ preficul¥ pentru un ceas in fai, ca s& poatd fermeca un om, Era cu siguranf& rezultatul unei vriji.... 2 ei — Nu prea ai finut seam% ci nu sint barbat il mustra la sfirsit ingeriil imbujorat. p — Pe partener il tratez intotdeauna de 1a egal la egal. Sint un om drept! si ii sirinse mina peste plasa care-i despiirtea. — Mi se pare cd nu ti-cam spus c&é mi’ cheamA Joyce. — Intocmai. Credeam cé-ti stiu numele. Ca te cunose de mult, Nu mi s-a parut curios cd nu mi [ai spus. — Mi-a ficut multi plicere. Ifi mutfumesc. Obisnuiese si vin mere pe aci, E mai multi linigie. Se despirtira. Din clipa aceea, Bob prinsese aripi. O mare cal- duri il invaluia, ji umplea inima, if ficea parc& si mai bun. Iubea. Ce jung i se paruse timpul pind a doua zi! Cu cité nerabdare asten- tase dimineata! Si cu cit neliniste! Va veni ea oare sau nu va tai avea s-o intilneasc& niciodati ?“ De ce nu o intrebase cine este ? Unde locuieste ? Care-i este numele de familie? Ce stupida i se parea. intreaga lui comportare. Dragostea incepea sé-si arate gi cealalta fat, accea a grijii, a indoielil, a geloziei, a speraniei impletitd cu dez- nadejdea, Ruscolit de ginduri, ajunse pe terenul de joc. Portarul il salutaé somnoros: Faceti o matinalii, dommule 2“ Bob pricepu unde bate, Era prea devreme: 7 si jumuitate. Se asezi pe o bancH, isi scoase un carnet cu insemniri si incerch sa repete cifeva formule peniru examen. Pe fa 10 sosi Joyce imbraécaté in albastru. Trecur& si joace. Intiinirea paru atit de fireasci de parc& s-ar fi cunoscut din copilarie. Jucard o partidd frumoas%. La plecare, Bob o conduse si fata nu se dessSrti de el decit in fata case Locuia in cartierul Universitatii, intr-o cas& bine alcdtuita, “dar care nu ardta prin nimic special c4 in ea ar trai unul dintre magnalii industriei americane de avioane. — Am ajuns, ifi mulfumesc! La revedere, pe miine! Bob se indepirté si primul gind ce-l avu fu acela de a intra prima cabina de telefon public si controleze dacd aceea era casa lui Robert Dougias Jr, vestitul fabricant de avioane, tatal Joyce-ei. Cauté printre abonatii din carte. Nu-i veni si cread& c& fata unui asemenea om si se fi imprietenit cu el. Apoi ii piru riu c# puse la indoial& vorbele Joyce-ei. Dar avea nevoie sk se bizuie pe propriii sti Ochi ca si creadi ca acesta-i adevarul. Apoi din nou ii paru bine gindindu-se ci a adus discujia despre aviafie, aratindu-i cd in curind va fi inginer aerotehnic. Ea fi vorbi despre noile preocupiri ale tatilui ei pentru realizarea unui aparat cu o vitez& supersonicd de 1,800 km/ord. li descrise aparatul cu mult& pricepere si-i povesti despre insemnitatea primului zbor de incereare, proiectat pentru siptimina viitoare, de indata ce pilotul Joe ILGrimm se va infelege cu tatil ei asupra prime’. Pilotul va primi 10,000 de dolari drept prima. 10,000 dolari — gindi Bob. 10.000... eu mi-ags oferi si pentru 1.000 de dolari. 10.0001...“ Miine o va ruga pe Joyce sa-l prezinte iatalui ei. Dar sa nu infeleagi fata gresit. Incepu sd zimbeased 1a prostia ce-i trecu prin minte. li va spune c&-I intereseazd mai mult ca periorman{a spor- tiv, precuum si in cadrul specialiltii sale. Ziua fatala Forfota de pe aeroport trida nelinistea multora, In primul rind a sefului, a lui Robert Douglas Jr. Pentru Bob, emofia trecuse. Era’ mai emofionat cind intrase pentru prima oara in biroul tatdlui Joyce-ei. isi amintea scena. Asteptase la rind in anticamera secretarei impreun’ cu o dele- gatie trimis’ de muncitorii uneia dinire uzi ele aparfinind concer- nului Dougias in vederea unor discutii revendicative cu directia. Ce~ reau respectarea concediilor de odihn& cu plata si incheierea wnor contracte colective de munc% in locul celor individuale, care deza~ vantajau pe muncitori. In caz de esuare a tratativelor, muncitorii amenintau cu greva. Situatia era destul de incordati. $i Bob se ni- merise cu cererea Iui tocmai in asemenea conjuneturd, Privi fetele delegatilor, Aprinsi la fa(i, cu respirafia intretaiatt, discutind intre ei mai mult in soapti, se frimintau s% dea Iupta cu omul din biroul in fata cHruia isi asteptau rindul, Un val de descur ond dejdile atit de aprinse ale lui Bob cu privire la reali si: si obfind banii pentru taxa de diplom’, Simli chiar privirile unuia dintre muncitori masurindu-l din ochi. Apoi auzi pe altul soptind': — Nici o teami, ,,sticlete nu-i. Ar fi fost mai bine imbrécat. — Poate-i yreun ,,galben“. — Near fi facut ,coada. Ar fi intrat direct. — Atunci, lasi-I incolo. Unul dintre muncitori se apropie totusi de Bob si fi oferi a — Tot la ,,boss‘? al — Fumezi? si ii intinse o figard. — Mulfumesc, nui fumez. Si apoi, trebuie s% in — Alia, codul manierclor elegante; nu se fu: fului: porunea a XI-a din biblie! Grupul izbueni in risete. Un bec verde se aprinse deasupra usii directorului, Bob bituse la us, cind secretara-i ficu semn sa intre. Setul il astepta in picioare gi ca prim gest ii oferi sf ia loc si si serveasca o'tigarl. De abia cind iumul albdstrui umpluse indeajuns de tare interiorul cabinetului directorial, tacerea fu sparta de acel ,,Da% cu care Douglas Jr. incepea orice discutie. — Ba. Joyce mi-a vorbit. Bob rosi usor de famitiaritatea cu care i se adresase, eazi in fafa se- Oise— Da. Trebuie si discutim serios, Incercarea e plind de risc pentru amindoi, Dumneata ifi risti viata, Eu risc un milion de dolari, atit cit m-a costat instalajia si monlarea prototipului pe care yei face zborul. La riscul dumitale, te gindesti dummeata. La al meu, eu. Beci, mar interesa si véd cu proprili mei ochi na numai reterin- fele sau premiile sporiive pe care le-ai obtinut, ci felul in care i pot incredinfa valoarea avionului. Pentru mine, cind fi-am dat avi nul, e ca si cum fi-ag fi dat um milion de dolari. S-ar putea sd nui mai vid inapoi. Ce vrei, nu te cunosc! Asa c& 0 pornim de la im- prumuturi mai mici... Bob nu infelese unde vrea si ajunga. Tatal Joyce-ei apadsi pe um buton si spuse : — Da, Harold, di ordin s& se scoat{ pe pistd un M.C.2! Urs gent! apoi adresindu-se lui Bob: — S& mergem afaré gi si vedem ce pofi scoate dintr-un M.C.2. Cred ci ai mai zburat cu asemenea colivie ? — Am zburat la mitingul de anul trecut. Am fost premiat — Tocmai de aceea. Bob trebui si fack un tur de demonstratie. Fu straiucitor. Un yirat as. Primul ex n pldcuse tatalui Joyce-ei. In limbajul u, ,Bob restituise imprumutuit, i li gi de discufia cu Jim de dup aceea. ugor de incintat ca un bebelus, Bob. Ti-a placut primirea sboss‘-ului? Esti un prost, dacd creierul, tau nu poate ceosebi ticdlosia in vorbele Lui. — Dar de ce? A fost destul de binevoiter! — Binevoitor, numesti tu asta ? — Dar cum? — Asculta, Bob. —Nu vezi ci, in ciuda partilor egale de care-ti vorbeste, atitu- dinea lui este ingelatorie curata. — De ce? — Cum, de ce? Tu parale crezi tu ci merit viata ta? risti viata. Deci, tot ce ai. Mai ai oare si altceva in afara tinerefii tale? El pune la bitaie doar a mia parte din ceea ce are, Si tot egale ti se par riscurile ? — Las% astea! Calculele n-au ce cduta. Mie-mi trebuie 800 de dolari. $i omul asia mi-i dé. — Da. Asta e singura ta scuzi. Si te injeleg. Dar de cinstea $i sinceritatea oamenilor de teapa industriagului thu s& nu-mi vorbestt. Nu-i pic de omenie in socotelile lor. $i tu pornesti la o asociafie in care, departe de a fi egal, esti inselat de o mie de ori chiar de la inceputul conventiei. - Bob tacu. Injelesese si el adevarul situatici. Jim gindi ci, o data ce incepuse discutia, s-o si continue : ‘ici-sa crezi ci e mai breazi? Surcica nu sare departe i de trunchi. Bob tresiri amenintator : _ De ea sa nu indraznesti si vorbesti de rau. Cred c& se lupta serios intr-insa din cauza prieteniei noastre, din cauza deosebirii de stare sociala. Cind Bob plect, Jim rosti mai mult ca peniru sine: ,Bine-ar fi 13si-fi treacd. In «Lumea bun&>, sentimentele sint mai Slabe decit le- gile clasei careia ii apartin’: Dar Bob nx mai avea cum si aud& vorkele Prietenului sku. Plecase. Astazi era ins4 ziua hotéritoare, Trebuia respectata conventia. Venea si Joyce si asiste la incercare. Tinea strins pumnul ef mic. Ayea intr-insul boabe de mei. Aga era obiceiul: si arunci in botul avionului de proba cu mei — hrana pasarelelor. Bob, echipat de zbor, stringea miinile prietenilor, Reporterii foto- grafiau aparaiul asemenea unei torpile, Pirea mai degrab’ un fel de peste suplu si argintiu, ct dou% aripioare mici tniinse oblic. Bob ,salittd incX o dat pe toti, isi puse casca si masca pentru altitudini e si verifick toate contattele, Repetase acelasi Iucru timp rulind usor pe pista betonati a aeroportului din spatele uzinei. Bordtil, cu toate instrumentele si aparat ii devenise fa- miliar, — E o bijuterie fiecare rulaj pe pist: saluta o data din carling, apoi se auzi un zgomtor ce eu in intensiiate, ca un torent prodi suite de obuze ce se repercuta in ecouri indep#rtate. Apoi nu mai se decit zgomo- tul $i punctul din zare ce se st in albas altului. Apoi se Stinse $i zgomotul. de avion! ii plicea si povesteasci Joyce-ci dupt Mulfimea de ingineri, mecanici, con tructori de avioane, oaspel unde Douglas Jr, ¢ nd cu Bob, ale carui cuvinte lo- se indreptar’ spre postul microfonui ling gura, continua discuti veau in difuzorul de,pe masa Radiotelegrafistul scos din’ functie oferi sefului séu scaunul, Di- tectorul nici nu aprecie amabilitatea gestului. Era prea absorbit) de insemniitatea experienfei. Tinea legdtura cu Bob, — Alo, alo, aici B.0.B,* Am trectit limita New York-ului, Zbor deastipra Oceanuini. Viteza de inceput: 800 kmi/ori, Aititudinea 4.000. Nimic deosebit, — Alo, alo, Aici baza. Receptionim., — Alo, alo. Aici B.O.B, Zbor de 6 minute, Viteza 1.100 kim/ord. Altitudinea 7.000, Nimic deosebit, | = Alo. Aici baza, Bine, Continua! Contiguts (ooo), Dupé alte! citeva minute de tAcere, ia care. nimeni nu. indrAznea si yorbeased, vocea din difuzor se auzi din nou: — Alo, alo. Aici B.O.B, Zbor de 10 minute. Presiunea normal, Viteza 1.150. Altitudine 8.500, — Continua. — Alo, alo. Aici B.0.B. Durata 12 minute. Viteza 1,400. Altitudine 10.000. Encep vibratiile. — Continua, — Alo, alo. Aici B.O.B, Viteza’ 1.600, Altitudine 12.009. Vibratiile x In convorbirile tadiofonice, ca de multe ori in cele telefonice, se obisnuticgte si se rosteased separat literele numelui sau tm special clfrele. Aceasta pentru’ 4 mri claritatea {ransmiferil sia evita confuziile. isint fot mai puternice, — Nu-i nimic. Continui Bob fort aparatul. — Alo, aio, Aici ¢ B.O.B, Zbor de peste 15 minute, Viteza 1,800. Altitudine 18.000, Mi-e teama s4 nw intra in Tezonanta. — N-ai nici o team. E bine caiculata constructia. Felicitiri pen- tru record, Continua 1 Bob nu stia cui datoreazi valu! de singe ce-i nivali in obraz: Presitinii sau faptului cé Joyce e acolo jos, in urm& si urmireste suc. cesul lui. Forfa cu putere toate comen: aparatului. Comunica : —, Alo, alo. Aici B.O.B. la 16 minute de zbor, viteza 1.990 km ork. Altitudine 20.000 m. La baza tofi strigara ,,Ura. Joyce era imbujorat& ca dup’ o par- tida de tenis. Cineva strigi: ,,S% continue. S% nu se intoarck. Trebuie doborit recordul rusgilor !* x in difuzor se auzir& citeva pirtituri: puternice, Apoi se asternu linistea. De trei minute, Bob nu mai transmitea nimic. Enervat, tatal Jui Joyee lovea cu degetéle in difuzor. Nimeni nu indraznea sa sparga tdcerea. In schimb se fuma. Un nor de fum um- pluse camera. Acciasi glas care strigase mai inainte ci trebuie do- borit recordul for gasi acum motiv si destrame din nou linistea — O fi fugit la rusi, cu aparat cu tot! Cifiva ii riser’ in nas privindu-I hatjocoritor. Joyce isi friminta hatista priyind pe fereastrX fa albastrul Senin al cerului, acolo unde igi Iuase rimas bun si ii urase succes lui Bob. Tatal ¢i banuia ne irea. Isi lipi si mai strins microfonul de gurd gi cu voce initd rosti : fo, Alo, Aici baza. Aici baza. Alo! Intoarce-te. Sintem mul- ti. Intoarce-te ! De partea cealalti nu mai veni nici un raspuns Prima mea intilnire cu erau! povestirii, in vara anului 1955 Cu regularitatea matematicd a unui pendul, vasele transatiantice “oscileazi intre cele dow& {armuri ale oceanului legind coasta Eu- ropei de cea a Americii de Nord. Marele transatlantic englez ,,Queen Mary” indeplinea si dé asti dati menirea de oras plutitor des- + gicind, in drum th lapciére, valurile Atlanticului, Vasul nu-si sir- satorea vreiin jubifeu maritim. Nu ajunsese inck la a 1000-a tra- versaré a uriasei gropi umplute cu api ce desparte cele dowd conti- hente, Pe bord domnea totusi o insufletire amintitoare de zile mari, ‘de sirbitoare. Dar mai presus de sarbitorirea de suprafata, domnea azi, acea mulfumire care, dup& ce a inundat sufletele oamenilor, ce fevarsa pe chiputi, destinzindu-le, juminindu-le. Pasagerii — ei erau acei ce dideau asiizi aerul stirbatorese al vasului, Pret tada portutui New York ramisese in urmd, [sind apei vasului, in cabine, pe terase, pe ciloare, in sala clu- bului sau la bar, cilitorii se cdutau, se salutau, intrau in vorbi. Un Tucru era limpede: optimismul inviorase de ast dat atmostera, pe 15\ care pachebotul modern se strad alta data s-o creeze cu ajutorul spectacolelor sau_al reuniunilor dansante, Acum ele erau de prisos. ce erauatit de aprinse dialogurile si atit de iargi gesturile ? Ex- cajia era foarte simpli: s-a intimplat ca un numdr mare de dele- gafi participan{i la Adunarea © Jubiliard a Organizaliel_ Nafiunilor jnite reunite in anul 1955, cu prifejul implinirii a 10 ani de la in- infarea ei, sk se inapoieze de fa San-Francisco spre firile lor, fola- sind cursa de inapoiere a lui ,,Queen Mary”. Si ceea ce alcituiesie intotdeauna farmecul forfotelii, al neastimparului si al discufiilor in- terminabile — grupul de ziaristi, reporteri ai radioului gi cinemato- grafiei — era si acum nelipsif. E drept ca diplomatii, purtatorii de cuvint ai delegatiilor, in- tilnifi pe culoare sau asaltafi chiar in cabinele lor, trebuiau si ras punda interviurilor puse de tot soiul de gazetari. Dar adevarata agi- latie, intregul susur al silii barului, ca si pretutindeni, il faceau ,.re- prezentantii opiniei publice’. Ei discutau aprinsi la fat, cu cite un paharel in mind, in fafa barmanului, care nu mai prididea cu sa- tisfacerea_cererilor. — ...In curind va avea loc intiinirea sefilor guvernelor’celor patru mari puteri. — Fara indoiala, in ciuda marilor piedici ce mai exista, esen- fialul este c4 se va schimba climatul si se va stabili macar un iminim de incredere intre est si vest — intri, cu gura plind, ziaristul unui cotidian francez, mestecind cu poi un sandvis cu suncd, unt si oud, pe care-l uda mereu cu biutura aceea verde din paharul inalt si sub- fire, din care sorbea dup fiecare inghititurd. — Bineinfeles, Exista motive de optimism, De la razboiul rece se va trece apoi, pe etape, pe calea negocierilor la ,,coexistenta activa, iar de aici, la colaborarea internationala. — Nu trebuie decit restabilitd increderea intre state, interven un gazetar polonez. — Citeva evenimente care s-au produs recent ne permit s% pri- yim cu optimism evolutia conjuncturii internationale, adauga redac- torui unui ziar din Moscova. Bratele se ina{iard ciocnind paharele, — Si bem pentru pace, pentru fericirea popoarelor! Soarele intrase gi el pe fereastra rotunda a barului. Zgomotul si veselia de la bar atrase si pe ali pasageri, pentra ca de acolo sa se raspindeasc&é in tot vasul, intocmai brizei care/in cepea s& adie. In acest timp, in cabina T.F.F. un tindr radiotelegrafist, termi- nind cu transmiferea gi receplionarea corespondenfei pasagerifor, se amuza urmarind o convorbire pe calea undelor intre un avion si a baza situata undeva in urma. Se incerca pe undeva doborirea unui vechi record aviatic. Se gindi ci i-ar face placere si ofiterului de serviciu s& asculie convorbireu. Feu legitura eu puntea de comand’ si raporti: — Pomnule ofifer, v-am dat leg&tura radio, Aseuitaji 0 conyor-: bire infre 0 bazd gi un avion deasupra oceanului. E vorba cred, de © performan{a sportiva, de doborirea unui record. Urmirifi pe reteaua 2. Eu inchid. Va salut! 16Ofiterul urm&ri legdtura, Se auzeau limpede discutiile ; — Alo, alo. Aici B.O.B, Zbor de peste 15 minute. Viteza 1.800. Altitudine 18.0 Mi-e teama s nu intru in rezonan{a. — N-ai nici o team4. E bine calculata constructia, Felicitiri pes- tru record. Continua ! — Alo, alo. Aici B.O.B. 1a 18 minute de zbor, viteza 1.900 km/ora. Altitudinea 20.000 m. Se auziri piriiturile puternice. Apoi liniste. In acea clipa suna telefonul. Observatorul de serviciu de pe puntea superioara raporia cut yocea gituita : — Domnule comandant. Deasupra noastré, o explozie aeriand. $a dau alarma? Ofiferul, cu firea sa calr stapiniti, facu o strinsd legaturd tne tre raportul observatorului si convorbirea ascultati prin radio. » Nu da alarma! Nu rdspindi panica! Sintem vas civil. » isi puse chipiul gi se grabi spre punte. Cind inchise usa, radioul ramas deschis ii trimise ultimele cuvinte!... ,,Alo, ine toarce-te. Sintem mulfumifi, Intoarce-te ! * Un nouras de fum, ca un bulgire auriu, se destrimi’ in inaltul cerului. Se auzi pe urm& o explozie indepartata. Victim& a propagandei razboiului rece, observaterul de serviciu de pe puntea superioar’ vazu in asta bomba atomici, sfirsital lumi S-a terminat! Cu un uitim efort dictat de datoria fat& de disciplin vasului, mai gasi putere sa raporteze cupitanulu u indrazni sa spuna ce credea. Si bine ficuse. Nu l-ar mai’fi spilat toati apa A- tlanticului de vorbele camarazilor de pe vas. Bine cii-1 potolise coman- dantul cu réspunsul sau calm. Cine gtie ce se intimpla dacX mai di- dea si alarma, cu atitia oaspeti pe vas! Si mai ales ziaristi ! Slava fie, Neptune, cX m-ai salvat de rusine * Cam acestea eran gindurile observatorului in clipa cind ofiferul, ajuns pe punte, seruta cu binoclu ix zare, lansafi din mers o barcl cu doi oaimeni i ciutati s& salvati ce se poate salva. E o catastrofa aeriana. Pare-se ca pilo- tul se salveaz% cu parasuta. Filflie ceva, dar nu prea se deschide. Si acum stopa{i masinile. Lukm pe bord! { un sfert de ceas, fu adus pe bordul vasului un trup inert, imb in costum de pilot stratosferic, Vasul isi porni motoarele si elicea de la pupii reincepu sd lase in urina ci dira lai de spumd, ‘luljimea pasagerilor urmirea cu atentie misc&rile medicului car chiar de pe punte, trecu la area primulai ajuter medical, Rin tului i se controla pupila se co! a la plesapei_ se i micgoreazii. I se lua pulsui; un puls abia perceptibil, ca si batdile inimii gi respiratia plaminilor. Omul friia, desi prea’ mort... 1 se fdcu o injectie cu adrenalind. Apoi fu dus in cabinetul me- dical al vasului, Aici fu dezbricat, incRizit, cardio-tonice si se astepta sa-si revind in. sir Pe patul infirmeriei se odifmea acum, adincit intr-un somn ce onat, i se administrau 17nui prea plécu medicului, un tinkr frumos, voinic, cu fata albX ca de statuie anticd greack Comandantul vasului finea in mina actele aflate asupra acciden- a, Faculta tea ‘de aeronqutici, carnetul de pilot, legitimatia de membru al clu- bului ,,Aripile victorioase". Toate pe numele Bob Cooper, nascut ia anul 1932, la New York, Gazetarii se imbulziré sf afle noutdti infirmeriei, bard intrarea lor gi li se adre pectuos al englezilor — Gentlemen, imi cer scuze de a nu vi putea oferi nici o infor- mafie in legaiurk cu accidentul la care din netericire am fost cu toiii de fafa. Sintem un vas civil si nu ne amesteciim in freburile altora, Ne-am facut tradifionala datorie marindreascd de a salva viata aproa~ pelui in nevoie. V4 multumesc tuturora pentru ingiduinia de a fi tatului: legitimatia de student al Universit%: omandantul, oprit in uga cu glasui potolit si res- Intirziat cu 16 minute, cit am plerdut cu oprirea vasului pentru sal- varea nautragiatului, Va asigur cA aceast& intirziere va fi recup in restul calatorie’ care o facem impreund. Ora sosiri guros respectata. Ladyes and Gentlemen, vi dorese pentru restu! cAlStorici petrecere frumoas’. Good bye! Saluti si plecd. Pasagerii se rispindird si ei. In curind, fu uftat totul, Vasu! acosi& la tarmul bitrinei Europe la ora exacti a sosirii anuntate in itinerar, Cu timpul, mi s-a sters si mle din amintire intimplarea din vara anului 1955. Daci despre acest pilot nu s-ar fi vorbit si incd atit de straniu in preajma anului 2000, cu siguranfa c& as fi uitat intreaga lui poveste, Anul 2009 mi-a trezit ins& si aceste amintiri ale trecutului. A doua fatfinire — Anul 2600 Revelionul fui 2000 I-am s&rb&torit la mine acasi. Pregitise ne- vasta-imea 0 mas& pentru -cei ci{iva prieteni care ca si mine, nu se considerau ,,retrograzi* daci vor rimine pe pamint si vor minca gus- toasele mincdruri rusegti, bine stropite cit votcd si cu ceai din samovar. Este drept ci pe copii ii aveam invilafi la masa. Dar nepofii, nicr unul, Nici nimic, Fiecare virsté cu plicerite ei. Noi rimsesem acasi. La miezul nopfii, am primit felicitari din Luni, din partea Nadici. Ne spunea ci cei de acolo salut’ PAmintul cu prifejul Anului Nou, Am iegit afari s& privim. Intr-adevir, din Lun& se desprindeau co- mete artificiale 9i satelifi lansati ca un joc de artificii in cinstea pa- tmintenilor, d Hf Cifi astri noi raskriser’ atunci pe cerul lui 2000, prin infelepcia- nea omului pasnic! $i acum ma indufoseaza increderea in forfele dez- robite ale omului modern. Am transmis copiilor ,,La multi an Atunci intrl si Kuznefov cu sofia sa, Profesorul mi-a vorbit doar de cescoperirea vitaminei S, pe care a_reusit s-o cristalizeze. La inceput ma plictisise cu atitea aminunte tehnice. Dar pind la urm& a facut foarte bine. De poimiine incep sai reinnod un fir lsat in urma cu ani. E vorba de un tratament aplicat de Kuznefow intr-un caz devenit 18° celebru, pe al clrui erou il vazusem Ia fata pe un transatlantic in urmi cu 45 ani. Pe atunci, si eroul Ini Kuznelov si eu eram tinerl amitior te Eu ins’ mi-am trait viata. El. si-a dormit-o. Astizi m-am_ intilnit deci a doua cari cu acest om. Despre asta voi serie in continuaren tomanului ce intentionez si-1 editez, fi ~ La sectia de medicing experimentala din Moscova, comunicarea finuta de profesorul Kuznetoy stirni mare vilvs. Demonstratia prac- 5 fied a aplictrii vitaminei S, pentru stimularea funcitilor biologice, fu incununatS de succes, » Toate experientele fieute in laborator, pe animale aw dat rezultate bune. Acum urmeazi ca acest me icament si fie aplicat omului. Pro- “esorul Kuznefoy supune colegilor sii urm&toarea propunere: SA i © aplice tratamentul cu vitamina § celti mai vechi bolnav al clini- ii de neuro- hiatrie din New York. Cazul lui Bob Cooper a pasionat pe mulfi psihiairt si neurglogi. Profesorit! Kuznetov crede cu convingere ca vitamina S if va re- aduce pe Bob Cooper — pilolul de incercare — la ,,viata normalat. »Viaia normal este un fel de a vorbi, ciici acest om, care doarme de 45 ani, nu cunoaste nimic din tot ce ea tuit in acest timp, incit frezirea Iii — daci va fi posibilé — ridicX nenumd&rate probleme, nsfov consider ci dup& trezire prezenta in permanenta a pfieten vechi ar suficientA pentru adaptarea treptati fa noua viata. ,Esie nevoie doar de o Persoana care |-a cunoscut in tinerete Pe Bob. In rest, tratamentul cu Vitamina S inlituri toate greutitile', ; Se gasi $1 un coleg réutScios si afirme eX ambitia si dorinta de feclama I-au indemnat pe profesor si aleagd tocmal cizul lut Bok Cooper ca prim& aplicare la om a noului tratament. Prietenii adeva- rafi ti luau ins& apararea arktind c& alegerea acestul caz greu $i ne- rezolvat dovedeste, dimpotriva, increderea depling a lui Kuznefov in deseoperirea sa §i ci Bob Cooper reprezinti, de fapt, un examen gre in fata colegului ior. Punindu-i-se Ja vot Propunerea, dup cutli furtunease, profeso- tul Keznefov obfine aprobarea consilitiui medical pentru aplicarea noului tratament. in plus, s-a cipiiat si incuviinfarea inginerulei Jim Morel,.cel mai bun Prieten al boinavului. Astfel cx plecarea Ini Kuz~ efov la New York insofit de asistentul sku, dr, Andreev, a fost ha- “cit gi urgentata. “Sositi in clinica de neur: ‘rican de medi doi oaspeli rusi. — Cum? Dv. credefi cX Bob se va trezi? ‘y — Desigur. Toate expericnjele ficute mi determing s% afirm ck acest ucru este posibil, Dar trezirea lui Bob Cooper trebuie sX fie i urmaté de adaptarea iui la noul ritm si pentru acest lucru vreau si psikiatrie din New York, gruprl ame- Studenfi $i suror] inconjur% plini de neribdare pe cei 2 19« mii ajutati. Dacd J-am lisa si se uite pe geam doar si ar vedea din- -tr-o dat& schimb4rile atit de uluitoare, i s-ar putea provoca un $0¢ psihic. $i de acest Iucru trebuie s& ne temem. Totul trebuie preintim- pinat. —_ Este minunat ceea ce ne spuneli gi va stau bucuros la dispo- aitie. Cind deriti si incepeti experien{a ? — intreb&’ medicul-sef it- cintat. — \M-am gindit c& experie , mai bine zis tratamentul, s&-f in- cep peste o unci ar trebui e& vi procurali niste haine aseminitoare celor ce se purtau acum 45 de ani. Cred cA le p teti gasi in garderoba unui teatri. Le vefi imbrica dup’ trezirea navul > — Lucrui acesta e foarte simpiu. Am dori s& cunoastem an ce consti tratamentul propriu-zis; este dureros ? ifi fird grijA! Tehnica este simpli. Bolnavul va suporta 9 transfuzie de singe confinind 0,05 vilamind S pe cm®, Concomite: va fi supus unui tratament de iradiere cu Kop, care are o mare pt de fixare pe celula nervoasa, Cu ajutorul unui contor Geiger-Mi yom putea urmari atomii marcafi de Koo, precum i gradul de eficien a trans Apol a ~~ Putem, eS) ur, sh _aplica m tratamentul tn clinica noastra din Moscova. Era. ins cat s&-1 trezim pe bolnav in jocul unde va avea s& traiascd. Astfel cA ne-am deplasat noi la dv. — VA sintem foarte recunosciteri. * Peste gapte zile, dupa cum se stabill, profesorul Kuznefov aplici lui Bob Cooper tratamentul cu vitamina S. Intreaga lume medicaid era cu ochii afintifi asupra interventiei, asteptind cu neriikdare des~ fagurarea evenimentului, fie la fafa locului, fie in fafa aparatelor de televiziune, care inregistrau toate fazele operatici. La ora 8 dimineafa, lui Bob i se facu transfuzia. Dupi calculele ficute de profesorul Kuznefoy, trezirea trebuia si inceapi dupi doua ore. La ora 9,40, boinavul incepu st schifeze primete semne de trezi La ora 10,15 Bob Cooper deschise ochii si, foarte mirat ci se vede ine le operatie, se trezi. du-si emotia, Jim se apropie gi spuse : — Bob, cum te sinti ? Neprimind nici un r&spuns, adiug’ cu glas stins: — Nu face eforturi, Bob! O s& ‘stim de vorb%, Dar nu ace Bob i fixd pe Jim, fr& s%- recunoascd. — Bob, nu te framinta! La revedere! * Profesorul Kuznetov si doctorul Andreey mai finurd, la cererea medicifor din clinic’, 0 conferinté. Mulfumira Ja rindul lor pentru frumoasa primire ce li s-a facut gi, indreptindu-se spre aeroportul central din New York, se grabiré s% se inapoieze chiar in aceeasi sca in draga lor Moscova. 20Prin radio mai raspunserA inci mulfinii de intrebiri puse din cabina aeroportului de catre studentii si medicii Institutului de neuro- psihiatrie, Abia la jum&latea drumului s-au despirtit cu adevdrat, Era ora 11,30, Se aflau deasupra mijlocului Oceanului Atlantic si, dupa o zi grea de munci, aveau dreptul la odihna binemeritaté, * Bob se trezise in clinica de neuro-psihiatrie, acolo unde, trecind se schimbau medicii sefi, externii ajungeau interni, internii me- dici secundari, jeseau 1a pensie surorile si infirmierile, iar, im cinda deceniilor treciute, patul din camera nr. 28 rdaminea mereu ocupat de acelasi pacient. Vestea trezirii lui Bob a fisnit, din camera micut& de spital, in saloane, pe cttloare, in oras, in lumea intreagi. Mai incet ca vestea, dar la fel de tumultuoasd, gindirea Ini Boise regrupa, se aduna din cioburi, se inchega din frinturi, se innoda in zeci de ginduri, ce se impleteau in mii de refele. Gindurile tigneau pe aici, reveneau pe din- colo, se incileeau, se razboiau cu senzatiile noi de acum, il cople- geau, il ameteau. Obosit, igi lsd din nou capul pe perna. O turti sub greutatea capului. Pentru a cita mia oard in cei 45 de ani scurs! Acum insi nu dormea. Plrea cH viseazi treaz. Creierul se dezmor- fea. Se sustrigea frinei ce-l infepenise atit amar de vreme. Creierul + organ conducitor — comarda acum intregului organism s& se tre~ zeascd, muschilor s& se contracte, inimii sa bat cu putere, sim{uri- lor si fie freze. Cu toat% picoteala de acum, Bob se trezea. In. curind va redeyeni un om normal, O singurd problem’ se punea: adaptarea. S& nu dea ‘nastere unei complicafii pricinuite tocmai de o trezire prea bruse’. Era un caz unic, despre care gstiinfa nu stia cum avea s& evolueze. Un precedent exista. Se cunostea cazul unui bolnav care dormise mai mulfi ani. E pomenit in tratatele medicale, Bolnavul se trezise ins in veacul al KX-lea, intr-o lume mai mult sau mai putin asemi- natoare celci in care adormise. Mari deosebiri nu se ivisera intre timp. Bob se trezea, insi, dupa un somn de 45 de ani. Lasase lucrurile in- tr-un stadiu gi avea si le géseasc% schimbate de nerecunoscut in urma saltului calitativ declansat de aparifia erei atomice. Astfel cd un pre- cedent asem%niitor era necunoscut. De aceea, tofi se temeau de ,,go~ cul trezirii", de ,maladia adaptirii“. Si pe bund dreptate. In stiin{%, in general, si mai ales, in medicind unde este vorba > om, concluziile trebuie trase numai in urma unui intreg lant de putea s% spun% cum avea si evolueze trezirea defi- 4a lui Bob, cind se stie c# prima griji a unui accidentat sau a lesinat, transportat 1a spital si trezit doar dup% citeva clipe, e si intrebe: , unde mi aflu"? ,,Ce s-a intimplat ? Inchipuiti-vi ce anume i s-ar putea raspunde Iui Bob doar Ja aceste dou intrebiiri simple! Va rezista oare, creierul siu la primirea acestor raspunsuri fie ele date nu chiar imediat, ci in urmiatoarele zile? Sint cazuri cind omul isi pierde minfile la aflarea unei simple vegti bune sau rele, Se intimpla ca si atunci cind pe firele purtdtoare 21de curent electric, se adun% deodati un voltaj superior. ,Se arde si- guranta — am putea spune, folosind un limbaj tehnic, dack am Compara creferul cu o urias% central electrick. Acesta ar fi ,socul' de care medicii, necunoscind felul in care ar putea reactiona Bob, se femeau si nu-l iar Iui Jim, vechiul s&u prieten, fi reve nise intreaga sale in viafi. — Medicina La trezit. D fa fi-l si nu-i par’ raul — ft spuse lui Jim medicul de gard’. S% fii mereu cu el cel putin ia in- ceput. Pe urmi o si vedem. Omul ¢ o vie(uitoare foarte adaptabil. Sper in vindecare. Dar sper numai prin concursul dumitale. Vine uilnic aici, pind ce-l eliberam pentru ftotdeauna. * Jim isi privi prietenul trezindu- — Bob, ce faci? Bob,ftcum te simti? Bolnavul privea cu ochii pierduti, ca sommambulii. Se vedea lim- pede ci mu infelege incd nimic din starea lui, — Nu m& cunosti, Bob? Sint Jim! Boinavul fixa fard s& recunoase’ figura celui ce vorbea. Repeid ca 0 soapia. Doctoral ti fcu sen Id Jim: ,Pentru azi ajunge. Ne vedemn miine*. ‘A doua zi, ca si cum peste noapte creierul lui Bob risfoise un album, Bob isi recunoscu prietenul. Vitarnina S isi facea efectul. — Jim... — Da, Bob, eu sint. — Ce schimbat esti, Jim! Cum te simfi? — Bine. Dar tu — Mie mi-e somn. Lui Jim ise umezir% ochii. Doctoral ii fécu semn s&-I lase, — Eu te las, Bob. Viu miine sd te vad. — De ce nu mai stai? Spune-mi ce mai e now! Jim se uit% la doctor. Acesta incuviinta cu capul. Jim se asech pe marginea patului, — Ce si-ti spun, Bob? Toate-s bune. Am venit si te vid si o si viu mereu s& te scot si la plimbare, pin&-ti treci convalescenta, — Dar nu-s bolnav. Sint doar toropit. Parc-ag fi dormit toatd viata. — Las astea. Trebuie doar s& te intiresti. $i acum te las. Ne vedem miine. Medicul le incuviint&é si o plimbare prin spital, pentru a doua zi Primul contact cu viata nou% avea si se dea chiar in clidirea spi talului. — De-abia poimiine il scoti pe terasd. Joi, in curte. $i pe urma, pe strad&. Daci rezisi& acestor trei zile, e salvat. Eu va las. Ma bizui pe factul si prudenfa dumitale. ffi doresc succes! * Spitalul anului 2000 oferea destule surprize lui Bob. Mai intti fl uimi intirmiera care-l privi printr-un ochian minuscul, pentru ca 22apoi si spund: ,,86,06". Ea folosea un termometru bazat pe Spectrul ri r infra-rosii. In felul acesta, de la distant& si intr-o clipa, tem- peratura bolnavuiui era misurat#, Prd al deranja. > Pentru Jim, simpla rotire a privirilor i-a facut ciunoscut ch sp! talul se bucuri de un ifuminat rece, ceea ce ficea ca in timpul noptit si lie o Jumin& ca ziua, bineinfeles prinir-un sistem artificial, Tempe- ratura camerelor si a sSlilor era reglatd continuu printr-un sistem de aer condijionat, care menfinea o atmosiera plicutt de +189C, In col- becuri de raze ultra-violete impiedicau inmultirea nd in permanen{{ atmosiera, Scari rulante sias- anul 2000 lupti pentru scutirea de orice efort. , cu un instrumentar complet schimbat, era o ransparenji gi usi ce se inchideau ermetic, In citeva pistoale mici, din nichel cromat, ti censoare aritau c} Sala de op incdpere cu pereji t mijlocul in enjia. icile revoivere medicale, care inlocuiese as stringi. Cu ajuicrui lor se ,inipusei boluavului substan{ele medica- mentoase de care are neveie organismul, Durerea nici nu se simte, ‘iar eficacitatea medicamentelor introduse astfel si resorbite lent, in special elementcie radioactive, sint mult superioare celor ce le-ai mai ) apucat tu. Cind se inapoie in camera sa, fark si vrea, privirile ui Bob alu- fecard pe foaia de observatie lisati de sori pe noptier’. O clipa, ‘temase cu ochii afintifi asupra ei, Apoi incepu s& clipeasci des, ner- vos. Nu-i venea sd creadd. In jurul foii era scrisi data: 23: martie 2000, 2000 171 Anil’se ingemnau cu 2 in dreptul miileniilor. I se paru fantastic. ‘ozit, reugi si facd, totusi, scAder 2000—1955. Dormise 45 de isi cuprinse capul in miini. Abia intr-un tirziu reugi sa sezi- seze intervalu!., Pa-tru-zeci-gi-cinci-de-ani Bob infelese golul skpat in viaja sa, in logica sa, in toat% men- talitatea sa invecnitA de cei 45 ani de absenfa, de somn, de netrai. Oit# adinc. Jim il conduse incet spre patul lui. Pentru azi e de ajuns. Miline il va scoate pe terasa spitalului. Adaptarea Ricut lent acope- fea in clipe locu! anifor din golu! viejii. Dar ceea ce avea importanta era 1 c& Bob se adapta. Asta era fot ce putea s& conteze. Ziva urm&toare, iesirea pe terasi insemna de fapt iegirea din spital. Primul pas in lumea de afard, in viata anului 2000. Era poate pasul kotaritor. Aceeasi team in sufletul medicilor si a lui Jim3 Va rezista oare socului? Nu va fi prea tare emofia? Plin de blindeje, Jim 71 lui, de brat. Urcari cu ascensorul pina pe terasi gi Iuard loc in fotoliile confortabile rezervate pentru ei. In mod special, Jim il trezi pe Bob fa ora 6 dimineata, imtrucit e mai rédusa circulatia la acea ord. Jim se ferea si-i arate prictenuiui siu uriagul trafic aerian care didea in orele de agioncrafie impresia unui » Bilei cu tot felul de cdlusei si burci zburutoare. De aceea ord 6 i ce paru cea mai nimerif& pentru a-I scoate pe Bob jn fume", A _, Réstritul scaretui prevestea o zi frumoas%. Vrabiute zburdalnice isi incepurd de mult cearta lor matinal’. Un aer proaspit inviora fliminii. Bob se simfea bine. Primul elicopter care aptira pe cerul diminejii nu-l impresion’ cu nimic pe Bob. Zburase gi el pe un ase~ zi vechile 23imciiea aparat. Jim raésufla ugurat. Cind apru un alt elicopter, si alt gi altul, cind vazduhul parea ci fierbe de zumzetul elicelor, Bob 1 intrebA prietenul : — Spune-mi, Jim, lor li se pare mai comod mijlocul Asta de lo- comotie ? Jim nu stiu ce si-i rispund’. — Da. Le place peniru c# foloseste drumul drept. Nu trebuie s& find seam de intortocherea strazilor, ca automobilele. La un moment dat, un elicopter pru ci se insurubase in aerul de deasupra lor. Bob si Jim priviri in sus. De abia fa prinz, vazindu-si poza in prima pagina a ziarului, au inteles cd au fost fotografiati cu ajutorul unui puternic teleobiectiv de c&tre un reporter ingenios cas, tuia.nu i se admise intrarea in spital. * F&curt haz de ingeniozitatea foto-reporterului : ,,Nu se poate spune ca Asta si-a intrecut strimo: el de indraznet ca predecesorii sii. Dispune insi-de o teh arg. Indrizneala reporterilor a riimas aceeagi !" Dupi prinz, la umbra perde cei doi prieteni isi sorbeau cafeaua, pirttoare de soare, in timp ce edicul-sef isi scotea din garaj 3 pter, dar avea aspectul unei elegante, putind la fel de bine, stringindu-i-se elicea, sa be stradé ca orice alt& limuzin Bob raspunse la salutul medicului si continu s&-1 priveasc’. Prin parbrizul Wisat se vedea ci medicul, in timp ce-si punea manusile la voianul elicopterului, vorbea prin radio cu sotia s: — Dragé, eu nu voi putea fi la ora 8 acasa. Sint ta Johnson. tam impreun’ conie: de miine. Fii te reg bun% si iast des- si banda de magnetofon a radioului si inregistreze conceriul sim- fonic transmis de la Paris. Il ascult seara cind ma intorc, sau miine, cind voi avea mai mult timp. N-ag vrea si-l pierd. Good bye! Cind era gata si decoleze, se apropie in grab& de portiera eli copterului 0 so racati de drum. . 77 Doctore, o clipd te rog! Fii bun si ia-m% si pe mine. Sint in intirziere. Am bilet la meci pentru ora 5. Ma lasi la ,,Corso“. Tot cistig din timp. — Cred c& nu mai prinzi inceputul meciului. Mai deranjezi si pe alti spectatori. Mai bine rimii aici s&-1 vezi prin televizor. — Nu, doctoré. Ia-m& c4 intirzii doar pufin! Nu-mi trebuie un meci televizat. Mie-mi place s& strig, s& fac galdgie. Eu imi sustin echipa. -+ Ei, hai, repede, vino? Bob il privi pe Jim: ,,Ca pe timpul meu‘, — Intocmai, Bob. Tehnica se schimb&’ mai repede decit oamenii. Omul, din p&cate, evolueaz% mai incet. Giligie la meciuri se facea si be timpul nostru, conchise Jim. Jesirea pe stradi a insemnat adevirata punere faf% in fat% cu noua realitate. Imbric&mintea oamenilor, mai ales a femeilor, afisele care te imbiau la excursii in luna, ochelarii pentru vizi 24funeric, strazile cu circulatia lor in sens unic, cu pasaje subterane sau aeriene pentru pictoni, populatia de toate rasele, negri, albi, gaibeni, sosifi de pretutindeni, ckci distanfcle au fost suprimate datorit’ mij- loacelor de transport uitrarapide, — iat& ce I-au pus la grea incer- cate pe Bob. Dar Bob a rezistat. Greu la inceput, din ce in ce mai stapin pe sine, pe rinduirea gindurilor, pe deprinderea ritmului, Bob lupta si invinga. - La bratul lui Jim, Bob umbla cu sflictunea si stingacia unui faran sosit in vizité la niste rude dintr-un eras mare. Fiectre Iucru nou pe care-! vedea, si care pentru Jim nu mai insentna nimic, pe el il uimea. Jim simfea intreaga nel a prictenului stu, if infelegea, il durea chiar fiecare strinsoare a bratului, pe care, in mod reflex, Bob i-o aplica. Nu-I durea in sensul obignuit al nofiunii de durere, ci ca o icafie a fapt Bob adaptarea se face greu. Fiecare a si se opre si incetineasc# ritmul de grou si-t nindoi infelegeau prea t ndece cit mai repede d. ungi din urm’ timpul bine acest Iucru. lar Bob ce medicii_ au numit ,ma- anul 2000", ece si apoi si reintre in al muncii, S4 fie folositor vietii, cireia nu i-a dat incd ladia adap mut o! nimie. — N-am contri eu nimic la eforturile semenilor mei, Eu n-am facut decit si le dau griji. E drept cH omul se naste debitorul socie- ta c& inceputul vietii il gaseste primind totul din partea semenilor Dar, o data cu virsta, el devine, la rindul s&u, creditorul societa- {ii, inapoind ceea ce a primit. Desigur, unii rimin toati viata de fori, Aceia sint pacostea omenirii. In schimb, exist altii care, din nicul pe care l-au primit, gdsesc totusi resurse si inapoieze insutit sau chiar inmiit. Ei reprezinté mindria societ&tii. Ca ei voiam sai ajung. Sa dau, si realizez ceva miret. SX contribui la progres, la bund- stare. Stupidu! accident mi-a curmat viata, chiar dacd nu mi-a dat in schimb moartea. Ce nenorocire! Ajuti-mi, Jim! Tu esti singurul care ma pofi ajuta. Nu m% lisa s& trec prin viati cum trec° anormalii, ne- bunii, paraliticii. Mai existi in mine destule forte pe care somnul le-a sl&bit, dar nu mi le-a topit. Ajut&-m& sit-mi revina m&car o parte din entuziasmul fineretii mele. Iti aduci aminte de vara lui 1955? De ce nu m-am putut bucura si eu de viata pe care intreaga omenire a in- ceput s-o triiasck in era pasnich a energici atomice. Ah, Jim, sint un antediluvia: Lui Jim, vorbele prietenului ii storceau lacrimi. Bob insemna tine- -efea, facultatea, sportul, greutiifile si bucuriile tinerefii lor de stu- uenfi sraci, dragostea. Nu-i raspunse nimic. Crezu nimerit s&-I con- duc& prin cartierul Universit3{ii, si revad’ locurile pe unde umblase pentru ultima oard in urm& cu 45 de ani. Dorea si-1 supund si acestei grele incercari. SA vad’ cum reactioneaza. De altfel, aceasta urmarea si medicul de la spital care-i spusese: ,,Introdu-1 treptat in viafit Ta-o de la capatul lisat rupt atunci! Dar fii cu grijA! Fii prudent 1 Nui crea seisme prea violente 1“ Se apropiari incet de cartierul mai linistit si cu mai mult& ver- deaf. Casele nu si-au prea schimbat inf&fisarea, Numeroasele bine- 25caloriferul atomic, aerul condifionat, televi- gorul nu reclam& reclidirea sau amenajarea speciala a locuintei. Astiel cX totul mai purta mulie dintre urmele trecutului in acest car- tier, unde mai ales zgomotul vehiculelor aeriene si elicopterul oprit in loc deasupra unei grédini dddea nota prezentului. Era interesant de urmdrit tabloul elicopterului pironit parc& dea- supra unei gradini, unde o fata, lungiti intr-un gezlong, Hisase car- fea din min& pentru a vorbi cu biiatul care pilota. — Daca nu zSbovesti mult, te astept ! ii spuse el. — Vin indaia! Si peste citeva clipe, ceea ce vizu Bob gi-l uimi cu toate ca pe Jim ji lAsase nepAsitor, cred ci [ar fi uimit din cale afard pind si pe Shakespeare. Se juca in fate ochilor sii o sceni demn& de Romeo si Julfeta anului 2000, BSiatul fi arunc% ietei o scard de fringhie, iar fata im- brdcat’ de plimbare, o escalad’ cu obignuinta unui actor de circ. Pornira mai departe urr id elicopterul de ciloare visinie pier. zindu-se in aibastrul senin al cerului. Deodati, Bob se opri. Jim tsi simfi braftil smucit. Se witd 1a Bob care pilise i privea finta inainte, Peste drum mergea o fati ca de vreo 18 ani. Era blondd gi Irumoasd, Bob se desprinse de Jim ¢i, traversind in grab& strada, sirigh ca un iesit din minji: ,,Joyce t" Fata se i, nial mult inspiimintata, Bob o apucd de mini) in- cerca sk-i sirute mina. :Fata se imp vi. O ingrozeau privirile lui. Jim crezu de cuvinti si intervina. si tragi priefenul de o parte, st-i vorbeascé, s# se inapoieze acasd. L-a obosit prea mult plim- barea. Ceru scuze fetei. Bob ins& continua si und cu buzele tre- murind : — Joyce, Joyce... ‘ata igi reclip&t% calmul. — Da. Ma numesc Joyce. Dar pe dv. imi pare rau, nu va cue nose. i — Eu sint Bob. Am fost pricter: Jim se ingrozi. Prictenul sau avea haluci se scuzi.si porni trigindu-l pe Bob cu mare f fors, striga fetei: La revedere, Joyce’. ‘Jim fierbea de ciudd. Se diduse in spectacol cu un nebun, lar Bob, bun! sku prieten, e pierdut pentru totdeauna. In zadar toate efortu- rile depuse! Bob n-a rezistat incercdrii. Ti va spune medicului, Se gribird spre spital. Pe drum, Bob piirea boinav. Paloarea nui-i Gispa- ruse si rostea inc& f4r& sir numele Iui Joyce. Seara care urm%, fu zbuciumat’ pentru toll. Pentru Bob, pentru Jim si oricit de ciudat ar piirea, chiar si pentru Joyce. in creierul lui Bob, amintirile se riscolird. Revazu strada gi case unde o condusese cindva pe Joyce. Era prin cartierul universit&tii, va face neapirat o vizit. Greul consta in faptul ci trebuia si se sus- tragd supravegherii personalului din spital. A doua zi cimineati, furisindu-se pe poarta din spate a gradi Bob pleci din spital inaintea sosirii lui Jim. Se imbrécase cu grija si o porni spre casa lui Joyce, a fetei pe care o indriigise in tinerefe. La intrare ii deschise o femeie care-I invit& si ia loc, nedumeritd de aceast&’ vizita matinald a unui necunoscut, Asezet in fotoliu, Bob cuta si-si rinduiasct gindurile. Nu prea va multS limpezime in creierul siu. De-abia acum va caduta s& re- faceri ale erei atoiic Vra. $i 4i, Tsi scoase pili, Hi. Bob, cu capul in- 26stabileasci ordinea fucrurilor. Va vorbi cu Joyce sau despre Joyce? Le va spune starea in care se afld, Va povesti fotul. Usa se deschise si_o femeie ca de vreo 40 de ani intr’ in camera.-Bob se ridici, in- giim& citeva cuvinte si, tot privind chipul femeii, incepu cu glas tre- murind ceva ce sernina a spovedanie. — N-as vrea si vA deranjez. Femeia se asezé in fotoliul din fata sa. Parea plini de buni- vointé. — Luati loc! Piarefi foarte obosit. Bob se reasezi si relui firul intretéiat al vorbelor. — Imi pare rau ci va supiir cu o chestiune personal, la o ord atit de nepotrivita. Cred insi c& pentru ceea ce am de spus, pentru mine cel pujin, nu cred si existe vreo ora potrivité - Fata femeii incepu s& fie cuprins’ de mirare. Cine era acest bar- bat? De ce o oprise ieri pe Joyce pe stradi? Ce dorea? Unde voia si ajung’? — In ace: cu 45 ani, pe prictena mea Joyce, dus Eram pe atunci student la politehni uitimal an, ~= Afi cunoscut-o d mama mea. Pe Joyce Douglas. — Da, am cunoscut-o. A urmat apoi stupidul accident care m-a scos din viafi pentru 45 de ani. ‘ — Sint foarte impresionaté. Mama mea vorbea adesea de aceasti nefericiti intimplare. Aji cizut cu un avion, in timpul stabilirii unui record de vitezi. VA numiti deci Bob, Bob Cooper... — Intocmai. Sint Bob Cooper. Sint incintat. Mai muit induiosat pentru cd timpul n-a putut sterge numele meu cel putin in acest loc, Sint intr-adevar Bob Cooper, fost pilot de incercare la uzina buni- cului dy. Gazda isi recdpitase linistea. Privi pe omul din fata ei. Un ames- tec de batrineje si tinerefe. Barbatul avea ceva ciudat intrinsul, Ceva ce te itfpiedica si-i pofi aprecia virsta. Pirea de cel mult 50 ani, cu parui argintiu si tenul proasp&t. N-avea virsta actelor sale. $i era totusi de seama mamei ei, deci cu 25 de ani mai in virsti decit ea. Il privi_ uimita. — Nu numai atit. Dar vi pot ardta c& in albumul mamei mele, 1 inceputul primelor pagini, e prins% si o fotografie in care dy. si .nama, plini de tinerete, vislifi impreunti, intr-un schiff. Bob rimase uimit. If pofti si treacd in camera aliturat’, ckuti albumul si ii arat’ poza. Pe Bob il podidira lacrimile. Un nod urca si cobora inclestindu-i gitlejul. Gazda relux : — Fiica mea, Joyce, cea pe care afi intilnit-o feri pe stradi, a flicut legitura intre figura dv. gi aceast% poz pe care o cunostea din album, — Fata dv.? murmur Bob gindind, A treia generatie! — Da, Fata mea. I se intimpld adesea ca métusile sau unchii ei ti casi nu este prima oark cX intru. Am condus ai i a ce jucasem o partid Tocmai ferminasem 27sa-i spund: ,,Tu parca ai fi bunicd-ta!", intr-atit este de izbitoare as manarea cu bunica ei, al c&rui nume il si poarta. Bob indrazni sa infrebe: — De ce i-afi pus acelasi nume ? Intrebarea fu prea directé. Ochii femeii se umplura de lacrimi. Dupa o scurta tacere, Bob afld si acest amanunt. — in anul 1980, cu trei ani inaintea nagierii fiicei mele, mama miea plecd impreuna cu tatal meu si un grup de prieteni sa-si petreacd revelionul in Luna. Era ceva la moda pe atunci. Era mult prea original ca s& poti rezista tentatici. S-a intimplat ins’ ca, la jumatate ord dupa decolarea rachetei, si se preducd accideniul. Totul se petrecu fulgerator. Racheta se ciocnise de un Satelit artifici al P&mintului. Drama s-a consumat intr-o miime de secunda. — © ineca®plinsul. — Si in ploaia de meteoriti ce cXdea, ca un joc de artiljeii asupra PAmintului, se gisean si buck{i din pasagerii rache- tei. Era tristul revelion al anului 1980. Se agiernu din now t&cerea. Nenorocirile nu-i scutiserd pe acesti doi owmeni care stiteau fafa in fata. Evolutia tehnicii atrage dup% sine, din p&cate, si o evolutie a accidentelor. Pe ling% mille de binefaceri ale progresului, apareau in schimb o mullime de accidente inerente. Tehnica securit&{ii si a pre- venirii accidentelor Iuase un avint nemaicunoscut. Totusi, unele acci- dente continuau si zdruncine finistea omenirii ce se bucura de avan- tajele erei .atomice. n$ie firese — gindea Bob fri s-o spun& cu glas tare — sX fie asa. E adeviérat c& strimosii nu se cflcau unul pe celilalt mergind cu carul cu boi sau nu-si primejduiau viala aprinzind pentru gatit focul de vreascuri. Si toiusi, chiar in trecut, lumea n-a renuntat la folosirea gazelor lichefiate, cu toate cX unele gospodine neglijente isi aruncau casa in aer din neatentie. Progresul cere gi o cresiere a Tis- punderii. Mai mult& atenfie te scuteste intotdeauna de nepl&cerea ac- cidentelor“, In ceea ce priveste accidentul care o pierduse pe iubita sa Joyce, doar neatentia le-a curmat viata. Grupul trebuie sa fi fost pornit pe distractie, cum se intimplA cind pleci intr-o vacan{%. In agemenea prilejuri, veselia si neatenfia se molipsesc deopotrivd. Piletul trebuie Sa se fi Isat si el antrenat de aceeasi stare de spirit. Accidentul se datora pilotului si nu progresului tehnic. Nenorocirea c&dea pe seama omului. Si cu toate ci pe femeia din fata sa, din motive subjective lesne de infeles, progresul prea s-o sperie, Bob — omul care dor- mise 45 de ani — se sirdduia sa-i demonstreze firescul unui aseme nea voiaj gi plicerile pe care fe procuri o c&l&torie interplanetara. Tocmai ei! Omul! care dormise atita vreme. Hl surprinse pe el insugt curajul atitudinii sale. Constata cu bueurie ci progresul nu-! sperie, Bob isi didea seama ci se simfea adaptat noului. In casa asta prin- curaiul sin sese puteri sporite. In ciuda spovedaniei a doui nenoroc! totusi parc& sporise. Ridici privirile, cind gazda sun& pentxu a o chema pe Joyce. Din cealalté camera intra Joyce semanind leit cu bunica ei, in vorbi si atiiudini. — Hello! Aici mi-e mai la indemina s&{ va yorbesc. Nu stiu cum, 28 aedar eram siguré ca ma Iuati drept bunica, lucru ce nu mi se intimpla prea des la virsta mea.., Zimbi rautacioas3. — Ye rog si m& scuzi, E insd tare greu si te stXpinesti, cind impulsurile iji pornese deodat& din creier si din inima, din strifun- durile amintirilor. Inci 6 dat’, te rog, iarta-ma! s —- Ah, nu face nimic! Nu sint deloc suparat’. Ba chiar m-a — Ti seamini grozav bunicii, interveni maict-sa. S-au transmis intr-insa toate apucdturile vechilor pionieri din care se trage la origine, familia noastra. E ta fel de indrizneati si se poarti biietegte intoc- mai mamei me! Apoi adresi § == Joyce, si-i spun oaspelui nostra ce-{i trece prin gind? si se ang acum Ta un institut sp vir i izi tema congresului lor de la Paris. Ce te mird c& vreau sd i place. Asta e princi- mondial al as fiu j9efi de ga palul. Nu-i asa? Cred c: — Da, Joyce! Eu succes t Bob gasi ca Iungise destul prima sa vizitd. Isi ceru scuze, mul- fumi de primire gi isi luk rimas bun cu promisiunea cd va mai re- yeni. La plecare, ii strinse din nou mina Ini Joyce. — Succes, fetifo! Eu te inteleg.. Fata fi zimbi. Acelasi chip ti bet. Doi ochi albagtri. Joyce! dreptate! i dau dreptate, Te infeleg si ifi urez mult si frumos, Numai soare si zim- * Cind Jim sosi alarmat si vad& dac& prictenul siu se inapoiase intre timp la spital, de unde evadase atit de misterios in cursul dimi- i i de la ugh: intreba nimic. Dear eu am de affat lucruri noi. Pentru mine, chiar evenimentele vechi de decenii sint noutiti. Fii te .og bun, ia loc si vorbeste! Jim fu plicut impresionat de aceasti trezire, de aceasti poftd de viati a prietenului siz. Bob renistea. — Jim, spune-mi te rog, ce s-a mai intimplat in tot acest timp ? Razboi a fost > — Nu, Bob. Razhoi n-am mai avut. Ultimul rizboi a fost acela pe care-I stii si tu: in 1939-1945. De atunci, dup iniringerea fas- cismului, ordinea marilor puteri in lume a fost schimbati si pe arena politic’, forteie democrafiei au invins necontenit si pretutindeni. EB drept ci au mai izbucnit douad r&zboaie, dar din fericire cu caracter 29local, in Coreea gi in Vietnarn. Dar stai, ce-{i vorbesc eu de astea? Doar le-ai mai apucat si fu. Altele n-au mai fost. Bob privi neincrez&tor. — Cuin se poate una ca asial? — Foarte simplu. Ii amintesti de felul in care ni se vorbea des- pre obtinerea unor victorii ugoare si rapide prin nim nu se supun ordinelor americane? — Da. imi amintesc. Se vorbea de avioane atomice, zburind fa mari indl{imi si servate deasupra teritoriului sovietic... — Exact. Ei bine, dragul meu, toate aceste planuri au suferit un faliment total. Au plesnit ca niste basici de sapun, cind sutele de milioane de oameni din toate {arile globului au sustinut propunerile de pace ale Uniunii Sovietice, — $i a fost pace? — Ascultt ce-{i spun. Migcarea impotriva folosirii armei atomilce si armei cu hidrogen, precum gi lupta pentru incetarea cursei inarm’- tilor cu mijloace de exterminare in mas, a cuprins toate popoarele Sreate cu bombe buind s& pitrund’ pe neob- lumii. Intr-un astfel de climat, im ceasul al di ezecelea, omeni- rea si-a dat seama de groziviile unui razboi atomic. $i conducdtorti de state si-au pus pe drept cuvint problema : nu este toful sk fii ih stare sd de eclansezi un atac atomic, ci si fii in stare si primesti-si st rezisti unui ascmenea atac. In fata unei eventualitéti,alit de infrico- sitoare, in‘elepcitinea omeneascé a triumfat. Greu la inceput, apoi trep- tat, replat, situatia internationalaé s-a destins. Nimeni nu dorea sa cada victim’ unei explozii ‘atomice. Nu-i suridea nimanui si vada planeta sau-doar o parte'avei preficuti’ in conus radioactiv’, Asa ch tazboi n-a mai fost. Bob ramase © vrene ticut. fn creierul siu se inregistrau toate aceste nouti{i, vechi de peste patru decenii, $i cind gindurile i se lim pezird asupra acestei probleme arzitoare, atit de frumos rezolvaté, o alti curiozitate il indemn& si intrebe: — Spune-mi, Jim, cine a ajuns primul in Lund? Rugsii sau noi? — 0, ce copil esti! Cum poti si mai pui asemenea probleme. In primul rind, afl4 cX in urm& cu ani, cam prin 1957, a-avut loc desfi- rarea in comun a unor cercetari geofizice mondiale, Asemenea ,,Ani eofizici* ca si ;,congrese ale atomistilor“ s-au tinut cu regularitate. Colaborarea international’ se desfisura in toate domeniile. lar pen- wu cd ma intrebi de primul zbor in Luna, afl& ci dupa ce s-au trimis citeva rachete experimentale teleghidate, fra oameni, s-a trecut apoi fa racheta cu pasageri, Cine au alcdtuit-o? Sase oameni: un amer’ can, un francez, un rus, un chinez, un englez si un negra. — Un negru 1? — Da. Ce te mira? Adicd, da. N-ai de unde si stil. M&i, Bob, multa istorie trebuie s& fac eu cu tine! — Nu te supara, Jim! Pe cine vrei si intreb? Esti singurul om fafa de care nu mi-e rusine cd am dormit atita timp. Tu m-ai cunos- cut $i inainte... — Nu face nimic, Bob, Nu face nimic, lart&-m& dacd te-am supa rat, Ei bine, atunci lasi#i-m4 s& continui! Tin-te bine! Trebuie si stii ci pe lume nu mai exista colonii, == Cum?! 30,— Ce-ai auzit. Coloniile au devenit state independente, Colonia- lismul a disparut, Cit despre negrii nostri, tu slit ce culoare ate vice presedintele statului nostru ? — N-o fi negru! — Ba da. Intocmai. Jim se amuz& de mutra lui Bob. = Bob, tas spune si altele, dar mi-e frick s& nu adormi iarést, — Mii de draci! daci asta mai e timp de dormit! Spune mai de- parte! — strigi Bob inviorat, — Cu negrii, lucrurife au inceput simplu. Mai intii, 0 student& a cerut sd fie admis& la universitate al&turi de albi. Cazul ei a facut vilva. Ea isi pretindea un drept constitutional. Apoi o alti negresi Nea vrut s4 cedeze locul in autobus unui barbat alb. - — Legea segregatiei —— Exact. Vad ca 0 mai pe care au inceput s&-l fac: minte. Numai ck impotsiva boicotului negrii, n-au existat legi. Si apoi, inter- venjia unor personalititi de culoare, crora li s-au atasat personali- t8fi_progresiste din tara noastri si din lumea intreagd, precum si risunetitl Te iscat in lume, au determinat temperarea rasistilor nostri. ! trebute, bineinteles, incadrat in suflul nou ce incepuse s& stiri. si fie minunat& viafa astazi. trkiesti ast&zi. Dar si sti, pentru a fi inir-adevar minunati. Totul datorim gindirii sindtoase a acelor care au infeles la timp c& stiinfa trebuie pusi doar in slujba omului si ch cei ce ‘muncesc au dreptul si se bucure de roadele mun cii lor. Dar stai, Bob, tu sti cite ore. se munceste astAzi ? - — Nu. Spune tu, — 4 ore pe zi. Jar simbita gi duminica e repaus oficial, — $i in timpul liber ce faci? — Faci ce vrei, ce-ti face plicere. De pild%, daci pleci vineri ta pring sd vezi piramidele, pofi si fii in aceeasi searé la Paris, la un concert; a doua zi, 1a Pekix si duminica, si schiezi in Antarctica. Luni esti inapoi si tucrezi de fa 9 pind la 13 la prinz. — Ifi baii joc de mine! — Cum ii inchipui ci ag indrizni. Toate acestea sint reali Munca a incetat si mai fie o obligatie grea. Ea a devenit pentru t chestiune sirins legati de fericirea si dezvoltarea multilaterala a dividulsi sia colectivului. Toate acestea sint rezuitatefe noii orinduiri a societ&tii omenesti si a stiinfei puse in serviciul omenirii. Stiinta si tehnica au progresat uimitor. Parc pe tine, cine te-a trezit 1a iaff? Oare nu stiinta? Bob rimase ingindurat, coplesit de cele auzite, If cuprinse din nou un fei de tristefe, Dar o alungi de indatd. 1 se pirea ch nu merita si se bucure de toate aceste binefaceri. Venise la de-a gata. up ase deloc ta toate stridaniile omenirii. Horie. O va pliti. * Cu toate ci, la consuliul medical, tui Bob i s-au dat nurmeroase sfaturi, cel mai bun a fost omis. Nimeni nu putea sé prevad& intil- nirea bolnavului cu ,,copia“ reali a vechii ui iubiri, Insemnatatea 3acestei intilniri a marcat rascrucea viefii sale. Bob a redevenit un om. S-a trezit de-abia acum. Nu era mai nenorocit decit alti. Se gindi la Joyce-bunica. Ea nici macar mormint n-avea. Avea el oare dreptul s& se considere nenorocit, invins? Nu! Si pentru aceasta isi cduta argumeniele. Oare batrinetea inseami ceva cind ai un tel de in- deplinit? Gare pe Beethowen Ia invins surzenia sau |-a impiedicat s& dea altora muzica sa optimisti gi viguroasd? Oare pe scriitorul Ostrovski sau pe matematicianul Pontriaguin i-a invins orbirea ? Oare pe Alexei Meresiey pilotul de vin3toare, sau pe chirurgul Bogoraz, lipsa picioarelor i-a impiedicat ca faima muncii Jor si ajunga mai departe decit a celorlalafi oameni valizi? Oare Helene Keller sau Olga Skorohodova, surdo-mute si carbe, n-au izbutit si devin’ celebre* ca scriitoare? Nu! Nu am nici un drept sé ma pilin Trebuie sé $ muncesc! Am, dormit destul! Sint desta! de odihnit. Trebuie s%-mi gasese un fe!! Ce spunea Joyce ci se face? Sefi de gard interplane- tari? Bravo ei! Ce mai spunea ci se discuté la Congresul mondia al astro-biofizicienilor ? Condifiile de locuit permanent in Lun’? Teri- bil de interesant ! Cuprins de aceste ginduri, sund sora. Cind aceasta intri, el o intrebi unde se fine Congresul astro-biofizicienilor. Surprinsd de in- trebare, ea rdspunse cA nu stie. li recomand&, in schimb sa intrebe pe un student care-gi facea stagiul in spital. Acesta ii oferi ziarul si ii arat& si darea de seam% a congresului tinut fa Paris. Bob. citi pe nerisuflate. Congresul decisese alcdtuirea unui comitet de acfiune, a c&rui activitate se va desfiisura zilnic in mai multe capitale, iar la New York in ,,210-th Avenue“ nr. 6. Bob ‘se imbricd si porni intr-acolo, De Ja intrare vizu ci putea s pe crept cuvint decan de yirst& printre cei ce cereau infor: fii. Toti erau tineri entuziasti. Puteau s&-i fie nepo{i daci socoteai numarul anilor. Bob avea in schimb, entuziasmul tineretii, Se adresi unui functionar si cera un prospect. Se interes’ si de inserierile vo- luntarifor. R&zbind prin aglomeratie, ajunse si capete un prospect. 1 impaturi, i1 big& in buzunar gi plin de nerihdare se indrepti spre spital, unde avea s&-1 rasfoiasca. (Continuare tn numéril 16) Tiparul executat la Combinatul Poligraiie Casa Scinteli ,,1, V. STALIN" 32 jluni ens eval 6 luni... ss 12 lel dan ..... 24 lei 3