Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
SUPORT DE CURS
Cuprins:
I.
II.
III.
IV.
V.
ii.
Aspiratia traheobronsica
iii.
iv.
Reechilibrarea hidroelectroliticapag.9
VI.
Anestezia si anestezicele..pag.40
VII.
VIII.
5. Depistarea unui eventual glob vezical pe care il sesizeaza medicului, pentru montarea unei
sonde vezicale;
6.
anoxie;
hipercapnie;
cianoza;
insomnie;
transpiratii abundente;
obnubilatie.
traumatisme craniene;
traumatisme toracice;
boli neurologice;
- in chirurgia cardiovasculara;
- in caz de supradozare cu barbiturice si opiacee, in stop respirator (resuscitare
cadio-pulmonara).
Respiratia artificiala mecanica suplimenteaza respiratia ineficienta si de aceea se
numeste ventilatie asistata. Aparatele de ventilatie artificiala sunt foarte numeroase, insa
cele mai eficiente sunt acelea care functioneaza pe baza presiunii intratraheale pozitive.
Respiratoarele de presiune intratraheale pozitiva intermitenta realizeaza o inspiratie si
expiratie activa. Dintre cele cu inspiratie activa sunt resuscitorul cu burduf, care este format
dintr-o masca etansa si un tub de lungime diferita cu un burduf actionat mecanic sau manual.
Curentul de aer sau O2 este dirijat cu ajutorul a doua supape unidirectionale. Compresiunea
burdufului realizeaza inspiratie, expiratia fiind asigurata de elasticitatea plamanilor.
Aparatele cu inspiratie si expiratie activa se gasesc intr-o mare varietate si se numesc
ventilatoare sau pulmotoare.
Prin cresterea si scaderea presiunii pozitive si negative realizate de aparate se pot modifica
ritmul fi volumul respiratiei. In cazul respiratiei spontane ritmul aparatului se
sincronizeaza cu acestea si astfel va asista ambele faze ale respiratiei. Aceste aparate nu
pot fi utilizate pentru asistarea de lunga durata a respiratiei. Ele se aplica trecator pentru
bolnavii inconstienti.
Adaptarea aparatului la bolnav se face diferit, in functie de durata necesara mentinerii lui si
5
anume ,prin intermediul unei masti etanse pentru perioade scurte, de cateva minute si prin
intermediul unor sonde endotraheale introduse prin intubatie oro traheala (IOT) efectuata
de medic pentru perioade mai lungi.
Conectarea pacientului la ventilator
Se efectueaza prin masca adaptata pe orificiul bucal sau nazal al pacientului.
Gazul care ajunge la bolnav trebuie sa fie steril (trece prin filtre bacteriene), umidificat cu
vapori de apa, iar aerul expirat poate fi evacuat in exterior, filtrat sau captat. Pornirea
aparatului se face dupa ce acesta a fost conectat la sursa de curent electric, la O2, la aer
comprimat.
Ajustarea frecventei respiratorii se face de obicei la frecvente joase; 8-14 respiratii/minut. Se
determina gazele din sangele arterial dupa 20 minute de ventilatie mecanica.
Ingrijirea bolnavului presupune:
- Supravegherea parametrilor ventilatori: frecventa respiratiei, presiunea de insuflare de
varf;
- Analiza gazelor prin oximetrie: Pa O2, Pa CO2, Hb%, SaO2%;
- Supravegherea functiilor vitale: TA, puls, temperatura;
- Masurarea PVC (presiune venoasa centrala);
-
Radiogafie de control,
manusi sterile;
sursa de oxigen;
- aspirator medical;
-
Tehnica aspiratiei:
-
departator de gura;
stetoscop.
Indicatii:
-
Interventii aplicate:
-
REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari
ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor.
8
Eliminarea (excreta)
Bauturi- 1200 ml
Urina- 1300 ml
Total = 2500 ml
Total = 2500 ml
ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile
cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin
care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina,
digestie.
Prin alimentatie se
alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul
acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza
modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
-
10
Starile de deshidratare
Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar
unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.
Clasificarea deshidratarilor
/. In functie de aportul de lichide:
Deshidratari de origine digestiva:
a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa
ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi
(neurologici, comatosi) nesupravegheati;
b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv:
stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul
duodenului.
c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica
prelungita, intoxicatii.
Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai:
- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;
- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri,
fochisti, otelari.
//. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:
1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si
electroliti sunt in aceeasi proportie.
12
Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot
pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.
Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.
2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai
mare decat electrolitii.
Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de
apa.
Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.
3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai
mare decat apa. Poate aparea dupa:
- administrarea de medicamente diuretice;
- poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala;
- transpiratii abundente.
Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.
- hipotensiune arteriala
- pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;
-
diureza scazuta;
- fontanele infundate,
-
Bilantul hidric
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul
lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de
hiperhidratare;
bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se
cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a
pacientului, bilantul hidric.
Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a
pacientului:
-
masoara functiile vitale (T, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia
de temperatura;
senzatia de sete
turgor cutanat
frecventa pulsului
masurarea TA
'
;
- cianoza extremitatilor
- uscaciunea limbii
pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37C, bolnavul va priml 500 ml lichide.
TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular,
15
valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA,
regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
-
transpiratie excesiva;
mancarime de piele;
Interventiile asistentei:
-
- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
-
17
K+.
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a
excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.
Manifestari clinice:
-
Interventii independente:
-
administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou,
carne, vitamine;
18
diureza se normalizeaza;
SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile
dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in
vederea restabilirii echilibrului initial al organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
Solutii hipertonice:
-
ale
solutiilor perfuzabile cu
provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea
unor emulsii, modificari farmacodinamice.
21
1. Furosemid
2. Nitroglicerina
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
5. Eufilina
6. Insulina
7. Dopamina
8. Ambroxol
9. Cimetidina
10.Diazepam
Medicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pentru
evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea (cateterul sau canula) cu ser
fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament.
ATENTIE! Nu se amesteca:
sangele si derivatele de sange
solutiile de aminoacizi (Arginina)
solutiile uleioase
Manitolul
DE RETINUT:
Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6
Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic (vit. C)
Vitamina B se inactiveaza cu vitamina C in solutie
Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamine
La administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si
caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor introduce
in flacon chiar inainte de administrare.
Prepararea solutiei perfuzabile:
Recipientul de perfuzie flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se aseaza
vertical.
Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool medicinal.
22
Toate medicamentele
De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de
solutie, 50 - 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie
deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.
A incorect
B corect
23
Forma de prezentare
Indicatii. Mod de
administrare
- perfuzie I.V.
- solutie de transport
solvent pentru
Concentrate hipertonica:
medicamente(antibioti
ce, etc)
fiole
- corectarea
dezechilibrului
hiponatriemic
2. Solutie de glucoza
Concentratie izotonica 5%
- solutie de transport:
perfuzie
- alimentatie
parenterala
- in hipoglicemie IV
- antiedematos
'
Contine:
- reechilibrare
clorura de Na 8.5g;
hidroelectrolitica
clorura de K 0.3 g;
clorura de Ca 0.5g;
24
4.Solutia de clorura de K-
Brauman
concentrate 7,4%;
dilueaza 10 -20ml cu
5. Solutie de Kalium
500 ml cu glucoza
magneziu-asparagin at
perfuzie lenta in
acidoza hipotonica
7. Solutia Hartman
Solutie salina
- solutie de corectare
- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica
8. Solutia de bicarbonat de
Na
- solutie tampon in
acidoza
- activeaza diureza
- alimentatie
2000 ml
parenterala
osmotica
10. Sorbitol
11. Solutie dextroxa fructoza 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC
500, 1000 ml
25
- perfuzie lenta
sticla
Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane de
sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila
Flacoane sticla
Definitie:
Socul este o insuficienta circulatorie periferica grava in urma careia se instaleaza anoxia
tesuturilor prin acumulare de produsi de catabolism. Este necesara recunoastera rapida a
cauzelor pentru prevenirea leziunilor ireversibile ce se pot instala.
Clasificarea etiologica
1. Socul hipovolemic este provocat de pierderile de sange si plasma in caz de hemoragii,
traumatisme, interventii chirurgicale, arsuri, deshidratare(diaree, vasaturi, exces de
diuretice), socul de colaps din coma diabetica, ocluzii intestinale;
2. Socul cardiogen apare prin scaderea functiei de pompa a inimii in: IMA, miocardite acute,
tulburari de ritm, tamponada cardiaca, pneumotorax cu supapa, emboli pulmonare ;
3. Socul toxico- septic apare in infectii cu germeni Gram-negativi (Escherichia coli,
Klebsiella, Proteus, etc.) sau Gram-pozitivi (stafilococi, streptococi); se produc leziuni
celulare primare si generalizate;
4. Socul anafilactic se datoreste introducerii in circulatie a unor substante straine. Surven
mai frecvent dupa administrarea de seruri sau diferite medicamente pe cale parenterala
sau dupa intepaturi de insecte si se caracterizeaza printr-o reactie anormala antigenanticorp cu eliberare masiva de histamina care provoaca colaps printr-o puternica
vasodilatatie periferica;
5. Socul neurogen apare dupa dureri intense(cu diferite localizari), traumatisme craniene sau
medulare, analgezie insuificienta, emotii puternice, care induc blocarea sistemului nervos
26
simpatic periferic.
Aparitia socului poate fi favorizata de oboseala, insomnia, starea de denutritie, frig, caldura
excesiva.
Elaborarea planului de ingrijire
Culegerea datelor/ anamneza pentru depistarea cauzei trebuie sa se faca rapid.
Intrebari care se pot pune: daca prezinta boli cardiace; daca face tratament cu diuretice
si antihipertensive; ce doza a luat; daca a avut hemoragie in special digestiva; daca
are febra (daca nu stie se va masura temperatura).
Examenul clinic:
- Se masoara functiile vitale: Puls, TA, Temperatura, Respiratia;
- Se examineaza aspectul pacientului:
sufluri patologice;
apectul abdomenului;
Problemele bolnavului:
Investigatii de urgenta:
27
perfuzie I.V. (in bolus - 500ml) cu dextran, sange integral, masa eritrocitara
in anemie;
pozitie Trendelenburg
administrare de O2;
pozitia bolnavului este decubit dorsal cu picioarele ridicate < 30- 45;
invelirea cu paturi
Atentie - nu se administreaza nimic accidentatilor in stare de soc, pe gura.
28
consta in:
investigatiile necesare.
4.
Desocarea
reprezinta
aplicarea
tuturor
metodelor
medicale si chirurgicale
Tratamentul in spital:
1.
venoasa);
3. Calmarea durerii se face cu analgezice (Algocalmin, Piafen, Fortral);
4. Linistirea si sedarea - se administreaza anxiolitice: Diazepam 1 fiola, Hidroxizin,
Romergan;
5. Oxigenoterapie: 6 - 8 I / minut;
6. Hidratare parenterala;
7. Administrare de medicamente:cardiotonice majore, vasodilatatoare, antiaritmice;
8. Corectarea acidozei metabolice severe (pH < 7,15) cu solutie T.H.A.M., sau solutie
bicarbonat de Natriu.
Socul anafilactic
Apare in cursul reactiilor alergice imediate si grave in urma:
alergiei medicamentoase;
intepaturii de insecte;
alergiei alimentare.
In socul anafilactic are loc o exudatie mare de lichid interstitial, care alaturi de
vasodilatatie determine prabusirea TA si poate provoca moartea bolnavului, daca nu
se intervine la timp.
Problemele bolnavului:
30
Aplicarea de garouri : cand socul a fost declansat de o injectie intradermica, sc, im sau de
o de intepatura de insect intr-o extremitate, se face acelei extremitati.
Oxigenoterapie 6 - 8l/min;
Traheostomia in caz de asfixie prin edem glotic daca nu se poate aplica manevra de
intubatie;
Socul septic
31
scaderea TA;
oligoanurie.
tratament simptomatic
32
analize de laborator:
1. hemocultura
2. urocultura
3. coprocultura
4. bilicultura
Bronhoalveolite de deglutitie
BPOC acutizata
33
Astmul cardiac
Infarctul miocardic
Embolia pulmonara
afectiuni abdominale
Cauze generale
intoxicatii acute
afectiuni sanguine
Polipnee
generalizeaza
- poate lipsi in: anemii, stari de soc hipvolemic, intoxicatii cu CO si cianuri,
alcaloza metabolica
c. Modificarea amplitudinii miscarilor respiratorii, care pot fi:
-
Rare si ample
Raluri= zgomote patologice ce iau nastere in alveole sau in bronhii; aceste pot fi:
- crepitante( suvita de par; apar in pneumonii, edem pulmonar)
- ronflante( sunete groase; datorate secretiilor abundente in bronhii)
- sibilante( tiuitul vantului)
- subcrepitante(tub de sticla plin cu apa; apre in bronsite, supuratii
pulmonare)
Problemele pacientului:
35
Alterarea respiratiei
Potential de complicatii
Obiectivele vizeaza:
Prevenirea complicatiilor
36
c. Respiratia artificiala
37
In IRA aparute in conditii de aer viciat: scoatere din mediu, respiratie artificiala,
oxigenoterapie
38
ANESTEZIA SI ANESTEZICILE
Anestezia este metoda medicala prin care se suprima sensibilitatea dureroasa a unei parti
sau chiar a intregului corp, pe o anumita perioada de timp necesara efectuarii unei interventii
chirurgicale.
Anestezia generala reprezinta suprimarea starii de constienta si producerea miorelaxarii
pe o perioada pasagera, prin inhalarea sau injectarea unui medicament anestezic. Anestezia
generala se mai numeste narcoza.
Anestezist este un medic calificat sa administreze un anestezic.
Analgezie reprezinta lipsa sensibilitatii dureroase, adica indepartarea durerii fara
pierderea starii de constienta.
Analgezic= medicament care trateaza durerea.
Tipuri de anestezie:
I. Anestezie generala:
a. anestezia generala este realizata pe cale inhalatorie cu anestezice
volatile (halotan, enfluran etc ) care se administreaza pe sonda de
intubatie orotraheala (I.O.T.).
b. anestezia generala combinata se efectueaza pe cale inhalatorie si pe cale
intravenoasa.
39
pierderea cunostintei;
prin injectii I. V
tronculara inseamna blocarea trecatoare a unui nerv periferic prin injectarea unui
41
se combate durerea;
in caz de anestezie prin I.O.T fara pierdere de anestezice volatile este permisa prezenta
gravidelor in sala de operatie.
O anestezie generala consta in administrarea de amestec format din 68 - 69% protoxid de azot
(N2O), 30%O2 si anestezic, gazos respectiv Halaton.
Nivelul tehnic actual de administrarea a anestezicilor permite scaderea pierderilor de
gaze anestezice inlocuindu-se aparatul de anestezie inhalatorie obisnuite cu tehnici de
anestezie cu flux scazut (low flow).
Anestezicile
Definitie
Prin anestezic se intelege un medicament care dupa administrare produce
anestezie.
I.
Anestezicile generale
anestezie
chirurgicala;
43
Vendal retard.
- se asigura igiena prin toaleta partiala la pat, ferind insa regiunea pansata.
Modificari PATOLOGICE constatate care trebuie anuntate:
1. Temperatura ridicata; persistenta febrei peste 3 zile de la interventie indica de cele
mai multe ori o complicatie. Interventii: termometrizari corecta din ora in ora; aplicatii
de comprese reci pe frunte.
2. Pulsul:
- bradicardic - indica o compresiune cerebrala;
-
cand
pana
tuseste
la
sau
venirea
rade,
abdominala cu mana.
medicului:
bolnavul
este
se
sfatuit
va
administra
sa-si
protejeze
O2;
plaga
4. Daca nu urineaza spontan dupa 6 ore de la operatie se va face sondaj vezical, in cazul
in care nu s-a instalat o sonda permanenta cu punga colectoare de la sala de operatie,
deoarece exista riscul de retentie urinara provocata sau favorizata de pozitia bolnavului,
de intervetie sau de anestezie.
5. Meteorismul sau balonarile se combat la cei sIabiti cu tubul de gaze timp de 20 min. la
4h; primul scaun spontan apare a treia zi dupa operatie.
Daca bolnavul are suferinte abdominale, dureri, se va face clisma
evacuatoare la indicalia medicului; !! dupa interventia pe intestin, clismele sunt
contraindicate.
45
schimbarea pozitiei;
Alimentatia
- Imediat dupa interventie , alimentarea bolnavilor se face pe cale parenterala;
- se poate face umezirea buzelor cu o compresa de tifon umezit
- bolnavul va primi lichide (daca nu varsa): apa, ceai neindulcit dj la cateva ore dupa
operatie( daca nu sunt contraindicatii.)
Restrictia alimentara postoperatorie orala este in functie de tipul de interventie, cu sau fara
anastomoza, si de anestezie.
46
Fara anastomoza
1. In interventii extraabdominale cum ar fi tiroidectomia, osteosinteza, operatia de sept
nazal cu anestezie generala, se recomanda 6 ore restrictie, dupa care pacientul poate sa bea
si sa manance din prima zi.
2.
intestin subtire, colon, pancreas retrictie 5-6 zile, apoi ceai neindul a-5-a zi, si se
reia treptat alimentatia;
- Incepand din a treia zi se va da supa de legume strecurata, iaurt, si alte alimente semilichide.
In ziua a VI- a se trece la va face alimentatie normala. Se va face alimentatie parenterala
cand alimentatia pe cale bucala nu este posibila.
Mobilizarea bolnavului
Asistentii medicali au datoria de a efectua mobilizarea cat se poate de precoce:
- bolnavii care au fost anesteziati local pot fi mobilizati dupa interventie de asistenta sau de
infirmieri;
- in caz de operatii necomplicate, mobilizarea incepe in prima zi dupa operatie;
- bolnavii care nu se pot ridica, se vor mobiliza in pat, pasiv la inceput si apoi activ prin
miscari de flexie - extensie a membrelor inferioare
- se va ajuta bolnavul sa-si schimbe pozitia in pat;
- se sfatuieste pacientul sa execute exercitii de gimnastica respiratorie prin inspiruri si
expiruri efectuate de mai multe ori pe zi;
47
1. Complicatiile imediate
A. Complicatii respiratorii:
o hipoxia din cauza interventiei abdominale superioare, boli pulmonare cronice;
masuri
de
prevenire:
o stop respirator
administreaza Narcan;
o obstructia caillor aeriene superioare prin caderea limbii - se previne prin pipa
nasofaringiana sau orofaringiana; in caz de varsaturi se aseaza bolnavul in decubit lateral;
o spasmul sau edemul laringian - se HHC iv sau Decortin.
B. complicatii cardiace;
o tahicardia cauzata de hipovolemie, sangerare, insuficienta cardiaca;
masuri aplicate: reechilibrare hidroelectrolitica, reinterventie, tonice cardiace;
o HTA din cauza
49
Atelectazia reprezinta excluderea din circuitul aerian a unui anumit teritoriu pulmonar
prin obturarea conductului aerian ; in functie de calibrul bronhiei blocate se intalnesc
atelectazii masive lobare, lobulare; acestea pot aparea in primele 3 zile postoperator,
bolnavul prezentand febra, tahicardie, clanoza cu tuse si expectoratie.
Masuri de prevenire:
-
50
sanitara
bolnavului
si
51
Bibliografie:
1. Elena Scortanu- Nursing chirurgie nerala si ATI Chirurgie generala, nursing ortopedie
si traumatologie
2. Carol mozes- Tehnica ingrijirii bolnavului
3. Lucretia Titirca- Urgentele medico- chirurgicale
4. Lucretia Titirca- BREVIAR de explorari functionale si de ingrijiri speciale acordate
bolnavului, Ed. Viata Medicala Romaneasca, 2006
5. Lucretia Titirca- ingrijiri special acordate pacientilo de catre asistentii medicali, Ed.
Viata Medicala Romaneasca, 2004
52
53