Asistenta si consilierea tinerilor infractori in cadrul

serviciilor de probatiune
Asistenta si consilierea tinerilor infractori in cadrul serviciilor de probatiune
1 Probatiunea in Romania. Baza legislativa
O definitie foarte interesanta a probatiunii este cea data in anul 1981 de catre
C.Cartledge, care spune:
- probatiunea reprezinta o metoda de sanctionare cu baza socio-pedagogica,
caracterizata de o combinatie intre supraveghere si asistare. Aceasta metoda este aplicata intr-un
sistem liber (fara taxe) infractorilor selectati in conformitate cu personalitatea infractionala, tipul
infractiunii si receptivitatea de care dau dovada si in relatie cu un sistem al carui scop este de ai
oferi infractorului sansa modificarii atitudinii sale fata de viata in societate si oportunitatea de a
se integra in mediul social fara riscul de a incalca din nou normele sociale si penale.
Idei care faceau referire la suspendarea executarii pedepsei, liberarea conditionata sau
asistenta postpenala au fost introduce pentru prima data in legislatia romaneasca in Codul Penal
de la 1936. La art. 50 al mentionatului Cod Penal este precizat ca fiecare tribunal va coordona
activitatea de reintegrare sociala a fostilor infractori, in special a minorilor care au suferit rigorile
unei pedepse privative de libertate, unei societati patronale (un ONG) care se va ocupa de
reintegrarea sociala a acestora. La art. 65 al aceluias cod se face pentru prima data referire la
institutia suspendarii executarii pedepsei, facandu-se referire in special la suspendarea pedepsei
cu inchisoarea de scurta durata.
Legiuitorul roman a optat pentru suspendarea executarii pedepsei dupa pronuntare sin u
inainte de pronuntare, preferaand modalitatea franceza de suspendare si nu cea din sistemul
anglo-saxon.
Ideea suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare a ramas si in codul Penal adoptat
in 1969, care prevedea in dispoyitiile art.90 si 91 ca raspunderea penala poate fi inlocuita cu
o raspundere care atrage aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ sau cu o forma de
influientare obsteasca, care se realiza prin rezolvarea directa a unor anumite cauze de catre
organul de influientare obsteasca, trimiterea cauzei la o organizatie din cele prevazute la art.
145, in vederea luarii unei masuri de influientare obsteasca sau incredintarea faptuitorului pe
garantie unei organizatii din cele prevazute la art. 145. Conform art. 96 din acelas Cod Penal
persoana condamnata era incredintata pe garantie, de catre procuror sau de catre instanta de
judecata, pe prioada de 1 an, cu conditia sa fi savarsit o infractiune pentru care legea
prevedea pedeapsa cu inchisoarea de cel mult 6 luni si indeplinirea urmatoarelor conditii:
daca fapta prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave si daca din

comportamentul trecut si prezent al persoanei condamnate se regasesc suficiente motive cum

ca acesta poate fi indreptat fara sa i se aplice vreo pedeapsa. Aceasta masura putea fi
revocata daca persoana condamnata nu dadea dovada de indreptare sau comitea o alta
infractiune pe perioada cat i se aplica masura de incredintare pe garantie.
Decretul-Lege nr. 218/1977, facea de asemenea referire la sanctiunile neprivative de
libertate, precum si la activitati de supraveghere a condamnatilor in libertate in cazul
minorilor cu varsta cuprinsa intre 14-18 an Se dispunea incredintarea acestora in vederea
supravegherii colectivului in care invata, munceste sau in familie, stabilindu-se in acelas
timp, reguli stricte de disciplina si comportare, a caror respectare trebuie urmarita de catre
acestia.
Aceasta masura a suspendarii executarii pedepsei dupa pronuntare o regasim si in Codul
Penal din 1992 sub forma de suspendare a executarii pedepsei sub supraveghere.
Ca urmare a ratei crescute a criminalitatii, din cauza numarului limitat de optiuni aflate la
dispozitia instantei, dar si a unei practici judiciare punitive s-a creat in anul 1996 primul
centru experimental de probatiune la Arad. Se urmarea testarea unora din elementele de
probatiune (supravegherea in comunitate, consilierea, aplicarea referatelor de evaluare,e.t.c.)
in contextual penal si social al Romanie
Astfel, in cadrul Penitenciarului Arad, a luat fiinta acest proiect pilot de probatiune, creat
in baza planului de actiune integrala Parteneriat pentru Justitie, conceput de catre
organizatia Europa pentru Europa, venit in sprijinul reformelor din cadrul justitiei penale din
Romania.
Acest proiect a fost planificat initial pe o durata de doi ani si a fost finantat cu sprijinul
fondului Know-How al guvernului britanic. El a insemnat doar inceputul activitatii de
probatiune din Romania, aceasta cunoscand o puternica dezvoltare.
Supravegherea persoanelor condamnate in cadrul acestor centre experimentale de
probatiune s-a bazat pe acordul de vointa al persoanelor si cuprindea atat elemente de
asistenta si consiliere cat si de control si monitorizare.
Aceste centre experimentale s-au extins in toata tara, iar rezultatele foarte bune obtinute
in cadrul acestor centre-pilot au condus in septembrie 2000 la adoptarea de catre guvern
a Ordonantei de Guvern nr 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de
reintegrare si supraveghere.
Pana la aparitia Ordonantei nr. 92/2000, in legislatia romana actuala, nu existau
reglementari exprese cu privire la probatiune, desi in Codul Penal, Codul de Procedura Penal
a, Legea nr. 23/1969 privind executarea pedepselor, Legea nr. 82/1999 privind inlocuirea
inchisorii contraventionale cu sanctiunea obligarii contravenientului la prestarea unei
activitati neremunerate in folosul comunitatii, se faceau referiri la probatiune, fara a avea insa
caracterul unitar al acesteia.

In 2001 au fost infiintate 28 de servicii de reintegrare sociala si supraveghere, in tot atatea

judete, fiind organizate pe langa tribunale, independente fata de acestea, si cu subordonare direct
Ministerului de Justitie Directia de reintegrare sociala si supraveghere.
Prin dezvoltarea serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere la nivel national se
urmarea crearea unei infrastructure minime la nivelul fiecariu judet care va colabora cu
organizatii non-guvernamentale locale.
Prin adoptarea Ordonantei 92 din 29 august 2000, se urmareste o schimbare a mentalitatii
in ceea ce priveste executarea pedepselor neprivative de libertate, dar si o schimbare a
cadrului legal existent in domeniul justitiei penale.
Prin crearea acestor servicii de reintegrare sociala a infractorilor si supraveghere a
sanctiunilor neprivative de libertate se urmareste o buna eficientizare a celei de-a doua functii
a pedepsei, cea de reeducare, prin stabilirea unor obligatii si impunerea unor masuri in
sarcina persoanei condamnate urmarindu-se o schimbare a atitudinii si comportamentului
acesteia, in sensul conformarii la normele generale de conduita.
Baza legislativa in functie de care functioneaza si se organizeaza sistemul de probatiune
din Romania a evoluat treptat inregistrand o imbunatatire foarte mare.
In afara reglementarilor prevazute in Codul Penal si Codul de Procedura Penala, actele
normative care stau la baza probatiunii sunt:

Ordonanta de Guvern nr. 92 din 29 august 2000 privind organizarea si

functionarea serviciilor de probatiune (numite Servicii de Reintegrare Sociala si
Supraveghere);

Hotararea nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de

aplicare a dispozitiilor Ordonantei de Guvern nr. 92/200;

Legea nr. 129 din 18 martie 2002 pentru aprobarea Ordonantei de Guvern nr.
92/2000;

Legea 211 din 27 mai 2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei
victimelor infractiunilor;

Ordinul Ministrului Justitiei nr. 510/C/4.04.2005 privind Codul Deontologic al

personalului de reintegrare sociala si supraveghere;

Legea 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din Serviiciile de
Probatiune;

Regulamentul de Ordine Interioara al Serviiciilor de Probatiune;

Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea si organizarea profesiei de
mediator.
Organizarea si functionarea Serviciilor de Probatiune

Servicile de Probatiune sunt servicii publice, aflate in subordinea Ministerului Justitiei,

administrarea acestora fiind realizata de catre o Directie de Probatiune din cadrul
Ministerului de Justitie. Serviciile de probatiune sunt infiintate pe linga tribunale dar trebuie
sa deserveasca ti judecatoriile aflate in jurisdictia acestora.
Directia de Probatiune functioneaza in subordinea secretarului de stat desemnat prin
ordin al ministrului justitie
Fiecare Serviciu de Probatiune este condus de catre un sef de serviciu, numit de catre
ministrul justitiei la propunerea directorului Directiei de Probatiune.
Atributii ale serviciilor de probatiune:
supravegherea respectarii de catre persoana condamnata a masurilor si obligatiilor care
i-au fost impuse de catre instanta;
supravegherea executarii obligatiilor impuse minorilor de catre instanta, prin impunerea
masurii educative a libertatii supravegheate;
colaborarea cu institutii publice in vederea executarii masurilor si obligatiilor impuse
minorului, fie ca sunt masuri educative, fie ca sunt activitati neremunerate intr-o institutie de
interes public;
intocmesc, la cererea instantelor de judecata referate de evaluare cu privire la persoana
evaluata;
desfasoara, la cererea persoanelor condamnate, activitati de consiliere individuala si/sau
de grup in vederea schimbarii comportamentului social;
colaboreaza cu voluntarii, reprezentantii societatii civile, precum si cu organizatii
guvernamentale si neguvernamentale romane si straine in vederea initierii si derularii de
programe de resocializare a persoanelor supravegheate, pentru sprijinirea acestora in respectarea
conditiilor impuse de catre instanta si pentru reintegrarea lor sociala;
colaboreaza cu institutii publice si private, precum si cu persoanele fizice si juridice din
raza lor de competenta, in vederea sprijinirii persoanelor condamnate in vederea continuarii
studiilor, aspecializarii in anumite domenii de activitate in vederea calificarii sau recalificarii
profesionale si in gasirea de locuri de munca disponibile;
asigurarea de consiliere psihologica gratuita, la cererea victimelor infractiunilor;

desfasurarea de activitati lucrative, socio-educative, de instruire scolara si formare

profesionala pentru persoanele condamnate, activitati desfasurate impreuna cu personalul
specializat in asistenta si consiliere din cadrul administratiei penitenciarelor;
colaborarea cu administratia penitenciarelor in vederea participarii consilierilor de
probatiune in cadrul comisiilor de eliberare conditionata din penitenciare, in calitate de
specialisti;
serviciile de probatiune pot initia si derula la cererea persoanelor condamnate la
pedeapsa inchisorii, dar a caror pedeapsa a fost gratiata total prin lege, precum si a minorilor care
au savarsit fapte savarsite de legea penala, fata de care a fost inlaturata prin lege masura
educativa a internarii intr-un centru de reeducare, programe de reinsertie sociala, si daca este
cazul, ii pot sprijini in cautarea de locuri de munca disponibile, locuinte, precum si in indrumarea
catre cursuri de calificare si recalificare profesionala;
serviciile de probatiune, pot initia si derula programe de consiliere a persoanelor
toxicodependente sau le pot indruma pe aceste persone catre centre specializate in consilierea
persoanelor toxicodependente, la cererea acestora sau la precizarea expresa a instantei de
judecata.
Dupa cum reiese si din atributiile pe care le au serviciile de probatiune, consilierii de
probatiune lucreaza cu mai multe categorii de beneficiari, iar pentru ca aceste atributii sa
poata fi puse in aplicare trebuiesc desfasurate o serie de activitati, cum ar fi:
intocmirea de referate de evaluare;
supraveghere;
asistenta si consiliere.
REFERATUL DE EVALUARE
Din punct de vedere al H.G 1239-2000, referatul intocmit pentru persoanele inculpate,
invinuite si condamnate este o evaluare psihosociala cu caracter consultativ si de orientare pentru
institutia care-l solicita (organele de urmarire penala pentru invinuiti, inculpati iar instanta de
judecata pentru inculpati si condamnati).
Scopul pentru care este solicitat un astfel de referat de catre organele de urmarire este:
identificarea circumstantelor (atenuante si agravante manifestate in contextul personal al
invinuitului),
dispunerea asupra masurilor preventive ce urmeaza a fi luate.
Scopul pentru care un astfel de referat este solicitat de catre instanta de judecata este:

- de a sprijini judecatorul in procesul de individualizare a pedepsei ce urmeaza a fi

aplicata in cazul inculpatilor;
- de a oferi informatii judecatorului (in principal celui delegat cu executarile penale) despre
evolutia persoanei aflate in supraveghere precum si modul in care isi respecta sau nu obligatiile
impuse de catre instanta in sarcina acesteia.

Referatul de evaluare se structureaza pe mai multe capitole si anume:

Introducere,
Sursele de informatie,
Date privind persoana pentru care a fost solicitat,

Factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei pentru
care a fost solicitat referatul,
Perspectivele de reintegrare in societate.
Referatul va purta in partea stanga sus antetul serviciului iar in partea dreapta
mentiunea 'strict confidential dupa completare', iar in partea dreapta jos, pe fiecare pagina,
stampila serviciului si semnatura sefului serviciulu
Ori de cate ori se solicita serviciului intocmirea unui referat de evaluare se va proceda dupa
cum urmeaza:
Seful serviciului va repartiza intocmirea referatului unui consilier care urmeaza sa fie
responsabil cu intocmirea lui ( desi nu se precizeaza aceasta procedura in regulamentul
1239/2000, in practica s-a convenit asupra necesitatii adoptarii acestei proceduri).
La momentul primirii solicitarii consilierul va identifica modalitatea contactarii persoanei
pentru care s-a solicitat referatul ( in scris, sau, daca exista informatii in acest sens, telefonic).
Contactarea persoanei are in vedere stabilirea modalitatii concrete de a intra in legatura: fixarea
datei si orei la care sa se prezinte, indicarea datelor de contact ale serviciului (adresa, numar de
telefon). Persoana inculpata trebuie sa fie contactata in termen de 5 zile de la momentul
inregistrarii adresei in evidentele serviciului, iar intalnirea sa aiba loc in termen de 7 zile.
In toata aceasta perioada, consilierul strange date de identificare, de regula din dosarul penal.
Necesitatea consultarii dosarului penal se justifica prin prisma faptului ca acolo se regasesc
informatii referitoare la modul si mijloacele de savarsire a faptei, atitudinea procesuala a
inculpatului (sincer, nesincer, isi mentine sau nu declaratiile etc)
Cu ocazia intervievarii, consilierul va consemna informatiile furnizate si va incerca
identificarea altor surse relevante in intocmirea referatului dupa caz, familie, scoala, loc de
munca, prieten In cazul in care consilierul considera ca este necesara opinia anumitor specialisti

in intocmirea referatului, semnaleaza aceste aspecte sefului serviciului care contacteaza aceste
persoane/ instituti
Dupa contactarea tuturor surselor considerate relevante pentru intocmirea referatului,
consilierul il va redacta, il va supune spre analiza sefului serviciului, il va inainta in termen util
instantei de judecata care l-a solicitat.
Informatiile cuprinse in fiecare capitol se refera in mod diferentiat (inculpati/ condamnati)la:
Introducere: nume prenume, data si locul nasterii, adresa, infractiunea savarsita, instanta
care a solicitat referatul, numarul dosarului penal, termenul de judecata, numarul si data adresei
de solicitare, numele si prenumele consilierul care intocmeste referatul.
Sursele de informtie: sunt mentionate sursele la care a fost posibil accesul, data si locul
intervievari
Tot in cadrul acestui capitol se mentioneaza si sursele la care nu a putut fi posibil accesul
precum si eventualele dubii privind acuratetea informatiilor obtinute.
Date privind persoana: se face referire la trecutul infractional, mediul social si familial,
pregatirea scolara si profesionala, factorii care au favorizat savarsirea infractiunii,
comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii fapte In cazul inculpatilor minori se vor
avea in vedere modul in care parintele/tutorele/curatorul, cel care l-a adoptat precum si persoana
sau institutia in supravegherea careia se afla minorul si-au indeplinit indatoririle privind cresterea
si educarea minorulu
Pentru a oferi judecatorului o evaluare complexa asupra cazului, fiecare subcapitol se va
referi dupa cum urmeaza:
Trecutul infractional se va avea in vedere atat trecutul infractional in plan personal
(cand, in ce circumstante, ce tipuri de sanctiuni i s-au aplicat, ce consecinte imediate/ indepartate
au existat) cat si in plan familial, folosind aceleasi criteri
Mediul social si familial se vor avea in vedere informatii de natura socio (relatii de
rudenie, vecinatate, prietenie - in cazul tinerilor este foarte important de surprins rolul in grup,
mai ales in cazul infractiunilor cu mai multi autori, influenta grupului asupra lui, valori ale
grupului, felul in care grupul influenteaza procesul decizional), familial (- valorile personale,
valori ale familiei, relatii intre membrii familiei control, autoritate/ raspuns la autoritate,
sanctiuni/raspuns la sanctiuni, felul in care familia influenteaza procesul decizional) Tot in cadrul
acestui capitol se abordeaza si se trec in revista informatii de natura socio economica (statut
social al persoanei/ membrilor familiei, surse de venit/cheltuieli, prioritati in gestionarea
veniturilor).
Pregatirea scolara si situatia profesionala evolutia in plan educativ (scolarizare),
atitudinea fata de scoala, profesori, colegi, rezultatele obtinute, atitudinea fata de aceste rezultate,
nivel de satisfactie. In situatia in care exista abandon se surprinde momentul, cauzele, intentiile

de viitor cu privire la remedierea situatie Cat priveste situatia profesionala accentul cade pe
specificul activitatii (legal/ ilegal), experientele profesionale, frecventa cu care schimba locurile
de munca, motivele schimbarilor etc.
Factorii care au favorizat savarsirea infractiunii motivatia comiterii infracttunii,
scopul avut in vedere,
- Comportamentul manifestat anterior si ulterior savarsirii faptei se are in vedere atat
comportamentul general manifestat pana la momentul comiterii infractiunii, cat si
comportamentul manifestat in situatia specifica. Acest din urma aspect are in vedere in special:
atitudinea fata de fapta la momentul savarsirii, luarea in considerare a potentialelor riscuri ce
puteau deriva prin savarsirea faptei (constientizare), raportarea la victima (trairile acesteia),
analiza costuri /beneficii ale comportamentulu In ce priveste comportamentul ulterior se au in
vedere: constientizarea consecintelor (cum sunt resimtite la nivel personal, familial), tipul de
gandire ( rigida, alternativa), solutii alternative in vederea depasirii situatiei si evitarea repetarii
unui comportament similar.
Informatiile se refera doar la cazul invinuitilor/inculpatilor.
In cazul persoanelor condamnate (aflate in supraveghere) capitolul date privind persoana se
refera la:
Mediul social si familial,
Evolutia din punct de vedere educational si profesional,
Modul in care si-a indeplinit masurile si/sau obligatiile impuse de catre instanta in
sarcina acestora,
Capitolul factorii care influenteaza sau pot influenta conduita generala a persoanei
pentru care s-a solicitat referatul.
Prin analiza capitolului anterior, date privind persoana, se extrag doua categorii de factori si
anume:
Factori care influenteaza negativ comportamentul. In evaluarea acestui capitol se au in vedere
urmatoarele categorii de factori:

Statici (nemodificabili) precum:

varsta ( la prima condamnare, actuala, la care a comis prima infractiune),

numarul pedepselor custodiale,
perioada de timp dintre infractiuni,

numar de condamnari anterioare,

tipul infractiunii,
sexul
Desi nu exista cercetari in domeniul identificarii factorilor statici in Romania, serviciile de
probatiune au imprumutat modelul altor sisteme in evaluarea acestor factori si s-a raportat la
rezultatul unor cercetari realizate in alte tari. In urma acestor cercetari, s-a constatat, spre
exemplu, ca varsta mica la comiterea infractiunii este un factor static care influienteaza negativ
conduita infractorului pe viitor, deoarece, cu cat comportamentul infractional se manifesta intr-o
perioada timpurie a vietii, cu atat probabilitatea reitararii sale este mai mare. In ce priveste sexul,
de exemplu, s-a constatat ca ponderea barbatilor este mai mare in ceea ce priveste
comportamentul infractional, si, prin urmare, este evaluat ca un factor static negativ.

Dinamici, (modificabili) cum ar fi:

cariera infractionala;
relatii interpersonale/familiale;
locuinta/vecini;
situatia scolara;
calificarea profesionala;
loc de munca;
situatia financiara;
timp liber;
dependente;
abilitati;
motivatia pentru schimbare.
Factorii care influenteaza pozitiv comportamentul se au in vedere atat factorii statici,
dinamici, protectiv Factorii protectivi sunt atat factorii statici cat si cei dinamici care au influenta
pozitivi in evolutia lui pe viitor)
In evaluarea factorilor care pot influenta pozitiv conduita ulterioara se utilizeaza aceeasi grila de
factor

In cazul persoanelor supravegheate (condamnate) acest capitol cuprinde si estimarea riscului de

recidiva (de a mai comite alte infractiuni).
In ultimul capitol, perspectivele de reintegrare in societate, se analizeaza toate informatiile
expuse in capitolele anterioare. In urma acestei analize se cuantifica perspectivele in parametrii
mic, mediu, mare. Perspectivele de reintegrare in societate trebuie sa fie expuse pe scurt, clare,
concise si motivate. Trebuie precizat faptul ca nu se fac propuneri in vederea sanctiunii ce
urmeazta a fi aplicata iar, in cazul condamnatilor, nu se fac propuneri cu privire la masurile ce
urmeaza a fi dispuse (revocare, prelungire etc).
SUPRAVEGHEREA iN COMUNITATE
DEFINITII
Definirea supravegherii se poate face, cel putin din trei perspective:
modalitate de executare a pedepsei prevazuta de Codul Penal
activitate specifica serviciilor de probatiune, care consta in principal in supravegherea
modului in care persoana condamnata isi respecta sau nu obligatiile impuse de catre instanta de
judecata in sarcina sa,
metoda de lucru cu persoanele care au comis infractiuni mentinute in stare de libertate.
SCOPURI
Indiferent din ce perspectiva abordam supravegherea, scopurile acesteia sunt urmatoarele:
reintegrarea sociala a persoanelor care au comis infractiuni,
scaderea riscului de recidiva si prevenirea comiterii de noi infractiuni,
cresterea gradului de siguranta publica.
OBIECTIVE
controlul modului in care persoana condamnata/supravegheata, isi respecta masurile
si/sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa,
monitorizarea permanenta a nevoilor si a riscului de a mai comite noi infractiuni,
sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanei supravegheate in vederea reintegrarii
sale in societate.
CATEGORII DE BENEFICIARI AI SUPRAVEGHERII

- persoanele pentru care instanta de judecata a impus in sarcina lor respectarea masurilor
prevazute de art. 86/3 alin 1 Codul Penal (sa se prezinte la sediul serviciului, sa anunte in
prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste
opt zile precum si intoarcerea, sa comunice schimbarea locului de munca, sa comunice orice
informatii de natura a putea fi controlate mijloacele sale de existenta)
persoanele carora instanta de judecata a impus in sarcina lor respectarea, pe langa
masuri, a uneia sau mai multora dintre obligatiile prevazute la art 86/3 alin 3 Codul Penal lit. a,
f ( sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant ori calificare, sa nu-si schimbe
domiciliul resedinta ori locuinta decat in conditiile in care instiinteaza in prealabil institutia
insarcinata cu supravegherea, sa nu frecventeze anumite locuri stabilite, sa nu se intalneasca cu
anumite persoane, sa nu conduca nici un vehicol sau anumite vehicole, sa se supuna masurilor de
tratament in scopul dezintoxicarii)
minorii fata de care instanta de judecata a dispus masura educativa a libertatii
supravegheate cu obligarea de a respecta una sau toate masurile prevazute la art. 103 alin 3
Codul Penal (sa nu se intalneasca cu anumite persoane, sa nu frecventeze anumite locuri, sa
presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii cu durata intre 50 si 200 de ore, cu
program de maxim 3 ore pe zi, dupa orele de scoala, in vacanta sau in zilele nelucratoare.
IDEALUL PRIVIND IMPUNEREA MASURILOR SI/SAU OBLIGATIILOR DE CATRE
INSTANTA DE JUDECATA IN SARCINA PERSOANELOR SUPRAVEGHEATE.
Ar fi foarte important sa fie lasat la latitudinea consilerului sa faca propuneri asupra tipului
de obligatii pe care instanta sa le impuna persoanei supravegheate!
Din punctul de vedere al practicienilor este foarte important ca aceste masuri si/sau obligatii
sa fie in concordanta cu nevoile clientului, cu riscul de a mai comite alte infractiuni, cu situatia in
plan personal si socio contextual a clientulu
In momentul de fata, nu pot fi posibile toate aceste propuneri deoarece evaluarea initiala,
comparativ cu un proces de evaluare care se realizeaza periodic,are un grad destul de ridicat de
subiectivitate datorita:
timpului limitat ( 14 zile in care trebuie intocmit referatul),
accesul la un numar redus de surse de informatie (majoritatea constituite din membri ai
familiei) ,
obtinerea informatiilor doar la nivel declarativ al clientului, privind planurile si intentiile
sale de viitor,
-

se realizeaza o evaluare incompleta a motivatiei pentru schimbare.

In schimb, o evaluare periodica implica accesul la mai multe surse de informatie, da

posibilitatea consilierului sa monitorizeze modul in care intentiile initiale ale clientului (indicii
ale disponibilitatii de schimbare comportamentala) sunt materializate la nivel de actiune.
Pe de alta parte, un timp mai indelungat destinat evaluarii si formularii de catre serviciu a
unor astfel de propuneri este necesar si din perspectiva analizei modului in care clientul
valorifica parghiile de suport (familie, scoala, comunitate imediata, societate - institutii ale
statului), dar si din perspectiva modului in care aceste parghii de suport isi manifesta
disponibilitatea de a-l sprijini si au resursele necesare oferirii de ajutor.
Exista, in noile prevederi legislative prin care se aduc modificari Codului Penal premise ca
rolul serviciului de probatiune sa fie mai activ decat in prezent, in faza precondamnatorie.
Instanta, conform acestor prevederi are posibilitatea de a amana pronuntarea pedepsei. Intr-un
astfel de context rolul serviciului capata consistenta in sensul ca dincolo de intocmirea referatului
de evaluare, monitorizeaza evolutia persoanei in plan comportamental avand, la momentul
pronuntarii posibilitatea de a ajuta instanta sa discearna asupra masurilor si/sau obligatiilor pe
care le va impune inculpatului in supraveghere si chiar de a stabili o pedeapsa cat mai adecvata
situatiei personale.
CATEVA ASPECTE PRIVIND PROCEDURA DE LUCRU IN SUPRAVEGHERE:
Incredintarea supravegherii (trimiterea unei adrese, cu solicitarea de punere in
executare a dispozitiilor sentintei penale, insotita de copia sentintei, ramase definitive,
serviciului),
Notificarea, citarea persoanei condamnate (stabilirea datei, orei si furnizarea
informatiilor privind locatia serviciului).In materie de timp, acest demers trebuie sa se realizeze
in termen de 5 zile lucratoare de la inregistrarea sentintei in evidentele serviciulu
Pregatirea pentru prima intalnire (ideal este ca, in prealabil, consilierul caruia i-a fost
incredintata supravegherea sa consulte dosarul penal). In practica, insa, in majoritatea cazurilor,
datorita lipsei de timp, se consulta doar sentinta penala in continutul careia se regasesc pe scurt
informatii privind natura infractiunii, daca a acoperit sau nu prejudiciul creat, numarul de
luni/ani ai pedepsei privative, reglementarile legale conform carora s-a dispus supravegherea,
termenul de incercare etc. Pe marginea acestor informatii, consilierul isi pregateste abordarea
care nu va fi una rigida si se va corela cu informatiile furnizate de catre client in momentul
evaluari
Prima intalnire se refera la:
prezentarea procesului verbal prin care i se aduc la cunostinta persoanei supravegheate
masurile si/ sau obligatiile impuse de catre instanta in sarcina sa, reguli pe care trebuie sa le
respecte in supraveghere (atitudine fata de consilier, colegi si alte persoane supravegheate care se
afla in evidentele serviciului), drepturi ale sale in supraveghere (posibilitatea de a face plangere
la seful serviciului daca atitudinea consilierului este neadecvata, posibilitatea de a solicita
asistenta si consiliere),

Evaluarea situatiei personale socio-contextuale si intocmirea planului de

supraveghere. Planul cuprinde informatii referitoare la:nume, prenume, infractiune, perioada de
supraveghere, masuri si/sau obligatii, numele consilierului responsabil de caz, nevoile persoanei
condamnate (nevoi criminogene sau potential criminogene), riscul de a comite noi infractiuni, de
a pune in pericol siguranta publica, autovatamare si suicid, denumirea activitatii, a locului de
executare a programului de munca in cazul minorului obligat la prestarea unei activitati
neremunerate in folosul comunitatii, natura si frecventa intrevederilor dintre consilier si persoana
supravegheata, metode folosite in activitatea de supraveghere.
Monitorizarea si evaluarea permanenta a procesului de supraveghere care se realizeaza
prin:
anexarea actelor, dovezilor care fac obiectul supravegherii,
intocmirea de rapoarte de supraveghere, cel putin o data la sase luni privind evolutia
persoanei condamnate,
reevaluarea planului de supraveghere (in principal a nevoilor si a riscului de orice tip)
intocmirea de referate de evaluare solicitate de judecator pe perioada supravegherii)
Evaluarea finala si incheierea cazului de supraveghere.
IMPORTANTA PRIMEI INTREVEDERI
La prima intrevedere consilierul trebuie:
-

Sa explice rolul fiecaruia consilier/client in procesul de supraveghere (clientul este obligat de

catre instanta sa respecte masuri/obligatii, consilierul vegheaza asupra modului in care el isi
indeplineste sau nu aceste obligatii si, la randul lui, este obligat sa instiinteze instanta cand
exista abateri de la indeplinirea uneia sau mai multor obligatii)

Sa explice scopul pentru care persoana se afla in supraveghere,

Sa explice modul in care se va derula procesul de supraveghere.

PRINCIPII IN SUPRAVEGHERE (SI IN GENERAL IN MUNCA CU O PERSOANA

SUPRAVEGHEATA):
-

respectarea legilor si a hotararilor judecatoresti,

evitarea discriminarii pe orice temei,

respectarea drepturilor omului si a demnitatii umane,

sprijinirea si incurajarea permanenta a persoanelor supravegheate in vederea reintegrarii lor

in societate si asumaruii responsabilitatii pentru propriile actiuni,

impartialitate, respect fata de toate persoanele supuse supravegherii

TIPUL DE INTERVIU FOLOSIT IN EVALUAREA INITIALA:
Interviu de tip calitativ (narativ, biografic),

Sunt cele mai putin structurate tipuri de interviuri si ating un maxim nivel de explorare a
problematicii clientulu
Desi sunt naratiuni, biografii ale clientilor, consilierul este cel care ghideaza un astfel de interviu
investigand, cu precadere anumite arii de interes.
STABILIREA NEVOILOR PERSOANEI SUPRAVEGHEATE:
Dupa explorarea acestor arii se va discerne asupra nevoilor cu care se confrunta clientul,
nevoi care, in urma unui proces de negociere vor fi trecute in planul de supraveghere. Negocierea
apare ca punte de legatura intre lumea consilierului (ceea ce vede el ca nevoie a clientului pe
baza experientei de lucru proprii si a serviciului in munca cu persoanele care au comis
infractiuni, deci fiind obiectiv) si lumea clientului ( cu experienta sa subiectiva, raportarea si
atitudinea sa subiectiva si ceea ce el identifica a fi nevoie pentru el).
Odata stabilite nevoile, va incepe un proces de motivare continua folosindu-se metoda
interviului motivational in pararel cu interviul centrat pe problema (despicarea temei majore, a
nevoii principale in unitati tematice pentru a permite o interventie eficienta).
2 Categorii de beneficiari ai serviciilor de probatiune
Potrivit prevederilor OG.92/2000, HG 1239/2000 si Legii 129/2002 pot beneficia de asistenta
si consiliere in cadrul serviciilor de probatiune, persoanele pentru care s-a emis o hotarare
judecatoreasca care cuprinde masuri si/sau obligatii prevazute de lege si sispuse de instanta de
judecatain temeiul articolului 86 alin.1 C.P., art.86 alin.3 C.P., precum si minorii pentru care
instanta a dispus masura educative a libertatii supravegheate cu respectarea uneia sau mai multor
din obligatiile prevazute de art.103 alin.3 C.P.
De asemenea, se mai afla in supravegherea serviciilor de probatiune minorii pentru care
instanta a dispus suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazute la art.110, cu
conditia ca in hotararea judecatoreasca sa fie prevazute una sau mai multe obligatii prevayute de
art.103 alin.3 C.P. care trebuie indeplinite pana la implinrea varstei de 18 ani, iar dupa implinirea
acestei varste in sarcina persoanei sa fie dispusa respectarea masurilor prevazute de art.86 al1
C.P. sau una sau mai multe obligatii prevazute la art.86 alin.3 C.P.
In Legea 129/2002 sunt prevazute urmatorele categorii de beneficiari:

Persoanele fata de care s-au dispus masurile prevazute in art.86 alin.1 lit.a)-d) din
C.P.:
sa se prezinte la datele fixate de catre instanta, la Serviciul de Probatiune;

sa anunte, in prealabil, orice schimbare de domiciliu,resedinta sau locuinta si orice

deplasare care depaseste 8 zile, precum si intoarcerea;
sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
sa comunice informatii de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.

Persoanele fata de care s-au dispus una s-au mai multe dintre obligatiile prevayute la
art.86 alin.3 lit.a)-f):

a) sa sesfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de invatamant sau de calificare;

b) sa nu schimbe domiciliul sau resedinta ori sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita,
decat in conditiile fixate de instanta;
c) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) sa nu intre in legatura cu anumite personae;
e) sa nu conduca nici un vehicul sau anumite vehicule (daca este cazul);
f)

sa se supuna masurilor de control, tratament sau ingrijire, in special in scopul

dezintoxicari

Minorii fata de care s-au dispus una sau mai multe dintre obligatiile prevazute in
art.103 alin.3 lit.a)-c) C.P.:

a) sa nu frecventeze anumite locuri stabilite;

b) sa nu intre in legatura cu anumite personae;
c) sa presteze o activitate neremunerata intr-o institutie de interes public fixata de instanta
cu o durata intre 50-200 ore, de maxim 3 ore pe zi, dupa programul de scoala,in zilele
nelucratoare si in vacanta.
O categorie mai speciala de beneficiari ai serviciilor de probatiune, o reprezinta persoanele
care nu se afla in supravegherea srviciilor de peobatiune in baza unei hotarari judecatoresti, insa
pot fi luate in evidenta serviciilor de probatiune in baza altor texte de lege sau cu documente cu
valoare strategica elaborate de catre Ministerul de justitie-Directia de Probatiune.
In aceasti categorie se pot incadra urmatoarele categorii de persone:

Persoanele aflate in custodia penitenciarelordin raza de competenta teritoriala a

serviciului de probatiune; pentru a da eficienta dispozitiilor art.48 alin.3 din H.G.1239/2000,
serviciile de probatiune vor acorda o atentie speciala condamnatilor minori si tineri, persoanelor
condamnate care intampina dificultati in mentinerea legiturii cu familia, precum si pregatirii
pentru libertate a persoanelor condamnate;
Persoanele a caror pedeapsa sau masura educativa a internarii intr-un centru de
reeducare a fost gratiata;
Persoanele sflate in custodia penitenciarului sau persoanele liberate din penitenciar,
fie ca sunt liberate conditionat, fie la termen, care intrunesc criterii de selectie a grupului tinta
enumerate in Protocolul de colaborare incheiat intre Directia Generala a Penitenciarelor
(nr.2134/ 19.02.2003) si Directia de Probatiune din Ministerul de Justitie (nr.4543/ 14.02.2003),
cu incidenta asupra activitatii unitatilor/serviciilor din subordinea celor doua directii, in functie
de resursele umane si naturale ale acestora; conditiile care trebuie indeplinite cumulative de
aceasta categorie de persoane pentru a deveni beneficiari ai serviciilor de probatiune si totodata
ai activitatii de asistenta ti consiliere sunt:virsta sa nu depasesca 25 ani, domiciliul sa fie in aria
de competenta teritoriala a serviciului de probatiune, iar pedeapsa inchisorii sa nu depaseasca 3
an
Numarul beneficiarilor si continutul activitatilor desfasurate in cadrul serviciilor de
probatiunevariaza in functie de resursele umane si materiale ale fiecarui serviciu.
3 Ce reprezinta asistenta si consilierea. Forme de consiliere in domeniul probatiunii
Asistenta si consilierea reprezinta activitati foarte importante pe care Serviciul de Probatiune
le indeplineste, pe langa cele de control si monitorizare si au ca scop final reabilitarea persoanei
condamnate.
Asistenta si consilierea in cadrul Serviciului de Probatiune au ca deziderat redarea persoanei
care a comis infractiunea comunitatii din care aceasta face parte, intr-o forma care sa garanteze
protectia acelei comunitat
Cele doua activitati se intrepatrund si sunt utilizate foarte mult in domeniul probatiunii, dar
trebuie facuta o diferenta foarte clara intre ele, astfel:
-

asistenta, reprezinta un demers specializat de acordare de ajutorde catre o persoana

specializata unei alte personae aflate in imposibilitatea temporara sau permanenta de a-si
rezolva problemele, prin facilitarea accesului la resursele comunitatii;

consilierea, reprezinta o metoda care faciliteaza cunoasterea, dezvoltarea, acceptarea

emotionala, maturizarea si mobilizarea optima a resurselor personale in vederea formularii si
rezolvarii unor probleme specifice luarii unor decizi

Pentru ca interventiile de asistenta si consiliere sa-si atinga scopul trebuie sa fie ghidate de
anumite principii de eficienta. Aceste principii sunt:

principiul nevoii criminogene:

- o probabilitate mai mare de eficienta o au programele de interventie care tintesc factorii in

legatura directa cu infractiunea.

principiul riscului:

- intensitatea si durata interventiei trebuie sa fie direct corelata cu nivelul riscului; astfel, pentru
un risc crescut, se impun programe de intensitate crescuta si durata mai lunga.

principiul responsabilitatii:

- eficienta programelor de interventie care raspund stilului de invatare al clientului si al

consilierului este direct proportionala cu angajarea clientului ca participant activ.

principiul integritatii:

interventia trebuie sa fie riguros condusa si furnizata, respectandu-se esenta: intrari (resurse
umane, materiale, financiare, de timp)/ iesiri (rezultate immediate, impact si coerenta Teorie
design)

Atat asistarea cat si consilierea, implica utilizarea de catre consilierii de probatiune a unor
tehnici specifice de lucru, care urmaresc evaluarea si rezolvarea problemelor si trebuintelor cu
care se confrunta persoana condamnata, dar si stabilirea unor strategii concrete prin care se va
realiza reintegrarea sociala.
Asistarea persoanei condamnate in comunitate este realizata cu sprijinul familiei si a
persoanelor apropiate, iar obiectivul asistarii il reprezinta reintegrarea sa in societate, dar pentru
ca aceasta sa se realizeze cu succes este nevoie si de implicarea si participarea activa a persoanei
condamnate in planificarea si desfasurarea interventie
Consilierul de probatiune trebuie sa elaboreze un plan de asistare care sa cuprinda strategii de
rezolvare a problemelor cu care persoana asistata se confrunta, cu pasi bine delimitati in timp.
In munca de asistare si consiliere, personalul serviciilor de probatiune mai colaboreaza si cu
alte institutii guvernamentale si neguvernamentale interne si internationale sau cu voluntarii care
pot intervene si completa metodele de asistare prin activitati variate, pot intervene in calificarea
sau recalificarea profesionala a persoanelor candamnate, in gasirea de locuri de munca sau pot fi
implicate in activitati de consiliere, terapie individuala, familiala sau de grup in special in cayul
persoanelor toxicodependente daca aceasta masura este impusa de catre instanta sau se
desfasoara cu acordul persoanei asistate.
In domeniul probatiunii sunt cunoscute in general, doua tipuri de consiliere: una centrata pe
rezolvarea de probleme si una centrata pe persoana.
Consilierea individuala reprezinta o relatie voluntara intre consilier specialist (consilier) si
persoana condamnata, specialistul avand rolul de al indruma pe tanarul infractor in reyolvarea

propriilor probleme si in schimbarea comportamentului in masura in care si acesta isi asuma

responsabilitatea pentru schimbare. Rolul consilierului este de a facilita si incuraja discutia,
atitudinea sa trebuie sa fie una deschisa, sa manifeste empatie fata de client. Empatia este
necesara pentru a intra mult mai usor in lumea interioara a persoanei condamnate cu scopul de a
intelege sentimentele, gandurile, comportamentul si semnificatiile pe care persoana respectiva le
atribuieunor evenimente.
Consilierea centrata pe persoana accentueaza in special capacitasile si punctele tari ale
persoanei consiliate. Calitatea acestui tip de consiliere se bazeaza foarte mult si pe experienta si
calitatile consilierulu
Consilierea centrata pe rezolvarea de probleme sau consilierea ca relatie de ajutor reprezinta
dupa unii specialisti (Scheizer & Store) inceputul interactiunii cu o lta persoana/client ce
contribuie intr-un mod usor si pozitiv la inbunatasirea situatiei acesteia
C. Rogers defineste consilierea ca relatie de ajutor, drept o relatie in care cel putin una dintre
persoane are intentia de a-si provoca, creste, dezvolta si imbunatatii viata.
Activitatea de asistenta si consiliere se va realize pe baza unui plan de asistenta adoptat in
functie de nevoile individuale ale persoanei supravegheate. Se va estima perioada de timp in care
se va desfasura procesul de asistare si consiliere si daca nevoile criminogene ale persoanei
asistate pot fi acoperite numai prin interventia Serviciului de Probatiune sau mai este necesara si
cu alte institutii publicesau private ori cu alte persoane fizice sau juridice.
Rolul serviciilor de probatiune in desfasurarea activitatii de asistare si consiliere este
urmatorul:
a)

corectarea comportamentului infractional prin constintizarea de catre persoanele

condamnate a faptei savarsite, a consecintelor acesteia si asumarea responsabilitatii
pentru fapta comisa;

b)

motivarea persoanei condamnate in vederea dezvoltarii responsabilitatii si

autodisciplinei;

c)

elaborarea si derularea de programe eficiente de asistenta si consiliere a persoanelor

condamnate in functie de nevoile criminogene ale acestora;

d)

oferirea de sprijin si suport persoanelor condamnate in vederea satisfacerii nevoilor

sociale referitoare la educatie, calificare si recalificare profesionala, depistarea de
locuri de munca, gasirea de locuinta sau alte nevo

Construirea relatiei de ajutor Modelul Schulman

Acest model cunoscut in literatura de specialitate si sub numele de Modelul Schulman, se
desfasoara in trei etape, dupa cum urmeaza:

Faza de inceput reprezinta faza in care consilierul clarifica rolurile si tipurile de servicii pe
care poate sa le ofere. In aceasta faza consilierul utilizeaza mai multe tehnici pentru a indruma
persoana asistata spre relatia de ajutor:

clarificarea scopului afirmatii clare din partea consilieruluicare ajuta la definirea asteptarilor
reciproce;

clarificarea rolului consilierul ofera informatii persoanei condamnate despre modalitatea in care
poate fi sustinut, sprijinit si ajutat;

incurajarea feedback-ului aceasta tehnica ofera clientului posibilitatea de a-si exprima diferitele
puncte de vedere si de a raspunde consilierului;

stimularea increderii in actiunea sociala se refera la demersul intreprins de consilier prin care se
stimuleaza increderea clientului fata de posibilele dimensiuni positive ale strategiei de ajutor.

Faza de lucru aceasta faza cuprinde alte trei subetape, iar consilierul de probatiune va
folosi pentru fievare dintre aceste subetape urmatoarele deprinderi care ajuta la construirea
relatiei de ajutor:

intr-o prima etapa se stabileste numarul, frecventa si continutul intilnirilor cu

persoana condamnata. Chiar daca acestea au fost stabilite de catre instanta este
necesar sa se verifice, deoarece o situatie neprevazuta in viata clientului se poate ivi
in orice moment si poate anula unele prioritat In aceasta faza se incheie acorduri sau
contracte intre consiliere si persoana condamnata;

a doua etapa cuprinde:

a) comunicarea verbala si nonverbala dintre client si consilier si scoaterea in evidenta a

capacitacilor empatice ale consilierului;
b) folosirea de catre consilier a tehnicilor de parafrazare;
c) oferirea de sprijin clientului pentru a facilita o legatura intre sentimentele sale,
comportament si acceptarea obiectivelor;
d) impartasirea gandurilor si sentimentelor personale;
e) sprijinirea punctelor puternice ale clientului exprimarea increderii in capacitatea
clientului e a depasi situatia problematica;
f)

particularizarea preocuparilor clientului abilitatea consilierului de a diviza o

problema care pare insolvabila in mai multe componente usor de abordat;

g) orientarea spre concret incercarea consilierului de a tine gandurile spre o sarcina

stabilita. Aceasta tehnica este utilizata in mod special in cazul persoanelor care au
tandinta de a nu vorbi despre situatiile in care se afla;

h) confruntarea dintre real si iluzoriu consilierul incearca sa demonstreze clientului ca

intre comportamentul sau si exprimarile verbale/nonverbale, nu exista concordanta.
Lipsa concordantei dintre exprimarea clientului si modul de actiune conduce
consilierul la identificarea formelor de rezistenta la schimbare a clientulu Clientul
poate avea tendinta de a evita anumite discutii referitoare la propriile trairi, despre
relatiile cu familia, prietenii; discrepanta intre ceea ce gandeste persoana, ceea ce
relateaza si comportamentul sau se poate observa cu usurinta in relatiile cu ceilalti;
i)

identificarea obstacolelor afective se refera la observarea obstacolelor de natura

emotionala care pot aparea in relatia consilier/persoana asistata si stimularea
clientului sa constintizeze aceste obstacole si sa le depaseasca.

A treia etapa cuprinde urmatoarele tehnici:

abilitatea consilieruli de a ajuta persoana asistata sa-si exprime nemultumirile

referitoare la procesul de ajutor;
abilitatea consilierului de a furniza persoanei asistate repere, valori, convingeri, fapte pe
care acesta le-a achititionat ca urmare a pregatirii sale, repere dupa care persoana asistata se
poate ghida pentru a putea depasi situatia problematica;
abilitatea consilierului de a incerca sa modifice perceptia altora despre persoana asistata
abilitatea consilierului de a stabili contactul intre persoana asistata si alte persoane.
Faza finala acesta faza poate fi o faza destul de dificila pentru persoana asistata, fin
identificata uneori cu separarea/pierderea. In aceasta faza se folosesc urmatoarele tehnici:
evidentirea finalizarii relatiei, a timpuliui ramas pana la finalizarea procesului de
consiliere
solicitarea unui registru cu cele invatate;
abilitatea consilierului de a stimula clientul de a-si manifesta sentimentele legate de
sfarsitul relatie
4 Profilul consilierului de probatiune. Abilitati si tehnici necesare consilierului de
probatiune
Conform Legii 123 din 4 mai 2006 art.20 alin.1, pentru ca o persoana sa fie numita in
functia de consilier de probatiune trebuie sa indeplineasca, cumulative, urmatoarele conditii:
a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania
b) sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

c) sa nu aiba antecedente penale, sa nu aiba cazier fiscal;

sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;
sa fie apta din punct de vedere medial si psihologic pentru exercitarea functiei, fapt
dovedit pe baza testarii medicale si psihologice de specialitate organizate in acest scop;
sa se bucure de o buna reputatie;
sa fie licentiata in asistenta sociala, psihoogie, sociologie, pedagogies au drept;
sa promoveze concursul organizat pentru ocuparea functiei pentru care candideaza.
Pentru a fi un bun consilier de probatiune nu te nasti cu anumite calitati exceptionale sau
trebuie si ai un talent deosebit. Cel care care doreste sa devina un bun consilier invata cum sa
comunice, cum sa se raporteze la cei aflati in supravegherea sa in functie de situatie, cum sa-i
inteleaga. Consilierii de probatiune isi insusesc unele atribute (capacitate empatica, autenticitate,
o conceptie pozitiva si liberala despre om) si calitati esentiale unui consilier de probatiune
(maturitate emotionla si intelegere de sine) fara de care aceasta profesie nu ar fi eficienta.
Unele din aceste atribute si calitati sunt dobandite in urma acumularii de cunostiinte teoretice
si practice din timpul facultatii, altele sunt dobandite in timpul exercitarii profesiei de consilier
de probatiune.
Prncipalele abilitati, tehnici si calitati pe care trebuie sa le intruneasca un consilier de
probatiune sunt:
A) Capacitate empatica
Termenul de empatie provine din cuvintul grecesc empatheia a se simti in si a fost
folosit initial de catre teoreticienii esteticieni pentru a denumi capacitatea de a percepe experienta
subiectiva a unei alte persoane.
Empatia se construieste pe constientizarea de sine; cu cit suntem mai deschisi fata de
propriile noastre sentimente, trairi, emotii, cu atat suntem mai capabili sa intelegem sentimentele
altora.
Emotiile oamenilor sunt de foarte putine ori transpuse prin vorbe, pentru a le putea interpreta,
consilierul de probatiune apeleaza la canalele nonverbale: tonul vocii, gestica, expresia fetei si
altele asemenea.
Cand cuvintele cuiva sunt in dezacord cu ceea ce transmite de fapt, adevarul emotional
consta in felul in care spune ceva si nu in cecea ce spune.
Consilierul trebuie sa aiba abilitatea de a putea capta si reflecta semnificatia pesonala a
trairilor, comportamentelor, gesturilor si cuvintelor persoanei asistate. In cazul acestui proces,

consilierul va trebui sa faca abstractie de propriile sale valori, sentimente si nevoi si sa se aptina
sa aplice criteriile realiste, obiective si rationale care in mod normal fac parte din viata sa
personala.
Printr-un raspuns empatic, consilierul comunica persoanei asistate faptul ca a inteles si accpta
sentimentele acestuia si totodata motivele care stau la baza acetor sentimente. Pentru a putea
comunica empatic cu clientul sau, consilierul trebuie saindeplineasca urmatoarele cerinte ( A.
Turock, 1993):
-

de receptare evitarea elementelor personale de distragere a atentiei; ascultarea atit a ceea ce

spune persoana asistata, cit si a modului in care se spune; receptarea de catre consilier a ceea
ce clientul a spus, parafrazarea reprezentind o tehnica foarte importanta in activitatea de
consiliere;

de procesare identificarea sentimentelor dominante; luarea in considerare a motivelor care

stau la baza sentimentelor persoanei asistate si a motivelor pentru care un eveniment este
foarte important pentru persoana asiatata;

de raspuns raspunsul va utilize termini puternici legati de descrierea sentimentelor, termeni

precisi si concisi; spre exemplu: Te simti asa (se exprima sentimentul) pentru ca
(continutul).
B) Conceptia pozitiva si liberala despre om si relatiile interumane

Conceptiile liberale si umaniste se asimileaza in timp, iar ele fac referire la modul de a gandi
si reactiona inradacinat in personalitatea fiecaruia. Este foarte greu, dar nu imposibila schimbarea
uniu sistem de valori care s-a format de-a lungul anilor, iar o schimbare a acestiu sistem de valori
presupune un effort sustinut de introspectie si reflectie precum si numeroase incercari si eror Cei
care reusesc in procesul de asistenta si consiliere sunt sunt de cele mai multe ori cei care au reusit
sa-si insuseasca aceste atitudini positive despre om si relatiile umane si care au reusit totodata sa
le intiptreasca si an constiinta celor cu care lucreaza.
C) Maturitate emotionala
Maturitatea emotionala este o calitate foarte importanta in exercitarea profesiei se consilier
de probatiune. Capacitatea de a participa la procesul de schimbare al altei persoane fara a fi
tentat de a modela aceasta schimbare dupapropria imagine este in strinsa legatura cu aceasta
maturitate emotionala. Aceasta calitate reprezinta acea capacitate de a servi intotdeauna ca
resonator si amplificatory la eforturile de redresare ale persoanei asistate, ca ghid sau model si
niciodata ca judecator.
Aceasta maturitate emotionala permite consilierului sa-si pastreze seninatatea in fata
clientului sau mai ales in fata oscilatiilor inevitabile ale atitudinii clientulu Astfel consilierul nu
se va simti derutat si tulburat de anumite detalii desvacrise de catre persoana asiatata.de
asemenea consilierul trebuie sa faca fata perioadelor sterile, cand actiunile sale nu produc niciun
effect in atitudinea ti comportamentul clientului sau, dar si situatiilor in care poate deveni tinta

adulatiilor clientului sau. Fara un grad de maturitate interioara, consilierul nu poate trece peste
aceste momente incarcate de emotii, mentinindu-si totodata integritatea afectiva.
In acelasi timp consilierul nu trebuie sa ramina indiferent la sentimentele pozitive pe care
clientul i le dovedeste, ci trebuie sa incerce sa-l faca pe acesta sa diminueye aceasta apreciere si
sa se simta din ce in ce mai autonom.
D) Autenticitate si acord intern
Autenticitatea se refera la intelegerea de sine si la perceperea experientei intr-o maniera
normala.Cu cat consilierul este mai putin subiectul anxietatii, cu atit el este mai capabil sa
inteleaga mai bine. Cu cat este mai capabil sa se inteleaga pe sine, cu atit este mai in masura sa
atinga acordul intern.Consilierul de probatiune nu se poate manifesta ca si cum ar simti
sentimente calduroase fata de persoana asistata, el trebuie sa se abtina sa judete persoana asiatata,
sa accpte clientul asa cum este.
Autenticitatea inseamna congruienta dintre gandurile, trairile si manifestarile exterioare ale
consilierului, congruienta relevata in maniera constanta de abordare a relatiei cu persoana
asiatata. Daca consilierul nu va fi autentic, ii va fi greu sau chiar imposibil, sa mentina aceeasi
atitudine pe tot parcursul pe tot parcursul procesul de consiliere. Atitudinea inautentica este
perceputa la nivel subconstient de catre persoana asiatata si altereaza procesul in sine,
aducand mari deservicii persoanei asiatate si discomfort consilierului de probatiune.
E) Intelegerea de sine
Consilierul de probatiune trebuie sa cunoasca foarte bine principalul instrument cu care
lucreaza, adica propria sa persoana, cu potentialul si litele sale. Intelegerea de sine reprezinta un
atribut esential al consilierului de probatiune. Aceasta intelegere de sine nu presupune o simpla
imagine intelectuala a propriului eu, ci mai degraba o cunoastere a eului asa cum actioneazain
fiecare moment, o deschidere constanta la experienta. Consilierul trebuie sa fie deschis la
propria experienta si total eliberat de manevre defensive.
Totodata consilierul de probatiune mai apeleaza si la alte tehnici precum:

ascultarea activa;

tehnica parafrazarii reprezinta o tehnica pe care consilierul de probatiune o utilizaeaza

in vederea incurajari discutiei, in incurajarea persoanei asistate sa-si exprime ideile, in
verificarea informatiilor relatate si pentru ai arata interlocutorului ca a inteles cele relatate;

reflectarea ca raspuns la trairile affective ale persoanei asistate si incurajarea acestuia in

relatarea trairilor sale in legatura cu subiectul discutiei;

rezumarea aceasta tehnica il ajuta pe consilier sa evidentieze pentru client aspectele

esentiale ale mesajului, fara a lasa loc de interpretar

- analiza comportamentului verbal:

limbajul paraverbal

analiza inaltimii vocii - vocea coborata exprima siguranta de sine iar vocea aspra denota
oboseala sau dorinta de intimidare;

analiza volumului vocii:

analiza dictiei reprezinta abilitatea consilierului de a analiza

pronuntarea clara si corecta a cuvintelor persoanei asistate;

analiza ritmului vorbirii viteza cu care persoana asiatata pronunta

cuvintele in concordanta cu importanta mesajului;

Mesajele trupului

Dupa cum reiese si din foarte multe cercetari, mesajele nonverbale transmit mult mai
usor informatia decat mesajele verbale. Consilierul de probatiune poate analiza in timpul
activitatii dee consiliere unul sau mai multe dintre urmatoarele forme de comunicare
nonverbala:

fizionomia si expresia fetei ele ii pot relata consilierului de probatiune informatii despre
trairile persoanei aflate in fata sa;

privirea este foarte important modul in care privesti persoana cu care stai de vorba. Acest
aspect al comunicarii nonverbale este foarte important atat in al analiza la persoana asistata,
cit si in modul in care consilierul de probatiune il executa. Cand o persoana nu este interesata
de subiectul dicutiei, isi muta privirea in alta directie, dar in acelasi timp contactul visual
prelunfit poate intimida interlocutorul. Consilierul de probatiune trebuie sa aiba calitatea de a
evita aceste situatii sau de a le inlatura daca ele apar fie ca vin din partea consilierului fie din
partea clientulu Ele pot reprezenta obstacole in procesul de consiliere.

Postura analiza liniei trupului, a coloanei, a pozitiei umerilor ii poate transmite

consilierului de probatiune mesaje de genul umilinta, parere de rau, mandrie, dominanta;

Orintarea persoanele care doresc sa coopereze au tendinta involuntara de a veni mai

aproape, de a se aseza alatur De asemenea persoana asistata poate avea tendinta de a se uita
catre ceas, spre usa ceea ce denota plictiseala, lipsa de interes din partea persoanei asistate,
dorinta de a pleca;

Miscarile corpul pozitia corpului interlocutorului ii poate relata consilierului de probatiune

daca acesta il asculta, daca este interesat de discutie sau daca este indifferent sau neinteresat.

Toate aceste mesaje il pot ajuta pe consilierul de probatiune in modul de abordare al procesul
de consiliere si il va ahuta in acelasi timp sa treaca peste eventalele obstacole aparute in timpul

acestuia. Consilierul de probatiune trebuie sa constintizeze foarte bine propriul sau

comportament nonverbal pentru ai putea transmite interlocutorului sau exact masajul dorit si ai
arata ca consilierul este capabil sa lucreze cu el si este un bun profesionist. Mai multe detalii
despre detalii despre abilitatile consilierului de probatiune si despre tehnicile aplicate in cadrul
procesului de consiliere, in functie de caz, vor fi relatate mai pe larg in capitolele urmatoare
(Strategii si metode de lucru cu tinerii infractori si Interviul motivational).

Pavel Abraham, Anamaria Szabo, Sisteme de Probatiune suport de curs- , Anul universitar 2006/2007,
Universitatea din Bucuresti - Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala
Pavel Abraham, Introducere in Probatiune , Editura National, Bucuresti, 2001
Pavel Abraham, Introducere in probatiune , Editura National, Bucuresti, 2001
George Neamtu si Dumitru Stan (coord.), Asistenta Sociala Studii si aplicatii , Editura Polirom,
Bucuresti, 2005
Durnescu, Ioan, Manualul consilierului de reintegrare si supraveghere , Editura Themis, Craiova
2002
Hotararea de Guvern nr. 1239 din 29 noiembrie 2000 prin aprobarea Regulamentului de aplicare a
dispozitiilor O.G. nr. 92/2000
Kolmthout, Anton. M.Von (edit.), Durnescu, Ioan (trad.), Reintegrarea sociala si supraveherea infractoeilor in
opt tari europene , Editura SISTECH,Craiova, 2004
Codul Penal al Romaniei ***Republicat
Codul Penal al Romaniei ***Republicat
Doina Balahur, Probatiune si reintegrare comunitara. Impactul masurilor si sanstiunilor alternative asupra
tratamentului copiilor si tinerilor delincventi in sistemul justitiei penale Ministerul Justitiei, Directia de
Reintegrare Sociala si Supraveghere. Anul III Nr. 10/2004, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2004
Legea nr. 129 din 18 mqrtie 2002 pentru aprobarea O.G. nr. 92/200
Groza,Daliana, Ghedeon,Ramona, Albu,Carmen si Csatlos Dima, Janina. Asistenta si consilierea in cadrul
serviciilor de reintegrare sociala si supraveghere. In Manual de practica in domeniul reintegrarii sociale si
supravegherii. Anul III, Nr. 9, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2004
Ministerul de Justitie Directia de reintegrare sociala si supraveghere- Manual de practica in domeniul
reintegrarii sociale si supraveghere, Anul III Nr. 9/2004, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2004
Zapodean Monica, Terapii familiale si Asistenta sociala a familiei , Editura Lumen, Iasi, 2002
Irimescu Gabriela, Tehnici specifice in Asistenta sociala , Editura Universitatii Al. Cuza , Iasi, 2002
Legea 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului din Serviciile de Probatiune
Irimescu Gabriela, Tehnici specifice in Asistenta sociala , Editura Universitatii Al. Cuza , Iasi, 2002