ALFABETIZAREA EMOTIONALA PRIN JOC

Varsta prescolara constituie o etapa cu inseminate transformari in viata afectivaa copilului, care se
diversifica si se imbogateste; apar schimbari complexe in plan cognitiv, afectiv si relational.
Asa cum aprecia si Anghel (2011, p.168) intrarea in gradinita este o deschidere formidabila spre viata,
dar experienta trebuie gestionata si pregatita din timp, pentru a evita eventualele reactii de respingere din
partea copilului. Am amintit despre rolul gradinitei pentru ca insa si dezvoltarea emotionala a celui mic
este in stransa legatura cu stimularile, influentele educative pe care le poate trai copilul ce frecventeaza
constant si sustinut programul institutionalizat.
Factori care faciliteaza dezvoltarea emotionala la prescolari
Dezvoltarea - din punct de vedere emotional - cuprinde abilitatea de a identifica, de a intelege si de a
raspunde la propriile emotii si ale celorlalti intr-o maniera sanatoasa. Copiii care au o formare solida din
punct de vedere emotional au o toleranta mai mare la frustrare, se implica in mai putine conflicte si
prezinta mai putine comportamente autodistructive.
Exista trei variabile care pot facilita dezvoltarea emotionala:
* temperamentul copiilor si nivelul de dezvoltare;
* socializarea copiilor cu parintii si suportul oferit de mediul in care traieste;
* modul in care educatorii si cei care au grija de copii accentueaza, de asemenea, alfabetizarea
emotionala.
La acesta, mai putem adauga:
* modelele parentale de care beneficiaza copilul in educatie;
* tipul de autoritate parentala la care se raporteaza copilul in primii ani;
* imitatia (ca mecanism psihologic);
* experientele copilului (de tip pozitiv si\sau negativ, luand in discutie mai ales pe cele de tip trauma);
* mediul stimulativ al gradinitei amenajarea adaptata a spatiului educational, utilizarea mijloacelor si
stategiilor de lucru adecvate, adoptarea unei stil didactic modern, eficient, care sa optimizeze calitatea
actului instructiv-formativ-educativ.
Totodata, dezvoltarea emotionala in prescolaritate trebuie raportata la achizitiile din perioada precedenta,
dar si la procesul de identificare. Asa cum sublinia si Golu (2004, p.44), in aceasta perioada fenomenul
identificarii determina o nuantare mai manifesta a emotiilor si a sentimentelor. Emotiile determina
comunicarea si comuniunea la varsta prescolara. In ceea ce priveste sentimentele, acestea nu sunt
sentimente autentice datorita explozivitatii specific varstei.
Pentru copil, adultul reprezinta un adevarat model; prin imitatie, copilul preia de la adult o serie de stari
afective, invata expresii emotionale, conduite care devin mai coerente, se diversifica si se imbogatesc.
Astfel, prescolarii continua sa invete ce emotii sa exprime, cand si in ce context, se dezvolta competeta
emotionala, proces ce implica etichetarea corecta a propriilor emotii (si ale celorlalti), aparitia si
dezvotarea limbajului emotional, cunoasterea cauzelor si a consecintelor emotiilor manifestate.
In prescolaritate se face trecerea de la emotii la sentimente. La aceasta varsta nu se poate vorbi despre
afecte si pasiuni, emotiile si sentimentele fiind cele care ii insotesc toate manifestariile copilului, fie ca

este vorba de jocuri, de cantece, de activitati educative. Tot acum se dezvolta si emotii superioare precum
sunt cele morale, intelectuale, estetice. Acestea se formeaza sub influenta educatiei si a afectivitatii.
Dezvoltarea emotionala este un factor important pentru dezvoltarea echilibrata a copilului din toate
punctele de vedere si pentru insertia lui armonioasa in viata, mai tarziu, ca adult. Dar pentru aceasta,
copilul are nevoie sa dobandeasca pe langa competentele socio-emotionale si un set de competente
adaptative. Acestea fac referire la constientizarea propriilor trairi si ale altora, asumarea si exprimarea
libera si deschisa, abilitatile empatice, acapaciatea de a infrunta obstacolele, frustrarile si conflictele si de
a le rezolva intr-un mod creativ. Toate acestea reprezinta premiza in dezvoltarea personala a copilului.
Cercetari recente au scos in evident faptul ca nu doar simpla achizitie a informatiilor si a cat mai multor
cunostinte conduce la succesul si implinirea unui individ. O mare importanta este acordata factorului
emotional. Expresiile emotionale sunt universale, indiferent de cultura din care facem parte, reusim fara
prea mare dificultate sa recunoastem o serie de expresii emotionale ca: bucuria, dezgustul, frica, furia,
tristetea si surpriza. Influentele sociale ale culturii in care crestem se fac simtite in cursul copilariei prin
stabilirea normelor privind masura si conditiile pentru exprimarea emotionala.
Pentru a favoriza o buna adaptare sociala si mentinerea unei bune sanatati mentale, copiii trebuie sa
invete sa recunoasca ce simt pentru a putea vorbi despre emotia pe care o au (acest lucru fiind posibil
in masura in care copilul a inceput sa aiba un anumit grad de constientizare), trebuie sa invete cum sa
faca o disociere intre sentimentele interne si exprimarea externa si nu in ultimul rand sa invete sa
identifice emotia unei persoane din expresia ei exterioara pentru a putea in felul acesta sa raspunda
corespunzator.
Dar pentru a-si dezvolta sensibilitatea si competentele emotionale, orice copil trebuie sa aiba modele
sigure si constante de urmat; astfel, exprimarea emotional adecvata a adultului semnificativ, dovezile de
dragoste oferite copilului il ajuta pe acesta din urma sa creasca sanatos si securizat. Oferindu-i
dragostene conditionata copilului, il ajutam pe acesta sa-si dezvolte limbajele iubirii si acceptarii de sine
(Chapman si Campbell, 2001), exprimate in:
mangaieri fizice;
cuvinte de incurajare;
timp subiectiv acordat, petrecut impreuna cu cel mic;
daruri materiale sau emotionale;
servicii.
Odata cu cresterea, datorita maturizarii pe de o parte, si socializarii pe de alta parte, din al treilea an de
viata, copiii incep sa prezinte semne de rusine, jena, mandrie si vinovatie. Pe masura ce copilul
dobandeste controlul asupra comportamentului, emotiile sunt exprimate prinmodalitati tot mai subtile,
acesta invatand sa reactioneze in conduitea probate social.
In egala masura, viziunea asupra educatiei a suferit unele schimbari, chiar daca facem referire cu
preponderenta la sfera teoretica. Astfel se vorbeste de existent unor inteligente multiple (Gardner, 1983)
la care se adauga si inteligenta emotionala. Privind din aceasta perspectiva, putem constata ca accentul
cade asupra dezvoltarii acelor abilitati si a potentialului de care dispune fiecare copil.
Alaturi de familie, gradinita si primii ani de scoala sunt doi dintre factorii de mediu care ii pregatesc
pe cei mici pentru viata, insa nu toti parintii sunt dispusi sa inteleagaca un copil poate sa ramana in
urmasi din punct de vedere emotional putand inregistra o grava intarziere, handicapanta si cate o data
imposibil de recuperat (analfabetismul emotional).

Eficienta programului educativ consta si in alegere potrivita a jocurilor. Alegerea jocului trebuie sa apartina
atat copilului cat si cadrului didactic. Oferindu-I copilului oportunitatea de a allege jocul, cadul didactic afla
informatii valoroase despre interesele, dorintele si nevoile copilului. Copilul devine astfel un participant
active la prpria instruire, este incurajat in luarea deciziilor, in medierea conflictelor iar motivatia pentru
invaterea prin joc se contureaza treptat capatad consistent si trainicie.Conform prevederilor noului
Curriculum, jocul- ca activitate principal specifica prescolarului- capata noi valenta prin prisma
implicarii adultului (cadru didactic dar si parinte) ca persoana semnificativa in viata copilului. Caracerul
dominant al activitatii ludice, sta la baza conceperii procesului instructive-educativ in gradinita de copii.
Ideea corelarii jocului cu instruirea devine redimensionata functional de didactica actual. Prin joc orice
copil poate invata orice/ asadar alegand anumite continuturi de asimilat/de exersat, jocul poate fi
instrodus in mod subtil si echilibrat in scenariul zilei. Astfel ii vom satisface copilului nevoia de miscare, de
informare, de relationare, de exprimare, de amuzament, de libbertate in exprimarea emotional. Conform
lui Blair (2002), abiltatile emotionale sustin dezvoltarea cognitive in etapa prescolara, precum si
adaptarea la scoala, concomitant dezvoltandu-se si abilitatile sociale. Racordarea copiilor la viata adulta
presupune abilitatea de a interactiona adecvat si de a stabili relatii cu cei din jur.
Un program de alfabetizare emotionala imbunatateste rezultatele scolare ale copiilor si consideram ca
un astfel de program poate reprezenta o modalitate productiva, eficienta de a optimiza capacitatea
instruirii copiilor pe termen lung.
Ca dascali, avem datoria de a ne implica activ in dezvoltarea emotionala a copiilor nostri, de a crea si a
propune ocazii diversificate de explorare si antrenarea competentei emotionale. Caci copiii prescolari
ofera un potential generos de disponibilitati n ceea ce priveste sfera emotionalului, fiind maxim deschisi
\receptivi fata de contextele de invatare viitoare.

Referinte bibliografice:
Anghel, E. (2011). Psihologia educatiei pe tot parcursul vietii. Bucuresti: Editura For You.
Golu, F. (2004). Dinamica dezvoltarii personale la varsta prescolara. Bucuresti: Editura Miron.
Golu, F; Ionita, C. (2009). Aplicatii practice ale psihologiei copilului. Dezvoltarea personala ca program de
educatie alternativa. Bucuresti: Editura Sper.
Goleman, D. (2007). Inteligenta emotionala. Bucuresti: Editura Curtea Veche.