UNIVERSITATEA AGRARA DE STAT DIN

MOLDOVA
FACULTATEA DE MEDICINA VETERINARA

PREZENTARE
LA TEMA: Analizatorii

Analizatorii senzitivi
Sistemul nervosisiindeplineste rolul de integrare a organismuluiin mediulinconjuratorsi de
coordonare a functiilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate din mediul
externsi din mediul intern. Structurile anatomice care realizeazaaceste functii se numesc
analizatori. Analizatorii sunt sisteme complexe care receptioneaza, conducsi
transformaexcitatiilein senzatii adecvate.
Analizatorii sunt constituiti din trei segmente: periferic, intermediarsi central.
a) Segmentul periferic,receptorul, este o celulasau un grup de celule specializate pentru
receptionarea variatiei unei anumite forme de energie care reprezintaexcitantul specific.
Dupateritoriul de receptie a excitantilor,receptoriise clasificain: exteroceptori,
proprioceptorisi interoceptori. Dupadistanta de la care actioneazaexcitantul, receptorii pot
fi: de contact (tactili, gustativi etc.)si de distanta(auditivi, olfactivi etc). Receptorii pot fi
liberi (terminatii nervoase liberesi corpusculi), sau pot fi inclusiinorganele de simt.Ei
diferastructural de la un analizator la altul, darintotdeauna transformaactiunea
stimululuiin potential de receptor specific, apoiin potential de actiune, influx nervos
nespecific.
Valoarea potentialului de receptor variazain functie de intensitatea excitantului. Spre
deosebire de acesta, la nivelul fibrei nervoase se manifestanumai modularea frecventei
potentialului de actiune.
b) Segmentul intermediar(calea aferenta) este constituit din neuronii pseudounipolari,
din ganglionii spinalisi tracturile ascendente medulare sau din fibrele senzitive ale unor
nervi cranieni. Caile aferente trimit colaterale la nuclei ai trunchiului cerebral.
c) Segmentul centraleste reprezentat de ariile corticale, unde informatiile sunt
transformate, dupaprocese de analizasi sinteza,in senzatii specifice.

Analizatorul cutanat

Analizatorul cutanat are rol in integrarea organismului in mediu si in

apararea activa, prin reactiile adaptative generate pe baza excitatiilor
prelucrate de SNC si transformate in senzatii tactile, termice si dureroase.
a) Segmentul perifericeste reprezentat de receptorii tactili, termicisi
durerosi situatiin piele.
Pieleaeste organul conjunctivo-epitelial, care acoperaintegral suprafata
organismuluisi se continuacu mucoase la nivelul orificiilor. Pielea este
constituitadin trei straturi: epiderm, dermsi hipoderm .
Epidermuleste untesut epitelial pluristratificat cheratinizat.In stratul
bazal se aflamelanocite, care secretamelanina, cu rol fotoprotector.
Dermuleste untesut conjunctiv dens. La contactul cu membrana
bazalaprezintapapile dermice. Stratul profund este cel mai rezistent
datoritafibrelor de colagen, reticulinasi elastice prezente aici.
Hipodermuleste untesut conjunctiv lax, cu grupuri de adipocite.
Depoziteazatrigliceride, rezerva de grasime subcutanata a organismului.
Vascularizatia este mai densain stratul papilar al dermuluisiin portiunea
subdermica.
In piele se aflaproductiile acesteia: parul cu muschii erectori, glandele
sebaceesi sudoripare, precumsi receptorii sensibilitatilor cutanate
specifice.

Analizatorul cutanat
b) Segmentul de conducere.Caile aferente au fost descrise
la functia de conducere a maduvei si la nervii cranieni
In cazul fasciculelor spinobulbare, axonilor deutoneuronilor
din bulb li se alatura sifibrelesenzitive ale trigemenului .
c) Segmentul centralal analizatorului cutanat este localizat
in girusul postcentral din lobul parietal (ariile somestezice).
Proiectiile tactila, termica si dureroasa dintr-o anumita regiune
a corpului se amesteca in aceeasi zona a scoartei de pe
emisfera opusa.
Pe baza informatiilor din mediul extern, se creeaza senzatii
care permit recunoasterea dimensiunilor, formei,greutatiisi
consistentei unui corp, a vibratiilor, a diferentelor de
temperatura si a unor agenti nocivi. Pe aceasta baza se pot
elabora comenzi adecvate, care au ca rezultat reactia de
adaptare a organismului. Analizatorul cutanat, impreuna cu
analizatorul kinestezic, asigura determinarea pozitiei si
deplasarii unor segmente corporale in raport cu altele.

Functiile pielii
Sunt: functia de protectieimpotriva agentilor externi, de excretie (prin glandele
sudoripare), de termoreglare (prin vasodilatatie, vasoconstrictie perifericasi secretie
sudorala), de depozitare a lipidelorsifunctia de organ de simt,prin receptorii pe careii
contine.
Sensibilitatea tactilafina,epicriticasau de atingere, este determinatade excitanti care
produc deformari usoare ale tegumentului. Sensibilitate tactilamai
pronuntataprezintazonele paroase, pulpa degetelorsi buzele.
Sensibilitatea tactilapresionalaeste determinatade apasare,iarreceptorii specifici sunt
situatiin profunzimea tegumentului.
Doua sau mai multe excitatii tactile aplicate simultan sunt receptionate numai
dacadistanta dintre punctele excitate este suficient de mare. Fenomenul poartanumele
dediscriminare tactila.
Sensibilitatea termicaeste neuniformape suprafata tegumentului. Receptorii pentru rece
sunt mai numerosi decat cei pentru cald. Intensitatea senzatiei depinde de marimea
suprafetei excitatesi de diferenta de temperaturadintre tegumentsi excitant.
Sensibilitatea dureroasa,determinata de excitanti care produc leziuni celulare, se
manifesta mai intens la nivelul degetelor, buzelor si varfului limbii. Ladurereategumentara
se manifesta o mare capacitate de discriminare, deoarece aceeasi zona a pielii poate fi
inervata de mai multi neuroni. Durerea viscerala poate fi determinata si de distensia unui
organ. Algoreceptorii sunt mai rari in viscere, motiv pentru care durerea viscerala nu se
poate localiza precis.
Datorita conducerii pe aceleasi cai medulare a sensibilitatilor dureroase somatice si
viscerale, durerea somatica este insotita de reactii vegetative (accelerare a ritmului
cardiac, secretie sudorala), iar durerea viscerala este insotita de reflexe somatice
(contractia musculaturii abdominale).

Principalele tipuri de receptori cutanati

SENSIBILI
TATE

tactila fina

TIP DE RECEP

RECEPTORI

LOCALIZARE

STIMULI

corpusculi

papile dermice

deformari usoare ale

foliculii pilosi

tegumentului (atingere)

hipoderm

presiune, deformare

TORI

mecanoreceptori

Meissner
Merkel
tactila proto-

mecanoreceptori

patica

corpusculi
Golgi

si intindere a tegume-

Ruffini

nului

Pacini
termica

termoreceptori

corpusculi

derm

rece

Krause

hipoderm

Ruffini

corneea globului

cald
(diferente
temperatura)

terminatii ner-

ocular

voase libere
dureroasa

algoreceptori

terminatii nervoase libere

epiderm, foliculi
pilosi, cornee

nespecifici care determina leziuni celulare

de

Tipuri de receptori

Structura pielii

Structura firului de par

Analizatorul kinestezic
Analizatorul kinestezic informeazaSNC despre pozitiasi miscareain spatiu ale corpuluisi
ale segmentelor sale, precumsi despre gradul de contractie a muschilor. Pe baza acestor
informatii, prelucrate de centrii nervosi superiori, apar senzatiile posturalesi de miscaresi
se elaboreazacomenzi care determinatonusul muscularsi contractiile musculare adecvate
diferitelor miscari.
a) Segmentul periferical analizatorului kinestezic este constituit din proprioceptori
situatiin muschi, tendoane, aponevroze, capsule articulare, periostsi pericondru.
Organele tendinoase Golgi sunt stimulate de cresterea tensiuniiin tendoane,
determinatade contractia musculara.
Corpusculii Pacini au ca stimul presiunea exercitataasupra formatiunilor structuralein care
se gasesc. Ei sunt sensibili la miscari rapidesi la vibratii.
Cei mai importanti proprioceptori sunt fusurile neuromusculare . Acestea sunt constituite
din grupe de 210 fibre intrafusale, cu rol senzitivo-motor, situateintre fibrele musculare
obisnuite (extrafusale)si paralel cu acestea. Extremitatile fibrelor intrafusale pot fi prinse
pe tendoanesi fibre extrafusale sau numai pe fibre extrafusale. O fibraintrafusalaare
extremitati striate contractilesi o portiune centralanecontractila, mai voluminoasa, cu mai
multi nucleisi faramiofibrile.
Inervatia senzitivaa fusului este formatadin terminatii primare spiralate, situatein zona
centrala,si terminatii secundare, fibrein buchet', situate la extremitatile zonei centrale.
Terminatiile primare, cuconducere rapida, sunt stimulate de gradul deintindere al
muschiului.
Inervatia motorie, proprie capetelor contractile ale fibrelor intrafusale, este reprezentatade
fibre nervoase cu origineain neuronii motori gama medulari, spre deosebire de fibrele
extrafusale care sunt inervate de neuronii motori alfa medulari.

Analizatorul kinestezic
b) Segmentul de conducereeste reprezentat de:
caile nervoase ale sensibilitatii proprioceptive
inconstiente, care deservesc activitatea reflexade
contractie tonicaa muschilor (au fost studiate la
functiile maduvei);
caile sensibilitatii proprioceptive constiente,
reprezentate de fasciculele spinobulbare, la care se
adaugaaferente cerebelo-corticale.
c) Segmentul centralil reprezintaariile
senzitivomotorii corticale, care marginescsantul
central, unde are loc analiza informatiilor aduse pe
caile sensibilitatii proprioceptive constientesi
transformarea lorin senzatiisi actiuni motorii tonice
corective.

Distributia proprioceptorilor
PROPRIOCEPTORI

LOCALIZARE

Organe tendinoase Golgi

in tendoane si ligamente

Corpusculi Pacini

in tendoane, capsule articulare, fascii musculare,

ligamente, periost, pericondru

Fusuri neuromusculare

printre fibrele musculare

Proprioceptori

.
2.
A.Organe
tendinoase
Golgi
1.
fibrasenzitiva;
capsulaconjunctiva; 3.fibre de colagen. B.Fus neuromuscular:
fibre musculare extrafusale; 2. capsulaconjunctivaa fusului;
fibraintrafusala; 4. terminatii nervoase spiralate;fibrein buchet;
7. fibre senzitive; 8. fibre eferente gama; 9. fibre eferente alfa.

2.
1.
3.
6,

ANALIZATORUL OLFACTIV
a) Segmentul receptoreste format din epiteliul olfactiv constituit
din celule receptoare (chemoreceptori de distanta)si din celule de
sustinere incluseinmucoasaolfactiva.
Mucoasa olfactivaare o suprafatade 23 cm 2si este dispusain
regiunea superioaraa foselor nazale . Celulele receptoare sunt
neuroni bipolari senzitivi. Dendritele acestora prezintabutoni
olfactivi de la care pleaca68 cili olfactivi receptori, care depasesc
celulele de sustineresi patrundin mucusul secretat de celulele
glandulare alemucoaseiolfactive
b) Segmentul de conducere.Axoniineuronilor olfactivi, care
constituie protoneuronul caii, strabatin manunchiuri lama ciuruitaa
etmoiduluisi patrundin cutia craniana, formand nervii olfactivi cu
traseu pana la bulbiiolfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale,
care reprezintadeutoneuroniicaiiolfactive. Axonii acestora se
despart: o parte trecin bulbul contralat,iar cealaltaparte
formeazatracturile olfactive, care seproiecteazain cortex.
c) Segmentul centraleste reprezentat de paleocortexul olfactiv,
aria de proiectie primaraa aferentelor olfactive.

Structura mucoasei olfactive si caile

olfactive

1. epiteliu olfactiv; 2. substanta odoranta; 3. mucus; 4. cili

olfactivi;buton olfactiv; 6. neuron bipolar olfactiv; 7. celula de
sustinere; 8. celula bazala; 9. tesut conjunctiv; 10. glanda mucoasa;
11. nerv olfactiv; 12. lama ciuruita a etmoidului; 13. celule mitrale;

Fiziologia analizatorului olfactiv

Analizatorul olfactivare rolin aprecierea calitatii aerului,
prevenind patrundereain organism a unor substante nocive.
Impreuna cu analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervinein
aprecierea calitatii alimentelor siin declansarea secretiei salivare.
Stimulii specifici sunt reprezentati de substantele volatile, care
ajung la receptori odatacu aerul inspirat. Substantele volatile sunt
receptionate numai dupadizolvarea lorin pelicula de mucus.
Pentru a putea fi receptionate, aceste substante trebuie saaibao
concentratie egalasau superioarapragului de excitabilitate.
Pragul de excitabilitate reprezintacantitatea minima de
substantaodorantacapabilasaprovoace senzatia de miros.
Acesta variazain functie de natura substantelor. Intensitatea
senzatiei olfactive este proportionalacu concentratia substantei
odorantein aersi depinde de urmatorii factori: gradul de
solubilitate a particulelorin lichidul care acoperamucoasa,
umiditatea mucoasei, varstasi starea fiziologicaa organismului.
Dacasubstantele odorante persistaun timp mai indelungat, apare
fenomenul de adaptare.

ANALIZATORUL GUSTATIV
Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de proprietatile
chimice ale substantelor sapide solubile care intra in contact cu mucoasa bucala.
a) Segmentul receptoreste reprezentat de mugurii gustativi, raspanditiinintreaga
mucoasabucofaringianasiin mucoasa linguala.
Mugurii gustativi au formaovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazalaa epiteliului
lingual. La polul apical prezintaun por gustativ.Intr-un mugure gustativ exista520
celule senzoriale cu cili, care reprezintaformatiunile receptoare.
In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupatiin papile gustative . Papilele
circumvalate formeazala baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme sunt raspandite pe
varfulsi marginile anterioare ale limbii, iar cele foliate pe marginile posterioare ale limbii.
b) Segmentul de conducere.De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele
senzitive ale nervilor cranieni VII, IX si X. Nervul facial inerveazaprimele 2/3 ale limbii,
glosofaringianul treimea posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi panala epiglota.
Protoneuronii cailor sunt situatiin ganglionii nervilor cranieni VII, IXsi X. Dendritele
acestora sunt conectate cu celulele receptoare. Deutoneuronii se aflain nucleul solitar din
bulb, unde converg fibrele senzitive ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora,
dupaincrucisare, fac sinapsacu cel de-al treilea neuronin talamus.
c) Segmentul centraleste reprezentat de aria gustativa, situatala baza girusului
parietal ascendent, unde se integreazasensibilitatea gustativacu cea tactila, termicasi
dureroasaa limbii, transmisaprin fibrele
trigemenului (V).

.A.Mugure gustativ: 1. por gustativ; 2. cili gustativi; 3.

celule senzoriale; 4. celule de sustinere;fibre nervoase.
B.Papilagustativa:6. suprafata limbii; 7. muguri gustativi;
8. fibre nervoase; 9. glande secretoare.

. 6. A.Distributia pe limbaa tipurilor de papile: 1. papile

circumvalate; 2. papile filiforme; 3. papile fungi-forme; 4.
radacina
limbii;epiglota;
6.
amigdalapalatina;
7.
amigdalalinguala; 8. corpul limbii.B.Localizarea gusturilor: 9.
amar; 10. acru; 11. sarat; 12. dulce.

Fiziologia analizatorului gustativ

Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor,

prevenind patrundereain organism a alimentelor
alterate,si la declansarea secretiilor digestive.
Deosebim patru tipuri de senzatii gustative: acru,
sarat, dulcesi amar. Ariile linguale ale diferitelor
gusturi au localizare specifica, deci mugurii
gustativi dobandesc o anumitaspecializare .
Pragul de excitabilitate gustativaeste diferit pentru
fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se
manifestapentru substantele amare. Intensitatea
senzatiei depinde de concentratia substantei
dizolvate, de numarul receptorilor excitatisi de
temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel
casi cel olfactiv, se adapteazala actiunea
indelungataa unui excitant.

ANALIZATORUL VIZUAL
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionataprin
vaz. Vederea are un rol esentialin adaptarea la mediu,in orientarea
spatiala,in mentinerea echilibruluisiin activitatile specific umane.
a) Segmentul receptoreste inclusin globul ocular. Globul ocular este
constituit din:invelisuri, aparatul opticsi receptorul .
b) Segmentul de conducere.Primul neuron al caii optice este reprezentat
de celulele bipolare din retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele
fotoreceptoare. Al doilea neuron al caii il constituie celulelemultipolare
retiniene. Axonii lor formeazanervii optici.Fibrele acestora se incruciseaza
partial in chiasma optica, apoi continua sub numelede tracturi optice pana la
corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron.
Axonii neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala .
Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieniIII, IV,
VI,spre maduva cervico-dorsala, spre coliculii cvadrigemeni superiori.
Acestea constituie caile reflexelor optice de orientare, adaptaresi
acomodare.
c) Segmentul centraleste localizat in lobii occipitali aiemisferelor
cerebrale, de o parte si de alta a scizuriicalcarine, unde se afla aria optica
primara. In jurulacesteia existazona de asociatie vizuala, care
determinarealizarea notiunii de spatiu, necesara in orientaresi
recunoastere,si asigura memoria vizuala.

Muschii ochiului
MUSCHI EXTRINSECI

drepti: superior, inferior si medial (intern)

INERVATIE

fibrele somatice ale oculomotorului (III)

oblic inferior

drept lateral (extern)

nervul abducens (VI)

oblic superior

nervul trohlear (IV)

Muschii ochiului

Invelisurile globului ocular

Tunica fibroasa,sclerotica, este o formatiune
conjunctiva, albala exterior, cu rol protector. Pe
ea se insera musculatura extrinsecaa globului
ocular. Prezintaanterior corneea transparenta, iar
posterior este strabatutade nervul optic.
Tunica vasculara,coroida, este pigmentatasi
vascularizata. Are functii troficesi
conferainteriorului globului ocular calitatea de
cameraobscura. Din ea se constituiein partea
anterioarairisulsi corpul ciliar (musculatura
intrinseca netedaa globului ocular) cu fibre
circularesi radiare.
Tunica nervoasa,retina, cuprinde celulele
fotoreceptoare.

Mediile transparente

Aparatul opticcuprinde medii transparente:

Corneea transparentaeste nevascularizata,
bogat inervataprin terminatii nervoase libere.
Umoarea apoasadin camera anterioaraeste
un lichid transparent, secretat permanent de
proceseleciliaresi drenat prin sistemul venos.
Cristalinuleste olentilabiconvexa,
transparenta,invelitaintr-o capsulacristaloida.
Este situatin spatele irisuluisi legat de corpul
ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este
vascularizatsi nici inervat.
Corpul vitroseste un gel transparent. El
umple cavitatea posterioaraa globului
ocularintre cristalinsi retina.

Structura globului ocular

Tunica interna
Receptorulesteretina,constituitadin zece straturi celulare . Stratul
profund, format dincelulepigmentare,are functii de protectiesi
metabolice, asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Al doilea strat
cuprinde celulele fotosensibile cu conurisi bastonase.
Celulele cu conuri,aproximativ 7 milioane / retina, predomina in pata
galbena (maculata lutea) si constituie in exclusivitate fovea
centralis,zona cu acuitate vizuala maxima.Pigmentul fotosensibil
esteiodopsina.Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna,
in perceptarea culorilor si a formelor.
Celulele cu bastonase,aproximativ 130 milioane / retina, sunt mai
numeroase la periferie, mai putine in pata galbena si lipsesc dinfovea
centralis. Pigmentul fotosensibil al acestora esterodopsina.Celulele
cubastonase asigura vederea la lumina slaba, vederea nocturna.
La nivelul stratuluineuronilor bipolarisi al stratuluineuronilor
multipolaridin retina se manifesta procesul de convergenta.
Un neuron multipolar, impreuna cu neuronii bipolari care converg la
acesta si cu celulele fotoreceptoare care converg la neuronul bipolar,
formeaza ounitate functionala.
Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asupra
carora actioneaza lumina

Straturile retinei: 1. pigmentar; 2. conuri si bastonase; 3.

limitanta externa; 4. granular extern;plexiform extern; 6. neuroni
bipolari; 7. plexiform intern; 8. neuroni multipolari; 9. fibre optice;
10.limitantainterna.

Procesul de convergenta: A.in retina periferica; B.in

macula lutea; C.in fovea centralis.

Fiziologia analizatorlui vizual

Analizatorul vizual permite recunoasterea
formei, culorii, luminozitatii, miscarii obiectelor
si aprecierea distantelor.In corelatie cu
analizatorii acustic, vestibularsi kinestezic,
realizeazaorientareain spatiusi mentinerea
echilibrului.
Proiectarea imaginii pe retinase
datoreazaaparatului optic care, prin procese
de refractie, adaptare la intensitatea luminiisi
acomodare la distanta, asigurafocalizarea
razelor de luminala 24 mminapoia
cristalinului, pe directia axului optic, pe pata
galbena. Imaginea formataeste reala, mai
micasi rasturnata.

. 10.Caile de conducere ale analizatorului vizual:1. camp vizual; 2.

glob ocular; 3. nerv optic; 4. chiasmaoptica;tract optic; 6. corpi
geniculati laterali; 7. bandeletaoptica; 8. arie vizuala; 9. punte; 10.
coliculi cvadrigemeni;11. nuclei ai nervilor cranieni III,IV, VI;12.
fibravegetativapreganglionara(III); 13.

Adaptarea si acomodarea la distanta

Adaptareala intensitatea luminii se realizeazaprin douacategorii
deprocese:reactia pupilarasi adaptarea fotochimica.
a)Reactia pupilara.Irisulregleazareflex (prin variatia diametrului pupilar)
cantitatea de luminaproiectatape retina. Stimulul este lumina, receptorul este
retina, caile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative,
simpaticesi parasimpatice.
b)Adaptarea fotochimica.La proiectarea luminii pe retina, pigmentii
fotosensibili scad cantitativ, fiind descompusiin cantitate direct proportionalacu
intensitatea acesteia. La trecerea de la luminalaintuneric, adaptarea dureaza30
40 de minute, timpin care se resintetizeazapigmentiisi scade pragul de
excitabilitate a celulelor fotoreceptoare.
Laintuneric creste cantitatea de pigmenti depozitata, ceea ce are ca urmare
scaderea pragului de excitabilitate a celulelor receptoare. Deci, adaptarea la
trecerea de laintuneric la luminase petrece mai rapid (maxim 34 min.).
Acomodarea la distanta este realizatareflex prin actiunea muschilor
circularisi radiari ai corpului ciliar, care maresc sau micsoreazaconvexitatea fetei
anterioare a cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de
refractie a razelor luminoase. Atunci cand muschiul ciliar circular este relaxat,
ligamentul suspensor, tensionat de muschii radiari, mentine cristalinul aplatizat,
realizandu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor
circulari, determinatade parasimpatic, ligamentul suspensor se relaxeaza,
cristalinul se bombeaza, favorizand vederea obiectelor apropiate.

Stimularea retinei
Stimularea retineiconstain excitarea receptorilor
retinieni de catre radiatiile luminoase.
a) Lumina strabate celulele retiniene panala stratul
pigmentarsi este absorbitade pigmentii fotosensibili din
celulele cu bastonasesi conuri. Celulele receptoare sunt
stimulate de radiatii cuprinseintre 390si 760 nm.
b) Scindarea pigmentilor fotosensibili sub influenta
luminii,in retinolsi opsina(derivat al vitaminei
A),cueliberare de energie.
Aceste procese determinacresterea permeabilitatii
membranei celulelor receptoare pentru sodiusi aparitia
potentialului de receptor.
c) Transformarea potentialului de receptorin potential de
actiune, care este condus sub formade influx nervos
modulat de catre celulele bipolare.
d) Refacerea pigmentilor, proces de sintezain care un rol
importantil detine vitamina A.

Defectele vederii
Defectele vederii.Spre deosebire de ochiul normal (emetrop), la
ochii cu deficiente (ametropi) formarea imaginii nu se poate
realiza pe pata galbena. Ametropia se datoreaza mai multor
factori :
a) Modificarea lungimii axei ochiului sau variatia indicelui de
refractie:
ax mai lung sau refractie excesiva, cu formarea imaginii clare
inaintea retinei, in cazulmiopiei;
ax mai scurt sau refractie slaba, cu formarea imaginii clare
inapoia retinei, in cazulhipermetropiei.
b) Scaderea elasticitatii cristalinului si a contractilitatii muschilor
ciliari, care reduc limitele de acomodare. Afectiunea se
numestepresbitismsi este caracteristica persoanelor varstnice.
c) Deformari ale corneei si / sau ale cristalinului. Afectiunea poarta
numele deastigmatismsi se corecteaza cu lentile cilindrice.
d) Absenta partiala sau totala a pigmentilor fotosensibili din
celulele cu conuri determina perturbari in perceperea culorilor
(daltonismul).

Defecte ale vederii

ANALIZATORUL AUDITIV SI
ANALIZATORUL VESTIBULAR
Din punct de vedere functional, cei doi analizatori sunt independenti, dar
anatomic,receptorii ambilor analizatori se aflain urechea interna, iar caile de
conducere sunt ramuri ale aceluiasi nerv cranian (VIII).
Urechea este constituitadin trei componente: urechea externa, mediesi interna.
a) Urechea externaeste formatadin pavilionsi conductul auditiv extern.
Tegumentul conductului este prevazut cu perisi glande sebacee modificate care
secretacerumen, substantacu rol protector.
b)Urechea medieeste situataintr-o cavitate a osului temporal. Spre exterior
prezintamembrana timpanica, iar spre interior fereastra ovalasi fereastra
rotunda.Intre membrana timpanicasi membrana ferestrei ovale se aflalantul de
oscioare: ciocanul, nicovalasi scarita. Urechea medie comunicacu faringele prin
trompa lui Eustachio.
c)Urechea internaeste formatadin labirintul osos, sapatin osul temporal,in
interiorul caruia se aflalabirintul membranos.
Labirintul osos cuprinde vestibulul, canale semicircularesi melcul osos (cohleea).
Labirintul membranos este constituit din utriculasi sacula(in vestibulul osos),
canalele semicirculare membranoase (in canalele semicirculare osoase)si melcul
membranos sau canalul cohlear (in cohlee).
In labirintul membranos se aflaendolimfa.Intre labirintul osossi cel membranos se
aflaperilimfa. La baza canalelor semicirculare,in utriculasi saculase aflareceptorii
analizatorului vestibular.In canalul cohlear se aflareceptorul analizatorului acustic.

Analizatorul auditiv
a) Segmentul receptor.Cohleea este un canal rasucitin jurul unui ax, columela. Din
columelase desprinde lama spirala osoasa, pe toatalungimea canalului. Aceastasi
membrana bazilaracare o continuasi impart canalul spiralin douarampe:
vestibulara(care comunicacu vestibulul)si timpanica(care comunicacu fereastra
rotunda). Rampele comunicaprin helicotrema, orificiu situat in varful melcului.
Canalul cohlear are peretele inferior constituit din lama spiralasi membrana bazilara,
iar peretele superior de membrana Reissner .In canalul cohlear, pe membrana
bazilara, se aflaorganul Corti, receptorul auditiv . Celulele senzoriale ciliate din
structura sa sunt dispuse de o partesi de alta a tunelului Corti, medial pe un rand,
lateral pe 24 randuri. Ele sunt insotite de celule de sustinere. Cilii celulelor
senzoriale, dupace strabat membrana reticulata, suntin contact cu membrana
tectoria. Baza celulelor senzoriale este conectatacu dendrite ale neuronilor din
ganglionul spiral Corti din columela.
b) Segmentul de coducereare primul neuronin ganglionul Corti. Axonii acestuia
formeazaramura cohlearaa nervului cranian VIII. Deutoneuronii caii se aflain nucleii
cohleari din bulb. Axonii acestora seincruciseazapartial, formand douafascicule
ascendentesi fac sinapsacu cel de al treilea neuronin corpii geniculati mediali din
metatalamus. Colaterale se desprind spre coliculii cvadrigemeni inferiori, spre nucleul
facialului, spre nucleul oculomotorului, spre substanta reticulatasi spre cerebel .
c) Segmentul centralse aflain girusul temporal superior. Fiecare organ Corti
proiecteazabilateral.

Fiziologia analizatorului acustic

Analizatorul acustic capteaza, receptioneazaundele sonoresi creeazasenzatia auditiva.
Urechea umanapercepe suneteintre 1620 000 de vibratii/secunda(Hz*). Undele sonore
sunt captate de pavilion, concentrate in conductsi conduse spre membrana timpanica, a
carei vibratie o determina.
Sistemul de oscioare din urechea medie preia vibratiile, le amplificasau le atenueaza,si le
transmite membranei ferestrei ovale. Miscarile acesteia determinadeplasarea oscilatorie a
perilimfei prin rampa vestibulara, helicotrema, apoi prin rampa timpanicapanala fereastra
rotundacare asiguramentinerea constantaa presiunii perilimfei.
Oscilatiile perilimfei determinaoscilatii ale membranei bazilare pe care se aflaorganul
Cortisi ale endolimfei, marind sau micsorand distanta dintre celulele receptoaresi
membranatectoria(variatii de contact).In urma presiuniiexercitate demembrana tectoria
asupra cililorsi a deplasarii organuluiCorti fatade aceasta, se realizeazastimularea
celulelorreceptoare,in urma stimularii, aparpotentialelemicrofonice de receptor, care sunt
preluatesi transmiseprin fibrele caii de conducere.
La frecventeinalte, vibreazamembranabazilarade la baza melcului, iar lafrecvente joase
vibreazamembrana bazilarade la varf.Amplitudineavibratieieste direct proportionalacu
intensitateastimulului.
Acuitatea auditivamaximaeste intre10004000 Hz*. Pragul auditiv
masuratindecibelieste zero. Urechea umana percepesuneteintre 0140 dB.Peste
aceastavaloare este afectat organul Corti.
Localizarea sursei sonore se realizeaza: datorita diferenteide timpinperceperea
biauriculara asunetelor. Intervalul minim necesarsunetelor este 0,10,6 ms. Aprecierea
directiei sursei sonore se face prin miscariale capului si prin analizaspatialavizuala.

A.Sectiune
transversalaprin
cohlee:
1.
rampavestibulara;
2.
membranaReissner; 3. canal cohlear; 4. membranatectoria;cilii celulelor
senzoriale; 6. organ Corti; 7. membranabazilara; 8. rampatimpanica; 9.
ganglion spiral Corti; 10. ramuracohlearaa nervului VIII. B.Organul Corti: 1.
membranatectoria;
2.
cili;
3.
celule
senzoriale;
4.
celule
de
sustinere;dendrite
ale
neuronilor
din
ganglionul
spiral;
6.

Caile de conducere ale analizatorului auditiv:1. ganglion

Corti; 2. nuclei cohleari bulbari; 3. lemniscuri laterale; 4.
coliculi cvadrigemeni inferiori5.corpi geniculati mediali
metatalamici; 6. SAA; 7. talamus.

Analizatorul vestibular
a) Segmentul receptor.Canalele semicirculare membranoase sunt dispuse in trei
rinduri, la 45ounul fata de celelalte, si se deschid in utricula. Deschiderile sunt in
numar de cinci, deoarece doua dintre canalele semicirculare se unesc. Fiecare canal
are la un capat o dilatare, numita ampula . In cele trei ampule se afla crestele
ampulare.
Crestele ampularesunt constituite din celule receptoare ciliatesi celule de sustinere.
Cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numitacupula.
Maculeledin utriculasi saculaau acelasi tip de epiteliu senzorial.In
masagelatinoasacare acoperacilii se aflagranule calcaroaseotolitele.
Maculeleconstituie aparatul otolitic .
Crestele ampularesi maculelesunt receptoriianalizatorului vestibular.
Cresteleampularedeservesc echilibrul dinamic, iar maculele deservesc echilibrul
staticsi acceleratia liniara.Celulele receptoareale ambelor formatiuni sunt conectate
cu dendrite ale neuronilor din ganglionii Scarpa.
b)Segmentul de conducereal analizatorului are
protoneuroniiin ganglionii Scarpa. Axonii acestora formeazaramura vestibularaa
nervului VIIIsi fac sinapsacu deutoneuroniiin nucleii vestibulari din bulb. De aici
fibrele se despartin cai directesi colaterale. Calea directaare al treilea neuronin
talamus, iar axonii acestuia proiecteazain cortex. Caile colaterale sunt: fasciculul
vestibulo-spinal (cale motorie extrapiramidala), fasciculul vestibulo-cerebelos, prin
arhicerebel spre nucleul rosusi formatiunea reticulata, fasciculul vestibulo-nuclear,
spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI.
c) Segmentul centralnu este bine precizat. Diferiti autoriil plaseazain girusul
temporal superior sauin girusul parietal ascendent.

Dispunerea receptorilor vestibulari:1. canale semicirculare

membranoase; 2. ampule; 3. utricula; 4. sacula;ganglion Scarpa; 6.
ramuravestibulara; 7. ramuracohleara; 8. ganglion Corti.

A.Macula: 1. cili; 2. otolite; 3. substantagelatinoasa; 4. celule de

sustinere;celule receptoare; 6. fibre nervoase.B.Creastaampulara:1.
creasta; 2. cupula; 3. cili; 4. celule receptoare;celule de sustinere; 6. fibre
nervoase.C.Cai de conducere ale analizatorului vestibular: 1. ganglion
Scarpa; 2. nucleu vestibular; 3. spre cerebel; 4. fascicul vestibulospinal;nucleii nervilor cranieni III,IV, VI;6. spre cortex.

Fiziologia analizatorului vestibular

Mentinerea pozitiei este asigurataprin modificari ale tonusului muscular, care
determinapastrarea proiectiei centrului de greutate al corpuluiin poligonul de sprijin.
Crestele ampulare sunt stimulate de accelerarea sauincetinirea miscarilor de rotatie a
capuluisi a corpului. Rotirea capului determinadeplasarea endolimfei din canalul
semicircular aflatin timpul miscarii. Endolimfa,in deplasare contraradirectiei
demiscare, antreneazacupula. Aceasta stimuleazacilii celulelor receptoare care
descarcapermanentimpulsuri.Lainceputul miscarilor orizontale, verticalesau de
rotatie,frecventa acestora creste. Pe baza lor se desfasoarareflexele labirintice de
acceleratie, care determinacontractii ale muschilor cefei, corpuluisi membrelor
(reflexe de echilibru sau statokinetice).
In cazul maculelor, gravitatia face ca otolitii saexercite permanent presiune asupra
cililor.In functie de pozitia capului se modificasi modul de actiune a otolitilor asupra
cililor, generand presiune sau tensiune. De aici pornesc reflexele de pozitie sau
statice,in functie de pozitia capului sau de acceleratia miscarii liniare. Modificarile
pozitiei capului influenteazapozitia corpului (postura). Reflexele care
determinapostura se numesc reflexe statice sau posturale.
Impreunacu analizatorul vestibular,in reactiile de redresare posturalamai sunt
implicati analizatorii cutanat, kinestezicsi vizual, cerebelulsi nuclei ai nervilor cranieni
III,IVsiVI.
Distrugerea labirintului determinainitial tulburari grave ale echilibrului staticsi
dinamic. Dupao perioadade timp intervin mecanisme compensatorii proprioceptive,
vizualesi cutanate care preiau unele functii ale labirintuluisi determinacorectarea
pozitiei corpului.

BIBLIOGRAFIE
http://www.esanatos.com/anatomie/cre
ierul/Analizatorii-analizatorul-cuta
43116.php