Você está na página 1de 15
ANALIZATORIL 2. ANALIZATORIL REACTUALIZARE Fig 28, Secfiune sagitall prin globul ocular: 1. scle- otic; 2. muschi dept superior; 3. coroida; 4. cop ilar, ‘5. pata galbena; 6. nerv optic; 7. pata oarba; 8. retina; 9. cristalin; 10. iris; 11. umoare apoast; 12. come. Fig. 30, Structura urechii. A. Urechea externi Tie Bieta tutte Wreetes teed 3 tps, 4, ciocan; 5. nicoval; 6. scltit§; 7. fereastra oval; 8, 08 BS ERS & DI] h corectarea miopiei cu lente divergente Dus corectares hipermetropie} cu Jentile convergente 0 astigmatism datorat form cristalinulut astigmatism datorat neregularitii comeei Fig. 29. Defectele vederii si corectarea lor: 1, ochiul nor- mal; 2. defect de sfericitate. Fig. 31, Sectiune transversali prin cohlee: 1. rampai ves- tibulari; 2. membrand Reissner; 3. canal coblear; 4. mem- brand tectoria; 5. cil celulelor senzoriale; 6. organ Corti; 7. membrand bazilara; 8. ramp& timpanied; 9. ganglion spiral Corts 10, ramuri cohleari « nervului VILL 33 ANALIZATORII 10, arteré; 11. nerv vegetativs 12. vend: 13. 14. glomerutul glandei sudoripare; 15. corpuseul Pacini; 16. nery senzitiv; 17. canal excretor; 18. folicul pilos; 19, ridicina firului de pir; 20, glanda sebacee; 21, mugchi adipocite; 22. terminatii nervoase libere; 23. corpuscul apila dermicd; 25, Utilizand imaginile aliturate, reamintiti-va struc- ‘ura principalilor analizatori ale ciror functii vor fi studiate in continuare. olfactive: 1, fos nazal, 2, comet nazal superior; 3. mucoasé olfactiva; 4. bulb olfactiv; 5. os etmoid; 6. coane; 7. bot palatina, Fig. 33. Mugure gustativ: 1. por gustativ; 2. eili 3, eclu- ‘Te senzoriale; 4. celule de sustinere; 5. fibre nervoase, 34 Fig. 38 Sectiune prin cavitatea bueali: 1. palatul dur; 2, palatul moale; 3. limba; 4. nerv glosofaringian, ‘5: nery facial; 6. mandibuld; 7, dinte; 8. buza, HTK U Whee yy == aa =x a == | qr ANALIZATORIT Sistemul nervos isi deplineste rolul de integrare a organismului in mediul inconjurdtor si de coordonare a functilor organelor interne pe baza informatiilor receptionate atat din mediul extern, cat si din mediul intern. Structurile anatomice care realizeazd aceste functii se numesc analizatori, Analizatorii sunt sisteme complexe care recepjioneaza, conduc si transforma excitatile primite in senzatii adecvate 2.1. SEGMENTELE UNUI ANALIZATOR, Analizatorii sunt constituiti din 3 segmente: perife- ric, intermediar si central. a. Segmentul periferie, receptorul, este o celui sau un grup de celule specializate pentru receptionarea modificarii unui anumit tip de energie care reprezinta excitantul specific. Tab. 5 Clasificarea receptorilor dup natura excitantulul Dup teritoriul de receptie a excitantilor, receptorii se clasificd in: exteroceptori, proprioceptori si intero- ceptori. fn tabelul 5 este prezentati clasificarea Tecep- torilor dupa natura excitantului. ice Receptert ed icin «6 teicliane | = Stimuli — mecanoreceptor ~atingete, presiune, lovire distensie —termoreceptori ~ diferente de temperaturi ~algoreceptori orice excitant care produce durer (leziunicelulare) — chemoreceptor —modificarea concentratiilor unor substante ane a —radiatii electromagnetice Iuminoase Dupa distanfa de la care actioneaz4 excitantul, receptorii pot fi: de contact (tactili, gustativi etc.) si de distanfi (auditivi, olfactivi etc.). Specializarea recepto- rilor favorizeazi diferentierea stimulilor din mediu si mirirea gradului de excitabilitate pentru stimulul specific. Receptorii pot fi liberi (terminafii nervoase libere, butonate si corpusculi) sau pot fi inclusi in formatiuni anatomice, constituind organe de simy. Fi diferi struc- tural de la un analizator la altul, dar intotdeauna trans- form’ actiunea stimulului in potential de receptor specific, apoi in potential de actiune, influx nervos nespecific. Stimulul adecvat determina cresterea permeabiliti- {ii pentru Nat a membranei celulei receptoare gi aparitia potentialului de receptor care nu se supune legii ,tot sau nimic”, Valoarea potentialului de recep- tor variazi in functie de intensitatea excitantului. Potentialul de receptor apare numai daci excitantul atinge un prag de excitare (valoarea minima a stimulu- lui), un prag de timp (durata minima a variatiei exci- tantului), un prag de suprafaté (suprafata minima pe care actioneaz4) si un prag de diferentiere (diferenta ‘minima a intensititii existente intre doi sau mai multi stimuli). Potentialul de receptor determina variajii ale potentialului de repaus al dendritei neuronului cu care celula receptoare este conectatd. r Dac variatia atinge sau depaseste valoarea prag, se genereaza potentialul de actiune, conform legii ,tot sau nimic”. Spre deosebire de potentialul de receptor, care variazi in functie de intensitatea excitantului, la nivelul fibrei_nervoase se manifesti numai modularea frecventei potentialului de actiune condus. b.Segmentul intermediar, calea aferenti, este constituit din neuroni pseudounipolari din ganglionii spinali, care se continu cu tracturile ascendente medu- lare, sau din neuroni senzitivi ai nervilor cranieni. Caile aferente trimit colaterale 1a nuclei ai trunchiului cerebral. c. Segmentul central este reprezentat de arile cor ticale unde informatiile, sub forma de salve de influx nervos, sunt transformate in senzatii specifice dupa rocese de analiza si sinteza (vezi fig. 9). 35 ANALIZATORIT 2.2. ANALIZATORUL VIZUAL, Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionatd prin véz, Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu, in orientarea spatiali, in menjinerea echilibrului si in activitgile specific umane. S Fig, 36. Straturile retinei: 1. pigmentar; 2. conuri si basto- nage; 3. limitanta externd; 4, granular extern; 5. plexiform extern; 6, neuroni bipolari; 7. plexiform inter; 8, neuroni ‘multipolar; 9. fibre optice; 10. limitanté interna, Segmentele analizatorului vizual a. Segmentul receptor al analizatorului vizual il constituie retina, tunica intema a globului ocular. Retina este constituiti din zece straturi celulare (ig. 36). Stratul profund, format din celule pigmen- tare, are functii de protectie si metabolice, asigurind sinteza pigmentilor fotosensibili. AI doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si basténase. Celulele cu conuri, aproximatiy 7 milioane/retina, precomin’ in pata galbend (macula luted) si constituie in exclusivitate fovea centralis, zona cu acuitate’ vizual maxima. Pigmentul fotosensibil este iodopsina. Celulele cu conuri au rol important in vederea diurna, in perceperea culorilor si a formelor. Celulele cu bastonase, aproximativ 130 milioa- ne/retina, sunt mai numeroase la periferie, mai putine fin pata galbend si lipsesc din fovea centralis. Pigmentul fotosensibil al acestora este rodopsina. Celulele cu bastonage asigura vederea la lumind slabii, vederea nocturna, La nivelul stratului neuronilor bipolari si al stratu- lui neuronilor multipotari din retina se manifest pro- cesul de convergenia (fig. 37). La nivelul foveei cen- tralis, unde se afla exclusiv celule cu conuri, nu se manifest convergenta. Un neuron multipolar, impreuni cu neuronii bipo- Jari care converg la acesta si cu celulele fotoreceptoare care converg la neuronul bipolar formeaza o unitate finetionala. Acuitatea vizuali depinde de structura unitafilor functionale asupra clrora actioneazd lumina. Analizati unitatile functionale din figura 37 si determinati cireia dintre ele fi corespunde acuitatea ve b. Segmentul de conducere. Primul neuron al c&ii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina. Dendritele acestora sunt conectate cu celulele fotore- ceptoare, Al doilea neuron al caii il constituie celulele ‘multipolare retiniene. Axonii lor formeazii nervii opti- ci. Fibrele acestora se incruciseaz’ partial in chiasma opticd, apoi continua sub numele de tracturi optice pani la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsi cu al treilea neuron. Axonii neuronilor metata- Jamici de releu au proiectie corticala (fig. 38). Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni I, TV, VI, spre miduva cer- vico-dorsald, spre coliculii evadrigemeni superiori Acestea constituie ciile reflexelor optice de orientare, adaptare si acomodare. ¢. Segmentul central este localizat in lobii occipi- tali ai emisferelor cerebrale, de o parte si de alta a scizurii calearine, unde se afl aria optic& primard. {in jurul acesteia exist zona de asociatie vizuali, care determina realizarea notiunii de spatiu, necesara in orientare gi recunoastere, si asigurdi memoria vizuala (vezi fig. 9). Fiziologia analizatorului vizual Analizatorul vizual permite recunoasterea forme, mirimii, culorii, luminozititi, migc&rii obiectelor $i aprecierea distanfelor. in corelatie cu analizatorii acustic, vestibular gi kinestezic, realizeaza orientarea in spatiu si mentinerea echilibrutui. Proiectarea imaginii pe retin se datoreazi apara- tului optic (vezi fig. 28), Aparatul optic cuprinde medii transparente. —Corneea transparentit este nevascularizata, bbogat inervat prin terminatii nervoase libere. — Umoarea apoasd din camera anterioara este un lichid transparent, secretat permanent de procesele cili- are gi drenat prin sistemul venos. ANALIZATORIL Fig. 38. Calle de conducere ale analizatorulut vizual: 1. cimp vizual; 2. glob ocular; 3. nery optic; 4. chiasma optic; 5. tract optic; 6. eorpi geniculti lateral; 7. bandeleta optic; 8. arie vizuali; 9. punte; 10, coliculi cvadrigemeni; 11, muctt ai nervilorcranieni Ill, IV, VI; 12. fibré vegeta- tiv preganglionari (II); 13. fibrd vegetativi. postgan- sglionaré (II); 14. ganglion ciliar — Gristalinul este 0 lentil biconvexd, transpa- rent, invelité intr-o capsula — cristaloida. Este situat fn spatele irisului gi legat de corpul ciliar prin liga- ‘mentul suspensor, Nu este vascularizat si nici inervat. — Corpul vitros este un gel transparent. El umple cavitatea posterioard a globului ocular tre cristalin gi retin’, Aparatul optic, prin procese de refractie, adaptare la intensitatea luminii si acomodare la distant, asiguri focalizarea razelor de lumina la 24 mm inapoia crista- linului, pe directia axului optic, pe pata galbeni. Imaginea formati pe retina dupa o tripla refractie este real, mai micd gi ristumata (fig. 39 b). 37 intial cea ANALIZATORIL tatea acesteia. La trecerea de la lumina la intuneric, adaptarea dureazi 30-40 de minute, timp in care se resintetizeazi pigmentii si scade pragul de excitabili- tate al celulelor fotoreceptoare. La intuneric creste cantitatea de pigmenti depozi- tat, cea ce are ca urmare sc&derea pragului de excitabilitate al celulelor receptoare. Deci, adaptarea la twecerea de 1a intuneric la lumind se petrece mai rapid (maxim 3-4 min). ¢. Acomodarea Ia distanta (fig. 39 a si 41) este realizata reflex prin actiunea muschilor circulari si radiari ai corpului ciliar, care mAresc sau micgoreazi convexitatea fetei anterioare a cristalinului. Aceste procese duc la modificarea unghiurilor de reffactie a razelor luminoase. Atunci cénd muschiul ciliar circular este relaxat, ligamentul suspensor, ten- sionat de muschii radiari, mentine cristalinul aplatizat, realizndu-se adaptarea pentru vederea la distanta. La contractia muschilor circulari, determinata de parasim- patic, ligamentul suspensor se relaxeazi, cristalimul se bombeazi, favorizind vederea obiectelor apropiate (tab. 8). 4. Stimularea retinei consti in excitarea recepto- Tilor retinieni de cdtre radiatiile luminoase. ‘© Lumina strabate celulele retiniene pang la stratul pigmentar si este absorbiti de pigmenfii fotosensibili din celulele cu bastonage gi conuri. Celulele receptoare sunt stimulate de radiatii cuprinse intre 390 si 770 nm’. © Scindarea pigmentilor fotosensibili, sub influenta luminii, in retinol (derivat al vitaminei A) si opsing, cu eliberare de energie. Aceste procese determini cresterea permeabilitatii ‘membranei celulelor receptoare pentru sodiu gi aparitia potentialului de receptor. © Transformarea potentialului de receptor in potential de actiune, care este condus sub forma de influx nervos modulat de catre celulele bipolare. © Refacerea pigmentilor, proces de sintezi in care un rol important il define vitamina A. Fig. 41. Limitele acomoditrit: A. ochi emetrop; B. ochi miop; C. ochi hipermetrop; a. distant minima a vederii clare; b. distant maxima a vederi clare; 1. vedere clar’ fir acomodare; 2. distanta vederii clare cu acomodare; 3. dis- tanfa vederii neclare, ‘Tab. 7. Comparatie intre areurile reflexe de miozi gi midriazi ‘Stimutal Intensitatea luminii Recepior |e retina tina (Cale aferenti [enerv optic |e nerv optic ‘tract optic | tract optic « colaterale # colaterale Centra nerves |@ nuclew accesor all» coamnele Iaterale culomotorului | medulare Cale eferenti_[ fibre parasimpati-|« fibre _simpatice ce ale oculomotoru-| din ganglioni cervi- Iai cali rector ‘© mugehi circular © muychi radian insula tect rmiozi mira Tab. 8 Comparatie inte arcurile reflexe de acomodare Ia distanga Stimutal CClaritatea tuminit Receptor |e retina retina Cale aferenté [enerv optic |e nerv optic tract optic | tract optic « colaterale # colatrale Gentrunerves [© nucleu accesor alle coarnele Taterale ceulomotoralai | cervicodorsale Cale eferenté_ | fibre parasimpati-| fibre _simpatice ce ale oculomotoru-| din ganglion cervi- Ii cali Biecior ‘ mugchicircularil » mayehi radian c= ai cilia Tia Erect Tombaree cristalin-| aplatizarea cristali- ulti ~ vedere de| nului ~ vedere Ia apraope Alistangs 2pm 2 st T z T 2 > il, oH T ae $+ 4 39 ANALIZATORIT tina, 38 ‘Schema procesului de convergenfa: 0 —unghi de rotatie; B—unghi de convergent; p’ si p'” ~ proiectii pe re- Reamintiti-vi de la fizici in ce conditii apare reffactia luminii si precizati fenomenul in cazul ‘mediilor transparente ale ochiului. Procesul vederii este descris in mai multe faze, care, in realitate, se desfigoari concomitent, a.Reflexul de convergen{i consti in migcarea Concomitenti a celor doi ochi, avand ca urmare modi- ficarea pozitiei axelor optice si reperarea corecti a obiectelor in spatiu, indiferent de distanta pind la obiect si de pozitia acestuia (fig. 40), Cémpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun partial. Zona de suprapunere formeazi campul de vedere binoculars. Prin analiza corticald si diferentierea impulsurilor din cémpurile de vedere monoculard si binocular, la care se adaugi impulsurile proprioceptive de la ‘muschii extrinseci in timpul reflexelor de convergent, se asigurd aprecierea distanfelor fat de obiecte. Fiecare ochi vede obiectul sub un unghi diferit, ‘generiind vederea stereoscopica, in relief puss ii cxtrinsoei ai ced gi0b SRS lar, care realizeaz& orientarea ochilor in sus, in jos, la stdnga sila dreapta (tab. 6), Tab. 6. Musculatura extrinsecd a globului ocular “Mugehi extrinseci Inervatie = drepfi: superior, inferior si |— fibrele somatice ale ocu- ‘medial (intern) Tomotorului (111) oblic inferior = drept lateral (@xtem) | ~nervul abducens (VI) = oblie superior = nerval trohlear (IV) b, Adaptarea Ia intensitatea luminii se realizeazi prin dow categorii de procese: reactia pupilara gi adaptarea fotochimica, © Reactia pupitard, Irisul regleaz’ reflex (prin variatia diametrului pupilar) cantitatea de lumin& pro- iectata pe retini. Stimulul este lumina, receptorul este retina, cdile aferente sunt somatice, iar caile eferente sunt vegetative, simpatice si parasimpatice (tab. 7). © Adaptarea fotochimicd. La proicctarea luminii pe retina, pigmentii fotosensibili scad cantitativ, fiind descompusi in cantitate direct proportionala cu intensi- ANALIZATORII Pentru a provoca excitatia, razele luminoase trebuie si posede o energie suficienta si si actioneze un timp suficient de indelungat. Celulele cu bastonage au pragul de excitabilitate gi puterea de rezolutie scizute. Celulele cu conuri receptioneazi stimuli luminosi cu intensitate mare (au prag de excitabilitate ridicat), dar inregistreaz’ culoarea, detalile gi contururile. Teoria tricromatics Young ~ Helmholtz consi- deta c& celulele cu conuri, pentru vedere cromatica, trebuie s& aib& cel putin trei tipuri de pigmenti pentra culorile fundamentale: rogu, verde, albastru, Daci aceste trei substante fotosensibile sunt descompuse uniform, se percepe culoarea alba. Prin descom- punerea lor inegald se percep celelalte culori Vederea este un proces indeplinit proportional de cole doua tipuri de celule fotoreceptoare, in functie de conditiile de luminozitate. Sensibilitatea retinei depinde de natura luminii, intensitatea gi durata ilu- minarii, dimensiunea sursei de lumind, zona retiniand luminata si suprafata acesteia. RETINET a 1. Lipsa vitaminei A din alimentafie determina tulburdri ale vederii prin diminuarea sintezei de pigmenti fotosensibili (hemeralopia’, numiti popular orbul gainilor”) 2. Daca frecventa stimulilor depaseste 40/s, are loc fuziunea imaginilor, far’ a percepe discontinuitatea,

Você também pode gostar