Naterea filosofiei n Grecia Antica

Andrei Anghelescu
Universitatea din Bucureti
Facultatea de Filosofie secia Filosofie
Anul I Grupa 351

Naterea filosofiei n Grecia Antic

Filosofia, n stadiul ei incipient, apare n urm cu aproximativ 2500 de ani n regiunea

Europei Balcanice, in orae din Grecia, Italia si Turcia de astzi. Filosofia este termenul
grecesc ce se traduce prin dragoste fa de nelepciune. Acest termen difer ca sens fa de
ceea ce nelegem noi astzi prin nelepciune, deoarece gnditorii Greciei Antice cutau de fapt
rspunsul la ntrebri precum Ce este de fapt o via trit bine? Cum ar trebui s m comport
pentru a duce o via bun?.
La aproape 2500 de ani dup stabilirea populaiei minoice n Peninsula Balcanic,
civilizaia greac, n special cea a Atenei ajunsese la un grad nalt de dezvoltare. Filosofia este
favorizat de faptul ca n secolul V .e.n. se face trecerea de la cultura oral la cea scris.
Cultura oral era reprezentat de transmiterea povetilor despre vieile i interaciunile zeilor att
n raport cu ali zei, cat i n raport cu oamenii. Aceste poveti serveau drept ghiduri morale
pentru oamenii din cetate, oferindu-le acestora pilde. Pildele aveau un caracter normativ,
conferind informaii despre modul n care oamenii trebuie s se comporte, n care trebuie sa
interacioneze cu ceilali. 1 Educaia se fcea prin transmiterea acestor poveti de la o generaie la
alta pe cale oral. Deoarece oamenii simt nevoia unei ordini n modul n care i triesc viaa, ei
i bazau aciunile pe aceste pilde, prin imitarea aciunilor zeilor.
Totui , gnditorii greci au observat c viaa zeilor nu este n totalitate una virtuoas sau demn
de urmat , unele povesti fiind chiar contradictorii conceptului de via bun. Astfel ia natere
gndirea critic, filosofii timpurii ncercnd s promoveze o viziune raional, n detrimentul
urmrii orbeti a pildelor zeilor.
Dar astfel, se nate o nou ntrebare, rezultat direct al acestei treceri de la mit la gndirea
raional: Pe ce ar trebui sa se bazeze ordinea cetii, dac nu pe nvturile zeilor? Odat ce
acestea erau ndeprtate, grecii i-ar fi pierdut sentimentul de apartenen n istorie, odat cu

Informaiile din acest paragraf au fost sugerate de ctre profesorul Staicu Laureniu in unul dintre
cursurile sale
1

sentimentul proteciei n faa ameninrilor nconjurtoare, ca de exemplu Sparta. Grecii aveau

nevoie de acest ndrumtor, care se regsea n, i depindea de protecia zeilor.
Primii gnditori ai Greciei Antice au fost denumii n istorie presocratici, deoarece ei
aveau o gndire filosofica, dar totui aceasta nu era structurat sau ntrutotul raional; informaii
despre acetia sunt puine, n principal din cauza faptului ca scrierile lor s-au pierdut de-a lungul
timpului. Majoritatea au scris cel puin o carte, care era de fapt n cele mai multe cazuri o
culegere de texte sau poeme.2 Informaiile despre acetia vin pe calea doxografilor, care ne ofer
exemple de fragmente, critici sau preri despre scrieri, expunnd problemele pe care le observ
n modul lor a gndi.
Unul dintre filosofii presocratici a fost Tales, gnditor din Milet, considerat ca fiind
primul filosof. Importana lui pentru dezvoltarea filosofiei greceti const n faptul ca a fost
primul gnditor ce a ncercat sa se ndeprteze de o viziunea cosmogonic mitic asupra naturii,
atribuindu-i o explicaie, i anume existenta unui element primar ce a dus la naterea lumii i a
fenomenelor cosmice, apa. Astfel odat cu Tales gndirea devine reflexiva, adic se gndete pe
sine n capacitatea ei de a forma adevruri. Tales a ajuns, cel mai probabil, la concluzia c apa
este archeul observnd ca este o substan omniprezenta, cu o form de transformare ciclic,
putnd fi gsit n toate strile de agregare. El ajunge la concluzia ca Pmntul poate fi asemnat
cu o tipsie nconjurat de Okeanos, fiind n acelai timp strbtut de 3000 de fluvii ce l anim.
Apa are un caracter divin, fluid, ce leag lucrurile i le face sa se comporte n mod armonios,
precum un organism, un tot.3 Un alt gnditor milesian, Anaximene a susinut ca archeul este de
fapt aerul, cruia i atribuie atribuii divine, el fiind primul filosof ce ncearc sa schieze o teorie
a schimbrii susinut de observaii, astfel din aer lund natere celelalte elemente ca urmare a
rarefierii (focul) sau condensrii acestuia ( vnt, apa, pmnt).4

Curd, Patricia, Presocratic Philosophy, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (2012), Edward N.
Zalta (ed.), URL: http://plato.stanford.edu/archives/win2012/entries/presocratics/
3 Informaile din acest paragraf au fost sugerate de ctre profesorul Ion Bnoiu in unul dintre cursurile
sale
4 C.S.Kirk, J.E.Raven and M.Schofield (2003). The Pre-socratic Philosophers, Cambridge University
Press. p 144
2

Trecerea spre metafizic este realizata de ctre Parmenide din Elea, prin poemul numit
convenional Despre natura n care el descrie o cltorie mistic n urma creia primete de la
o zeitate revelaia asupra naturii realitii. Astfel ia natere conceptul de cale a adevrului, ce
poate fi cunoscuta prin doua modaliti de cercetare: ceea ce este i ceea ce nu este.5 Parmenide
ajunge la concluzia ca ceea ce exista nu s-ar fi putut nate din nimic, deoarece nimicul ia natere
din nimic, astfel existenta devine o necesitate pentru eternitate. Dac ceva exist, trebuie s
provin din ceva, rezultnd ca a existat dintotdeauna , astfel ceea ce este a existat dintotdeauna,
deci schimbarea este o iluzie.
Trecerea la filosofie, ca disciplin, este realizata de ctre Socrate, prin promovarea
refleciei i a raionalizrii deciziilor. Dei de-a lungul vieii sale el nu a scris nimic, informaii
despre filosofia sa exist n scrierile lui Platon, discipol de-al sau. Socrate, spre deosebire de cei
de dinaintea sa, care considerau c n natura exista o ordine ce poate fi descoperita prin raiune,
caut adevrurile fundamentale, respingndu-le pe cele relative. Socrate utilizeaz n construcia
argumentelor sale o tehnica numita dialectic pentru a ajunge la adevr, legnd opinii
contradictorii una de alta, astfel ajungnd la o afirmaie ce conine o cunoatere superioar.6
Socrate promova ideea criticrii deciziilor bazate pe faptele zeilor i promova raionalizarea
deciziilor. Pentru Grecia Antica apariia filosofiei, n persoana lui Socrate, reprezenta o
ameninare la adresa bunului mers al cetii deoarece acesta promova o ordine meditata, nu de un
sistem democratic doar de dragul acestuia. n acest sistem democratic, Socrate critica mai ales
aciunile sofitilor, ce mbinau tehnicile de convingere bazate pe memorarea pildelor zeilor cu
cele sentimentale, decizia auditoriului nefiind bazat nicidecum pe raiune. 7
n dialogul Euthyphron, Socrate se ntlnete, n drumul ctre tribunal cu un tnr care i
povestete ca tocmai l-a acuzat pe tatl sau de impietate, deoarece din cauza lui a murit un
muncitor. ntrebat de Socrate de ce a fcut acest lucru, Euthyphron i rspunde ca aceasta ar fi
dorina zeilor, i ca pentru a le putea cere zeilor o favoare, trebuia s acioneze pe placul
acestora. Socrate reuete, dialectic, s l conving c, dei Euthyphron credea c aciunea sa are
de fapt la baz o valoare morala, el a reacionat de fapt doar pentru a fi pe placul zeilor, n
5

Palmer, John, "Parmenides", The Stanford Encyclopedia of Philosophy ( 2012 ), Edward N. Zalta (ed.),
URL: http://plato.stanford.edu/archives/sum2012/entries/parmenides/
6 7 Informaiile din aceste paragrafe au fost sugerate de ctre profesorul Staicu Laureniu in unul dintre
cursurile sale

propriul interes pentru ndeplinirea cerinelor viitoare. Astfel, Socrate ridic problema relaiei
dintre ceea ce este cu adevrat moral, i aciunile zeitile, demonstrnd c acetia nu sunt de fapt
ntotdeauna exemple bune de urmat.
n concluzie, filosofia, din punct de vedere conceptual este o creaie tipic greceasca,
oferind civilizaiei Occidentale viziunea ce i va conferi o dezvoltare diferita fata de cea
Orientala, contribuind la apariia tiinei i a urmrilor benefice ale acesteia.8 Ea apare ca urmare
a unui proces de transformare culturala, fiind influenat de situaia politica si culturala a Greciei,
si are ca rezultat o contribuie cu adevrat excepionala la istoria civilizaiei europene. Putem
spune ca civilizaia, aa cum o cunoatem astzi, ia natere si se dezvolta odat cu cultura greaca,
sub influenta filosofiei si a gnditorilor greci.

Reale, Giovanni, Istoria filosofiei antice, 1. Orfismul si presocratici, Editura Galaxia Gutenberg, 2008,
p.24
8

Bibliografie:

Curd, Patricia, Presocratic Philosophy, The Stanford Encyclopedia of

Philosophy (2012)

C.S.Kirk, J.E.Raven and M.Schofield (2003). The Pre-socratic Philosophers,

Cambridge University Press

Palmer, John, "Parmenides", The Stanford Encyclopedia of Philosophy (2012)

Reale, Giovanni, Istoria filosofiei antice, 1. Orfismul si presocratici, editura

Galaxia Gutenberg, 2008

Brakas, George, Foundations Study Guide: Ancient Greek Philosophy

URL: http://www.atlassociety.org/ancient-greek-philosophy-history