NOIUNI DE ANATOMIE A ORGANELOR

GENITALE FEMININE

Organele genitale ale femeii ndeplinesc funcia de reproducere, si acestea sunt:

-

organe genitale externe

organe genitale interne

Organele genitale externe sunt alctuite din:

Regiunea pelviana (muntele lui Venus) este un relief anatomic acoperit de un
tegument cu peri.
Labiile mari sunt doua cute tegumentare simetrice acoperite de par pe fata
externa si cu foarte multe glande sebacee si sudoripare pe fata interna. Ele se
unesc formnd inainte comisura anterioara si apoi comisura posterioara. In
profunzimea lor se afla situate corpul vulvar format din esut erectil.
Labiile mici sau nimfele sunt nite cute in care tegumentul sufer o tranziie ctre
mucoase.
Glandele Bariholin sunt situate in 1/3 posterioara a labiilor mari interpuse intre
bulbul vaginal si mucoasa vulvara. Orificiul canalului lor de excreie este situate
in unghiul dintre baza labiei mici si inelul himenal.
Clitorisul este organul erectile situate inaintea si deasupra meatului urinar. El este
format din cei doi corpi cavemosi insirati pe ramurile ischipoubiene. Clitorisul,
numfele si meatul urinar (orificiul extern al uretei) delimiteaz un spaiu
triunghiular numit vestibule. In aceasta regiune pe langa uretra se deschid si
canalele glandelor Skence. Bulbii vaginali sunt constitueni ai aparatului erectile
alturi de clitoris.
Himenul este o membrane muco-fibro-elastica reprezentnd granie dintre
organele genitale externe si cele interne. Membrana himenala prezint orificiul
care permite drenarea fluxului menstrual. Acest orificiu prezint configuraii
variate.
Organele genitale interne sunt constituite din: vagin, uter, trompe, ovare.
Vaginul este un organ cavitar, care se intinde de la colul uterin la vulva.
Lungimea sa este variabila intre 7 si 9 cm. Canalul vaginal este turtit
anteroposterior, incat i se poate distinge un perete posterior in raport cu vezica
urinara si cu uretra, si un perete posterior in raport cu rectul si fundul de sac
peritoneal Douglas; pereii laterali ai vaginului vin in contact cu muchiul ridictor
anal, diferite planuri ale perineului si bulbii vaginului. Limita extremitii
inferioare a vaginului este formata din membrane himenala, care se rupe la

primul contact sexual. Prin extremitatea superioara, vaginul se insereaz pe colul

uterin, nconjurnd poriunea vaginala a colului. Se realizeaz astfel un sant
circular numit don sau fundul de sac vaginal. Vaginul este un canal
musculomembranos elastic care face legtura intre organele genitale interne si
externe.
Trompele. Trompa uterine tuba sau salpinga se prezint ca un conduct neregulat,
cilindric, care la un capt se deschide liber in cavitatea peritoneala, iar la celalalt
se continua cu cornul uterin. La nivelul tubelor se ntlnete ovulul cu
spermatozoidul si se produce fecundatia. Prin ele, oul ajunge in uter. Trompa are
o lungime de 10-12 cm si se mparte in patru poriuni:
a) portinuea interstitiala (intramurala) se afla in grosimea musculaturii uterului;
b) poriunea istmica este poriunea de langa uter, strmbat avnd o lungine de
3-4 cm.; '
c) poriunea ampulara este cea mai larga, flexoasa;
d) poriunea pavilionara cu care se termina; trompa are forma de plnie ai crei
perei sunt crestai puternic si tranformati in franjuri fimbrii tubare. Pavilionul se
afla in imediata vecintate a ovarului. Trompa prezint un mic mezon
(mezosalpinx), care este format de peritoneu si prin care ea primete vasele si
nervii. Rolul trompei este de a capta ovulul si a-1 aduce dupa fecundatie spre
uter. Timpul necesar ca sa ajung in uter este de 7-8 zile.
Ovarele reprezint glandele sexuale feminine si sunt situate in pelvis, de o parte
si de alta a uterului, intr-o foseta pe peretele lateral al pelvisului numita foseta
ovariana, napoia ligamentului larg si a trompei. Sunt de mrimea unei nuci
uscate, au o culoare albicioasa si prezint suprafaa neregulata cu numeroase
cicatrice si anuri. Este singurul organ din cavitatea abdominala neacoperit de
peritoneu, acesta oprindu-se la nivelul hilului ovarian (locul pe unde intra si ies
vasele si nervii). Ovarul este un organ relative mobil, ligamentele sale fiind foarte
laxe. Trompele si ovarele alctuiesc anexele uterului. Ovarul este format din 2
straturi: unul periferic, numit corticala, si altul central numit medulara. Zona
corticala conine foliculii ovarieni in diferite stadii de dezvoltare, corpul galben si
esutul conjunctiv. Foliculii ovarieni conin celule de reproducere feminine numit
ovul. Cand ovulul a fost fecundat si incepe sarcina, corpul galben creste si
ramane funcional cteva luni de zile. In caz contrat, el evolueaz cam in doua
sptmni si este nlocuit de o cicatrice: corpul albicios, care persista multa
vreme in ovar. Zona medulara a ovarului este foarte vascularizata, conine esut
conjunctiv, fibre elastice si numeroase fibre musculare netede. Ovarul are rolul de
a produce ovulul, care, dupa fecundare, da nasetere ovulului incepand deci
sarcina, secreta hormonii
sexuali care pregtesc organele genitale in vederea sarcinii, protejeaza sarcina in
dezvoltarea sa si menine si dezvolta caracterele feminine.
Uterul este un organ muscular, cavitar, in care se dezvolta oul; la sfritul sarcinii
el expulzeaz ftul si anexele lui. Este un organ median, fara pereche. Uterul are

forma unui trunchi de con, turtit in sens anteroposterior, avnd baza orientate in
sus si vrful trunchiului in jos. Aproximativ in partea sa mijlocie uterul prezint o
ingustare aproape circulara numita istm, care il imparte in doua poriuni diferite
ca forma si dimensiune: una superioara, mai voluminoasa numit corp, si alta
inferioara numit col.
Colul uterin, de aspect conic, este separate pe linia inseriei vaginului intr-o
poriune intravaginala si una supravaginala. Poriunea intervaginala prezint in
centrul ei deschiderea canalului cervical prin orificiul extern. Canalul cervical se
continua in sus in poriunea supravaginala, deschizandu-se in cavitatea uterine
printr-un orificiu, numit orificiu intern.
Corpul uterului are un aspect conoid, turtit anteroposterior, cruia i se descriu:
doua fete (vezicala si intestinala); doua margini (dreapta si stnga); fundul si
doua unghiuri tubare. Corpul uterin este supus influientei hormonilor ovarieni si
pnesperadivitatii mai mult dect celelalte segmente ale aparatului genital. Corpul
este implantat oblic fata de vagin, axul uterului facand cu axul vaginului un unghi
deschis inainte, denumit unghiul de versiune. nclinaia uterului pe vagin poate
varia in mod fiziologic sau patologic. Axul colului uterin face cu axul uterului un
ungi deschis inainte numit ungi de flexiune.
In mod normal uterul este situate in planul sagital uor anteversat si anteflectat.
Uterul are o mare mobilitate si isi menine poziia datorita ligamentelor sale:
largi, rotunde, uterosacrate. In afara de acestea, uterul mai este meninut si de
esutul conjunctiv pelvian, si de sistemul de susinere constituit din planseul
pelviperineal.
Mijloacele de fixare ale uterului sunt:
a) mijloacele de suspensie
b) mijloacele de susinere. Mijloacele de suspensue
Ligamentele uterine sunt:
- ligamentele largi sau late iau natere printr-o dedublare a peritoneului care
nvelete uterul si trompele; ajunse la marginile uterului, foitele pritoneale se
alipesc si trec mai departe lateral spre peretele pelvian. Marginile superioare ale
ligamentului larg constituie mezosalpinsul, iar pe fata posterioara intalnim
mezoovarium; lateral la peretele excavatiei ligamentului larg si continua cu
ligamentul infundibilapelvian (lomboovarian);
- ligamentele rotunde sunt cordoane fibromusculare, care se intend de la coamele
uterine pana la regiunea pubiana, ridica un plin peritoneal pe fata anterioara a
ligamentului larg, parcurg canalele inghinale si se termina in regiunea muntelui
venerian si in labile mari sub forma de "laba gastii". Rolul lor este de orientare a
uterului si mai puin de suspensie.
- Ligamentele uterosacrate se insera pe istmul uterin nconjura rectul si se insera
pe sacrum. Conin pe langa esut conjunctiv si fibre musculare netede. Aceste

ligamente contribuie in mare msura la susinerea uterului in poziia sa normala

de anteversie - flexie. Este singurul ligament adevrat.
esutul conjunctiv pelvian. Este situat sub peritoneu si este alctuit din tracturi
fibroase care se fixeaz de colul uterin, domul vaginal si pe pereii escavatiei
pelviene. Mijloace de susinere sunt reprezentate de aderentele la organele
nvecinate (aderente la vezica si rect), prin lamele sacro-recto-ganitopelvine si
conexiunile cu perineul.
Perineul constituie cel mai important sic el mai valoros mijloc de susinere al
uterului, transmiterea foitelor de presiune de la uter asupra perineului se face
prin intermediul vaginului.
Structura uterului
Peretele corpului uterin aceste alctuit dintr-un strat muscular dens -miometrulcptuit la interior de o mucoasa - endometrul - si tapetat nspre cavitatea
peritoneala de peritoneu- perimetrium.
Tunica seroasa sau perimetrul, este formata din foita peritoneala care mbrac
uterul. Invelitoarea peritonala este dedublat pe fata ei profunda de esut
conjunctiv - stratul subseros.
Tunica musculara sau miometrul, este stratul cel mai bine reprezentat (grosimea
medie de 15 mm). Este format din mnunchiuri de fibre musculare netede
separate, dar in acelai timp solidarizate intre ele prin esut conjunctiv; conine si
numeroase vase sanguine. Fibrele musculare au un important rol in nchiderea
vaselor sanguine (hemostaza fiziologica).
Tunica mucoasa sau endometrul adera strns la miometrul fara interpunerea unei
submucoase.. Mucoasa cavitii uterine este neteda, are o culoare roza-rosiatica;
foarte aderenta la miometru si friabila. Grosimea ei variaz in funcie de etapele
ciclului menstrual.
Mucoasa uterin este puternic hormonodependenta si prin aceasta supusa unor
intense modificri cilice.
Mucoasa istmului are aceleai caractere histologice cu cea a corpului. Mucoasa
canalului cercival este ncreit, destul de groasa si rezistenta. Ea este de tip
glandular.
Glandele corpului secreta un mucus gros, uor alcalin care protejeaz cavitatea
uterine impotriva infeciilor ascendente din vagina si faciliteaz ascensiunea
spermatozoizilor spre aceasta cavitate.
Mucoasa portiunii vaginale - a exocolului - este de tip pavimentos, stratifica,
necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate in glycogen (absent
in celulele cancerigene).
Mucoasa exocolului sufer, impreuna cu mucoasa vaginala, o descuamaie
permanenta. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulara cervicala este net -

brusc - separate de mucoasa pavimentoasa necheratinizata a exocolului. Zona de

demarcaie dintre cele doua se numete jonciunea cervico-vaginala. Ce apare ca
un lizereu rou deschis.
In decursul ciclurilor menstruale uterul se congestioneaz, volumul lui creste
puin, dar nu devine mai dur, ci dimpotriv consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavitii uterine.
Vascularizatia organelor genitale
_Este asigurata de artere, vene si vase limfatice.
Sistemul arterial. Organele genitale externe sunt irigate de artera ruinoasa
interna, ramura a arterei hipogastrice si artera ruinoasa externa, care vine din
artera femurala.
Organele genitale interne sunt irigate de artera uterine, artera ovariana, artera
ligamentului rotund, artera funiculara si artera ligamentului sacrouterin.
Vaginul este irigat de artera vaginala si hemoroidala medie si artera cervicovaginala.
Trompa este irigata de artera uterine si ovariana.
Ovarul este vascularizat de artera ovariana.
Sistemul nervos formeaz pluxuri bogate care explica posibilitatea apariiilor
hemoragiilor masive, a dificultilor hemostazei si a trombozelor.
Venele pleac din toate tunicile uterului formnd sinusurile uterine, apoi plexurile
venoase uterine. Din acestea sngele este conduc pe doua ai: in jos pre venele
uterine care se vars in iliaca interna, in sus spre venele tubei si ale ovarului in
vena ovariana. Din plexurile uterine pleac si venele ligamentului rotund.
Limfaticile sunt importante pentru urmrirea metastazelor si a difuzrii
inflamatiilor. Limfaticile provin din trei reele: mucoasa, musculara si seroasa si
formeaz reeaua subseroasa, care desi formeaz un plex continuu, drenajul
limfatic al uterului se descrie separate pentru corp si col din anumite
considerente practice, clinice.
Limfaticile corpului se aduna aproape toate inspre unghiurile uterului.

Glandele corpului secreta un mucus gros, uor alcalin care protejeaz cavitatea
uterine impotriva infeciilor ascendente din vagina si faciliteaz ascensiunea
spermatozoizilor spre aceasta cavitate.
Mucoasa protiunii vaginale a exocolului este de tip pavimentos, stratifica,
necheratinizata. Celulele straturilor superficiale sunt bogate in glycogen (absent
in celulele cancerigene).

Mucoasa exocolului sufer, impreuna cu mucoasa vaginala, o descuamatie

permanenta. La nivelul ostiumului uterin, mucoasa glandulara cervicala este net brusc - , separate de mucoasa pavimentoasa necheratinizata a exocolului. Zona
de demarcaie dintre cele doua se numete jonciunea cervico-vaginala. Ce apare
ca un lizereu rou deschis.
In decursul ciclurilor menstruale uterul se congestioneaz, volumul lu creste
puin, dar nu devine mai dur, ci dimpotriv consistenta lui scade. Cele mai
evidente fenomene se petrec la nivelul mucoase cavitii uterine. Vascularizatia
organelor genitale
_Este asigurata de artere, vene si vase limfatice.
Sistemul arterial. Organele genitale externe sunt irrigate de artera ruinoasa
interna, ramura a arterei hipogastrice si artera ruinoasa externa, care vine din
artera femurala.
Organele genitale interne sunt irigate de artera uterine, artera ovariana, artera
ligamentului rotund, artera funiculara si artera ligamentului sacrouterin.
Vaginul este irigat de artera vaginala si hemoroidala medie si artera cervicovaginala.
Trompa este irigata de artera uterine si ovariana.
Ovarul este vascularizat de artera ovariana.
Sistemul nervos formeaz pluxuri bogate care explica posibilitatea apariiilor
hemoragiilor masive, a dificultilor hemostazei si a trombozelor.
Venele pleac din toate tunicile uterului formnd sinusurile uterine, apoi
plexurile venoase uterine. Din acestea sngele este conduc pe doua ai: in jos pre
venele uterine care se vars in iliaca interna, in sus spre venele tubei si ale
ovarului in vena ovariana. Din plexurile uterine pleac si venele ligamentului
rotund.
Limfaticile sunt importante pentru urmrirea metastazelor si a difuzrii
imflamatiilor. Limfaticile provin din trei reele: mucoasa, musculara si seroasa si
formeaz reeaua subseroasa, care desi formeaz un plex continuu, drenajul
limfatic al uterului se descrie separate pentru corp si col din anumite
considerente practice, clinice. Limfaticile corpului se aduna aproape toate inspre
unghiurile uterului plexul hipogastric inferior.