EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Lucian Blaga ocupa un loc aparte in cadrul liricii romanesti, datorita modului in care
impleteste in operele sale literatura si filosofia. Universul creatiei sale presupune o
abordare inedita si este de o extraordinara profunzime, deoarece operele sale lirice
cuprind experiente filosofice frematand de marile intrebari ale existentei si cunoasterii,
iar cugetarea filosofica foloseste cu prisosinta limbaj metaforic si viziune poetica.
Creatiile blagiene impresioneaza in primul rand prin modernitatea imaginilor artistice,
concentrate in jurul unei metafore-simbol.
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii deschide volumul de debut ,,Poemele luminii,
publicat in 1919 si are rol de manifest literar, realizat insa cu mijloace poetice. Este o arta
poetica moderna deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii, iar
interesul sau este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume si poet-creatie.
Ideile cuprinse in poezie constituie, de fapt, ideile teoretice enuntate in volumul
,,Cunoasterea luciferica, publicat in 1933 si integrat ulterior in ,,Trilogia cunoasterii.
Poezia presupune o descoperire a universului filosofic blagian prin intermediul eului liric.
Blaga sugereaza opozitia dintre cunoasterea paradisiaca, rationala, prin care misterul este
partial redus cu ajutorul logicii si cunoasterea luciferica(din care face parte si cunoasterea
poetica), misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei, al trairii interioare, al intelectului
extatic.
Optand pentru al doilea tip de cunoastere, Blaga desemneaza propria ,,cale, adancirea
misterului si protejarea tainei prin creatie. Rolul poetului nu este acela de a descifra
tainele lumii, ci de a le potenta prin trairea interioara si prin contemplarea formelor
concrete prin care se infatiseaza.
Tema o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale Universului: cunoasterea
lumii in planul creatiei poetice este posibila doar prin iubire.
Fiind o poezie de tip confesiune, lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica
transmisa in mod direct si, la nivelul expresiei, prin marcile subiectivitatii:pronumele
personal la persoana I singular, adjectivul posesiv la persoana I, verbele la prezent,
persoana I singular, alternand spre diferentiere cu persoana a III-a; topica
afectiva(inversiuni si dislocari sintactice) si pauza afectiva/cezura.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice. Pronumele
personal ,,eu este asezat orgolios in fruntea primei poezii din primul volum, adica in
fruntea operei. Plasarea sa initiala poate corespune influentelor expresioniste(exacerbarea
eului) din volumele de tinerete. Insa, exprima mai ales dorinta poetului-filosof de a
proteja misterele lumii, izvorata din iubire. Verbul la forma negative ,,nu strivesc
exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea
luciferica/poetica. Metafora ,,corolla de minuni a lumii, imagine a perfectiunii, a
absolutului, prin ideea de cerc, de intreg, semnifica misterele universale, iar rolul poetului
este adancirea tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.

Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit prin seria de
antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale: ,,Eu nu strivesc corola
de minuni a lumii/[]/caci eu iubesc/si flori si ochi si buze si morminte. Poezia este un
act de creatie, iar iubirea o cale de cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a
formelor concrete. Poezia inseamna intuirea in particular a universalului. Metaforele
enumerate surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole
uriase, care adaposteste misterul lumii: ,,flori-viata, frumosul, ,,ochicunoasterea/contemplatia poetica a lumii, ,,buze-iubirea/rostirea poetica, ,,mormintetema mortii/eternitatea.
Compozitional, poezia are trei secvente marcate, de obicei, prin scrierea cu majuscule a
versurilor.
Prima secventa exprima concentrate, cu ajutorul verbelor la forma negativa:,,nu strivesc,
,,nu ucid, atitudinea poetica fata de tainele lumii:refuzul cunoasterii logice, rationale.
Verbele se asociaza metaforei ,,calea mea, semnificand destinul poetic asumat.
A doua secventa, mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie: eu-altii,
,,lumina mea-lumina altora. Sintagma, lumina altora este o metafora ce sugereaza
cunoasterea de tip paradisiac, dar si un mod de a defini lumea comuna, adica pe cei care
nu percep universul prin sensibilitatea artistica. Acestia intervin asupra elementelor
universului pe cale rationala si stiintifica, distrugand misterele, frumusetea originara si
pura: lumina altora/ sugruma vraja nepatrunsului ascuns. Versul al noualea readuce in
prim plan atitudinea eului liric intrucat cuprinde din nou pronumele personal eu care
devine astfel cuvantul cheie al poeziei. El este folosit pentru a reprezenta ideea de artist,
de poet, de creator care adopta gandirea poetica si intuitiva. Structura antitetica a poeziei
este marcata si prin distributia verbelor astfel incat, cand subiectul propozitiei ( fie
exprimat, fie neexprimat) este pronumele eu, verbele sunt: nu strivesc, nu ucid, nu
sugrum, sporesc, imbogatesc, iubesc, iar atunci cand se face referire la cei care adopta
cunoasterea paradisiaca, verbul este sugruma.
In a doua parte a poeziei, atitudinea eului liric este fixate si explicate prin opozitie cu
gandirea paradisiaca, logica. Prin folosirea in versul al noualea a conjunctiei adversative
dar sunt delimitate cele doua atitudini posibile in fata misterelor lumii. Eul liric isi
propune astfel nu numai sa nu descifreze tainele universului, ci sa mareasca misterul: eu
cu lumina mea sporesc a lumii taina. Deci, prin actul sau creator, el adopta cunoasterea
luciferica si universul se imbogateste deoarece lumea este cunoscuta astfel pe calea
sugestiei si a simbolurilor si nu prin rationamente logice: :si-ntocmai cum cu razele ei
albe luna/ nu micsoreaza, ci tremuratoare/ mareste si mai tare taina noptii,/asa imbogatesc
si eu intunecata zare/ cu largi fiori de sfant mister.
Ampla comparatie dintre liniile de pauza functioneaza ca o constructie explicativa a ideii
exprimate concentrat in versul median. Plasticizarea ideii poetice se realizeaza cu ajutorul
elementelor imaginarului poetic blagian: ,,luna , ,,noapte, ,,zare, ,,fiori, ,,mister.

Finalul poeziei constituie o a treia secventa, cu rol conclusiv, desi exprimata prin raportul
de cauzalitate (caci). Cunoasterea poetica este un act de contemplatie(,,totse schimba
sub ochii mei) si de iubire(,,caci eu iubesc).
Elementele de recurenta din poezie sunt: misterul si motivul luminii, care implica
principiul contrar, intunericul. Discursul liric se organizeaza in jurul acestor elemente.
Versificatia poeziei este moderna: versurile sunt inegale si aritmice; se valorifica
ingambamentul, ce consta in continuarea ideii poetice in mai multe versuri. Efectul
expresiv este marit prin multitudinea metaforelor referitoare la mister, respectiv prin
organizarea antitetica a ideii poetice.
,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga este o arta poetica moderna
pentru ca interesul autorului este deplasat de la principiile tehnicii poetice la relatia poetlume si poet-creatie. Creatia este un mijlocitor intre eu si lume. Sentimentul poetic este
acela de contopire cu misterele universale, cu esenta lumii. Actul poetic transfigureaza
misterul, nu il reduce. Misterul este substanta originara si esentiala a poeziei: cuvantul
originar. Iar cuvantul poetic nu inseamna, ci sugereaza, nu explica misterul universal, ci il
protejeaza prin transfigurare.