Você está na página 1de 2

Patologia compartimentelor

gastrice la
rumegatoare
-compartimente anterioare: rumen,
retea
-compartimente posterioare: foios,
cheag
Compartimentele posterioare au
functie de fermentor.
Fermentatia la nivelul rumenului
depinde de:
-calitatea furajelor - trebuie sa fie
constanta.
Modificarile termice determinate
de temperatura
furajelor intrerup fermentatia.
-malaxarea - contractiile pornesc
de la sacul ventral
ruminal. Sacul dorsal se contracta
comportandu-se ca
un storcator => lichidele cad in
retea, de aici in foios,
la nivelul cheagului nu trece decat
partea lichida, fara
particulele grosiere care se intorc in
retea si rumen.
-structura florei microbiene- exista
peste 300 de specii
bacteriene in rumen. Fiecare din
aceste specii au un
rol bine stabilit. Unele secreta
enzime care lizeaza
celuloza (celulaza). Alte bacterii
ataca proteinele
vegetale pe care le degradeaza pana
la nivel de NH3.
Grasimile sunt degradate si ele.
-pH-ul de la nivelul rumenului
conditioneaza si el
fermentatia. Cand e prea acid,
bacteriile proteolitice
mor, cand e prea alcalin dispar
bacteriile acidofile =>
se apreciaza pe frotiu populatiile
gram pozitiv si
negativ.

Gastropatii
Digestia gastrica se realizeaza datorita aciditatii determinate de HCl, pepsina gastrica si a
labfermentului (la nou-nascuti). HCl este generat la
nivelul glandelor fundice; in zona cardiei mucoasa gastrica nu secreta HCl ci multa mucina cu
rol de protectie.
Epiteliul mucoasei gastrice in zona centrala e de tip esofagien. La nivel fundic exista glande ce
secreta si HCl. Acidul clorhidric se formeaza aici
din Cl alimentar (circulant) si ionul de H rezultat din desfacerea bicarbonatului).
La nivelul mucoasei gastrice exista si glande ce elaboreaza bicarbonat. La suprafata mucoasei
se formeaza un strat de mucus protector cu rol
de protectie (surfactant). El cuprinde:
-stratul profund dens hidrofob, bogat in mucine (glicolipoproteine) + bicarbonat.
-stratul superficial (se remaniaza permanent, e mai fluid) => aici cantitatea de HCl e foarte
mare. Stratul profund protejeaza celula epiteliala de
atacul HCl care determina un pH de 2,5-3 (la acest pH labfermentul e activ, la 4,5 e inactiv si
nu mai determina coagularea cazeinei si proteinei).
Pepsina devine activa la pH 3,5-4 (la o dilutie mai mare a chimului gastric).
Reglarea secretiei de acid gastric (pepsina, labferment) se face prin interactiunea a 3-4
hormoni ce dovedesc legatura dintre ficat, pancreas,
stomac.
La nivelul antrului piloric pH-ul chimului e foarte acid. La nivel intestinal (duodenal) pH-ul e
alcalin (7-7,5). Alcalinizarea e determinata de secretia
biliara si a glandelor intestinale.
Golirea stomacului e conditionata de o ritmicitate pilorica (unda peristaltica porneste de la
pilor). Pilorul se deschide pentru tranzitare. Tranziteaza
lichidul acid. Pilorul ramane deschis pana in momentul cand pH-ul lichidului atinge 7.
Deci ritmul de golire a stomacului e determinat de aciditate. Cu cat e mai scazuta, o cantitate
mai mare de continut gastric trece in intestin si
invers (aciditatea gastrica crescuta determina constipatie).
Aceste reglari se fac prin intermediul unor fermenti. La nivelul pilorului si coledocului se
secreta pancreatozimina. Cand aciditatea e scazuta
intervine acest ferment pentru a o creste.