Dac ne gndim de mai nainte la o nenorocire posibil, dar nu nc real, mai avem n

acel moment destul linite pentru a msura cu oarecare exactitate ntinderea ei i o putem
cuprinde cu ochii ca pe un lucru mrginit n limitele prevzute. Astfel se explic pentru ce
suferim mai uor o nenorocit prevzut, adic la care ne ateptam. Dac ne lovete acum, n
adevr, nu se apas dect cu greutatea ei real. Dac, din contr, nu suntem deloc pregtii, ci
ne vedem izbii fr de veste, mintea speriat nu-i poate da bine seam n primul moment de
mrimea nenorocirii i fiindc nu o poate cuprinde cu privirea, i se pare adeseori imens, cel
puin mult mai mare dect este n realitate. La aceasta se mai adaog c, pentru o nenorocire
prevzut, ne-am gndit din vreme cum ne-am putea mngia i cum am putea-o uura, sau
cel puin ne-am deprins cu ideea ei.
Nimic nu se face ns mai destoinici pentru a rbda n linite nenorocirile ce ne lovesc, dect
nelegerea adevrului, pe care l-am stabilit i l-am derivat din ultimele sale cauze n
disertaia mea asupra liberului arbitru: Tot ce se ntmpl, de la lucrul cel mai mare pn la
cel mai mic, se ntmpl cu necesitate. Omul se mpac destul de uor cu o necesitate
absolut, i nelegerea acelui adevr l face s priveasc toate, chiar ntmplrile cele mai
stranii, ca fiind supuse aceleiai necesiti ca i cele ce urmeaz regulile cunoscute i sunt
conforme cu prevederile generale. Amintesc aici i observrile din Lumea ca voin i
reprezentare asupra liniti sufleteti produse prin nelegerea necesitii absolute. Cine e
ptruns de aceasta, va face mai nti ce poate, i dac nu mai merge, va rbda cu trie ce
trebuie.
Micile necazuri zilnice se pot privi ca menite a ne inea detepi, pentru ca nu cumva din
prea mult tihn s ne amoreasc puterea de a ntmpina nefericirile mai mari. Fa de
venicele suprri, de meschinele friciuni n raporturile cu oamenii, de micile mpunsturi,
de necuviinele din partea altora, cancanuri . c. l., trebuie s fii ca Siegfrield cel ncornorat
din povestea german, adic nesimitor, s nu le iei n bgare de seam, necum s te turburi
de ele, ci s le deprtezi de la tine i s le dai n lturi ca pietrele din drum i s nu cumva s
le primeti n cercul refleciilor i meditrilor tale.