Echipa Editorială

Echipa editorială
Echipa Proiectului de Asistenţă Tehnică
José CERVERA-FERRI (Coordonator lucrare)

Despina PASCAL
José VILA
Monica BERGAMINI
Echipa MIMMCTPL
Florin Ioan ROŞU (Director Proiect)
Flavius APOSTOLESCU
Péter BARTA
Viorica DRAGOMIRESCU
Camelia DRAGU
Niculina FLORESCU
Ileana MODREANU
Erika PAPP
Diana SOARE
Adriana TIRICĂ
Institutul Naţional de Statistică
Florica MAZILU
Virginia BALEA
Ministerul Economiei şi Finanţelor

Direcţia Generală de Tehnologia Informaţiilor
Adrian PELI
Traducere şi formatare
Elisa ENCIU
Andreea DRAGUŞIN
Valentin GHIŢĂ
Nicu GEGSE
Principalii indicatori macroeconomici
INDICATORI 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
PIB total (mil. lei) 80 377 116 769 151 475 190 335 246 469 288 176 344 536 404 709
PIB ritm anual de creştere (%) 2,1 5,7 5,1 5,2 8,5 4,4 7,9 6,0
PIB pe locuitor (lei) 3 582,6 5 210,9 6 950,1 8 757,7 11 017,9 13 327 15 962 18 791
Rata inflaţiei - nivelul mediu

45,7 34,5 22,5 15,3 11,9 9,0 6,6 4,9
anual (%)
Populaţia ocupată – total

- 10 697 9 234 9223 9 158 9 147 9 313 9 353
(mii persoane)
Număr mediu salariaţi

4 623 4 613 4 568 4 591 4 469 4 559 4 667 4 720
(mii persoane)
Salariaţi în sectorul integral

2 055 2 606 2 385 2 543 2 259 2 575 2 726 -
privat
Număr total şomeri

1 007,1 826,9 760,6 658,9 557,9 523 460 368
(mii persoane)
Rata şomajului înregistrat (%) 10,5 8,8 8,4 7,4 6,3 5,9 5,2 4,1
Balanţa de Comerţ Exterior

-1 876 -3 323 -2 753 -3 956 -5 323 –7 806 –11 759 - 17 586
(mil. Euro)
Rata de schimb LEU

(ROL/RON)/Euro (media 19 956 26 027 31 255 37 556 40 532 3,6234 3,5245 3,3373
anuală)
Rata de schimb LEU (lei)/USD

21 693 29 061 33 055 33 200 32 637 2,9137 2,8090 2,4383
(media anuală)
Datoria externă (mil. Euro) 11 162,6 13 575,0 14 969,4 15 884,7 18 298,0 24 641,5 28 628,5 36 728,2
Excedent /deficit bugetar (mil.

-3 204,5 -3 757,9 -3 808,2 -4 395,1 –3 693,3 –2 268,4 –5 099,8 -9 448,9
Lei)
Sursa: Banca Naţională a României, Buletin lunar Decembrie 2007, Secţiunea statistică şi INS,
România în cifre, 2008
CUVÂNT ÎNAINTE
Pentru România, aderarea la

Uniunea Europeană reprezintă
parte a unui proces istoric al
depăşirii rupturii de Europa,
care a durat timp de decenii.
România, cu cei 22,7 milioane
de locuitori, a devenit, astfel,
cea de-a şaptea ţară ca
mărime în Uniunea Europeană,
aducând astfel o contribuţie
însemnată pentru o Europă
puternică şi competitivă la
scară globală.
România a înregistrat, în ultimii ani, o creştere economică mult superioară mediei

înregistrate la nivelul Uniunii Europene, iar noi credem cu tărie că aceste rezultate au fost
posibile şi prin aportul deosebit al firmelor mici şi mijlocii, un sector care se dovedeşte
dinamic şi care, totodată, în pofida unor aprecieri pesimiste, reuşeşte să se dezvolte
încontinuu şi să se adapteze la rigorile unei economii de piaţă funcţionale.
Aderarea la Piaţa Internă la începutul anului 2007 presupune faptul că întreprinderile

româneşti, pe de o parte, trebuie să devină capabile să concureze fără restricţii într-o imensă
piaţă europeană, iar pe de altă parte, trebuie să dobândească acel avantaj competitiv pe
propria piaţă. În momentul de faţă este evident faptul că o parte din întreprinderile
româneşti sunt încă insuficient pregătite pentru a răspunde oportunităţilor şi provocărilor
generate de schimbările noului mileniu.
Întreprinzătorii din ţara noastră trebuie să privească integrarea europeană drept o provocare,
şi, în acelaşi timp, drept un proces de intrare în normalitate pentru economia românească.
Iar toţi acei factori implicaţi în dezvoltarea sectorului IMM-urilor din ţara noastră au datoria
de a oferi în permanenţă informaţii corecte şi clare, bine fundamentate şi de a acorda tot
sprijinul necesar.
Guvernul recunoaşte importanţa consolidării capacităţii întreprinderilor mici şi mijlocii în

scopul creşterii competitivităţii lor într-o piaţă globală. Sprijinul acordat sectorului IMM-urilor
în anul 2007 a fost orientat către: îmbunătăţirea capacităţilor tehnologice şi productive,
creşterea calităţii produselor şi a serviciilor, facilitarea accesului la finanţare şi pe pieţele
de export, dezvoltarea culturii antreprenoriale şi creşterea performanţele lor manageriale.
Aceste iniţiative de sprijin vor fi continuate şi în perioada următoare.
Evoluţiile recente pe pieţele financiare şi impactul lor asupra sectorului IMM-urilor aduc o
dovadă în plus că guvernele ţărilor membre ale UE nu trebuie să piardă din vedere sprijinul
pentru sectorul IMM-urilor, în eforturile lor de a stabiliza sistemul bancar, aflat în plină criză
financiară globală. IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei europene, acestea fiind
motivul cel mai întemeiat pentru a se lua în considerare măsurile necesare împotriva crizei
financiare globale şi implicaţiile asupra sectorului IMM-urilor.
Raportul Anual al Sectorului IMM-urilor a devenit o publicaţie tradiţională a instituţiei

noastre, iar această ultimă ediţie scoate în relief cele mai importante evoluţii şi schimbări
care au apărut în acest sector în anul 2007 şi se doreşte a fi un instrument de documentare la
îndemâna factorilor interesaţi: decidenţi, lideri de asociaţii de afaceri, investitori,
conducători de întreprinderi, etc.
Redactarea acestui raport de analiză nu ar fi fost posibilă fără contribuţia instituţiilor

partenere, cărora le mulţumim şi pe această cale pentru sprijinul acordat, respectiv:
Ministerul Economiei şi Finanţelor, Institutul Naţional de Statistică şi Oficiul Naţional al
Registrului Comerţului.
De asemenea, Raportul Anual al Sectorului IMM-urilor din România în 2007 s-a putut realiza de
către colectivul Direcţiei Generale pentru IMM, Comerţ Interior şi Cooperaţie ca urmare a
sprijinului financiar şi de asistenţă tehnică din partea UE, prin programul PHARE CES 2005
„Asistenţă tehnică pentru sprijinirea IMM-urilor româneşti, prin dezvoltarea e-portalului
dedicat şi prin pregătirea firmelor de consultanţă în afaceri”.
Această publicaţie este redactată pentru o arie largă de potenţiali utilizatori şi sperăm ca
publicul vizat să o găsească nu numai extrem de documentată şi analitică dar, în acelaşi timp,
extrem de utilă în procesul de fundamentare a deciziilor la diferite nivele.
Ovidiu Ioan SILAGHI
Ministru pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale

Cuprins
Capitolul 1. Evoluţia cadrului macroeconomic şi influenţa favorabilă pentru

6
sectorul IMM-urilor
1. 1. Cadrul macroeconomic şi contribuţia sectorului privat în
6
economie
1.2 Sprijin şi asistenţă post-aderare pentru sectorul IMM-urilor din
18
România
Capitolul 2. Evoluţia IMM-urilor în 2007 31

2.1. Evoluţii şi schimbări în demografia IMM-urilor la nivelul anului
31
2007
2.2. Rolul important al IMM-urilor în crearea de locuri de muncă în
51
anul 2007
2.3. Dezvoltarea cadrului instituţional pentru susţinerea sectorului
63
IMM-urilor din România
Capitolul 3. Performanţele sectorului IMM-urilor 73

3.1. Performanţele economice şi financiare ale IMM-urilor în anul 2007 73
3.2 Inovare, cercetare şi dezvoltare în IMM-urile româneşti 91
3.3 Tehnologia informaţiilor şi comunicaţiilor în sectorul de afaceri din
113
România
Capitolul 4. Dezvoltarea culturii antreprenoriale şi consolidarea abilităţilor

130
manageriale
4.1. Profilul întreprinzătorului român şi problemele cu care se
132
confruntă
4.2 Sursele de finanţare de la bugetul de stat pentru IMM-uri 137
4.3 Portofoliul de programe în implementarea MIMMCTPL în 2007 139
Capitolul 5: Sectorul Cooperaţie în România 144

5.1 Sectorul cooperaţiei meşteşugăreşti 144
5.2. Sectorul cooperaţiei de consum din România 158
ANEXE
Anexa 1. Tabele statistice 163
Note metodologice pentru tabelele din Anexa 1 179
Anexa 1B. Tabele statistice al sectorului cooperatist 185
Anexa 2. Cadrul legislativ adoptat în anul 2007 cu impact asupra
212
dezvoltării sectorului IMM-urilor
Capitolul 1. Evoluţia cadrului
macroeconomic şi influenţa favorabilă
pentru sectorul IMM-urilor
1.1. Cadrul macroeconomic şi contribuţia sectorului privat în

economie
1.1.1. O creştere susţinută a PIB, inflaţie controlată şi şomaj în scădere
Anul 2007 se distinge ca fiind primul an de funcţionare a economiei României ca stat membru
al Uniunii Europene, an de multiple provocări, atât în plan macroeconomic, cât şi în cel al
economiei reale. Pe de o parte, procesul de aderare a fost caracterizat de eforturi susţinute
pe un ciclu de cel puţin şapte ani (2000-2007), de reforme şi transformări în plan politic,
economic şi social, iar pe de altă parte, aderarea propriu-zisă de la 1 ianuarie 2007 reprezintă
începutul unei noi etape, practic un nou ciclu de aproape 7 ani (2007-2013) de integrare
deplină în structurile europene. În consecinţă, se poate afirma că anul 2007, an de referinţă
pentru prezentul raport, este unul care marchează o bornă (sfârşit de etapă şi, respectiv
început de nouă etapă) în evoluţia economiei şi societăţii româneşti, inclusiv pentru parcursul
istoric al dezvoltării sectorului privat.
Procesul de creştere economică durabilă, instalat încă din perioada de pregătire a ţării pentru
aderare, şi-a continuat evoluţia pozitivă, chiar dacă nu la aceleaşi ritmuri şi cote ca în anii
premergători aderării. Astfel, în anul 2007, PIB a înregistrat o creştere de 6%, faţă de 7,9%
nivel atins în 2006. Privind în ansamblu seria de ani luaţi în analiză în tabelul de pe coperta 2,
„Principalii indicatori macroeconomici”, deşi mai scăzută, creşterea economică obţinută în
anul 2007 reprezintă indicatorul unei dezvoltări economice ce se poate caracteriza ca fiind
înscrisă pe un palier de stabilitate.
Mai mult decât atât, creşterea economică de ansamblu trebuie evaluată în contextul
european, unde media creşterii economice a fost de 2,9% în toate cele 27 de state membre,
respectiv de 2,8% în UE-25, exceptând statele nou aderate. Din acest punct de vedere,
România se plasează pe poziţia a 8-a în ierarhie, cu un nivel de creştere susţinut apropiat de
ţări ca Polonia, Cehia, Slovenia şi Bulgaria.
6
Totodată, pentru comparaţie, se menţionează o serie de vechi state membre cu valori de
creştere uşor peste medie, respectiv: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord: 3%,
Olanda: 3,5%, Austria: 3,5%. La celălalt capăt al intervalului indicatorilor de creştere
economică se poziţionează Ungaria, care a înregistrat o rată de creştere de doar 1,3%, fiind
nivelul cel mai scăzut din ţările UE, urmată de Italia, cu o rată de creştere de 1,5%.
Pentru coordonarea politicilor în domeniul macroeconomic şi în cel al economiei reale, aşa

cum se precizează în Raportul Anual al BNR, începând din anul 2006, Guvernul şi Banca
Centrală au pregătit şi lansat primul Program Naţional de Convergenţă, pe care l-au supus
aprobării UE. În cadrul acestui plan s-au schiţat principalii paşi ce urmează a fi făcuţi până la
adoptarea monedei Euro, prevăzută pentru anul 2014. Mai mult decât atât, în conformitate
cu analizele BNR, anul 2007 a fost un an complicat, caracterizat de evoluţii foarte diferite în
cele două semestre care l-au compus. Astfel, din punct de vedere macro, primul semestru a
fost caracterizat de atractivitate foarte înaltă a influxurilor de capital străin, cu efecte de
antrenare în planul aprecierii puternice a monedei naţionale, în timp ce al doilea semestru a
fost marcat puternic de evoluţiile de pe pieţele financiare internaţionale, în special de criza
de pe piaţa creditelor ipotecare de mare risc, negarantate, declanşată în SUA, dar care a
propagat o undă de magnitudine şi pe pieţele din Europa Centrală şi de Est şi care a condus la
neîncrederea investitorilor şi, implicit, la o retragere a fluxurilor de capital, coroborată cu o
politică autohtonă laxă în domeniul salarial şi cu escaladarea creditelor de consum din oferta
bancară. Dacă evoluţiile din primul semestru au permis un control eficient al ratei inflaţiei,
pe parcursul semestrului al doilea presiunile exercitate în piaţă asupra consumurilor au fost în
măsură să slăbească controlul indicelui preţurilor de consum.
Astfel, se poate conchide că anul 2007, în plan macroeconomic, a fost extrem de provocator
întrucât, prin începerea procesului de integrare europeană, a deschis calea către o mai
puternică integrare a economiei naţionale în fluxurile financiare globale şi a facilitat un mai
mare grad de deschidere a economiei româneşti.
În anul 2007, prin toate politicile şi acţiunile sale, Direcţia Generală pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii şi Cooperaţie (DG) din cadrul noului înfiinţat Minister al Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale (MIMMCTPL) a urmărit consecvent îndeplinirea
angajamentelor guvernamentale convenite în Capitolul 16 de negocieri privind întreprinderile
mici şi mijlocii precum şi la Capitolul 3 - Servicii nefinanciare. De asemenea, DG din structura
noului MIMMCTPL şi-a consolidat capacitatea administrativă în virtutea rolului de organism
intermediar (OI) nominalizat pentru administrarea viitoarelor fonduri comunitare destinate
integrării României, rol în baza căruia a colaborat strâns cu celelalte ministere cu atribuţii în
planurile operaţionale, în special cu autoritatea de management (AM) şi autoritatea de plată
din Ministerul Economiei şi Finanţelor, dar şi cu celelalte agenţii guvernamentale şi alte
organisme responsabile pentru îndeplinirea prevederilor asumate de România la alte capitole
7
de negociere, cum ar fi: Capitolul 5, referitor la legislaţia privind companiile; Capitolul 6,
privitor la regimul concurenţei; Capitolul 15, referitor la politica industrială; Capitolul 18
privind educaţia şi instruirea continuă şi, respectiv, Capitolul 21, ce abordează politica
dezvoltării regionale şi coordonarea instrumentelor structurale.
Trăsăturile principale ale tipului de creştere economică în anul 2007 au evidenţiat

următoarele aspecte:
i) menţinerea tendinţei de creştere economică pozitivă;
ii) influxuri de capital în economie, în special în anumite sectoare, precum cel
imobiliar şi al pieţei terenurilor;
iii) menţinerea unui nivel de consum ridicat al populaţiei, pe seama creşterii
rapide a veniturilor, uneori în necorelare directă cu indicele de creştere a
productivităţii muncii, dar în condiţiile înregistrării unui deficit de forţă de
muncă pe segmente de calificare largi şi, nu în ultimul rând, ale creşterii
aşteptărilor salariale odată cu aderarea la UE;
iv) continua dezvoltarea a serviciilor (comerţ, servicii financiar-bancare,
construcţii, de intermediere imobiliară etc.);
v) deteriorarea contribuţiei exporturilor la creşterea economică de ansamblu (de
la -4,6 la -6,4 puncte procentuale, după cum se arată în Raportul anual al
BNR), ceea ce a condus la adâncirea dezechilibrului balanţei comerciale a
ţării.
Astfel, la modul cel mai sintetic, evoluţia Produsului Intern Brut în cifre absolute evidenţiază
instalarea unei tendinţe continue ascendente după anul 2000.
Grafic 1.1.a Evoluţia PIB în anii 2000 - 2007 (milioane lei)1
Evoluţia PIB (mil. lei)

420.000
360.000 404.709
300.000 344.536
288.176
240.000 246.469
180.000 190.335
151.475
120.000
116.769
60.000 80.377
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
1
Sursa: Banca Naţională a României, Buletin lunar Decembrie 2007, Secţiune statistică: date nominale, preţuri
curente
8
Creştere economică încontinuu pozitivă dar într-o dinamică uşor încetinită faţă de prima
parte a intervalului
Conform informaţiilor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică şi de Banca Naţională

a României în publicaţia anuală „România în cifre” şi, respectiv, în Raportul anual pentru
2007, principalii indicatori macroeconomici au continuat să-şi consolideze evoluţiile pozitive
din anii anteriori, fapt pe deplin ilustrat de ritmul anual de creştere economică în anul 2007,
care s-a cifrat la 6% .
Grafic 1.1.b Ritmul anual de creştere al PIB în anii 2000 – 20072
Principalii factori de influenţă ai acestei creşteri economice au continuat să fie creşterea

consumului intern de mărfuri şi servicii şi sporirea fluxurilor de investiţii către România, mai
ales în primul semestru al anului 2007, după cum se arată în Raportul anual BNR, menţionat
ca sursă principală a datelor la nivel macroeconomic.
La rândul său, dinamica pozitivă a cererii interne de consum a fost determinată, pe de o

parte, de o politică de venituri mai mari, respectiv de creşterea veniturilor salariale, dar este
şi rezultatul unor câştiguri salariale nete mai mari, ca urmare a aplicării cotei unice de
impozitare. Pe de altă parte, creşterea puterii de cumpărare a fost potenţată de accesul
continuu ridicat al populaţiei la creditele ipotecare şi de consum.
Tendinţa continuu descrescătoare a ratei inflaţiei s-a menţinut şi în 2007, cu uşoare

oscilaţii între semestrele anului
Procesul de control strict al inflaţiei a continuat în 2007, printr-o atentă monitorizare a ţintei
de inflaţie propuse din partea BNR şi prin menţinerea unor politici fiscale prudente de către
2
Idem.
9
Guvern. Rata inflaţiei măsurată prin indicele preţurilor de consum a scăzut încontinuu după
anul 2000, ajungând la nivelul cel mai scăzut din istoria recentă, respectiv 4,8% la sfârşitul
anului 2007, faţă de 6,6% în anul anterior, consolidând astfel tendinţa instalată de
aproximativ 3 ani, cea a unui nivel al ratei inflaţiei cu o singură cifră înainte de virgulă, şi
reducând diferenţa de nivel faţă de cele mai performante state europene în această direcţie.
Grafic 1.1.c Evoluţia indicelui preţurilor de consum în anii 2000 - 20073
Scăderea continuă a ratei inflaţiei este dublată în planul reuşitelor macroeconomice de

tendinţa descrescătoare a ratei şomajului până la nivelul de 4,1%, în decembrie 2007.
Grafic 1.1.d Evoluţia ratei şomajului în anii 2000-20074
Rata şomajului
12
10,5
10 8,8
8,4
8 7,4
6,3 5,9
6 5,2
4,1
4
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
3
Sursa: Banca Naţională a României, Buletin lunar Decembrie 2007, Secţiune statistică
4
Sursa: INS România în cifre, 2008
10
În concluzie, creşterea economică de ansamblu de 6% a fost susţinută de majorarea rapidă a
consumului intern de bunuri şi servicii, precum şi de fluxurile investiţionale în economia ţării.
Soldul negativ al balanţei comerciale şi de plăţi
Se poate aprecia că dinamica PIB ar fi fost şi mai accelerată dacă exporturile nete nu se
confruntau, în anul 2007, cu aceleaşi dificultăţi întâmpinate de mai mulţi ani, nu atât
scăderea capacităţii companiilor româneşti exportatoare de a face faţă concurenţei de pe
pieţele internaţionale, cât procesul de apreciere continuă şi puternică a monedei naţionale în
raport cu Euro, înregistrată în prima jumătate a anului 2007. Această tendinţă a apărut în
economie începând cu anul 2004, s-a consolidat în anii următori, atingând nivelul cel mai
scăzut al Euro în raport cu leul în decursul anului 2007, proces de natură a afecta puternic
încasările din activităţile de export ale firmelor româneşti.
Grafic 1.1.e Evoluţia volumului valoric al exportului şi importului (în condiţia FOB) în
intervalul 2000-20075
Cu toate aceste aspecte de politică monetară neprielnice rezultatelor la export, evoluţia

pozitivă în planul competitivităţii este explicată de graficul de mai sus prin faptul că
exporturile totale au înregistrat o continuă creştere a volumului valoric, respectiv cu 13,7%
faţă de anul 2006. Totuşi, pe fondul tendinţei de apreciere a monedei naţionale, în mod
accentuat începând din 2004, ritmul de creştere a importurilor totale l-a devansat pe cel al
exporturilor totale, ceea ce a condus la adâncirea deficitului balanţei comerciale în tot acest
interval de timp. Caracteristica este valabilă şi pentru anul 2007. Creşterea proporţiei dintre
volumul valoric al importurilor şi cel al exporturilor este pe deplin reliefată de graficul 1.1.e.
Pe de altă parte, creşterea importurilor s-a datorat creşterii veniturilor şi expansiunii
5
Sursa: Banca Naţională a României, Buletin lunar Decembrie 2007, Secţiune statistică
11
continue a creditului de consum, factori care au stimulat creşterea cererii interne de consum
în special la automobile, materiale de construcţii pentru locuinţe şi bunuri de folosinţă
îndelungată, produse cu valori mari şi care provin, în cea mai mare parte, din import.
În aceste condiţii, soldul balanţei comerciale a fost negativ, deoarece importurile au depăşit
exporturile, fapt care a condus şi la creşterea deficitului balanţei de plăţi. În schimb,
aprecierea în termeni reali a monedei naţionale până la mijlocul anului 2007 a fost de natură
să contribuie la procesul dezinflaţionist şi la relativa stabilitate a preţurilor interne la mărfuri
de consum, ca urmare a ieftinirii importurilor.
Pregătirea ţării pentru integrare prin instrumente structurale şi programe operaţionale

cuprinzătoare
Procesul de tranziţie către o economie deschisă de piaţă a impus reforme structurale de
profunzime şi a fost încheiat odată cu aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007. Caracterul dinamic
al structurii economiei a fost evidenţiat prin modificarea ponderii de proprietate din
economie şi prin schimbările din structura pe categorii de resurse care contribuie la formarea
Produsului Intern Brut. Nu în ultimă instanţă, această suită de schimbări structurale s-a
reflectat şi în modificările intervenite în structura populaţiei ocupate şi în ponderea de
salariaţi din economie, sectorul privat devenind principalul creator de locuri de muncă în
economie. În schimb, aceste progrese înregistrate în perioada anterioară aderării se impun a
fi serios aprofundate prin integrare în structurile economice europene, proces care se va
derula până la orizontul anilor 2013-2015.
Grafic 1.1.f Evoluţia numărului mediu de angajaţi în economie şi sector privat 6
6 Sursa: INS România în cifre, 2008
12
După cum se poate observa din graficul de mai sus, numărul de salariaţi din sectorul integral
privat are, în intervalul de timp analizat, o tendinţă de uşoară creştere, ajungând în anul
2006 să reprezinte 63% din numărul mediu al salariaţilor din întreaga economie. În acelaşi an,
numărul mediu de salariaţi a fost de 4.720 mii de persoane, menţinând nivelul ascendent din
ultimii 6 ani.
Grafic 1.1.g Contribuţia principalelor sectoare la formarea Produsului Intern Brut în

intervalul 2000 – 20077
Sectorul servicii contribuie cu 50% la formarea Produsului Intern Brut, ponderea sa păstrând o
creştere continuă în ultimii ani. De asemenea, se remarcă şi contribuţia în creştere a
sectorului construcţii, cu o valoare de 9,1%. Sectoarele agricultură şi industrie contribuie mai
puţin decât în 2006 la formarea PIB, cu 6,6%, respectiv cu 23,5%.
Graficul evidenţiază contribuţia sectorului servicii la PIB, caracterizată de o evoluţie

crescătoare în ultimii trei ani, atingând cea mai mare pondere la formarea PIB. Construcţiile
reprezintă un sector de activitate aflat în permanentă creştere a contribuţiei la formarea PIB,
păstrând totuşi proporţii mai scăzute decât ale celorlalte sectoare. Contribuţia crescândă a
acestui sector se corelează cu evoluţiile de pe piaţa terenurilor, a construcţiilor de locuinţe şi
a tranzacţiilor imobiliare, în general, sectoare extrem de dinamice în ultimii ani.
Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) al României, analiza

formării PIB în funcţie de rolul jucat de sectorul privat scoate în relief o contribuţie majoră a
acestuia, de 71,2%, fapt care pe termen lung relevă un prag de maturizare a sectorului privat
în România. În schimb, ponderea sectorului privat în crearea de locuri de muncă în economie
ca număr mediu de salariaţi a crescut de la 60,6% (în 2006) la 63,2% în anul următor. De
altfel, de la jumătatea deceniului precedent, sectorul privat a avut cuvântul cel mai greu de
7
Sursa: INS România în cifre, 2008; Diferenţa până la 100 o reprezintă impozitele nete pe produs.
13
spus în majoritatea domeniilor economice, contribuţia acestuia la PIB reprezentând aproape
totalitatea volumului de producţie din desfacerea cu amănuntul, din producţia agricolă,
construcţii şi turism. În industrie, ponderea sectorului privat s-a ridicat, în ultimii câţiva ani,
la circa 60%. Accelerarea proceselor structurale din economie a ajutat sectorul privat să-şi
mărească simţitor participarea la producţia industrială.
Grafic 1.1.h Ponderea sectorului privat în economie în intervalul 2000-20078
Astfel, în anul 2007, primul an al funcţionării în cadrul UE, sectorul privat şi sub-sectorul său
format din IMM-uri s-au bucurat de un context macroeconomic favorabil unei dezvoltări
durabile, ce s-a soldat cu creşterea contribuţiei private la 71,2% din PIB. Această performanţă
a fost obţinută contrar unor scenarii pesimiste, ce preconizau scăderi de dinamică pe fondul
lipsei de competitivitate şi de antrenament pe o piaţă unică de dimensiuni foarte mari.
Pe scurt, economia românească a înregistrat o creştere economică de 6%, cu mult peste

media de la nivelul UE, care s-a datorat, în cea mai mare măsură, creşterii cererii interne de
consum, formării brute de capital fix, unor influxuri mereu crescânde de investiţii străine
directe în economie, în special în prima parte a anului 2007, şi, nu în ultimul rând, evoluţiei
ascendente a exporturilor totale, deşi balanţa comercială se menţine dezechilibrată în
favoarea importurilor, sub influenţa factorilor descrişi anterior.
Deşi cu nivele diferite de la an la an, creşterea economică continuă s-a instalat de

aproximativ 6 ani şi, alături de alte măsuri de politică economică la nivel macro, persistenţa
ei sugerează concluzia sustenabilităţii creşterii economice în ansamblu şi în anii post-aderare.
De altfel, aceste indicii şi estimări sunt susţinute în planul prognozelor şi de programele
guvernamentale pentru următorii ani.
8
14
1.1.2. Creşterea economică în UE-27, favorabilă dezvoltării ţărilor membre
În anul 2007, economia Uniunii Europene (UE) a continuat procesul de revigorare, soldat cu
efecte pozitive în planul creării unei conjuncturi internaţionale favorabile dezvoltării
sustenabile.
Ţările membre ale Uniunii Europene, inclusiv statele acceptate la 1 mai 2004
Creşterea economică din UE-27 s-a încadrat într-o evoluţie pozitivă, care a fost caracterizată
printr-o performanţă economică superioară, ilustrată de un ritm mediu de creştere al PIB de
2,9% faţă de anul 2006. Cu toate acestea, ţările din UE au înregistrat niveluri diferite ale
creşterii economice. Astfel, din rândul ţărilor vechi membre ale UE, peste medie s-au aflat:
Irlanda: 4,9%; Finlanda: 4,4%; Spania: 3,8%; Olanda: 3,5%; Austria: 3,5%; Regatul Unit al Marii
Britanii şi Irlandei de Nord: 3%. În schimb, sub medie s-au situat: Italia: 1,5%; Danemarca:
1,8%; Franţa, Portugalia: 1,9%. Cu mult peste media pe ansamblul UE s-au aflat ţările:
Slovacia: 10,4%; Letonia: 10,3% şi, respectiv, Estonia: 7,1%.
Potenţialul de creştere economică este superior în rândul noilor state membre ale UE
Pe parcursul anului 2007, dinamica economiei ţărilor din Uniunea Europeană s-a menţinut
diferită, respectiv mai accentuată în rândul ţărilor din noul val, de după luna mai 2004, şi
pozitivă, dar în ritmuri mai mici, în rândul ţărilor vechi membre ale UE.
Economiile din noile State Membre se confruntă, pentru prima dată, cu tendinţe diferite
Astfel, ţările central-europene, şi anume Republica Cehă şi Polonia, au continuat să
înregistreze o creştere economică viguroasă, tendinţă care, de altfel, s-a instalat de câţiva
ani consecutivi. În acest grup, cea mai accentuată creştere economică a fost obţinută de
către Polonia, cu 6,5% în 2007, faţă de 6,2% în 2006. Nivelul de creştere în Cehia este uşor în
scădere de la 6,4%, în 2006, la 5,8% în 2007. În schimb, o situaţie aparte în rândul ţărilor din
noul val este reprezentată de Ungaria, unde creşterea economică a atins cel mai scăzut nivel
din statele UE şi chiar mai redus decât în anul precedent în respectiva ţară: 1,3% în 2007, faţă
de 3,9% în 2006.
În anul 2007, noile state membre România şi Bulgaria se află între primele 10 ţări UE, din
punct de vedere al ritmului creşterii economice, Bulgaria având o creştere de 6,2% faţă de
6,3% în anul anterior, în timp ce România este la un nivel de 6%, în scădere faţă de anul
precedent (7,9%).
15
1.1.3. Analiza comparativă de detaliu
La 1 mai 2004, zece noi ţări au devenit membre ale Uniunii Europene, iar la 1 ianuarie 2007 li
s-au alăturat alte 2 state: România şi Bulgaria.
Grafic 1.1.i Ritmul anual de creştere a PIB pentru ţările central-europene şi noi membre
UE9
După cum se poate vedea în graficul de mai sus, în contextul sporirii interesului şi încrederii
investitorilor străini stimulaţi de aderarea acestor ţări la UE, precum şi al creşterii consumului
individual intern, România şi Bulgaria au atins cotele cele mai mari de creştere economică în
anul 2004, respectiv România 8,5%, iar Bulgaria 6,6%, devansând ţările din Europa Centrală.
Creşterea economică de ansamblu a continuat să se menţină în anul 2007.
Grafic 1.1.j Evoluţia ratei inflaţiei în ţările central-europene noi membre ale UE10
9
10
16
Analiza comparativă a ratei inflaţiei pune în evidenţă un proces de dezinflaţie ţinut sub
control deşi, între rezultatele obţinute de aceste ţări în ceea ce priveşte ţintirea unei inflaţii
reduse, se pot evidenţia şi unele caracteristici specifice, astfel: procesul deziflaţionist cel
mai puternic s-a înregistrat în România, dacă luăm în considerare faptul că, în numai şapte
ani, rata anuală a inflaţiei a scăzut de la 45% în anul 2000 la numai 4,9% în anul 2007.
România atinge un nivel mai scăzut al inflaţiei comparativ cu Bulgaria (7,6%) şi Ungaria
(7,9%), dar mai ridicat decât Cehia (3%) şi Polonia (2,6%).
De altfel, trebuie făcută precizarea, că atât escaladarea procesului inflaţionist în mod

necontrolat, cât şi procesul dezinflaţionist accentuat, pot conduce la repercusiuni la fel de
sumbre asupra creşterii economice de ansamblu. Altfel spus, o rată a inflaţiei de câteva
procente este chiar benefică pentru o creştere economică sănătoasă, după cum ilustrează
experienţa ţărilor cu economie de piaţă liberă.
Grafic 1.1.k Evoluţia ratei şomajului în ţări din Europa Centrală noi membre ale UE şi în
România şi Bulgaria11
După 2004, atât în Polonia, cât şi în Cehia, rata şomajului a scăzut, ajungând în 2007 la 9,6%
în Polonia şi, respectiv, 5,3% în Republica Cehă. Rata şomajului în Ungaria este uşor mai
scăzută faţă de anul precedent: 7,4%, comparativ cu 7,5% în 2006. Experienţa diferitelor ţări
la capitolul rata şomajului este foarte diferită, iar România înregistrează în 2007 o rată medie
anuală a şomajului de 6,4%, cel mai scăzut nivel din perioada de tranziţie şi post-tranziţie la
economia funcţională de piaţă. De altfel, România se confruntă din ce în ce mai sever cu o
schimbare de conjunctură pe piaţa forţei de muncă, evidenţiindu-se tot mai mult o piaţă de
muncă a angajatului, mai degrabă decât a angajatorului, aceasta şi pe fondul unor fluxuri de
migraţie temporară în străinătate (un deficit de forţă de muncă, cel puţin pe segmentele de
înaltă calificare) şi al incapacităţii sectorului educaţional de a se alinia la cerinţele de
structură a calificărilor din noile sectoare economice.
11
Idem, Conform metodologiei Biroului Internaţional al Muncii.
17
Analiza îşi propune o privire comparativă de ansamblu asupra cadrul macroeconomic din
regiunea ţărilor central şi sud-est europene, astfel încât să putem evalua mai corect situaţia
economică a României în comparaţie cu câteva dintre principalele ţări care au obţinut deja
statutul de membru al UE, precum şi cu Bulgaria, partenera sa la aderare din 1 ianuarie 2007,
în scopul identificării unor tendinţe mai importante care se prefigurează şi care ar putea avea
relevanţă pentru dezvoltarea economică a sectorului privat din România, în viitorul apropiat.
1.2 Sprijin şi asistenţă post-aderare pentru sectorul IMM-urilor

din România
1.2.1 Cadrul Naţional de Referinţă Strategic pentru perioada 2007-2013
Ca ţară membră a Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, România se califică, astfel,
pentru a primi sprijin şi asistenţă tehnică şi financiară pentru continuarea proceselor de
integrare structurală în UE. Astfel, Comisia Europeană asigură finanţări nerambursabile
pentru perioada 2007-2013, prin crearea unor instrumente financiare specifice, având ca
obiective principale reducerea decalajelor existente între regiunile Europei, precum şi
creşterea competitivităţii şi ocuparea forţei de muncă la nivelul UE, pentru atingerea
obiectivelor Lisabona.
Începând cu 1 ianuarie 2007, au fost lansate Fondurile Structurale şi de Coeziune disponibile

pentru realizarea Politicii de Coeziune, a Politicii Agricole Comune (PAC) şi a Politicii
Comune de Pescuit (PCP), astfel:
 Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR)
 Fondul Social European (FSE)
 Fondul de Coeziune (FC)
 Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR)
 Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)
 Fondul European pentru Pescuit (FEP)
Accesarea, de către statele membre, a acestor instrumente se realizează prin programe

operaţionale care descriu obiectivele de ţară din care decurg priorităţile, domeniile de
intervenţie şi operaţiunile transpuse în scheme de ajutor financiar.
România a obţinut, în baza Cadrului Naţional de Referinţă Strategic aprobat de Comisia

Europeană în luna iulie a anului 2007, finanţarea, pentru perioada 2007-2013, a următoarelor
Programe Operaţionale:
18
Tabel 1.2.a Programe Operaţionale în Cadrul Naţional de Referinţă Strategic
Buget
Autoritatea de
alocat din Obiectiv general
Program Management/
FS
link-uri utile
(mil. Euro)
Programul Operaţional Creşterea productivităţii
Ministerul Economiei şi întreprinderilor româneşti pentru
Sectorial pentru Creşterea
Finanţelor 2.554,2 reducerea decalajelor faţă de
Competitivităţii Economice productivitatea medie la nivelul
www.mfinante.ro
(POS-CCE) UE
Ministerul Dezvoltării
Lucrărilor Publice şi Sprijinirea unei dezvoltări
Programul Operaţional
Locuinţelor 3.726 economice, sociale, echilibrate
Regional (POR) teritorial şi durabile a regiunilor
www.inforegio.ro
Promovarea, în România, a unui

sistem de transport durabil, care
să permită deplasarea rapidă,
Ministerul eficientă şi în condiţii de
Transporturilor siguranţă a persoanelor şi
POS Transport 4.565,8
www.mt.ro bunurilor, la servicii de un nivel
corespunzător standardelor
europene, la nivel naţional, în
cadrul Europei, între şi în cadrul
regiunilor României.
Ministerul Mediului şi Îmbunătăţirea calităţii mediului şi
a standardelor de viaţă în
Dezvoltării Durabile
POS Mediu 4.512,3 România, urmărindu-se
www.mmediu.ro conformarea cu prevederile
acquis-ului de mediu
Dezvoltarea capitalului uman şi
creşterea competitivităţii
Ministerul Muncii acestuia, prin conectarea
Solidarităţii Sociale şi educaţiei şi învăţării pe tot
POS Dezvoltarea Resurselor Familiei parcursul vieţii cu piaţa muncii şi
3.476,2
Umane www.fseromania.ro asigurarea de oportunităţi sporite
pentru participare pe o piaţă a
forţei de muncă modernă,
flexibilă şi inclusivă a 1.650.000
de persoane.
PO Dezvoltarea Capacităţii Ministerul Internelor şi Crearea unei administraţii publice
Administrative Reformei mai eficiente şi mai eficace în
208,0
Administrative beneficiul socio-economic al
www.mira.gov.ro societăţii româneşti
Asigurarea unui proces de
implementare a instrumentelor
Ministerul Economiei şi structurale în România, în
Finanţelor conformitate cu principiile şi
PO Asistenţă Tehnică 170,3
www.mfinante.ro regulile de parteneriat, pe baza
responsabilităţilor împărţite între
Statele Membre şi Comisia
Europeană
Creşterea competitivităţii
Ministerul Agriculturii şi sectoarelor agro-alimentar şi
Programul Naţional de Dezvoltării Rurale forestier, îmbunătăţirea mediului
8.020
Dezvoltare Rurală (PNDR) www.madr.ro şi a spaţiului rural, îmbunătăţirea
calităţii vieţii în zonele rurale,
diversificarea economiei rurale
Agenţia Naţională Realizarea unui sector piscicol
pentru Pescuit şi competitiv, modern şi dinamic,
bazat pe activităţi durabile de
Programul Operaţional Acvacultură (ANPA)
230,7 pescuit şi acvacultură care ia în
pentru Pescuit (PO-P) www.anpa.ro considerare aspectele legate de
www.madr.ro protecţia mediului, dezvoltarea
socială şi bunăstarea economică
19
Cadrul de reglementare
La nivel european:
 Regulamentul Consiliului nr. 1083/2006 care reglementează prevederile generale
privind Fondul European pentru Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi
Fondul de Coeziune;
 Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului nr.1080/2006 privind Fondul
European pentru Dezvoltare Regională;
 Regulamentul Comisiei nr. 1828/2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a
Regulamentului Consiliului nr. 1083/2006 şi a Regulamentului Parlamentului European
şi Regulamentul Consiliului nr. 1080/2006 privind Fondul European pentru Dezvoltare
Regională;
 Regulamentul Comisiei nr. 1628/2006 pentru aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat privind
ajutorul naţional regional pentru investiţii;
 Regulamentul Comisiei nr. 1998/2006 privind aplicarea articolelor 87 şi 88 din tratat
privind acordarea ajutoarelor de minimis.
La nivel naţional:
 Cadrul Naţional de Referinţă Strategic (CNRS) 2007-2013. Documentul strategic
naţional, prin care se stabilesc priorităţile de intervenţie ale Instrumentelor
Structurale şi se realizează legătura între priorităţile naţionale de dezvoltare stabilite
în PND 2007-2013 şi priorităţile la nivel european cuprinse în Orientările Strategice
privind Coeziunea pentru 2007-2013, a fost aprobat printr-o decizie a Comisiei
Europene în luna iulie 2007;
 Programele Operaţionale adoptate prin decizii ale Comisiei Europene în cursul anului
2007;
 HG 759/11.07. 2007 privind regulile de eligibilitate şi cheltuielile efectuate în cadrul
operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.
1.2.2 Domenii majore de intervenţie pentru IMM-uri în programele

operaţionale
Având în vedere nevoile identificate prin studii şi analize efectuate în perioada elaborării
cadrului de referinţă de ţară pentru proiectarea programelor operaţionale, au fost stabilite o
serie de domenii prioritare de intervenţie care pot contribui la îmbunătăţirea participării
economiei la piaţa unică europeană şi, respectiv, integrarea într-o perioadă de aproximativ 7
ani în structurile Uniunii Europene. Aceste domenii de intervenţie au fost incluse în programe
în scopul precis al detalierii „axelor prioritare” şi sunt în concordanţă cu politicile comunitare
asupra coeziunii economice şi sociale promovate de Uniunea Europeană.
20
Sprijinul financiar pentru IMM-uri se acordă în cadrul mai multor programe operaţionale
gestionate de diferite autorităţi de management (tabel 1.2.b), având în vedere diversitatea
întreprinderilor mici şi mijlocii, atât din punct de vedere al dimensiunii cât şi al activităţilor
economice pe care le desfăşoară.
În dimensionarea bugetului alocat pentru IMM-uri, s-a ţinut cont de rolul pe care sectorul
IMM-urilor îl are în economie, dar şi de nevoia de suport financiar pentru valorificarea cât
mai completă a potenţialului economic al acestuia.
Tabel 1.2.b Domenii majore de intervenţie pentru IMM-uri în programele operaţionale

Organismul
Domeniul major de Intermediar/
Program Axa prioritară
intervenţie Structura de
implementare
DM1.1. Investiţii productive şi
pregătirea pentru concurenţa
pe piaţă a întreprinderilor, în
AP1-Un sistem inovativ
special a IMM-urilor MIMMCTPL
şi eco-eficient de
DM1.2. Accesul IMM-urilor la www.mimmc.ro
producţie
finanţare
DM1.3. Dezvoltarea unui
antreprenoriat sustenabil
DM2.1. Cercetare în
parteneriat între
POS Creşterea universităţi/institute de
AP2- Cercetare,
Competitivităţii cercetare şi întreprinderi în ANCS
dezvoltare tehnologică
Economice vederea obţinerii de rezultate www.ancs.ro
şi inovare (CDI) pentru
aplicabile în economie;
competitivitate
DM2.3. Accesul
întreprinderilor la activităţi
de CDI (în special IMM-urile).
AP3 -Tehnologia DM3.1. Susţinerea utilizării

informaţiei şi tehnologiei informaţiei; MCTI
comunicaţiilor pentru www.mcti.ro
sectoarele privat şi DM3.3. Dezvoltarea e-
public economiei.
DM4.1. Dezvoltarea durabilă a

Ministerul
structurilor de sprijinire a
Programul AP 4 - Sprijinirea Dezvoltării
afacerilor de importanţă
Operaţional Regional dezvoltării mediului de Lucrărilor Publice
regională şi locală;
(POR) afaceri regional şi local şi Locuinţelor/ ADR
DM4.3. Sprijinirea dezvoltării
www.inforegio.ro
microîntreprinderilor
DM3.1.Promovarea culturii
Ministerul Muncii
AP3- Creşterea antreprenoriale;
Solidarităţii Sociale
POS Dezvoltarea adaptabilităţii DM3.2. Formare profesională
şi Familiei
Resurselor Umane lucrătorilor şi a şi sprijin pentru întreprinderi
www.fseromania.r
întreprinderilor şi angajaţi pentru promovarea
o
adaptabilităţii
AP3 - Îmbunătăţirea M312 - Sprijin pentru crearea Ministerul

Programul Naţional calităţii vieţii în zonele şi dezvoltarea de Agriculturii şi
de Dezvoltare Rurală rurale şi diversificarea microîntreprinderi Dezvoltării Rurale
(PNDR) economiei rurale M313 - Încurajarea www.madr.ro
activităţilor turistice
21
Reguli generale de eligibilitate
Autorităţile de Management (AM) împreună cu Organismele Intermediare (OI) au stabilit,

pentru fiecare program operaţional, la nivel de operaţiune, procedurile de implementare
specifice în vederea depunerii cererii pentru finanţare şi a documentaţiei însoţitoare, precum
şi pentru verificarea şi evaluarea proiectelor înaintate spre finanţare, din punct de vedere al
eligibilităţii cheltuielilor efectuate.
Pentru a fi eligibile, cheltuielile trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:

 să fie efectiv plătite către beneficiar între 1 ianuarie 2007 şi 31
decembrie 2015, dacă Autoritatea de Management nu decide altfel
prin contractul de finanţare;
 să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare,
încheiat de către Autoritatea de Management sau de Organismul
Intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea
operaţiunii;
 să fie însoţite de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei
naţionale, sau de alte documente contabile justificative, pe baza
cărora pot fi evaluate cheltuielile;
 să fie în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale şi
comunitare.
Sunt eligibile următoarele tipuri de cheltuieli:

- achiziţia de echipamente second-hand;
- plata taxei pe valoare adăugată;
- dobânda şi comisioanele aferente creditelor bancare;
- cheltuielile colaterale care intervin într-un contract de leasing;
- amenzile, penalităţile sau cheltuielile de judecată.
Beneficiarul unei finanţări nerambursabile în cadrul programelor operaţionale trebuie să

asigure o contribuţie proprie, în cuantumul stabilit în procedura de implementare a fiecărei
operaţiuni.
Contribuţia proprie reprezintă procentul din suma cheltuielilor eligibile ale proiectului care
va fi suportat de către beneficiar. Orice cheltuială neeligibilă, precum şi orice cheltuială
conexă ce va apărea în timpul implementării proiectului, va fi suportată de către
solicitant/beneficiar, dar nu va fi luată în calcul la determinarea contribuţiei proprii a
solicitantului/beneficiarului.
22
Criterii generale de eligibilitate pentru solicitanţi:
 sunt constituiţi şi funcţionează în România, conform legislaţiei în

vigoare la momentul solicitării finanţării nerambursabile;
 îndeplinesc criteriile de eligibilitate stabilite în Documentul Cadru de
Implementare elaborat de autorităţile de management pentru fiecare
program operaţional;
 respectă cerinţele specifice stabilite de autorităţile de management
în ghidurile solicitantului pentru fiecare operaţiune lansată;
 solicitantul proiectului nu are datorii la bugetul de stat la momentul
înaintării cererii de finanţare.
Obligaţii ale beneficiarului finanţării nerambursabile:
 să furnizeze contribuţia proprie ce îi revine din costurile eligibile;

 să finanţeze toate costurile neeligibile, inclusiv costurile conexe
proiectului;
 să asigure resursele financiare necesare implementării optime a
proiectului în condiţiile rambursării/decontării ulterioare a
cheltuielilor din instrumente structurale;
 să menţină proprietatea facilităţilor construite/modernizate şi natura
activităţii pentru care s-a acordat finanţare, pe o perioadă de cel
puţin 3 ani de la finalizarea proiectului/dare în exploatare şi să
asigure exploatarea şi întreţinerea în această perioadă;
 să nu înstrăineze, închirieze, gajeze bunurile achiziţionate ca urmare
a obţinerii finanţării prin Programul Operaţional;
 să respecte, pe durata pregătirii proiectului şi a implementării
acestuia, reglementările comunitare şi naţionale din domeniul
egalităţii de şanse, nediscriminării, protecţiei mediului, eficienţei
energetice, achiziţiilor publice şi ajutorului de stat.
Fiecare întreprindere solicitantă are la dispoziţie o gamă largă de măsuri şi operaţiuni pentru
finanţarea proiectelor de dezvoltare a afacerii, în funcţie de domeniul de interes, de
dimensiunea şi profilul de activitate a firmei sau de valoarea grantului solicitat.
După identificarea programului în care se încadrează finanţarea proiectului, solicitantul poate

obţine informaţiile necesare direct de la Autoritatea de Management sau Organismul
Intermediar desemnat pentru implementarea schemei de finanţare şi din Ghidul
solicitantului.
23
1.2.3 Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice 2007 -
2013
Dintre instrumentele financiare prezentate, POS Creşterea Competitivităţii Economice (POS-

CCE) reprezintă cea mai importantă resursă pentru asistenţa financiară nerambursabilă
adresată IMM-urilor din România.
Programul este finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).
POS-CCE răspunde, pe de o parte primei priorităţi a Planului Naţional de Dezvoltare (PND)

2007-2013: „Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazată pe
cunoaştere” şi, pe de altă parte, celei de a doua priorităţi a Cadrului Naţional Strategic de
Referinţă (CNSR), respectiv „Creşterea competitivităţii economice pe termen lung",
contribuind, în acelaşi timp, la implementarea tuturor celorlalte priorităţi ale CNSR.
Prin implementarea Programului se urmăreşte ca, până în anul 2015, să se realizeze creşterea
medie a productivităţii de cca. 5,5% anual, ceea ce va asigura atingerea unui nivel de
aproximativ 55% din media UE, la sfârşitul intervalului.
Structura POS-CCE:
Axa prioritară 1 - Un sistem de producţie inovativ şi eco-eficient
Alocări financiare 2007 - 2013

Buget total alocat: 1.079,8 milioane Euro
FEDR: 928,6 milioane Euro
Fonduri naţionale: 151,2 milioane Euro
Domenii de intervenţie
1. Investiţii productive şi pregătirea pentru concurenţa pe piaţă a întreprinderilor, în special

a IMM-urilor
2. Accesul IMM-urilor la finanţare
3. Dezvoltarea unui sector antreprenorial sustenabil
DM1. Investiţii productive şi pregătirea pentru concurenţa pe piaţă a întreprinderilor, în

special a IMM-urilor
24
Operaţiuni
a) Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi

intangibile;
b) Sprijin pentru implementarea standardelor internaţionale;
c) Sprijin pentru accesul pe noi pieţe şi internaţionalizare.
Activităţi eligibile
a) Sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile

şi intangibile (pentru întreprinderi mari, mici şi mijlocii)
 Crearea unui nou amplasament de producţie (unitate de producţie/instalaţie) pentru

extinderea capacităţii de producţie, inclusiv transferul unei instalaţii de producţie
existente ca urmare a unui act administrativ (excepţie făcând strămutarea unei
capacităţi de producţie din alt stat membru UE);
 Extinderea unui amplasament existent pentru creşterea capacităţii de producţie;
 Diversificarea producţiei unui amplasament existent, prin lansarea de noi produse;
 Modernizarea întreprinderii, inclusiv schimbări în procesul de producţie al unui
amplasament existent (ex: modernizarea instalaţiilor, echipamentelor şi instalaţiilor
înalt tehnologizate, automatizarea procesului de fabricaţie, introducerea de noi
tehnologii de producţie). Echipamentele pentru protecţia mediului, reciclarea
deşeurilor, tratarea apelor reziduale şi reducerea emisiilor din atmosferă se
finanţează numai în legătură cu investiţiile menţionate anterior;
 Achiziţionarea de bunuri intangibile, cum ar fi software, brevete, licenţe, know-how
sau soluţii tehnice nebrevetate;
 Instruire specializată, strict legată de activităţile de investiţii specificate mai sus.
b) Sprijin pentru implementarea standardelor internaţionale
 Implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii (ex. ISO 9001),

management integrat, alte scheme de certificare;
 Implementarea şi certificarea sistemelor de management al mediului (ISO 14001) sau
certificarea voluntară de mediu (EMAS);
 Etichetarea ecologică a produselor şi serviciilor;
 Crearea şi modernizarea laboratoarelor de testări şi etalonări;
 Acreditarea laboratoarelor de testări şi etalonări;
 Pregătirea personalului strict legată de activităţile precizate mai sus.
25
c) Sprijin pentru accesul IMM-urilor pe noi pieţe şi internaţionalizare
 Elaborarea de studii de piaţă şi activităţi de promovare;

 Participarea la târguri internaţionale, expoziţii şi misiuni economice;
 Achiziţia de servicii de consultanţă specializată.
Beneficiari eligibili
 Întreprinderi mici sau întreprinderi mijlocii, în conformitate cu Legea nr. 346/2004,

modificată de Legea nr. 175/2006;
 Întreprinderi mari numai pentru operaţiunea a) Sprijin pentru consolidarea şi
modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile;
 Grupuri de firme sau consorţii numai pentru operaţiunea c) Sprijin pentru accesul pe
noi pieţe şi internaţionalizare.
Microîntreprinderile nu sunt eligibile pentru operaţiunea a) - Sprijin pentru consolidarea şi

modernizarea sectorului productiv prin investiţii tangibile şi intangibile
DM2. Accesul IMM-urilor la finanţare
Operaţiuni
a) Sprijin pentru dezvoltarea fondurilor de garantare;
b) Sprijin pentru înfiinţarea de firme de capital de risc.
a) Sprijin pentru dezvoltarea fondurilor de garantare
 Activităţi legate de contra-garantarea creditelor;

 Activităţi legate de înfiinţarea şi dezvoltarea fondurilor locale/regionale de
garantare.
b) Sprijin pentru înfiinţarea de firme de capital de risc
 Activităţi legate înfiinţarea de firme de capital de risc;

 Alte activităţi derulate în baza acordului între Guvernul României şi Fondul European
de Investiţii pentru crearea fondului JEREMIE Holding Fund.
 Fondul de Investiţii JEREMIE (administrat de Fondul European de Investiţii);

 intermediari financiari;
26
Beneficiari finali
 IMM-uri, aşa cum sunt definite prin Legea nr. 346/2004, cu modificările ulterioare.
DM3. Dezvoltarea unui sector antreprenorial sustenabil
Operaţiuni
a) Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional;

b) Sprijin pentru consultanţă acordat IMM-urilor;
c) Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere.
a) Dezvoltarea structurilor de sprijin al afacerilor de interes naţional şi internaţional
 Elaborarea de studii de fezabilitate, planuri de afaceri, analize financiare, proiecte

pentru dezvoltarea parteneriatelor în vederea înfiinţării/dezvoltării unei structuri de
sprijin a afacerilor;
 Achiziţionarea de teren;
 Construirea/modernizarea/extinderea de clădiri, exclusiv pentru activităţi de
producţie, servicii;
 Crearea/modernizarea/extinderea utilităţilor de bază;
 Managementul structurii de sprijin al afacerilor (maxim 3 ani după începerea
operaţiunilor);
 Alte activităţi necesare creării/dezvoltării structurilor de sprijin al afacerilor;
Pentru întreprinderile găzduite:

 Achiziţionarea de echipamente, instalaţii tehnologice, utilaje;
 Achiziţionarea de software, brevete, licenţe, know-how sau soluţii tehnice
nebrevetate;
 Achiziţionare de servicii de consultanţă şi instruire specializată, strict legată de
activităţile de investiţii specificate mai sus;
 Achiziţionare de servicii de consultanţă de afaceri şi de promovare a afacerilor;
 Achiziţionare de servicii.
27
b) Sprijin pentru consultanţă acordat IMM-urilor
 dezvoltarea de strategii bazate pe soluţii inovatoare pentru crearea de noi

produse/servicii;
 studii de fezabilitate şi pre-fezabilitate privind implementarea tehnologiilor eco-
eficiente, precum şi tehnologii şi produse competitive;
 management, marketing şi activităţi de promovare;
 consultanţă financiară;
 inovare şi drepturi de proprietate intelectuală;
 tehnologia informaţiei şi e-business;
 managementul resurselor umane;
 transferul afacerii.
c) Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori sau clustere
 Elaborarea de studii pentru identificarea companiilor membre, evaluarea viabilităţii şi

beneficiilor, în vederea creării şi dezvoltării clusterului/lanţului de furnizori;
 Achiziţionarea de echipamente de logistică necesare pentru funcţionarea clusterului
(bunuri tangibile şi intangibile pentru funcţionarea clusterului, exclusiv teren şi
mijloace de transport);
 Servicii de consultanţă angajate înainte sau după constituirea clusterului;
 Activităţi pentru promovarea clusterului sau a firmelor membre sau clienţilor;
 Studii sectoriale sau regionale pentru cercetări de piaţă;
 Alte activităţi pentru firmele membre sau clienţi (întâlniri de lucru, seminarii pentru
membri sau potenţiali membri, clienţi).
a) Dezvoltarea structurii de sprijin a afacerilor de interes naţional şi internaţional
 Întreprinderi private;
 Parteneriat între întreprinderi şi autorităţile publice locale sau universităţi şi institute
de cercetare-dezvoltare;
 ONG-uri;
 Autorităţi publice locale;
 Întreprinderi găzduite în cadrul structurii de sprijin a afacerilor.
b) Sprijinirea IMM-urilor pentru accesul la servicii de consultanţă
 IMM-uri.
28
c) Sprijin pentru integrarea întreprinderilor în lanţurile de furnizori şi clustere
 Autorităţi publice locale;

 Întreprinderi;
 ONG-uri.
În concluzia acestei secţiuni, întreprinderile mici şi mijlocii din România sunt invitate să se
implice prin depunerea de proiecte inovatoare şi fezabile în atragerea, pe bază competitivă,
a acestor fonduri disponibile şi să fie tot mai prezente pe piaţa internă a UE, contribuind la
fluxul global de bunuri şi servicii din cadrul acesteia.
Din această perspectivă, Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi
Profesii Liberale, prin Direcţia pentru Gestionarea Fondurilor Comunitare, din cadrul Direcţiei
Generale pentru IMM-uri, Comerţ Interior şi Cooperaţie, va juca un rol deosebit de important
în calitate de organism intermediar desemnat pentru implementarea axei prioritare AP1
(contact: www.mimmc.ro, www.animmc.ro, adresa: Str. Poteraşi nr. 11, sect. 4, Bucureşti,
telefon: 0213362180, fax: 0213361843, e-mail: fonduristructurale@mimmc.ro).
29
Principalele concluzii:
 În primul an de la aderarea în UE – 2007, România a avut o creştere economică de 6%,

deşi este o creştere economică bazată pe consumul intern, şi nu pe relansarea
exporturilor;
 Principalii factori de influenţă a creşterii economice au fost, în continuare, următorii: i)

creşterea cererii interne de consum pe fondul creşterii veniturilor salariale şi a
creditelor ipotecare şi de consum din sursă bancară, şi ii) atragerea de importante
fluxuri investiţionale în economia ţării, în special în primul semestru al anului 2007;
 Balanţa comercială negativă a ţării s-a accentuat. Importurile au crescut mai rapid
decât exporturile, iar acestea din urmă şi-au pierdut rolul de dinainte de 2004 în
susţinerea creşterii economice, pe fondul puternicei aprecieri a monedei naţionale până
la jumătatea anului 2007;
 În ultimii trei ani, jumătate din PIB a fost obţinută prin aportul serviciilor (49,7%),
aspect care a condus în mod convergent la scăderea activităţilor cu potenţial de export,
pe fondul creşterii pieţei interne de mărfuri şi servicii;
 Contrar unor scenarii pesimiste post-aderare, contribuţia sectorului privat la formarea

PIB s-a stabilizat în jurul valorii de 71,2%, dovedindu-şi capacitatea şi potenţialul
competitiv pe piaţa internă;
 Sectorul privat furnizează majoritatea locurilor de muncă şi acumulează 63,2% din

numărul mediu total de angajaţi în economie, respectiv 2,9 milioane de salariaţi;
 Prin controlul exercitat de Banca Naţională cu instrumente de politică monetară

corespunzătoare, nu de natură administrativă, şi datorită politicilor fiscale prudente
ale Guvernului României, rata inflaţiei şi-a menţinut tendinţa continuu descendentă
(4.9%);
 România înregistrează un „grad de ocupare deplină”, fapt care explică cel puţin în parte
şi creşterile veniturilor salariale, chiar în contextul unei dinamici inferioare a ratelor de
productivitate a muncii. Rata şomajului şi-a menţinut tendinţa continuu descrescătoare,
atingând o medie anuală record de 4,1%;
 Se constată un deficit de forţă de muncă şi o piaţă a forţei de muncă condusă de cerere

(angajaţi), nu de ofertă (angajatori), pe fondul presiunilor de aliniere la câştigurile
salariale din ţările UE;
 Cu caracter de detaliu, rezultatele în plan macroeconomic în anul 2007 sunt mai

performante în comparaţie cu anul anterior, ceea ce conduce la trasarea unei tendinţe
uşor oscilatorii pe interval scurt;
 Evoluţia indicatorilor macroeconomici de sinteză, rata inflaţiei şi rata şomajului

poziţionează România pe un loc bun, atât în comparaţie cu Bulgaria, ţară împreună cu
care a aderat la UE în anul 2007, dar şi în comparaţie cu unele ţări noi membre ale UE
din valul de aderare de la 1 mai 2004.
30
CAPITOLUL 2. EVOLUŢIA IMM-URILOR în 2007
2.1. Evoluţii şi schimbări în demografia IMM-urilor la nivelul anului

2007
2.1.1. Evoluţii pozitive în sectorul IMM-urilor în primul an de aderare a ţării

la UE
Tabloul sectorului IMM-urilor din România la 31 decembrie 2007 conduce către o primă şi
principală remarcă, şi anume faptul că, din punct de vedere demografic, sectorul IMM-urilor a
continuat să înregistreze creşteri, atât pe total număr IMM-uri active, cât şi în structura pe
categorii de mărime, sectoare economice şi în aproape toate sub-sectoarele industriei
prelucrătoare, cu excepţia celor din industriile alimentară şi textilă, ceea ce demonstrează
capacitatea de face faţă concurenţei de pe o piaţă internă lărgită, precum şi dezvoltarea
sustenabilă a sectorului privat emergent din România.
Prin această caracteristică, evoluţia sectorului IMM-urilor din România se înscrie în tendinţele din
Uniunea Europeană. Rolul IMM-urilor continuă să fie o caracteristică a dezvoltării în statele
membre ale UE, atât dintre cele vechi membre, cât şi în noile state membre, privind susţinerea
spiritului antreprenorial şi dezvoltarea sectorului privat emergent.12
În conformitate cu prevederile articolului 4 din legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii 13, definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii a fost pe
deplin aliniată prevederilor europene în materie, în funcţie de numărul mediu anual de salariaţi
şi de cifra de afaceri anuală netă sau de activele totale pe care le deţin, astfel că, şi din punct
de vedere statistic, regăsim următoarele categorii:
a) microîntreprinderi - au până la 9 salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală netă
sau deţin active totale de până la 2 milioane Euro, echivalent în lei;
b) întreprinderi mici - au între 10 şi 49 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri anuală
netă sau deţin active totale de până la 10 milioane Euro, echivalent în lei;
c) întreprinderi mijlocii - au între 50 şi 249 de salariaţi şi realizează o cifră de afaceri
anuală netă de până la 50 milioane Euro, echivalent în lei, sau deţin active totale care nu
depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane Euro.
În cuprinsul capitolului de faţă, sunt luate în considerare întreprinderi din toate domeniile de
activitate şi se operează numai cu categoria IMM-uri, conform definiţiei de mai sus.
12
Sector privat nou apărut: creat prin iniţiativă privată şi înfiinţarea de noi întreprinderi grassroots (de la
„firul ierbii”)
13
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, a fost modificată şi
completată prin Legea 175/2006 de aprobare a Ordonanţei nr. 27/2006
31
Tabelul 2.1.a prezintă numărul de IMM-uri active în perioada 2000-2007, pe categorii de mărime.
Tabel 2.1.a. Numărul IMM-urilor active, pe total şi categorii de mărime
Categoria 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Micro 375.804 374.255 377.499 417.366 358.787 386.561 410.763 431.029
Mici 29.121 30.340 30.231 33.856 36.392 39.128 43.419 47.022
Mijlocii 7.504 7.737 7.761 8.147 9.121 9.158 9.322 9.577
Total 412.429 412.332 415.491 459.369 404.300 434.847 463.504 487.628

Sursa: INS, MEF, MIMMCTCPL
2.1.1.1 Analiza IMM-urilor pe categorii de mărime în anul 2007 şi în dinamică în perioada

2000-2007
În anul 2007, s-a înregistrat cel mai mare număr de IMM-uri active, după o perioadă de
evoluţie demografică oscilatorie. Tabelul 2.1.a arată că, la 31 decembrie 2007, numărul de
IMM-uri14 a fost 487.628, ceea ce înseamnă o creştere de 18,2 % faţă de 2000 şi, respectiv 5,2%
faţă de anul premergător aderării la UE. În dinamica pe mai mulţi ani, datele sintetice din tabel
scot în evidenţă o evoluţie uşor oscilatorie a numărului de IMM-uri în intervalul 2000-2005,
respectiv creşteri în 2002 şi, mai ales, în 2003, urmate de un declin destul de important în 2004,
când s-a semnalat o pierdere de aproximativ 55.000 de firme active, după care în ultimii trei ani
o revenire pe o curbă ascendentă a numărului de IMM-uri active, ajungându-se la sfârşitul anului
2007 la cel mai mare număr înregistrat după anul 2000.
Grafic 2.1.a Structura sectorului IMM-urilor pe categorii de mărime a întreprinderilor în anul

2007
Distribuţia IMM pe mărime în 2007

10% 2%
88%
Micro Mici Medii
Sursa: INS, MEF, MIMMCTPL, cifrele în grafic au fost rotunjite
14
Care au depus bilanţ pentru 31 decembrie 2007, având o cifră de afaceri diferită de zero.
32
În structura pe categorii de mărime, microîntreprinderile au continuat să reprezinte
majoritatea în sectorul IMM-urilor, în ciuda unei tendinţe de creştere ce se manifestă de
câţiva ani. Din numărul total de IMM-uri, microîntreprinderile au avut mai mare pondere de-a
lungul întregii perioade dar, atât în 2006, cât şi 2007, reprezentau 88,4 % din totalul IMM-urilor,
în scădere foarte uşoară faţă de 2000, când ponderea microîntreprinderilor se ridica la 91.1%.
Numărul mare de microîntreprinderi se datorează faptului că, pe de o parte, acesta este primul
pas în afaceri făcut de cei mai mulţi dintre întreprinzători, dar este şi rezultatul unor importanţi
factori de natură instituţională, legislativă şi, nu în ultimul rând, de politică fiscală.
Microîntreprinderile s-au bucurat şi în anul 2007 de o serie de facilităţi, în ceea ce priveşte
impozitarea (1.5-2% din cifra de afaceri, spre deosebire de 16% cotă unică pentru celelalte
categorii de mărime), iar încurajarea externalizării serviciilor, odată cu introducerea Noului Cod
al Muncii în martie 2003, cu modificările ulterioare, a condus, în bună măsură, la creşterea
numărului acestora.
Mai mult decât atât, din tabelul 2.1.a Analiza numărului de IMM-uri în structura pe categorii de
mărime, la cele două momente ale limitei intervalului de timp reţinut pentru seria de date se
observă o uşoară, dar continuă, creştere a rolului întreprinderilor de dimensiune mică (de la 7.0%
în 2000 la 9,6% în 2007) şi mijlocie (de la 1.8% la 2,0 % în ultimul an al seriei de date), mişcări de
structură evolutivă obţinute pe fondul scăderii greutăţii specifice a microîntreprinderilor.
2.1.1.2 Analiza sectorului IMM-urilor pe sectoare principale în anul 2007 şi în dinamică

În tabelul 2.1.b se prezintă numărul de IMM-uri, în funcţie de sectorul economic principal de
activitate.
Numărul de IMM-uri active a continuat să crească în toate sectoarele economice. În primul an

al aderării României la UE, numărul de IMM-uri active a crescut în toate sectoarele economice de
activitate, comparativ cu anul 2006, premergător aderării. Creşterile diferitelor sectoare de
activitate au fost foarte diferite. Astfel, o dinamică aparte se semnalează în sectorul
construcţiilor, unde creşterea a fost mult mai accentuată (32%), în timp ce, pentru agricultură, a
fost de 9,1%, iar în industrie şi servicii s-au înregistrat cele mai mici creşteri, de 4,5% şi,
respectiv 2,5%.
33
Tabel 2.1.b. Numărul de IMM-uri active private după sectorul de activitate
Sector 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Agricultură,
9.925 10.720 10.523 13.704 11.746 11.958 12.859 14.036
silvicultură
Industrie,
45.719 47.693 52.923 59.555 54.993 55.718 56.873 59.492
energie
Construcţii 11.808 13.402 18.842 24.542 25.197 29.265 34.757 45.896
Servicii 344.977 340.517 333.203 361.568 312.364 337.906 359.015 368.204
Total 412.429 412.332 415.491 459.369 404.300 434.847 463.504 487.628
Sursa: INS, MEF, MIMMCTPL
Comparaţia cu anul de bază 2000 arată că numărul IMM-urilor active în construcţii a crescut
de aproximativ 4 ori. Creşterea numărului de firme active în construcţii a fost continuă pe
întregul interval de timp, dar cel mai mare spor de creştere s-a înregistrat în 2007 faţă de 2006.
Explicaţia este simplă şi direct corelată cu creşterea economică de ansamblu a ţării şi cu
dezvoltarea sectorului imobiliar rezidenţial şi de afaceri, dar, în parte, şi cu tradiţia în industria
construcţiilor. Cu alte cuvinte, creşterea numărului de firmei active în construcţii este
spectaculoasă, dar nu explozivă, pentru că are legături cu dezvoltarea de ansamblu a ţării şi a
afacerilor din acest sector. Dezvoltarea firmelor din construcţii este legată de extinderea
infrastructurii urbane de interes local şi naţional de drumuri, canalizări şi alimentări cu apă.
Într-o proporţie importantă, creşterea numărului de IMM-uri în construcţii trebuie asociată şi cu
multiplicarea oportunităţilor de lucrări industriale, precum reabilitarea de căi ferate şi
infrastructură rutieră rurală, cu lucrări în sectorul energetic, inclusiv al energiei alternative, în
sectorul comercial (mari complexe comerciale şi de recreere, de tip mall) şi în domeniul socio-
cultural şi educaţional (programe de reabilitare a instituţiilor de învăţământ), etc.
Astfel, o creştere a numărului de IMM-uri active în construcţii este explicabilă, după cum se
arată mai sus, şi previzibilă. Dar remarca cea mai importantă reieşită din datele tabelului 2.1.b
se referă la dinamica din celelalte sectoare. Spre deosebire de anii premergători aderării ţării la
UE, când doar în sectorul construcţii s-au înregistrat valori demografice pozitive, în anul 2007
toate celelalte sectoare economice au prezentat aceeaşi dinamică pozitivă, chiar dacă la un
nivel mai redus, respectiv o creştere de un punct procentual.
Dinamica accentuată se semnalează şi pentru sectoarele agricultură şi silvicultură, care şi-au

sporit numărul de IMM-uri active cu 41,4% în 2007 faţă de anul 2000, precum şi în industrie, cu o
creştere de 30 %.
34
În schimb, sectorul serviciilor pare a ajunge la o relativă plafonare ca număr de operatori
activi. Deşi deţine preponderenţa, cu 75,5% din numărul total al IMM-uri active în 2007, acesta
prezintă, totuşi, cea mai redusă dinamică demografică, de doar 6,7% în 2007, comparativ cu
situaţia la începutul intervalului, respectiv anul 2000. Mai mult decât atât, trebuie menţionat că
această creştere demografică pozitivă, deşi nu este accelerată în comparaţie cu celelalte
sectoare, se raportează după o serie de rezultate negative în anii intermediari din seria de date,
respectiv 2001, 2002 şi 2004.
De altfel, evoluţia în dinamică a IMM-urilor pe sectoare şi, mai ales, a IMM-urilor active în
construcţii este pusă în evidenţă mai clar prin intermediul graficului 2.1.a, care prezintă indicii
de dinamică a IMM-urilor pe principalele sectoare de activitate, raportat la anul de referinţă
2000. De asemenea, în afara traiectoriei continuu ascendente a IMM-urilor active în sectorul
construcţii, este de remarcat şi evoluţia pozitivă a IMM-urilor din celelalte sectoare economice.
Graficul 2.1.b. Evoluţia IMM-urilor pe sectoare economice de activitate, faţă de anul de

referinţă 2000
Sursa: INS, MEF, MIMMCTPL, calcule proprii
Evoluţia IMM-urilor pe întregul interval, precum şi din punctul de vedere al schimbărilor de

structură la nivel de sectoare de activitate, este reprezentată prin intermediul graficul 2.1.c.
Astfel, prezentarea grafică evidenţiază următoarele caracteristici principale:
 Sectorul construcţii are dinamica cea mai accelerată. Creşterea numărului de IMM-uri din
domeniul construcţiilor, de altfel caracteristică întregului interval, dar mai accentuată în
ultimii trei ani ai intervalului, s-a soldat cu o pondere în structura de ansamblu a
sectorului IMM-urilor, care a evoluat de la 2,9% în 2000 pentru a atinge 9,4 % în 2007.
 Pe fondul evoluţiilor diferite de dinamică, cu impact asupra mişcărilor de structură,
sectorul serviciilor marchează o diminuarea a ponderii în numărul total de IMM-uri active
(de la 83,6% în anul 2000 la 75,5% în 2007). Cu toată această diminuare a greutăţii sale
35
specifice, sectorul serviciilor conferă caracteristica principală a sectorului IMM-urilor din
România.
 S-a înregistrat o uşoară creştere a ponderii agriculturii în intervalul analizat (2,4%-2,9 %),
cu oscilaţii pe parcursul intervalului, variind sub un punct procentual.
 IMM-urile din industrie înregistrează o creştere a ponderii de la 11,0% în 2000 la 12,2% în
2007, pe fondul unei evoluţii ce poate fi caracterizată ca uşor nesustenabilă, ca urmare a
oscilaţiei greutăţii sale specifice în anii de mijloc ai intervalului de timp 2000-2007.
Prin urmare, din punct de vedere demografic, sectorul IMM-urilor din România are
caracteristicile unui tip de economie bazată pe servicii. În graficul de mai jos (2.1.c), este
redat modul în care se distribuie numărul de IMM-uri pe sectoare principale de activitate în
fiecare din anii incluşi în seria de date. După cum se poate observa, schimbările de pondere
specifică nu sunt de mare intensitate şi, prin urmare, se poate trage concluzia că sectorul IMM-
urilor se îndreaptă către un tip de economie bazată pe servicii, ca de altfel în multe alte state
membre UE.
Grafic 2.1.c. Distribuţia IMM-urilor pe sectoare economice de activitate în intervalul 2000-

2007
2.1.1.3 Analiza încrucişată a IMM-urilor, pe sectoare şi categorii de mărime

Pentru a înţelege pe deplin semnificaţia acestor rezultate, trebuie să se procedeze la
aprofundarea analizei schimbărilor demografice a IMM-urilor printr-o abordare transversală,
respectiv evidenţiind contribuţia diferitelor categorii de mărime a IMM-urilor la fiecare dintre
principalele sectoare economice. Astfel, în graficul 2.1.d este redată distribuţia IMM-urilor în
funcţie de mărime, pe fiecare sector economic în parte, la nivelul anului 2007.
36
Grafic 2.1.d. Distribuţia IMM-urilor după sector şi categorie de mărime în anul 2007
Principalele concluzii care se desprind din analiza distribuţiei de mai sus sunt următoarele:
 Cele mai multe IMM-uri de dimensiune mijlocie îşi regăsesc o prezenţă mai ridicată în
sectorul industrial. Dimensiunea medie a IMM-urilor industriale este mai mare în cadrul
categoriei lor decât a celor implicate în alte activităţi, cum ar fi sectorul serviciilor.
Această constatare este oferită de comparaţia dintre 2.1.c şi 2.1.d. În sectorul servicii,
preponderenţa este asigurată de microîntreprinderi.
 78,6% din totalul microîntreprinderilor activează în sectorul serviciilor, în timp ce numai
38,4% dintre firmele mijlocii sunt active în acest sector.
 Aproape jumătate (44,2%) dintre întreprinderile mijlocii desfăşoară activităţi în sectorul
industrial, în timp ce numai o zecime (9,9%) dintre microîntreprinderi derulează
activităţi în acest domeniu; implicarea unor firme de dimensiuni mai mari în sectorul
industrial se explică prin faptul că acest sector necesită atât investiţii mai mari de
capital, cât şi un număr mai mare de angajaţi cu calificări superioare.
 Doar 8,7% dintre microîntreprinderi activau în construcţii, în timp ce, din categoria celor
mijloci,i 15,1% aveau ca domeniu de activitate construcţiile. Acest nou aspect relevă
faptul că numărul total de firme active în construcţii a crescut cu 32% faţă de anul
anterior, dar şi că, în construcţii, se implică un număr mai mare de firme de talie
mijlocie.
 Ponderea cumulată a întreprinderilor mici şi mijlocii active în domeniul industrial se
ridică în anul 2007 la 36,6%.
 Serviciile şi, cu predilecţie, comerţul, rămân în genere domeniul de acţiune al
microîntreprinderilor (92%). O parte dintre microîntreprinderile care se ocupă cu
activităţi comerciale şi servicii îndeplinesc funcţia de intermediari pe piaţă, furnizând
servicii şi asistenţă altor firme mai mari, în calitate de parteneri şi subcontractori.
 Preponderenţa microîntreprinderilor în sectorul servicii (78,6%) se poate explica şi prin
fenomenul externalizării tot mai multor activităţi. De asemenea, se poate adăuga şi
explicaţia referitoare la fenomenul înlocuirii relaţiilor salariale, bazate pe contracte de
37
muncă, cu relaţiile comerciale bazate pe contracte de furnizare de servicii. Prin
urmare, nu mai angajează personal salarial, ci lucrează cu subcontractori care, de cele
mai multe ori, deţin o microîntreprindere. Nu în puţine rânduri, această modalitate de a
atrage expertiză se practică pentru personal care implică fie specializări superioare, fie
din considerente de optimizare a costurilor şi câştigurilor salariale, pe fondul unor
politici fiscale aparte faţă de microîntreprinderi.
 În schimb, structura firmelor din clasa de mărime mijlocie diferă de cea a întregii
categorii şi a restului claselor de mărime (micro şi mici), aspect ilustrat prin faptul că
industria atrage 44,2% din întreprinderile mijlocii, în timp ce serviciile atrag 38,4% dintre
firmele mijlocii.
2.1.1.4 Analiza IMM-urilor active în servicii

Având în vedere relevanţa sectorului servicii pentru dezvoltarea economică de ansamblu a unei
ţării, analiza este aprofundată pe sub-sectoare din cadrul sectorului terţiar, respectiv al
serviciilor. Din punct de vedere al statisticii economice, domeniul serviciilor este divizat în patru
sub-sectoare, şi anume: Comerţ, Turism, Transporturi şi Comunicaţii şi alte servicii cu evoluţii
specifice, care vor fi analizate în cele ce urmează. De altfel, o primă reprezentare grafică de la
2.1.e indică ponderea IMM-urilor în fiecare dintre aceste sub-sectoare din sfera serviciilor.
Grafic 2.1.e. Distribuţia IMM-urilor din servicii pe sub-sectoare în anii 2000-2007
IMM-urile din comerţ scad încontinuu în totalul serviciilor, de la ¾ la ½. Reprezentarea

grafică de mai sus scoate în evidenţă faptul că ponderea IMM-urilor din comerţ scade încontinuu
şi substanţial, de la 73,6% în 2000 la sub 52,5 % în 2007. În acelaşi timp, deşi înregistrează o
creştere a ponderii specifice, de la 4,1% la 6,1%, turismul este mai puţin dinamic. Pierderea
greutăţii specifice a comerţului se realizează în favoarea sub-sectorului <alte servicii>15, care
înregistrează o creştere substanţială, de la 17,8% în 2000, la 31,7% în 2007.
15
În conformitate cu CAEN, în categoria „alte servicii” intră serviciile de sprijin pentru dezvoltarea afacerilor,
serviciile financiare și serviciile către gospodării.
38
De asemenea, restructurarea din sfera serviciilor către sub-sectoare cu valoare adăugată mai
mare se reflectă şi în sporirea ponderii IMM-urilor din transport şi comunicaţii, ceea ce
demonstrează că aceste servicii reprezintă, de asemenea, un domeniu atractiv pentru micii
întreprinzători. Ponderea firmelor implicate în acest sector de servicii creşte în toată perioada
de referinţă, de la 4,8% la începutul intervalului până la 9,7% în anul 2007. Aceste rezultate
demografice constant pozitive în toate sub-sectoarele de servicii, cu excepţia comerţului,
conduc la ideea că există încă un potenţial de creştere substanţial care poate fi valorificat
prin implicarea sporită a IMM-urilor în această sferă de activitate economică cu valoare
adăugată mai mare.
Evoluţia structurii pe sub-sectoare de servicii devine completă prin analiza dinamicii fiecărui
sub-sector de servicii în respectivul interval, raportat la anul 2000 ca an de referinţă, dinamică
redată sintetic în graficul 2.1.f „Indicii de creştere a numărului IMM-urilor pe sub-sectoare din
sfera serviciilor”.
Grafic 2.1.f. Evoluţia IMM-urilor din servicii pe sub-sectoare relevante, faţă de anul de
referinţă 2000
IMM-urile din comerţ descresc încontinuu şi semnificativ, IMM-urile active din sectorul turism
au o dinamică ascendentă, dar fracturată la mijlocul intervalului, după care se reînscriu pe o
tendinţă de creştere moderată, iar cel mai alert evoluează IMM-urile din transport şi
comunicaţii, urmate apropiat de cele din categoria, generic intitulată, alte servicii.
Observaţiile din reprezentarea grafică de la 2.1.f întăresc concluziile desprinse anterior,

ilustrând o dată în plus dinamica negativă a IMM-urilor active în comerţ, fenomen cu evoluţie
accentuată până în anul 2004, urmat de o intrare pe un palier de stabilitate în 2005-2006 şi de o
reluare a tendinţei descrescătoare în 2007. Pe de altă parte, dinamica negativă a IMM-urilor din
comerţ trebuie coroborată cu fenomenul de concentrare care are loc în sfera distribuţiei cu
39
ridicata şi cu amănuntul, şi chiar pusă pe seama acestuia, tabloul schimbându-se în favoare
reţelelor de supermarket-uri şi hypermarket-uri şi în defavoarea unităţilor comerciale de
proximitate. De altfel, şi în cadrul reţelelor de distribuţie de tip supermarket şi superetă s-a
declanşat, din 2007, un fenomen de fuziune şi/sau preluare a acestora.
Referitor la IMM-urile care activează în comerţ, după cum se poate observa şi din tabelul de mai
jos, 91,5% din numărul lor sunt microîntreprinderi, în timp ce întreprinderile mijlocii reprezintă
doar 0,9% din total.
Grafic 2.1.g. Distribuţia IMM-urilor din comerţ pe sub-sectoare
Comerţ cu ridicata
5,0%
Comerţ şi Comerţ cu Micro

repararea amănuntul 87,6%
autovehiculelor şi
a motocicletelor
1,9%
Mici
5,2%
Mijlocii
0,4%
IMM-urile active în turism înregistrează o perioadă de dinamică pozitivă până în 2003, urmată de
o cădere care-i fracturează, pe o perioadă scurtă, tendinţa crescătoare. În schimb, IMM-urile din
turism marchează o redresare în 2006, şi respectiv 2007, fără a depăşi nivelul maxim anterior
atins în anul 2003.
În schimb, de o dinamică încontinuu pozitivă a IMM–urilor active se bucură sub-sectoarele

transporturi şi comunicaţii, precum şi alte servicii.
40
Grafic 2.1.h Principalii indicatori obţinuţi în sub-sectorul „alte servicii”, pe categorii de
mărime în anul 2007
Valoare adaugată 12,9 16,9 16,6 53,6
Cifra de afaceri 20,4 24,8 19,0 35,9
Nr. de angajaţi 30,5 25,1 21,3 23,0
Nr. întreprinderi private

90,0 8,4 0,2
active 1,4
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
Micro Mici Mijlocii Mari
Graficul 2.1.h, care prezintă în sinteză sub-sectorul „alte servicii”, arată că 93,8% dintre IMM-
urile active în acest sub-sector al serviciilor sunt din categoria microîntreprinderilor, care
contribuie cu 36,3% din numărul mediu anual de angajaţi şi realizează 39% din cifra de afaceri a
sub-sectorului.
În mod comparativ, imaginea sub-sectoarelor transport şi comunicaţii este redată sintetic în

graficul următor.
Grafic 2.1.j Principalii indicatori obţinuţi în sub-sectorul „alte servicii”, pe categorii de

mărime în anul 2007
Valoare adaugată 12,9 16,9 16,6 53,6
Cifra de afaceri 20,4 24,8 19,0 35,9
Nr. de angajaţi 30,5 25,1 21,3 23,0
Nr. întreprinderi private

90,0 8,4 0,2
active 1,4
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
41
Deşi reprezintă doar 1,4% din numărul de firme mijlocii active în transporturi şi comunicaţii,
acestea au reuşit să cumuleze 21,3% din numărul mediu al angajaţilor raportaţi prin bilanţ de
sub-sector, 19,0% din cifra de afaceri, şi să creeze 16,6% din valoarea adăugată. În schimb, din
punct de vedere strict demografic, şi acest sub-sector este caracterizat, în proporţie
covârşitoare care se ridică la 90%, de prezenţa microîntreprinderilor.
Toate informaţiile de mai sus, conduc către concluzia că sub-sectoarele din servicii au fost
dinamice, capabile de adaptare, dar caracterizate printr-o puternică fragmentare.
2.1.1.5 Analiza IMM-urilor din sectorului industrial şi din cel al industriei prelucrătoare
Sectorul industrial este împărţit, la rândul său, în şase sub-domenii: textile şi îmbrăcăminte,
industrie mecanică, chimie, prelucrarea lemnului şi produse din lemn, industrie alimentară, alte
industrii; acestea sunt analizate separat pentru a obţine o imagine mai clară asupra dinamicii.
Reprezentarea grafică de la 2.1.k prezintă evoluţia sub aspectul structurii pe sectoare a
sectorului IMM-urilor industriale în intervalul 2000-2007.
Grafic 2.1.k Evoluţia în structură a IMM-urilor active în industrie pe sub-sectoare, în

Distribuţia IMM din industrie pe sectoare de

activitate în anii 2000-2007
100%
80%
60%
40%
20%
0%
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Textile Mecanică Lemn Alimentară Chimică Altele
Reprezentarea grafică de la 2.1.k şi, respectiv 2.1.l de mai jos, contribuie la obţinerea
următoarelor concluzii:
 în primul rând, evoluţia cea mai dinamică a IMM-urilor din industria prelucrătoare s-a
înregistrat în sub-sectorul industriei mecanice (270,8%), ceea ce înseamnă aproape o
triplare a numărului de IMM-uri active în acest domeniu. Această dinamică s-a
42
reflectat pozitiv în creşterea ponderii IMM-urilor din sub-sectorul mecanic în total
IMM-uri din industrie, respectiv de la 10,3% în anul 2000 la 21,5% în 2007.
 în al doilea rând, IMM-urile din industria alimentară scad în număr absolut cu 655
unităţi, comparativ cu situaţia din 2006. De altfel, această scădere în număr absolut
a IMM-urilor active s-a declanşat şi durează de câţiva ani, respectiv din 2004,
perioadă faţă de care se înregistrează o diferenţă negativă de 1.293 de IMM-uri.
Această scădere absolută a numărului de IMM-uri faţă de anul 2006, premergător
aderării, s-a reflectat imediat în cifrele relative, respectiv ponderea mai diminuată
de la 16,8% în 2000 la 15,8% în 2007. Totuşi, trebuie remarcat că scăderea de
greutate specifică sectorului IMM-urilor din industria alimentară s-a produs pe fondul
unui indice de creştere pozitivă faţă de anul de bază 2000, dar mai puţin accelerat,
în comparaţie cu celelalte sectoare ale industriei prelucrătoare.
 în al treilea rând, în industria textilă se înregistrează o scădere de 208 unităţi a
numărului de IMM-uri active în 2007 faţă de 2006, ceea ce reprezintă 3% din numărul
de IMM-uri active în această industrie în anul premergător aderării.
 nu în ultimul rând, merită remarcat faptul că IMM-urile din industria lemnului îşi
menţin ponderile în distribuţia pe sectoare, comparativ cu începutul intervalului de
timp luat în analiză, respectiv la 11,7-11,9% în 2000, deşi într-o analiză comparativă
cu bază mobilă, fluctuaţiile de pondere sunt mai mari şi descrescătoare.
Grafic 2.1.l. Indicii de creştere a IMM-urilor active în industrie, pe sub-ramuri, în intervalul

2000-2007
43
În concluzie, cu variaţiile descrise mai sus, care nu evidenţiază mutaţii substanţiale de structură
sau ecarturi semnificative de dinamică, sectorul IMM-urilor industriale se înscrie pe o tendinţă
certă de dezvoltare sustenabilă, cel puţin privit sub aspectul numărului de firme operatoare,
fapt ilustrat de dinamica pozitivă a unor sub-sectoare cu valoare adăugată mare (precum
prelucrări mecanice şi chimie).
Situaţia specială a IMM-urilor din industria prelucrării produselor alimentare poate fi corelată cu
creşterea standardelor în ceea ce priveşte procesele de certificare a managementului calităţii,
dar şi cu o concurenţă mult mai ridicată a produselor similare de pe piaţa internă a Uniunii
Europene, odată cu obţinerea, de către România, a statutului de membră a UE. În ceea ce
priveşte diminuarea numărului de IMM-uri din industria textilă, aceasta poate fi corelată cu
pierderea avantajelor comparative pentru operaţiunile de procesare activă, odată cu aderarea la
UE, şi cu deplasarea partenerilor tradiţionali pentru operaţiunile de lohn către alte ţări care îşi
menţin costurile unitare mici cu forţa de muncă şi alte inputuri de producţie (de ex. utilităţi,
etc.). Cu toate acestea, 97% dintre firmele din industria textilă au reuşit să treacă examenul
concurenţei şi deschiderii totale a pieţei interne în condiţiile de ţară membră a UE.
Mai mult decât atât, ideea că există o tendinţă certă de consolidare a sectorului IMM-urilor
industriale este susţinută, mai ales, de rolul sporit al IMM-urilor în cadrul industriei mecanice,
care câştigă teren într-un ritm foarte alert, fapt susţinut prin indicii de creştere a numărului de
IMM-uri, care evidenţiază dinamica cea mai accentuată a numărului de IMM-uri în sub-sectorul
industriei prelucrărilor mecanice. Caracteristica este una cu atât mai importantă cu cât acest
sector reprezintă unul cu valoare adăugată mai mare şi, implicit, se poate reflecta în sporirea
gradului de competitivitate a IMM-urilor româneşti pe piaţa internă a UE, precum şi pe pieţele
non-UE. După cum se ştie, construcţia de maşini şi aparatură, furnizorii de echipamente
specializaţi joacă un rol fundamental în dezvoltarea întregului sistem economic, datorită
prezenţei acestor produse şi a importanţei lor în transferul progresului tehnologic la nivelul UE.
Pe de altă parte, reprezentarea grafică de la 2.1.l scoate în evidenţă schimbările intervenite în

dinamica IMM–urilor din alte sub-ramuri ale industriei prelucrătoare. Astfel, firmele din domeniul
textile-îmbrăcăminte evoluează, într-o dinamică ascendentă până în anul 2004, moment după
care înregistrează o atenuare a dinamicii pentru ca, ulterior, în 2007, să se reducă, confirmând
practic tendinţa de scădere a importanţei acestei ramuri confruntată cu o multitudine de factori
externi de influenţă, printre care sezonalitatea, absenţa brand-urilor proprii16, moda, ca factor
de uzură morală, dar şi cu concurenţa de pe pieţele emergente din Asia, care conduce la
16
Acesta reprezintă un mare handicap pentru operarea pe piaţa internă a UE, deoarece timp de o perioadă
îndelungată, nu au lucrat sub marcă proprie şi nu au produs brand-uri proprii, prin urmare nu sunt
cunoscute. Mai mult decât atât, derulând contracte în lohn, şi-au amputat practic activitatea de creaţie şi
dezvoltarea de noi produse. Cu toate acestea, tradiţia şi forţa de muncă calificată fac ca brand-ul de ţară
să fie unul mai puternic decât cele individuale şi ar putea fi factorul de garanţie în efortul de repoziţionare
pe piaţă a firmelor din industria textilă.
44
pierderea avantajelor comparative cu costul forţei de muncă şi la diminuare oportunităţilor de
operare în sistem de procesare activă (cunoscut anterior sub denumirea de lohn).
Nu în ultimul rând, IMM-urile din sub-ramura prelucrării lemnului şi a mobilei au înregistrat

dinamica cea mai redusă, caracteristică menţinută pe întreg intervalul de analiză, dar mai
pregnant în ultimii trei ani ai seriei de date avute la dispoziţie. Totuşi, această dinamică scăzută
s-a obţinut pe fondul menţinerii în structura sectorului IMM-urilor industriale a unei greutăţi
specifice relativ constante, în jur de 11,8% până în 2007. Cu toate acestea, IMM-urile din acest
sub-sector, alături de cele din industria alimentară, s-au confruntat cu o conjunctură mai puţin
favorabilă dezvoltării lor din punct de vedere al creşterii numărului de operatori noi. De altfel,
aceste aspecte nou apărute au fost evidenţiate încă din anul 2006.
În concluzie, analiza sectorială fundamentează o argumentaţie în favoarea susţinerii unor politici

publice de redresare a sectoarelor alimentar şi prelucrarea lemnului şi de repoziţionare a IMM-
urilor din industria textilă, inclusiv prin programe de sprijin financiar, în condiţii de concurenţă
şi de asistenţă tehnică pentru dezvoltare.
2.1.2. Schimbări în distribuţia teritorială17 a sectorului IMM-urilor

Dezvoltarea regională este un concept relativ nou ce urmăreşte impulsionarea şi diversificarea
activităţilor economice, stimularea investiţiilor în sectorul privat, contribuţia la reducerea
şomajului în profil teritorial şi îmbunătăţirea nivelului de trai.
2.1.2.1 Densitatea teritorială a sectorului IMM-urilor

IMM-urile, prin natura lor şi scara la care îşi desfăşoară activităţile, sunt foarte conectate la
piaţa locală, cele mai multe apărând la nivel local şi acţionând pe plan local sau regional. Astfel
că numărul de IMM-uri la 1.000 de locuitori, indicator care ilustrează densitatea IMM-urilor, este
extrem de relevant pentru a caracteriza atât dimensiunea pieţelor regionale, cât şi evoluţia în
profunzime a sectorului IMM-urilor în România.
17
În conformitate cu legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, s-au format 8 regiuni de
dezvoltare pe cuprinsul ţării. Regiunile de dezvoltare s-au constituit prin asocierea benevolă a judeţelor
vecine şi nu sunt unităţi teritoriale administrative cu personalitate juridică proprie. Promovarea acestor
regiuni de dezvoltare a avut printre obiective identificarea mai uşoară a nevoilor de dezvoltare pe plan
local pentru a putea elabora soluţii de rezolvare a priorităţilor regionale, precum şi pentru o mai bună
administrare a resurselor alocate pentru dezvoltare.
45
Grafic 2.1.m. Număr de IMM-uri la 1.000 de locuitori, pe regiuni de dezvoltare în 2007
Nord Vest 25,3 SM SV

BT
MM Nord-Est 14,5
BN
SJ IS
BH NT
Centru 24,2
CJ HR BC VS
Vest 24,3 AR MS
AB
Sud-Est
SB BV CV VR GL 20,4
TM
HD
CS AG BZ BR
GJ PH TL
VL DB
MH BUC IL
OT CL CT
Sud-Vest DJ TL GR
Obtain 15,5
Bucureşti-Ilfov 49,9 Sud Muntenia 15,8
Densitatea medie a IMM-urilor la 1.000 de locuitori în România este în creştere continuă, dar cu
toate acestea cu mult sub nivelul mediu înregistrat în alte ţări europene membre ale UE,
precum: Republica Cehă, Cipru, Grecia, Ungaria, Italia, Suedia, care înregistrau valori în jurul a
70 de IMM-uri la 1.000 de locuitori. Astfel, densitatea medie s-a ridicat, în 2007, la valoarea de
23 IMM-uri la 1.000 de locuitori, în creştere faţă de 17 IMM-uri la 1.000 de locuitori în 2003, şi
21,7 în anul 2006.
Datele cuprinse în graficul 2.1.m redau numărul de IMM-uri raportat la 1.000 de locuitori în 2006
pe regiuni de dezvoltare şi evidenţiază următoarele aspecte:
 se menţin dezechilibre semnificative între regiunile de dezvoltare în ceea ce
priveşte dezvoltarea IMM-urilor; cea mai mică densitate este de 14,5 IMM-
uri/1000 de locuitori în Nord-Est, ajungând până la 49,9 de IMM-uri/1000 de
locuitori în regiunea Bucureşti-Ilfov;
 densitatea cea mai ridicată a IMM-urilor se evidenţiază în regiunea Bucureşti-
Ilfov, cu 49,9 IMM-uri la 1.000 de locuitori. Cu acest nivel al indicatorului, practic
regiunea Bucureşti-Ilfov este singura regiune care se aliniază la valorile medii de
densitate înregistrate în ţările UE (50 IMM-uri la 1.000 de locuitori). Pentru prima
dată din anul 2000, cea mai însemnată creştere a densităţii IMM-urilor a avut loc
în regiunea Nord-Vest, de 6,7%, urmată de regiunea Bucureşti-Ilfov cu 4,6% spor
de densitate;
46
 dacă se exceptează valorile de densitate de IMM-uri în regiunea Bucureşti-Ilfov,
distribuţia regională a densităţii IMM-urilor apare mai bine echilibrată în celelalte
regiuni, adică au valori mai apropiate;
 deşi ecartul dintre regiunile de dezvoltare s-a mai redus, totuşi, în 4 regiuni
(Nord–Est, Sud-Est, Sud-Muntenia şi Sud-Vest Oltenia,) s-a înregistrat o densitate
a IMM-urilor sub nivelul mediu pe ţară (22,6), iar alte 4 regiuni (Bucureşti-Ilfov,
Centru, Vest şi Nord-Vest) s-au situat, la acest indicator, peste media pe
ansamblul ţării.
Tabel 2.1.m. Indicatori de sinteză ai dezvoltării în profil teritorial, pe regiuni de dezvoltare

în anul 2007
PIB pe cap de locuitor (ajustat la
IMM-uri la 1.000 de
Regiune paritatea puterii de cumpărare la 2005),
locuitori, în 2007
în 2007
Nord-Vest 7.542 25,3
Centru 8.066,3 24,2
Nord-Est 5.429,6 14,5
Sud-Est 6.920,6 20,4
Sud-Muntenia 6.526,5 15,8
Bucureşti-Ilfov 16.760,1 49,9
Sud-Vest Oltenia 6.293,3 15,5
Vest 8.916,7 24,3
Sursa: Eurostat
Grafic 2.1.n PIB pe cap de locuitor şi densitatea IMM-urilor la 1.000 de locuitori
Tabelul 2.1.m precum şi graficul 2.1.n de mai sus ilustrează corelaţia pozitivă directă între cei
doi indicatori, şi anume regiunile de dezvoltare care obţin un nivel mai ridicat al indicatorului de
sinteză PIB pe locuitor deţin concomitent o performanţă mai bună la indicatorul „densitatea
47
IMM-urilor” la 1,000 de locuitori. Acest lucru demonstrează că mediul economic de ansamblu la
nivel regional, care se poate traduce prin infrastructură pentru afaceri, calificări mai înalte ale
forţei de muncă, putere de cumpărare regională, pieţe mai mari şi oportunităţi multiplicate,
favorizează şi dezvoltarea sectorului IMM-urilor, cel puţin din punct de vedere numeric.
2.1.2.2 Analiza gradului de specializare a regiunilor de dezvoltare

După aceste consideraţii cu privire la densitatea pe ansamblul ţării, cât şi pe regiuni de
dezvoltare, analiza se focalizează asupra compoziţiei pe sectoare de activitate în fiecare
regiune, pentru a identifica dacă există vreo relaţie între gradul de specializare regională în
diferite domenii economice şi progresul înregistrat în sectorul IMM-urilor la nivelul regiunii
respective. Ponderea fiecărui sector este determinată prin raportarea numărului de firme din
diferite sectoare de activitate din regiunea respectivă la numărul total de IMM-uri din regiune. În
graficul 2.1.o. se arată structura sistemului economic în 2007, pe sectoarele relevante, la nivelul
fiecărei regiuni de dezvoltare.
Din grafic se pot desprinde următoarele informaţii:

 Profilul de specializare industrială în regiunile Centru, Nord-Vest şi Nord-Est este un
fapt reflectat de ponderea celor mai multe IMM-uri cu activitate în sectorul
industrial, 15,2% din totalul celor active în regiunea Bucureşti-Ilfov şi 13,8% fiecare
în celelalte două regiuni.
 Specializarea în servicii este o caracteristică îndeplinită atât la nivel de ansamblu al
ţării, cât şi de fiecare regiune de dezvoltare în parte. Totuşi, cea mai puternică
reprezentare a sectorului servicii este în sudul ţării, respectiv în Bucureşti-Ilfov
(81.2%). Acest fapt poate fi uşor explicat prin aceea că multe dintre serviciile
publice au sediile centrale în capitală, precum şi prin dimensiunea pieţei şi puterea
de cumpărare a populaţiei.
 Specializarea în agricultură, prin prisma indicatorului calculat, se evidenţiază în Sud,
Sud-Est şi Vest, regiuni de dezvoltare care deţin o prezenţă semnificativă din IMM–uri
active în agricultură;
 Construcţiile sunt cel mai bine reprezentate în Bucureşti-Ilfov şi în regiunile Nord-Est
şi Nord-Vest. Practic, se poate arăta că există un raport de legătură între gradul de
industrializare al regiunii şi adăugarea unui profil de specializare în construcţii.
48
Grafic 2.1.o. Structura economică pe sectoare economice şi pe regiuni de dezvoltare în anul
2007
Graficul 2.1.o. descrie structura sistemului economic regional pe sub-sectoare ale industriei
prelucrătoare în anul 2007. Astfel, datele şi reprezentarea grafică conduc la următoarele
constatări:
 În ceea ce priveşte IMM-urile din industria prelucrărilor mecanice, este de remarcat
că ponderea IMM-urilor active în această ramură evoluează de la 29,8% în Sud-Est la
26,1% în Bucureşti-Ilfov şi la 24,8% în sudul Munteniei;
 IMM-urile din industria textilă contribuie la conturarea profilul industrial, cel mai
ridicat fiind în Nord-Est (20,9%) şi, respectiv Nord-Vest (18,8%), printr-o prezenţă
constantă în toate regiunile de dezvoltare, făcând ca această ramură industrială să
devină una tradiţională pe ansamblu;
 IMM-urile din industria alimentară predomină şi conferă specializare regiunilor de
dezvoltare Sud-Vest Oltenia (23,3%) şi Sud-Est (22,2%). Acest lucru poate fi explicat
prin faptul că această industrie, dezvoltată mai ales la scară mică, se localizează, în
general, în zonele cu potenţial agricol tradiţional, în apropiere de resursele naturale
care constituie materia primă de bază. Astfel, ponderi importante ale IMM-urilor
active în agricultură sunt regăsite în judeţele din zona Câmpiei de Sud, Sud-Muntenia
(21,6%) şi în Vest (17,6%). În schimb, Bucureşti-Ilfov, care reprezintă cea mai mare
piaţă locală de consum are doar 11,4% IMM-uri în agricultură.
 IMM-urile active în industria lemnului şi a produselor din lemn îşi remarcă prezenţa
în ponderi superioare în acele regiuni cu potenţial forestier ridicat, dar şi cu tradiţie
49
locală. Astfel, se evidenţiază regiunea Centru şi Nord-Est cu valori apropiate, 21,6%
şi 20,6% din IMM-urile active în industrie;
 În schimb, IMM-urile din industria chimică sunt bine reprezentate în Bucureşti (9,0%)
şi Sud-Muntenia (8,2%) şi cu participări mai mici în celelalte regiuni. Acest lucru se
explică prin faptul că, în general, această industrie presupune şi depinde de
tehnologii, expertiză umană, calificări şi, nu în ultimul rând, de rezultate ale
cercetării ştiinţifice;
 Categoria IMM-uri active în alte industrii deţine o cotă importantă a activităţilor
industriale în Bucureşti-Ilfov (32,9) şi, respectiv Nord-Vest (21,4%), ceea ce indică un
sistem industrial mai dispersat pe alte sub-ramuri industriale.
Grafic 2.1.p. Structura economică pe sub-sectoare industriale, în cadrul regiunilor de

dezvoltare în anul 2007
În graficul 2.1.p se prezintă structura sistemului economic din regiunile de dezvoltare pe

categorii de servicii la nivelul anului 2007. Analiza datelor care au stat la baza trasării graficului
conduc spre următoarele concluzii:
 IMM-urile active în comerţ reprezintă cea mai importantă componentă din totalul
activităţilor economice în toate cele 8 regiuni de dezvoltare, cu un procentaj mai
mare în cele sudice, mai ales în Sud-Vest Oltenia cu 63,0%, în Sud-Muntenia, cu
62,0% şi în Sud-Est, Nord-Est cu 58-59% din totalul IMM-urilor active în sfera
serviciilor. Preponderenţa sectorului comerţ în aceste regiuni indică un număr
important de mici afaceri de familie şi un grad de concentrare mai scăzut a
activităţilor de distribuţie, spre deosebire de regiunile mai avansate economic, Nord-
Vest şi, mai ales, în cazul Bucureşti-Ilfov, unde se înregistrează cu până la 20 puncte
procentuale mai puţine firme de comerţ decât în regiunile amintite;
50
 În schimb, merită de remarcat un alt aspect. Regiunile de dezvoltare cu un caracter
pronunţat mai industrial din Nord-Vest (30,5%), Vest (33,0%) şi Bucureşti-Ilfov
(47,3%) deţin o cotă mai ridicată la sub-categoria „alte servicii”. În această sub-
categorie se regăsesc, de regulă, servicii financiare, de asigurări, intermedieri de
comerţ exterior, imobiliare şi altele servicii cu valoare adăugată mare legate de
sprijinirea dezvoltării afacerilor (consultanţă, training, publicitate şi PR, etc.).
 În sfârşit, prezenţa IMM-urilor active în furnizarea de servicii de transport ocupă o
cotă relevantă în Nord-Vest (13,0%), în Centru (10,4%) precum şi în Sud-Est (10,6%).
Acest rezultat indică o relaţie strânsă între prezenţa industriei şi prezenţa serviciilor
de transport, expediţie şi distribuţie, precum şi o relaţie directă cu prezenţa
firmelor cu activitate de comerţ exterior şi alte servicii.
Grafic 2.1.q. Structura economică a regiunilor de dezvoltare pe tipuri de servicii, în anul

2007
2.2. Rolul important al IMM-urilor în crearea de locuri de muncă în

anul 2007
Ca în anii anteriori, sectorul IMM-urilor din România şi-a menţinut rolul de furnizor de noi locuri
de muncă în economie, deşi situaţia este mult mai nuanţată pe categorii de mărime şi sectoare
economice de activitate.
51
2.2.1 Caracteristici de bază ale evoluţiei numărului de angajaţi din
sectorul IMM-urilor pe categorii de mărime a întreprinderilor
Numărul mediu anual de angajaţi în sectorul IMM-urilor se ridică la 2.764.768 persoane,
faţă de 2.349.725 în anul 2004 şi 2.725.941 în anul 2006, premergător aderării. În
conformitate cu datele din bilanţ, la sfârşitul anului 2007, numărul mediu anual de salariaţi în
sectorul IMM-urilor era de 2.764.768 de persoane, ceea ce reprezintă cu 16% mai mult faţă de
anul 2004 şi, respectiv o mică creştere, de 1,5%, faţă de anul 2006. De altfel, reprezentarea
grafică de la 2.2.a. scoate în evidenţă faptul că numărul de angajaţi în sectorul IMM-urilor a
crescut încontinuu după anul 2002.
Grafic 2.2.a. Numărul de angajaţi în sectorul IMM-urilor pe categorii de mărime a

întreprinderilor în perioada 2001-2006
Sursa: INS şi MEF
Cu toate aceste nuanţări de dinamică diferită, numărul de angajaţi este distribuit pe

categorii de mărime în mod relativ echilibrat. Fiecare categorie de întreprinderi deţinea
1/3 din numărul angajaţilor din sectorul IMM-urilor. Structura numărului mediu anual de
angajaţi din sectorul IMM-urilor pe categorii de mărime a întreprinderilor în anul 2007 arăta
că 32,5% erau încadraţi în microîntreprinderi, în timp ce 33,5% în întreprinderi mici şi 34,0%
lucrau în firme mijlocii. Practic, diferenţele în ceea ce priveşte evoluţia indicatorului număr
mediu anual de angajaţi pe categorii de mărime se oglindesc în sporirea, cu două puncte
procentuale, a greutăţii specifice a întreprinderilor mici, în defavoarea microîntreprinderilor
care, de altfel, nu trebuie neapărat percepută ca o caracteristică nefavorabilă a sectorului
IMM-urilor, ci dimpotrivă.
52
Tabel 2.2.b Structura numărului de salariaţi din sectorul IMM-urilor private, pe clase de
mărime în intervalul 2001-2007 (%)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Micro 34,5 24,6 27,5 31,2 33,8 34,1 32,5
Mici 28,9 32,7 32,3 30,9 30,4 31,3 33,5
Mijlocii 36,6 42,7 40,2 37,9 35,8 34,5 34,0
Total 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: INS şi MEF
În schimb, din sectorul IMM-urilor, numai întreprinderile mici au înregistrat creşteri ale
numărului de personal, în timp ce, pentru prima dată, întreprinderile mijlocii şi
microîntreprinderile au pierdut din numărul mediu de angajaţi înregistrat comparativ cu
anul anterior. Prin urmare, creşterea numărului mediu de angajaţi s-a înregistrat numai la
categoria de întreprinderi mici. Comparativ cu 2006, creşterea a fost de 8,2% şi de natură să
influenţeze media de ansamblu a sectorului IMM-urilor, compensând pierderile de la celelalte
categorii de mărime. Merită evidenţiat faptul că sporirea numărului mediu de angajaţi la
întreprinderile mici s-a obţinut pe fondul celei mai accentuate dinamici a numărului de
întreprinderi, tot în procent de 8,2%. În schimb, microîntreprinderile au înregistrat o
dinamică negativă, respectiv -3,2% faţă de anul anterior, iar în cazul întreprinderilor mijlocii,
pierderea de dinamică se situează la doar -0,3% faţă de numărul mediu de angajaţi din anul
2006 la această categorie.
Analiza în dinamică a mediei numărului de angajaţi pe o întreprindere, facilitată de datele

din tabelul de mai sus, conduce către evidenţierea următoarelor aspecte:
 pe totalul sectorului IMM-urilor, se înregistrează, cu uşoare oscilaţii pe parcursul
intervalului de timp, aproximativ 6 angajaţi la o întreprindere, cu variaţii mari pe
categorii de mărime, care practic şi justifică, o dată în plus, definiţia dată de
lege acestor categorii de operatori economici;
 astfel, microîntreprinderile care, conform legii, pot merge până la 9 angajaţi
inclusiv, au înregistrat, în tot acest interval de timp, o medie mult mai mică,
respectiv în jur de 2 angajaţi, cu o scădere destul de importantă a valorii medii
înregistrate în anii din prima parte a intervalului studiat, respectiv 2002 şi 2003,
după care a revenit pe un palier constant;
 întreprinderile mici care, conform legii, pot încadra până la 49 angajaţi inclusiv,
au obţinut o medie de aproximativ 20 persoane încadrate care, în schimb, s-a
menţinut relativ constantă pe toată perioada;
 firmele din categoria mijlocie pot, corespunzător aceleaşi definiţii dată de lege,
să însumeze de la 50 la 249 angajaţi, iar aici se realizează o medie de aproximativ
100 de angajaţi, cu uşoare oscilaţii de la un an la altul. În ultimii ani, se observă
chiar o diminuare a valorii medii la acest indicator.
53
Tabel 2.2.c Numărul mediu de angajaţi pe o întreprindere în funcţie de categoria de
mărime, în perioada 2001-2007
- nr. persoane angajate
Categoria de
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
mărime
Micro 2,0 1,3 1,4 2 2,3 2,3 2,1
Mici 20,2 21,0 20,4 20,0 20,0 19,7 19,7
Mijlocii 100,3 106,9 105,4 97,5 100,7 101,0 98,0
Total sector IMM 5,1 4,7 4,6 5,8 5,9 5,9 5,7
Sursa: INS şi MEF
Astfel, s-ar putea conchide că această creştere relativ uşoară a numărului mediu anual de
angajaţi pe totalul sectorului IMM-urilor se datorează nu atât creşterii numărului mediu de
angajaţi în cadrul firmelor existente, ci apariţiei de noi IMM-uri active.
2.2.2 Caracteristici de bază ale evoluţiei numărului mediu anual de

angajaţi din sectorul IMM-urilor pe sectoare de activitate
IMM-urile din sectorul servicii continuă să furnizeze mai mult de jumătate din numărul
locurilor de muncă ocupate cu personal salariat (53,9%), în timp ce ponderea numărului de
angajaţi în IMM-urile din construcţii creşte de la 11,4% în 2006 la 13,6% în anul 2007.
Grafic 2.2.b Distribuţia numărului de salariaţi din IMM-uri în funcţie de sectorul de

activitate, în anul 2007
Distribuţia angajaţilor în sectorul

IMM pe sectoare economice (2007)
3%
30%
53%
14%
Agricultură Industrie Construcţii Servicii
Sursa: INS şi date MEF, calcule proprii
Evoluţia diferită a numărului mediu anual de angajaţi pe principalele sectoare de

activitate se remarcă din informaţiile furnizate de reprezentarea grafică 2.2.c şi de tabelul
2.2.d mai jos.
54
Datele prezentate scot în evidenţă faptul că IMM-urile din servicii deţin pe întregul interval
mai mult de jumătate din locurile de muncă din sectorul IMM-urilor, respectiv 56,3% în anul
2001, dar pe fondul unei uşoare şi oscilatorii tendinţe de scădere, până la 53,9% în anul 2007.
În schimb, ponderea numărului de angajaţi din construcţii creşte continuu, de la 9,4% în anul
2001 la 13,6 % în ultimul an. Numărul de salariaţi din IMM-urile din industrie îşi menţine
relativ greutatea specifică la acelaşi nivel, atât la începutul intervalului, cât şi la sfârşit, dar
pe fondul unor oscilaţii de câteva puncte procentuale în ultimii ani ai seriei de date.
Tabel 2.2.d Structura numărului de salariaţi din sectorul IMM-urilor, pe principalele

sectoare de activitate în intervalul 2001-2007 (-%-)
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Agricultură 3,4 4,0 3,7 3,3 3,1 2,8 3,0
Industrie 30,9 36,8 35,4 34 31,6 30,1 29,5
Construcţii 9,4 10,7 10,8 10,7 10,5 11,4 13,6
Servicii
56,3 48,5 50,1 52,0 54,8 55,7 53,9
din care
Comerţ 41,2 30,4 30,8 30,6 30,9 30,5 28,1
Turism 4,1 4,7 5,0 3,6 3,7 3,7 4,1
Transport şi
4,3 3,5 3,6 5,5 5,8 6,1 6,5
comunicaţii
Alte servicii
6,7 9,9 10,7 12,3 14,4 15,4 15,2
Total 100 100 100 100 100 100 100
Sursa: INS şi MEF, calcule proprii.
Astfel, evoluţia indicatorului în sectorul IMM-urilor din industrie desenează următoarea

traiectorie: ascendentă la începutul intervalului, după care se poziţionează pe un plafon de
stabilitate pentru ca, în ultimul an, să fie descrescătoare. În timp ce evoluţia indicatorului
din servicii şi construcţii trasează o traiectorie continuu ascendentă de-a lungul întregii
perioade, iar în cazul construcţiilor, cu accente mai puternice în ultimii trei ani.
55
Grafic 2.2.c Numărul mediu anual de angajaţi din IMM-uri pe sectoare de activitate în
Numărul mediu anual de angajaţi în construcţii şi servicii creşte, în timp ce industria şi

comerţul înregistrează pierderi de personal.
Din analiza datelor sintetizate în tabelul 2.2.d, se observă o creştere continuă şi notabilă în
sectoarele construcţii şi servicii. În situaţia din urmă a sectorului servicii, sporul remarcat
este obţinut, în bună măsură, pe seama turismului, transporturilor şi comunicaţiilor, precum
şi altor servicii, deoarece comerţul înregistrează, de la an la an, descreşteri ale acestui
indicator, atât absolut, cât şi ca indice de dinamică, în timp ce IMM–urile active în agricultură
se menţin la acelaşi nivel cu anii trecuţi.
Creşterea mai accentuată a numărului mediu anual de angajaţi se realizează în sectorul

construcţii şi se corelează cu creşterea semnificativă a numărului de IMM-uri active în
domeniul construcţiilor din ultimii trei ani.
Tabel 2.2.e Evoluţia numărului de salariaţi din sectorul IMM-urilor, pe principalele

sectoare de activitate în intervalul 2001-2007, 2001 fiind an de referinţă
2002 2003 2004 2005 2006 2007
Agricultură 109,2 109,0 107,9 110,3 107,5 109,2
Industrie 109 115,1 121,9 124,2 124,9 124,5
Construcţii 104,5 115,2 125,5 135,2 154,8 188,7
Servicii 78,8 89,6 102,2 118,0 127,1 124,9
Total 91,5 100,6 110,7 121,3 128,4 130,2
56
Dacă focalizăm analiza în dinamică cu bază de referinţă anul 2001 şi pe sectoare economice
principale (tabelul 2.2.e), se remarcă sectorul Construcţii care înregistrează dinamica cea
mai accentuată (+88,7%), urmat de Servicii (+24,9%) şi de IMM-uri din industrie (+24,5%). De
altfel, această constatare asupra devansării de dinamică în IMM-urile din construcţii nu este
deloc surprinzătoare, ci se corelează direct cu apariţia, în ultimii trei ani, a unui număr
semnificativ de noi firme private de tip IMM-uri active în construcţii şi cu dezvoltarea de
ansamblu a ţării.
Tabel 2.2.f. Număr de angajaţi în IMM, pe categorii de mărime şi sectoare de activitate în

2007 (-%-)
Sector 2007
Categorie de mărime Micro Mici Medii Total
Agricultură, silvicultură şi piscicultură 3 3,3 2,1 2,8
Industrie şi energie 12,3 29,5 46,1 29,5
Construcţii 10,7 14,6 15,5 13,6
Servicii 74 52,6 36,3 54,1
Total sector IMM 100 100 100 100
Sursa: INS şi MEF, calcule proprii
Analiza încrucişată a repartizării numărului mediu anual de salariaţi pe sectoare de

activitate şi categorii de mărime, documentată prin datele prezentate în tabelul 2.2.f,
scoate în evidenţă, pe lângă faptul că mai mult de jumătate lucra, în anul 2007, în sectorul
servicii (53,9%), şi o serie de alte caracteristici şi tendinţe noi, precum:
 ponderea celor ce lucrează în servicii se corelează negativ cu clasa de mărime,
respectiv creşte pe măsură ce întreprinderile sunt mai mici, ajungând la 73,9%, în
cazul microîntreprinderilor, 52,5% la cele mici şi, doar 36,2% în situaţia
întreprinderilor mijlocii;
 după cum se poate observa, contribuţia sub-sectorului comerţ la crearea de locuri
de muncă scade, dar, pe fond, sectorul serviciilor, din care face parte şi
comerţul, îşi dublează greutatea specifică, de la 6,7% la 15,2% în numărul total de
locuri de muncă, aceasta ca urmare a creşterii participării celorlalte sub-
sectoare, respectiv transporturi şi comunicaţii. Astfel, se produc unele mutaţii de
structură la interiorul sectorului servicii, din perspectiva rolului în crearea de
locuri de muncă.
 referitor la situaţia IMM-urilor active în turism, se poate conchide, în baza datelor
de mai sus că, pe fondul unei oscilaţii (creştere/descreştere) a greutăţii specifice
de-a lungul intervalului de timp analizat, reuşesc în 2007 să ajungă să-şi
stabilizeze participarea la un procent egal (4,1%) cu cel de la începutul perioadei
studiate;
57
 pe o tendinţa inversă se înscrie numărul de angajaţi din industrie, care creşte
substanţial, odată cu categoria de mărime a firmei, de la 12,3% la
microîntreprinderi, la 29,5% în cele de dimensiune mică, ajungând la 46,1% la
categoria mijlocie, aceste valori fiind raportate faţă de o medie pe total industrie
de 29,5%;
 în sectorul construcţii, se subliniază aceeaşi legătură de corelaţie pozitivă între
mărimea firmelor şi creşterea ponderii numărului mediu anual de angajaţi, deşi
legătura este mai scăzută ca intensitate. Astfel, 10,7% pentru
microîntreprinderile din construcţii, la 14,6% în cazul celor mici şi, respectiv
15,5% în situaţia întreprinderilor de talie mijlocie active în acest sector economic;
 în sectorul agricol nu se identifică nici o relaţie de cauzalitate între categoria de
mărime a firmelor şi ponderea numărului mediu anual de angajaţi pe care-i
raportează prin bilanţ.
Tabel 2.2.g Numărul mediu de angajaţi pe o întreprindere, în funcţie de sectorul de

economic de activitate, în intervalul 2001-2007
- nr. persoane angajate
Sector economic 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Agricultură, silvicultură
6,7 7,5 5,7 6,6 6,6 6 5,6
şi pescuit
Industrie şi energie 13,8 13,5 12,7 14,5 14,6 14,4 13,7
Construcţii 14,9 11,1 9,4 10,0 9,2 8.9 8,2
Servicii, din care 3,5 2,8 3,0 3,9 4,2 4,2 4,1
- Comerţ 3,6 2,6 2,7 3,8 4,1 4,2 4,0
- Turism 5,2 4,4 4,2 4,9 5,1 5,1 5,1
- Transport şi
3,6 3,8 4,1 5,2 5,4 5,4 5
comunicaţii
- Alte servicii 2,7 3,0 3,0 3,6 3,8 3,8 3,6
Total sector IMM 5,1 4,7 4,6 5,8 5,9 5,9 5,7
Datele din tabelul 2.2.g de mai sus permit sublinierea caracteristicii că media numărului
de locuri de muncă create într-o firmă din sectorul industrial diferă semnificativ de la un
sector la altul, după cum urmează:
 Pe tot intervalul, cea mai mare valoare medie la acest indicator se înregistrează
în IMM-urile din industrie, urmate de firmele din construcţii, în timp ce media cea
mai scăzută se raportează la firmele active în servicii. Firmele din agricultură
obţin un nivel mediu similar cu cel al întregului sector IMM;
 Deşi firmele din construcţii se poziţionează în faţa celor din agricultură şi servicii,
ele înregistrează pe parcursul anilor reţinuţi pentru analiză o diminuare constantă
a numărului mediu de angajaţi, de la 14,9 salariaţi în 2001 la 8,2 persoane în anul
2007. Dacă coroborăm aceste date cu concluziile din capitolul dedicat evoluţiei
demografice, se poate afirma că evoluţia pozitivă a numărului anual de angajaţi
58
în sectorul construcţii s-a obţinut nu pe fondul consolidării celor existente, ci ca
urmare a înfiinţării de noi companii, dar care sunt din punctul de vedere al
numărului mediu de angajaţi mai mici decât cele din anii care marchează
începutul intervalului 2001-2007.
Tabel 2.2.h Numărul mediu de angajaţi pe un IMM, în funcţie de sectorul de activitate şi

categoria de mărime din care face parte, la nivelul anului 2007
- nr. persoane angajate -
Sector/categoria de mărime Micro Mici Mijlocii Total
Agricultură, silvicultură şi
2,3 18,3 91 5,6
pescuit
Industrie şi energie 2,6 21,7 102,2 13,7
Construcţii 2,5 20,3 100,3 8,2
Servicii, din care 2 18,6 92,8 4,1
- Comerţ 2 18,3 92,9 4
- Turism 2,3 18,5 84,4 5,1
- Transport şi comunicaţii 2,2 19,3 92,2 5
- Alte servicii 1,8 19 94,6 3,6
Total sector IMM 2,1 19,7 98,0 5,7
Analiza numărului mediu de angajaţi ce revin la un IMM în anul 2007 din tabelul 2.2.g relevă
următoarele concluzii:
 privită prin această prismă, categoria microîntreprinderilor este cea mai
omogenă, nemarcând diferenţe semnificative, atât în raport cu media de 2,1
persoane angajate pe totalul sectorului IMM-urilor la categoria lor, cât şi pe
sectoare de activitate. Cu alte cuvinte, s-ar putea spune că, indiferent de
sectorul în care activează, microîntreprinderile angajează cam acelaşi număr
mediu de persoane;
 ecarturi mult mai semnificative între firme, în funcţie de sectorul de activitate,
se înregistrează la categoria de întreprinderi mici şi, mai ales, la cele mijlocii,
unde specificitatea sectorului este de natură să influenţeze numărul mediu de
persoane angajate, spre exemplu 102,2 persoane în medie la o firmă mijlocie din
industrie şi 92,8 persoane în medie la o firmă de aceeaşi talie din servicii şi faţă
de 98 persoane media pe total categorie.
După cum se poate observa din tabelul 2.2.i de mai jos, crearea de locuri de muncă în
sectorul industriei prelucrătoare în perioada 2005-2007 diferă de la un sector la altul.
59
Tabel 2.2.i Contribuţia la crearea de locuri de muncă IMM-urile din sectorul industriei
prelucrătoarea în perioada 2005-2007
contribuţie 2005-2007
Sector
Micro Mici Mijlocii Total
Industria alimentară şi băuturi -29% 0% 0% -29%
Industria textilă -6% 4% -7% -10%
Industria de pielărie şi marochinărie -3% 2% -1% -3%
Industria prelucrării lemnului şi produselor din lemn -4% 4% -1% -1%
Industria de masă lemnoasă, hârtie şi alte produse
10% 4% 0% 14%
din hârtie
Industria carboniferă, rafinare petrol şi materiale
1% 0% 0% 1%
nucleare
Industria chimică şi produse chimice 0% 0% 0% 0%
Industria de cauciuc şi mase plastice 11% 5% 1% 16%
Industria produselor din minerale neferoase 11% 4% 0% 15%
Industria metalelor de bază 23% 14% 3% 39%
Industria de maşini şi echipamente 4% 2% 0% 6%
Industria electronică şi a echipamentelor de optică 11% 3% 1% 16%
Industria echipamentelor de transport 8% 5% 2% 16%
Alte industrii producătoare 18% 4% -4% 19%
 Sub-sectoarele industriale unde s-au creat locuri de muncă cu succes sunt

industria metalelor de bază, a echipamentelor de transport, a electronicii şi
echipamentelor de optică, industria cauciucului şi maselor plastice, precum şi în
alte industrii producătoare.
 Se observă o scădere a locurilor de muncă în industria alimentară şi a băuturilor,
industria textilă, a pielăriei şi marochinăriei şi în sectorul altor industrii
producătoare (inclusiv în industria producătoare de mobilă). Explicaţia ar consta
în faptul că aceste industrii suferă de pe urma tendinţei industriilor uşoare de a
se muta către est (Asia, etc.), observată actualmente la nivel mondial.
Trebuie făcută şi aprecierea că locurile de muncă create în sectorul industriei prelucrătoare

se concentrează în segmentul de 10-49 angajaţi.
2.2.3 Analiza numărului mediu anual de angajaţi în profil teritorial
Repartiţia numărului mediu anual de angajaţi din sectorul IMM-urilor pe regiuni de dezvoltare
este ilustrată în reprezentarea grafică 2.2.d.
60
Graficul 2.2.d Distribuţia numărului mediu anual de salariaţi din IMM-uri pe regiuni de
dezvoltare, în anul 2007
Sursa: INS şi MEF, calcule proprii.
Analiza repartiţiei numărului mediu anual de angajaţi pe regiuni de dezvoltare adaugă

analizei prezente următoarele constatări:
 Ponderea în numărul de angajaţi se corelează, într-o anumită măsură, cu
distribuţia demografică a densităţii IMM-urilor în profil teritorial (a se vedea
capitolul 2.1);
 Conform previziunilor, regiunea Bucureşti–Ilfov acumulează cel mai mare procent
de personal angajat în anul 2007 (23%), pondere care se corelează cu densitatea
geografică mai mare din această regiune;
 Exceptând regiunea Bucureşti-Ilfov, celelalte regiuni deţin ponderi apropiate în
numărul total de angajaţi în anul 2007, respectiv 10% în regiunea Centru 13% şi în
Nord-Vest un procent de 14%, în timp ce trei regiuni au chiar aceeaşi pondere de
11%, respectiv regiunile Nord-Est, Sud-Est, Sud Muntenia;
 Cea mai scăzută pondere în numărul de salariaţi se regăseşte, destul de
surprinzător, în regiunea Sud-Vest Oltenia (7%) care, din punct de vedere al
densităţii la 100 de locuitori, nu este în schimb cea mai puţin dezvoltată, ceea ce
denotă că se adaugă şi alţi factori locali care influenţează structura numărului de
angajaţi în sectorul IMM-urilor din acea regiune.
Indicatorul „număr mediu de angajaţi în sectorul IMM-urilor ce revine la 100 de locuitori”

pune în evidenţă contribuţia sectorului IMM-urilor la crearea de locuri de muncă la nivel de
regiuni de dezvoltare şi modul cum au evoluat lucrurile în anul 2007 faţă de anul anterior.
61
Tabel 2.2.i Numărul mediu de angajaţi în sectorul IMM-urilor raportat la 100 de locuitori,
pe total ţară şi regiuni de dezvoltare, în anul 2007
Regiune de dezvoltare 2006 2007
Nord Est 8,2 8,3
Sud Est 11,2 11,2
Sud Muntenia 9 9,2
Sud Vest Oltenia 7,8 8
Vest 14 ,6 14,7
Nord Vest 13,6 14
Centru 14,4 14,7
Bucureşti-Ilfov 27,2 27,7
Total sector IMM pe ţară 12,6 12,8
De aceea, analiza datelor din tabelul 2.2.i evidenţiază o serie de aspecte foarte importante,
şi anume:
 în primul rând, tendinţa de uşoară creştere în 2007 faţă de 2006, atât pe total
ţară, cât şi în fiecare regiune de dezvoltare în parte, subliniind, prin aceasta,
creşterea corespunzătoare a rolului IMM-urilor în crearea de locuri de muncă;
 în al doilea rând, se remarcă faptul că 4 dintre regiunile de dezvoltare se
situează, prin valorile obţinute, la acest indicator peste media pe total ţară
(Bucureşti-Ilfov, Vest, Centru şi Nord Vest), în timp ce celelalte patru regiuni se
poziţionează sub medie, respectiv: Sud Vest Oltenia, Nord-Est, Sud Muntenia,
Sud-Est), punând în evidenţă o contribuţie diferită, care se corelează cu nivelul
general de dezvoltare a sectorului IMM-urilor în zonele respective.
62
2.3. Dezvoltarea cadrului instituţional pentru susţinerea
sectorului IMM-urilor din România
Dezvoltarea cadrului instituţional pentru susţinerea sectorului IMM-urilor a continuat şi în anul

2007. Principalele realizări la acest capitol au fost:
i) extinderea reţelei de oficii teritoriale prin deschiderea OTIMMC din Bucureşti şi
pregătirea măsurilor necesare în vederea deschiderii Oficiului Teritorial Bacău;
ii) extinderea reţelei de subsidiare locale ale Fondului Naţional de Garantare a
Creditelor pentru IMM-uri în noi localităţi;
iii) extinderea pe o nouă treaptă a Fundaţiei Post Privatizare.
2.3.1 Oficiile teritoriale OTIMMC

Oficiile teritoriale – numite OTIMMC - au fost create cu scopul de a dezvolta capacitatea
instituţională, de a consolida dialogul între antreprenorii regionali sau locali specializaţi şi de
a stabili un dialog direct şi interactiv cu reprezentanţii cadrului de afaceri din principalele
centre teritoriale.
Oficiile funcţionează ca organisme specializate ale administraţiei publice, subordonate

MIMMCTPL; ele au statut juridic şi lucrează direct cu mediul de afaceri local, cu
reprezentanţii Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, cu Agenţiile de
Dezvoltare Regională şi centrele Euro Info, cu Camerele de Comerţ teritoriale şi cu
reprezentanţii în teritoriu ai Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din
România (CNIPMMR) şi asigură legătura în teritoriu cu reprezentanţii administraţiilor locale.
Fiecare OTIMMC are următoarele atribuţii:

 Creează conţinutul şi administrează baza de date de IMM-uri pentru regiunea în care
îşi desfăşoară activitatea; această bază de date cuprinde şi o prezentare detaliată a
obiectului de activitate pentru fiecare companie înscrisă;
 Iniţiază, promovează şi colaborează cu centre de dezvoltare a IMM-urilor din regiunea
coordonată de acestea;
 Colaborează cu reprezentanţii prefecturilor, administraţiilor publice locale, ai
agenţiilor de dezvoltare regională şi cu reprezentanţii organizaţiilor mediului de
afaceri regional, cu scopul de a implementa Strategia guvernamentală de asistenţă şi
dezvoltare a IMM-urilor, adică implementează acţiunile şi măsurile luate pe plan
naţional şi acţionează şi pentru eliminarea discrepanţelor regionale, pentru a asigura
complementaritatea între Programul operaţional sectorial de creştere a
competitivităţii economice şi Programul operaţional regional „Asistenţă pentru o
63
participare echilibrată a regiunilor din România în procesul de dezvoltare economico -
socială”;
 Colaborează cu filialele / sucursalele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor
pentru IMM-uri în scopul de a îmbunătăţi accesul la finanţare pentru acestea;
 Implementează şi monitorizează, prin delegarea de atribuţii, programele MIMMCTPL
care au aplicabilitate regională;
 Urmăreşte implementarea programelor administrate de MIMMCTPL, în vederea
conformării cu indicatorii de performanţă ai programelor respective;
 Reprezintă MIMMCTPL în relaţia cu administraţia publică locală şi regională, prin
protocoale încheiate în vederea implementării programelor de dezvoltare pentru IMM-
uri şi cooperative realizate la nivel administrativ-teritorial local;
 Furnizează consiliere în privinţa accesului la programele MIMMCTPL, prin informare,
consultanţă şi centre de pregătire profesională create în acest scop în cadrul OTIMMC;
 Participă în procesul de construire a bazelor de date de transfer pentru IMM-uri, prin
transmiterea caracteristicilor companiilor şi a activităţilor lor către terţi şi
identificarea unor potenţiali clienţi / licitatori în regiunea unde activează;
 Facilitează accesul IMM-urilor la servicii electronice cum ar fi „e-governance” şi „e-
business” prin portalul esimplu.ro pentru IMM-urile din România, dezvoltat prin
intermediul asistenţei tehnice din cadrul programului PHARE;
 Participă la stimularea cadrului de afaceri local prin creşterea gradului de
conştientizare a jucătorilor locali şi a asociaţiilor reprezentanţilor IMM-urilor, care
sunt direct implicaţi în crearea de condiţii adecvate pentru susţinerea incubatoarelor
de afaceri, parcurilor ştiinţifice şi tehnologice şi a altor asemenea infrastructuri;
 Participă la procesul de creştere a eficienţei şi de simplificare a relaţiilor dintre
antreprenori şi administraţia publică locală şi centrală, prin următoarele mijloace:
o asigurarea accesului la informaţia de tip „e-governance” şi „e-commerce”
(comerţ electronic), disponibilă la centrele de informare, consultanţă şi
pregătire profesională;
o derularea de campanii de informare pe tema măsurilor şi acţiunilor pentru
dezvoltarea cadrului de afaceri, în parteneriat cu Agenţiile de Dezvoltare
Regională, centrele Euro Info, Camerele de Comerţ teritoriale şi organizaţii
ale reprezentanţilor ramurilor industriale şi IMM-urilor;
 Facilitează accesul IMM-urilor la achiziţiile publice de bunuri şi servicii, precum şi la
activele aparţinând administraţiilor autonome, companiilor naţionale şi societăţilor
comerciale cu capital majoritar de stat, prin următoarele mijloace:
o identificarea barierelor regionale;
o formularea de soluţii noi şi simplificate şi diseminarea informaţiilor legate de
acestea;
64
o organizarea de seminarii de pregătire profesională şi promovare a
procedurilor de achiziţii publice, împreună cu reprezentanţii Ministerului
Economiei şi Finanţelor;
 Participă la schimburi de informaţii şi de date de piaţă, în cadrul sistemului
informaţional creat pentru conectarea la reţeaua internaţională de servicii de
informare pentru pieţele agricole, AgriMISS;
 Pregăteşte IMM-urile pentru integrarea în Uniunea Europeană, prin:
o diseminarea de informaţii generale şi specializate privind Uniunea Europeană;
o organizarea de seminarii şi cursuri de pregătire profesională pe teme de
interes european, privind noul „acquis” comunitar în domeniul IMM;
o realizarea de studii tematice necesare implementării politicilor şi
programelor pentru următoarele domenii de interes: IMM-uri, cooperaţie şi
comerţ intern;
o organizarea, la nivel regional, a Târgului IMM-urilor;
 Aplică acţiunile aprobate prin art. 33 din legea nr. 346/2004 privind stimularea
înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor;
 Ia parte la implementarea prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea domeniului de cooperaţie şi asigură monitorizarea implementării acestor
prevederi, împreună cu Consiliul Consultativ înfiinţat conform Legii nr. 1/2005.
S-a acordat o atenţie specială dezvoltării IMM-urilor din regiunile în care infrastructura
industrială şi socială este slăbită, iar rata şomajului este mare. Crearea oficiilor teritoriale
contribuie în mod semnificativ la impactul pe care îl are MIMMCTPL în acordarea de sprijin,
prin dezvoltarea unor legături strânse şi valoroase cu IMM-urile localizate în regiuni
îndepărtate de Bucureşti.
După înfiinţarea oficiilor teritoriale, MIMMCTPL se concentrează, în primul rând, pe

distribuirea şi administrarea fondurilor, delegând autoritatea pentru îndeplinirea celorlalte
funcţii şi roluri ale sale în acordarea de sprijin dezvoltării sectorului IMM-urilor. S-a acordat o
atenţie semnificativă pregătirii începerii administrării fondurilor structurale UE, ceea ce a dus
la o reorganizare în cadrul MIMMCTPL şi la separarea celor care administrează fonduri
naţionale de cei care administrează fonduri structurale.
Aşa cum s-a menţionat anterior, una din funcţiile importante ale MIMMCTPL constă în
administrarea anuală a fondurilor (naţionale, PHARE, structurale, etc.) şi dezvoltarea unor
alte mijloace de sprijinire a IMM-urilor, prin colaborare cu alte instituţii şi organisme. Rolul
oficiilor teritoriale include comunicare pe plan local (mai ales în ceea ce priveşte fondurile de
la centru), furnizarea de informaţii, pregătire profesională şi dezvoltarea programelor locale.
65
La finele anului 2007, erau înfiinţate următoarele oficii teritoriale, primele patru fiind
deschise în 2005 (Craiova, Iaşi, Timişoara şi Galaţi):
 OTIMMC BRAŞOV (Argeş, Braşov, Ilfov, Prahova);
 OTIMMC BUCUREŞTI (mun. Bucureşti);
 OTIMMC CLUJ (Alba, Cluj, Sălaj);
 OTIMMC CONSTANŢA (Călăraşi, Constanţa, Ialomiţa, Tulcea);
 OTIMMC CRAIOVA (Dolj, Gorj, Mehedinţi, Olt, Vâlcea);
 OTIMMC GALAŢI (Galaţi, Vrancea, Buzău, Brăila);
 OTIMMC IAŞI (Bacău, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Suceava, Vaslui);
 OTIMMC TÂRGU MUREŞ (Bistriţa Năsăud, Covasna, Harghita, Mureş, Sibiu);
 OTIMMC TÂRGOVIŞTE (Dâmboviţa, Giurgiu, Teleorman);
 OTIMMC TIMIŞOARA (Arad, Caraş - Severin, Hunedoara, Timiş);
 OTIMMC SATU MARE (Bihor, Maramureş, Satu Mare);
În acelaşi timp, au fost demarate acţiunile necesare în vederea deschiderii OTIMMC Bacău şi,
prin aceasta, a reorganizării administrative a ariei de responsabilitate a oficiilor teritoriale
existente.
Numărul de locuri de muncă per oficiu este 15, inclusiv directorul executiv (în conformitate
cu Ordinul Ministrului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii liberale
nr. 20 din 1 iunie 2007).
OTIMMC-urile îşi vor îndeplini atribuţiile în acordarea de sprijin IMM-urilor în aria lor de
competenţă, prin acţiuni cum ar fi implementarea (respectiv în cinci judeţe) a programelor
MIMMCTPL, prin înfiinţarea, administrarea şi permanenta actualizare a bazei de date
regionale pentru IMM-uri, prin facilitarea accesului IMM-urilor la servicii electronice cum ar fi
„e-governance” şi „e-business”, prin stimularea cadrului local de afaceri şi prin pregătirea
IMM-urilor pentru confruntarea cu cadrul competitiv european.
2.3.2. Extinderea şi diversificarea activităţii FNGCIMM

Scurt istoric: Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii
(FNGCIMM)a fost înfiinţat în decembrie 2001 prin H.G. nr. 1211/2001 în scopul susţinerii
activităţilor întreprinzătorilor (IMM-uri, societăţi cooperatiste şi persoane fizice autorizate).
Actul constitutiv al FNGCIMM a beneficiat de mai multe modificări, aşa cum rezultă din HG
1211/2001 republicată. Capitalizarea Fondului Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-
uri (FNCGIMM), ca instrument de facilitare a accesului la finanţare a IMM-urilor, a fost
asigurată până în anul 2007 prin intermediul ANIMMC/MIMMCTPL.
FNGCIMM este înfiinţată ca societate pe acţiuni, având drept unic acţionar statul român,
reprezentat prin MIMMCTPL. FNGCIMM este un instrument al Guvernului României pentru
66
implementarea politicilor sale de sprijinire a dezvoltării acestui sector ce constituie o
prioritate a politicii economice şi sociale a Guvernului României.
Înfiinţarea FNGCIMM a fost motivată de importanţa sectorului IMM-urilor în ansamblul

economiei naţionale şi de potenţialul lui de a participa la crearea produsului intern brut, la
dezvoltarea exporturilor, precum şi la crearea de noi locuri de muncă.
Obiectivele strategice ale FNGCIMM sunt următoarele:
 Îmbunătăţirea accesului la finanţare al întreprinderilor mici şi mijlocii care au

proiecte de afaceri viabile, dar care nu deţin suficiente garanţii materiale sau resurse
financiare;
 Creşterea volumului de investiţii realizate de întreprinderile mici şi mijlocii;
 Nu în ultimul rând, susţinerea politicii economice şi sociale a Guvernului şi a politicii
acestuia în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii.
În acest context, şi în anul 2007 a fost dezvoltată reţeaua teritorială a FNGCIMM, astfel încât
s-a ajuns la un număr de 12 reprezentanţe în teritoriu şi sunt încheiate convenţii de garantare
cu 20 de bănci. Concomitent, a continuat dezvoltarea celor 3 noi fonduri locale înfiinţate în
2006 la Craiova, Sf. Gheorghe şi Focşani.
Totodată, au fost dezvoltate noi produse de garantare: convenţia de garantări specifice în

vederea derulării programului SAPARD şi Start, convenţia de garantare plafon valoric,
convenţia de finanţare – garantare.
În consecinţă, activitatea FNGCIMM constă în facilitarea accesului la finanţări prin acordarea

de garanţii pentru instrumentele de finanţare contractate de la bănci comerciale sau din
alte surse şi prin acordarea de finanţări directe.
Finanţările FNGCIMM sunt focalizate pe cerinţele specifice ale unor categorii de IMM-uri,
creatoare de produse/servicii cu potenţial de valoare adăugată mare şi de locuri de muncă cu
productivitate crescută şi urmăresc creşterea volumului de investiţii realizate de
întreprinderile mici şi mijlocii.
Având în vedere cele de mai sus, obiectivele specifice în anul 2007 au fost îndreptate către:
 Dezvoltarea exporturilor prin creşterea ponderii exporturilor româneşti de produse
industriale în comerţul mondial prin identificarea pieţelor nişă pentru acestea, mai
ales pentru acele produse care au o valoare adăugată mai mare;
 Extinderea permanentă şi susţinută a pieţei tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor,
factor important care contribuie la dezvoltarea infrastructurii informaţionale şi la
creşterea competitivităţii economiei conform Agendei Lisabona a UE;
67
 Dezvoltarea unei infrastructuri de afaceri adecvate prin instrumente specifice soft şi
hard, armonizate cu nevoile IMM, beneficiind astfel de avantajele competitive ale
managementului corporativ profesionist;
 Creşterea competitivităţii turismului românesc prin promovarea potenţialului turistic
diversificat, potrivit dinamicii cerinţelor turiştilor români şi străini;
 Implementarea standardelor europene şi instituirea unui sistem de evaluare a
conformităţii produselor care să permită accesul pe piaţa internă a Uniunii;
 Creşterea contribuţiei domeniului cercetării ştiinţifice, modernizării tehnologice şi
inovării la oferta de produse şi servicii cu valoare adăugată mare;
 Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului la standardele europene;
 Diversificarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;
Pentru dezvoltarea competitivă a sectorului IMM-urilor se susţin investiţiile productive

(utilaje şi tehnologii noi) care să permită adaptarea produselor şi serviciilor oferite la evoluţia
rapidă a cerinţelor pieţei interne europene.
În anul 2007, FNGCIMM a contribuit la finanţarea înfiinţării şi dezvoltării sectorului IMM-urilor

venind în completarea finanţărilor acestora, prin produse de garantare şi finanţare. Astfel,
FNGCIMM garantează creditele acordate de băncile comerciale în limita a maxim 75% şi poate
susţine proiectele de afaceri ale IMM-urilor şi prin finanţări directe, cofinanţări şi finanţări
speciale.
Având în vedere extinderea teritorială şi de capitalizarea în anul 2007, FNGCIMM a obţinut

următoarele rezultate:
 Valoarea garanţiilor acordate de FNGCIMM în anul 2007 a fost de 1.308.454.703,52 lei,

din care Centrala FNGCIMM S.A. a acordat garanţii în valoare de 1.241.908.048,34 lei
(reprezentând 94,6% din total). Creşterea 2007/2006 a valorii garanţiilor acordate de
către Centrala FNGCIMM a fost de 35%.
 Numărul total de garanţii acordate de FNGCIMM în anul 2007 a fost de 4.538, din care
4.129 au fost acordate de Centrala FNGCIMM S.A. (reprezentând 90,10% din total)
Creşterea 2007/2006 a numărului garanţiilor acordate de către Centrala FNGCIMM
S.A. a fost de 32,90%.
 Valoarea creditelor garantate de FNGCIMM în anul 2007 a fost de 2.640.648.985,96
lei, din care Centrala FNGCIMM S.A. a acordat garanţii pentru credite în valoare de
89,6 % din total. Creşterea 2007/2006 a valorii creditelor garantate de către Centrala
FNGCIMM S.A. a fost de 32,70%.
De asemenea, în anul 2007, FNGCIMM a lansat noi produse de garantare şi finanţare,

prezentate mai jos în mod succint, astfel:
68
a) Categoria: produse de garantare
a.1. Convenţia cadru de garantare pentru garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate.
a.2. produs de garantare – garanţii acordate beneficiarilor de finanţări din fonduri europene.
a.3. produs de garantare pentru susţinerea implementării Programului naţional multianual pe
perioada 2007 - 2009 de susţinere a investiţiilor realizate de către întreprinderi nou-înfiinţate
şi microîntreprinderi, precum şi a investiţiilor de modernizare/retehnologizare a
întreprinderilor mici şi mijlocii.
b) Categoria: produse de finanţare

Cele două produse au fost create pentru garantarea creditelor contractate de IMM-uri în
vederea implementării proiectelor finanţate din fonduri structurale.
b.1 FIN INVEST - garantarea creditelor pentru proiecte de investiţii
b.2. FIN CONSULT - garantarea creditelor pentru achiziţia serviciilor de consultanţă
Fondurilor de garantare locale a creditelor nou înfiinţate în 2007 se prezintă cu următoarele

realizări:
- FGL Focşani
1. Valoarea garanţiilor acordate: 42.467.151 lei
2. Numărul garanţiilor acordate: 211
3. Valoarea creditelor garantate: 119.657.889 lei
- FGL Craiova
1. Valoarea garanţiilor acordate: 2.411.784,34 lei
3. Valoarea creditelor garantate: 76.867.624,25 lei
- FGL Sf. Gheorghe
1. Valoarea garanţiilor acordate: 21.667.719,84
3. Valoarea creditelor garantate: 53.154.697,94 lei
2.3.3 Extinderea pe o nouă treaptă a Fundaţiei Post Privatizare

Fundaţia Post Privatizare (FPP) este o instituţie administrată în comun de Comisia Europeană
şi Guvernul României, constituită ca persoană juridică română, apolitică şi non-profit, având
drept scop susţinerea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) cu capital majoritar privat din
România, în vederea sprijinirii şi dezvoltării sectorului privat.
Fundaţia Post Privatizare a fost înfiinţată la 6 iunie 1996, în concordanţă cu Memorandumul

de Înţelegere semnat la 6 iulie 1995 între Guvernul României, Comisia Europeană (Comisia
Comunităţii Europene la acea vreme) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
69
(BERD). Memorandumul stipulează principiile de guvernare ale unui fond de 40 de milioane de
Euro (extins, ulterior, la 44 de milioane de Euro, prin contribuţia managerului fondului, GED
Capital Development), denumit Fondul Român Post Privatizare, care are drept obiectiv
realizarea de investiţii de capital în IMM-uri şi asigurarea asistenţei tehnice necesare
acestora. FPP este condusă de un Consiliu de Administraţie, alcătuit din doi membri: un
reprezentant al Comisiei Europene şi un reprezentant al instituţiei guvernamentale care
reprezintă participarea statului la constituirea fundaţiei (în prezent MIMMCTPL).
Până în prezent, Fundaţia Post Privatizare a realizat investiţii de capital în următoarele

companii: ISAF, Regisco, Continental, ISAF Prestar, Adesgo, IRIDE, Remayer, PcNet, Venoma
(Sicomed), VitalGaz, Advantage Software Factory şi Arctic.
Din luna februarie 2008, Fundaţia Post Privatizare a fost mandatată să gestioneze e-portalul
pentru IMM-uri www.esimplu.ro, portal ce se doreşte a fi un spaţiu virtual unic pentru IMM-
urile din România, oferind cea mai vastă colecţie de resurse on-line pentru acestea. Portalul
face parte din Programul PHARE Naţional 2005, Componenta Coeziune Economică şi Socială
PHARE/2005/017-553.04.01.03.01, „Asistenţă tehnică pentru sprijinirea IMM-urilor româneşti,
prin dezvoltarea e-portalului dedicat şi prin pregătirea firmelor de consultanţă în afaceri".
70
În 2007, din perspectivă demografică, sectorul IMM-urilor arăta astfel:

 Numărul de IMM-uri active a continuat să crească în anul 2007, contrazicând scenariile
pesimiste referitoare la sustenabilitatea şi viitorul acestora odată cu aderarea ţării la UE.
Astfel, numărul lor a ajuns la 487.628, ceea ce reprezintă o creştere de 18,2 % faţă de anul
2000;
 Anul 2007 nu aduce modificări substanţiale de structură pe categorii de mărime: cu 88,4%,
microîntreprinderile rămân preponderente. Cu toate acestea, începând din anul 2000,
greutate specifică a acestora se înscrie pe o tendinţă continuă de scădere în favoarea celor
mici şi de talie mijlocie;
 Numărul IMM-urilor active în construcţii a crescut de aproape 4 ori (45.896 faţă de 11.808 în
2000) marcând o evoluţie semnificativă, deloc surprinzătoare, ci dimpotrivă un răspuns
aşteptat al iniţiativei private faţă de conjunctura creşterii economice şi dezvoltării de
ansamblu a ţării, pe fondul unei tradiţii şi specializări a forţei de muncă în construcţii
edilitare şi industriale. Creşterea a fost mai accentuată în ultimii trei ani. Evoluţia s-a soldat
cu o pondere care a crescut de la 2,8% în 2000 pentru a atinge 9,4% în 2007.
 În schimb, pe fondul mişcărilor de dinamică, IMM-urile din sectorul serviciilor marchează o
încetinire a creşterii sub aspect demografic, respectiv de la 83,6% în anul 2000 la 75,5% în
2007; cu toate acestea, prin ponderea încă absolut majoritară a IMM-urilor în servicii,
sectorul IMM-urilor din România dobândeşte caracterul unei economii bazate pe servicii, ca în
multe alte state membre ale UE;
 IMM–urile din agricultură îşi menţin o pondere mică, dar relativ constantă în intervalul
analizat (2,4%-2,9%);
 IMM-urile din industrie raportează o creştere mică a ponderii, de la 11,1 % în 2000 la 12,2% în
2007, evoluţie care a fost caracterizată de oscilaţii anuale;
 Întreprinderile active din industrie sunt de dimensiuni medii mai mari comparativ cu alte
sectoare. Aproape jumătate (44,2%) dintre întreprinderile mijlocii desfăşoară activităţi
industriale, în timp ce numai o zecime (9,8%) dintre microîntreprinderi lucrează în acest
domeniu;
 Serviciile, şi cu deosebire comerţul, sunt, în genere, domeniile de preferinţă ale
microîntreprinderilor (78,6%);
 Structura firmelor din clasa mijlocie diferă de cea a întregii categorii şi restului claselor de
mărime (micro şi mici);
 IMM din comerţ scad continuu în totalul Serviciilor, de la ¾ la ½.
 cel mai alert evoluează IMM-urile din transport şi comunicaţii, urmate apropiat de cele din
categoria, generic intitulată, alte serviciu;
 IMM-urile active în sectorul turism au o dinamică ascendentă, dar fracturată la mijlocul
intervalului, după care se reînscrie pe o tendinţă de creştere moderată;
 Densitate medie a continuat să crească la aproape 23 de IMM-uri la 1.000 de locuitori, dar se
menţine sub nivelul mediu înregistrat în alte ţări membre ale UE (70 în Cehia, Ungaria, Italia,
Grecia, Suedia);
71
 Ecartul dintre regiuni se micşorează, cu toate acestea, încă se menţin diferenţe
semnificative; densitatea cea mai ridicată s-a înregistrat în regiunea Bucureşti-Ilfov (49,9 de
IMM-uri la 1.000 de locuitori);
 Pentru prima dată, rata de creştere faţă de 2006 a IMM-urilor la 1000 de locuitori în
regiunea Nord Vest (6,7%) a devansat-o pe cea din Bucureşti-Ilfov (4,8%).
 IMM-urile din industria prelucrărilor mecanice conferă caracteristica de bază a specializării
tuturor regiunilor;
 IMM din industria alimentară scad în număr absolut cu 655 unităţi, comparativ cu situaţia din
2006. Fenomenul de pierdere a numărului de unităţi active nu a intervenit odată cu obţinerea
statutului de ţară membră UE şi deschiderea pieţei interne unice, ci s-a declanşat şi datează
din 2004, interval în care s-a înregistrat o pierdere de firme active de 1293. Acest lucru poate
fi corelat cu criza aviară şi cu înăsprirea standardelor de calitate şi de operare şi a barierelor
la intrare în acest tip de afaceri;
 Industria textilă pierde 208 de unităţi active, pe fondul mai multor factori, dintre care
pierderea avantajelor competitive ale costului ieftin al forţei de muncă şi se confruntă cu
diminuarea oportunităţilor de operare în sistem de procesare activă ( cunoscut anterior sub
denumirea de lohn);
 Alături de cele din industria alimentară, IMM-urile din industria textilă s-au confruntat cu o
conjunctură mai puţin favorabilă dezvoltării lor din punct de vedere al creşterii numărului de
operatori noi;
 Se remarcă o specializare industrială a sectorului IMM-urilor în regiunile Centru, Nord Vest şi
Nord Est;
 IMM-urile din industria alimentară predomină şi conferă profilul regiunilor sudice cu
potenţial agricol;
 IMM active în industria lemnului şi produselor din lemn îşi remarcă prezenţa prin ponderi
superioare în regiunile Centru şi Nord-Est, regiuni cu potenţial forestier ridicat, dar şi
tradiţie locală;
 IMM active în Comerţ reprezintă cea mai importantă componentă din totalul activităţilor
economice din Sud-Vest, Sud-Muntenia, Sud-Est şi Nord-Est;
 Regiunile mai avansate din punct de vedere al PIB pe locuitor din Nord-vest şi, mai ales,
Bucureşti-Ilfov deţin cu până la 20 puncte procentuale mai puţine IMM-uri în comerţ decât
celelalte;
 Regiunile industrializate din, Nord-Vest, Vest şi Bucureşti-Ilfov deţin o cotă mai ridicată la
sub-categoria „alte servicii” care, de regulă, includ servicii financiare, de asigurări,
imobiliare, intermedieri de comerţ exterior şi servicii cu valoare adăugată mare legate de
sprijinirea dezvoltării afacerilor (consultanţă, training, publicitate şi PR, etc.).
▪ Prezenţa IMM-urilor active în furnizarea de servicii de transport în regiuni mai avansate din
punct de vedere al dezvoltării industriale indică o corelaţie strânsă între prezenţa industriei
şi prezenţa serviciilor de transport şi expediţie, distribuţie, precum şi o relaţie directă cu
prezenţa firmelor cu activitate de comerţ exterior.
72
Capitolul 3. Performanţele sectorului IMM-
urilor
3.1. Performanţele economice şi financiare ale IMM-urilor în

anul 2007
3.1.1. Evoluţia cifrei de afaceri a sectorului IMM-urilor din România pe
categorii de mărime şi sectoare de activitate în anul 2007 faţă de anul
2006
3.1.1.1 Analiza performanţelor economice ale sectorului IMM-urilor pe categorii de

mărime a întreprinderilor
Datele de bilanţ pentru 2007 indică o cifră de afaceri totală a sectorului IMM-urilor de
139.132 milioane Euro preţuri curente, din care 40.031 de milioane Euro realizate de
microîntreprinderi, 48.142 de milioane Euro pentru întreprinderi mici şi 50.959 de milioane
Euro pentru întreprinderi mijlocii. O comparaţie relevantă a contribuţiei fiecărei categorii de
întreprinderi la cifra de afaceri a sectorului IMM-urilor, în funcţie de mărimea firmei, este
prezentată în graficul 3.1.a
Grafic 3.1.a. Structura cifrei de afaceri a IMM-urilor, pe categorii de mărime în anul 2007
(%)
Sursa: prelucrări şi calcule proprii în baza datelor de bilanţ de la MEF şi INS
După cum se poate observa din graficul de mai sus, în structura pe categorii de mărime,
ponderea cea mai însemnată la realizarea cifrei de afaceri a sectorului IMM-urilor este
73
deţinută de întreprinderile mijlocii, respectiv 36%. Această observaţie trebuie completată cu
remarca referitoare la faptul că distribuţia se menţine din anul anterior, doar cu o uşoară
creştere (sub un punct procentual, respectiv 0,7%) pentru categoria de firme mijlocii.
Cifra medie de afaceri pe o întreprindere s-a ridicat la 285 mii Euro, din care 93 mii Euro
pentru micro, 1.024 mii Euro cifra de afaceri medie la cele mici şi 5.321 mii Euro, în situaţia
celor mijlocii.
Pentru a obţine o imagine de ansamblu cu privire la modul în care a participat fiecare dintre
cele trei categorii de IMM-uri la obţinerea performanţele totale ale sectorului, nu este
suficient să se fotografieze doar contribuţia la un moment dat, ci se impune analizarea
participării în dinamică, respectiv de-a lungul ultimilor doi ani, înaintea şi după aderare.
În baza datelor din graficul de mai jos, cifra de afaceri a continuat să crească la un nivel mai
ridicat decât numărul firmelor, la toate categoriile de mărime. În schimb, creşterea cea mai
semnificativă faţă de anul anterior s-a înregistrat la categoria de firme mijlocii.
Grafic 3.1.b Evoluţia cifrei de afaceri a IMM-urilor la fiecare categorie de mărime, în anii
2005-2007 (milioane lei).
Sursa: prelucrări şi calcule proprii în baza datelor primare de bilanţ de la MEF şi INS
Principala caracteristică constă în faptul că IMM-urile active în servicii contribuie majoritar

(67,4%) la formarea cifrei de afaceri a întregului sector IMM, greutate specifică obţinută pe o
tendinţă de scădere comparativ cu anul anterior.
74
3.1.1.2 Analiza performanţelor economice ale sectorului IMM-urilor pe sectoare principale
de activitate
În ceea ce priveşte cifra medie de afaceri pe o întreprindere în anul 2007, în funcţie de
sectorul principal de activitate, s-a ridicat la 212 mii Euro pentru cele din agricultură, 467 mii
Euro pentru cele din industrie şi energie, 314 mii Euro la cele active în construcţii şi 254 mii
Euro la cele din servicii.
Grafic 3.1.c Distribuţia cifrei de afaceri în sectorul IMM-urilor în funcţie de sectoarele

economice de activitate, în anul 2007 (%)
Sursa: prelucrări şi calcule proprii în baza datelor primare de bilanţ de la MEF şi

INS
Informaţiile cuprinzătoare sunt redate sintetic prin intermediul graficului 3.1.c, care prezintă
structura cifrei de afaceri pe sectoare principale de activitate în anul 2007. Participarea IMM-
urilor din diferite sectoare se distribuie astfel:
 IMM-urile din servicii au realizat 64,7% dar în scădere comparativ cu ponderea pe
care o aveau în anul 2006 de 69,2%;
 IMM-urile active în sectorul industrial au contribuit cu 20,1% la formarea cifrei de
afaceri în anul 2007, rămânând la acelaşi nivel cu anul anterior. Dintre industriile
prelucrătoare, se evidenţiază industria alimentară cu 18,5% - cea mai mare
contribuţie la obţinerea cifrei de afaceri a sectorului IMM-urilor industrial -
urmată de ramura prelucrării metalelor de bază, care a participat cu 14,0%, şi
alte industrii prelucrătoare care au cumulat 12,6%.
 IMM-urile din construcţii au obţinut o greutate specifică care s-a ridicat la 10,4%
indicând o creştere a greutăţii specifice de la 8,7%, cât reprezenta în anul
anterior;
75
 Contribuţia IMM-urilor active în sectorul agricultură, silvicultură şi piscicultură se
situează la nivelul cel mai mic 2,1 %, dar în uşoară creştere faţă de anul 2006,
când înregistra 1,9% din totalul cifrei de afaceri obţinută de sectorul IMM-urilor.
Grafic 3.1.d. Cifra de afaceri a IMM-urilor pe principalele sectoare economice, în anii

2006 şi 2007 (milioane lei).
Sursa: prelucrări şi calcule proprii în baza datelor de MEF şi INS
Sectorul IMM-urilor active în servicii înregistrează cea mai ridicată cifră de afaceri, atât în
2006, cât şi în 2007, urmate de firmele din industrie. IMM-urile din construcţii se situează
pe locul trei. În situaţia în care se coroborează cu informaţia furnizată de reprezentarea
grafică de la 3.1.c, se observă că sectorul IMM-urilor din construcţii este singurul care a avut
o creştere semnificativă a greutăţii sale specifice (19,5% ) în 2007 comparativ cu 2006. Acest
spor al cifrei de afaceri poate fi pus în corelaţie directă pozitivă cu doi factori majori de
influenţă, şi anume: creşterea numărului de IMM-uri active în acest sector, cu un indice de
132% faţă de anul 2006, aşa cum se arăta în capitolul 2.1. şi a performanţelor economice care
vor fi analizate în cele ce urmează, respectiv productivitate pe un angajat. În ceea ce
priveşte schimbările de structură a cifrei de afaceri pe sectoare economice de activitate, în
favoarea măririi greutăţii specifice a IMM-urilor active în construcţii, are legătură atât cu
evoluţiile favorabile ale factorilor de influenţă menţionaţi anterior, cât şi cu dinamica mai
puţin alertă a sectorului IMM-urilor din servicii în ultimul an.
Totuşi, reţinând faptul că IMM-urile din sfera serviciilor deţineau încă ponderea majoritară
(67,4%) la obţinerea performanţelor economice ale sectorului IMM-urilor prin prisma
indicatorului cifră de afaceri în 2007, se justifică aprofundarea analizei la nivel de sub-
76
sectoare de servicii. Analiza de detaliu pe sub-sectoare este menită să conducă la obţinerea
de informaţie suplimentară cu privire la modul particular în care au contribuit IMM-urile din
comerţ, turism, transporturi şi alte servicii la formarea cifrei de afaceri. În acest sens,
graficul 3.1.e se axează pe cele patru sub-sectoare din sfera serviciilor.
Grafic 3.1.e. Structura comparativă a cifrei de afaceri în sectorul Servicii pe categorii de

servicii, pentru anul 2007
74% din cifra de afaceri a IMM-urilor active în sfera serviciilor provine de la cele care-şi
desfăşoară activitatea în comerţ şi aceasta pe fondul descreşterii numărului de IMM-uri
active în comerţ în ultimii ani.
Datele prezentate în graficul 3.1.e, coroborate cu caracteristicile şi tendinţele extrase pe
parcursul prezentei analize, contribuie la obţinerea unor informaţii suplimentare de natură
calitativă:
 deşi numărul de IMM-uri active în comerţ scade semnificativ în ultimii ani,
caracteristică identificată şi explicată în cuprinsul capitolului 2.1, totuşi cifra de
afaceri înregistrată în sectorul servicii provine în proporţie mare, de 74,0%, tot de la
IMM-urile active în comerţ, pondere care se menţine din anul 2006.
 IMM-urile din alte servicii înregistrează o scădere a ponderii, care ajunge la 14,9%
faţă de 15,3% în anul anterior;
 IMM-urile care au ca obiect principal de activitate transporturi şi comunicaţii au
contribuit cu 8,9% pe o tendinţă de uşoară creştere a greutăţii specifice faţă de anul
2006;
 IMM-urile din turism îşi menţin ponderea la acelaşi nivel, destul de scăzut, de doar
2,2%, indicând un potenţial de creştere încă insuficient susţinut şi valorificat.
77
Analiza performanţelor economice ale sub-sectorului Comerţ pe categorii
de mărime a întreprinderilor
Prin intermediul tabelelor de mai jos se obţine o privire de detaliu asupra modului în care au
evoluat principalii indicatori, respectiv cifra de afaceri şi valoarea adăugată în sub-sectorul
comerţ în 2007 faţă de 2006, atât pe forme de comerţ, cât şi categorii de mărime a
întreprinderilor.
Tabel 3.1.a Rata de creştere 2007-2006 a cifrei de afaceri în IMM-urile private active în
sub-sectorul Comerţ
-%-
Forme de comerţ Micro Mici Mijlocii Mari
Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul,
întreţinerea şi repararea autovehiculelor 39,1 53,8 59,2 42,3
şi a motocicletelor
Comerţ cu ridicata şi servicii de
33,9 22,1 27,8 25,8
intermediere în comerţul cu ridicata
Comerţ cu amănuntul (cu excepţia
comerţului cu autovehicule şi 25,6 17,5 17,5 58,9
motociclete)
Total comerţ 31,5 25,2 33,6 37,9
Tabel 3.1.b. Contribuţia la creşterea cifrei de afaceri (2007) în sub-sectorul Comerţ

-%-
Forme de comerţ Micro Mici Mijlocii Mari
întreţinerea şi repararea autovehiculelor 11,3 16,1 27,5 22,1
şi a motocicletelor
Comerţ cu ridicata şi servicii de
55,5 62,5 60,9 47,9
intermediere în comerţul cu ridicata
comerţului cu autovehicule şi 33,2 21,4 11,6 30,1
motociclete)
Total comerţ 100,0 100,0 100,0 100,0
Dacă, pe baza tabelelor 3.1.a şi 3.1.b, focalizăm analiza numai pe sectorul IMM-urilor, se
poate observa că:
 IMM-urile care activează în „Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi
repararea autovehiculelor şi a motocicletelor” au înregistrat cea mai ridicată creştere
în 2007 faţă de 2006;
 În schimb, dacă se iau în consideraţie toate categoriile, respectiv şi întreprinderile
mari, cea mai mare creştere s-a înregistrat în cazul acestora la forma de comerţ cu
amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete);
 Luând în analiză categoria de mărime în cadrul sectorului IMM-urilor, cea mai mare
creştere s-a realizat tot de către firmele mijlocii;
78
 Comerţul cu ridicata şi servicii de intermediere în comerţul cu ridicata este sub-
sectorul care a contribuit în cea mai mare măsura la creşterea cifrei de afaceri a
sectorului IMM-urilor, cu mai mult de 50%.
Tabel 3.1.c Rata de creştere a valorii adăugate în IMM-urile private active din sub-sectorul
Comerţ
-%-
Forme de comerţ Categoria de mărime a întreprinderilor

întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a 21,1 50,7 62,6 45,2
motocicletelor
Comerţ cu ridicata şi servicii de intermediere
28,4 38,7 48,6 53,4
în comerţul cu ridicata
Comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului
29,1 32,5 26,8 130,1
cu autovehicule şi motociclete)
Total comerţ 27,9 38,9 48,9 72,2
Tabel 3.1.d Contribuţia la crearea valorii adăugate în sub-sectorul Comerţ, pe forme şi

categorii de mărime a întreprinderilor, în anul 2007
-%-
Forme de comerţ Categoria de mărime a întreprinderilor

întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi a 7,6 19,6 32,8 13,6
motocicletelor
Comerţ cu ridicata şi servicii de intermediere
50,6 58,6 58,8 38,0
în comerţul cu ridicata
Comerţ cu amănuntul (cu excepţia comerţului
41,8 21,8 8,4 48,4
cu autovehicule şi motociclete)
Total comerţ 100,0 100,0 100,0 100,0
Datele cuprinse în tabelele 3.1.c şi 3.1.d conduc la obţinerea următoarelor informaţii:

 „Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul, întreţinerea şi repararea autovehiculelor şi
a motocicletelor” este forma de comerţ cu cea mai mare creştere la valoarea
adăugată în 2007 în sectorul IMM-urilor;
 Firmele mijlocii înregistrează cea mai mare creştere la valoarea adăugată din
cadrul sectorului IMM-urilor, cu aproape 50%;
 Cea mai semnificativă contribuţie la crearea valorii adăugate provine, conform
datelor din tabelul de mai sus, de la firmele care desfăşoară Comerţ cu ridicata
79
şi servicii de intermediere în comerţul cu ridicata, şi este în concordanţă cu
caracteristica înregistrată şi în cazul contribuţiei la cifra de afaceri a sectorului
comerţ.
Analiza performanţelor economice ale sub-sectorului „alte servicii” (CAEN

74) pe categorii de mărime a întreprinderilor
Sectorul „alte servicii” deţinea, la nivelul anului 2007, 14,9% din totalul cifrei de afaceri.
Datele din tabelele următoare facilitează o privire mult mai detaliată asupra modului în care
a evoluat acest indicator la întreprinderile ocupate cu diferitele tipuri de servicii din
categoria CAEN 74, precum şi gradul în care au contribuit la obţinerea performanţelor acestui
sub-sector de activitate economică.
Tabel 3.1.e Rata de creştere a cifrei de afaceri a IMM-urilor din sub-sectorul „alte
servicii”, Cod CAEN 74
-%-
Total
Forme de comerţ Micro Mici Mijlocii Mari Total
IMM
Activităţi juridice, de contabilitate
şi revizie contabilă, consultanţă în
31,5 59,1 14,7 82,4 36,6 34,6
domeniul fiscal; activităţi de studii
de piaţă (741)
Activităţi de arhitectură, inginerie
şi servicii de consultanţă tehnică 55,8 53,0 28,1 31,4 45,0 47,7
legate de acestea (742)
Activităţi de testări şi analize
34,6 48,7 6,5 -10,3 33,0 34,7
tehnice (743)
Publicitate (744) 52,8 37,1 16,7 8,6 37,3 37,6
Selecţia şi plasarea forţei de muncă
46,1 35,3 93,5 43,9 48,9 52,2
(745)
Activităţi de investigaţie şi protecţie
71,6 39,6 45,9 39,6 42,8 47,1
a bunurilor şi persoanelor(746)
Activităţi de întreţinere şi curăţare
26,4 46,3 31,8 75,0 38,3 33,9
a clădirilor (747)
Alte activităţi de servicii prestate în
30,1 41,1 30,0 25,5 33,6 34,2
principal întreprinderilor (748)
Total alte servicii (74) 40,1 45,7 24,8 40,4 38,9 38,8
Datele tabelului 3.1.e arată că IMM-urile care desfăşoară activităţi de servicii sub codul CAEN
74 sunt toate sub-sectoare foarte dinamice, în special cele care corespund codurilor 745, 742
şi 746.
80
Tabel 3.1.f Contribuţia la creşterea cifrei de afaceri în sub-sectorul „alte servicii” pe tipuri de
activităţi şi categorii de mărime a întreprinderilor în anul 2007
-%-
Total
Forme de comerţ Micro Mici Mijlocii Mari Total
IMM
Activităţi juridice, de contabilitate
şi revizie contabilă, consultanţă în
34,1 26,5 15,7 22,5 27,8 28,5
domeniul fiscal; activităţi de studii
de piaţă (741)
Activităţi de arhitectură, inginerie
şi servicii de consultanţă tehnică 29,8 21,9 30,0 26,8 26,7 26,6
legate de acestea (742)
Activităţi de testări şi analize
1,4 2,5 0,5 -0,1 1,5 1,7
tehnice (743)
Publicitate (744) 19,4 31,0 14,0 0,5 20,7 23,3
Selecţia şi plasarea forţei de muncă
2,0 1,1 5,4 8,7 2,8 2,1
(745)
Activităţi de investigaţie şi protecţie
1,3 1,7 18,6 32,5 7,1 3,8
a bunurilor şi persoanelor (746)
Activităţi de întreţinere şi curăţare
1,3 2,0 4,1 3,9 2,2 2,0
a clădirilor(747)
Alte activităţi de servicii prestate în
10,9 13,4 11,7 5,3 11,2 12,0
principal întreprinderilor (748)
Total alte servicii (74) 100,0 100,0 100.0 100,0 100,0 100,0
Tabelul de mai sus 3.1.f indică faptul că IMM-urile care operează sub codurile CAEN 741 şi 742
au reprezentat întreprinderile care au contribuit, în cea mai mare măsură, la creşterea cifrei
de afaceri (28,5% şi respectiv 26,6%) a sub-sectorului „alte servicii”.
Analiza performanţelor economice ale sub-sectorului Transport şi

comunicaţii pe categorii de mărime a întreprinderilor în anul 2007
Tabel 3.1.g Rata de creştere a cifrei de afaceri la IMM-urile private active în sub-sectorul
de servicii, transport şi comunicaţii 2007-2006
-%-
Total
Micro Mici Mijlocii Mari Total
Tip de activitate IMM
Transporturi terestre;
transporturi prin conducte 39,2 23,6 22,2 28,5 28,6 28,7
Transporturi pe apă 125,3 73,4 24,4 22,5 47,0 47,7
Transporturi aeriene 29,0 729,5 180,9 35,6 109,1 388,2
Activităţi anexe şi auxiliare
de transport, activităţi ale
agenţiilor de turism 24,8 25,3 20,3 2,3 20,3 23,4
Poşta şi telecomunicaţii 28,9 24,6 19,3 13,8 16,0 23,1
Total transporturi şi
comunicaţii 35,4 30,1 21,9 16,8 24,4 29,1
81
Tabel 3.1.h Contribuţia la creşterea cifrei de afaceri în IMM-urile private active în sub-
sectorul transport şi comunicaţii
-%-
Total
Micro Mici Mijlocii Mari Total
Tip de activitate IMM
Transporturi terestre;
71,7 46,9 45,7 35,7 50,5 55,8
transporturi prin conducte
Transporturi pe apă 3,2 6,8 7,5 0,2 4,2 5,6
Transporturi aeriene 0,5 15,7 3,1 6,9 7,1 7,1
Activităţi anexe şi auxiliare
de transport, activităţi ale 17,7 21,4 27,8 1,0 16,1 21,5
agenţiilor de turism
Poşta şi telecomunicaţii 6,9 9,2 16,0 56,1 22,1 10,0
Total transporturi şi
100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
comunicaţii
 La toate activităţile din sub-sectorul transporturi şi comunicaţii se observă o

creştere puternică a cifrei de afaceri în 2007, cu cel puţin 20% în cazul oricărui
tip de IMM. În mod deosebit, se evidenţiază creşterea la IMM-urile active în
transporturi aeriene, deşi, din punct de vedere al demografiei IMM-urilor,
creşterea este mai puţin importantă, deoarece, ca număr de firme, acestea sunt
nesemnificative (doar 72), ceea ce reprezintă doar 0,2%.
 Întreprinderile care activează în transporturi terestre şi transporturi prin
conducte şi pe apă înregistrează una dintre cele mai mari creşteri, în special în
cazul microîntreprinderilor;
 De asemenea, trebuie scoase în evidenţă firmele mici care activează în sfera
agenţiilor de turism, care au avut o creştere de peste 20% cifrei de afaceri şi au
contribuit în proporţii de la 17,7% la 27,8% la obţinerea cifrei de afaceri la
categoria lor de mărime.
3.1.2. Productivitatea muncii în sectorul IMM-urilor în anul 2007

Eficienţa şi rentabilitatea IMM-urilor pot fi măsurate cu ajutorul mai multor indicatori
economici, dintre care cel mai relevant este nivelul productivităţii, definit18 ca raport între
cifra de afaceri şi numărul de angajaţi sau, alternativ, ca productivitate pe angajat. De altfel,
creşterea performanţelor sectorului IMM-urilor cu privire la acest aspect al eficienţei
economice şi competitivităţii reprezintă o preocuparea constantă la nivelul Uniunii Europene,
fapt ilustrat şi de direcţiile strategice de acţiune pentru susţinerea dezvoltării sectorului
privat emergent.
18
Aceasta este una din posibilele moduri de definire a productivităţii. De reţinut că sunt şi altele,
precum: valoarea adăugată per angajat, cifra de afaceri sau valoarea adăugată raportat la costurile cu
forţa de muncă, sau la numărul de ore lucrate. În orice caz, aici se analizează productivitatea muncii şi
nu productivitatea în raport cu alte input-uri de producţie (capital, tehnologie, etc.)
82
Dar nivelul productivităţii muncii, precum şi indicele de creştere a acesteia, depind de o serie
de factori de influenţă consideraţi determinanţi, şi anume: politica preţului de vânzare a
produselor, numărul şi nivelul de calificare a personalului, precum şi nivelul tehnologic al
proceselor de producţie şi al celor organizatorice din firme. În multe cazuri, reducerea
numărului de angajaţi este un factor direct de influenţă pentru creşterea nivelului de
productivitate. Prin urmare, pot fi luate în calcul două căi de acţiune în direcţia creşterii
nivelului de productivitate, respectiv extensivă şi intensivă: extensivă prin înlocuirea şi
înnoirea factorilor de tehnologie, iar intensivă, prin restructurare şi calificare de personal.
Analizând evoluţia numărului mediu anual de angajaţi în sectorul IMM-urilor în 2007 se
constată că, per total, a crescut uşor faţă de anul anterior, dar s-au produs unele mutaţii pe
categorii de mărime şi sectoare de activitate. Totuşi, seria statistică de date avute la
dispoziţie furnizează o serie de indicii care conduc către concluzia că nivelele obţinute în
sectorul IMM-urilor pot fi rezultatul unui mix de căi de acţiune.
Astfel, pentru a obţine o imagine cât mai realistă a performanţelor sectorului IMM-urilor în
termeni de productivitate, se utilizează aceeaşi dezagregare a datelor, respectiv în funcţie de
categoria de mărime şi sectorul de activitate, apelând la indicatori sintetici de măsurare a
productivităţii muncii. Pentru ca analiza să nu fie doar o fotografiere a unui moment, ci să
exprime şi o dinamică, mai exact modul în care s-au deplasat IMM-urile româneşti către
aceste rezultate, în analiza de mai jos se reţin 2 ani premergători aderării şi anul 2007, post-
aderare.
Tabel 3.1.i. Productivitatea muncii per angajat per total sector IMM-uri şi pe clase de
mărime, în anii 2004, 2006 şi 2007
- Euro –preţuri curente
19
Cifra de afaceri pe angajat 2004 2006 2007
Micro 26.592 32.304 39.500
Mici 30.984 42.051 50.786
Mijlocii 25.894 41.685 54.136
Total sector IMM 27.823 33.406 41.183

Sursa: calcule proprii în baza datelor de bilanţ furnizate de MEF şi INS, rata medie anuală de
schimb lei/EURO 3,52 (2006); 3,34 (2007)
19
Datele privind productivitatea trebuie analizate cu prudenţă şi doar comparaţiile între întreprinderile mici şi mijlocii
sunt permise, şi aceasta deoarece în rândul microîntreprinderilor sunt multe societăţi comerciale cu răspundere limitată
şi cu asociat unic care, datorită statutului de administrator legal al respectivei entităţi juridice, figurează cu 0 (zero)
angajaţi. În societăţile care au asociat unic, acesta este şi singurul implicat în activitatea de zi cu zi, deşi nu poate
cumula, din punct de vedere juridic, şi un contract de muncă cu societatea. În practică, firmele sunt active, în sensul
definiţiei date de lege, şi depun raportările financiare periodice şi bilanţ contabil.
83
Analiza cifrei de afaceri pe un angajat pe categorii de mărime în 2007
Productivitatea medie anuală a muncii exprimată prin cifra de afaceri pe un angajat din
sectorul IMM-urilor se ridică la 41.183 Euro în preţuri curente. Având în vedere precizările de
interpretare din nota de subsol se reţine că în 2007 productivitatea se ridică la valoarea de
39.500 Euro în cazul microîntreprinderilor, 50.786 Euro pentru întreprinderi mici şi 54.136
Euro pentru firme mijlocii; media pe totalul IMM-urilor a fost de 41.183 Euro.
În structura pe categorii de mărime, cel mai mare nivel al productivităţii în România a fost
înregistrat de întreprinderile mijlocii, respectiv cu 31,4% peste media pe ansamblul sectorului
IMM-urilor. De altfel, după cum se poate observa din tabelul 3.1.i, şi productivitatea muncii,
calculată ca cifră de afaceri pe un angajat în întreprinderile de dimensiuni mici, s-a aflat
peste media per total sector, cu 23,3%. Sub media pe ansamblul sectorului s-au situat
microîntreprinderile.
Analiza cifrei de afaceri pe un angajat pe sectoare economice de activitate

Productivitatea IMM-urilor analizată pe principalele sectoare economice şi exprimată în Euro -
preţuri curente pe angajat este prezentată în tabelul 3.1.j. Datele tabelului scot în evidenţă
discrepanţe sectoriale foarte mari.
În anul 2007, productivitatea IMM-urilor din domeniul serviciilor era de 35.049 Euro/angajat,
în industrie de 26.995 Euro pe angajat, de 26.995 Euro în construcţii şi de 24.448 de
Euro/angajat în agricultură.
Tabel 3.1.j. Productivitatea muncii pe principalele sectoare economice de activitate

-Euro – în preţuri curente
Cifra de afaceri pe angajat 2004 2006 2007
Agricultură, silvicultură, pescuit 18.445 24.657 33.465
Industrie şi energie 17.303 26.902 32.000
Construcţii 18.964 27.225 32.581
Servicii 36.863 35.348 44.232
41.183
Total sector IMM 27.823 33.406
schimb lei/EURO 3,52 (2006); 3.34(2007)
Merită remarcată şi constatarea că productivitatea muncii IMM-urilor din sectorul construcţii

se menţine uşor peste performanţa din industrie în toţi anii respectivi. De altfel, în industrie
s-a înregistrat cel mai mic nivel al productivităţii în anul 2007.
Aşa cum se poate observa în tabelul de mai sus, toate sectoarele au înregistrat creşteri ale
indicatorului de productivitate exprimat prin cifra de afaceri per angajat. În schimb, în
84
ultimul an, cea mai importantă dinamică a fost marcată de IMM-urile din agricultură, care au
înregistrat o creştere cu 35,7% mai mult decât în anul 2006, urmate de IMM-urile din servicii,
unde creşterile de productivitate s-au cifrat la 25,1% De altfel, după cum se sublinia şi mai
sus, tendinţa pozitivă este valabilă şi pentru construcţii (19,2%) şi industrie, cu 18,9% mai
mult decât în 2006, conducând la menţinerea liniei de creştere pe ansamblul IMM-urilor.
IMM-urile din servicii sunt singurele care se află peste media sectorului IMM-urilor şi cu cea
mai ridicată productivitate (44.232 Euro pe angajat), aproximativ 7,5% peste media anuală pe
ansamblul sectorului IMM-urilor. IMM-urile din celelalte trei sectoare economice prezintă
valori medii anuale mult mai apropiate şi sub media pe ansamblul sectorului. Însă şi aceste
date trebuie interpretate cu prudenţă şi ţinând cont de specificitatea sectorului, datorită
diversităţii de activităţi din sectorul servicii, în care comerţul are o cotă semnificativă,
precum şi preponderenţei microîntreprinderilor în acest domeniu, care afectează rezultatul
agregat.
Ca o caracteristică aparte, se pot observa diferenţele semnificative în cadrul sectorului

comerţ, în termeni de productivitate a muncii, măsurată ca „valoare adăugată ce revine la un
angajat” pe forme principale de comerţ (cu amănuntul, cu ridicata şi reparaţii, întreţinere),
precum şi pe categorii de mărime, aspect ilustrat prin graficul 3.1.f de mai jos. Valoarea
adăugată pe un angajat în comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi
motociclete) – care reprezintă un segment foarte larg - este foarte scăzută, sub medie
(respectiv mai puţin de 23.000 lei, media pentru toate categoriile).
Grafic 3.1.f. Valoarea adăugată pe un angajat, pe forme de comerţ şi categorii de mărime

a întreprinderilor, în anul 2007
70.000 RON
Comerţ cu ridicata şi cu
60.000 RON
amănuntul, întreţinerea şi
repararea autovehiculelor şi a
50.000 RON
motocicletelor
40.000 RON Comerţ cu ridicata şi servicii de
intermediere în comerţul cu
30.000 RON ridicata
20.000 RON
10.000 RON comerţului cu autovehicule şi
motociclete)
0 RON
Micro Mici Mijlocii
În cadrul sectorului „alte servicii”, diferenţele sunt şi mai remarcabile (corespunzător cu

tabelul de mai jos). Intermedierile financiare, intermedierea tranzacţiilor imobiliare,
85
închirierile de maşini şi echipament, precum şi IMM-urile care furnizează servicii în tehnologia
informaţiilor înregistrează un nivel de productivitate cu mult peste media sectorului.
Tabel 3.1.k Productivitatea muncii exprimată prin valoarea adăugată pe un angajat pe

tipuri de servicii şi categorii de mărime a IMM-urilor în anul 2007 în servicii selectate
Lei
Categoria de mărime a
Tipuri de servicii IMM-urilor
Micro Mici Mijlocii
Intermedieri financiare 25.145 77.987 15.833
Tranzacţii imobiliare 77.010 65.403 71.279
Închirierea maşinilor şi echipamentelor, fără operator şi a
32.931 70.222 43.150
bunurilor personale şi gospodăreşti
Informatică şi activităţi conexe 32.800 47.889 55.375
Alte activităţi de servicii prestate în principal
37.083 35.538 23.173
întreprinderilor
3.1.3. Costul mediu al forţei de muncă în sectorul IMM-urilor în anul 2007

Deşi cifra de afaceri pe un angajat este cea mai uzuală modalitate de exprimare a
productivităţii, totuşi, teoretic există mulţi alţi indicatori mai interesanţi pentru a ilustra
diferitele faţete ale productivităţii muncii, cum ar fi valoarea adăugată obţinută la un angajat
sau şi, mai fidel, valoarea adăugată raportată la costurile efectuate cu forţa de muncă. Din
punct de vedere strict metodologic, măsurarea productivităţii muncii prin intermediul
indicatorului cifră de afaceri pe un angajat este influenţată şi de politica de preţuri şi de
costul cu forţa de muncă.
Indicatorul „cost mediu anual cu forţa de muncă” trebuie calculat ca raport între suma
cheltuielilor salariale totale şi a contribuţiilor la asigurările sociale de stat şi numărul mediu
anual de angajaţi, ambele date de bilanţul contabil de la data de 31 decembrie 2007.
În analiza acestui indicator de eficienţă economică se foloseşte aceeaşi dezagregare, pe

categorii de mărime a întreprinderilor şi, respectiv, pe sectoare economice relevante în care
IMM-urile îşi desfăşoară activitatea.
86
Tabelul 3.1.l Costul mediu anual al forţei de muncă, pe un angajat şi pe categorii de
mărime a întreprinderilor
- Euro - preţuri curente -
Categorii de mărime a IMM-urilor 2004 2006 2007
Micro 1.287 1.698 2.405
Mici 1.964 2.869 3.844
Mijlocii 2.423 4.194 5.636
Total sector IMM 1.926 1.892 2.652
schimb lei/EURO 3,52 (2006); 3.34(2007)
Analiza tabelului de mai sus ne arată câteva lucruri interesante, şi anume:

(i) întreprinderile mijlocii au cel mai ridicat cost unitar al forţei de muncă în toţi cei
trei ani reţinuţi pentru analiză, urmate de firmele mici şi apoi de
microîntreprinderi;
(ii) în 2007, costurile pe un angajat erau, în medie, de 2.652 Euro pe total sector
IMM, 5.636 Euro la întreprinderile mijlocii, de 3.844 Euro la firmele mici şi de
2.405 de Euro la microîntreprinderi;
(iii) în 2007, costul total cu forţa de muncă a crescut în toate categoriile de mărime,
dar în mod absolut considerabil, mai mult de dublu faţă de 2004, în situaţia
firmelor mijlocii. Acest fapt este explicabil atât prin politica de salarizare, prin
eforturile de motivare şi reţinere a angajaţilor de către firmele mijlocii pe fondul
unei crize a forţei de muncă şi prin creşterea veniturilor medii salariale în primul
an al aderării, cât şi datorită menţinerii la cote ridicate a diferitelor tipuri de
contribuţii sociale de stat (CAS) aplicate la un fond total de salarii corespunzător
mai mare.
În Tabelul 3.1.m. se poate urmări evoluţia costului unitar al forţei de muncă, pe sectoare
economice principale, între anii 2004 şi 2007.
87
Tabelul 3.1.m. Costuri unitare al forţei de muncă pe angajat20, pe sectoare principale în
anii 2004 - 2007
- Euro -
Sectoare de activitate 2004 2006 2007
Agricultură, silvicultură şi pescuit 2.205 1.932 2.617
Industrie şi energie 1.926 2.196 2.969
Construcţii 2.030 1.907 2.675
Servicii 1.888 1.838 2.597
Total sector IMM 1.926 1.892 2.652
schimb lei/EURO 3,52 (2006); 3.34(2007)
Datele din tabelul de mai sus conduc către următoarele constatări:

i) Lipsesc discrepanţe majore între sectoarele de activitate. Valorile medii
înregistrate sunt destul de apropiate între ele, aspect ce denotă o anumită
omogenitate la nivelul sectoarelor de activitate;
ii) Focalizând analiza pe anul 2007, sectorul IMM-urilor industrial prezintă cel mai
mare cost unitar, respectiv 2.969 Euro pe angajat, urmat de firmele din
construcţii cu 2.675 Euro. Celelalte două sectoare înregistrează nivele valorice
ceva mai mici, respectiv agricultură 2.617 Euro şi IMM-uri din servicii cu 2.597
Euro pe un angajat;
iii) IMM-urile active în construcţii au înregistrat creşterea cea mai mare a costurilor
cu forţa de muncă cu 40,3%, în comparaţie cu celelalte. De altfel, se evidenţiază
că toate sectoarele au marcat creşteri de nivel în procente diferite la acest
indicator.
Totuşi, costul cu forţa de muncă, în special în IMM-uri, variază în funcţie de condiţiile de pe

piaţa locală de forţă de muncă, în special la capitolul salarizare, acest lucru explicând
diferenţele regionale semnificative înregistrate la acest indicator, ilustrate prin
intermediul hărţii de mai jos.
Harta 3.1.a. ilustrează costul mediu anual cu forţa de muncă şi raportul comparativ cu media
la nivel naţional (informaţie prezentată în paranteze) suportat de IMM-uri pe regiuni de
dezvoltare în anul 2007, în raport cu media la scară naţională.
20
Se face menţiunea că nu este posibilă dezagregarea pe categorii de lucrători, întrucât formularul de
bilanţ care stă la baza prelucrării acestor indicatori cere raportarea numărului mediu anual de angajaţi.
88
Harta 3.1.a. Costul mediu anual cu forţa de muncă şi indicele costului cu forţa de muncă
pe regiuni de dezvoltare, media naţională=100, 2007
Nord-Est (88,7)
Nord Vest 2.353
(91,4) BT
2.424 SM MM SV
BN
SJ IS Centru(97,4)
BH NT
2.583
Vest (96,7) VS
2.567 CJ
MS
HR BC Sud-Est (92,2)
AR 2.446
AB
SB BV CV VR GL
TM
HD
CS AG BZ
GJ PH BR TL
VL DB
MH BUC IL
Sud-Vest Oltenia (84,4) OT CL CT
2.239 DJ TL GR
Sursa: calcule Sud Muntenia (91,5)

proprii MIMMCTPL Bucureşti-Ilfov 2.429
(126,2)
3.347
După cum se poate observa din harta de mai sus, regiunea Bucureşti-Ilfov are cel mai mare
indice din toată ţara (126,2). Cele mai scăzute nivele ale indicelui costului cu forţa de muncă
se înregistrează în regiunile Sud-Vest Oltenia (84,4) şi, la o valoarea apropiată, în Nord-Est
(88,7) ceea ce înseamnă costuri cu forţa de muncă aproape la jumătate faţă de nivelul
înregistrat în Bucureşti. Regiunile de dezvoltare Vest şi Centru au indici ceva mai mari (96,7-
97,4), deşi sub media naţională; acestea sunt, totuşi, cu circa 15% mai mari decât media
regiunii Sud-Vest, care avea cel mai mic nivel.
89
 Întreprinderile mijlocii aduc cea mai însemnată contribuţie la realizarea cifrei de afaceri
sectorului IMM-urilor în anul 2007, respectiv 36% din total, urmate la o diferenţă foarte mică
de cele mici cu 35%, în timp ce microîntreprinderile participă cu 29% din total;
 Cifra de afaceri a continuat să crească, la toate categoriile de mărime. În schimb, creşterea
cea mai semnificativă faţă de anul anterior s-a înregistrat la categoria de firme mijlocii;
 Cifra medie de afaceri pe o întreprindere s-a ridicat la 285 mii Euro, din care 93 mii Euro
pentru micro, 1.024 mii Euro la cele mici şi 5.321 mii Euro, în situaţia celor mijlocii;
 Cifra medie de afaceri pe o întreprindere, în funcţie de sectorul principal de activitate, s-a
ridicat la 212 mii Euro pentru cele ocupate în agricultură, 467 mii Euro pentru cele din
industrie şi energie, 314 mii Euro la cele active în construcţii şi 254 mii Euro la cele din
servicii;
 IMM-urile active în servicii contribuie majoritar (67,4%) la formarea cifrei de afaceri a
întregului sector al IMM-urilor, greutate specifică obţinută pe o tendinţă de scădere
comparativ cu anul anterior. 74% din cifra de afaceri a IMM-urilor active în sfera serviciilor
provine de la cele care-şi desfăşoară activitatea în comerţ. Această realizare este obţinută pe
fondul descreşterii numărului de IMM-uri active în comerţ în ultimii ani;
 IMM-urile active în sectorul industrial au contribuit cu 20,1% la formarea cifrei de afaceri în
anul 2007, rămânând la acelaşi nivel cu anul anterior;
 IMM-urile din construcţii au obţinut o greutate specifică de 10,4% indicând o creştere a
greutăţii specifice de la 8,7% în anul anterior;
 IMM-urile care au ca obiect principal de activitate transporturi şi comunicaţii au contribuit cu
8,9% pe o tendinţă de uşoară creştere a greutăţii specifice faţă de anul 2006;
 IMM-urile din turism îşi menţin ponderea la acelaşi nivel, destul de scăzut, de doar 2,2%
indicând un potenţial de creştere încă insuficient susţinut şi valorificat;
 Productivitatea medie anuală a muncii exprimată prin cifra de afaceri pe un angajat din
sectorul IMM-urilor se ridică la 41.183 Euro în preţuri curente, în creştere faţă de anii
anteriori;
 Cel mai mare nivel al productivităţii în România a fost înregistrat de întreprinderile mijlocii
respectiv cu 31,4% deasupra mediei pe ansamblul sectorului IMM-urilor;
 Toate sectoarele au înregistrat creşteri la indicatorul de productivitate exprimat prin cifra de
afaceri pe un angajat, deşi se menţin discrepanţe sectoriale mari la indicatorul de
productivitate a muncii;
 IMM-urle din servicii sunt singurele care se află peste media sectorului IMM-urilor având şi
cea mai mare productivitate (44.232 Euro), aproximativ 7,5% peste media anuală pe
ansamblul sectorului IMM-urilor;
 Productivitatea muncii IMM-urilor din sectorul construcţii se menţine uşor peste performanţa
din industrie în toţi anii respectivi. De altfel, în industrie s-a înregistrat cel mai mic nivel al
productivităţii în anul 2007;
 Întreprinderile mijlocii au cel mai ridicat cost unitar al forţei de muncă în toţi cei trei ani
reţinuţi pentru analiză, urmate de firmele mici şi apoi de microîntreprinderi;
90
 Sectorul IMM-urilor industriale prezintă cel mai mare cost unitar, respectiv 2,969 Euro pe
angajat, urmat de firmele din construcţii cu 2,675 de Euro.
 IMM-urile active în construcţii au înregistrat creşterea cea mai mare a costurilor cu forţa de
muncă cu 40,3%, în comparaţie cu celelalte.
 Costul cu forţa de muncă, în special în IMM-uri, variază în funcţie de condiţiile de pe piaţa
locală de forţă de muncă, în special la capitolul salarizare, acest lucru explicând diferenţele
regionale semnificative;
 Disparităţile regionale se menţin şi la indicatorul cost mediu anual cu forţa de muncă.
Regiunea Bucureşti-Ilfov prezintă un indice al costului mediu pe angajat aproape cu 26,2 %
mai mare faţă de media naţională. Regiunea Sud-vest are cea mai mic nivel al indicelui de
salarizare pe angajat, care reprezintă 84 % din costul mediu pe angajat faţă de media pe
ansamblul ţării.
3.2 Inovare, cercetare şi dezvoltare în IMM-urile româneşti
3.2.1 Activităţile de cercetare-dezvoltare în economia românească – cu

mult sub standardele UE
Sectorul IMM-urilor reprezintă unul dintre actorii importanţi în dezvoltarea dinamică a

economiei şi exportului, precum şi în ceea ce priveşte cota parte la PIB. În orice caz, sectorul
IMM-urilor este încă limitat în ceea ce priveşte dezvoltarea tehnică sau a ştiinţei pentru că el
nu poate stăpâni singur şi izolat acest rol nici din punct de vedere al capitalului, nici din
punct de vedere uman, ci doar în colaborare cu alţi subiecţi (inclusiv cei de stat sau locali).
Problemele majore cu care se confruntă IMM-urile în această privinţă sunt legate de
insuficienta lichiditate şi bani proprii pentru dezvoltare, precum şi de accesul îngreunat la
credite.
În anul 2007, România a alocat pentru Cercetare-Dezvoltare (C-D) echivalentul a 0,54% din
PIB, mai mult cu 0,09% faţă de anul 2006 (0,46%). Fondurile alocate din PIB pentru C-D în
România nu înregistrează creşteri majore, rămânând un drum destul de lung de parcurs până
la procentul de 3% care este stipulat în Tratatul de la Lisabona (Graficul 3.2.a).
91
Grafic 3.2.a: % din PIB alocat de România în ultimii trei ani
Sursa: INS
În comparaţie cu alte state membre ale Uniunii Europene, România a alocat pentru C-D în
2006, 0,46% din PIB, aflându-se pe penultimul loc în Europa, potrivit unui comunicat Eurostat.
Potrivit sursei citate, statele UE au cheltuit pentru cercetare şi dezvoltare, în medie, 1,84%
din PIB, cifrele variind între 0,42%, în cazul Ciprului (valoare provizorie), şi 3,82% în cazul
Suediei. Potrivit Eurostat, în afară de Suedia, Finlanda şi Germania sunt în fruntea statelor
care au făcut investiţii în cercetare şi dezvoltare, cu 3,45%, respectiv 2,51% din PIB (Graficul
3.2.b).
Grafic 3.2.b: % din PIB alocat în UE pentru Cercetare–Dezvoltare în 2006
Sursa: Eurostat
Pe ultimele locuri ale clasamentului se află, în afară de Cipru, România, Bulgaria şi Slovacia
(0,49% din PIB). Studiul indică, de asemenea, că Germania, Franţa şi Marea Britanie au
cheltuit, împreună, aproximativ 60% din suma totală alocată la nivelul statelor UE pentru
cercetare şi dezvoltare. Studiul Eurostat mai arată că, în 2006, 4,8% din totalul forţei de
muncă la nivelul UE era formată din oameni de ştiinţă sau ingineri. Cea mai mare rată a
numărului de oameni de ştiinţă şi ingineri s-a înregistrat în Belgia (7,9%), Irlanda (6,8%),
Finlanda (6,7%), iar cel mai scăzut nivel în Portugalia (2,7%), Bulgaria, Austria şi Slovacia (3%).
România se află la jumătatea acestui clasament, cu 4% (Grafic 3.2.c).
92
Grafic 3.2.c: % din forţa de muncă în Cercetare–Dezvoltare în 2006
Sursa: Eurostat
La sfârşitul anului 2006, sectorul majoritar privat deţinea 544 unităţi cu activitate de
cercetare-dezvoltare în care lucrau 13.410 salariaţi. Sectorul privat reprezintă 61,5% din
numărul unităţilor şi 22,5 % din numărul total de salariaţi al unităţilor cu activitate de C-D. În
anul 2006, cheltuielile totale pentru activitatea de cercetare-dezvoltare din sectorul
majoritar privat au însumat 446,6 milioane lei preţuri curente.
Tabel 3.2.a. Principalii indicatori din activitatea de cercetare-dezvoltare
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Număr de unităţi cu activitate de
cercetare-dezvoltare (la sfârşitul 626 601 609 607 719 753 806 884
anului) (*)
Din care: sector majoritar privat 182 201 204 205 311 377 457 544
% 29.1 33.4 33.5 33.8 43.3 50.1 56.7 61.5
Nr. de salariaţi din unităţile cu
activitate de cercetare-dezvoltare
Număr persoane (la sfârşitul anului) 76.744 62.572 58.453 58.081 57.297 57.725 57.915 59.491
Din care: sector majoritar privat 14.285 10.001 10.267 10.198 10.668 10.592 14.315 13.410
% 18.6 16.0 17.6 17.6 18.6 18.3 24.7 22.5
Nr. de salariaţi din activitatea de
cercetare-dezvoltare
Număr persoane (la sfârşitul anului) 48.113 37.241 37.696 38.433 39.985 40.725 41.035 42.220
Din care: sector majoritar privat 10.687 7.676 7.764 7.301 7.758 7.889 10.774 9.395
% 22.2 20.6 20.6 19.0 19.4 19.4 26.3 22.3
Cheltuieli totale ale unităţilor cu
activitate de cercetare-dezvoltare 593 801 1.026 1.272 1.538 1.710 2.155 2.828
(milioane lei preţuri curente)
Din care: sector majoritar privat 102 129 202 264 327 410 682 971
% 17.3 16.1 19.7 20.7 21.3 24.0 31.7 34.4
(*) sunt incluse unităţile cu forme de proprietate: privată (majoritar privată, integral privată) şi obştească.
Sursa: INS: „Evoluţia Sectorului Privat din România - 2008”
93
Drumul către o economie bazată pe cunoaştere şi inovaţie este încă lung pentru România.
Motivele trebuie căutate şi în proporţia mare a economiei care este reprezentată de sectorul
IMM-urilor şi, în particular, de firmele mici. O privire mai atentă asupra comportamentului
inovator al IMM-urilor din România ar putea explica barierele către inovaţie.
3.2.2 Politicile Europene în domeniile Cercetare-Dezvoltare şi Inovare

Uniunea Europeană a adoptat o serie de strategii şi programe pentru a stimula interesul în
domeniul cercetării dezvoltării şi inovării. O parte importantă a acestora este destinată IMM-
urilor, în vederea creşterii competitivităţii lor şi a impulsionării inovaţiei. Antreprenorii şi
întreprinderile mici sunt jucătorii cheie ai procesului de inovare; prin urmare, eforturile
politice ale Comisiei în materie de inovaţie se concentrează asupra a două domenii:
 În primul rând, Comisia Europeană vizează creşterea conştientizării nevoii de inovaţie
şi a beneficiilor pe care aceasta le aduce, prin finanţarea unui ansamblu de iniţiative
care demonstrează importanţa inovaţiei pentru majoritatea întreprinderilor. Politicile
din acest domeniu încearcă să elimine percepţia conform căreia inovaţia este de
interes pentru companiile din sectorul producţiei de înaltă tehnologie. De fapt, în
sectorul serviciilor sau în alte sectoare, inovaţia va avea un impact semnificativ
asupra creşterii şi a creării locurilor de muncă din Europa.
 Al doilea obiectiv al politicii europene din domeniul inovaţiei este încurajarea
autorităţilor centrale şi publice din statele membre de a crea condiţii în care inovaţia
este bine primită, sprijinită şi întreţinută. Autorităţile trebuie să permită
întreprinderilor mici să reacţioneze rapid – o condiţie esenţială pentru inovaţie, să
împărtăşească idei şi informaţii şi, mai general, să reducă poverile administrative şi
financiare care apasă asupra acestora.
Pentru realizarea obiectivelor propuse în cadrul Strategiei Lisabona, cel mai important
program destinat IMM-urilor este Programul cadru pentru cercetare - FP7 (Caseta 3.2.a).
Caseta 3.2.a: Strategia Lisabona a Uniunii Europene şi Programul Cadru pentru Cercetare FP7
Strategia Lisabona 2000 este un obiectiv strategic prin care UE îşi propune să devină cea mai
competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume, capabilă de o creştere economică
continuă, cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi care să asigure o mai bună coeziune socială.
Cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovarea sunt inima economiei bazate pe
cunoaştere, principalii factori de creştere a competitivităţii firmelor şi a ocupării forţei de muncă.
UE şi-a propus obiectivul de creştere a investiţiei în cercetare la 3% din PIB- ul UE, începând cu
anul 2010.
94
Al şaptelea Program Cadru al Comunităţii Europene pentru activităţi de cercetare ştiinţifică,
dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative (2007-2013), FP7 este instrumentul principal al UE
pentru finanţarea cercetării în Europa. Acesta face legătura între toate iniţiativele Europene de
cercetare ştiinţifică, pentru a contribui în mod conjugat şi complementar la atingerea obiectivelor
privind creşterea, competitivitatea şi ocupaţia profesională şi conlucrează cu noul Program pentru
Competitivitate şi Inovare (CIP), Programele Educaţionale şi de Formare, Fondurile Structurale şi de
Coeziune pentru convergenţă şi competitivitate regională. De asemenea, este un pilon fundamental
pentru Spaţiul European al Cercetării (ERA).
3.2.3 Inovare în IMM-urile româneşti

Firmele mici (cu mai puţin de 49 de angajaţi) reprezintă aproape 90% din sectorul IMM-urilor.
Conform Institutului Naţional de Statistică, proporţia firmelor mici care fac inovaţii este mai
mică de 1 la 5 (18%). Această proporţie creşte până la circa 25% pentru firmele mijlocii şi la
44% pentru firmele mari. Nu există diferenţe semnificative între industrie şi servicii (Grafic
3.2.d).
Grafic 3.2.d: Ponderea întreprinderilor inovatoare pe clase de mărime şi activităţi în

perioada 2004-2006
Sursa: „Inovare în industrie şi servicii în perioada 2004-2006” - INS 2008
În comparaţie cu firmele mari, inovaţia în produse (singure sau în combinaţie cu procese de

inovaţie) în IMM-uri este mai puţin frecventă decât în firmele mari. Acest lucru poate fi
explicat de faptul că introducerea unor produse noi este, în general, mai scumpă decât
introducerea de inovaţii de organizaţie sau marketing (Graficele 3.2.e şi 3.2.f).
95
Graficul 3.2.e: Tipologia inovatorilor pe tipuri de inovare în perioada 2004-2006 în
industria prelucrătoare
Sursa: „Inovare în industrie şi servicii în perioada 2004-2006”- INS 2008
Grafic 3.2.f: Tipologia inovatorilor pe tipuri de inovare în perioada 2004-2006 în servicii
Referitor la tipul de proces inovator introdus în firme, este interesant de menţionat că în cele
mai multe cazuri, se referă la inovaţii organizaţionale (între 25% şi 40% din firmele
inovatoare), mai degrabă decât în cele din marketing (mai puţin de 5%). Aceasta poate
reprezenta o barieră în dezvoltarea întreprinderii într-o economie larg deschisă către export,
care vrea să devină competitivă pe piaţa UE. Lipsa abilităţilor de marketing a directorilor şi
personalului întreprinderii şi o lipsă de consultanţi în ţară împiedică procesul inovator al IMM-
urilor româneşti (Graficele 3.2.g şi 3.2.h).
96
Grafic 3.2.g: Ponderea întreprinderilor inovatoare din industrie care au introdus inovări
organizaţionale şi de marketing în perioada 2004-2006
40%
35%
30% inovatoare-
25% inovări
organizaţionale
20%
15% inovatoare-
inovări în
10% marketing
5%
0%
mici mijlocii mari
Grafic 3.2.h: Ponderea întreprinderilor inovatoare în servicii care au introdus inovări

organizaţionale şi de marketing în perioada 2004-2006
40%
35%
inovatoare-
30%
inovări
25% organizaţionale
20% inovatoare-
inovări în
15% marketing
10%
5%
0%
mici mijlocii mari
Bariere pentru inovare

Analiza principalilor factori care împiedică inovaţia în cadrul IMM-urilor este, de asemenea,
furnizată de ancheta realizată de INS referitoare la inovaţii în perioada 2004-200621. Pot fi
clasificate în funcţie de statutul inovator al firmelor şi indică diferenţele pe mărime când
firma a întreprins deja o inovare (Tabel 3.2.b şi graficele 3.2.i şi 3.2.j):
21
Această lucrare nu include şi microîntreprinderile (mai puţin de 10 angajaţi).
97
Tabel 3.2.b. Bariere pentru inovare pe clasă de mărime
Bariere pentru inovare/ Bariere pentru inovare în firmele Bariere pentru inovare în firmele
Clasa de mărime non-inovatoare inovatoare
Lipsa fondurilor proprii
Lipsa de finanţare externă
Dominarea pieţei de către firmele Costurile ridicate ale inovaţiei
Firme mici
solide Dominarea pieţei de către firmele
Lipsa personalului calificat solide
Lipsa de finanţare externă Lipsa de finanţare externă
Costurile ridicate ale inovaţiei Dominarea pieţei de către firmele
Firme mijlocii şi mari solide
Lipsa personalului calificat
Politicile pentru adoptarea inovaţiei în firmele mici ar trebui să se concentreze pe furnizarea

de finanţare şi facilitarea accesului la resurse umane calificate. Ar trebui testate experienţe
de succes cum ar fi promovarea creării de reţele sectoriale de creaţie (împărţirea costurilor
pentru inovaţie, incluzând personalul calificat).
Grafic 3.2.i: Ponderea factorilor de blocare cu grad ridicat de importanţă pe clase de

mărime în perioada 2004-2006 în întreprinderile inovatoare
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40%
lipsa de fonduri din interiorul întrep.

sau grupului de întrep.
lipsa de finanţare din surse din afara
întrep.
costuri de inovare prea ridicate
piaţă dominată de întrep. consacrate
dificultăţi privind găsirea partenerilor

de cooperare
lipsa de personal calificat
cerere fluctuantă de bunuri şi servicii

inovatoare
lipsa de informaţii privind tehnologia
lipsa de informaţii privind pieţele
inovatoare mici inovatoare mijlocii inovatoare mari
98
Grafic 3.2.j: Ponderea factorilor de blocare cu grad ridicat de importanţă pe clase de
mărime în perioada 2004-2006 în întreprinderile non-inovatoare
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35%
piaţă dominată de întrep. consacrate
lipsa de personal calificat
lipsa de finanţare din surse din afara

întrep.
costuri de inovare prea ridicate
dificultăţi privind găsirea partenerilor de

cooperare
lipsa de informaţii privind tehnologia
cerere fluctuantă de bunuri şi servicii

inovatoare
lipsa de informatii privind pieţele
lipsa de fonduri din interiorul întrep. sau

grupului de întrep.
non-inovatoare mici non-inovatoare mijlocii non-inovatoare mari
Surse de finanţare
Cheltuielile de inovare reprezintă doar 1,4% din cifra de afaceri a IMM-urilor şi ponderea IMM-
urilor cu inovări doar organizaţionale este de 21,5%. În total, cifra de afaceri a vânzărilor de
produse noi pentru piaţă reprezintă 4,9%, iar cele de produse noi pentru întreprindere
reprezintă un procent de 13,7%.
Referitor la finanţarea inovaţiilor, graficele 3.2.k, 3.2.l de mai jos indică faptul că utilizarea
fondurilor publice - naţionale şi Europene - creşte odată cu categoria de mărime a firmelor,
ceea ce conduce la mărirea ecartului capacităţii inovatoare dintre firmele mari şi IMM-uri.
Firmele mici reuşesc să acceseze fondurile publice în proporţie de 10%, în timp ce firmele de
dimensiune mijlocie ating 15%, iar firmele mari aproape 20%. Numai fondurile autorităţilor
locale şi regionale se adresează firmelor mijlocii în o proporţie mai ridicată. În total,
întreprinderile care au primit fonduri publice pentru inovare reprezintă 2,8% din totalul
întreprinderilor.
99
Grafic 3.2.k: Ponderea întreprinderilor inovatoare care au primit fonduri publice pe clase
de mărime în perioada 2004-2006
20%
orice fel de fonduri publice

15%
de la Uniunea Europeană
de la Guvern
10%
de la al 6-lea Program Cadru
5% de la autorităţi locale şi
regionale
0%
mici mijlocii mari
Grafic 3.2.l: Ponderea întreprinderilor inovatoare care au primit orice fel de fonduri
publice pe sectoare 2004-2006
25%
19,3% 19,5%
20% 17,9%
14,6%
15%
11,9% industrie prelucrătoare
9,9%
10% servicii
5%
0%
mi ci mi jl oci i ma ri
Surse de informare pentru inovare

Cele mai importante surse de informare sunt reprezentate de întreprinderea sau grupul de
întreprinderi din care face parte un IMM, furnizorii, clienţii, târgurile şi expoziţiile, precum şi
publicaţiile de specialitate (grafic 3.2.m). Sursele de informare cu impact mai redus pentru
IMM-uri sunt consultanţii şi instituţiile de C-D private, ONG-urile dedicate C-D, institutele de
învăţământ superior şi asociaţiile profesionale. Acest lucru denotă accesul deficitar la
informaţiile acestor surse sau gradul scăzut de încredere al IMM-urilor faţă de aceste
100
instituţii. Ca urmare, politicile publice pentru creşterea informării antreprenorilor şi
directorilor cu privire la inovaţie ar trebui să se concentreze pe îmbunătăţirea comunicării
rezultatelor cercetării întreprinse de universităţi şi instituţii publice, adoptând asociaţii
sectoriale pentru a împărtăşi informaţia referitoare la procesul inovator şi la produse la nivel
de sector. La fel, ar trebui dezvoltată abilitatea consultanţilor în legătură cu domeniul
inovaţiei (ceea ce presupune expertiză în tehnologii, marketing şi schimbări organizaţionale).
Grafic 3.2.m: Ponderea întreprinderilor inovatoare din industria prelucrătoare care au

indicat cea mai importantă sursă de informaţii pentru inovare, în perioada 2004-2006
0% 5% 10% 15% 20% 25% 30% 35% 40% 45% 50%
di n i nteri orul întrepri nderi i s a u a grupul ui de întrepri nderi 44,4%

40,8%
cl i enţi 32,2%
34,0%
furni zori 36,9%

31,9%
uni vers i tăţi s a u i ns tituţii de învă ţămâ nt s uperi or 25,8%

21,0%
a s oci a ţii profes i ona l e şi tehni ce 22,2%

20,5%
revi s te şi publ i ca ţii de s peci a l i tate 18,9%

19,1%
conferi nţe, târguri , expozi ţii 5,4%

6,4%
i ns titute de C-D publ i ce s a u pri va te non-profi t 6,0%

5,7%
concurenţi s a u întrepri nderi di n a cel a şi s ector 6,0%

2,9%
cons ul tanţi, l a bora toa re comerci a l e s a u i ns titute de C-D 4,6%
pri va te 2,8%
servicii industrie prelucrătoare
3.2.4 Politici guvernamentale pentru sectorul Cercetare-Dezvoltare

Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare
Pentru a sprijini sectorul IMM-urilor în vederea încurajării investiţiilor în domeniul cercetării
dezvoltării şi inovării, Guvernul României, alături de instituţiile naţionale reprezentative
pentru IMM-uri, precum şi cu diverse organisme europene care reprezintă interesele IMM-
urilor, au luat o serie de măsuri prin programe naţionale şi europene.
Dintre acestea, cele mai reprezentative pentru sectorul IMM-urilor la nivel naţional în ceea ce
priveşte cercetarea dezvoltarea şi inovarea sunt următoarele:
- Strategia Guvernamentală pentru Susţinerea Dezvoltării Întreprinderilor Mici şi Mijlocii în
perioada 2004 – 2008 (caseta 3.2.b)
- Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (caseta 3.2.c)
- CIP – Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare, 2007-2013 (caseta 3.2.d)
- Planul Operaţional Sectorial (POS)
101
Caseta 3.2.b: Strategia Guvernamentală pentru Susţinerea Dezvoltării Întreprinderilor Mici şi
Mijlocii în perioada 2004 – 2008 cuprinde următoarele priorităţi:
A - Crearea unui mediu de afaceri favorabil înfiinţării şi dezvoltării IMM-urilor

B - Dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor. În cadrul priorităţii B, Măsura B1 se referă la
„Sprijin pentru inovare şi accesul IMM-urilor la noile tehnologii”.
C – Îmbunătăţirea accesului IMM-urilor la finanţare
D - Facilitarea accesului IMM-urilor pe pieţele externe
E - Promovarea culturii antreprenoriale şi consolidarea performanţelor manageriale.
Acţiunile iniţiate în cadrul acestei măsuri vizează intensificarea cooperării dintre universităţi, institute
de cercetare şi IMM-uri productive; facilitarea transferului şi diseminarea rezultatelor cercetării
obţinute în cadrul programelor C-D către IMM-uri; stimularea infrastructurii de inovare şi transfer
tehnologic; stimularea aplicării investiţiilor, valorificarea potenţialului creativ propriu şi consiliere în
protejarea proprietăţii intelectuale.
În scopul atingerii acestor obiective, MIMMCTPL a realizat următoarele acţiuni:

● Continuarea implementării Programului Naţional Multianual pentru susţinerea investiţiilor pentru
microîntreprinderi, întreprinderi nou înfiinţate şi IMM-uri în introducerea noilor tehnologii şi
promovarea Programelor finanţate în cadrul Planului Naţional de Cercetare-Dezvoltare;
● a fost încheiat protocolul de colaborare între Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii
şi Cooperaţie şi Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;
● Promovarea clusterelor şi a lanţurilor de furnizori, investiţiilor în noi tehnologii, în cercetare,
dezvoltare şi inovare şi încurajarea cooperării internaţionale în domeniul inovării şi transferului
tehnologic;
● Stimularea cooperării între universităţi, institute de cercetare şi IMM-uri productive.
În vederea implementării tuturor măsurilor şi programelor care sunt destinate IMM-urilor, la

data de 24 mai 2007, Guvernul României, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Autoritatea
Naţională pentru Cercetare ştiinţifică au aprobat Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi
Inovare (CDI) pentru perioada 2007- 2013, numit în continuare Planul Naţional II (PN II).
PN II reprezintă principalul instrument prin care Autoritatea Naţională pentru Cercetare

Ştiinţifică (ANCS) implementează Strategia Naţională pentru CDI. În conceperea PN II, s-a
avut în vedere rolul sistemului naţional de cercetare-dezvoltare şi inovare, care este acela de
a dezvolta ştiinţa şi tehnologia pentru creşterea competitivităţii economice, îmbunătăţirea
calităţii sociale şi sporirea cunoaşterii cu potenţial de valorificare şi lărgire a orizontului de
acţiune (caseta 3.2.c).
102
Caseta 3.2.c: Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare
Prin PN II se urmăreşte atingerea celor trei obiective strategice ale sistemului naţional de CDI şi
anume:
1. Crearea de cunoaştere, respectiv obţinerea unor rezultate ştiinţifice şi tehnologice de vârf,

competitive pe plan global, în scopul creşterii vizibilităţii internaţionale a cercetării româneşti şi a
transferării ulterioare a rezultatelor în practica socio-economică.
2. Creşterea competitivităţii economiei româneşti prin inovare, cu impact la nivelul agenţilor
economici şi transferul cunoştinţelor în practica economică.
3. Creşterea calităţii sociale, respectiv găsirea de soluţii tehnice şi ştiinţifice care susţin
dezvoltarea socială şi îmbunătăţesc condiţia umană a acesteia.
Urmărirea acestor trei obiective generale se realizează în cadrul unei viziuni pe termen lung privind
sistemul naţional de CDI şi rolul acestuia în societate. Astfel, sistemul CDI va putea să devină
motorul dezvoltării mediului cunoaşterii din România, fiind capabil să susţină performanţa prin
inovare în toate domeniile care contribuie la asigurarea bunăstării cetăţenilor şi totodată să atingă
excelenţa ştiinţifică recunoscută pe plan internaţional.
Pentru a răspunde acestei provocări, sistemul CDI va fi caracterizat prin deschidere, în primul rând
către firmele româneşti, apoi către mediul ştiinţific internaţional, nevoile societăţii şi sistemul
educaţional.
Unul din principiile de bază ale PN II este antrenarea sectorului privat; în acest sens se au în vedere
următoarele:
● Consultarea permanentă a sectorului economic pentru determinarea nevoilor sale de dezvoltare
● Investiţia publică în CDI va stimula interesul sectorului economic faţă de activitatea de CD şi
participarea acestuia în parteneriate cu entităţile publice, cu consecinţe asupra creşterii investiţiei
private în CDI.
● Va fi susţinută dezvoltarea infrastructurii şi serviciilor de transfer tehnologic pentru o mai bună
valorificare a rezultatelor CDI în mediul economic, cu protejarea proprietăţii intelectuale.
În acord cu principiile Strategiei Naţionale pentru CDI , în vederea operaţionalizării activităţilor de

monitorizare şi evaluare a implementării acţiunilor prevăzute, se vor constitui următoarele instituţii
şi organisme:
– Consiliul Cercetării Ştiinţifice din România
– Consiliul pentru Dezvoltare Tehnologică din România
– Consiliul pentru Inovare din România.
Unul dintre programele care fac parte din PN II şi care au un impact semnificativ asupra IMM-urilor
este cel referitor la inovare şi are ca obiectiv general creşterea capacităţii de inovare, dezvoltare
tehnologică şi asimilare în producţie a rezultatelor cercetării, în vederea îmbunătăţirii
competitivităţii economiei naţionale şi a creşterii calităţii vieţii.
103
Ca obiective specifice, menţionăm:
1. Consolidarea capacităţii de inovare a întreprinderilor şi consolidarea contribuţiei lor la
crearea de noi produse şi pieţe bazate pe valorificarea rezultatelor cunoaşterii
2. Stimularea parteneriatului dintre agenţi economici şi entităţi de cercetare
3. Dezvoltarea capacităţii de transfer tehnologic în universităţi
4. Stimularea capacităţii de absorbţie a rezultatelor CDI de către IMM-uri
5. Implementarea agendelor strategice elaborate în platformelor tehnologice
6. Crearea şi dezvoltarea de infrastructuri de inovare
7. Dezvoltarea infrastructurii şi managementului calităţii
Direcţiile de acţiune vor fi:

1. Crearea de produse şi tehnologii la iniţiativa agenţilor
2. Crearea şi/sau dezvoltarea infrastructurii de inovare:
- Parcuri ştiinţifice şi/sau tehnologice
- Centre de transfer tehnologic
- Centre de brokeraj, magazine ale cunoaşterii
- Incubatoare tehnologice
3. Sprijinirea ofertei de servicii suport pentru inovare
4. Sprijinirea dezvoltării infrastructurii de atestare a calităţii
5. Sprijinirea acreditării laboratoarelor de testare
6. Sprijinirea implementării şi dezvoltării sistemului de control al calităţii
7. Sprijinirea formării şi dezvoltării de reţele inovatoare
8. Sprijinirea activităţii platformelor tehnologice
9. Organizarea de concursuri cu premii pe domenii cu potenţial inovator pe plan naţional
Statul român a constatat decăderea sistemului autohton de cercetare şi dezvoltare. Concret,

a observat faptul că în România se desfăşoară din ce în ce mai puţine activităţi de cercetare,
dezvoltare şi inovare, şi acestea cu performanţe scăzute, precum şi infrastructura de
cercetare şi dezvoltare precară şi numărul tot mai mic de cercetători, a căror medie de
vârstă este din ce în ce mai ridicată.
Ca urmare, cu sprijinul oferit de Fondul European pentru Dezvoltare Regională, autorităţile

române, reprezentate în acest caz de către MIMMCTPL, Ministerul Educaţiei şi Cercetării
(MEC), Ministerul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor (MCTI) şi Ministerul Economiei şi
Comerţului au elaborat Planul Operaţional Sectorial (POS), Axa Prioritară 2 – Cercetarea,
dezvoltarea tehnologică şi inovarea pentru competitivitate.
În cadrul acestui program de finanţări sunt vizate instituţiile de cercetare, universităţile şi

întreprinderile, cu scopul consolidării relaţiilor dintre acestea, dezvoltării activităţilor de
cercetare, dezvoltare şi inovare, precum şi al introducerii noilor tehnologii şi inovaţii în
producţie. Astfel, se doreşte creşterea capacităţii de cercetare prin dezvoltarea
104
infrastructurii şi atragerea tinerilor către acest domeniu, atât în cadrul instituţiilor de
cercetare şi dezvoltare cât şi al întreprinderilor ce au departamente specializate, stimularea
transferului tehnologic între institutele de cercetare şi întreprinderi şi a cererii de inovare din
partea întreprinderilor.
Prin urmare, principalele domenii de intervenţie sunt:

 Cercetarea şi dezvoltarea în parteneriat cu institute/universităţi şi întreprinderi
 Investiţii în infrastructura de cercetare şi dezvoltare
 Accesul întreprinderilor la activităţi de cercetare, dezvoltare şi inovare
Fondurile alocate Axei prioritare 2 – Cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea pentru

competitivitate sunt, după cum urmează:
1. 470 milioane Euro prin FEDR
2. 25 milioane Euro din surse publice
3. 240 milioane Euro din surse private
În total, suma alocată acestui program se ridică la cifra de 735 milioane Euro, cu o rată de
cofinanţare FEDR de 63,85%, reprezentând aproximativ 21% din fondurile totale alocate
Planului Operaţional Sectorial.
Caseta 3.2.d: CIP – Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare, 2007-2013
Parlamentul European a adoptat, în Aprilie 2007, ,,Programul Cadru pentru Competitivitate şi

Inovare (CIP)", pentru care Uniunea Europeană va aloca, în perioada 2007-2013, suma de 3,6
miliarde Euro.
Obiectivul principal al CIP îl constituie stimularea investiţiilor în inovare, pornind de la premisa

că îndeplinirea obiectivelor Strategiei Lisabona necesită desfăşurarea de activităţi economice –
indiferent de sector – cu o valoare adăugată cât mai ridicată.
Acest program se adresează întreprinderilor din industria inovatoare şi în mod special IMM-urilor
- având în vedere ponderea acestora în Uniunea Europeană şi dificultăţile întâmpinate în
exploatarea economică a rezultatelor din cercetare–dezvoltare - întreprinderi care vor
beneficia de sprijin din partea UE sub diverse forme, pentru investiţii în inovare şi creşterea
numărului de locuri de muncă.
Obiectivele specifice ale Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare (CIP) sunt:
- Creşterea şi consolidarea competitivităţii întreprinderilor, în special a IMM-urilor;
- Promovarea tuturor formelor de inovare, inclusiv a eco-inovării;
- Accelerarea dezvoltării durabile, competitive şi inovatoare, care să includă Societatea
Informaţională;
- Promovarea eficienţei energetice şi utilizarea noilor surse de energie neconvenţională în
105
toate sectoarele, inclusiv în sectorul de transporturi;
- Introducerea de tehnologii care să asigure protecţia mediului ambiental;
- O mai bună utilizare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicaţii
Vizând aceste obiective, programul este strâns legat de politicile Uniunii în domenii precum
energia, tehnologia informaţiei, cercetarea-dezvoltarea şi protecţia mediului. În timp ce eco-
inovarea va fi o temă transversală, care se va regăsi în toate componentele, programul CIP va fi
structurat în 3 sub-programe specifice:
(1) Start-up şi creşterea IMM-urilor: componenta Program pentru Inovare şi
Antreprenoriat, care va susţine activităţile pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial,
dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii („gazelle” – IMM-uri ce creează inovare, nu doar o
aplică), creşterea competitivităţii industriale şi inovarea.
Această componentă, pentru care s-a previzionat un buget total de 2,17 miliarde Euro, va
asigura:
- promovarea eco-inovării şi facilitarea accesului IMM-urilor la finanţări (buget de 430 mil.
Euro);
- o mai bună integrare a serviciilor reţelelor de sprijinire a afacerilor (Euro Info Centre şi
Innovation Relay Centre) şi a activităţilor dedicate sprijinirii inovării (INNOVA, Pro-Inno, etc.).
- alocarea a peste 1 miliard Euro, pentru o mai bună gestionare a instrumentelor financiare ale
European Investment Fund (EIF), care va co-investi în fonduri „venture capital” (acoperind atât
stadiul de început al activităţilor, cât şi cel de dezvoltare) şi va furniza împrumuturi pentru co-
garantare.
(2) Tehnologii Informaţionale şi de Comunicaţii (TIC) : componenta Program de sprijin strategic
în domeniul tehnologiilor de informare şi comunicare, care va susţine activităţile de e-sănătate,
educare eficientă şi formare permanentă (e-learning). Acest sub-program, pentru care a fost
prevăzut un buget de 730 milioane Euro, va contribui la creşterea competitivităţii şi crearea de
noi locuri de muncă prin :
- stimularea utilizării mai eficiente a TIC;
- sprijin pentru acţiuni pilot care utilizează soluţii TIC inovatoare, bazate pe servicii de interes
public (ex. e-sănătate, e-learning);
- dezvoltarea utilizării aplicaţiilor digitale pentru consolidarea securităţii, siguranţei şi
încrederii în tehnologiile şi aplicaţiile TIC.
3) Intensificarea utilizării energiei neconvenţionale şi reducerea consumului de energie:
Programul „Energie Inteligentă pentru Europa”, menit sa sprijine politicile UE în domeniul
energetic, care va avea un buget total de 730 milioane Euro şi va fi structurat pe următoarele 3
sub-componente:
a) SAVE, care are ca obiectiv îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizarea raţională
a energiei, în special în construcţii şi industrie;
b) ALTERNER, menit să promoveze resurselor energetice noi şi regenerabile pentru
producţia centralizată şi descentralizată de electricitate şi energie termică, şi integrarea
acestora la nivel local;
c) STEER, care va sprijini iniţiativele vizând aspectele energetice şi soluţiile de
reducere a efectului de seră şi a emisiilor de gaze în sectorul transporturilor (precum
106
diversificarea combustibililor utilizaţi în transporturi şi promovarea combustibililor
regenerabili).
CIP a înlocuit, începând cu data 1 ianuarie 2007, fostul Program Multianual pentru IMM-uri şi
Spirit Antreprenorial (MAP). Prin lansarea Strategiei, România îşi prezintă decizia politică de a
construi o societate bazată pe cunoaştere, deschisă valorilor şi competiţiei internaţionale, care
să asigure o dezvoltare armonioasă economică şi socială. Strategia are ca obiectiv recuperarea
decalajelor existente faţă de nivelul ţărilor europene şi pregăteşte sistemul de CDI din România
pentru a-şi identifica şi consolida, prin deschidere internaţională, parteneriat şi competiţie,
acele zone în care România poate să exceleze. Strategia va deveni documentul de referinţă la
care se vor raporta programele de cercetare-dezvoltare şi inovare (CDI) pe perioada 2007-2013.
Ansamblul consultărilor prospective a condus la o listă de 25 de priorităţi grupate în 8 domenii,
descrise în acest document ca priorităţi ale investiţiei publice de cercetare. Suplimentar
acestora s-au inclus domeniile spaţiu şi securitate.
Principiile de bază în domeniul CDI sunt:

• evaluarea ex-ante a politicilor şi acţiunilor;
• evaluarea internaţională a implementării politicilor, programelor şi proiectelor;
• evaluarea internaţională a instituţiilor publice (universităţi şi institute de cercetare);
• corelarea performanţă-finanţare instituţională; promovarea în carieră pe bază de
performanţe profesionale recunoscute internaţional;
• susţinerea mobilităţii cercetătorilor; atragerea de tineri doctoranzi, cercetători post-
doctorat, precum şi de cercetători cu experienţă, performanţi, indiferent de naţionalitate;
• intensificarea legăturilor ştiinţifice şi de colaborare cu diaspora ştiinţifică românească;
dezvoltarea colaborării internaţionale şi susţinerea participării în programe şi proiecte;
• susţinerea inovării inclusiv prin creşterea cererii publice de inovare;
• creşterea ponderii din ajutorul de stat pentru susţinerea inovării;
• dialogul permanent cu societatea.
Implementarea strategiei se va face prin instrumente specifice. Dintre acestea, un rol

important îl va juca Planul Naţional de Cercetare Dezvoltare şi Inovare. Evaluarea
implementării strategiei se va face cu participare internaţională şi va contribui la actualizarea
acesteia. Investiţia în CDI susţine creşterea economică, fie prin crearea de pieţe pentru
produse noi, servicii sau procese, fie prin îmbunătăţirea acestora.
Strategia urmăreşte maximizarea impactului benefic al investiţiei publice în CDI. Efectele

directe sunt realizate asupra performanţelor sistemului CDI, printre ţintele stabilite fiind:
- creşterea de zece ori a numărului de brevete europene deţinute de români în 2013 faţă de
2003
-triplarea numărului de brevete înregistrate de OSIM în 2013 faţă de 2006,
- dublarea ponderii firmelor inovatoare în 2013 faţă de 2004.
Studiile au arătat că, în prezent, nu toate IMM-urile şi microîntreprinderile din România sunt
pregătite pentru a fi competitive pe piaţă. Lipsa competitivităţii este cauzată, de cele mai
107
multe ori, de incapacitatea lor de a accesa sursele de finanţare destinată noilor tehnologii şi
implementarea sistemelor de calitate, sau de a beneficia de servicii de consultanţă care să
ofere orientarea adecvată pe piaţă.
Finanţarea va fi îndreptată cu precădere către realizarea acelor condiţii obligatorii pentru a

face faţă exigenţelor şi presiunilor concurenţiale de pe piaţa unică. În primul rând, se va
acorda sprijin pentru consolidarea şi modernizarea sectorului productiv prin investiţii în
instalaţii, echipamente, maşini, aparatură, achiziţionarea de tehnologii, brevete, mărci,
licenţe şi know-how, achiziţia de servicii calificate şi accesul la certificările standardelor
internaţionale, implementarea şi certificarea sistemelor de management al calităţii şi mediului.
De asemenea, întreprinderile româneşti vor avea acces pe noi pieţe, prin facilitarea participării
la târguri şi expoziţii care să le dea posibilitatea să îşi promoveze produsele. Pe lângă Fondul
Naţional de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, vor fi înfiinţate fonduri locale de garantare.
Vor fi create, de asemenea, instrumente financiare inovatoare care să vină în ajutorul

întreprinzătorilor implicaţi în proiecte de cercetare din domeniile de vârf. Dezvoltarea
antreprenoriatului este un factor important pentru consolidarea întreprinderilor existente şi
pentru susţinerea firmelor nou înfiinţate; de aceea, va fi încurajată extinderea infrastructurii
de afaceri specifice, precum incubatoarele şi centrele de afaceri, pentru dezvoltarea de
produse şi strategii de firmă. Se va susţine cooperarea între firme pentru integrarea lor în
cadrul clusterelor de furnizori în diverse domenii de activitate economică.
Pentru încurajarea producţiei de energie verde, UE alocă României, în intervalul 2007 – 2013,
peste 223 de milioane Euro.
În 2007, MIMMCTPL a derulat 13 programe, finanţate de la bugetul de stat, suma totală

alocată pentru susţinerea activităţii firmelor mici şi mijlocii fiind de 75 de milioane de lei.
Dintre acestea, cele mai reprezentative în domeniul cercetării-dezvoltării şi inovării pentru
IMM-uri sunt:
1. Programul privind creşterea competitivităţii IMM-urilor prin implementarea şi
certificarea sistemelor calităţii şi crearea Centrului Român al Calităţii, cu un buget de
1.200.000 lei. Prin acest instrument de finanţare, se urmăreşte informarea, îndrumarea şi
susţinerea întreprinderilor mijlocii în scopul de a pătrunde, concura şi consolida poziţia pe
piaţa internă europeană, dar şi pentru a cunoaşte şi aplica standardele de management în
domeniul calităţii.
2. Programul naţional multianual pe perioada 2002-2009 de înfiinţare şi dezvoltare de
incubatoare tehnologice şi de afaceri, cu un buget de 1.700.000 lei. Astfel, se urmăreşte
dezvoltarea sectorului IMM-urilor din România, prin crearea unor noi locuri de muncă în
zonele vizate.
108
3.2.5 Performanţele firmelor româneşti în domeniul Cercetare-Dezvoltare
În anul 2006, 560 de IMM-uri au declarat ca activitate principală Cercetare-Dezvoltare,
majoritatea dintre acestea fiind microîntreprinderi. După cum se poate observa în tabel
3.2.c, două treimi din IMM-urile cu activitate de cercetare-dezvoltare sunt microîntreprinderi.
Comparativ cu 2003, reprezintă o creştere cu 25%, în timp ce numărul de angajaţi a rămas
aproape la acelaşi nivel, fapt ce arată automatizarea sectorului. În acelaşi timp,
automatizarea a crescut semnificativ, dublând producţia din aceeaşi perioadă.
Microîntreprinderile au obţinut o valoare adăugată pe angajat de 41.000 lei, în timp ce
întreprinderile mijlocii au înregistrat aproximativ 28.000 lei. Tot microîntreprinderile deţin
întâietate şi la producţia exerciţiului pe un salariat (97277 lei/pers.) precum şi la exporturi
directe în medie pe un salariat (4584 lei/pers). În schimb, cheltuielile cele mai mari cu
personalul le au întreprinderile mijlocii (22990 lei/pers) în timp ce microîntreprinderile
cheltuiesc jumătate din această cifră (11.105 lei/pers). Cele care realizează mai multe
investiţii sunt tot întreprinderile mijlocii - 306 lei la 1000 lei valoare adăugată, faţă de 206 lei
cât realizează întreprinderile mici.
După cum se arată în raportul statistic lunar 1/2007 şi 1/2008 al INS, efectivul salariaţilor în
domeniul „Cercetare-dezvoltare şi informatică” a înregistrat o scădere nesemnificativă în
2007 faţă de anul anterior: la sfârşitul anului 2006 acesta era de 57,6 mii, iar la sfârşitul
anului 2007 de 56,2 mii, în timp ce salariul mediu brut lunar pentru aceeaşi categorie de
salariaţi a crescut de la 2.191 lei în 2006 la 2.982 lei în 2007.
109
Tabel 3.2.c. Rezultate şi performanţe ale IMM-urilor în 2006 în domeniul cercetare
dezvoltare pe clase de mărime
Din care pe clase de mărime

Total
Indicatori UM 2006 IMM 0-9 10-49 50-249
Număr întreprinderi Număr 575 560 384 82 94

Efectiv de personal la 31.XII Persoane 23.053 14.891 645 2.390 11.856
Număr mediu de salariaţi Persoane 22.918 14.794 740 2.133 11.921
Cifra de afaceri Mil. lei 1.218 920 97 156 667
 În medie pe o întreprindere Mii lei 2.119 1642 251 1.899 7.101
 În medie pe un salariat Lei/pers. 53.171 62.166 130.360 73.015 55.991
Producţia exerciţiului Mil. Lei 1.207 900 72 147 681
 În medie pe un salariat Lei/pers. 52.676 60.841 97.277 68.795 57.157
Exporturi directe Mil. Lei 32 22 4 7 11
 La 1000 lei cifra de afaceri Lei 26 24 35 48 17
 In medie pe un salariat Lei/pers. 1.375 1488 4584 3468 941
Valoarea adăugată brută la costul
Mil. lei 587 408 30 60 318
factorilor
 La 1000 lei cifra de afaceri lei 482 444 314 388 476
 La 1000 lei producţia
Lei 487 454 421 412 466
exerciţiului
 In medie pe un salariat Lei/pers 25.638 27.605 40.998 28313 26.647
Cheltuieli cu personalul Mil. lei 491 331 8 49 274
 In medie pe un salariat Lei/pers 21.424 22.380 11.105 22.884 22.990
Excedentul brut de exploatare Mil. lei 97 78 22 12 44
Lei 80 86 307 79 64
exerciţiului
 La 100 lei valoare adăugată Lei 164 189 729 192 137
Rezultatul brut al exerciţiului Mil. lei 98 86 19 6 61
 In medie pe o întreprindere Mii lei 171 154 49 77 653
 In medie pe un salariat Lei/pers 4.290 5.838 25.231 2.958 5.149
Investiţii realizate Mil. Lei 173 117 8 12 97
 La 1000 lei valoare
Lei 295 289 277 206 306
adăugată
 In medie pe un salariat Lei/pers. 7.571 7.970 11.369 5.825 8.143
Lei 144 131 117 85 142
exerciţiului
Sursa: INS
Este important de menţionat că exporturile directe de servicii de C-D a scăzut, acest lucru
putând fi explicat prin creşterea consumului intern de servicii de Cercetare/Dezvoltare.
Sectorul C&D ar trebui considerat ca unul de succes - deşi reprezintă un număr foarte mic de
firme raportat la sectorul IMM-urilor, în ansamblu (grafic 3.2.n).
110
Grafic 3.2.n. Indicatorii performanţei selectate pentru sectorul Cercetare-Dezvoltare
(baza 100 = 2003)
400
350
300
250
200
150
100
2003 2004 2005 2006
Număr întreprinderi
Cifra de afaceri
Exporturi directe
Valoarea adăugată brută la costul

factorilor
Investiţii realizate
Sursa: INS şi calcule proprii
Comisia Europeană a organizat programe specifice pentru sprijinirea firmelor care furnizează
în principal servicii Cercetare-Dezvoltare. Unul dintre acestea este programul EUROSTARS
(Caseta 3.2.e).
Caseta 3.2.e: Programul EUROSTARS
Comisia Europeană a adoptat un nou program pentru finanţarea întreprinderilor mici şi mijlocii cu
activităţi preponderente în cercetare şi dezvoltare. Programul se numeşte EUROSTARS şi se adresează
IMM-urilor din toate cele 27 de ţări EUROEKA, printre care şi România. Data de începere: 02 oct. 2007 -
Data de finalizare: 31 dec. 2013
111
Comisia Europeană va finanţa programul cu 100 milioane Euro, la care se vor adăuga 300 de milioane de
Euro din partea a 22 state membre UE şi 5 ţări asociate Programului-Cadru 7, iar o alta sumă în valoare
de 400 de milioane de Euro va fi atrasă din surse private, pentru a finanţa, pe o perioadă de 6 ani,
parteneriate în domeniul cercetării şi dezvoltării. EUROSTARS este gestionat de Secretariatul EUROEKA
din Bruxelles, sub autoritatea Grupului Eurostars la Nivel Înalt, format din reprezentanţi ai ţărilor
participante la program.
Cel de-al patrulea program Eurostars este prima iniţiativă europeană dedicată în mod specific IMM-urilor
şi partenerilor acestora. Programul Eurostars susţinut de Euroeka (program european lansat în 1985
pentru consolidarea competitivităţii industriei europene) îşi propune o echilibrare a procedurilor de
acordare de fonduri pentru cercetare IMM-urilor din statele membre, întrucât este bine cunoscut faptul
că legislaţiile naţionale referitoare la acestea nu sunt încă armonizate, iar procedurile sunt adesea
diferite. Eurostars oferă astfel suport pentru cercetare, dezvoltare şi inovare în IMM-urile europene care
să dedice acţiunilor de cercetare un total de 10% din timpul de lucru efectiv. În plus, Eurostars asigură o
procedură unitară, o evaluare similară, posibilitatea de finanţare din fonduri publice sau private
deopotrivă şi, evident, cu participare financiară comunitară.
- Nivelul cheltuielilor legate de Cercetare-Dezvoltare în România este încă departe de

obiectivele Strategiei de la Lisabona: cu 0,54% din PIB în 2007 (o cre ştere de la 0,46% în anul
precedent), este cu mult sub cei 3% obiectiv şi 1,8% media în Uniunea Europeană;
- Numai 18% din IMM-urile din România au avut preocupări în domeniul inovaţiei între 2004-
2006, corespunzător cu datele furnizate de INS;
- Procesele inovatoare în IMM-uri sunt, în genere, mai mult concentrate către aspecte
organizaţionale ale firmei decât către aspecte de marketing. Lipsa abilităţilor de marketing a
directorilor şi personalului întreprinderii şi o lipsă de consultanţi în ţară împiedică procesul
inovator al IMM-urilor româneşti;
- Firmele care nu sunt inovatoare reclamă faptul că piaţa este dominată de companiile mari,
consolidate şi lor le lipsesc personalul calificat şi resurse adecvate;
- Firmele inovatoare indică, de asemenea, lipsa resurselor proprii şi a celor atrase ca fiind o
barieră în calea inovării;
- Sectorul Cercetare-Dezvoltare în România este unul de succes, fiind în cea mai mare măsură
integrat în firmele mici cu productivitate a muncii ridicată. Programele specifice cu finanţare
UE (precum Eurostars) şi Programul Cadru 7 ar trebui promovat către aceste firme.
112
3.3 Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor în sectorul de
afaceri din România
3.3.1 Societatea Informaţională în România
Tehnologiile informaţionale şi comunicaţionale au revoluţionat modul de funcţionare a

economiilor noastre, multe dintre cele mai recente produse şi practici de muncă inovatoare
având la bază TIC. Principiul aplicat şi de UE în comerţul electronic şi pieţele electronice este
„think small first”, acesta fiind un principiu general aplicat în contextul întreprinderilor mici
şi mijlocii. Competenţele informatice devin un element central pentru stimularea inovaţiei,
productivităţii şi capacităţii de inserţie profesională, precum şi pentru răspunsul la
provocările globalizării.
La nivelul ţărilor OECD s-a constatat22 că domeniul TIC contribuie semnificativ la creşterea
economică, atât prin industria conexă, cât şi prin ramurile care utilizează tehnologia
informaţiilor.
Tabel 3.3.a. Principalii indicatori ai Societăţii Informaţionale la nivel est-european

Număr linii telefonice fixe la Număr de abonaţi la
Specificaţie 100 de locuitori telefonie mobilă la 100 de
locuitori
2005 2006 2005 2006
Bulgaria 32,1 31,3 80,8 107,6
Cehia 31,5 31,5 115,2 119,0
Ungaria 33,2 33,3 92,3 99,0
Polonia 30,6 29,8 75,7 95,5
România 20,2 19,4 61,5 80,5
Slovacia 22,2 21,6 84,1 90,6
Slovenia 41,5 42,6 89,4 92,6
Număr de utilizatori de Număr de abonaţi la Internet

Internet Specificaţie bandă largă la 100
Specificaţie la 100 de locuitori locuitori
2005 2006 2005 2006
Bulgaria 20,6 24,4 2,1 5,0
Cehia 27,1 34,7 6,9 10,6
Ungaria 29,7 34,8 6,5 9,7
Polonia 26,1 28,6 2,5 6,9
România 22,1 32,4 3,5 8,2
Slovacia 35,3 41,8 3,4 5,9
Slovenia 55,4 63,6 10,0 13,4
Sursa: Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (ITU) www.itu.int
22
Sursa: MCTI, Strategie pentru implementarea Programului operaţional sectorial “Creşterea
competitivităţii economice” (POS Competitivitate)
113
România este în urma ţărilor central şi est-europene în utilizarea TIC de către populaţie – a se
vedea în acest sens tabelul 3.3.a şi graficele 3.3.a, 3.3.b. Ca şi în cazul altor ţări din zonă, se
pot observa o prevalenţă a telefoniei mobile faţă de liniile fixe şi o creştere rapidă (de la
61,5% la 80,5% din populaţie) ce a avut loc între 2005 şi 2006.
Grafic 3.3.a: Număr de linii telefonice la 100 de locuitori
Grafic 3.3.b: Număr de abonaţi la telefonie mobilă la 100 de locuitori
Sursa: Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii (ITU) www.itu.int
Deşi România a redus, în ultimii ani, decalajele privind implementarea societăţii

informaţionale prin dezvoltarea industriei TIC, a infrastructurii (hardware, software, mijloace
de comunicaţii) şi a aplicaţiilor şi serviciilor specifice, penetrarea tehnologiei informaţiei şi
comunicaţiilor are un nivel destul de redus datorat atât unei cereri deficitare, determinată
parţial şi de puterea scăzută de cumpărare a populaţiei, cât şi de educaţia TIC deficitară şi de
disponibilitatea redusă a infrastructurii din punct de vedere al accesului şi al preţului
utilizării. Totuşi, se remarcă o creştere importantă în utilizarea Internetului în bandă largă de
către populaţie (de la 3,5 la 8,2 utilizatori la 100 de locuitori din 2005 în 2006) (graficele
3.3.c şi 3.3.d).
114
Grafic 3.3.c: Număr de utilizatori de Internet la 100 de locuitori
Grafic 3.3.d: Număr de abonaţi la Internet. Specificaţie: bandă largă la 100 de locuitori
3.3.2 Utilizarea TIC în firmele româneşti

Contribuţia pe care utilizarea TIC o aduce la creşterea economică se realizează prioritar prin
utilizarea sa la nivelul firmelor. Utilizarea TIC-ului este de natură să stimuleze dezvoltarea
extensivă şi intensivă a sectorului producţiei de bunuri şi servicii. În ceea ce priveşte
dezvoltarea extensivă, TIC-ul oferă oportunitatea firmelor româneşti de a accesa noi pieţe,
pe plan regional şi global, sau de a promova şi comercializa produse şi servicii interne prin
mijloace electronice. Dezvoltarea intensivă se datorează scăderii costurilor de producţie,
administrare şi desfacere, datorate utilizării TIC, ce poate rezulta într-o creştere
semnificativă a productivităţii factorilor utilizaţi.
Observarea indicatorilor din sectoarele economic (tabel 3.3.b) şi financiar permite

evidenţierea unor creşteri cantitative, dar şi calitative, ilustrate prin numărul de
echipamente, care a sporit în 2006 faţă de 2005, cu circa 44%. De asemenea, numărul de PC-
uri conectate la Internet a crescut cu circa 58%. Numărul de utilizatori de Internet a
înregistrat, în cursul anului 2006, o creştere de 50%.
115
Tabel 3.3.b. Sectorul economic şi cel financiar
Indicatori 2005 2006

(%) variaţie
Număr de echipamente 780.390 1.123.751 44%
Număr de PC-uri conectate la Internet 468.886 738.911 58%
Număr utilizatori de Internet (persoane) 549.117 824.429 50%
Ponderea numărului întreprinderilor cu conexiune la
26 26 0%
Internet în total întreprinderi active (%)
Investiţii în produse hardware (mil. lei) 1.053,6 1.539,6 46%
Investiţii şi cheltuieli pentru produse şi servicii ale
2.776,4 7.198,2 159%
tehnologiei informaţiei (mil. lei)
Investiţii şi cheltuieli pentru produse şi servicii ale

3.310,3 3.815,3 15%
comunicaţiei (mil. lei)
Ponderea întreprinderilor care deţin website propriu în

8,80% 7,80% -11%
total întreprinderi active (%)
Ponderea întreprinderilor care cumpără / vând online

4,50% 13,90% 209%
în total întreprinderi active (%)
Ponderea CA realizate via Internet în total CA a

1% 6,50% 550%
întreprinderilor cu activitate economică (%)
Ponderea CA realizate via Internet în total CA a

21,00% 28,40% 35%
întreprinderilor care vând online (%)
Sursa: Societatea informaţională, INS
Aşa cum se observă din datele de mai sus, numai într-un an s-au înregistrat creşteri
importante în ceea ce priveşte activitatea de comerţ electronic, atât la nivelul investiţiilor,
cât şi la nivelul rezultatelor (cifra de afaceri).
După cum afirmă analiştii economici, pentru ţările cu o prezenţă redusă pe piaţa mondială,
Internet-ul oferă şansa spargerii barierelor istorice şi geografice şi, în consecinţă, o
revitalizare economică consistentă. Mai mult, pentru IMM-uri, spaţiul virtual poate reprezenta
o adevărată rampă de lansare sau re-lansare, în condiţiile în care ele beneficiază de o
structură organizaţională simplă şi prea puţin birocratică.
Deşi, din punct de vedere al resurselor (financiare, tehnologice şi umane), IMM-urile sunt
dezavantajate comparativ cu firmele de dimensiuni mari, flexibilitatea organizaţională şi
comportamentală reprezintă un atu considerabil în lupta pentru cucerirea pieţei virtuale.
116
Tabel 3.3.c. Evoluţia numărului de echipamente*), pe domenii
2005 2006
Din are Din care
Domeniu total total
PC-uri PC-uri
Industrie şi construcţii 219.439 171.519 344.177 279.071
Comerţ 237.922 198.324 322.173 255.043
Servicii 255.171 200.871 372.850 288.046
Societăţi bancare şi de asigurări 67.858 59.811 84.551 73.969
*) Numărul de echipamente cuprinde totalitatea calculatoarelor personale (PC), serverelor şi

calculatoarelor portabile (laptop) existente la 31 decembrie.
Tabel 3.3.d. Evoluţia numărului de PC-uri conectate la Internet, pe domenii

Domeniu 2005 2006 % variaţie
Industrie şi construcţii 113.237 232.136 205
Comerţ 125.181 206.056 164
Servicii 191.063 250.821 131
Societăţi bancare şi de asigurări 39.405 49.898 126
Grafic 3.3.e : Evoluţia numărului de PC-uri conectate la Internet pe domenii
Tabel 3.3.e. Ponderea numărului salariaţilor care utilizează Internet-ul în numărul total
de salariaţi din fiecare domeniu
Domeniu 2005 2006 % variaţie
Industrie şi construcţii 6 12 200
Comerţ 19 28 147
Servicii 24 27 112,5
Societăţi bancare şi de asigurări 57 69 121
117
Grafic 3.3.f: Ponderea numărului salariaţilor care utilizează Internet-ul în numărul total
de salariaţi din fiecare domeniu
Pentru susţinerea utilizării TIC în sectorul privat sunt necesare acţiuni cum ar fi:
- Susţinerea accesului IMM-urilor la Internet şi la serviciile conexe;
- Sprijinirea furnizorilor de reţele de comunicaţii electronice pentru a se extinde şi
a moderniza infrastructura în zonele în care piaţa nu poate susţine acest lucru,
astfel încât să fie posibil accesul la Internet prin conexiuni broadband (bandă
largă);
- Sprijinirea construirii de telecentre în zonele în care piaţa nu a reacţionat, prin
care să fie posibil accesul public la internet prin conexiuni broadband.
Pentru creşterea competitivităţii economiei româneşti, se impune dezvoltarea unui mediu

sigur şi dinamic de e-business, prin creşterea numărului şi a gradului de exploatare a
oportunităţilor de e-business de către firme în general, şi de către IMM-uri în special.
Comerţul electronic în particular, şi TIC-ul în general, este de natură să genereze reduceri de
costuri pe termen lung şi să faciliteze accesul la pieţe interne şi externe. Avantajele
comerţului electronic cresc odată cu numărul participanţilor şi, în general, se poate vorbi de
un cerc virtuos în dezvoltarea sa. În România, nu a fost creată încă masa critică necesară
declanşării acestui cerc virtuos.
Utilizarea TIC şi extinderea conceptului de societate informaţională conduc la schimbări

importante ale modului în care sunt folosite resursele umane. Aceste mutaţii s-au repercutat
şi asupra pieţei forţei de muncă, fiind solicitate persoane care să dispună de un volum tot mai
important de cunoştinţe în domeniul TIC. Competitivitatea companiilor într-o societate
bazată pe cunoştinţe este strâns legată de capacitatea angajaţilor de a folosi aplicaţii şi
tehnologii informatice de ultimă oră.
3.3.3 Sectorul întreprinderilor TIC în România şi contribuţia IMM-urilor

Creşterea economică din România a avut şi are efecte şi asupra industriei TIC. Numărul
firmelor în domeniul TIC a crescut atât intensiv cât şi extensiv. Faţă de 2005, numărul
118
acestora a crescut în 2006 cu 10%, cel al salariaţilor cu 19%, iar profitul cu 34% (reprezentând
3,5 % din totalul profitului firmelor româneşti). În anul 2006 (ultimele date disponibile de la
INS), valoarea adăugată brută pe salariat pentru activităţile de informatică şi activităţi
conexe23 a fost de circa 43 mii lei. Cheltuielile cu personalul pe salariat pentru activităţile de
informatică au fost de 25,1 mii lei. În ceea ce priveşte ponderea cheltuielilor cu personalul în
valoarea adăugată brută, aceasta a fost 58,2%.
Tabel 3.3.f: Indicatori pentru sectorul TIC
Indicatori 2005 2006 % variaţie
Număr de întreprinderi 10.771 11.843 10%

Număr mediu de salariaţi (mii persoane) 39,9 47,3 19%
Cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală 4.268,3 5.560,5 30%
informatică şi activităţi conexe (mil. lei)
Cifra de afaceri a întreprinderilor cu activitate principală 1.177,9 1.577,7 34%
informatică şi activităţi conexe (mil. Euro)
Cheltuieli cu personalul (mil. lei) 904,6 1186,3 31%
Valoarea adăugată brută (mil. lei) 1.752,1 2.040 16%
Excedentul brut de exploatare (mil. lei) 847,5 853,7 1%
Investiţii realizate (mil. lei) 258,2 505,3 96%
Sursa: INS
Conform Observatorului European pentru Tehnologia Informaţiei (EITO), România se

dovedeşte a fi cea mai dinamică piaţă tehnologică din Europa, cu o creştere de două ori mai
rapidă decât a ţării următoare (Slovacia). România este una din cele mai mari pieţe de
telecomunicaţii din Europa, mai precis a patra şi respectiv a şasea ca piaţă de software şi
servicii.
Segmentul software şi servicii continuă să fie cel mai dinamic, înregistrând o creştere de 35%
în 2006 comparativ cu 2005, net superioară creşterii economice. O privire asupra pieţei TIC
din România ne arată o piaţă hardware care tinde către maturitate, în timp ce segmentul de
software îşi continuă cursul ascendent. Din analiza evoluţiei ultimilor ani, remarcăm faptul că
segmentul software şi servicii IT a avut o pondere de aproximativ 30% în totalul pieţei TIC,
comparativ cu media europeană de 45% şi cu cea vest-europeană de 65%. Acest fapt
sugerează că piaţa nu a atins încă maturitatea, fiind dominată de achiziţii de echipamente
(hardware şi infrastructură pentru telecomunicaţii). Totuşi, industria românească de TIC, în
general, şi segmentul de software şi servicii, în particular, au înregistrat progrese
23
Ramura “informatică şi activităţi conexe” cuprinde activităţile de consultanţă în domeniul produselor
hardware, consultanţă şi furnizare de produse software, prelucrarea informatică a datelor, activităţi
legate de baze de date, întreţinerea şi repararea maşinilor de birou şi a calculatoarelor. Includerea
întreprinderilor în cadrul acestei ramuri s-a făcut după activitatea principală desfăşurată de
întreprindere.
119
considerabile în ultimii ani, atât în ceea ce priveşte valoarea totală a pieţei, cât şi în ceea ce
priveşte productivitatea.
În trimestrele III şi IV ale anului 2007, piaţa PC-urilor din România a crescut vertiginos,
îndeosebi datorită cererii crescute, atât în rândul populaţiei, cât şi din partea IMM-urilor.
Conform ultimelor date IDC, numărul de unităţi livrate a crescut cu mai mult de o treime de
la an la an, ajungând la 193.541 unităţi livrate în TIII 2007. Valoarea pieţei a fost de aproape
165 milioane USD, crescând cu 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. În trimestrul IV
din 2007, numărul de unităţi livrate a crescut cu 70%, iar valoarea pieţei aproape s-a dublat
comparativ cu aceeaşi perioadă din 2006. Cea mai rapidă creştere a înregistrat-o piaţa de
notebook-uri, unde numărul de unităţi a urcat cu 160% faţă de trimestrul IV din 2006 şi cu
133% faţă trimestrul III al aceluiaşi an.
Domeniul de activitate „informatică şi servicii conexe” este dominat de sectorul IMM-urilor

(aproape 100% sunt IMM-urile care deţin 85% din numărul salariaţilor – a se vedea tabelul 3.3.g
de mai jos) dar, cu toate acestea, reprezintă doar 56% din exportul de servicii şi numai 1% din
exportul de bunuri. Acest lucru demonstrează înaltul potenţial al sectorului IMM-urilor de a
dezvolta comerţul exterior de TIC.
Tabel 3.3.g: Contribuţia IMM-urilor la realizarea principalilor indicatori economici şi

financiari în sectoare TIC în perioada 2003-2006
Informatică şi activităţi conexe
Indicatori u.m. Total Din care IMM-uri
2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006

Număr întreprinderi număr 7.316 9.281 10.771 11.843 100% 100% 100% 100%
Efectiv de personal la persoane 31.519 39.235 46.683 52.533 94% 89% 88% 84%
31.XII
Număr mediu de persoane 25.627 33.212 39.914 47.257 94% 91% 88% 85%
salariaţi
Cifra de afaceri mil. lei. 2.503 3.439 4.268 5.560 96% 86% 86% 83%
Producţia exerciţiului mil. lei. 1.795 2.321 3.164 4.287 91% 86% 84% 82%
Exporturi directe mil. lei. 550 453 705 759 86% 63% 65% 56%
Valoarea adăugată mil. lei. 1.046 1.265 1.752 2.040 88% 85% 84% 76%
brută la costul
factorilor
Cheltuieli cu personalul mil. lei. 448 661 905 1186 93% 82% 80% 72%
Excedentul brut de mil. lei. 598 604 848 854 84% 88% 89% 82%
exploatare
Rezultatul brut al mil. lei. 518 491 665 625 84% 92% 92% 88%
exerciţiului
Investiţii realizate mil. lei. 110 226 258 505 88% 73% 82% 77%
120
Industria de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou
Total Din care IMM

Indicatori
u.m. 2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006
Număr întreprinderi număr 447 468 470 474 100% 100% 100% 99%
Efectiv de personal la persoane 3.261 3.292 4.563 3.948 85% 100% 80% 64%
31.XII
Număr mediu de salariaţi persoane 2.662 2.742 3.661 4.188 82% 100% 85% 60%
Cifra de afaceri mil. lei. 501 774 1.068 1.487 99% 100% 79% 38%
Producţia exerciţiului mil. lei. 197 274 468 1.080 97% 100% 90% 29%
Exporturi directe mil. lei. 6 8 6 705 33% 100% 50% 1%
Cheltuieli cu personalul mil. lei. 25 24 41 83 84% 100% 90% 37%
Investiţii realizate mil. lei. 9 15 35 70 100% 100% 83% 26%
Sursa: INS
3.3.4 Programe care susţin sectorul IMM-urilor în domeniul TIC

3.3.4.1 Programe naţionale
Programul operaţional sectorial „Creşterea competitivităţii economice” reprezintă

principalul instrument pentru realizarea primei priorităţi tematice a Planului Naţional de
Dezvoltare 2007 - 2013 - Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea unei economii
bazate pe cunoaştere.
Obiectivul general al POS CCE este creşterea productivităţii întreprinderilor româneşti pentru
reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul UE. Ţinta este o creştere
medie anuală a productivităţii de cca. 5,5 % până în 2015. Aceasta va permite României să
atingă un nivel de aproximativ 55% din media UE.
Caseta 3.3.a: Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice a fost aprobat de Comisia

Europeană în iulie 2007. Autoritatea de Management este Ministerul Economiei şi Finanţelor.
Domeniul 3.1 – Susţinerea utilizării tehnologiei informaţiei

Operaţiunea - Sprijinirea accesului la broadband şi la serviciile conexe
Cota de cofinanţare este de 20% pentru IMM-uri şi 5% pentru ONG-uri.
Grantul este între 7.000 şi 82.000 lei.
Tipuri de activităţi eligibile (cu caracter orientativ):
- Conectarea la Internet prin conexiuni broadband
- Achiziţie computer pentru fiecare punct de lucru şi/sau echipamente şi servicii conexe (max. 10)
- Achiziţie server şi soft de operare necesar
- Construire reţea LAN necesară pentru implementarea proiectului
121
- Achiziţie licenţe software, pachete tip Office
- Achiziţie website, achiziţie domeniu pentru acest website
- Achiziţie nume de domeniu nou „.ro”
- Achiziţie şi implementare soluţie de semnătură electronică.
Operaţiunea 3.1.1. se adresează IMM-urilor şi ONG-urilor şi este menită să stimuleze cererea de

servicii de tip broadband la nivel naţional, precum şi achiziţionarea de calculatoare pentru fiecare
punct de lucru şi/sau echipamente şi servicii conexe necesare pentru o reţea de maximum 10
computere. Totodată, acestea pot primi finanţare europeană nerambursabilă şi pentru alte
proiecte, care au în vedere achiziţionarea de servere şi soft-uri, imprimante (A4/A3), scannere şi
camere web pentru videoconferinţe pentru fiecare punct de lucru, dar nu mai mult de zece.
Totodată, IMM-urile şi ONG-urile pot accesa fonduri europene şi pentru cumpărarea de licenţe
software, realizarea de website-uri şi achiziţionarea şi implementarea soluţiei de semnătură
electronică. Suma totală alocată acestei operaţiuni este de 29,5 milioane lei (9 milioane Euro).
Suma maximă cu care poate fi finanţat un proiect ajunge la 82.000 lei (25.000 Euro). Rata de
cofinanţare europeană este de maximum 80% pentru IMM-uri şi 95% pentru ONG-uri.
Domeniul 3.3. Dezvoltarea e-economiei

Operaţiunea 1 - Suport pentru implementarea sistemelor informatice integrate şi aplicaţii
pentru managementul afacerilor
Cota de cofinanţare este de 30% pentru investiţii.
Grantul este între 32.800 şi 1.640 000 lei.
- Implementare/extindere sisteme ERP
- Implementare/extindere sisteme pentru relaţii cu clienţii (CRM)
- Implementare soluţii software pentru design şi/sau producţie
- Implementare sisteme informatice de analiză economică şi suport decizional.
Operaţiunea 2 - Sisteme de comerţ electronic şi soluţii electronice pentru afaceri

Cota de cofinanţare este de 30% pentru investiţii.
Grantul este între 32.800 şi 1.640.000 lei.
- Implementare sisteme informatice de comerţ electronic
- Implementare sisteme informatice pentru licitaţii electronice
- Implementare sisteme pentru tranzacţii electronice securizate
- Implementare sisteme informatice de e-payment
- Implementare sisteme de e-learning pentru IMM-uri
- Implementarea altor sisteme pentru dezvoltarea companiei.
122
Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare
Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PNCDI) reprezintă principalul instrument
de implementare a Strategiei Naţionale de CDI. În conceperea Planului Naţional de Cercetare,
Dezvoltare şi Inovare II s-a avut în vedere scopul general al sistemului naţional de cercetare,
dezvoltare, inovare care constă în stimularea progresului ştiinţei, tehnologiei şi inovării în
România, în vederea creşterii competitivităţii şi reducerii decalajelor economice, sociale şi
tehnologice faţă de nivelul mediu al Uniunii Europene.
În acest context, principala cale de creştere a capacităţii ştiinţifice a României constă în

crearea unui sistem de dezvoltare a cercetării şi inovării întemeiat pe colaborare
internaţională. Vor fi susţinute proiectele în care cercetători din ţări avansate ştiinţific
lucrează împreună cu cercetători români pentru atingerea unor obiective comune, pentru
extinderea accesului la informaţii şi infrastructuri, realizarea unor experimente comune,
participarea la conferinţe şi reuniuni ştiinţifice internaţionale, implicarea cercetătorilor
români în determinarea bunelor practici şi standardelor internaţionale şi utilizarea în comun a
unor echipamente costisitoare.
Caseta 3.3.b: TIC în Planul Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare
Următoarele tipuri de acţiuni din domeniul TIC sunt incluse în Planul Naţional de Cercetare,
Dezvoltare şi Inovare:
Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor:
Informatica teoretică şi ştiinţa calculatoarelor
1. Reţele de gramatici, calcul evoluţionist, calcul cu ADN, calcul molecular
2. Modele matematice pentru calculul în reţea („global computing”) şi dezvoltarea de algoritmi
performanţi pentru lucrul în reţea şi analiza complexităţii lor
3. Specificaţii algebrice şi aplicaţii la dezvoltarea de software pentru sisteme orientate către obiect
4. Studiul algebric al reţelelor şi al proceselor distribuite, concurente, mobile
5. Specificarea şi validarea programelor; tehnici de „model checking”
6. Studiul semanticii limbajelor de programare, cu accent pe concurenţă şi mobilitate
7. Modele matematice pentru securitatea datelor şi a calculatoarelor
8. Modele matematice de concurenţă reală: reţele Petri, reţele de flux al datelor etc.
9. Formalisme logice pentru sisteme multi-agent.
Sisteme informatice avansate pentru e-servicii

1. Sisteme informatice avansate pentru educaţie (e-learning)
2. Sisteme informatice pentru sănătate şi mediu (e-health)
3. Sisteme şi tehnologii pentru dezvoltarea afacerilor (e-business)
4. Sisteme, tehnologii şi servicii electronice financiar-bancare (e-banking, m-banking, e-licitaţie)
5. Sisteme şi tehnologii avansate pentru guvernare electronică şi servicii pentru cetăţeni (e-governance,
e-citizen)
123
6. Sisteme informatice pentru gestiunea şi dezvoltarea de conţinut digital interactiv (e-content)
7. Sisteme informatice pentru managementul riscului.
Tehnologii, sisteme şi infrastructuri de comunicaţii

1. Algoritmi, metode/tehnologii şi sisteme de prelucrare în sistemele de comunicaţii a informaţiei şi
semnalelor (voce, audio, video/imagini, date, multimedia) în vederea producerii, prelucrării,
transportului la distanţă şi livrării de conţinut informaţional
2. Algoritmi şi sisteme adaptive/inteligente în infrastructuri de comunicaţie
3. Tehnologii de acces şi transport în bandă largă şi sisteme incluzând reţele terestre şi satelitare
pe diferite medii de transmisie
4. Dispozitive, circuite, subsisteme de comunicaţie şi reţele fără fir
5. Arhitecturi şi infrastructuri (reţele) convergente din punct de vedere al serviciilor de comunicaţii de
nivel înalt, permiţând, în acelaşi timp, diversitate tehnologică de soluţii pentru comunicaţii
6. Algoritmi, metode de simulare a sistemelor complexe de telecomunicaţii pentru evaluarea
performanţelor şi planificarea reţelelor
7. Specificarea, validarea, implementarea protocoalelor de comunicaţie începând de la nivelul fizic
până la cele de aplicaţie
8. Aplicaţii şi servicii integrate, flexibile şi reconfigurabile, în pachete multiple oferite utilizatorilor în
manieră universală, cu garanţii de calitate a serviciilor
9. Metode şi software pentru managementul serviciilor şi resurselor în sistemele complexe de
comunicaţie
10. Tehnologii şi sisteme de testare funcţională şi de performanţă pentru sistemele de telecomunicaţii
11. Securitatea sistemelor şi infrastructurilor de comunicaţie
12. Strategii de dezvoltare a domeniului, standarde şi reglementări, aspecte tehnice, economice,
legislative şi sociale
Securitatea şi accesibilitatea sistemelor informatice

1. Managementul securităţii informatice şi al riscurilor
2. Sisteme de autentificare şi identificare interoperabile, infrastructuri de certificate
3. Protecţia prin perimetre de securitate
4. Detectarea / prevenirea / investigarea atacurilor cibernetice
5. Securitatea aplicaţiilor de guvernare /administrare electronică
6. Securitatea sistemelor de plăţi electronice şi e-banking
7. Algoritmi şi mecanisme criptografice
8. Securitatea sistemelor distribuite
9. Securitatea dispozitivelor de calcul mobile
Tehnologii pentru sisteme distribuite şi sisteme încorporate

1. Optimizarea comunicării în reţele de mare viteză pentru cantităţi mari de date, reţele care intră în
componenţa infrastructurii Grid
2. Arhitecturi, tehnologii şi instrumente pentru lucru în colaborare, inclusiv pentru organizaţii virtuale
3. Asigurarea transparenţei la localizare, migrare, relocare, replicare, concurenţă, defectare,
persistenţă în sisteme peer-to-peer şi în sisteme client–server
124
4. Organizarea, stocarea şi regăsirea informaţiei în sisteme distribuite de mari dimensiuni
5. Asigurarea securităţii în sisteme distribuite
6. Metode, modele, instrumente pentru dezvoltarea aplicaţiilor distribuite
7. Medii de execuţie (frameworks) a aplicaţiilor distribuite pentru Grid şi Internet
8. Metode, modele şi algoritmi de simulare şi optimizare pentru rezolvarea unor probleme
complexe din ştiinţă, inginerie, economie şi societate
Sisteme încorporate
1. Metode şi instrumente pentru dezvoltarea software-ului încorporat
2. Metodologii şi tehnologii obiectuale, bazate pe componente, pentru sisteme încorporate
3. Sisteme software inteligente pentru echipamente mobile
4. Tehnologii pentru sisteme sensibile la context (context-awareness)
5. Metode de personalizare pentru sisteme încorporate
6. Tehnologii pentru sisteme integrate bazate pe reţele de senzori
7. Sisteme încorporate de timp real (pentru automobile, avioane, trenuri, control de procese,
echipamente medicale, comunicaţii)
8. Calcul mobil şi sisteme ubicue
9. Dezvoltarea aplicaţiilor pentru sisteme încorporate
La nivelul implementării proiectelor de succes în rândul IMM-urilor, menţionăm proiectul „e-

ROad”, finanţat prin Directoratul General pentru Industrie al Comisiei, având drept obiectiv
principal iniţierea unui parteneriat efectiv între un grup de furnizori români de IT şi IMM-uri
din sectorul transporturilor. Bugetul total al proiectului este de 165.011,5 Euro, cu finanţare
de la Uniunea Europeană de 82.475 Euro.
Proiectul e-ROad a avut stabilit ca obiectiv principal facilitarea accesului transportatorilor

români – 150 de IMM-uri, ca beneficiari direcţi – la soluţii integrate de afaceri viabile şi uşor
de obţinut. Soluţiile de e-business, în companiile mici şi mijlocii de transport din ţara noastră,
duce la reducerea costurilor operaţionale pe autovehicule, la creşterea eficienţei personalului
operativ ca şi la reducerea posibilităţilor de fraudă. Gestiunea uşoară a autorizaţiilor,
reviziilor, a altor activităţi sau a documentelor periodice permite menţinerea parcului auto
activ mai multă vreme şi conduce la reducerea amenzilor aplicate. Prin analizele detaliate
(până la nivel de cursă, client sau şofer), se pot lua decizii rapide pentru scăderea
costurilor/kilometru. Prin implementarea unei soluţii integrate în companiile de transport
care nu au folosit până acum astfel de soluţii – afirmă specialiştii TIC –, se poate ajunge la
dublarea parcului auto gestionat de un singur dispecer, generându-se reduceri de până la 50%
ale costurilor de personal, reduceri cu 20-30% ale consumurilor de combustibil, prin
optimizarea rutelor de transport şi creşteri cu până la 20% ale clienţilor ce pot fi deserviţi
simultan.
125
O parte dintre IMM-urile participante la program au beneficiat de evaluări „la faţa locului”,
iar 30 de reprezentanţi ai conducerilor acestor companii au participat la instruiri speciale
pentru dezvoltarea competenţelor proprii în utilizarea instrumentelor de e-business. Pe
parcursul proiectului, analiza stadiului actual – al integrării TIC în procesele de business ale
IMM-urilor din transporturi – a condus la elaborarea de soluţii IT viabile pentru eficientizarea
activităţii companiilor din acest sector. Aceste instruiri au fost susţinute şi de către compania
belgiană Young & Partner, privind metodele şi practicile din cadrul Uniunii Europene.
Un instrument TIC important pentru sprijinirea sectorului IMM-urilor îl reprezintă e-portalul

www.esimplu.ro (vezi Caseta 3.3.c).
Caseta 3.3.c: e-portalul pentru IMM-uri
Portalul esimplu.ro a fost realizat şi dezvoltat în cadrul Proiectelor de Asistenţă Tehnică PHARE 2004 şi
2005 având ca beneficiar Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii
Liberale (Autoritate de Implementare), iar ca Autoritate Contractantă Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor
Publice şi Locuinţelor. Din martie 2008, portalul este administrat de Fundaţia Post Privatizare (FPP).
Misiunea portalului esimplu.ro este aceea de a furniza produse şi servicii de înaltă ţinută destinate
întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM) şi profesiilor liberale din România; în acelaşi timp, se doreşte
crearea unui mediu propice pentru toate instituţiile şi organizaţiile implicate în sectorul IMM-urilor,
cu scopul de a contribui activ la dezvoltarea acestui sector pentru a fi competitiv în Europa şi pe
piaţa internaţională în general.
Pentru o utilizare cât mai eficientă a acestuia, portalul este structurat în patru secţiuni, în funcţie de
publicurile ţintă (atât principale, cât şi secundare) cărora se adresează, astfel: Întreprinderi Mici şi
Mijlocii, Firme de Consultanţă şi Profesii Liberale, Instituţii Financiare şi Companii Străine. De
asemenea, portalul are o secţiune dedicată Stakeholderilor instituţionali implicaţi în sectorul IMM-
urilor din România, precum şi o secţiune axată pe responsabilitatea socială a întreprinderilor. Nu în
ultimul rând, în cadrul portalului se regăseşte zona dedicată pieţii virtuale – E-Market – în care sunt
disponibile microportalurile firmelor care au ales să folosească acest serviciu al portalului.
Esimplu.ro va conţine şi o secţiune specială dedicată Fondurilor Structurale şi propunerilor aferente
prin care se pot accesa astfel de finanţări Europene.
Portalul esimplu.ro oferă trei servicii unice pe piaţa românească a IMM-urilor: instrumentul de
benchmarking, cursuri de e-learning şi posibilitatea de creare de microportaluri în cadrul esimplu.ro.
Benchmarking
Instrumentul cunoscut sub numele de „benchmarking” (măsurare a performanţelor) este un proces
utilizat în management, în special în managementul strategic. Prin acest instrument, organizaţiile şi
companiile evaluează diferite aspecte ale proceselor legate de bunele practici, de obicei din sectorul
lor de activitate. Benchmarking-ul le permite apoi organizaţiilor şi companiilor să elaboreze planuri
126
de adoptare a acestor bune practici, cu scopul de a intensifica performanţele companiei. Astfel,
acesta trebuie să devină un element fundamental al strategiei de afaceri pentru a menţine
organizaţia la nivel competitiv.
Microportaluri
Microportalul oferă firmelor înregistrate posibilitatea de a avea prezenţă pe Internet. Prin acest
website de prezentare la scară mai redusă, care se poate personaliza conform specificului firmei, se
pot promova produsele şi serviciile firmei şi se pot stabili colaborări cu alţi întreprinzători. De
asemenea, microportalul permite derularea de activităţi comerciale prin intermediul Internetului
(comerţ electronic), generând prin aceasta mai multe profituri/venituri, şi reducând, în acelaşi timp,
costurile.
E-learning pentru IMM-uri

E-learning este un tip de educaţie în care mediul învăţării este cel al tehnologiei computerizate.
Portalul esimplu.ro oferă posibilitatea de a urma astfel de cursuri gratuite pe diverse teme legate de
derularea afacerilor pe Internet. Prin aceasta metodă, utilizatorii înregistraţi pot avea flexibilitate în
asimilarea informaţiilor prezentate, în comparaţie cu formele tradiţionale de învăţământ. De
asemenea, de aceste cursuri pot beneficia şi angajaţii firmelor, ca parte a programului de pregătire
profesională la locul de muncă, crescând astfel eficienţa şi profitabilitatea firmelor respective.
Pe lângă acestea, întreprinzătorii români – utilizatori înregistraţi – pot beneficia de următoarele

servicii esenţiale pentru dezvoltarea firmelor pe care le reprezintă:
 servicii de consultanţă: modulul de servicii de specialitate permite utilizatorilor înregistraţi
să trimită solicitări pentru a obţine informaţii şi asistenţă structurate în mai multe categorii;
 resurse de afaceri: portalul esimplu.ro pune la dispoziţia utilizatorilor înregistraţi o adevărată
bibliotecă de afaceri virtuală. Astfel, aceştia pot consulta oricând diferite documente care îi pot
ajuta în dezvoltarea afacerii – de la surse de finanţare, legislaţie şi contracte la studii de cercetare,
rapoarte şi bune practici în afaceri;
 ştiri şi newslettere: portalul esimplu.ro are şi un important scop informativ, întrucât unul din
scopuri este acela de a ţine întreprinzătorii la curent cu ultimele evoluţii din sectorul lor de
activitate, urmărind astfel a fi un ghişeu virtual unic;
 forum de discuţii: esimplu.ro creează un mediu informal virtual pentru facilitarea schimbului
de experienţă între întreprinzători. Prin aceasta urmărim ca utilizatorii înregistraţi să înveţe din
experienţa altora în vederea îmbunătăţirii diferitelor aspecte ale afacerii care necesită o atenţie
specială;
 zona privată: în cadrul zonei private, utilizatorii înregistraţi pot actualiza informaţiile despre
firma pe care o reprezintă: prezentarea firmei, datele de contact, precum şi alte informaţii care pot
fi accesate în mod liber de către ceilalţi utilizatori înregistraţi ai portalului.
127
3.3.4.2 Politici europene pentru TIC
La nivelul Uniunii Europene24 se doreşte implementarea unor acţiuni specifice pentru a
ameliora disponibilitatea de competenţe informatice, cum ar fi:
– Sprijinirea dezvoltării unui cadru european privind competenţele informatice, bazat
pe exigenţele părţilor interesate şi pe rezultatele lucrărilor de pregătire în cadrul
Comitetului European de standardizare, în conformitate cu propunerea pentru un
cadru european de certificări. Rezultatele trebuie să fie disponibile înainte de
sfârşitul anului 2008;
– Promovarea pe mai departe a iniţiativei Europass în cooperare cu Cedefop, inclusiv
dezvoltarea unui instrument de auto-evaluare online şi realizarea unui studiu de
fezabilitate cu privire la un portal european al competenţelor informatice şi al
carierei profesionale. Acest portal, care va fi lansat şi întreţinut de către părţile
interesate, trebuie să fie disponibil până la sfârşitul anului 2008;
– Realizarea unui manual cu privire la parteneriatul dintre mai multe părţi interesate în
domeniul competenţelor informatice, inclusiv bunele practici şi recomandări cu
privire la cadrele legale şi financiare adecvate. Acesta trebuie să fie disponibil în
2008 şi promovat în ateliere în statele membre;
– Încurajarea femeilor de a alege cariere în domeniul TIC prin promovarea exerciţiului
de observare IT girls în cooperare cu societăţile TIC şi lansarea studiului de bune
practici care se axează în principal pe factori care încurajează femeile să urmeze o
carieră în TIC;
– Promovarea formării profesionale online în domeniul agriculturii şi în mediul rural în
contextul programelor de dezvoltare rurală aprobate pentru perioada 2007-2013.
Caseta 3.3.d: Iniţiativa Europeană i2010 - O societate informaţională pentru toţi europenii
Iniţiativa i2010 – „O societate informaţională europeană pentru creşterea economică şi ocuparea forţei
de muncă” – a fost lansată de către Comisia Europeană în 2005, în ideea susţinerii dezideratului
Strategiei de la Lisabona. Până în 2010, Europa îşi propune să ajungă economia cunoaşterii cea mai
competitivă şi mai dinamică din lume.
Iniţiativa i2010 are trei priorităţi politice principale:

Crearea unui spaţiu unic al informaţiei: propune o viziune a unei societăţi informaţionale care
să permită comunicaţii sigure şi rapide, la preţuri convenabile, capabile să asigure baze de date şi
servicii bogate şi variate;
Investiţia şi inovaţia în cercetare: în ceea ce priveşte cercetarea în domeniul tehnologiilor
informaţionale şi comunicaţionale, Europa trebuie să-şi ajungă din urmă principalii concurenţi – Statele
24
Sursa: Comisia Comunicaţiilor Europene Bruxelles, 7.9.2007 COM (2007) 496 final. Comunicare a
Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic şi Social European şi
către Comitetul Regiunilor
128
Unite şi Japonia, în principal;
O societate informaţională care să includă toţi cetăţenii: este necesar ca societatea
informaţională europeană să asigure servicii publice de o înaltă calitate şi să îmbunătăţească calitatea
vieţii tuturor persoanelor, fără a-i lăsa deoparte pe cei care nu au acces la tehnologiile digitale.
Comunicarea Comisiei Europene din aprilie 2008 – „Să pregătim viitorul digital al Europei” – Evaluare la
jumătatea drumului iniţiativei i2010, subliniază o creştere puternică a conexiunii la Internet în Europa.
Mai mult de jumătate dintre europeni (250 milioane de persoane) utilizează cu regularitate Internetul.
Aproape 40 de milioane de noi utilizatori au fost înregistraţi în 2007. Serviciile publice, din care 96 %
şcoli europene şi 57 % de medicină, au recurs tot mai mult la conexiunea la Internet. În ceea ce priveşte
companiile, 77 % dintre ele dispun de o conexiune la Internet.
De pe altă parte, Banca Europeană de Investiţii, prin „Inovare 2010”, intervine prin 4 domenii
cheie:
1. sprijin pentru investiţiile în cercetare;
2. împrumuturi pentru formare universitară, profesională, la distanţă, etc.;
3. sprijin pentru proiectele care utilizează noile tehnologii şi dezvoltarea TIC;
4. încurajarea IMM-urilor inovatoare prin utilizarea fondurilor capital-risc.
Obiectivul financiar fixat este de 50 miliarde de Euro pe 10 ani pentru încurajarea inovaţiei.
- Referitor la răspândirea TIC, România se află în urma altor ţări din Europa Centrală şi de Est.
Există, totuşi, o creştere rapidă a prezenţei telefoanelor mobile, a utilizării internetului
(incluzând broadband), a utilizării computerelor conectate la Internet de către firme şi a
investiţiilor şi cheltuielilor cu echipamentele.
- Numărul angajaţilor în companii care utilizează Internetul s-a dublat în industrie şi

construcţii şi a cunoscut o creştere importantă în sectorul comerţ (de la 19% la 28%) din 2005
în 2006.
- Firmele româneşti din sectorul TIC au crescut cu 10% (aproape toate sunt IMM-uri), 19% în
număr de angajaţi şi 34% ca profit din 2005 în 2006. Conform Observatorului European pentru
Tehnologia Informaţiei (EITO), România se dovedeşte a fi cea mai dinamică piaţă tehnologică
din Europa.
- Numeroase programe naţionale şi europene sprijină accesul şi utilizarea TIC în firme,

respectiv Programul Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice”, Planul
Naţional de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare (PNCDI), împreună cu Iniţiativa Europeană i2010
- O societate informaţională pentru toţi europenii.
129
Capitolul 4. Dezvoltarea culturii
antreprenoriale şi consolidarea abilitaţilor
manageriale
A fi întreprinzător nu înseamnă doar a pune bazele şi a conduce apoi o firmă sau o mică
afacere. Aceasta este o ipostază a întreprinzătorului, cel mai des întâlnită probabil. În multe
ţări, întreprinzătorii se ocupă cu crearea de idei de afaceri, identificarea posibilităţilor de a
pune în practică acele idei (atragerea unor finanţatori sau pur şi simplu vinderea ideii) şi
dezvoltarea ideii respective, devenită între timp afacere, în funcţie de dinamica pieţei şi de
satisfacerea unor noi nevoi ale clienţilor.
P. Drucker – un renumit expert în antreprenoriat - spunea că „micile afaceri reprezintă

catalizatorul principal al creşterii economice”. Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură
la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale. IMM-urile joacă un
rol însemnat în economie, din următoarele motive:
 supleţea structurilor le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fluctuaţiile
mediului economic;
 întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială
regională, ceea ce contribuie, pe de o parte, la dezvoltarea economică a regiunii
respective, iar pe de altă parte, la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai,
pentru că oferă locuri de muncă;
 dimensiunea lor redusă contribuie la evitarea birocraţiei excesive;
 IMM-urile formează, la nivel individual, un ansamblu mult mai uşor de
controlat/condus.
Antreprenorul este definit de Peter F. Drucker ca fiind cel care creează ceva nou, ceva
diferit, cel care schimbă sau transformă valori.
Deşi nu se poate spune că există un profil standard al întreprinzătorului de succes, unele

studii au ajuns la concluzia că există câteva trăsături comune în rândul întreprinzătorilor care
au realizat succese în propriile afaceri:
1. Dorinţa de asumare a riscului. Întreprinzătorii nu caută riscul, ci mai degrabă şi-l
asumă. Ei încearcă să reducă riscul printr-un control cât mai bun al afacerii. Prin alegerea
atentă a produsului şi a pieţei, finanţare creativă, formarea unei echipe competitive şi prin
planificare, riscul iniţierii unei afaceri poate fi destul de mic.
130
2. Controlul propriului destin. Unii autori au încercat să demonstreze că factorul
cheie al deciziei de a intra în afaceri este dorinţa de control al propriului destin. Potrivit
teoriei controlului propriului destin, orice rezultat este perceput în funcţie de capacitatea de
control a acestuia.
3. Spirit inovator. Creativitatea este o trăsătură importantă a întreprinzătorilor de
succes. Schumpeter afirma că întreprinzătorul, „persona causa” a dezvoltării economice, este
un inovator, care realizează mereu combinaţii noi în producţie. Într-adevăr, ideile inovatoare
reprezintă elementul care îl deosebeşte pe un întreprinzător de ceilalţi. O nouă modalitate
de abordare a calităţii produselor sau de prestare a serviciilor, folosirea unor noi metode de
distribuţie şi a unor noi concepte de ambalare, de exemplu, sunt elementele distinctive ale
unui întreprinzător inovator.
4. Nevoia de împlinire. Aproape fără excepţie, întreprinzătorii sunt persoane
puternic motivate de nevoia de împlinire. David McClelland sugerează că nevoia de împlinire
este primul factor pe care îl are în vedere o persoană, atunci când doreşte să devină
întreprinzător. În plus, nevoia de împlinire este considerată o dimensiune importantă a
personalităţii întreprinzătorului. Întreprinzătorul este orientat spre atingerea unui anumit
obiectiv şi este motivat de şansa atingerii acestuia.
5. Acceptarea incertitudinii. Iniţierea unei afaceri, prin specificul ei, este un proces
dinamic, incert, complex şi nesigur. Întreprinzătorii, însă, acceptă situaţiile nesigure şi iau
decizii în condiţii de incertitudine. Nu numai că ei nu sunt afectaţi de incertitudine, însă sunt
capabili să o exploateze şi să obţină avantaje din aceasta.
6. Încrederea în sine. Întreprinzătorii de succes au o puternică încredere în forţele
proprii. Ei sunt încrezători în capacitatea lor de a-şi atinge obiectivele propuse. Cercetările
arată că întreprinzătorii au un grad ridicat de încredere în propriile persoane. În plus,
instituţiile financiare şi investitorii îşi plasează banii în acele afaceri în care întreprinzătorii
au un grad ridicat de încredere în sine.
7. Persistenţa. Întreprinzătorii sunt persistenţi. Ei nu sunt intimidaţi de obstacolele
ce le apar în cale. Având dorinţa intensă de a depăşi dificultăţile apărute, ei îşi continuă
eforturile până la rezolvarea problemei. Deşi sunt extrem de persistenţi, atunci când apare o
situaţie imposibil de realizat, ei o abandonează. Fiind realişti, ei recunosc ceea ce poate fi
făcut şi la ce trebuie renunţat.
8. Spirit de iniţiativă. Mulţi cercetători şi practicieni sunt de acord că spiritul de
iniţiativă este o trăsătură a întreprinzătorilor de succes. Ei caută mereu situaţii în care sunt
personal răspunzători de succesul sau eşecul afacerii. Întreprinzătorii sunt, prin excelenţă,
oameni de acţiune. Dacă ei nu au iniţiativă, atunci cu atât mai mult nu va avea angajaţi cu
spirit de iniţiativă. Mulţi întreprinzători afirmă că îşi bazează succesul, pur şi simplu, pe
faptul că au acţionat, s-au implicat în afaceri şi nu şi-au făcut prea multe griji.
9. Sesizarea oportunităţilor. Întreprinzătorii de succes par să aibă capacitatea de a
anticipa tendinţele şi de a recunoaşte oportunităţile ce apar.
131
10. Potenţial energic ridicat. Întreprinzătorii sunt recunoscuţi ca având un potenţial
energic ridicat. Ei au capacitatea de a lucra timp îndelungat, fără a simţi nevoia de a se
odihni.
11. Capacitatea de a forma echipe şi de a lucra în echipă. Parteneriatul este o
dimensiune esenţială a afacerilor într-o economie caracterizată de globalizare şi
interdependenţă.
Nu în ultimul rând, antreprenorul trebuie să fie sau să devină rapid un expert în domeniul său
de activitate şi să dea dovadă de corectitudine, atât în relaţiile de afaceri cât şi în cele cu
angajaţii.
4.1. Profilul întreprinzătorului român şi problemele cu care se

confruntă
4.1.1 Profilul întreprinzătorului în acord cu caracteristicile socio-

economice
În perioada 2000-2006, rata de creare a noilor întreprinderi a avut un ritm ascendent, la acest
fapt contribuind şi modificările legislative în ceea ce priveşte înfiinţarea întreprinderilor mici
şi mijlocii, cu o sensibilă scădere în 2006, după cum se poate aprecia din figura următoare:
Tabel 4.1.a. Numărul întreprinderilor nou create, rata de creare
An Număr
Create în 2000 63941
Create în 2003 123178
Create în 2004 143411
Create în 2005 164446
Create în 2006 141822
Din punct de vedere al caracteristicilor socio-economice ale întreprinzătorilor care s-au lansat
]n afaceri ]n 2006, putem trage următoarele concluzii (graficul 4.1.a de mai jos):
 Noile întreprinderi au fost create în special de tineri întreprinzători bărbaţi, în mediul
urban (80,1%);
132
 Raportul femeilor întreprinzător faţă de numărul total de întreprinzători este de 1/3
(29.0%), cel mai mare procent al femeilor manager fiind înregistrat în regiunile Sud-
Vest (34,7 %) şi Nord-Est (32,7%);
 62,8% dintre noile companii active au fost create de întreprinzători cu vârsta sub 40
de ani. În plus, 24,7% dintre aceştia au mai puţin de 30 de ani.
Grafic 4.1.a : Distribuţia întreprinderilor active nou create, analizată în funcţie de sexul
şi vârsta fondatorului/managerului (%) în anul 2006
45%
40%
35%
femei 30%
29% 25%
20%
bărbaţi 15%
71% 10%
5%
0%
până în 30 - 39 40 - 44 45 - 49 50 - 59 peste 60
30 ani ani
Sursa: INS (Profilul întreprinzătorilor din România, 2008)
Din punctul de vedere al nivelului de educaţie, 49,6% dintre întreprinzători au studii medii
sau superioare. 1,1% dintre ei au doar studii primare. În anul 2006, se constată o creştere cu
9,2 procente a fondatorilor/managerilor cu studii liceale şi universitare, faţă de anul 2005, şi
o sensibilă scădere a fondatorilor/managerilor cu nivel de educaţie inferior (graficul 4.1.b de
mai jos).
Grafic 4.1.b: Distribuţia întreprinderilor active nou create, analizată în funcţie de nivelul
de instruire a fondatorului/managerului (%) în 2005 şi 2006
100%
80%
60%
40%
20%
0%
an 2005 an 2006
Ed. pri ma ră Ed. voca ţiona l ă
Gi mna zi a l a Li cea l ă şi uni vers i ta ră
133
Majoritatea întreprinzătorilor nu au experienţă anterioară în posturi de conducere sau în
profesii tehnice. Doar 1,3% dintre întreprinzători au experienţă managerială anterioară, iar
8,4% au experienţă în domenii tehnice. Mai mult de jumătate dintre ei (52,9%) au fost
muncitori necalificaţi înainte de a începe să-şi conducă propria afacere.
După cum reiese din graficul de mai jos, nivelul de experienţă managerială a
fondatorilor/managerilor de întreprinderi este foarte scăzut. De aici se remarcă necesitatea
dezvoltării unor programe de antreprenoriat, prin intermediul cărora viitorii antreprenori din
România îşi pot îmbunătăţi abilităţile în vederea derulării optime a unei afaceri.
Grafic 4.1.c: Distribuţia întreprinderilor active nou create, analizată în funcţie de

categoria socio-profesională anterioară a fondatorului/managerului (%) în 2005 şi 2006
100%
90%
80%
50,8% 52,9%
70%
60%
50%
40%
30% 34,5%
37,4%
20%
10% 13,5% 8,4%
0% 1,2% 1,3%
an 2005 an 2006
Funcţii de conducere Profes i i tehni ce
Munci tori ca l i fi ca ţi Munci tori neca l i fi ca ţi
De remarcat este faptul că, în funcţie de regiunile unde a fost analizat nivelul de educaţie şi
experienţă, proporţiile întreprinzătorilor cu studii medii şi superioare, precum şi cu
experienţă profesională din regiunile de dezvoltare Bucureşti-Ilfov şi Vest, sunt mai mari
decât în alte regiuni. Pe de altă parte, regiunile de dezvoltare Sud-Vest, Centru, Vest şi Nord-
Vest prezintă un procent mai crescut decât procentul total pe ţară de întreprinzători care au
iniţiat afaceri şi care erau muncitori necalificaţi înainte de aceasta.
Atât în 2005, cât şi în 2006, cel mai mare procent de întreprinzători cu studii liceale şi
universitare se înregistra în Bucureşti şi Ilfov, iar la polul opus se afla regiunea Centru, având
cel mai mic număr de antreprenori instruiţi.
134
Grafic 4.1.d: Distribuţia întreprinderilor active nou create după categoria socio-
profesională anterioară a fondatorului/managerului (%) în 2005 şi 2006 pe regiuni de
dezvoltare
100%
Funcţii de
80% conducere
Ina ctive
60%
Munci tori ca l i fi ca ţi
40%
Profes i i tehni ce
20%
Munci tori
0% neca l i fi ca ţi
NE SE S SV V NV C BIF
Se observă că rata de mortalitate a întreprinderilor, după numai un an de la înfiinţare, este

mai ridicată în zonele în care nivelul educaţional al managerilor este mai scăzut. De aici
rezultă necesitatea imperioasă de instruire a managerilor actuali, atât pentru reducerea
mortalităţii firmelor, cât şi pentru creşterea competitivităţii celor existente.
4.1.2 Principalele probleme în rândul întreprinzătorilor

Mai puţin de jumătate dintre noile întreprinderi create în 2006 (47,5%) s-a confruntat cu
probleme în obţinerea contractelor, cu dificultăţi legate de cererea sau oferta lor (17,1%) sau
cu ambele (30,4%).
În privinţa ofertei, noile companii se confruntă, în principal, cu probleme financiare, în

special legate de lipsa lor de resurse (69,8%), de accesul limitat la credite (39,5%) şi de lipsa
clienţilor sau de clienţii cu plăţi în aşteptare (38,2%). Întrucât cea mai mare problemă a
întreprinzătorilor este legată de lipsa de resurse, Agenţia Naţională de Ocupare a Forţei de
Muncă a lansat un program de microcredite destinat IMM-urilor din toate sectoarele, care se
acordă pe baza unui plan de afaceri.
135
Grafic 4.1.e: Dificultăţi legate de ofertă (% din companii active)
l i ps a de res urs e
90%
80%
a cces l i mi ta t l a credi te
70%
60%
fă ră cl i enţi s a u ca re
50%
pl ă tes c ta rzi u
40%
l i ps a de tehnol ogi e
30%
20%
a cces l i mi ta t l a s a l a ri a ţi
10%
bi ne pregă ti ţi
0%
l i ps a ma teri i l or pri me
an 2005 an 2006
Sursa: INS ((Profilul întreprinzătorilor din România, 2008
În privinţa cererii, întreprinzătorii consideră că problemele lor depind de constrângerile

concurenţei pe pieţele lor de desfacere (75%), de faptul că firma nu este suficient de bine
cunoscută (54%) şi de lipsa resurselor economice ale potenţialilor lor clienţi (51%).
Grafic 4.1.f: Dificultăţi legate de cerere (% din noile companii active)
concurenţa ma re
80%
70%
fi rma nu es te s ufi ci ent de
60%
bi ne cunos cută
50%
cl i enţi cu fonduri redus e
40%
30%
i na bi l i ta te în ma rketi ng
20%
10%
preţul prea mi c a l pi eţei
0%
an 2005 an 2006
Sursa: INS ((Profilul întreprinzătorilor din România, 2008)
Este interesant de menţionat că, pentru toate regiunile de dezvoltare, există o corelaţie
pozitivă între supravieţuirea firmelor timp de un an de la înfiinţarea lor şi procentajul
directorilor cu experienţe similare de lucru sau ca personal tehnic, şi o corelaţie negativă cu
proporţia antreprenorilor care anterior fuseseră muncitori (Grafic 4.1.g); acest lucru
sugerează că programele de sprijin – cum ar fi EMPRETEC, derulat de MIMMCTPL, pentru
trainingul antreprenorilor – reprezintă cheia pentru îmbunătăţirea supravieţuirii
întreprinderilor.
136
Grafic 4.1.g: Situaţia întreprinderilor noi la un an de la înfiinţare şi în funcţie de
experienţa anterioară a managerului în 2006
120
100
80
60
40
20
0
62 64 66 68 70 72 74 76
% Ma na geri cu experi enţă în funcţii de conducere şi profes i i tehni ce

% Ma na geri cu experi enţă ca munci tori ca l i fi ca ţi şi neca l i fi ca ţi
Sursa: INS (Profilul întreprinzătorilor din România, 2008) şi calcule proprii
4.2 Sursele de finanţare de la bugetul de stat pentru IMM-uri

Întrucât IMM-urile se confruntă, în special, cu probleme legate de resurse pentru a se putea
menţine active sau pentru a se putea dezvolta, Guvernul, împreună cu instituţiile relaţionate
cu mediul privat de afaceri, a lansat o serie de Programe care să vină în sprijinul acestora.
Aceste Programe au rolul să impulsioneze crearea de noi IMM-uri, să le sprijine financiar pe
cele existente şi să instruiască managerii în vederea creşterii competitivităţii.
1. Programul naţional multianual pentru dezvoltarea culturii antreprenoriale în rândul

femeilor manager din sectorul IMM-urilor, care beneficiază de un buget de 700.000 lei.
Printre obiectivele acestui program se află stimularea auto-angajării şi creşterea numărului
de femei antreprenor în cadrul comunităţii de afaceri. De asemenea, prin acest program se
are în vedere îmbunătăţirea performanţelor economice ale întreprinderilor existente conduse
de femei, prin creşterea gradului de pregătire a personalului acestora, dar şi prin schimburi
de experienţă între femei de afaceri şi stabilirea unor legături de parteneriat.
2. Programul naţional multianual pe perioada 2005-2009 pentru susţinerea accesului

microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici la servicii de instruire şi consultanţă, care
beneficiază de un buget de 1.200.000 lei.
Obiectivele principale ale acestui program urmăresc dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale
bazate pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la
rigorile determinate de globalizarea pieţelor şi integrarea României în UE, îmbunătăţirea
137
performanţelor economice şi tehnice ale IMM-urilor, prin creşterea gradului de pregătire a
personalului acestora şi utilizarea serviciilor specializate de instruire şi consultanţă, dar şi
promovarea investiţiilor în producţie şi servicii prin creşterea potenţialului de accesare a
surselor de finanţare.
3. Programul naţional multianual pe perioada 2006-2009 de sprijinire a IMM-urilor în

dezvoltarea exportului, care dispune de un buget de 8.000.000 lei.
Principalele obiective ale acestui program se referă la promovarea produselor şi serviciilor
întreprinderilor mici şi mijlocii pe pieţele externe, stimularea comunicării şi a parteneriatului
în afaceri şi pregătirea întreprinzătorilor în domeniul tehnicilor de promovare a exportului.
4. Programul de dezvoltare şi modernizare a activităţilor de comercializare a produselor

şi serviciilor de piaţă, care dispune de un buget de 6.000.000 lei, pentru un număr de
400 de beneficiari.
Obiectivele vizează sprijinirea operatorilor economici, persoane juridice şi/sau persoane
fizice şi asociaţii familiale autorizate, prin facilitarea accesului la achiziţionarea de maşini,
utilaje, instalaţii de lucru, mijloace moderne de evidenţă a gestiunii şi promovarea activităţii,
cu scopul îmbunătăţirii performanţelor economice şi tehnice, urmărind adaptarea la cerinţele
determinate de aderarea la UE prin creşterea nivelului de competitivitate, sporirea protecţiei
consumatorilor şi securităţii alimentare.
5. Programul naţional multianual pe perioada 2006 -2009 de susţinere a investiţiilor

realizate de către întreprinderi nou-înfiinţate şi microîntreprinderi, precum şi a
investiţiilor de modernizare/retehnologizare a întreprinderilor mici şi mijlocii, care are
un buget de 40.000.000 lei.
6. Programul pentru dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale în rândul tinerilor şi

facilitarea accesului acestora la finanţare - START 2007, cu un buget stabilit la 1.350.000
lei.
Cu ajutorul acestui program se are în vedere dezvoltarea aptitudinilor antreprenoriale bazate
pe cunoaşterea şi gestionarea optimă a resurselor, în vederea adaptării rapide la rigorile
determinate de globalizarea pieţelor şi integrarea României în UE, precum şi sprijinirea
demarării şi dezvoltării firmelor nou–înfiinţate (start-up-uri) prin facilitarea accesului
acestora la finanţare.
7. Programul privind creşterea competitivităţii IMM-urilor prin implementarea şi

certificarea sistemelor calităţii - Crearea Centrului Român al Calităţii, cu un buget de
1.200.000 lei.
Prin acest instrument de finanţare, se urmăreşte informarea, îndrumarea şi susţinerea
întreprinderilor mijlocii în scopul de a pătrunde, concura şi consolida poziţia pe piaţa internă
138
europeană, dar şi pentru a cunoaşte şi aplica standardele de management în domeniul
calităţii.
8. Programul naţional multianual pe perioada 2002-2009 de înfiinţare şi dezvoltare de

incubatoare tehnologice şi de afaceri, cu un buget de 1.700.000 lei.
Astfel, se urmăreşte dezvoltarea sectorului IMM-urilor din România prin crearea unor noi
locuri de muncă în zonele vizate.
9. Microcredite
Acesta este un program cu un buget de 7.000 mii USD având ca sursă de finanţare ANOFM şi cu
data limită de încheiere 31.07.2013. Obiectivul programului îl constituie acordarea de
microcredite, în baza unui plan de afaceri, plan care se depune la birourile regionale ale CDE
până la un nivel maxim de 25.000 Euro. Beneficiarii sunt IMM-urile din toate sectoarele şi din
toate euro-regiunile, cu excepţia regiunii Sud-Vest Oltenia. Organizaţiile responsabile sunt
Centrul de Dezvoltare Economică şi ANOFM.
4.3 Portofoliul de programe în implementarea MIMMCTPL în

2007
4.3.1 Programe din bugetul de stat

Pentru a soluţiona problema competitivităţii, în anul 2007, Guvernul a continuat să acţioneze,
prin Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, pentru
a îmbunătăţi accesul IMM-urilor la finanţare, la sprijin financiar pentru investiţii în
echipamente, tehnologii şi produse noi, pentru a asigura accesul la rezultatele activităţilor de
cercetare şi dezvoltare, pentru a facilita cooperarea transfrontalieră, pentru a promova
produsele româneşti la export, şi pentru a dezvolta o infrastructură adecvată pentru afaceri.
Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale a derulat, în
cursul anului 2007, o serie de programe finanţate de la bugetul de stat destinate dezvoltării
sectorului IMM-urilor, după cum urmează:
1. Programul pentru organizarea Târgului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii TIMM 2007;

Programul pentru organizarea Târgului Naţional Cooperatist TINCOOP 2007
Obiectivul general al acestor programe este promovarea spiritului antreprenorial, stimularea
dezvoltării afacerilor şi angajării forţei de muncă în sectorul IMM-urilor, facilitarea
contactelor între potenţialii antreprenori/IMM-uri şi companii/instituţii publice şi private care
oferă servicii sectorului IMM-urilor, în scopul de a creşte numărul antreprenorilor de succes şi
de a îmbunătăţi performanţele tehnice şi economice ale IMM-urilor, de a stimula şi sprijini
IMM-urile inovatoare şi de a promova serviciile şi produsele româneşti. Nu în ultimul rând,
139
obiectivele au urmărit facilitarea contactelor între societăţile cooperative şi mediul de
afaceri prin îmbunătăţirea accesului acestora la informaţiile specifice pieţei.
Manifestările expoziţionale TIMM şi TINCOOP au fost organizate concomitent, în perioada 22 -
24 noiembrie 2007, la ROMEXPO Bucureşti. Cooperativele de consum au fost reprezentate la
târg cu o ofertă variată de bunuri alimentare şi nealimentare, produse de aceste companii. A
fost organizat un număr important de evenimente speciale legate de sectorul IMM-urilor şi de
cel cooperatist.
2. Programul multianual 2006-2009 de sprijinire a IMM-urilor în derularea activităţilor de

export. Obiectivele acestui program sunt următoarele: facilitarea accesului IMM-urilor din
România pe pieţele internaţionale, valorificarea potenţialului lor de export, reducerea
diferenţelor în ceea ce priveşte informaţiile de piaţă, serviciile de consultanţă şi pregătire
profesională pentru IMM-urile din România, în comparaţie cu cele oferite întreprinderilor mici
şi mijlocii din Uniunea Europeană. Programul are drept scopuri următoarele:
a) Promovarea produselor şi serviciilor IMM-urilor pe pieţele externe;

b) Stimularea comunicării şi parteneriatului în afaceri;
c) Pregătirea antreprenorilor în domeniul tehnicilor de promovare la export.
3. Programul Multianual 2006-2009 pentru sprijinirea accesului IMM-urilor la servicii de

consultanţă şi pregătire profesională. Programul are ca obiectivele următoarele:
- Dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale printr-o recunoaştere şi administrare optimă a
resurselor, pentru o ajustare rapidă la cererile prezente pe pieţele globalizate şi la cele
impuse de aderarea României la Uniunea Europeană;
- Îmbunătăţirea performanţelor tehnice şi economice ale întreprinderilor, prin creşterea
nivelului de pregătire profesională a personalului angajat şi prin utilizarea serviciilor
specializate de consultanţă şi pregătire profesională;
- Promovarea investiţiilor în produse şi servicii şi creşterea potenţialului de acces la surse
de finanţare, inclusiv fonduri structurale.
4. Programul Multianual Naţional 2006-2009 pentru susţinerea meşteşugurilor şi

artizanatului, având ca obiectiv sprijinirea meseriilor tradiţionale. Programul constă în
oferirea de granturi pentru stimularea practicării meseriilor tradiţionale şi a altor tipuri de
activităţi meşteşugăreşti care includ un grad ridicat de manualitate, ca mijloc de a obţine
bunuri şi servicii prin utilizarea tehnologiilor simple, care au o componentă semnificativă de
procesare.
5. Programul de susţinere a dezvoltării IMM-urilor cu fonduri în cadrul limitelor de sume

plătite ca reinvestiţie a profitului brut. Principalul obiectiv al programului este acela de a
creşte gradul de competitivitate şi capitalizare ale IMM-urilor, ducând la o mai bună utilizare
140
a capitalului intern, având în vedere aderarea României la Uniunea Europeană şi concurenţa
cu care se confruntă aceste întreprinderi pe piaţa unică europeană. Fondurile oferite se
ridică la 100.000 lei per beneficiar, în limitele sumelor plătite ca impozit pe profit în anul
2006, care sunt realocate prin intermediul acestui program.
6. Nu în ultimul rând, trebuie adăugat la lista de programe şi Programul UNCTAD EMPRETEC

România pentru sprijinirea dezvoltării IMM-urilor care a continuat să fie la dispoziţia
întreprinzătorilor şi pe parcursul anului 2007.
(a se vedea, de asemenea, programele 1, 4, 5 şi 7 de la secţiunea anterioară)
Caseta 4.1.a. Programul UNCTAD EMPRETEC România pentru sprijinirea dezvoltării IMM-urilor,
bugetat cu 360.000 lei
Pentru anul 2007, în cadrul programului UNCTAD EMPRETEC România, au fost stabilite următoarele
obiective:
- derularea unui număr de 20 de ateliere de lucru EMPRETEC, din care 10 ateliere de lucru în limba
română şi 7 în limba engleză, cu durata de 9 zile, dedicate dezvoltării competenţelor personale
antreprenoriale, precum şi 3 ateliere în limba engleză dedicate dezvoltării competenţelor manageriale,
având durata de 5 zile;
- recunoaşterea, de către MIMMCTPL şi UNCTAD a calităţii de centre regionale a organizatorilor locali, în
funcţie de rezultatele obţinute în organizarea atelierelor de lucru;
- oferirea de consultanţă şi sprijin în accesarea de finanţări, prin intermediul Consiliului Consultativ al
programului, celor care au absolvit programul UNCTAD - EMPRETEC România;
- identificarea surselor suplimentare de finanţare în vederea dezvoltării serviciilor oferite
întreprinzătorilor în cadrul programului EMPRETEC;
- continuarea procesului de instruire şi certificare a trainerilor;
- actualizarea materialelor în limba română necesare derulării în condiţii optime a atelierelor de lucru.
EMPRETEC este un program internaţional pentru dezvoltarea şi sprijinirea antreprenorilor. Programul se
desfăşoară sub egida Conferinţei Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare (UNCTAD - Geneva) şi
este operaţional în peste 25 de ţări din America Centrală, America Latină, Africa şi Orientul Mijlociu.
România este prima şi singura ţară din Europa în care se implementează acest program.
Agenţia Naţională pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie (ANIMMC) s-a implicat în acest
program în calitate de partener al UNCTAD şi co-finanţator al programului, conform Hotărârii de Guvern
nr. 1240/2001 privind aprobarea Programului UNCTAD/EMPRETEC - România pentru sprijinirea
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii.
Grupul ţintă al programului include antreprenori existenţi sau potenţiali, precum şi managerii de top,
inclusiv specialişti din organizaţii publice sau private care au potenţialul de a se comporta de o manieră
antreprenorială sau managerială.
Programul UNCTAD/EMPRETEC România îşi propune:
• Identificarea întreprinzătorilor de succes;
• Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale şi a capacităţii manageriale;
141
• Acordarea de sprijin şi consultanţă de calitate pentru creşterea productivităţii şi competitivităţii;
• Dezvoltarea metodelor moderne de afaceri;
• Încurajarea schimbului de experienţă şi a dezvoltării relaţiilor pe plan local, dar şi la nivel
internaţional;
• Sprijin în stabilirea parteneriatului de afaceri cu companii din lumea întreagă; dezvoltarea
exporturilor;
• Asistenţă şi sprijin în obţinerea de finanţări.
Produsul de bază oferit participanţilor la program este atelierul de lucru pentru dezvoltarea
competenţelor personale antreprenoriale, dezvoltat de Universitatea Harvard împreună cu Management
Systems International şi McBeer & Co, două firme americane de consultanţă.
Inovator în abordare, atelierul de lucru pentru dezvoltarea competenţelor personale antreprenoriale a
fost numit de către David McClelland, care a contribuit la lansarea „revoluţiei antreprenoriale", cel mai
semnificativ progres în pregătirea antreprenorială în ultimele două decenii.
4.3.2. Alte programe
Această categorie include:
1. Acordarea de ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea

întreprinderilor prin instituirea unei scheme de ajutor de stat având ca obiectiv
acordarea de ajutoare de minimis. Ajutorul de minimis se acordă de la bugetul de stat prin
bugetul Ministerului Economiei şi Finanţelor – Acţiuni generale - sub formă de granturi.
Valoarea ajutorului acordat se exprimă în formă brută, adică înainte de deducerea
impozitelor directe. Beneficiarii ajutorului de minimis prezintă un plan de investiţii care să
reflecte modul de utilizare a sumelor solicitate ( HG nr. 1164/2007 privind acordarea de
ajutoare de minimis pentru dezvoltarea sau modernizarea întreprinderilor).
2. Stimularea creşterii economice prin sprijinirea realizării de investiţii, prin instituirea

unei scheme de ajutor de stat având ca obiectiv dezvoltarea regională, prin stimularea
realizării de investiţii şi a creării de noi locuri de muncă. Prevederile se aplică
întreprinderilor care sunt înregistrate conform Legii nr. 31/1990 privind societăţile
comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au sediul şi îşi
desfăşoară activitatea în România şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) realizează investiţii cu o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a 30 milioane

Euro;
b) creează cel puţin 300 de noi locuri de muncă, ca urmare a realizării investiţiei
iniţiale.
142
3. Sprijin financiar de la bugetul de stat prin Programul de creştere a competitivităţii
produselor industriale, care a fost derulat şi în anul 2007, în conformitate cu prevederile
din HG nr.1247/2005.
 Datorită îmbunătăţirii legislaţiei, rata de creare a întreprinderilor a înregistrat un ritm

ascendent de la an la an, numărul acestora dublându-se din 2000 până în 2006.
 În continuare predomină întreprinzătorii bărbaţi, aceştia deţinând 2/3 din numărul

întreprinderilor create.
 Ponderea cea mai mare o au întreprinzătorii cu vârsta cuprinsă între 30-39 de ani (38%).
 Faţă de anii precedenţi, în 2006 a crescut rata întreprinderilor înfiinţate de persoane cu

studii medii şi superioare până la 49,6%, dar în continuare foarte puţini au experienţă în
posturi de conducere 1,3%.
 Principalele probleme ale întreprinzătorilor sunt legate de lipsa de resurse (69,8%), de

accesul limitat la credite (39,5%) şi de lipsa clienţilor (38,2%); în ceea ce priveşte
cererea, problemele cu cea mai mare pondere sunt legate de concurenţa mare (75%) şi de
insuficienta promovare a firmei pe piaţă (54%).
 Pentru a soluţiona o parte din problemele legate de resurse, ANOFM vine în sprijinul
IMM-urilor cu un Program de microcredite care se acordă doar în baza unui plan de
afaceri.
 Guvernul României, împreună cu instituţiile reprezentative pentru mediul privat de

afaceri, a lansat o serie de Programe atât pentru IMM-urile existente cât şi pentru
impulsionarea lansării de noi afaceri.
143
Capitolul 5: Sectorul Cooperaţie în
România25
5.1 Sectorul cooperaţiei meşteşugăreşti
5.1.1 Aspecte generale şi reprezentarea sectorului cooperaţiei

meşteşugăreşti
Sectorul cooperaţiei meşteşugăreşti, bazat pe proprietatea privată a meşteşugarilor asociaţi,

şi-a demonstrat, de aproape 130 de ani, viabilitatea şi implicarea în dezvoltarea economiei şi
societăţii româneşti.
Începuturile cooperaţiei meşteşugăreşti din România datează din anul 1879, când a fost
înfiinţată prima organizaţie de acest fel – „Societatea meseriaşilor de încălţăminte”
(Bucureşti).
Cooperaţia meşteşugărească reprezintă, astăzi, o alternativă socio-economică, realizată prin

intermediul şi în folosul oamenilor, având ca scop amplificarea solidarităţii sociale şi
întrajutorarea membrilor cooperatori, participând, în acelaşi timp, activ la dezvoltarea
comunităţilor locale din care aceştia fac parte. Sunt, astfel, integrate principalele trăsături
specifice ale sectorului: libertatea de acţiune economică, responsabilitatea individuală şi
securitatea socială.
Anumite trăsături ale cooperaţiei meşteşugăreşti sunt deosebit de importante, nu numai

pentru membrii cooperatori, ci şi pentru societate, în general:
 societăţile cooperative meşteşugăreşti sunt agenţi economici capabili să genereze
profit şi să ofere, an de an, noi locuri de muncă;
 cooperaţia meşteşugărească este un important segment al economiei naţionale, care
asigură locuri de muncă stabile pentru persoanele cu dizabilităţi, în unităţi special
organizate;
 cooperaţia meşteşugărească participă activ şi la perpetuarea şi promovarea
tradiţiilor româneşti în lume, prin activităţile de producţie şi comercializare (pe
piaţa internă, europeană şi internaţională) a produselor şi serviciilor realizate. În
acest sens, în cadrul acestui sector, se desfăşoară activităţi de artă populară şi
meşteşuguri artistice, prin încorporarea, în această categorie de produse, a
elementelor de etnografie şi folclor ce reflectă tradiţiile şi trăsăturile specifice ale
populaţiei din diferite zone geografice ale ţării;
25
Această secţiune a fost elaborată de către UCECOM şi Centrocoop.
144
 domeniul educaţional reprezintă o componentă semnificativă a cooperaţiei, în
general, şi a sectorului meşteşugăresc, în special. Astfel, învăţământul cooperatist
are ca scop, pe lângă promovarea principiilor cooperatiste şi afirmarea tot mai largă
a acestui sector, formarea de manageri şi specialişti care să acopere necesarul de
personal calificat al societăţilor cooperative şi respectiv al unităţilor reprezentative
pentru sectorul întreprinderilor mici şi mijlocii.
Caseta 5.1.a: Reprezentarea sectorului
Începând cu anul 1951, cooperaţia meşteşugărească din România are o organizaţie de reprezentare la
nivel naţional şi internaţional, prin înfiinţarea Uniunii Centrale a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM,
care şi-a menţinut acelaşi rol, ca urmare a reorganizărilor succesive prin reglementări specifice,
inclusiv ca urmare a aplicării Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei.
Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM este succesoarea de drept şi patrimonială a

tuturor entităţilor de reprezentare la nivel naţional care s-au succedat după anul 1951.
Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM, atât în forma sa iniţială cât şi în cea
actuală, este o asociere înfiinţată prin voinţa liberă şi voluntară a reprezentanţilor legali ai societăţilor
cooperative meşteşugăreşti şi ai asociaţiilor/uniunilor de societăţi cooperative fondatoare, fiind
constituită cu scopul de a asigura reprezentarea şi promovarea intereselor economice, sociale şi
culturale ale membrilor asociaţi şi ale cooperatorilor în relaţiile cu administraţia publică, cu
autoritatea de stat, cu alte persoane fizice şi/sau juridice, publice sau private, cu organismele
internaţionale similare, precum şi pentru susţinerea şi promovarea principiilor cooperatiste.
În conformitate cu Legea nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea cooperaţiei, ce a stat la baza
reorganizării din anul 2006, Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM are ca principale
obiective următoarele:
a) reprezentarea şi apărarea intereselor societăţilor cooperative asociate şi ale membrilor

cooperatori în relaţiile cu administraţia publică sau cu persoane fizice ori persoane juridice publice sau
private;
b) reprezentarea intereselor cooperatorilor pe plan naţional şi internaţional, în relaţiile cu

organizaţiile cooperatiste şi cu organismele internaţionale;
c) promovarea şi apărarea intereselor economice, de producţie şi comerciale, ale membrilor

asociaţi, la nivel local, naţional sau internaţional;
d) sprijinirea societăţilor cooperative asociate în vederea protecţiei şi dezvoltării patrimoniului

acestora;
e) informarea, documentarea, pregătirea şi perfecţionarea profesională, desfăşurarea de

acţiuni promoţionale pentru serviciile şi produsele specifice şi alte acţiuni comune, proprii domeniului
în care acţionează societăţile cooperative asociate;
f) desfăşurarea unor activităţi sociale, culturale, tehnico-ştiinţifice, sportive, de caritate şi

altor activităţi cu caracter umanitar;
g) efectuarea altor activităţi hotărâte de Consiliul Naţional în conformitate cu prevederile

legii.
145
Pentru atingerea obiectivelor, Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM are
următoarele organe de conducere, administrare şi control:
 organe de conducere: Congresul şi Consiliul Naţional;

 organ de administrare: Colegiul director;
 organ de control: Comisia de cenzori.
Ca structură asociativă de reprezentare a sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti din România, Uniunea

Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM este membră a unor importante organisme naţionale
şi internaţionale, după cum urmează:
Asocieri pe plan naţional: Camera de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), Alianţa pentru Dezvoltarea
Economică a României (ADER), Uniunea Generală a Industriaşilor din România (UGIR-1903), Comitetul
Român al Distribuţiei (CRD). De asemenea, UCECOM este una dintre organizaţiile fondatoare ale Ligii
pentru Promovarea Ideilor Cooperatiste (LICOOP).
Asocieri pe plan internaţional: Alianţa Cooperatistă Internaţională (ACI), COOPERATIVES EUROPE,

Comitetul Internaţional al Cooperativelor de Producţie, Industriale, Artizanale şi de Servicii (CICOPA),
Confederaţia Europeană a Cooperativelor de Producţie, Cooperativelor Sociale şi a Întreprinderilor
Sociale şi Participative (CECOP), Asociaţia fără scop lucrativ «Biroul Balcanic pentru sprijinul clasei
mijlocii».
5.1.2 Structura şi performanţa economico-financiară a sectorului

cooperaţiei meşteşugăreşti
Potrivit raportărilor statistice ale membrilor asociaţi direct şi indirect la UCECOM,

coroborate cu datele privind societăţile cooperative meşteşugăreşti (SCM) înregistrate la
Registrul Comerţului, la finele anului trecut erau în funcţiune şi înmatriculate la Registrul
Comerţului, conform Legii nr. 1/2005, 854 SCM, din care asociate direct sau indirect la
UCECOM erau 526 SCM, reprezentând 61,6% din totalul SCM existente.
Totalul entităţilor cooperatiste asociate la Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti –

UCECOM este de 564, din care 22 uniuni judeţene, 16 asociaţii de societăţi cooperative şi 526
SCM. De altfel, situaţia privind numărul entităţilor cooperatiste pe judeţe este prezentată în
Tabelul 5.1.a din Anexa B.
Potrivit criteriilor Uniunii Europene referitoare la numărul de angajaţi, cele 526 de SCM se
clasifică astfel:
 microîntreprinderi (5-9 salariaţi) – 95 SCM;
 întreprinderi mici (10-49 salariaţi) – 271 SCM;
146
 întreprinderi mijlocii (50-249 salariaţi) – 155 SCM;
 întreprinderi mari (peste 250 salariaţi) – 5 SCM.
Din cele 526 SCM, 489 au optat pentru asociere în plan teritorial, deci indirect la Uniunea
Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - UCECOM (93,0% din total), în timp ce 37 de societăţi
cooperative s-au asociat direct la Uniunea Naţională (7,0% din total).
Activitatea societăţilor cooperative, care sunt asociate direct şi indirect la Uniunea Naţională
a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM, s-a desfăşurat, în anul 2007, într-un număr de 2.963
unităţi, cu un număr de angajaţi de 18.957, din care:
 445 unităţi de producţie cu 9.850 persoane;

 2.124 unităţi de prestări servicii cu 8.293 persoane;
 394 unităţi cu activitate de comerţ cu 814 persoane.
Examinând în structură activităţile desfăşurate de membrii asociaţi, se constată că ponderea

cea mai mare în domeniul activităţilor de producţie o are activitatea de confecţii-
îmbrăcăminte, care este organizată în 173 de unităţi, unde lucrează 6.085 persoane, urmată
de ramura pielărie-încălţăminte, unde îşi desfăşoară activitatea un număr de 1.394 persoane
într-un număr de 51 de unităţi, şi ramura exploatarea şi prelucrarea lemnului, cu 617
persoane în 42 de unităţi.
La activitatea de prestări servicii, ponderea cea mai mare între activităţile desfăşurate o au
serviciile de frizerie-coafură şi cele de spălătorie, curăţătorie şi vopsitorie, care se
desfăşoară în 594 de unităţi cu 3.609 persoane. În domeniul confecţii îmbrăcăminte existau,
la data de 31.12.2007, un număr de 744 persoane în 355 unităţi, în domeniul reparaţiilor de
articole personale şi gospodăreşti lucrau 703 persoane în 348 unităţi, iar în alte domenii de
lucrări şi servicii era în activitate un număr de 1.289 persoane, care îşi desfăşura activitatea
în 428 unităţi.
Numărul unităţilor de producţie, de prestări de servicii şi al celor cu activitate de comerţ, pe

judeţe, este prezentat în tabelul 5.1.b din Anexa B.
În ce priveşte numărul total de angajaţi, inclusiv personalul tehnic, de altă specialitate şi

administrativ (TESA) din entităţile asociate la Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti
– UCECOM, la data de 31.12.2007, acesta este de 22.318 persoane. Situaţia numărului total
de angajaţi pe judeţe este prezentată în tabelul 5.1.c din Anexa B.
147
Datele rezultate în urma analizei indicatorilor economici şi a centralizării situaţiilor
financiare încheiate la 31 decembrie 2007 de entităţile cooperatiste meşteşugăreşti
prezentate în tabelul 5.1.d din Anexa B pun în evidenţă configuraţia principalilor indicatori
economico-financiari şi patrimoniali. Analizând rezultatele înregistrate în anul 2007 în
comparaţie cu anul 2006, se observă o evoluţie a principalilor indicatori economico-financiari
de volum: livrările pe piaţa unică europeană cresc cu 12,5%, cifra de afaceri netă cu 8,3%,
iar veniturile totale cu 8,9%. Aceste rezultate denotă faptul că, la nivelul sectorului, s-a
reuşit adaptarea ofertei de bunuri şi servicii a entităţilor cooperatiste meşteşugăreşti la
cerinţele pieţei.
La nivelul societăţilor cooperative, procesul investiţional are, în continuare, o importanţă

deosebită, ceea ce contribuie la sporirea şi diversificarea ofertei de produse şi servicii şi la
îmbunătăţirea performanţelor tehnice şi economice ale proceselor productive, conducând în
final la creşterea veniturilor. Acest fapt este atestat de creşterea realizată la investiţii atât
pe total (+54,3%), cât şi în structură: investiţiile în construcţii-montaj cresc cu 85,2%, în
timp ce investiţiile în dotări se majorează cu 25,0%.
Este de remarcat şi faptul că echipele manageriale din cooperaţia meşteşugărească au avut

ca principal obiectiv consolidarea patrimoniului cooperatist, semnificativ în acest sens fiind
faptul că activul total s-a majorat în anul 2007 faţă de anul 2006 cu 19,9%, în timp ce activul
net, cifrat, la 31.12.2007, la 493.871,5 mii lei, s-a majorat faţă de anul 2006 cu 19,8%.
Consolidarea proprietăţii individuale a membrilor cooperatori, precum şi a părţii indivizibile a

capitalului, proprietate a entităţilor cooperatiste meşteşugăreşti, a constituit un obiectiv
important, urmărindu-se îndeosebi creşterea credibilităţii organizaţiilor ca agenţi economici
în raporturile stabilite în cadrul economiei de piaţă, precum şi protejarea capitalului propriu
şi a surselor de finanţare stabile în vederea dezvoltării viitoare, semnificativă în acest sens
fiind creşterea capitalurilor proprii, înregistrată în anul 2007 faţă de anul 2006, cu 23,6%.
5.1.3 Principalele activităţi productive desfăşurate în cooperaţia

meşteşugărească
Societăţile cooperative meşteşugăreşti desfăşoară – în principal – activităţi de tip productiv în

circa 130 de clase de activităţi din cadrul Clasificării Activităţilor Economiei Naţionale,
armonizată la nivel european, CAEN Rev.2.
Numărul de unităţi pe ramuri de activitate este prezentat în tabelul 5.1.e din Anexa B.
Principalele domenii şi grupe de produse prin care se materializează potenţialul productiv al

societăţilor cooperaţiei meşteşugăreşti reprezentate de Uniunea Naţională a Cooperaţiei
Meşteşugăreşti – UCECOM sunt:
148
a) produse textile (confecţii din textile, tricotaje);
 confecţii textile (confecţii îmbrăcăminte pentru adulţi şi pentru copii, uniforme,
îmbrăcăminte de lucru şi protecţie, lenjerie de corp şi uz casnic);
 tricotaje (confecţii îmbrăcăminte din tricotaje prelucrate mecanic, produse
tricotate manual);
 confecţii din piele şi blană;
 artizanat textil (ţesături artizanale; îmbrăcăminte artizanală: ii, bluze, rochii,
cămăşi, marame, costume populare, pelerine, pardesie; păpuşi artizanale;
produse de decoraţiuni interioare; covoare, carpete, tapiserii, etc.);
b) încălţăminte (clasică, de protecţie şi specială, artizanală);
c) marochinărie şi alte articole din piele (poşete/genţi, articole de voiaj,

marochinărie artizanală);
d) mobilă şi alte produse din lemn
 mobilă de uz casnic, pentru hotel, pentru restaurant;

 mobilier pentru săli de spectacol şi de conferinţe;
 mobilier pentru spitale şi unităţi de învăţământ;
 mobilier de uz industrial;
 mobilier de exterior;
 elemente din lemn utilizate în construcţii;
 jocuri şi jucării;
 produse din împletituri de fibre vegetale;
 artizanat din lemn (articole decorative sculptate/pictate/pirogravate, păpuşi
folclorice, icoane pictate, articole tradiţionale de uz casnic, etc.);
e) produse din metal şi alte materiale

 produse din metal (produse turnate, confecţii metalice pentru construcţii/uz
casnic/gospodăresc şi industrial, echipamente de lucru, etc.);
 produse din cauciuc (produse industriale, pentru construcţii, de uz casnic şi
gospodăresc);
 produse din materiale plastice şi din sticlă;
 produse chimice, din hârtie şi carton;
 produse din materiale pentru construcţii/amenajări (din argilă, beton, ciment,
ipsos şi marmură);
 artizanat din metal şi alte materiale (produse din fier forjat, ornamente din
sticlă pentru pomul de Crăciun, produse din ceramică pentru grădină, decoraţiuni
interioare, uz casnic);
 produse alimentare (dulciuri, ingrediente);
149
f) servicii pentru populaţie şi agenţi economici (confecţionări produse pe bază de
comandă individuală, reparaţii produse, servicii de igienă personală şi estetică umană,
service auto, spălătorie/curăţătorie/vopsitorie, optică medicală, foto, etc.).
5.1.3 Iniţiative şi direcţii de acţiune
Toate iniţiativele de acest gen, din cadrul sectorului, urmăresc reprezentarea, protejarea,
sprijinirea şi promovarea societăţilor cooperative meşteşugăreşti, aflându-se în strânsă
legătură cu obiectivele UCECOM:
♦ Organizarea şi desfăşurarea de seminarii pentru informarea, documentarea şi
consilierea factorilor de decizie din cadrul societăţilor cooperative meşteşugăreşti cu privire
la:
 cerinţele privind armonizarea cu directivele europene, a activităţilor tehnico-

productive în principalele domenii de interes (prelucrări textile, piele, lemn,
metal);
 armonizarea reglementărilor fiscale, contabile şi a celor legate de aplicarea
TVA;
 cerinţele privind regimul reglementat al protecţiilor (consumatori, proprietate
industrială, mediu, sănătatea şi securitatea muncii);
 accesarea programelor de finanţare, elaborarea de proiecte eligibile şi
implementarea acestora;
 cerinţele pentru creşterea competitivităţii economice (ex.: implementarea
sistemelor de managementul calităţii, mediului şi integrat; intensificarea
activităţii de cercetare-dezvoltare-inovare; constituirea de grupări de interese
economice);
 raporturile de muncă ale membrilor cooperatori.
♦ Acordarea de servicii de asistenţă şi consultanţă de specialitate entităţilor

cooperatiste meşteşugăreşti cu privire la domeniile:
 tehnic şi comercial;
 financiar-contabil;
 juridic;
 resurse umane.
♦ Efectuarea de demersuri şi intervenţii la instituţii ale statului şi la alte organisme

de specialitate pentru sprijinirea şi apărarea intereselor membrilor asociaţi.
♦ Participarea la proiecte şi programe internaţionale.
150
5.1.4 Activităţi de natură socială
În cadrul sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti funcţionează Liga Naţională a Organizaţiilor cu

Personal Handicapat din Cooperaţia Meşteşugărească (LNOPHCM), înfiinţată pentru a asigura
protejarea intereselor SCM special organizate în acest sens.
În anul 2007, în 39 din cele 526 de SCM activa un număr de 557 persoane cu certificate ce
atestă existenţa unei dizabilităţi fizice, psihice, locomotorii, etc.
23 din cele 39 de SCM îndeplinesc condiţiile de „entităţi economice protejate”, fiind atestate
în acest sens de autoritatea română în domeniu, iar în cadrul acestora activau la 31.12.2007,
511 din cele 557 persoane cu certificat de persoană cu dizabilităţi.
Activităţi educaţionale
Cooperaţia meşteşugărească dispune de un sistem propriu de învăţământ, atât la nivel

preuniversitar, cât şi universitar.
Organizarea şi coordonarea sistemului de învăţământ cooperatist se fac prin intermediul a

două fundaţii înfiinţate de Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti – UCECOM, ca
fondator unic, respectiv Fundaţia Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meşteşugăreşti
– „SPIRU HARET” şi Fundaţia Tehnico-Ştiinţifică şi Social-Culturală a Cooperaţiei
Meşteşugăreşti – „ARTIFEX”.
Învăţământul preuniversitar
Continuator al apreciatelor şcoli de arte şi meserii, existente în România interbelică,

sistemul de învăţământ preuniversitar al cooperaţiei meşteşugăreşti oferă o gamă atractivă
de meserii şi specializări pentru familia ocupaţională a producţiei şi serviciilor, acoperind
necesarul de personal calificat al societăţilor cooperative meşteşugăreşti, respectiv
întreprinderilor mici şi mijlocii, în aceste domenii esenţiale pentru clasa de mijloc a
societăţii româneşti.
Fundaţia Învăţământului Preuniversitar al Cooperaţiei Meşteşugăreşti „SPIRU HARET”

cuprinde 12 unităţi de învăţământ (grupuri şcolare de arte şi meserii) care funcţionează în
oraşele: Bucureşti, Arad, Baia Mare, Breaza, Brăila, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi,
Odorheiu Secuiesc, Ploieşti şi Timişoara.
Prin aceste unităţi de învăţământ se realizează:

a) pregătirea iniţială a elevilor, prin următoarele forme şi nivele de învăţământ în
care se şcolarizează, anual, circa 5.500 elevi:
151
 educaţia profesională (şcoală de arte şi meserii) – nivel 1 şi 2 de calificare,
respectiv clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a;
 educaţia secundară (liceu – filieră tehnologică) – nivel 3 de calificare;
 educaţia postliceală (şcoală postliceală şi şcoală de maiştri) – nivel 3 avansat de
calificare.
Prin aceste forme de educaţie, corespunzătoare principiilor adoptate de Uniunea Europeană

prin Declaraţia de la Bologna, se asigură pregătirea elevilor în circa 40 de calificări
profesionale acreditate în domeniul producţiei şi serviciilor, precum: alimentaţie, igienă
personală şi estetică umană, construcţii, mecanică, informatică, turism, activităţi
economice, etc.
Calificările profesionale în care se pregătesc aceşti elevi se regăsesc în Nomenclatoarele

calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învăţământul preuniversitar,
aprobate prin H.G. nr. 533/30.05.2007.
Formarea profesională a elevilor se realizează prin aplicarea sistemului dual, respectiv

îmbinarea pregătirii teoretice din şcoli cu instruirea practică desfăşurată în entităţile
cooperatiste şi la alţi agenţi economici de profil, firme interesate.
Procesul de învăţământ se desfăşoară în baza planurilor de învăţământ şi programelor şcolare

aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Este de remarcat că, prin Legea învăţământului nr. 84/1995, au fost recunoscute statutul de
învăţământ particular al învăţământului preuniversitar cooperatist şi modul său de
organizare, funcţionare şi finanţare.
Prin această lege, învăţământul preuniversitar al cooperaţiei meşteşugăreşti a fost supus

procesului de acreditare. Astfel, cele 12 grupuri şcolare au parcurs prima etapă a acestui
proces, încă din 1999, când au obţinut autorizarea de încredere, pentru meseriile,
specializările şi profilurile pe care le şcolarizau în acel moment.
Ulterior, şcolile au fost din nou evaluate, primind autorizaţie de încredere pentru noi
calificări profesionale. În cursul anului 2007, şcolile din Bucureşti, Craiova şi Ploieşti au
primit acreditare pentru anumite calificări profesionale.
Unul din obiectivele prioritare ale învăţământului preuniversitar al cooperaţiei

meşteşugăreşti îl constituie alinierea calificărilor profesionale, în care se formează elevii săi,
la tipurile celor practicate în statele Uniunii Europene. Prin urmare, şcolile participă la
derularea unor programe comunitare, cum sunt: PHARE, SOCRATES, secţiunea COMENIUS
152
(pentru educaţie), LEONARDO DA VINCI (pentru formarea profesională), proiecte finanţate de
Uniunea Europeană.
De asemenea, şcolile de învăţământ preuniversitar ale cooperaţiei meşteşugăreşti iau parte

la parteneriatele cu firme de prestigiu pe plan european şi mondial, precum: L'ORÉAL
PROFESSIONNEL, Robert Bosch, Raffel Pages, etc.
b) formarea profesională continuă a adulţilor – activitate desfăşurată din anul 1996

prin intermediul Centrelor de calificare şi reconversie profesională a adulţilor, de pe lângă
grupurile şcolare, autorizate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, în peste 60
de programe prin cursuri de scurtă durată.
Centrele de calificare/recalificare profesională au beneficiat de baza didactică a şcolilor,

precum şi de experienţa cadrelor didactice ale acestora, precum şi a specialiştilor din
entităţile cooperatiste. Aceste centre au calificat anual circa 5.000 de adulţi, în baza
autorizaţiilor de funcţionare primite de la ministerele abilitate, eliberând acte de studii
recunoscute pe plan naţional. Centrele au primit calitatea de furnizori de formare
profesională pentru cele mai solicitate calificări dorite de piaţa forţei de muncă din
România.
Învăţământul universitar
În scopul adaptării rapide a sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti la cerinţele unei economii

dinamice, prin organizarea pregătirii corespunzătoare, economice şi manageriale, a cadrelor,
în anul 1992, în cadrul Fundaţiei Tehnico-Ştiinţifice şi Social-Culturale a Cooperaţiei
Meşteşugăreşti „ARTIFEX”, a cărei fondator unic este UCECOM, a fost înfiinţată Universitatea
„ARTIFEX”, denumită iniţial „Academia de Înalte Studii Cooperatiste”, în fapt continuatoarea
celei organizate încă din anul 1919, care a funcţionat până în anul 1967.
În prezent, în cadrul Universităţii se regăsesc Facultatea de Finanţe-Contabilitate, cu

specializările Finanţe şi Bănci, respectiv Contabilitate şi Informatică de Gestiune, şi
Facultatea de Management şi Marketing, cu specializările Management, Marketing şi
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor, acreditate de către Parlamentul României,
prin Legea nr. 133/2005. Universitatea îşi desfăşoară activitatea potrivit Cartei Universitare
şi Regulamentelor proprii.
În cadrul Fundaţiei „ARTIFEX” funcţionează, de asemenea:

 un Institut Naţional de Studii şi Cercetări Cooperatiste;
 un Centru de perfecţionare a personalului din cooperaţia meşteşugărească;
 o editură „ARTIFEX”.
153
Activitatea de arbitraj instituţionalizat
Activitatea de arbitraj instituţionalizat se desfăşoară prin Curtea de Arbitraj de pe lângă

UCECOM, care:
 este organizată şi reglementată prin prevederile Codului de Procedură Civilă,
Cartea IV – „Despre arbitraj”;
 este cunoscută şi apreciată ca una din Curţile de Arbitraj de mare importanţă din
Municipiul Bucureşti, alături de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ
şi Industrie a României;
 asigură arbitraj ad-hoc şi instituţionalizat pe bază de compromis arbitral,
respectiv de clauză compromisorie;
 are competenţe în soluţionarea litigiilor de natură patrimonială, civilă şi
comercială.
Alte activităţi sociale
Integrarea persoanelor cu dizabilităţi în piaţa forţei de muncă

În cadrul sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti funcţionează Liga Naţională a Organizaţiilor
cu Personal Handicapat din Cooperaţia Meşteşugărească (LNOPHCM), înfiinţată pentru a
asigura protejarea intereselor SCM special organizate în acest sens.
În anul 2007, în 39 din cele 526 de SCM activau 557 persoane cu certificate ce atestă
existenţa unei dizabilităţi fizice, psihice, locomotorii, etc.
23 din cele 39 de SCM îndeplinesc condiţiile de „entităţi economice protejate”, fiind atestate
în acest sens de autoritatea română în domeniu, iar în cadrul acestora activau, la 31.12.2007,
511 din cele 557 de persoane cu certificat de persoană cu dizabilităţi.
În tabelele: 5.1.f.1 şi 5.1.f.2 din Anexa B se prezintă numărul de persoane cu dizabilităţi care
activează în cadrul sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti.
Servicii turistice de cazare hotelieră, alimentaţie publică şi tratament balnear, prin SC

HEFAISTOS - CM SA, având trei sucursale în Eforie Nord, Covasna şi Sovata şi un punct de
lucru în Mamaia, în care au fost create condiţii de odihnă şi tratament pentru membrii
cooperatori, familiile acestora şi nu numai.
Servicii de organizare târguri şi expoziţii, prin SCM PUBLITER Bucureşti.
Activităţi de presă, prin săptămânalul „Viaţa Cooperaţiei Meşteşugăreşti”.
154
Sport de masă şi de performanţă, prin Liga Naţională Sportivă „VOINŢA”, care grupează
cluburile sportive cu acelaşi nume, ai căror sportivi cooperatori au obţinut, an de an, titluri
de campioni naţionali ai României şi numeroase medalii la Campionatele Mondiale şi
Europene.
5.1.5 Principalele probleme şi constrângeri ale sectorului cooperaţiei

meşteşugăreşti
Dintre principalele probleme şi constrângeri identificate în sectorul cooperaţiei

meşteşugăreşti exemplificăm:
a. ca urmare a cumulului unor deficienţe sau insuficienţe de formulare a unor

prevederi legislative, s-a ajuns la foarte multe divizări de societăţi cooperative, lipsite de
temeinicie privind necesitatea, oportunitatea şi economicitatea, din care au rezultat, în
special, societăţi cooperative cu număr minim de cooperatori şi cu capital social minim, care
sunt lipsite, evident, de puterea economică şi organizatorică necesară pentru a face faţă
într-o economie de piaţă.
b. unul dintre impedimentele intervenite în dezvoltarea bazei materiale a

cooperaţiei a fost generat de deficienţele şi insuficienţele de formulare a prevederilor art.
107 din Legea nr. 1/2005, precum şi de lipsa unor precizări strict necesare – în raport şi în
acord cu textul actual al articolului. Astfel:
 este extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil, procesul de trecere în proprietatea

societăţilor cooperative, cu plată, a terenurilor transmise în folosinţă şi pe care s-
au realizat construcţii de către organizaţiile cooperatiste, problema punându-se
inclusiv în cazul spaţiilor construite de cooperaţie la parterele de blocuri;
 prin neprecizarea lor expresă în textul prevederilor, asociaţiile/uniunile

cooperatiste sunt eliminate de la posibilitatea preluării cu plată a terenurilor de
natura celor în discuţie şi pe care antecesoarele lor au realizat construcţii (sau
spaţii la parterele de blocuri), precum şi de la posibilitatea
închirierii/concesionării/cumpărării bunurilor imobile (în care îşi desfăşoară
acestea activitatea) din proprietatea privată a autorităţilor administraţiei publice
centrale sau locale.
c. în lipsa unor precizări explicite în textul actual al Legii nr. 1/2005 de la art. 123
alin. (2) lit. b) pct. 2, au fost întâmpinate mari dificultăţi în legătură cu acceptarea
publicării în Monitorul Oficial, Partea a VII-a, a hotărârilor luate de organismele de
conducere ale Uniunii Naţionale şi care erau de interes general pentru societăţile
cooperative asociate.
155
d. lipsa unor programe speciale de dezvoltare a sectorului cooperatist, finanţate de
la bugetul de stat, pentru stimularea înfiinţării de noi societăţi cooperative şi pentru crearea
de noi unităţi productive, cu noi locuri de muncă, în societăţile cooperative existente.
e. ingerinţele repetate ale instituţiilor publice în procesul de administrare a

proprietăţii private a cooperaţiei meşteşugăreşti (construcţii, terenuri).
f. lipsa unei legi care să promoveze produsele tradiţionale de artă populară şi

meşteşuguri artistice, precum şi absenţa unui program naţional care să stimuleze producţia în
domeniu, în cadrul societăţilor cooperative de profil.
g. lipsa unor măsuri eficiente din partea statului pentru diminuarea concurenţei
neloiale şi eradicarea muncii „la negru”.
5.1.6 Aspecte privind dezvoltarea cooperaţiei meşteşugăreşti în perioada

2009-2013
Societatea europeană se află în plin proces de transformare, iar acest proces nu poate fi
conceput fără a lua în calcul şi componenta cooperatistă din cadrul fiecărei naţiuni
europene. Europa trebuie să-şi menţină diversitatea, iar un element al acestei diversităţi
este cooperaţia, în diversele ei forme de manifestare.
Aderarea României la Uniunea Europeană înseamnă, pentru societăţile cooperative

meşteşugăreşti, un moment de cotitură, generat de concurenţa directă, pe aceeaşi piaţă
intracomunitară, cu produse şi servicii similare.
Ca atare, procesul de integrare impune un efort susţinut la nivelul societăţilor cooperative
meşteşugăreşti, în sensul valorificării superioare a principalelor resurse de care acestea
dispun: patrimoniul cooperatist - componentă semnificativă a proprietăţii private; resursa
umană – pregătită şi cât mai bine motivată; portofoliul relaţiilor economice, stabilite atât pe
piaţa internă, cât şi pe cea externă; un management profesionist şi eficient.
Pe de altă parte, nu este mai puţin adevărat faptul că dezvoltarea sectorului cooperatist – ca
segment semnificativ al economiei naţionale – va fi condiţionată, în mod obiectiv, şi de
evoluţia socio-economică de ansamblu a României.
Premisa de bază pentru o dezvoltare normală a cooperaţiei, independentă de alţi factori

conjuncturali macro-economici, este înlăturarea unora dintre constrângerile cu care s-a
confruntat acest sector, care au la origine şi o serie de imperfecţiuni ale actualului cadru
legislativ.
156
În ceea ce priveşte obiectivele post-aderare ale sectorului cooperaţiei meşteşugăreşti, pot fi
evidenţiate următoarele:
a. Consolidarea capacităţii de a rezista pe piaţă, având în vedere:
 identificarea unor segmente de piaţă noi, prin asigurarea de studii de piaţă cu

privire la competitivitatea produselor şi serviciilor, prin reproiectări, modernizări
şi asimilări de produse şi servicii şi prin participări la târguri şi expoziţii,
organizate în ţară şi în străinătate;
 accesarea serviciilor de consultanţă, pentru elaborarea de planuri de afaceri şi
studii de fezabilitate şi pentru implementarea şi certificarea sistemelor de
management;
 desfăşurarea de programe de instruire, asistenţă şi consultanţă pentru
dezvoltarea competenţelor, implementarea de strategii de comercializare,
protejarea obiectelor de proprietate industrială, etc.;
 trecerea treptată de la producţia în sistem lohn la producţia integrală, în cadrul
ramurilor de activităţi confecţii-textile, tricotaje, marochinărie şi încălţăminte,
prin asimilarea şi promovarea de colecţii proprii de produse;
 orientarea procesului investiţional al societăţilor cooperative meşteşugăreşti
către modernizarea dotărilor tehnice şi tehnologice existente;
 cooperarea între societăţile cooperative şi terţi pentru inovare şi transfer de
know-how, în domeniul activităţilor productive şi al energiilor neconvenţionale.
b. îmbunătăţirea indicatorilor financiari de eficienţă, urmărind restructurarea

producţiei, prin asigurarea corelării elementelor de competitivitate bazate pe analiza
calitate/preţ;
c. capitalizarea societăţilor cooperative meşteşugăreşti ca premisă a consolidării pe

termen mediu şi lung a patrimoniului cooperatist, prin:
 apelarea la programe de finanţare din fonduri atrase în scopul suportării parţiale

a costurilor investiţiilor;
 crearea unor societăţi cooperative de gradul 2 ca forme de concentrare a
capitalului, pe baza unor planuri de afaceri temeinic fundamentate.
d. promovarea potenţialului productiv al societăţilor cooperative prin:
 intensificarea participărilor, cu colecţii proprii de produse, la târguri şi expoziţii

de larg interes;
157
 organizarea şi desfăşurarea anuală de misiuni economice, atât în ţările
destinatare ale produselor fabricate de către societăţile cooperative, cât şi în
ţări pe ale căror pieţe produsele furnizate de sectorul cooperaţiei nu sunt
prezente la momentul misiunilor;
 asigurarea realizării şi funcţionării unui Registru Electronic al Produselor şi
Serviciilor fabricate/furnizate de societăţile cooperative meşteşugăreşti, pentru
promovarea comerţului şi cooperării în producţie.
e. încurajarea şi promovarea accesului societăţilor cooperative la programele

operaţionale finanţate din fonduri structurale sau surse naţionale, în vederea:
 participării la târguri şi expoziţii internaţionale;
 participării la seminarii de informare şi comunicare pe domenii de interes;
 realizării de materiale de promovare pe plan naţional şi internaţional;

creării şi promovării de branduri pe domenii de interes.
5.2. Sectorul cooperaţiei de consum din România
Cooperaţia reprezintă o formă specifică de organizare a activităţii umane şi are rădăcini cu

multe secole în urmă.
Spiritul de asociativitate şi de solidaritate, precum şi diversele forme de cooperare,

reprezintă realităţi de necontestat ale vieţii rurale.
Idei privind cooperarea, identificată de multe ori cu asocierea, colaborarea, conlucrarea,

ş.a., au pătruns în economia românească în prima jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare
a necesităţii satisfacerii nevoilor de consum ale populaţiei rurale - lipsită de mijloace
materiale - precum şi cele ale micilor producători agricoli.
Caseta 5.2.a. Scurt istoric
Noţiunea de „societate cooperativă” este întâlnită, pentru prima dată, în Codul Comercial al României
din anul 1887 (Titlul VIII, Secţiunea VII, articolele 221-235 „Dispoziţiuni relative la societăţile
cooperative”). Cooperativele şi-au desfăşurat activitatea pe baza acestor prevederi până în anul 1903,
după care, până în anul 1923, au existat legi speciale diferite în funcţie de locul în care acestea îşi
aveau sediul (la sate sau la oraşe).
În anul 1917, numărul de cooperative existente şi diversificarea acestora au generat crearea cadrului
legal de organizare, sprijinire şi îndrumare prin înfiinţarea Casei centrale a cooperaţiei şi
împroprietăririi sătenilor, în cadrul căreia funcţiona şi Centrala cooperativelor săteşti de producţie şi
consum.
După anul 1923, au apărut legi unitare, atât pentru cooperativele rurale, cât şi pentru cele orăşeneşti.
158
Prin Codul Cooperaţiei din anul 1928 s-au înfiinţat două organizaţii centrale: Centrala Băncilor Populare
şi Centrala Cooperativelor.
Un an mai târziu s-a organizat Oficiul Naţional al Cooperaţiei şi Centrala Cooperativă de Import şi
Export.
Anul 1935 se remarcă prin organizarea a două centrale, având ca obiect de activitate producţia,
aprovizionarea şi valorificarea agricolă, precum şi cooperativele de consum (magazin de gros).
În anul 1938, prin modificările esenţiale aduse legii pentru organizarea cooperaţiei din 1929, s-au
desfiinţat cele 4 centrale cooperative şi Casa Centrală a cooperaţiei şi s-a înfiinţat o singură instituţie,
Institutul Naţional al Cooperaţiei – INCOOP.
În martie 1950, prin Hotărârea nr. 1 a Congresului cooperaţiei de consum, s-a constituit Uniunea
Centrală a Cooperativelor de Consum CENTROCOOP, care este succesoarea de drept al Institutului
Naţional al Cooperaţiei-INCOOP.
5.2.1. Coordonate ale dezvoltării cooperaţiei de consum la nivelul anului

2007
Uniunea Centrală a Cooperaţiei de Consum – CENTROCOOP, înfiinţată în anul 1950, este
membru al Alianţei Cooperatiste Internaţionale ACI, cooperaţia din ţara noastră fiind unul din
fondatorii acestui organism internaţional încă din anul 1895.
Totodată, în anul 2004, CENTROCOOP a devenit membru al Comunităţii Europene a

Cooperativelor de Consum EUROCOOP.
La sfârşitul anului 2007, în totalul sistemului unităţilor cooperaţiei de consum asociate, există
un număr de 30.883 de membri cooperatori asociaţi, după cum se poate vedea şi în tabelul
5.2.a şi în harta 5.2.a din Anexa B.
Activitatea economică a sistemului cooperaţiei de consum din România se desfăşoară prin 953
de societăţi cooperative şi 72 de societăţi comerciale asociate la CENTROCOOP, care au în
dotarea proprie cca. 2 milioane mp. spaţii de desfacere (tabelul 5.2.b şi harta 5.2.b din
Anexa B).
Societăţile cooperative sunt asociate în 41 de uniuni teritoriale ce corespund celor 41 de

judeţe ale ţării şi care poartă numele de uniuni judeţene. Uniunile judeţene sunt asociate la
Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum din România – CENTROCOOP, care este
exponentul naţional al mişcării cooperaţiei de consum din România.
Activitatea cooperaţiei de consum din România se desfăşoară prin magazine şi supermarket-

uri, prin unităţi de alimentaţie publică şi unităţi hoteliere ce sunt amplasate teritorial în 216
de localităţi urbane şi 3.706 de localităţi rurale, deservind o populaţie de aproximativ
159
11.000.000 de locuitori din aşezările în care funcţionează (tabelul 5.2.c din Anexa B).
Totodată, cooperaţia de consum asigură locuri de muncă pentru aproximativ 11.000 de
salariaţi (harta 5.2.c din Anexa B).
Astăzi, cooperaţia de consum din România deţine 10.711 de unităţi de desfacere care
funcţionează prin 7.697 de magazine, 2.601 de restaurante unităţi de alimentaţie publică, 83
de unităţi hoteliere şi 330 de depozite de desfacere a mărfurilor (tabelul 5.2.d din Anexa B).
Totodată, CENTROCOOP deţine capital majoritar la 16 societăţi de producţie alimentară şi
nealimentară.
În prezent, cooperaţia de consum asigură pregătirea personalului prin învăţământul

preuniversitar în grupuri şcolare proprii ce sunt situate în Alba Iulia, Bistriţa, Botoşani,
Constanţa, Rm. Vâlcea.
Pentru perioada 2005-2007, în anexă sunt prezentaţi, în evoluţie, principalii indicatori

economici: tabel 5.2.e din Anexa B, gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după cifra de
afaceri (tabelul 5.2.f şi harta 5.2.d din Anexa B), după veniturile din vânzarea mărfurilor cu
amănuntul (tabelul 5.2.g, Tabelul 5.2.h şi harta 5.2.e din Anexa B), după veniturile totale şi
din exploatare (tabelul 5.2.i), după cheltuielile totale şi pentru exploatare (tabelul 5.2.j),
după marja comercială (tabelul 5.2.k şi harta 5.2.f) şi după activele totale, imobilizate şi
circulante (tabel 5.2.l).
Începând cu anul 2007, CENTROCOOP şi-a propus ca, împreună cu membrii săi asociaţi, să
dezvolte sistemul economic, social şi educaţional al cooperaţiei de consum.
Pornind de la o analiză-diagnostic şi de la cunoaşterea punctelor slabe şi punctelor forte pe

care le are mişcarea cooperatistă românească, Uniunea Naţională a Cooperaţiei de Consum-
CENTROCOOP a realizat un ghid al obiectivelor asocierii organizaţiilor cooperatiste şi al
măsurilor menite să le ducă la îndeplinire, ghid care doreşte să orienteze drumul
organizaţiilor cooperatiste şi al membrilor cooperatori asociaţi în economia de astăzi.
În acest sens, a elaborat un program de dezvoltare ce cuprinde următoarele obiective:

 În domeniul economic, sub egida mărcii sale proprii de comercializare „ROCOOP”,
sistemul cooperaţiei de consum îşi propune să realizeze:
 Dezvoltarea comerţului cu amănuntul prin crearea unui prototip propriu de unităţi de

profil. Obiectivul acestei direcţii constă în orientarea comerţului cu amănuntul printr-o
politică unitară de comercializare şi în iniţierea lanţurilor de supermarket-uri prin marca
comercială ROCOOP.
160
 Principalele direcţii de acţiune vizate de acest obiectiv sunt:
o Elaborarea unui proiect de modernizare a spaţiilor cu fluxuri comerciale
bine definite, adaptate la cerinţele normelor europene.
o Stabilirea unor tehnici unitare de comercializare.
o Elaborarea unui plan de management adecvat acestui prototip de
comercializare.
o Elaborarea unor scheme unitare ale organigramei, cu funcţii şi
atribuţiuni bine precizate pentru asigurarea funcţiunilor necesare
managementului şi funcţionării magazinului ROCOOP-market şi a
supermarket-ului ROCOOP.
o Implementarea unui sistem informatic unitar pentru lanţul de magazine.
o Stabilirea unor politici de comercializare prin preţuri şi reduceri unitare.
În realizarea obiectivelor sale economice, CENTROCOOP efectuează studii de piaţă având

drept ţintă:
 produsele ce pot face obiectul comercializării prin unităţile sale
proprii;
 tehnologia informaţiei şi tehnica de calcul necesare realizării
obiectivelor sale;
 tehnici de comercializare cu amănuntul.
 În domeniul socio-cultural:
 Realizarea de către CENTROCOOP a unui centru turistic şi de agrement în

localitatea Eforie Sud care să ofere servicii de odihnă şi tratament angajaţilor şi
membrilor săi asociaţi, complex care va deservi şi întrunirile de afaceri.
 În domeniul educaţional şi de resurse umane:
 Dezvoltarea sistemului de învăţământ şi orientarea acestuia către formarea şi

specializarea forţei de muncă din sistemul propriu. În vederea asigurării unui
management unitar, CENTROCOOP are în curs de elaborare proiectul de creare şi
formare a managerilor sistemului cooperaţiei de consum, care să asigure o
coordonare unitară a activităţii economice, integrată în politica de dezvoltare
economică a sistemului.
 Inventarierea cerinţelor de pregătire profesională pe care le au unităţile
cooperatiste.
161
 Organizarea de cursuri pentru pregătirea şi dezvoltarea carierei profesionale a
angajaţilor unităţilor cooperatiste, pornind de la obiectivele şi cerinţele de
pregătire profesională.
 Organizarea de cursuri de instruire specializate pe domenii, cum ar fi: cursuri de
dezvoltare managerială, de tehnici de vânzare şi negociere, ş.a.
 Organizarea de seminarii de pregătire profesională cu teme de interes pentru
activităţile desfăşurate în unităţile cooperatiste.
 Organizarea de concursuri profesionale între unităţile cooperatiste, pentru
crearea profilului profesional al angajatului model.
 Cooperarea între unităţile cooperatiste din ţară şi străinătate, prin vizite şi
schimburi de experienţe între membrii cooperatori.
CENTROCOOP are în derulare elaborarea următoarelor proiecte:

 proiectul de modernizare a spaţiilor ce vor fi destinate
supermarket-urilor ROCOOP;
 proiectul de realizare a managementului comercializării cu
amănuntul ROCOOP;
 proiectul de realizare a managementului sistemului de distribuţie;
 proiectul de realizare a sistemului informatic având ca module de
bază sistemul cu amănuntul şi cel de distribuţie.
Realizarea programului de dezvoltare a sistemului cooperaţiei de consum va fi coordonat de

către CENTROCOOP şi urmează a fi finanţat astfel:
- din fondurile proprii ale CENTROCOOP
- din fondurile proprii ale societăţilor cooperative
- din fondurile nerambursabile puse la dispoziţie de către statul român şi organisme
europene.
162
Anexa 1. Tabele statistice
TABEL 1. Numărul de IMM-uri şi proporţia IMM-urilor private

TABEL 2. Număr de angajaţi în IMM-urile private active
TABEL 3. Numărul de IMM-uri private şi active în sectorul IMM-urilor pe ramuri din industria
prelucrătoare
TABEL 4. Structura ocupării forţei de muncă în industria prelucrătoare (IMM-uri private active)
TABEL 5. Structura cifrei de afaceri (IMM-uri private active, industria prelucrătoare)
TABEL 6. Structura valorii adăugate (IMM-uri private active, industria prelucrătoare)
TABEL 7. Structura profitului (IMM-uri private active, sectorul ramurilor industriale
prelucrătoare)
TABEL 8. Marjă operaţională şi marjă netă
TABEL 9. Investiţii fizice ca parte din investiţiile totale (industria prelucrătoare)
TABEL 10. Investiţii intangibile (necorporale) ca parte din investiţiile totale (industria
prelucrătoare)
TABEL 11. Costul cu forţa de muncă pe unitate pentru IMM-urile private (industria prelucrătoare)
163
TABEL 1. Numărul de IMM-uri şi proporţia IMM-urilor private
Numărul firmelor Numărul firmelor private Procentaj
Sector
Micro Mici Mijlocii Total Micro Mici Mijlocii Total Micro Mici Mijlocii Total
Agricultură, silvicultură şi pescuit 12.136 1.679 221 14.036 12.102 1.631 216 13.949 99,72% 97,14% 97,74% 99,38%
Industrie şi energie 42.688 12.568 4.236 59.492 42.666 12.542 4.127 59.335 99,95% 99,79% 97,43% 99,74%
Construcţii 37.775 6.671 1.450 45.896 37.768 6.662 1.421 45.851 99,98% 99,87% 98,00% 99,90%
Servicii, din care 338.430 26.104 3.670 368.204 338.379 26.031 3.551 367.961 99,98% 99,72% 96,76% 99,93%
- Comerţ 177.198 14.629 1.666 193.493 177.188 14.626 1.662 193.476 99,99% 99,98% 99,76% 99,99%
- Turism 19.724 2.569 250 22.543 19.715 2.564 245 22.524 99,95% 99,81% 98,00% 99,92%
- Transport şi comunicaţii 32.222 3.015 536 35.773 32.215 2.996 501 35.712 99,98% 99,37% 93,47% 99,83%
- Alte servicii 109.286 5.891 1.218 116.395 109.261 5.845 1.143 116.249 99,98% 99,22% 93,84% 99,87%
Total 431.029 47.022 9.577 487.628 430.915 46.866 9.315 487.096 99,97% 99,67% 97,26% 99,89%
Sursa: INS, MEF
164
TABEL 2. Număr de angajaţi în IMM-urile private active
2005 2006 2007

Sector
Agricultură, silvicultură şi pescuit 25.976 29.997 23.531 79.504 27.481 28.998 21.011 77.490 27.824 30.729 20.118 78.671
Industrie şi energie 111.308 241.970 461.587 814.865 112.043 249.191 458.514 819.748 111.033 273.190 432.895 817.118
Construcţii 64.945 86.173 119.172 270.290 75.550 104.058 129.792 309.400 96.259 135.383 145.436 377.078
Servicii, din care 667.570 425.155 318.136 1.410.861 715.255 471.899 332.149 1.519.303 665.802 485.589 340.510 1.491.901
- Comerţ 392.336 260.836 142.692 795.864 408.602 278.069 146.226 832.897 355.805 268.040 154.819 778.664
- Turism 40.674 34.261 19.589 94.524 43.054 39.701 19.350 102.105 46.130 47.426 21.097 114.653
- Transport şi comunicaţii 58.344 45.906 46.427 150.677 64.989 52.180 49.240 166.409 70.755 58.191 49.397 178.343
- Alte servicii 176.216 84.152 109.428 369.796 198.610 101.949 117.333 417.892 193.112 111.932 115.197 420.241
Total 869.799 783.295 922.426 2.575.520 930.329 854.146 941.466 2.725.941 900.918 924.891 938.959 2.764.768
165
TABEL 3. Numărul de IMM-uri private şi active în sectorul IMM-urilor pe ramuri din industria prelucrătoare
2005 2006 2007

Sector
Industria alimentară şi de băuturi 7.292 2.470 568 10.330 7.105 2.401 596 10.102 6.395 2.469 583 9.447
Industria textilă 4.866 1.690 1.146 7.702 4.794 1.737 1.040 7.571 4.673 1.810 928 7.411
Industria de pielărie şi marochinărie 1.033 522 395 1.950 1.010 522 378 1.910 931 578 353 1.862
Industria prelucrării lemnului şi produselor din lemn 5.725 1.106 276 7.107 5.634 1.158 270 7.062 5.608 1.232 245 7.085
Industria de masă lemnoasă , hârtie şi alte produse din
4.112 653 166 4.931 4.263 691 173 5.127 4.428 774 171 5.373
hârtie
Industria carboniferă, rafinare petrol şi materiale nucleare 9 6 3 18 10 8 7 25 25 18 9 52
Industria chimică şi a produselor chimice 763 245 96 1.104 751 241 90 1.082 757 245 91 1.093
Industria de cauciuc şi mase plastice 1.754 485 133 2.372 1.872 547 148 2.567 2.077 628 167 2.872
Industria produselor din minerale neferoase 1.990 368 157 2.515 2.096 432 159 2.687 2.324 497 161 2.982
Industria metalelor de bază 4.479 1.220 371 6.070 4.722 1.368 377 6.467 5.181 1.641 450 7.272
Industria de maşini şi echipamente 904 302 177 1.383 894 341 178 1.413 1.025 369 168 1.562
Industria electronică şi a echipamentelor de optică 1.989 322 148 2.459 2.057 368 170 2.595 2.334 428 178 2.940
Industria echipamentelor de transport 328 140 81 549 349 147 96 592 586 284 154 1.024
Alte industrii producătoare de bunuri 4.703 1.081 472 6.256 4.995 1.150 457 6.602 5.262 1.210 360 6.832
Total 39.947 10.610 4.189 54.746 40.552 11.111 4.139 55.802 41.606 12.183 4.018 57.807
166
TABEL 4. Structura ocupării forţei de muncă în industria prelucrătoare (IMM-uri private active)
2005 2006 2007
Sector
Industria alimentară şi de băuturi 21.151 52.680 56.360 130.191 20.256 50.644 60.420 131.320 17.664 52.911 59.015 129.590
Industria textilă 13.826 41.358 124.154 179.338 13.465 41.762 113.638 168.865 12.537 42.730 99.862 155.129
Industria de pielărie şi marochinărie 3.267 12.992 44.690 60.949 3.096 12.747 43.261 59.104 2.651 13.799 38.977 55.427
Industria prelucrării lemnului şi produselor
15.613 23.306 27.649 66.568 15.400 23.646 26.815 65.861 15.001 24.878 24.520 64.399
din lemn
Industria de masă lemnoasă , hârtie şi alte
9.718 13.787 15.829 39.334 10.040 14.382 16.588 41.010 9.349 15.889 15.972 41.210
produse din hârtie
Industria carboniferă, rafinare petrol şi
32 141 398 571 29 170 692 891 78 424 943 1.445
materiale nucleare
Industria chimică şi a produselor chimice 2.112 5.541 9.762 17.415 2.085 5.300 9.564 16.949 2.049 5.440 9.297 16.786
Industria de cauciuc şi mase plastice 4.860 10.988 12.891 28.739 5.204 12.031 14.126 31.361 5.748 13.205 16.263 35.216
Industria produselor din minerale
5.172 8.062 16.103 29.337 5.408 9.299 16.415 31.122 5.646 10.945 16.700 33.291
neferoase
Industria metalelor de bază 12.792 26.382 38.603 77.777 13.242 29.599 38.155 80.996 14.026 35.915 45.254 95.195
Industria de maşini şi echipamente 2.707 7.075 21.363 31.145 2.612 7.972 21.721 32.305 2.932 8.051 19.213 30.196
Industria electronică şi a echipamentelor
5.038 7.329 15.450 27.817 5.061 7.747 18.141 30.949 5.574 9.479 19.378 34.431
de optică
Industria echipamentelor de transport 1.095 3.371 9.056 13.522 1.104 3.369 10.242 14.715 1.870 6.221 17.402 25.493
Alte industrii producătoare de bunuri 12.312 24.095 49.212 85.619 13.179 25.478 47.722 86.379 13.073 25.866 38.167 77.106
Total 109.695 237.107 441.520 788.322 110.181 244.146 437.500 791.827 108.198 265.753 420.963 794.914
167
TABEL 5. Structura cifrei de afaceri (IMM-uri private active, industria prelucrătoare)
2005 2006 2007
Sector Micro Mici Mijlocii Micro Mici Mijlocii Micro Mici Mijlocii
Total Total Total
Industria
alimentară şi 1.194.518.309 3.759.444.682 7.873.214.090 12.827.177.081 1.281.109.415 4.125.376.152 8.454.484.429 13.860.969.996 1.417.722.402 4.754.646.684 9.401.543.267 15.573.912.353
băuturi
Industria
647.690.279 1.222.438.119 3.852.890.004 5.723.018.402 728.618.991 1.484.618.396 3.614.572.589 5.827.809.976 751.723.987 1.755.369.372 3.932.681.420 6.439.774.779
textilă
Industria de
pielărie şi 174.757.567 492.427.067 1.143.825.320 1.811.009.954 172.027.462 509.067.937 1.379.842.381 2.060.937.780 179.285.887 572.121.218 1.411.099.621 2.162.506.726
marochinărie
Industria
prelucrării
lemnului şi 994.546.583 1.343.741.100 1.812.156.345 4.150.444.028 1.135.699.399 1.605.549.699 2.193.463.156 4.934.712.254 1.314.917.937 2.141.032.725 1.904.834.429 5.360.785.091
produselor din
lemn
Industria de
masă
lemnoasă,
692.238.831 1.187.941.452 1.860.944.637 3.741.124.920 774.082.941 1.307.097.098 2.154.438.988 4.235.619.027 973.680.261 1.779.823.803 2.379.971.370 5.133.475.434
hârtie şi alte
produse din
hârtie
Industria
carboniferă,
rafinare petrol 500.146.916 31.411.450 100.833.692 632.392.058 33.552.366 25.777.478 224.383.971 283.713.815 40.260.211 62.486.983 288.775.492 391.522.686
şi materiale
nucleare
Industria
chimică şi a
233.218.369 786.764.710 2.217.679.208 3.237.662.287 266.510.865 753.260.742 2.139.562.560 3.159.334.167 330.066.386 947.952.591 2.188.810.257 3.466.829.234
produselor
chimice
168
2005 2006 2007
Total Total Total
Industria de
cauciuc şi mase 387.220.099 1.275.210.662 1.643.138.023 3.305.568.784 511.794.194 1.556.055.819 2.269.688.298 4.337.538.311 637.351.987 1.968.805.190 4.135.664.433 6.741.821.610
plastice
Industria
produselor din
310.575.959 751.834.575 1.809.097.005 2.871.507.539 392.272.945 1.028.543.024 2.455.368.444 3.876.184.413 483.070.470 1.364.191.287 3.501.400.246 5.348.662.003
minerale
neferoase
Industria
metalelor de 886.641.993 2.328.483.593 3.234.035.112 6.449.160.698 1.184.922.019 2.900.522.430 4.266.282.516 8.351.726.965 1.532.400.422 4.291.787.373 5.942.717.327 11.766.905.122
bază
Industria de
maşini şi 258.157.179 528.948.145 1.287.746.032 2.074.851.356 240.239.161 727.852.092 1.570.561.572 2.538.652.825 389.561.330 964.630.996 1.793.244.769 3.147.437.095
echipamente
Industria
electronică şi a
412.494.937 866.820.405 1.810.583.831 3.089.899.173 498.015.007 1.190.952.527 2.267.871.189 3.956.838.723 634.206.171 1.627.107.271 3.086.775.887 5.348.089.329
echipamentelor
de optică
Industria
echipamentelor 60.749.590 101.390.959 518.195.410 680.335.959 70.861.646 123.783.193 580.667.237 775.312.076 183.715.073 502.424.882 1.769.140.720 2.455.280.675
de transport
Alte industrii
producătoare 938.577.976 1.832.045.979 4.412.937.366 7.183.561.321 1.220.883.843 2.415.936.804 6.029.365.753 9.666.186.400 1.610.901.601 3.201.711.983 5.833.696.612 10.646.310.196
de bunuri
Total 7.691.534.587 16.508.902.898 33.577.276.075 57.777.713.560 8.510.590.254 19.754.393.391 39.600.553.083 67.865.536.728 10.478.864.125 25.934.092.358 47.570.355.850 83.983.312.333
169
TABEL 6. Structura valorii adăugate (IMM-uri private active, industria prelucrătoare)
2005 2006 2007

Total Total Total
Industria
alimentară şi
de băuturi 125.602.121 516.185.698 1.022.158.794 1.663.946.613 182.654.192 521.829.323 1.130.420.222 1.834.903.737 130.670.886 757.175.734 1.338.415.618 2.226.262.238
Industria
textilă 139.026.428 347.549.616 1.197.475.688 1.684.051.732 157.023.061 435.855.165 1.304.628.729 1.897.506.955 141.683.273 590.157.954 1.381.558.837 2.113.400.064
Industria de
pielărie şi
marochinărie 41.505.236 121.296.319 413.668.980 576.470.535 31.684.979 148.449.894 513.553.925 693.688.798 31.628.792 171.266.222 551.489.800 754.384.814
Industria
prelucrării
lemnului şi
produselor din
lemn 143.104.301 200.082.996 297.015.818 640.203.115 184.088.042 236.179.685 374.996.573 795.264.300 200.007.870 386.135.602 378.792.025 964.935.497
Industria de
masă
lemnoasă,
hârtie şi alte
produse din
hârtie 169.985.654 264.413.473 469.061.098 903.460.225 181.616.772 292.265.242 495.941.308 969.823.322 191.262.714 400.690.948 527.577.855 1.119.531.517
Industria
carboniferă,
rafinare petrol
şi materiale
nucleare -16.883.392 5.948.177 18.144.938 7.209.723 2.414.039 -6.755.511 -23.698.962 -28.040.434 2.022.464 7.848.965 -18.270.897 -8.399.468
Industria
chimică şi a
produselor
chimice 30.136.900 120.257.328 311.080.589 461.474.817 28.469.119 134.294.638 501.610.433 664.374.190 51.440.159 170.239.938 513.835.561 735.515.658
170
2005 2006 2007
Total Total Total
Industria de
cauciuc şi mase
plastice 56.959.486 185.393.822 276.678.200 519.031.508 64.542.174 222.512.522 346.984.506 634.039.202 67.132.567 300.471.148 504.936.748 872.540.463
Industria
produselor din
minerale
neferoase 54.670.938 134.911.222 367.524.168 557.106.328 73.578.044 175.808.227 447.155.234 696.541.505 79.925.619 125.233.059 749.237.542 951.396.220
Industria
metalelor de
bază 158.169.356 419.094.441 643.680.210 1.220.944.007 200.373.181 509.322.035 902.202.885 1.611.898.101 308.055.201 822.205.510 1.310.284.183 2.440.544.894
Industria de
maşini şi
echipamente 53.266.691 131.341.728 348.427.945 533.036.364 60.148.182 189.425.176 492.589.061 742.162.419 78.864.053 249.267.851 493.609.524 821.741.428
Industria
electronică şi a
echipamentelor
de optică -88.561.004 169.017.530 366.450.691 446.907.217 103.824.804 232.797.445 541.852.266 878.474.515 133.648.485 422.612.804 708.519.894 1.264.781.183
Industria
echipamentelor
de transport 16.487.112 40.743.495 181.676.633 238.907.240 17.004.099 47.467.102 214.382.948 278.854.149 41.077.568 122.909.074 388.868.436 552.855.078
Alte industrii
producătoare
de bunuri 91.755.088 298.405.020 661.851.770 1.052.011.878 126.783.626 324.415.801 939.431.993 1.390.631.420 135.611.189 435.777.429 759.534.766 1.330.923.384
Total 975.224.915 2.954.640.865 6.574.895.522 10.504.761.302 1.414.204.314 3.463.866.744 8.182.051.121 13.060.122.179 1.590.030.840 4.961.992.238 9.588.389.892 16.140.412.970
171
TABEL 7. Structura profitului (IMM-uri private active, sectorul ramurilor industriale prelucrătoare)
2005 2006 2007

Total Total Total
Industria
alimentară şi de -23.220.819 104.159.692 256.192.037 337.130.910 47.401.082 109.272.608 290.192.582 446.866.272 -50.002.586 123.266.307 113.028.881 186.292.602
băuturi
Industria textilă 32.559.912 45.908.284 87.685.968 166.154.164 52.545.064 82.820.669 152.244.770 287.610.503 52.132.605 103.843.915 42.049.532 198.026.052
Industria de
pielărie şi 14.668.866 17.833.938 4.991.520 37.494.324 8.087.584 31.601.016 48.260.019 87.948.619 3.945.454 15.150.036 40.614.318 59.709.808
marochinărie
Industria
prelucrării
lemnului şi 40.459.086 15.604.767 44.729.464 100.793.317 82.178.784 41.079.320 110.880.829 234.138.933 48.596.045 76.199.787 14.275.636 139.071.468
produselor din
lemn
Industria de masă
lemnoasă, hârtie şi
87.655.807 84.035.439 191.758.010 363.449.256 87.690.586 80.860.016 184.160.198 352.710.800 60.236.613 85.328.431 87.381.188 232.946.232
alte produse din
hârtie
Industria
carboniferă,
-5.354.788 1.115.268 7.695.480 3.455.960 1.213.470 -1.541.325 -14.129.974 -14.457.829 -7.688.195 1.322.832 -7.667.116 -14.032.479
rafinare petrol şi
materiale nucleare
Industria chimică şi
a produselor 8.118.370 25.909.008 46.748.508 80.775.886 11.002.566 41.857.997 237.841.566 290.702.129 18.362.362 16.986.328 166.607.805 201.956.495
chimice
Industria de
cauciuc şi mase 18.843.446 59.110.519 87.172.085 165.126.050 26.092.323 75.560.714 129.765.840 231.418.877 -2.725.811 65.742.221 47.091.849 110.108.259
plastice
Industria
produselor din 19.743.324 46.268.582 129.453.329 195.465.235 36.482.827 69.206.974 173.784.929 279.474.730 14.161.228 -77.967.405 258.432.397 194.626.220
minerale neferoase
172
2005 2006 2007
Total Total Total
Industria metalelor
59.836.598 113.645.838 75.423.434 248.905.870 92.879.160 132.607.052 261.584.675 487.070.887 131.947.181 185.394.069 243.681.917 561.023.167
de bază
Industria de maşini
10.891.939 34.503.717 16.675.550 62.071.206 31.522.827 58.806.954 108.832.838 199.162.619 29.969.576 63.985.305 31.779.226 125.734.107
şi echipamente
Industria
electronică şi a
-117.944.274 63.872.466 77.273.914 23.202.106 54.688.660 104.557.353 185.524.293 344.770.306 48.748.562 207.492.280 191.892.244 448.133.086
echipamentelor de
optică
Industria
echipamentelor de 7.441.518 9.651.284 32.837.781 49.930.583 7.978.989 11.994.670 46.867.942 66.841.601 16.522.188 23.865.353 13.414.498 53.802.039
transport
Alte industrii
producătoare de 9.020.357 87.727.442 102.165.932 198.913.731 32.034.621 80.213.170 265.237.252 377.485.043 -184.429 83.157.586 45.438.831 128.411.988
bunuri
TOTAL 162.719.342 709.346.244 1.160.803.012 2.032.868.598 571.798.543 918.897.188 2.181.047.759 3.671.743.490 364.020.793 973.767.045 1.288.021.206 2.625.809.044
173
TABEL 8. Marjă operaţională şi marjă netă
2005 2006 2007

Industria alimentară şi Marjă operaţională -1,32 0,23 -0,04 -4,57 -0,04 0,04 -4,78 -0,05 0,04
de băuturi Marjă netă -0,93 0,18 -0,06 -3,24 -0,06 0,02 -4,90 -0,09 0,00
Marjă operaţională -1,69 -0,06 0,02 0,58 0,02 0,02 -3,57 0,04 0,00
Industria textilă
Marjă netă -1,82 -0,08 -0,01 -1,19 -0,01 0,01 10,81 0,01 -0,03
Industria de pielărie şi Marjă operaţională -1,00 0,02 0,00 -2,61 -0,20 0,05 -4,19 0,01 0,02
marochinărie Marjă netă -1,00 -0,01 -0,03 -2,84 -0,25 0,02 -3,97 -0,02 -0,01
Industria prelucrării Marjă operaţională -0,28 -0,17 0,02 -9,67 -0,08 0,02 -0,72 -0,13 -31,83
lemnului şi produselor
din lemn Marjă netă -0,31 -1,34 0,00 -9,82 -0,11 0,01 -1,00 -0,19 -31,86
Industria de masă Marjă operaţională -0,69 0,02 0,07 -1,40 -3,42 -0,12 -5,15 0,01 0,05
lemnoasă, hârtie şi alte
produse din hârtie Marjă netă -0,72 -0,01 0,05 -1,55 -3,46 -0,13 -5,33 -0,03 0,01
Industria carboniferă, Marjă operaţională 0,03 -0,24 0,08 0,30 -2,06 -1,49 -0,76 -0,07 -7,03
rafinare petrol şi
materiale nucleare Marjă netă 0,00 -0,26 0,05 0,17 -2,00 2,52 -0,84 -0,09 -6,02
Industria chimică şi Marjă operaţională -3,79 -0,20 -0,18 -4,52 0,01 0,04 -0,55 0,01 -0,02
produse chimice Marjă netă -3,15 -0,24 -0,24 -4,53 -0,01 0,02 -0,59 -0,10 -0,07
Industria de cauciuc şi Marjă operaţională -0,43 -0,47 0,04 -0,75 -0,04 0,05 -1,13 -0,04 0,06
mase plastice Marjă netă -0,50 -0,50 0,02 -0,94 -0,05 0,05 -1,37 -0,07 0,01
174
2005 2006 2007
Industria produselor din Marjă operaţională -3,77 0,03 0,01 0,61 -0,32 -0,01 -3,09 -0,20 0,03
minerale neferoase Marjă netă -3,81 0,01 0,00 0,57 -0,28 -0,02 -3,16 -0,23 0,00
Industria metalelor de Marjă operaţională -4,21 -0,19 -0,05 -0,32 -0,24 0,04 -3,30 -0,02 0,05
bază Marjă netă -4,28 -0,30 -0,08 -0,24 -0,25 0,10 -2,74 -0,05 0,03
Industria de maşini şi Marjă operaţională -0,81 -0,05 -0,68 -0,72 -0,09 0,16 -0,21 -0,05 0,00
echipamente Marjă netă -1,07 -0,07 -0,71 -0,73 -0,11 0,14 -0,22 -0,13 -0,04
Industria electronică şi a Marjă operaţională -1,89 -0,07 -0,15 -1,47 0,02 0,06 -0,19 0,16 0,06
echipamentelor de
optică Marjă netă -1,89 -0,10 -0,17 -1,47 0,01 0,05 -0,23 0,12 0,03
Industria echipamentelor Marjă operaţională -0,01 0,08 0,08 -1,20 -0,02 0,07 -3,50 -0,04 -0,05
de transport Marjă netă -0,04 0,05 0,05 -1,21 -0,04 0,05 -3,59 -0,07 -0,11
Alte industrii Marjă operaţională -14,91 -0,04 -0,04 -14,63 -0,32 -0,01 -2,17 -0,94 -0,36
producătoare de bunuri Marjă netă -15,56 -0,06 -0,01 -14,64 -0,12 -0,04 -2,22 -0,83 -0,66
175
TABEL 9. Investiţii fizice ca parte din investiţiile totale (industria prelucrătoare)
2005 2006 2007

Industria alimentară şi de băuturi 91,40 99,21 99,31 93,34 99,18 99,20 94,34 99,09 99,30
Industria textilă 87,08 97,78 97,84 89,54 97,68 98,23 90,52 96,81 98,42
Industria de pielărie şi marochinărie 89,35 97,95 98,30 91,74 97,92 98,91 90,76 98,07 97,31
Industria prelucrării lemnului şi produselor din lemn 91,32 99,22 99,55 93,28 99,47 99,44 93,19 99,32 99,06
Industria de masă lemnoasă, hârtie şi alte produse din
85,84 96,07 95,79 87,34 96,54 95,68 87,68 95,87 94,67
hârtie
Industria carboniferă, rafinare petrol şi materiale nucleare 77,10 99,98 84,34 86,94 99,97 94,01 83,13 97,59 96,21
Industria chimică şi a produselor chimice 90,66 98,34 97,30 92,17 97,82 96,14 93,48 97,08 96,16
Industria de cauciuc şi mase plastice 89,50 98,79 99,45 91,37 98,51 99,30 92,04 98,73 98,99
Industria produselor din minerale neferoase 87,32 97,86 99,17 89,17 98,40 98,90 90,32 99,02 98,77
Industria metalelor de bază 88,66 98,53 98,55 90,51 98,27 98,98 90,24 98,39 98,92
Industria de maşini şi echipamente 88,74 99,01 97,85 90,61 98,46 97,29 90,75 97,79 97,27
Industria electronică şi a echipamentelor de optică 88,29 96,57 98,14 89,23 95,17 97,03 91,22 96,97 97,46
Industria echipamentelor de transport 81,55 95,55 98,37 80,17 96,19 97,22 87,41 95,89 95,59
Alte industrii producătoare de bunuri 84,43 98,75 98,88 86,88 98,58 99,19 89,16 98,79 99,32
176
TABEL 10. Investiţii intangibile (necorporale) ca parte din investiţiile totale (industria prelucrătoare)
2005 2006 2007

Industria alimentară şi de băuturi 8,60 0,79 0,69 6,66 0,82 0,80 5,66 0,91 0,70
Industria textilă 12,92 2,22 2,16 10,46 2,32 1,77 9,48 3,19 1,58
Industria de pielărie şi marochinărie 10,65 2,05 1,70 8,26 2,08 1,09 9,24 1,93 2,69
Industria prelucrării lemnului şi produselor din lemn 8,68 0,78 0,45 6,72 0,53 0,56 6,81 0,68 0,94
Industria de masă lemnoasă, hârtie şi alte produse din hârtie 14,16 3,93 4,21 12,66 3,46 4,32 12,32 4,13 5,33
Industria carboniferă, rafinare petrol şi materiale nucleare 22,90 0,02 15,66 13,06 0,03 5,99 16,87 2,41 3,79
Industria chimică şi a produselor chimice 9,34 1,66 2,70 7,83 2,18 3,86 6,52 2,92 3,84
Industria de cauciuc şi mase plastice 10,50 1,21 0,55 8,63 1,49 0,70 7,96 1,27 1,01
Industria produselor din minerale neferoase 12,68 2,14 0,83 10,83 1,60 1,10 9,68 0,98 1,23
Industria metalelor de bază 11,34 1,47 1,45 9,49 1,73 1,02 9,76 1,61 1,08
Industria de maşini şi echipamente 11,26 0,99 2,15 9,39 1,54 2,71 9,25 2,21 2,73
Industria electronică şi a echipamentelor de optică 11,71 3,43 1,86 10,77 4,83 2,97 8,78 3,03 2,54
Industria echipamentelor de transport 18,45 4,45 1,63 19,83 3,81 2,78 12,59 4,11 4,41
Alte industrii producătoare de bunuri 15,57 1,25 1,12 13,12 1,42 0,81 10,84 1,21 0,68
177
TABEL 11. Costul cu forţa de muncă pe unitate pentru IMM-urile private (industria prelucrătoare)
2005 2006 2007
Industria alimentară şi băuturi 4.958 6.512 9.933 5.664 7.380 12.126 7.366 9.047 16.129
Industria textilă 7.341 6.857 10.009 6.876 8.215 11.946 8.103 10.075 14.157
Industria de pielărie şi marochinărie 6.274 7.029 12.270 6.254 8.043 9.967 7.874 10.507 15.058
Industria prelucrării lemnului şi produselor din lemn 4.893 6.198 8.606 5.622 7.205 9.350 7.096 8.985 13.133
Industria de masă lemnoasă, hârtie şi alte produse din
6.051 10.497 15.264 6.562 11.431 19.901 8.996 14.364 20.589
hârtie
Industria carboniferă, rafinare petrol şi materiale nucleare 32.371 47.081 19.424 56.167 12.801 23.996 8.924 11.841 21.254
Industria chimică şi a produselor chimice 6.955 11.974 17.535 7.516 13.849 20.656 10.748 16.895 27.031
Industria de cauciuc şi mase plastice 5.741 8.964 11.989 6.528 10.255 14.009 8.464 12.703 16.955
Industria produselor din minerale neferoase 5.212 8.737 12.959 6.240 10.799 15.887 7.849 13.541 19.929
Industria metalelor de bază 5.926 9.956 12.905 6.764 11.134 15.372 8.928 13.679 19.911
Industria de maşini şi echipamente 7.803 12.471 14.568 8.413 14.636 17.234 10.807 19.110 21.008
Industria electronică şi a echipamentelor de optică 6.332 11.538 14.965 7.203 14.568 22.023 9.945 17.062 19.707
Industria echipamentelor de transport 5.895 8.358 14.214 6.171 9.970 15.100 9.622 12.756 17.798
Alte industrii producătoare de bunuri 5.149 7.789 12.825 5.878 9.066 11.507 7.486 10.556 14.085
178
NOTE METODOLOGICE PENTRU TABELELE DIN ANEXA 1
Tabelele statistice prezentate în această anexă au fost produse folosind date primare
provenite de la Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu sprijinul Institutului Naţional de
Statistică (INS), în vederea îmbunătăţirii calităţii datelor pentru anumite variabile. Datele
originale provin din baza de date a Bilanţurilor Contabile furnizată de Ministerul Finanţelor
Publice pentru anii 2005, 2006 şi 2007. Acest document descrie metodologia de procesare a
datelor (definirea variabilelor, codificarea şi structura acestor tabele).
Rezultatele statistice nu sunt considerate oficiale şi ar trebui suplimentate cu datele
publicate de către ambele instituţii în perioada respectivă.
Societăţi active
Definiţia utilizată pentru „societăţi active‟ este aceea folosită de INS, stabilită pe baza cifrei
de afaceri, activelor bilanţiere şi numărului de angajaţi. IMM-urile care au cifra de afaceri şi
valoarea activelor bilanţiere egale cu 0 nu sunt considerate active. Trebuie să remarcăm că
microîntreprinderile au, uneori, numărul de angajaţi egal cu 0, dar sunt considerate active
dacă cifra de afaceri sau activele bilanţiere sunt mai mari de 0. Aceasta se datorează faptului
că, atunci când proprietarul întreprinderii este şi singurul lucrător în întreprindere, acesta
uneori nu se declară ca fiind angajat al propriei firme în bilanţul contabil.
Clasificarea după mărime

Microîntreprinderi: 0-9 angajaţi
Întreprinderi mici: 10-49 angajaţi
Întreprinderi mijlocii: 50-249 angajaţi
Întreprinderi mari: 250 sau mai mulţi angajaţi
179
Clasificarea după activităţi
Clasificarea sectoarelor macroeconomice utilizate în Anexa A este prezentată în tabelul de
mai jos:
Sector26 Coduri CAEN Rev. 1 (la nivel de 2 cifre)
Agricultură, silvicultură şi piscicultură De la 01 la 05
Industrie şi energie De la 10 la 37, 40 şi 41
Construcţii 45
Servicii, din care De la 50 la 99
- Comerţ De la 50 la 52
-Turism 55
-Transport şi comunicaţii De la 60 la 64
- Alte servicii De la 65 la 99
Sectorul industriilor prelucrătoare este clasificat pe următoarele sub-sectoare:

− Prelucrarea produselor alimentare şi a băuturilor (cod CAEN: 15, 16)
− Prelucrarea textilelor (cod CAEN: 17, 18)
− Prelucrarea pielii şi produse de marochinărie (cod CAEN: 19)
− Prelucrarea lemnului şi produse din lemn (cod CAEN: 20)
− Prelucrarea celulozei, hârtiei şi produselor din hârtie (cod CAEN: 21, 22)
− Prelucrarea cărbunelui, produse petroliere din rafinare şi produse nucleare (cod CAEN:
23)
− Industria chimică şi a produselor chimice (cod CAEN: 24)
− Prelucrarea cauciucului şi a produselor din mase plastice (cod CAEN: 25)
− Prelucrarea altor minerale neferoase (cod CAEN: 26)
− Prelucrarea metalelor de bază (cod CAEN: 27, 28)
− Industria de maşini şi echipamente (cod CAEN: 29)
− Industria pentru echipamente electrice şi optice (cod CAEN: 30, 31, 32, 33)
− Industria pentru echipamente de transport (cod CAEN: 34, 35)
− Alte tipuri de industrie prelucrătoare, producătoare de bunuri (cod CAEN: 36, 37)
Indicatori economici şi financiari pentru sectorul IMM-urilor

Definirea indicatorilor economici şi financiari urmează recomandările INS, fiind acei indicatori
folosiţi în Ancheta Structurală a Întreprinderilor. Variabilele utilizate şi micile diferenţe sunt
explicate în tabelul de mai jos.
26
Clasificarea activităţilor economice în România – CAEN – este în întregime armonizată cu
clasificarea Uniunii Europene (NACE).
180
Indicator Definiţie şi formulă (în termenii din baza de date a întreprinderilor)
Cifra de afaceri Totalul sumelor facturate de unitatea de observaţie pe perioada luată în

considerare şi corespunzând vânzărilor pe piaţă de bunuri şi servicii
furnizate către terţi.
Cifra de afaceri netă
Această cifră diferă uşor faţă de cea utilizată de Institutul Naţional de

Statistică prin faptul că include, de asemenea, subvenţiile.
Venit operaţional (din Veniturile companiei, provenite din principalele sale activităţi, după
exploatare) deducerea costurilor bunurilor vândute şi a cheltuielilor generale de
operare.
Rezultatul din exploatare
EBIT Aceasta este suma veniturilor operaţionale şi non-operaţionale şi reprezintă

veniturile unei firme înainte de deducerea cheltuielilor cu dobânzile şi plata
taxelor
Rezultatul brut
Profit Acesta este surplusul de venit care depăşeşte costurile explicite ale obţinerii
veniturilor respective.
Rezultatul net al exerciţiului financiar
Marjă operaţională Venit operaţional / Cifră de afaceri
Rezultatul din exploatare / Cifra de afaceri netă
Marjă netă Profit net / Cifră de afaceri
Rezultatul net al exerciţiului financiar/ Cifra de afaceri netă
Capital propriu Se referă la valoarea fondurilor aduse în întreprindere de către proprietari

(acţionari) plus câştigurile nedistribuite (sau pierderile).
Capital total
ROE (Rata de Profit / Capital propriu

recuperare pentru
Rezultatul net al exerciţiului financiar /Capital total
capitalul propriu)
ROI (Rata de Profit / active*

recuperare a
Rezultatul net al exerciţiului financiar/(active imobilizate total)
investiţiilor)
*variabilă de stoc
Active corporale Active pe termen lung*
Active imobilizate - corporale
181
*variabilă de flux
Active intangibile Active pe termen lung*

(necorporale)
Active Imobilizate - necorporale
*variabilă de flux
Capital de lucru Active pe termen scurt – pasive pe termen scurt
Total active minus datorii curente
Cheltuieli cu personalul Cheltuielile cu personalul sunt definite ca remuneraţie totală, în bani sau în
natură, plătibilă de către un angajator către un angajat, în schimbul muncii
depuse de către cel din urmă în perioada de referinţă. Cheltuielile cu
personalul includ, de asemenea, taxele şi contribuţiile la asigurările sociale
pentru angajaţi, reţinute în numele lor de către unitatea angajatoare,
precum şi contribuţiile obligatorii şi voluntare la asigurările sociale ale
angajatorului.
Cheltuieli cu personalul
Costul unitar al forţei Aceasta se defineşte prin cheltuieli cu personalul per angajat
de muncă
Cheltuieli cu personalul / Număr mediu de salariaţi
Salarii Aceasta este remuneraţia forţei de muncă
Salarii
Valoare adăugată la Aceasta este venitul brut din activităţile operaţionale după ajustare,
factorul de cost incluzând subvenţiile de exploatare şi taxele indirecte. Se poate calcula din
cifra de afaceri, plus valoarea producţiei capitalizate, plus alte venituri din
operare, plus sau minus modificările de stocuri, minus achiziţiile de bunuri şi
servicii, minus alte taxe pe produse care sunt legate de cifra de afaceri, dar
nu şi deductibile, minus impozitele şi taxele legate de procesul de
producţie. Deoarece setul nostru de date nu este atât de detaliat pentru a
ne putea permite calcularea acestui indicator, vom calcula valoarea
adăugată la factorul de cost ca surplus operaţional brut, la care se adaugă
cheltuielile cu personalul. Într-adevăr, această definiţie este conformă cu
conceptele Eurostat şi cu definiţiile din baza de date.
Rezultatul din exploatare + cheltuieli cu personalul
Productivitatea muncii Aceasta se defineşte ca producţie realizată la unitatea de muncă prestată

sau valoare adăugată pe persoană angajată. Alternativ, se poate măsura ca
valoare adăugată per salariu.
(Rezultatul din exploatare + cheltuieli cu personalul) / Număr mediu de

salariaţi
182
Descrierea tabelelor
o TABEL 1: Număr de societăţi active, active private şi procentaj active private pe:
 Categorie de mărime (Micro – Mică – Mijlocie) + TOTAL
 Sector macroeconomic + TOTAL
o TABEL 2: Număr de angajaţi în IMM-urile active private pe:

 Sector macroeconomic + TOTAL
o TABEL 3: Număr de IMM-uri active private în sectorul industriei prelucrătoare pe:

 Sub-sector industrie prelucrătoare + TOTAL
o TABEL 4: Număr de angajaţi în IMM-uri active private în sectorul industriei prelucrătoare

pe:
o TABEL 5: Cifra de afaceri în IMM-uri active private în sectorul industriei prelucrătoare pe:
o TABEL 6: Valoarea adăugată în IMM-uri active private în sectorul industriei prelucrătoare

pe:
o TABEL 7: Profitul în IMM-uri active private în sectorul industriei prelucrătoare pe:

o TABEL 8: Marje operaţionale şi nete în IMM-uri active private în sectorul industriei

prelucrătoare pe:
o TABEL 9: Investiţii fizice ca procent din investiţiile totale în IMM-uri active private în
sectorul industriei prelucrătoare pe:
183
o TABEL 10: Investiţii intangibile (necorporale) ca procent din investiţiile totale în IMM-uri
active private în sectorul industriei prelucrătoare pe:
o TABEL 11: Costul unitar al forţei de muncă în IMM-uri active private în sectorul industriei
prelucrătoare pe:
Fiecare dintre cele 11 tabele se va realiza pentru datele aferente anilor 2005, 2006 şi 2007.
Surse de date pentru anul 2007

1. Surse pentru variabile specifice:
- Următoarele variabile au fost calculate pornind de la datele despre societăţile
existente în baza de date a INS (o bază de date realizată de către Institutul
Naţional de Statistică prin regruparea informaţiilor despre firme): numărul de
societăţi, numărul de angajaţi şi forma de proprietate.
- Toate celelalte variabile legate de performanţele IMM-urilor au fost calculate
utilizând informaţiile despre societăţi incluse în baza de date cu bilanţuri
contabile de la Ministerul Finanţelor Publice (MFP).
2. Toate tabelele care conţin număr de societăţi şi număr de angajaţi au fost create
utilizând informaţiile despre toate societăţile incluse în baza de date a INS. Celelalte
tabele au fost create utilizând informaţiile despre societăţi care se regăsesc în baza de
date a INS şi care au şi predat bilanţul contabil pentru anul 2007.
184
Anexa 1B. Tabele statistice al sectorului
cooperatist
Tabel 5.1.a: Numărul entităţilor cooperatiste asociate la Uniunea Naţională a Cooperaţiei

Meşteşugăreşti – UCECOM
Tabel 5.1.b: Numărul unităţilor de producţie, de prestări de servicii şi de comerţ pe judeţe
Tabel 5.1.c: Numărul total de personal din entităţile cooperaţiei meşteşugăreşti asociate la Uniunea
Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti
Tabel 5.1.d: Principalii indicatori economico-financiari
Tabel 5.1.e: Numărul unităţilor de producţie, de prestări de servicii şi de comerţ în structura ramurilor
de activitate
Tabel 5.1.f.1: Numărul persoanelor cu dizabilităţi: SCM special organizate ca unităţi protejate
Tabel 5.1.f.2: Numărul persoanelor cu dizabilităţi: SCM pentru persoane valide care au angajat şi
personal cu dizabilităţi
Tabel 5.2.a: Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după numărul membrilor cooperatori din anii
2005 – 2007
Harta 5.2.a: Numărul membrilor cooperatori la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
Tabel 5.2.b. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după suprafaţa de desfacere existentă la
31.12. 2007 la s.c.c
Harta 5.2.b: Numărul total de societăţi cooperative de consum la data de 31.12.2007, pe regiuni de
dezvoltare
Tabel 5.2.c. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după numărul localităţilor în care sunt
amplasate unităţile cooperaţiei de consum la data de 31.12.2007
Harta 5.2.c. Numărul salariaţilor la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
Tabel 5.2.d. Elemente privind structura reţelei CENTROCOOP la 31.12.2007
Tabel 5.2.e. Principalii indicatori economici ai societăţilor cooperative de consum
Tabel 5.2.f. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după cifra de afaceri din anii 2005 – 2007
Harta 5.2.d. Cifra de afaceri în mii lei la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
Tabel 5.2.g. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile din vânzarea mărfurilor şi a
mărfurilor cu amănuntul din anii 2005 – 2007
Tabel 5.2.h. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile din vânzarea mărfurilor cu
amănuntul din anii 2005 – 2007
Harta 5.2.e. Veniturile din vânzarea mărfurilor cu amănuntul, în mii lei la data de 31.12.2007, pe
regiuni de dezvoltare
Tabel 5.2.i. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile totale şi veniturile din
exploatare din anii 2005 – 2007
Tabel 5.2.j. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după cheltuielile totale şi cheltuielile din
exploatare din anii 2005 – 2007
Tabel 5.2.k. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după marja comercială în perioada 2005 – 2007
Harta 5.2.f. Marja comercială în mii lei la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
Tabel 5.2.l Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după activele totale, activele imobilizate şi
activele circulante în perioada 2005-2007
185
Tabel 5.1.a: Numărul entităţilor cooperatiste asociate la Uniunea Naţională a Cooperaţiei
Meşteşugăreşti – UCECOM
Judeţul 2006 2007
Alba 15 15
Arad 15 15
Argeş 12 12
Bacău 2 2
Bihor 17 16
Bistriţa-Năsăud 5 5
Botoşani 7 7
Braşov 19 19
Brăila 11 11
Buzău 9 10
Caraş-Severin 17 16
Călăraşi 3 3
Cluj 25 23
Constanţa 40 41
Covasna - -
Dâmboviţa 13 13
Dolj 18 17
Galaţi 14 15
Giurgiu 3 3
Gorj 8 10
Harghita - 5
Hunedoara 20 19
Ialomiţa 8 8
Iaşi 32 31
Ilfov 17 17
Maramureş 5 5
Mehedinţi 8 8
Mureş 23 23
Neamţ 11 11
Olt 26 26
Prahova 14 14
Satu Mare 14 14
Sălaj 9 9
Sibiu 13 13
Suceava 6 6
Teleorman 15 14
Timiş 10 10
Tulcea 4 4
Vaslui 23 23
Vâlcea 14 13
Vrancea 39 37
Bucureşti 1 1
TOTAL 565 564
186
Tabel 5.1.b: Numărul unităţilor de producţie, de prestări de servicii şi de comerţ pe
judeţe
Unităţi de Unităţi de
Judeţul Unităţi de prestări
producţie comerţ
2006 2007 2006 2007 2006 2007

Alba 13 15 17 21 10 9
Arad 0 8 0 35 0 5
Argeş 10 8 49 49 10 9
Bacău 3 3 6 4 0 2
Bihor 20 13 34 25 4 4
Bistriţa-Năsăud 4 7 41 17 3 2
Botoşani 7 7 24 16 6 7
Braşov 17 16 52 50 11 10
Brăila 15 15 73 69 3 3
Buzău 21 18 0 0 0 0
Caraş-Severin 9 11 54 48 15 18
Călăraşi 0 2 18 9 5 1
Cluj 34 36 60 56 12 12
Constanţa 7 3 209 187 18 27
Covasna - - - - - -
Dâmboviţa 18 16 105 96 5 7
Dolj 17 17 92 71 9 4
Galaţi 5 9 138 83 9 5
Giurgiu 0 2 31 11 5 2
Gorj 16 12 21 43 0 2
Harghita 0 2 0 1 0 2
Hunedoara 35 17 162 143 94 98
Ialomiţa 6 4 46 43 9 11
Iaşi 18 26 108 80 0 20
Ilfov 0 0 11 11 0 0
Maramureş 13 13 77 67 1 3
Mehedinţi 5 3 15 10 1 1
Mureş 13 8 6 6 4 4
Neamţ 8 10 40 33 4 7
Olt 4 1 76 52 7 4
Prahova 37 29 129 161 14 4
Satu Mare 14 14 15 11 7 14
Sălaj 14 13 18 17 6 5
Sibiu 7 8 13 14 3 3
Suceava 11 13 93 104 18 14
Teleorman 4 3 15 13 4 2
Timiş 12 10 96 95 2 4
Tulcea 7 3 42 37 3 3
Vaslui 3 3 26 32 8 11
Vâlcea 35 26 56 64 19 16
Vrancea 8 9 55 45 11 15
Bucureşti 78 12 165 195 59 24
TOTAL 548 445 2.288 2.124 399 394
187
Tabel 5.1.c: Numărul total de personal din entităţile cooperaţiei meşteşugăreşti asociate
la Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti
persoane
Judeţul 2006 2007
din care: Număr din care:

Număr personal
membri personal membri
total
cooperatori total cooperatori
Alba 1.066 1.060 767 734
Arad 302 290 264 259
Argeş 869 779 741 691
Bacău 107 106 64 64
Bihor 884 861 788 767
Bistriţa-Năsăud 262 218 200 180
Botoşani 218 218 198 197
Braşov 471 448 396 385
Brăila 479 468 444 440
Buzău 1.168 171 1.073 159
Caraş-Severin 404 395 364 348
Călăraşi 154 74 93 43
Cluj 2.332 2.263 1.796 1.752
Constanţa 1.105 1.089 1.039 1.027
Covasna - - - -
Dâmboviţa 649 634 589 578
Dolj 1.159 1.141 1.049 1.045
Galaţi 669 637 534 519
Giurgiu 172 172 155 154
Gorj 535 365 488 342
Harghita 62 30 41 20
Hunedoara 981 981 902 902
Ialomiţa 336 260 205 202
Iaşi 1.092 1.072 822 787
Ilfov 37 37 41 41
Maramureş 716 639 675 615
Mehedinţi 119 119 89 89
Mureş 415 414 333 332
Neamţ 592 592 514 514
Olt 342 342 346 346
Prahova 1.795 1.763 1.592 1.568
Satu Mare 908 602 776 518
Sălaj 662 661 550 548
Sibiu 203 166 195 155
Suceava 637 632 597 593
Teleorman 195 184 184 157
Timiş 1.038 769 977 726
Tulcea 346 318 329 285
Vaslui 161 147 141 137
Vâlcea 1.188 981 897 831
Vrancea 272 250 247 235
Bucureşti 885 665 823 587
TOTAL 25.987 23.013 22.318 19.872
188
Tabel 5.1.d: Principalii indicatori economico-financiari
Indicatori UM 2006 2007
Export, din care:

- livrări piaţa unică mii Euro 34.072,93 38.339,27
- export mii USD 31,30 231,36
Comerţ cu amănuntul mii lei 71.620,43 69.638,15
Investiţii, din care: mii lei 23.132,89 35.694,20
12.448,82 23.056,20
- construcţii-montaj mii lei
9.978,93 12.471,70
- dotări mii lei
- imobilizări 705,14 166,30
necorporale mii lei
Cifra de afaceri netă mii lei 469.200,82 508.252,27
Venituri totale mii lei 559.450,03 609.303,14
Cheltuieli totale mii lei 531.388,26 570.779,07
Profit brut mii lei 35.995,69 47.648,92
Profit net mii lei 30.324,11 39.847,24
Impozit pe profit mii lei 5.739,68 7.840,76
Activ total mii lei 542.347,87 650.052,09
Active imobilizate mii lei 348.845,95 426.954,50
Active circulante mii lei 190.681,06 220.209,33
Capital social mii lei 32.586,05 33.150,26
Rezerve mii lei 219.148,52 239.082,96
Capitaluri proprii mii lei 394.258,57 487.488,75
189
Tabel 5.1.e: Numărul unităţilor de producţie, de prestări de servicii şi de comerţ în structura ramurilor de activitate
Ramura de activitate 2006 2007
UP UPS UC UP UPS UC
A 1 2 3 4 5 6
Textile-tricotaje 32 35 1 33 5 1
Confecţii-îmbrăcăminte 195 286 8 173 355 6
Pielărie-încălţăminte 49 168 34 51 103 22
Exploatarea şi prelucrarea lemnului,
82 30 1 42 27 1
producţia de mobilier şi alte art. din lemn
Construcţii metalice, produse din metal,
56 44 2 47 38 0
turnătorie, maşini şi echipamente
Lucrări de construcţii 9 36 0 15 62 0
Servicii de întreţinere şi reparaţii auto 0 90 3 0 78 7
Comerţ cu amănuntul şi cu ridicata 3 4 318 0 0 340
Reparaţii de articole personale şi gospodăreşti 1 389 1 0 348 1
Servicii de frizerie, coafură şi SCV 0 628 0 0 594 0
Fabricare de bijuterii 5 69 1 5 60 0
Chimie, mase plastice,
17 2 0 19 8 0
cauciuc, minerale nemetalice
Industria hârtiei şi cartonului 15 6 1 12 8 0
Industria alimentară 12 5 1 4 10 0
Alte lucrări şi servicii 72 496 28 44 428 16
TOTAL 548 2.288 399 445 2.124 394
Legenda
UP - unităţi de producţie
UPS - unităţi de prestări servicii
UC - unităţi comerciale
SCV - spălătorie, curăţătorie, vopsitorie
190
Tabel 5.1.f.1: Numărul persoanelor cu dizabilităţi: SCM special organizate ca
unităţi protejate
persoane
Judeţul/ SCM 2006 2007

Nr. personal
Nr. personal total din care: din care:
total
cu certificat cu certificat
de persoană de persoană
cu dizabilităţi cu dizabilităţi
Alba 25 13 24 13
SCM Unirea Alba Iulia 25 13 24 13
Argeş 176 85 119 53
SCM Muncă şi Artă Piteşti 176 85 119 53
Bihor 83 29 71 21
SCM Munca Invalizilor Oradea 83 29 71 21
Braşov 23 14 22 11
SCM Progresul Braşov 23 14 22 11
Brăila 38 13 35 11
SCM Invalizi Înainte Brăila 38 13 35 11
Constanţa 75 32 73 30
SCM Drum Nou Constanţa 61 24 58 21
SCM Carpemat Constanţa 14 8 15 9
Dâmboviţa 54 27 52 26
SCM Progresul Târgovişte 54 27 52 26
Hunedoara 34 26 35 20
SCM Astra Deva 34 26 35 20
Iaşi 38 14 40 14
SCM Munca Invalizilor Iaşi 38 14 40 14
Maramureş 19 10 19 6
SCM Drum Nou Baia Mare 19 10 19 6
Mureş 15 10 11 7
SCM Carton Serv Tg. Mureş 15 10 11 7
Prahova 125 44 135 48
SCM Unirea Nevăzătorilor Ploieşti 7 4 8 5
SCM Util Mod Ploieşti 118 40 127 43
Satu Mare 158 67 166 99
SCM Caritatea Satu Mare 47 27 55 26
SCM Unirea 50 Satu Mare 93 28 90 59
SCM Cartonajul Satu Mare 18 12 21 14
Sibiu 27 19 22 16
SCM Timpuri Noi Sibiu 27 19 22 16
Suceava 15 5 20 9
SCM Cartonajul Suceava 15 5 20 9
Timiş 46 33 46 15
SCM Unirea Timişoara 46 33 46 15
Bucureşti 272 144 227 112
SCM Colin Daily Bucureşti 142 72 112 52
SCM Cartonajul Bucureşti 50 21 43 15
SCM Invalizi Muncă Bucureşti 80 51 72 45
TOTAL 1.223 585 1.117 511
191
Tabel 5.1.f.2: Numărul persoanelor cu dizabilităţi: SCM pentru persoane valide care au
angajat şi personal cu dizabilităţi
persoane
Judeţul/ SCM 2006 2007

Nr. personal
Nr. personal total din care: din care:
total
cu certificat cu certificat
de persoană de persoană
cu dizabilităţi cu dizabilităţi
Brăila - - 72 1
SCM Universal Coop Brăila - - 72 1
Buzău - - 203 13
SCM Moda Buzău - - 93 3
SCM Arta Buzăului Buzău - - 110 10
Cluj 1.368 31 270 7
SCM Artă Decorativă Cluj-
11 1 12 1
Napoca
SCM Drum Nou Cluj-Napoca 110 1 - -
SCM Igiena Cluj-Napoca 185 2 - -
SCM Mobila şi Jucării Cluj-
90 6 - -
Napoca
SCM Moda Cluj-Napoca 262 1 201 1
SCM Superconf Cluj-Napoca 294 7 - -
SCM Tehnolemn Cluj-
91 8 57 5
Napoca
SCM Meseriaşul Gherla 325 5 - -
Constanţa 20 1 201 2
SCM Metalblanc Constanţa 20 1 - -
SCM Igiena Constanţa - - 201 2
Dâmboviţa 73 3 71 3
SCM Sârguinţa Târgovişte 73 3 71 3
Dolj 381 4 266 3
SCM Îmbrăcămintea Craiova 283 1 266 3
SCM Stăruinţa Craiova 98 3 - -
Mureş 171 5 - -
SCM Sinco Sighişoara 58 2 - -
SCM Progresul Reghin 113 3 - -
Prahova 319 7 335 7
SCM Pimex Ploieşti 72 1 59 1
SCM Tromet Ploieşti - - 115 3
SCM Prodes Ploieşti 66 3 - -
SCM Estetic Modern Ploieşti 181 3 161 3
Sibiu 12 1 10 1
SCM Constructorul Sibiu 12 1 10 1
Vâlcea 247 7 259 7
SCM Arta Populară Rm.
- - 92 1
Vâlcea
SCM Sârguinţa Rm. Vâlcea 247 7 167 6
Bucureşti 277 12 107 2
SCM Vestico Bucureşti 123 4 107 2
SCM Eledur Bucureşti 138 4 - -
SCM Invalizi Metalica
16 4 - -
Bucureşti
TOTAL 2.868 71 1.794 46
192
Tabel 5.2.a: Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după numărul membrilor cooperatori din anii 2005 – 2007
Nr. membri Ponderea membrilor cooperatori

REGIUNEA JUDEŢUL cooperatori per regiune în total (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007

Nord-Est Bacău 606 589 578
Botoşani 641 669 619
Iaşi 1.458 1.312 1.457
Neamţ 609 596 596
Suceava 1.263 1.284 1.295
Vaslui 229 264 212
TOTAL regiune 4.806 4.714 4.757 13,72 14,20 15,40
Sud-Est Brăila 460 560 380
Buzău 522 522 522
Constanţa 515 520 531
Galaţi 318 325 328
Tulcea 374 367 351
Vrancea 597 643 724
TOTAL regiune 2.786 2.937 2.836 7,95 8,85 9,18
Sud Argeş 2.695 1.947 1.938
Călăraşi 297 323 283
Dâmboviţa 1.107 1.095 1.107
Giurgiu 267 299 303
Ialomiţa 470 472 455
Prahova 930 930 906
Teleorman 256 256 229
TOTAL regiune 6.022 5.322 5.221 17,19 16,03 16,91
193
Dolj (incl. SCC
Sud-Vest Dăbuleni) 747 670 660
Gorj 522 523 586
Mehedinţi (incl.SCC
Dr.Tr.Sev) 203 216 203
Olt 727 707 456
Vâlcea 1.525 1.622 1.488
TOTAL regiune 3.724 3.738 3.393 10,63 11,26 10,99
Vest Arad 870 872 882
Caraş Severin 783 750 510
Hunedoara 697 623 558
Timiş 714 690 714
TOTAL regiune 3.064 2.935 2.664 8,76 8,84 8,63
Nord-Vest Bihor 2.542 2.293 2.294
Bistriţa 1.205 1.184 1.206
Cluj 1.090 1.110 1.095
Maramureş 2.200 1.542 500
Satu Mare 1.089 1.085 960
Sălaj 713 751 688
TOTAL regiune 8.839 7.965 6.743 25,23 24,00 21,83
Centru Alba 1.242 1.517 1.242
Braşov 295 319 287
Covasna 956 956 1.033
Harghita 1.573 1.080 1.085
Mureş 1.382 1.373 1.282
Sibiu 340 340 340
TOTAL regiune 5.788 5.585 5.269 16,52 16,82 17,06
Bucureşti Bucureşti 0 0 0
Ilfov 0 0 0
TOTAL regiune 0 0 0 0,00 0,00 0,00
35.029 33.196 30.883 100,00 100,00 100,00
194
Harta 5.2.a: Numărul membrilor cooperatori la data de 31.12.2007, pe regiuni de
dezvoltare
6.7
43 4.7
57
5.2 2.836
69
2.66
4
5.2
3.3 21
93
195
Tabel 5.2.b. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după suprafaţa de desfacere
existentă la 31.12. 2007 la s.c.c
ponderea
suprafaţa de suprafeţei
REGIUNEA JUDEŢUL desfacere regiunii în
(mp) suprafaţă
totală (%)
Nord-Est Bacău 28.266
Botoşani 38.680
Iaşi 74.270
Neamţ 51.527
Suceava 52.307
Vaslui 46.886
TOTAL regiune 291.936 16,24
Sud-Est Brăila 26.015
Buzău 34.604
Constanţa 23.942
Galaţi 42.449
Tulcea 26.846
Vrancea 51.714
Sud Argeş 100.933
Călăraşi 20.425
Dâmboviţa 33.279
Giurgiu 10.490
Ialomiţa 72.003
Prahova 48.867
Teleorman 27.489
Sud-Vest Dolj (incl. SCC Dăbuleni) 33.914
Gorj 23.838
Mehedinţi (incl.SCC Dr.Tr.Sev) 32.105
Olt 32.881
Vâlcea 111.102
Vest Arad 82.872
Caraş Severin 40.665
Hunedoara 53.069
Timiş 43.974
Nord-Vest Bihor 65.082
Bistriţa 25.512
Cluj 61.600
Maramureş 29.780
Satu Mare 44.178
Sălaj 41.651
Centru Alba 50.974
Braşov 57.844
Covasna 29.590
Harghita 65.153
Mureş 61.191
Sibiu 0
Bucureşti Bucureşti 0
Ilfov 0
TOTAL regiune 0 0,00
1.797.967 100,00
196
Harta 5.2.b: Numărul total de societăţi cooperative de consum la data de 31.12.2007, pe
regiuni de dezvoltare
166 171
159
97
11
7
128
84
197
Tabel 5.2.c. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după numărul localităţilor în
care sunt amplasate unităţile cooperaţiei de consum la data de 31.12.2007
număr ponderea regiunii

REGIUNEA JUDEŢUL localităţi în total (%)
total rural urban total rural urban
Nord-Est Bacău 34 30 4
Botoşani 54 48 6
Iaşi 194 189 5
Neamţ 83 78 5
Suceava 190 180 10
Vaslui 81 76 5
TOTAL regiune 636 601 35 16,22 16,22 16,20
Sud-Est Brăila 54 50 4
Buzău 105 101 4
Constanţa 118 111 7
Galaţi 53 49 4
Tulcea 48 44 4
Vrancea 88 82 6
TOTAL regiune 466 437 29 11,88 11,79 13,42
Sud Argeş 29 22 7
Călăraşi 32 28 4
Dâmboviţa 141 136 5
Giurgiu 35 32 3
Ialomiţa 70 63 7
Prahova 34 25 9
Teleorman 44 42 2
TOTAL regiune 385 348 37 9,82 9,39 17,13
Sud-Vest Dolj (incl. SCC Dăbuleni) 66 59 7
Gorj 61 58 3
Dr.Tr.Sev) 124 120 4
Olt 45 38 7
Vâlcea 49 38 11
TOTAL regiune 345 313 32 8.80 8.45 14.81
Vest Arad 124 114 10
Caraş Severin 45 41 4
Hunedoara 150 145 5
Timiş 34 27 7
TOTAL regiune 353 327 26 9,00 8,82 12,04
Nord-Vest Bihor 296 290 6
Bistriţa 96 92 4
Cluj 65 62 3
Maramureş 90 80 10
Satu Mare 57 55 2
Sălaj 135 131 4
TOTAL regiune 739 710 29 18,83 19,16 13,43
198
(cont.)
număr ponderea regiunii
REGIUNEA JUDEŢUL localităţi în total (%)
total rural urban total rural urban
Centru Alba 113 107 6
Braşov 74 69 5
Covasna 73 68 5
Harghita 46 43 3
Mureş 605 604 1
Sibiu 55 53 2
TOTAL regiune 966 944 22 24,63 25,47 10,19
Ilfov 32 26 6
TOTAL regiune 32 26 6 0.82 0.70 2.78
3.922 3.706 216 100,00 100,00 100,00
Harta 5.2.c. Numărul salariaţilor la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
2.6
64
1.860
1.51
4
903
1.24
7
1.536
1.65.
9
Tabel 5.2.d. Elemente privind structura reţelei CENTROCOOP la 31.12.2007

nr. unităţi
Nr. total de din care amplasate în:
Structura reţelei
unităţi rural urban
Magazine 7.697 5.948 1.749
Depozite de desfacere a
330 25 305
mărfurilor
Unităţi hoteliere 83 41 42
Unităţi de alimentaţie publică 2.601 2.069 532
TOTAL 10.711 8.083 2.628
199
Tabel 5.2.e. Principalii indicatori economici ai societăţilor cooperative de consum
Indicatori economici U/M AN
2005 2006 2007
Cifra de afaceri lei 578.651.308 576.697.427 613.557.879
Venituri din vânzarea mărfurilor,

lei 495.498.662 492.584.411 521.108.885
din care:
Venituri din vânzarea mărfurilor cu
lei 424.867.784 416.010.778 448.778.724
amănuntul
Venituri din prestări servicii lei 55.801.838 63.676.279 71.898.576
Venituri din producţie lei 23.179.776 18.868.376 18.204.792
Venituri din exploatare lei 633.570.744 635.446.209 682.130.351
Cheltuieli din exploatare lei 623.802.749 621.881.319 668.686.506
Rezultatul brut al activităţii din
lei 9.767.995 13.564.890 13.443.845
exploatare
Venituri totale lei 635.413.291 636.811.707 683.685.595
Cheltuieli totale lei 626.256.250 624.277.645 671.898.880
Profit brut per sold lei 9.157.041 12.534.062 11.786.715
Profit net per sold lei 7.088.201 9.918.601 9.091.983
Marjă comercială lei 93.587.331 98.262.208 103.057.612

Impozit pe profit lei 2.068.840 2.615.461 2.694.732
Cheltuieli cu personalul, din care: lei 111.864.182 113.724.280 125.839.783
Cheltuieli cu salariile lei 84.836.041 87.647.913 97.696.256
Cheltuieli cu protecţia şi asigurări
lei 27.028.141 26.076.367 28.143.527
sociale
Număr mediu de salariaţi 14.126 12.444 11.003
Număr membri cooperatori 35.029 33.196 30.883
Număr societăţi cooperative total,
1.043 991 953
din care:
Număr societăţi cooperative cu
902 849 771
profit
Număr societăţi cooperative cu
141 142 182
pierdere
Capital social lei 11.248.253 9.387.586 10.668.583
Rezerve (excl. din reev.) lei 66.974.740 75.091.879 91.660.315
Active totale, din care: lei 250.667.022 283.932.568 330.960.960

Active imobilizate lei 132.350.056 154.134.890 185.207.045
Active circulante lei 115.093.237 126.331.760 143.085.235
Investiţii lei 33.579.548 44.052.828 61.271.903
200
Tabel 5.2.f. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după cifra de afaceri din anii
2005 – 2007
CIFRĂ DE
Ponderea totală a cifrei
REGIUNEA AFACERI
de afaceri (%)
(lei)
2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est 86.999.751 87.696.692 93.250.953 15,03 15,21 15,20
Sud-Est 53.453.223 54.920.832 62.365.656 9,24 9,53 10,16
Sud 79.603.517 81.605.898 86.350.268 13,76 14,15 14,07
Sud-Vest 49.337.148 46.605.471 51.753.275 8,53 8,08 8,43
Vest 53.196.747 52.655.939 57.194.981 9,19 9,13 9,32
Nord-Vest 151.753.045 154.851.100 165.983.357 26,23 26,85 27,05
Centru 94.565.480 90.438.004 89.320.220 16,34 15,68 14,57
Bucureşti 9.742.397 7.923.491 7.339.169 1,68 1,37 1,20
TOTAL 578.651.308 576.697.427 613.557.879 100 100 100
Harta 5.2.d. Cifra de afaceri în mii lei la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
165.
98
93.250
89.
320
57.1 62.
95 366
86.350
51.7
53
201
Tabel 5.2.g. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile din vânzarea mărfurilor şi a mărfurilor cu amănuntul din anii 2005 – 2007
VENITURI
Ponderea venitului din
DIN
din care: Venit din vânzarea mărfurilor vânzarea mărfurilor cu
REGIUNE VÂNZARE
cu amănuntul (lei) amănuntul în venitul din
MĂRFURI
vânzarea mărfurilor (%)
(lei)
2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est 76,729.068 77.517.153 81.301.509 63.124.263 66.505.777 70.213.661 82,27 85,79 86,36
Sud-Est 45.637.478 46.627.945 52.530.920 39.604.398 42.789.693 48.842.466 86,78 91,77 92,98
Sud 67.627.224 69.194.233 72.232.145 49.149.271 50.227.617 57.085.421 72,68 72,59 79,03
Sud-Vest 42.126.062 39.954.494 44.109.943 40.101.028 35.758.232 38.466.783 95,19 89,50 87,21
Vest 48.200.452 46.754.342 50.594.761 49.592.571 46.985.006 51.097.426 102,89 100,49 100,99
Nord-Est 128.581.103 131.949.161 142.949.266 113.796.487 107.075.446 115.328.706 88,50 81,15 80,68
Centru 81.311.197 77.109.477 75.417.954 69.499.766 66.669.007 67.744.261 85,47 86,46 89,83
Bucureşti 5.286.078 3.477.606 1.972.387 0 0 0 0,00 0,00 0,00
Total 495.498.662 492.584.411 521.108.885 424.867.784 416.010.778 448.778.724 85,75 84,45 86,12
202
Tabel 5.2.h. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile din vânzarea mărfurilor cu amănuntul din anii 2005 – 2007
lei
Ponderea veniturilor regiunii în totalul
REGIUNEA JUDEŢUL VENITURI DIN VÂNZAREA CU AMĂNUNTUL (lei)
veniturilor (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est Bacău 8.670.267 8.667.804 8.986.992
Botoşani 4.543.685 4.860.795 4.830.748
Iaşi 13.732.076 14.961.395 17.133.917
Neamţ 14.465.156 14.965.870 14.345.279
Suceava 13.045.425 12.987.799 13.476.739
Vaslui 8.667.654 10.062.114 11.439.986
TOTAL regiune 63.124.263 66.505.777 70.213.661 14,86 15,99 15,65
Sud-Est Brăila 7.297.301 7.229.188 7.533.566
Buzău 7.215.604 7.477.128 8.869.504
Constanţa 7.460.843 7.597.142 8.561.668
Galaţi 4.307.144 4.875.145 6.444.866
Tulcea 3.610.400 4.063.719 4.810.054
Vrancea 9.713.106 11.547.371 12.622.808
TOTAL regiune 39.604.398 42.789.693 48.842.466 9,32 10,29 10,88
Sud Argeş 16.760.456 17.543.517 20.209.097
Călăraşi 2.566.684 2.706.569 2.941.102
Dâmboviţa 7.575.137 8.042.049 8.707.332
Giurgiu 2.328.926 2.433.255 2.382.108
Ialomiţa 9.009.107 9.446.318 11.068.340
Prahova 7.986.526 7.183.814 8.880.117
Teleorman 2.922.435 2.872.095 2.897.325
TOTAL regiune 49.149.271 50.227.617 57.085.421 11,57 12,07 12,72
203
(cont.)
lei
veniturilor (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007
Dolj (incl. SCC
Sud-Vest Dăbuleni) 9,086.286 7.388.184 8.228.599
Gorj 4.870.861 4.885.546 5.890.900
Dr.Tr.Sever) 3.910.705 3.490.490 3.378.803
Olt 9.464.721 7.333.978 7.953.573
Vâlcea 12.768.455 12.660.034 13.014.908
TOTAL regiune 40.101.028 35.758.232 38.466.783 9,44 8,60 8,57
Vest Arad 13.131.781 12.243.717 14.827.389
Caraş Severin 2.100.000 2.540.000 2.650.000
Hunedoara 22.851.660 22.900.329 23.825.387
Timiş 11.509.130 9.300.960 9.794.650
TOTAL regiune 49.592.571 46.985.006 51.097.426 11,67 11,29 11,39
Nord-
Vest Bihor 27.062.155 26.465.039 29.210.484
Bistriţa 7.000.752 7.171.956 6.885.111
Cluj 20.814.146 21.483.204 24.506.280
Maramureş 23.559.520 16.081.000 19.285.000
Satu Mare 19.582.747 20.118.309 21.326.152
Sălaj 15.777.167 15.755.938 14.115.679
TOTAL regiune 113.796.487 107.075.446 115.328.706 26,78 25,73 25,69
204
(cont.)
lei
veniturilor (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007
Centru Alba 23.405.028 24.247.026 26.516.373
Braşov 5.127.251 4.854.596 4.198.519
Covasna 9.887.337 9.714.760 9.492.189
Harghita 6.884.348 6.166.044 6.070.506
Mureş 24.195.802 21.686.581 21.466.674
Sibiu
TOTAL regiune 69.499.766 66.669.007 67.744.261 16,36 16,03 15,10
Ilfov 0 0 0
TOTAL regiune 0 0 0 0,00 0,00 0,00
424.867.784 416.010.778 448.778,724 100,00 100,00 100,00
205
Harta 5.2.e. Veniturile din vânzarea mărfurilor cu amănuntul, în mii lei la data de
31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
115.330 70.214
67.
744
51.0
97 48.8
42
57.085
26.8
56
206
Tabel 5.2.i. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după veniturile totale şi veniturile din exploatare din anii 2005 – 2007
VENITURI Ponderea veniturilor din

REGIUNEA TOTALE din care: Venituri din exploatare (lei) exploatare în veniturile totale
(lei) (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est 95,238.943 100.679.172 105.860.288 95.039.217 100.595.021 105.749.478 99,79 99,92 99,90
Sud-Est 61.095.320 63.945.253 71.710.331 60.966.298 63.802.360 71.525.180 99,79 99,78 99,74
Sud 87.991.853 85.937.588 95.884.262 87.607.780 85.830.483 95.706.903 99,56 99,88 99,82
Sud-Vest 56.023.355 54.146.709 62.443.353 55.949.982 54.012.265 62.114.418 99,87 99,75 99,47
Vest 58.196.509 57.897.952 61.796.182 57.929.445 57.783.385 61.611.861 99,54 99,80 99,70
Nord-Vest 162.333.171 165.935.613 178.556.594 161.866.323 165.353.571 178.181.477 99,71 99,65 99,79
Centru 103.749.841 99.894.196 99.367.543 103.433.438 99.697.085 99.205.222 99,70 99,80 99,84
Bucureşti 10.784.299 8.375.224 8.067.042 10.778.261 8.372.039 8.035.812 99,94 99,96 99,61
Total 635.413.291 636.811.707 683.685.595 633.570.744 635.446.209 682.130.351 99,71 99,79 99,77
207
Tabel 5.2.j. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după cheltuielile totale şi cheltuielile din exploatare din anii 2005 – 2007
2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007

Nord-Est 94.138.636 98.119.958 104.596.746 93.622.971 97.582.858 103.691.140 99,45 99,45 99,13
Sud-Est 59.776.169 61.993.062 69.431.988 59.611.049 61.839.006 69.264.339 99,72 99,75 99,76
Sud 86.759.277 83.993.724 93.810.308 86.348.691 83.817.173 93.576.324 99,53 99,79 99,75
Sud-Vest 55.374.733 53.398.015 61.066.887 55.072.713 53.122.869 60.613.413 99,45 99,48 99,26
Vest 57.671.330 56.971.158 61.207.185 57.559.651 56.786.794 60.835.897 99,81 99,68 99,39
Nord-est 159.637.917 164.110.310 176.624.419 159.143.871 163.407.955 175.953.286 99,69 99,57 99,62
Centru 102.058.122 97.452.884 97.392.144 101.621.982 97.098.503 97.007.667 99,57 99,64 99,61
Bucureşti 10.840.066 8.238.534 7.769.203 10.821.821 8.226.161 7.744.440 99,83 99,85 99,68
Total 626.256.250 624.277.645 671.898.880 623.802.749 621.881.319 668.686.506 99,61 99,62 99,52
208
Tabel 5.2.k. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după marja comercială în perioada 2005 – 2007
PERIOADA 2005-2007
REGIUNEA MARJA COMERCIALA (lei) VENITURI DIN VANZARE MĂRFURI (lei) Marja comercială (%)
2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est 16.173.293 17.764.813 19.207.234 76.729.068 77.517.153 81.301.509 21,08 22,92 23,62
Sud-Est 9.292.681 9.728.780 10.779.220 45.637.478 46.627.945 52.530.920 20,36 20,86 20,52
Sud 11.165.668 13.916.286 13.114.484 67.627.224 69.194.233 72.232.145 16,51 20,11 18,16
Sud-Vest 8.038.130 7.721.829 8.576.873 42.126.062 39.954.494 44.109.943 19,08 19,33 19,44
Vest 8.958.533 8.847.042 9.613.237 48.200.452 46.754.342 50.594.761 18,59 18,92 19,00
Nord-Vest 23.737.063 24.928.934 26.856.089 128.581.103 131.949.161 142.949.266 18,46 18,89 18,79
Centru 15.230.715 14.580.413 14.284.321 81.311.197 77.109.477 75.417.954 18,73 18,91 18,94
Bucureşti 991.248 774.111 626.154 5.286.078 3.477.606 1.972.387 18,75 22,26 31,75
TOTAL 93.587.331 98.262.208 103.057.612 495.498.662 492.584.411 521.108.885 18,89 19,95 19,78
209
Harta 5.2.f. Marja comercială în mii lei la data de 31.12.2007, pe regiuni de dezvoltare
26.8 19.207
56
14,
284
9,61
3
10.7
79
13.115
8,57
7
210
Tabel 5.2.l. Gruparea judeţelor pe regiuni de dezvoltare după activele totale, activele imobilizate şi activele circulante în perioada 2005 - 2007
perioada 2005-2007
ACTIVE Ponderea activelor

TOTALE imobilizate în totalul Ponderea activelor
(lei) DIN CARE: DIN CARE: activelor (%) circulante (%)
REGIUNEA anul anul anul ACTIVE IMOBILIZATE (lei) ACTIVE CIRCULANTE (lei) anii
2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007 2005 2006 2007
Nord-Est 42.898.812 50.439.715 70.339.636 25.100.710 30.410.101 47.172.818 16.895.318 18.959.295 22.854.511 58,51 60,29 67,06 39,38 37,59 32,49
Sud-Est 26.981.931 31.357.678 37.084.511 12.962.365 15.698.707 18.796.248 13.738.283 15.510.841 17.948.912 48,04 50,06 50,68 50,92 49,46 48,40
Sud 35.828.040 37.938.927 42.565.092 18.419.138 18.846.873 20.537.249 17.262.419 18.986.015 21.953.913 51,41 49,68 48,25 48,18 50,04 51,58
Sud-Vest 19.792.636 22.768.331 26.463.280 9.247.447 10.221.554 12.640.445 10.295.903 11.963.843 13.508.269 46,72 44,89 47,77 52,02 52,55 51,05
Vest 24.449.480 30.879.602 34.838.767 14.286.726 19.429.556 21.411.027 10.037.782 11.215.598 13.149.172 58,43 62,92 61,46 41,06 36,32 37,74
Nord-Vest 55.228.015 63.435.138 69.056.982 25.952.192 32.329.588 34.507.426 28.101.035 30.102.226 33.560.702 46,99 50,96 49,97 50,88 47,45 48,60
Centru 38.716.897 41.802.810 43.500.149 21.564.240 23.686.125 25.580.973 16.837.999 17.822.068 17.571.708 55,70 56,66 58,81 43,49 42,63 40,39
Bucureşti 6.771.211 5.310.367 7.112.543 4.817.238 3.512.386 4.560.859 1.924.498 1.771.874 2.538.048 71,14 66,14 64,12 28,42 33,37 35,68
TOTAL
CENTROCOOP 250.667.022 283.932.568 330.960.960 132.350.056 154.134.890 185.207.045 115.093.237 126.331.760 143.085.235 52,80 54,29 55,96 45,91 44,49 43,23
211
Anexa 2. Cadrul legislativ adoptat în anul
2007, cu impact asupra dezvoltării
sectorului IMM-urilor
Obiectivul Guvernului României, în baza obligaţiei asumate ca ţară membră a Uniunii
Europene, de armonizare şi transpunere în legislaţia românească a directivelor UE, cu
referire, în cuprinsul acestui document, la cele din domeniul IMM-urilor, a fost îndeplinit.
Cu toate aceste progrese, MIMMCTPL a continuat să-şi exercite, în mod responsabil, mandatul
său de consolidare a capacităţii instituţionale prin coordonarea politicilor sectoriale şi
implementarea Strategiei guvernamentale de dezvoltare a IMM-urilor şi pregătirea acestora
pentru a face faţă concurenţei de pe piaţa internă a UE şi de pe piaţa globală. Astfel, prin
prisma mandatului descris succint mai sus, în cursul anului 2007, MIMMCTPL a contribuit la
iniţierea, pregătirea şi adoptarea următoarelor noi acte normative menite să contribuie la
continua îmbunătăţire a cadrului legislativ, instituţional şi financiar favorabil dezvoltării
sectorului IMM-urilor România.
Lista actualizată a reglementărilor cuprinde:
1. Ordonanţa de Urgenţă nr. 139/ 2007 pentru completarea Legii nr. 346/2004 privind
stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii
Adoptarea acestui act normativ a fost justificată atât de măsurile de reorganizare care au
avut loc în cursul anului 2007 în cadrul administraţiei publice centrale, cât şi de specificul
implementării fiecărui program de finanţare destinat IMM-urilor.
Etapa de evaluare a proiectelor depuse în cadrul programelor a fost considerată restrictivă

pentru a proceda la o analiză atentă din partea tuturor instituţiilor implicate în procesul de
evaluare.
Având în vedere că organizaţiile sau instituţiile de drept privat cu care MIMMCTPL a încheiat
convenţii de colaborare în vederea implementării programelor de finanţare nu au dispus de
timpul necesar pentru a realiza propria lor analiză, impusă de prevederile legale din domeniul
bancar, actul normativ a suplinit această carenţă prin stabilirea unui termen real pentru
acordarea alocaţiei financiare nerambursabile.
2. Hotărârea de Guvern nr. 387/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de
reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale, s-a înfiinţat Ministerul pentru
212
Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, prin reorganizarea Agenţiei
Naţionale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi a Autorităţii Naţionale pentru
Turism, care îşi încetează activitatea, prin preluarea activităţii în domeniul comerţului de la
Ministerul Economiei şi Comerţului, prin preluarea activităţii privind mediul de afaceri din
cadrul aparatului de lucru al ministrului de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile
mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi prin preluarea activităţii în
domeniul turismului de la Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, care îşi
încetează activitatea.
Acest act normativ reglementează modul de organizare şi funcţionare al Ministerului pentru

Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale, ca organ de specialitate al
administraţiei publice centrale cu personalitate juridică, care realizează politica Guvernului
în domeniile dezvoltării sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii, al celui cooperatist,
comerţului, turismului şi profesiilor liberale şi a creat condiţiile instituţionale pentru
continuarea şi coordonarea proiectelor şi programelor demarate de fosta Agenţie Naţională
pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie şi fosta Autoritate Naţională pentru Turism,
precum şi proiectele şi programele din domeniul comerţului demarate de fostul Minister al
Economiei şi Comerţului.
3. Ordinul Ministrului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii

Liberale (MIMMCTPL) nr. 20/2007 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a Oficiilor Teritoriale pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie
(OTIMMC)
Actul normativ reglementează modul de funcţionare şi organizare a oficiilor teritoriale pentru
întreprinderi mici şi mijlocii şi cooperaţie, ca organe de specialitate ale administraţiei
publice, cu personalitate juridică, aflate în subordinea Ministerului pentru Întreprinderi Mici
şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale.
Oficiile teritoriale au sediile în municipiile Braşov, Bacău, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Cluj-
Napoca, Galaţi, Iaşi, Ploieşti, Târgu Mureş, Timişoara, Târgovişte şi Satu Mare şi au ca
atribuţii:
 alcătuirea şi gestionarea bazelor de date cu întreprinderile mici şi mijlocii din
regiunea în care îşi desfăşoară activitatea, care cuprinde şi prezentarea detaliată a
obiectului de activitate al fiecărei întreprinderi;
 colaborarea cu reprezentanţii prefecturilor, administraţiei publice locale, ai
agenţiilor de dezvoltare regională şi ai organizaţiilor reprezentative ale mediului local
de afaceri pentru implementarea Strategiei guvernamentale şi pentru susţinerea
dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, respectiv a măsurilor şi acţiunilor
naţionale, precum şi la componenta de eliminare a disparităţilor regionale pentru
asigurarea complementarităţii dintre Programul operaţional sectorial de creştere a
213
competitivităţii economice şi Programul operaţional regional „Sprijinirea participării
echilibrate a tuturor regiunilor României la procesul de dezvoltare socio-economică";
 colaborarea cu sucursalele/filialele Fondului Naţional de Garantare a Creditelor
pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii în scopul îmbunătăţirii accesului întreprinderilor
mici şi mijlocii la finanţare;
 implementarea şi monitorizarea, prin delegare de atribuţii, a programelor de
finanţare implementate de MIMMCTPL, atât din fonduri de la bugetul de stat, cât şi
din fonduri comunitare;
 asigură, prin intermediul centrelor de informare, consultanţă şi instruire create la
nivelul OTIMMC în acest scop şi acordă consultanţă pentru accesarea programelor
derulate de MIMMCTPL;
 participă la stimularea mediului de afaceri local prin acţiuni de conştientizare a
factorilor locali şi a asociaţiilor de reprezentare a întreprinderilor mici şi mijlocii
implicate direct în crearea condiţiilor necesare susţinerii incubatoarelor de afaceri,
parcurilor ştiinţifice şi tehnologice şi a infrastructurilor de turism;
 facilitează accesul întreprinderilor mici şi mijlocii la serviciile şi achiziţiile publice,
precum şi la activele aparţinând regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale
şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, prin:
o identificarea şi realizarea măsurilor corespunzătoare în vederea înlăturării
barierelor la nivel local;
o formularea unor soluţii de simplificare prin diseminarea informaţiilor
referitoare la acest domeniu;
 organizarea de seminarii de instruire şi promovarea procedurilor de achiziţie publică,
în contextul aplicabilităţii acestora în cadrul programelor de finanţare implementate
de MIMMCTPL;
 implementarea politicilor privind dezvoltarea distribuţiei produselor şi serviciilor de
piaţă;
 implementarea strategiei şi programelor referitoare la dezvoltarea pieţei de
desfacere la nivel local;
 asigură elaborarea şi implementarea programelor şi proiectelor de promovare a
sistemelor moderne de distribuţie şi a calităţii bunurilor de consum ş.a.
4. Ordonanţa de Urgenţă nr. 94/2007 – prin care Guvernul României a aprobat modificări
necesare la Legea achiziţiilor publice – OUG 34/19.04.2006.
Principala prevedere modificată face referire la majorarea plafoanelor valorice pentru
organizarea licitaţiilor. Astfel, pot fi desfăşurate negocieri directe pentru valori de maxim
10.000 Euro. De asemenea, cresc şi sumele pentru care autoritatea contractantă are dreptul
să aplice procedura de cerere de oferte, respectiv de la 40.000 la 75.000 Euro (fără TVA)
pentru contractul de furnizare de servicii.
214
Alte modificări introduse prin respectivul act normativ se referă la reducerea perioadei de
contractare de la 52 la 24 de zile pentru sistemul electronic. Nu în ultimul rând, se simplifică
şi procedura de suplimentare a valorii lucrărilor deja contractate.
5. Proiectul de reglementare privind desfăşurarea activităţilor economice de către

persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale 27
Scopul acestei reglementări este acela de a veni în întâmpinarea persoanelor care dau dovadă
de spirit antreprenorial, prin crearea unui cadru legal unitar, care să simplifice paşii
întreprinşi de cei interesaţi pentru înregistrarea şi înfiinţarea unei mici afaceri.
Cadrul legal anterior adoptării prezentei ordonanţe de urgenţă 28 prevedea autorizarea

persoanelor fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent de către
autorităţile publice locale – respectiv primăriile, în procedura emiterii autorizaţiei de către
primării fiind cuprinsă şi obligativitatea parcurgerii unei etape de înregistrare în registrul
comerţului.
Odată cu adoptarea ordonanţei de urgenţă, procedura este preluată în întregime de către

registrul comerţului, prin directorii oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale.
Formele de desfăşurarea a activităţilor economice în mod independent prevăzute de acest act
normativ sunt: persoana fizică autorizată, întreprinderea individuală şi întreprinderea
familială.
Astfel, persoana fizică ce doreşte să desfăşoare o activitate economică în mod independent

va beneficia de procedura de înregistrare şi autorizare a funcţionării simplificată, cu termene
scurte, care şi-a dovedit deja eficienţa în cazul persoanelor juridice.
Certificatul de înregistrare, conţinând codul unic de înregistrare, devine documentul care

atestă înregistrarea în registrul comerţului, autorizarea funcţionării, precum şi luarea în
evidenţă de către autoritatea fiscală competentă. Termenul de emitere a acestui document
este de 3 zile lucrătoare de la primirea documentaţiei complete.
O altă prevedere care vine în sprijinul celor care vor să înceapă o mică afacere este
posibilitatea acordată fiecărei primării de a constitui şi organiza birouri de asistenţă şi
reprezentare, prin reorganizarea activităţii de autorizare desfăşurate în prezent. Adoptarea
acestui proiect conduce la combaterea corupţiei, reducerea birocraţiei prin scurtarea
termenelor de eliberare a autorizaţiilor, încurajează crearea de noi întreprinderi şi noi locuri
27
Adoptată în anul 2008 prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 44 din 16 aprilie 2008.
28
Proiectul de reglementare a vizat amendarea Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice
şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent, cu modificările şi
completările ulterioare şi Hotărârea de Guvern nr. 1766/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice
de aplicare a Legii nr. 300/2004
215
de muncă şi îmbunătăţeşte mediul de afaceri, prin susţinerea celor care doresc să desfăşoare
o activitate economică în una dintre cele mai simple forme ale acesteia.
216

Echipa Editorială

Enviado por

Dados do documento

Direitos autorais

Formatos disponíveis

Compartilhar este documento

Compartilhar ou incorporar documento

Opções de compartilhamento

Você considera este documento útil?

Este conteúdo é inapropriado?

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Echipa Editorială

Enviado por

Direitos autorais:

Formatos disponíveis

Echipa editorială

Echipa Proiectului de Asistenţă Tehnică

José CERVERA-FERRI (Coordonator lucrare)

Florin Ioan ROŞU (Director Proiect)

Institutul Naţional de Statistică

Ministerul Economiei şi Finanţelor

INDICATORI 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Rata inflaţiei - nivelul mediu

Populaţia ocupată – total

Număr mediu salariaţi

Salariaţi în sectorul integral

Număr total şomeri

Balanţa de Comerţ Exterior

Rata de schimb LEU

Rata de schimb LEU (lei)/USD

Excedent /deficit bugetar (mil.

Pentru România, aderarea la

România a înregistrat, în ultimii ani, o creştere economică mult superioară mediei

Aderarea la Piaţa Internă la începutul anului 2007 presupune faptul că întreprinderile

Guvernul recunoaşte importanţa consolidării capacităţii întreprinderilor mici şi mijlocii în

Raportul Anual al Sectorului IMM-urilor a devenit o publicaţie tradiţională a instituţiei

Redactarea acestui raport de analiză nu ar fi fost posibilă fără contribuţia instituţiilor

Ovidiu Ioan SILAGHI

Ministru pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale

Capitolul 1. Evoluţia cadrului macroeconomic şi influenţa favorabilă pentru

Capitolul 2. Evoluţia IMM-urilor în 2007 31

Capitolul 3. Performanţele sectorului IMM-urilor 73

Capitolul 4. Dezvoltarea culturii antreprenoriale şi consolidarea abilităţilor

Capitolul 5: Sectorul Cooperaţie în România 144

1.1. Cadrul macroeconomic şi contribuţia sectorului privat în

1.1.1. O creştere susţinută a PIB, inflaţie controlată şi şomaj în scădere

Pentru coordonarea politicilor în domeniul macroeconomic şi în cel al economiei reale, aşa

Trăsăturile principale ale tipului de creştere economică în anul 2007 au evidenţiat

Grafic 1.1.a Evoluţia PIB în anii 2000 - 2007 (milioane lei)1

Evoluţia PIB (mil. lei)

Conform informaţiilor furnizate de către Institutul Naţional de Statistică şi de Banca Naţională

Grafic 1.1.b Ritmul anual de creştere al PIB în anii 2000 – 20072

Principalii factori de influenţă ai acestei creşteri economice au continuat să fie creşterea

La rândul său, dinamica pozitivă a cererii interne de consum a fost determinată, pe de o

Tendinţa continuu descrescătoare a ratei inflaţiei s-a menţinut şi în 2007, cu uşoare

Grafic 1.1.c Evoluţia indicelui preţurilor de consum în anii 2000 - 20073

Scăderea continuă a ratei inflaţiei este dublată în planul reuşitelor macroeconomice de

Grafic 1.1.d Evoluţia ratei şomajului în anii 2000-20074

Soldul negativ al balanţei comerciale şi de plăţi

Cu toate aceste aspecte de politică monetară neprielnice rezultatelor la export, evoluţia

Pregătirea ţării pentru integrare prin instrumente structurale şi programe operaţionale

Grafic 1.1.f Evoluţia numărului mediu de angajaţi în economie şi sector privat 6

6 Sursa: INS România în cifre, 2008

Grafic 1.1.g Contribuţia principalelor sectoare la formarea Produsului Intern Brut în

Graficul evidenţiază contribuţia sectorului servicii la PIB, caracterizată de o evoluţie

Conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) al României, analiza

Grafic 1.1.h Ponderea sectorului privat în economie în intervalul 2000-20078

Pe scurt, economia românească a înregistrat o creştere economică de 6%, cu mult peste

Deşi cu nivele diferite de la an la an, creşterea economică continuă s-a instalat de

De altfel, trebuie făcută precizarea, că atât escaladarea procesului inflaţionist în mod

1.2 Sprijin şi asistenţă post-aderare pentru sectorul IMM-urilor

1.2.1 Cadrul Naţional de Referinţă Strategic pentru perioada 2007-2013

Începând cu 1 ianuarie 2007, au fost lansate Fondurile Structurale şi de Coeziune disponibile

Accesarea, de către statele membre, a acestor instrumente se realizează prin programe

România a obţinut, în baza Cadrului Naţional de Referinţă Strategic aprobat de Comisia

Promovarea, în România, a unui

1.2.2 Domenii majore de intervenţie pentru IMM-uri în programele

Tabel 1.2.b Domenii majore de intervenţie pentru IMM-uri în programele operaţionale

AP3 -Tehnologia DM3.1. Susţinerea utilizării