NE VORBESTE

PRINTELE CLEOPA
6

CUVNT NAINTE
Continund seria Ne vorbeste Printele Cleopa, binecunoscut n toat tara si chiar peste
hotare, iat, cu ajutorul lui Dumnezeu, apare acum si al saselea volum, fiind mult asteptat de
iubitorii de Hristos, preoti, clugri si credinciosi.
Acest numr cuprinde teme diferite, de la cele de nuant dogmatic, la teme cu caracter
moral, canonic, misionar si liturgic.
Ca de obicei, sfaturile Arhimandritului Cleopa Ilie nu sunt de dat recent, majoritatea
dintre ele fiind rostite si nregistrate pe casete, acum aproape 20 de ani.
Dar, cum pn acum aceste cuvinte duhovnicesti nu au mai fost publicate, ele reprezint
un deosebit interes pentru credinciosii de toate vrstele, nsetati de adevr si rvnitori pentru
mntuire. n acest fel multi dintre cititori si mbogtesc cunostintele religioase citind aceste
volume si primesc rspunsuri potrivite la numeroasele lor ntrebri.
Cuvntul dulce si popular al Printelui Cleopa, darul povestirii binecunoscut tuturor, ca si
memoria sa deosebit, captiveaz pe cititor si fac ca scrierile Preacuviosiei sale s fie foarte
cutate.
Pe bun dreptate, Arhimandritul Cleopa Ilie, alturi de alti duhovnici renumiti din
mnstirile noastre, face o important misiune ortodox n tar, din ce n ce mai lovit de secte si
grupri anarhice de tot felul. Pentru aceea suntem datori s multumim lui Dumnezeu s ne-a
binecuvntat cu acesti printi cu multi fii duhovnicesti.
Volumul de fat se ncheie, n mod providential, cu un frumos cuvnt rostit la trapeza
Mnstirii Sihstria, n seara zilei de 1 martie 1998, la lsatul secului de Postul Mare. Acest
cuvnt poate fi considerat pe drept cuvnt un adevrat testament duhovnicesc al bunului nostru
printe sufletesc si rugtor ctre Hristos, la vrsta sa de 86 de ani.
S ne rugm Mntuitorului Hristos si Preacuratei Sale Maici ca s ntreasc dreapta
credint n lume, s ne ocroteasc tara si Biserica si s ngduie nc Printelui Cleopa s mai
rmn cu noi.
Arhimandrit Ioanichie Blan
Sfnta Mnstire Sihstria
Sfintii 40 de mucenici
9 Martie 1998

DREAPTA CREDINT
Auzim ntotdeauna n Simbolul Credintei, c noi, ortodocsii, credem ntru Una Sfnt,
Soborniceasc si Apostoleasc Biseric. Una, nu o sut. Bgati de seam! Vai si amar de cei care
s-au desprtit de Biserica lui Hristos. Nu exist o mie de biserici! Una este: Biserica
Soborniceasc Ortodox n ntreaga lume! Cei ce s-au desprtit de Biseric nu au mntuire.
Biserica este stlp si ntrire a adevrului! Biserica este Trupul lui Hristos, cum zice marele
Apostol Pavel, al crui Cap este n ceruri.
Cei ce s-au rupt de Biseric si au trecut la vreo sect oarecare, n-au mntuire n vecii
vecilor, mcar de-ar face orice fapt bun! Pentru c acelasi apostol a spus: Credinta este moart
fr fapte si faptele fr dreapta credint sunt moarte!
Sfntul Efrem Sirul zice: Cnd mintea a prsit scopul blagocesstei adic al dreptei
credinte , toate faptele bune nu mai folosesc. Si fachirii cei din India si bonzii si yoghinii
postesc si se roag, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos. Nu primeste Dumnezeu
nici o fapt bun, dac nu se face dup dreptarul Ortodoxiei.
Auzi ce spune marele Apostol Pavel? Pacea peste cei ce vor umbla cu dreptarul acesta si
peste tot alesul lui Dumnezeu, adic cei ce umbl n dreapta credint. Nu este mntuire afar de
Biseric! Biserica-i Trupul lui Hristos. Ia s v dau o pild: Iat c acest copac, s zicem c este
ncrcat cu roade pn n vrf, sau cu flori; si deodat o ramur a lui se rupe si cade pe pmnt,
ncrcat de flori sau de roade. S-mi spuneti mie, mldita aceea mai poate rodi? Mai poate
nflori mai departe? Nu! Dar la ce-i bun? Se usuc si n foc se arunc.
Hristos a spus c El este Capul Bisericii. Eu sunt buciumul vitei si voi sunteti ramurile.
Toat mldita care rmne n bucium, aduce road mult. Si aceea care se rupe si cade din
bucium, se taie zice si n foc se arunc. Asa este cu oricine s-a rupt de Biseric. n general,
orice sect ar fi, care s-a rupt de Biseric, este sortit focului celui vesnic. Nu mai are seva
Duhului Sfnt!
Hristos este trunchiul, este corpul copacului. El a dat Duhul Sfnt n Biserica Sa prin
punerea minilor. Toti apostolii au fost episcopi, si ei, prin punerea minilor, au sfintit alti
episcopi, cum au fost Tit, Timotei, Filimon si ceilalti. Prin punerea minilor, arhiereul trimite mai
departe, prin succesiunea apostolic, Duhul Sfnt peste toti preotii si diaconii, iar preotul, dup ce
a primit Duhul Sfnt la hirotonie, prin celelalte Taine cuvenite lui, sfinteste pe toti credinciosii.
Pe alt cale nu vine Duhul Sfnt n sufletul omului, dect numai si numai pe calea care a artat-o
Hristos.
Hristos le spune Apostolilor: Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi. Oare cnd
alege Dumnezeu, poate s greseasc? Cine stie inimile si rrunchii fiecruia mai bine ca
Dumnezeu? Cnd a ales El 12 apostoli si alti 70, apoi alesi sunt! Si nu numai c i-a ales, dar le-a
dat mari puteri si privilegii la acesti alesi ai Si. C nu la tot omul si la tot sectarul a dat Hristos
putere s lege si s dezlege pcatele lumii sau s boteze sau s fac minuni sau s scoat dracii
sau s fac alte semne! Nu! Acestor 12 Apostoli, pe care I-a ales, le-a spus: Stati n Ierusalim,
pn v veti mbrca cu putere de sus! Pn a venit Duhul Sfnt n chip de limbi de foc si i-a
mbrcat cu putere.
Ce spun nebunii de penticostali, c au botezul cu Duhul Sfnt? Anatema acestei preri
blestemate! Numai Apostolii au Botezul cu Duhul Sfnt si cu foc, c lor li s-a dat putere s
predice, s nvete si s propovduiasc. Si le-a spus: ntru numele Meu draci veti scoate si n
limbi noi veti gri. Si mai departe, lor le-a dat putere s fac minuni, lor le-a dat putere s predice

si tot lor Apostolilor, le-a dat putere s dezlege pcatele lumii. Ce zice Sfntul Evanghelist Ioan?
A suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfnt! Crora veti ierta pcatele, se vor ierta lor si
crora le veti tine, vor fi tinute! (20, 22).
Deci numai prin Biseric se poate face iertarea pcatelor; numai Biserica are putere,
prin preotii si arhiereii si, s lege si s dezlege pcatele lumii. Nu v nselati de nebunii aceia,
care v nvat c pot ei ierta pcatele afar de preot si de episcop! Niciodat s nu credeti
minciunile lor!
Hristos a dat putere Apostolilor Si, si Apostolii, prin punerea minilor, au dat putere la
episcopi si la preoti. Deci fr preot nu este mntuire, fr preot nu este iertare si dezlegare! Fr
harul preotiei si al arhieriei nu este Biseric, c zice Sfntul Ciprian: Fr arhierei, Biserica nu
este Biseric, si fr preot, crestinul nu se poate numi crestin.
Deci, tineti-v de Biserica lui Hristos, care de 2.000 de ani stpneste miliarde de suflete!
Nu iesiti din corabia mntuirii! Nu v bgati n luntre sparte si v aruncati n valurile iadului si s
v par c v mntuiti afar de Biseric! Cine este afar de Hristos, acela este afar de Biseric!
Cine este afar de Biseric, acela este afar de Hristos! Pentru c Biserica este Trupul lui Hristos,
rmneti n Hristos, rmneti n buciumul vitei, n trunchiul si trupul lui Hristos, care este
Biserica, si nu v nselati c mai este mntuire afar de Biseric! Dumnezeu s v ajute. Amin.

CELE DOU FIRI N HRISTOS

Ajungnd s vorbim despre patimile Domnului, s vedem care este tlcuirea cuvintelor:
Eli, Eli, lama sabahtani? Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce m-ai lsat? Ce nseamn: mai lsat? Dogmatica Sfntului Ioan Damaschin spune: Nu Hristos este Cel lsat. El era mbrcat
cu firea noastr, acum pe cruce, ca Mijlocitor.
Dac Hristos este de o fiint cu Tatl, cum putea s Se despart de fiinta lui Dumnezeu?
Noi eram cei desprtiti; noi eram cei lsati. Lund asupra Sa fata ntregii lumi, ntreaga fire
omeneasc era mbrcat n Iisus Hristos, cci purta firea noastr.
Mntuitorul poart asupra Sa Patimile firii celei neprihnitoare. De aceea a rostit cuvntul
acesta al psalmistului, nu al Lui, cu glasul nostru, al ntregii omeniri. Ce-a zis Duhul Sfnt cu o
mie de ani mai nainte n Psaltire, a repetat Hristos pe cruce.
Cnd a zis Hristos: Doamne, de este cu putint s treac acest pahar, ne-a nvtat paharul
ascultrii. Ce voi rsplti Domnului pentru toate cte mi-a dat mie? Paharul mntuirii voi lua...
nseamn s primim cu dragoste paharul suferintei.
N-ati citit o carte, Adeverirea Sfintei nvieri? Foarte frumoas. Zice c atunci cnd a btut
n poarta iadului Arhanghelul Mihail, a fost de dou ori porunca: Ridicati boieri portile voastre si
v ridicati portile cele vesnice! Mihail a fost cel dinti care a btut n portile iadului. Si satana
ntreab din iad: Cine-i acesta mpratul slavei? Iar el rspunde: Domnul cel tare n rzboi.
A doua oar a btut Arhanghelul Gavriil, care era cu Mntuitorul. Ridicati boieri portile
voastre nu le deschideti, ci ridicati-le cu tot cu stlpi, din rdcin , s intre mpratul slavei!
Dar satana ntreab iarsi: Cine-i acesta mpratul slavei? Domnul puterilor, acesta
este mpratul slavei! Atunci s-a luminat, a intrat Mntuitorul Hristos n iad si a predicat 30 de
ore Evanghelia, cum zice n Penticostar, pentru cei care-L asteptau si nu-L vzuser, pentru
popoarele care nu-L cunoscuser.
Atunci, n iad, toti proorocii artau cum se mplinesc proorociile lor pe Golgota.

Isaia, care a profetit nasterea Mntuitorului din fecioar: Iat, fecioara va lua n pntece,
a profetit si de patim: si cu rana lui noi toti ne-am vindecat, ...c era Om Care ntru durere a
ptimit, Care stia s rabde. Cnd L-a vzut c sufer, a zis: N-am spus eu despre Mesia n
profetia mea?
Cnd a vzut c-i d otet pe cruce, David a spus: Eu nainte cu o mie de ani am zis: Datau spre mncarea mea fiere si m-au adpat cu otet.
Cnd l-au mpuns n coast, Proorocul Osie a zis: N-am spus eu: Vedea-vor pe care l-au
mpuns? Cnd i-au luat hainele si apoi au tras sorti ostasii pentru cmasa care era tesut de
Maica Domnului, s n-o mpart c era foarte frumoas si era tesut dintr-o bucat, Proorocul
David a zis: Ce-am spus eu cu o mie de ani nainte? mprtit-au hainele Mele lorusi si pentru
cmasa Mea au aruncat sorti.
Fiecare spunea ceva. Si atunci s-a mplinit ce-a spus fiecare prooroc de Hristos. Dar vine
Sfntul Ioan Boteztorul, cruia-i tiase capul de curnd: Voi spuneti prin Duhul Sfnt, dar eu
sunt care L-am atins cu mna, n Iordan, si L-am mrturisit: Iat Mielul lui Dumnezeu Care
ridic pcatele lumii. Eu sunt de care a spus Proorocul Zaharia: Glasul celui ce strig n pustie,
gtiti calea Domnului. Eu am venit nainte, L-am vzut, L-am pipit si stiam c vine.
La portile iadului, cnd a venit Mntuitorul si au strigat c vine mpratul slavei, zice c
diavolul a nceput s vorbeasc cu cei mai mari ai lui: Taci, c-i om, pentru c n Grdina
Ghetsimani se temea de moarte. Dac ar fi fost Dumnezeu, nu s-ar fi temut de moarte.
Dar satana cel btrn le spunea celorlalti draci: Sunteti prosti! El pe voi v-a nselat, ca s
nu stiti pn n clipa nvierii cine-i El. El Se fcea c Se teme, ca om, ca s v nsele pe voi.
Dac S-ar fi temut, nu primea paharul de la Tatl. Dar El a vrut s mearg pe calea
ascultrii: Fie voia Ta! C n caput crtii scris este: Am venit s fac voia Ta! Si la patim n-a vrut
s fie semet, s intre n suferint fr ascultare. Tot cu ascultare. De este cu putint, s treac
paharul acesta, dac nu, fie voia Ta! Si aceasta ca s ne nvete pe noi ascultarea, cnd vom intra
si noi n cele mai mari ispite si greutti s ne lsm n voia Domnului: Doamne, fie voia Ta. Eu
m feresc ca om, s pzesc, dar, dac este voia Ta, vreau s fac ascultare si merg pe drumul
ascultrii. Ascultare pn la moarte si moarte pe Cruce.
Cnd era pe cruce a strigat: Eli, Eli, lam sabahtani. Adic: Dumnezeul Meu, Dumnezeul
Meu, pentru ce M-ai lsat? Ca si cum S-ar fi desprtit de Tatl.
Dar n-a fost asa! El pe cruce a luat fata ntregii lumi, c era mbrcat cu firea noastr.
Acum mijloceste cu sngele Su pe cruce: Doamne, Eu sunt n firea omeneasc, care Te-a
suprat pe Tine! Eu sunt Noul Adam, Eu strig n locul vechiului Adam: De ce M-ai
lsat?Sfntul Ioan Damaschin spune: Noi eram cei lsati, nu El; c Dumnezeu nu putea s fie
lsat, c era Dumnezeu din Dumnezeu, nscut si nefcut.
Noi eram lsati, c Hristos era cu dou firi acum pe cruce: era cu dumnezeirea si cu
omenirea. Ptimea omenirea si era adus jertf omenirea Noului Adam pentru ntreaga lume si
Hristos rmne mijlocitor pe cruce pentru fata ntregii lumi, cnd a zis: Eli, Eli, lama sabahtani.
De ce ai lsat, Doamne, Zidirea Ta? Toat firea omeneasc era lsat din cauza greselii
lui Adam. Si El mijloceste n Trupul Su acum, n ultimele clipe ale vietii, pentru ntreaga lume.
Pe a noastr fat, fcnd-o a Sa, o duce jertf ctre Tatl, cci M-ai lsat; adic de ce M-ai
prsit? Era cuvntul omenirii, al ntregii lumi!
A venit la mine o maic de la Mnstirea Moldovita, trimis de naltul Antonie, cu cinci
subiecte, pe care trebuia s le pregteasc pentru o ntrunire la Vancouver, n Canada. Unul din
subiecte era: Dumnezeu-Brbat.
Caut n Dogmatic! Aceasta este partea teandric a lui Iisus Hristos, c Dumnezeu nu se
descoper lumii de la nceput si pn la sfrsit n persoan feminin, ci n brbat.

Si Dumnezeu teandric se uneste cu omul brbat, cu fiinta omeneasc de brbat, si atunci

se face Dumnezeu-Brbat. Astfel Dumnezeu activeaz n lume ca Dumnezeu-Brbat si ca BrbatDumnezeu.
Toat activitatea lui Dumnezeu n lume este si dumnezeiasc si omeneasc. Cnd plnge
pentru Lazr, plnge ca om. Lupta care a fost la Sinodul IV Ecumenic cu monofizitii, c ei
desprteau la Hristos firea de ipostas. Dar Sfintii Printi au venit cu attea argumente din
Evanghelie, c Hristos lucreaz si dumnezeieste si omeneste, n tot timpul vietii Lui.
Bunoar cnd era n Vitavara si le-a spus la apostoli: Lazr a murit si m bucur c n-am
fost acolo. Si atunci cnd ajunge n Betania, iese Marta nainte: Doamne, dac erai Tu aici, nu
murea Lazr, fratele nostru. Dar Mntuitorul a lcrimat, c iubea si pe Lazr si pe cele dou
surori, c erau credincioase. Si ziceau oamenii: Vezi ct l iubea pe el, c a lcrimat!
Dar El plnge ca om, c cine nu plnge dup prietenul lui iubit? V art c plng ca om,
nu ca Dumnezeu, c Dumnezeu nu plnge. Dar, cnd a ajuns acolo, a ntrebat: Unde l-ati pus?
Doamne, nu putem s intrm, c-i mort de patru zile si miroase! Si a strigat: Lazre, vino afar!,
dup patru zile.
Aici se vedeau cele dou lucrri, omenirea si dumnezeirea lui Iisus Hristos. Aici ca om
plnge, dincolo ca Dumnezeu l cheam afar. S v art Eu, c n Mine nu-i numai omenire! Eu
sunt Cel care dau viat la toate vietuitoarele de sub cer.
Aici arat Sfintii Printi cele dou lucrri n Iisus Hristos, omenirea si dumnezeirea. Dar
n cte locuri din Sfnta Evanghelie se arat cele dou firi ale lui Iisus Hristos! Cnd zice la
nmultirea pinilor ca om: Mil-Mi este de popor, c sunt ca oile care n-au pstor. i era mil, c
de trei zile mergeau dup El s asculte cuvntul. Cei ce-L caut pe Domnul, nu se vor lipsi de tot
binele.
Dumnezeu avea grij, c stia c sunt flmnzi. Ziceau Apostolii: Doamne, d drumul
poporului s mearg prin sate, c mor de foame! Trei zile sunt de cnd au venit. Ce le zice
Mntuitorul? Dati-le voi de mncare! Hrniti-i si voi cu cuvntul lui Dumnezeu. Cci
cuvntul lui Dumnezeu este si hran si pine si ap si rou si ru si viat si toate, cum spune
Sfntul Maxim Mrturisitorul.
A avut grij de ei. Ei au venit pentru cuvntul Lui. Ei au venit s asculte cuvntul si s
caute mprtia cerului. Eu sunt dator, ca Dumnezeu, s am grij de cele ce le trebuie ca oameni.
A luat pinile, le-a binecuvntat si le-a dat s le mpart.
Ai vzut, ca om i este mil de popor, iar ca Dumnezeu nmulteste pinile.
n Grdina Ghetsimani, ca om, firea omeneasc se temea de patimi, se nfricosa de
chinuri, c El era Dumnezeu si stia ce ar s sufere. Pn la urm vedea toate si dureri si chinuri si
toate, toate.
Ca om se teme, ca Dumnezeu biruieste moartea si nvie din morti. Rabd toate si se
jertfeste pentru mntuirea ntregii lumi. Si arat cele dou lucrri si dou vointe si dou firi n
Hristos, mpotriva monofizitilor.
Aici lucreaz Dumnezeu cu partea Lui teandric, si nu se arat n El niciodat gen
feminin. Si dincoace se uneste cu omul, nu cu fiint femeiasc, ci cu firea brbatului, si este
Dumnezeu-Brbat si dup fiinta omeneasc si dup firea dumnezeiasc.

CUVNT LA NMORMNTAREA
PRINTELUI CALIOPIE APETRI
( Mai 1978)
Dumnezeu a fcut trei lumi. Una este n ceruri. Acolo este numai lumin, numai bucurie,
numai cntare, numai mngiere, numai vesnicie, numai desftare si tot ce vrei pentru fiintele
rationale.
Aici pe pmnt este o lume nvrstat, o lume schimbcioas. Aici tineretea este mpreun
cu btrnetea; srcia, cu bogtia; bucuria, cu ntristarea; viata, cu moartea, si orice vor voi, toate
le gsim amestecate.
Iar dincolo de mormnt, n lumea cea de dedesuptul pmntului este numai scrb, numai
munc, numai chinuri, numai lacrim, numai durere, numai ntristare si numai vesnicie n cele
grele si dureroase.
Preasfntul si preabunul nostru Dumnezeu, Care a binevoit s binecuvinteze neamul
omenesc si s se nmulteasc pe acest pmnt, Care, pentru gresala primilor nostri protoprinti, a
izgonit pe om aici, n aceast vale a plngerii si a ispitirii, n acest loc de lmurire si de pregtire
pentru vesnicie, nu ne-a lsat pe noi sub osnda cea dinti.
A trimis pe noul Adam, Hristos. Prin sngele Su vrsat pe cruce a venit mngierea si
mntuirea neamului nostru. A venit cderea printr-un om, iar printr-un Om-Dumnezeu a venit
mntuirea neamului omenesc.
Acum ndejdea mntuirii noastre este tare, cnd ne aducem aminte de cuvntul
Mntuitorului, Care a zis: Cel ce crede ntru Mine, chiar de va muri, viu va fi. Deci, asa si iubitul
nostru frate, Protosinghelul Caliopie, care a fost botezat n numele Preasfintei Treimi, al Tatlui
si al Fiului si al Duhului Sfnt, care a crezut cu trie n Hristos, Dumnezeul si Mntuitorul nostru,
care a luat si al doilea botez duhovnicesc, clugria, si peste toate si hirotonia, ndjduim la
puterea cea negrit si mila cea nemsurat a lui Dumnezeu, c s-a mutat acum din moarte la
viat.
Dac ar fi viata noastr si numai un minut, nu putem s nu gresim lui Dumnezeu,
deoarece ntru frdelegi ne-am zmislit si n pcate ne-am nscut, sau cum zice dumnezeiescul
Iov: Cum se vor naste copii curati din strmosii cei necurati?
Toti am mostenit pcatul de la primul om, si tot ce se naste din trup, trup este, iar carnea
si sngele nu pot s mosteneasc mprtia Cerului, dac n-am avea nasterea cea din ap si din
Duh, ce care ne-am nvrednicit cei care auzim cuvntul.
La iubitul nostru frate Caliopie fiindc cu nevrednicie i-am fost staret si duhovnic si a
crescut pe lng noi n familia noastr, care a mers cu mine n obstea cealalt de la Mnstirea
Slatina am observat trei mari fapte bune.
Mai nti ca duhovnic, stiu taina vietii lui s-a luptat foarte tare s duc viat curat,
dup fgduinta care a depus-o naintea dumnezeiescului Altar. Si-a dus n toat viata rnduiala
aceasta, s-a stpnit pe sine cu post, cu nfrnare, cu veghere, cu rugciune, cu lacrimi, s nu
calce votul fgduintei, stiind c n-a fgduit unui om, ci lui Dumnezeu, Care cerceteaz inimile
si rrunchii.
A doua fapt bun cunoscut de mine si poate si de altii a fost milostenia. Multi sraci au
plns dup el, dup ce-a plecat din strtia acestei mnstiri; multe vduve mi spuneau c
primeau ajutor de la el. L-am cunoscut om milostiv si foarte deschis la mn. Nu a cerut nimeni
de la el si s se duc de aici mhnit.
Iar a treia fapt bun a fost jugul cel sfnt si tare al suferintei. Pentru c a dus jugul bolii

pn la mormnt; aproape 20 de ani de suferint a fost ntristat sufletul su, dar duhul lui s-a
bucurat. C ntristarea cea dup Dumnezeu, cum zice marele Apostol Pavel, pocint si
mntuire lucreaz.
El a rbdat pn la ultima suflare, c i-am fcut trei Sfinte Masluri, l-am mprtsit si i-am
citit cteva dezlegri. A suferit, ducnd crucea suferintei. Cel mai bun motiv c s-a usurat, si
credem n mila lui Dumnezeu c s-a mntuit, a fost c si-a dus crucea suferintei pn la capt.
Sfntul dumnezeiescul Isaac Sirul zice asa: Precum focul curt rugina de pe fier, asa
boala curt pcatul de pe om. Chiar dac a gresit si el ca un om ceva, dar suferinta cea de-attia
ani si ntristarea si ducerea lui cea luntric si cea exterioar l-au curtit, si acum se duce la
odihn. Acum, dup cuvntul Mntuitorului, vine la Hristos ca s ia mngiere si odihn dup o
lupt dus n aceast viat cu cei trei vrjmasi ai mntuirii noastre: lumea, trupul si diavolul.
Iubitii mei frati, dar oare fratele nostru, Protosinghelul Caliopie, cnd va veni la trmbita
cea mare a judectii, asa o s vin, cum l vedem acum? Oare va veni asa, un trup galben si strivit
de durere si aproape fr s aib chipul cel dinti si lipsit de viat? Nu, fratii mei! Ascultati pe
dumnezeiescul si marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, vasul alegerii, ce ne spune. El arat
foarte deslusit cele patru nsusiri ale trupurilor noastre dup nvierea cea de apoi. Ce zice?
Seamn-se trup striccios, sculase-va trup nestriccios.
Nu se va mai scula printele nostru cu trupul de acesta de trn! Doamne fereste!
Trupurile dreptilor, dup nviere, nu se mai taie de sbii, nu se mai omoar de arme, nu mai au
putreziciune, nu se mai vatm de btrnete, de boal, de neputint, absolut. Se scoal ntru
nestricciune.
Si iarsi zice marele Apostol Pavel: Seamn-se ntru slbiciune, scula-se-va ntru
putere. Auzi ct putere are trupul unui drept la ziua judectii? S ntrebm pe marele Vasile:
Numai cu amenintarea poate s clatine lumea ca pe-un mr; poate s biruiasc nenumrate ostiri;
poate s mute muntii din loc; poate s intre prin usile ncuiate; poate s fac oricare minune,
pentru c se scoal trupuri puternice, nu n slbiciune. Atta putere le-a dat Dumnezeu celor care
I-au slujit Lui.
Iar zice marele Apostol Pavel: Seamn-se trup sufletesc, scula-se-va trup duhovnicesc.
Iat ce zic dumnezeiestii Printi. Trupurile noastre dup nviere, att de subtiri vor fi si att de
duhovnicesti, c ntr-o clipeal de ochi vor ajunge n ceruri, ntr-o clipeal de ochi vor ajunge n
ceruri, ntr-o clipeal de ochi n iad, pe pmnt, la marginea lumii si oriunde. Cu atta iuteal se
vor misca, cum arat si dumnezeiescul prooroc Iezechil, zicnd: Alerga-vor, Doamne, n grab si
mai repede ca razele fulgerelor se vor ntoarce sufletele la Tine.
Nu mai este distant pentru trupurile duhovnicesti. Nu mai este greutate. Dimpotriv, este
mult usurtate, mult duhovnicie si mult subtirtate. Ca fulgerul si mai repede ca fulgerul se
poart aceste trupuri duhovnicesti, asemenea cu ngerii lui Dumnezeu, dup cum ne nvat
Mntuitorul, c la judecat nici nu se mai nsoar, nici nu se mai mrit, ci sunt toti ca ngerii lui
Dumnezeu.
Si iarsi a spus marele Apostol Pavel: Seamn-se ntru necinste, scula-se-va ntru slav.
C ce este omul? Un pumn de trn, o mncare a viermilor, o nimica, o umbr pe pmnt, nu vis
si o floare. Dar nu se mai scoal asa la dreapta judecat! Dar cum? Ascult, Care spune c dreptii
vor strluci ca soarele ntru mprtia Tatlui Meu.
Ia nchipuiti-v acum, s stm cteva minti de fat aici, c lng soarele acesta, fiind la
amiaz si nefiind nori, ai mai vedea un soare si nc unul si nc o sut si nc o mie, si nc zeci
de mii de sori. Ct spaim ar fi aici! Ct cutremur ar fi aici! Ct groaz si minuntie, vznd
atta lumin simtit! Dar cnd vor veni milioane si milioane de drepti si de sfinti si toti vor
strluci ca soarele? Gnditi-v ce spaim, ce bucurie, ca mngiere si ce cutremur va fi peste

toate inimile oamenilor!

Si asa iubitul nostru frate, Protosinghelul Caliopie, va fi unul din acesti sori care va
strluci naintea Mntuitorului si va veni pe norii cerului odat cu nenumratii ngeri si cu toate
cetele dreptilor.
Asa credem, asa mrturiseste Biserica si asa ndjduim c vom vedea pe iubitul nostru
frate, Caliopie, venind cu slav si cu cinste mare. Vor veni ceata nceptoriilor, cum zic
dumnezeiestii Printi, care vor suna trmbitele cerului. C zice dumnezeiescul Ioan Gur de Aur:
De ai auzit pe apostolul c Domnul va veni ntru glasul trmbitei de apoi, s nu crezi c una va fi
trmbita! C auzi ce spune n Evanghelie: Va trimite pe ngerii Si cu trmbite si vor suna, ca
s destepte pe cei morti de la nceputul lumii pn n ziua aceea. Asa zice Sfntul Ioan Gur de
Aur: Multi vor fi ngerii, fr numr, nenumrate vor fi trmbitele de aur care vor suna.
Dar unde vor suna? Auzi ce spune Sfntul Grigorie Teologul: Fiecare nger va suna n
locul care l-a pzit pe pmnt. Ce zice Proorocul Moise n cntarea a doua? Si a pus numrul
hotarelor, limbilor, dup numrul ngerilor lui Dumnezeu. Ai auzit? Deci, fiecare hotar de tar,
fiecare hotar de provincie, de regiune, de sat, fiecare oras, fiecare mnstire, toate au ngerii lor.
Si fiecare nger va suna deasupra locului care i-a fost ncredintat s-l pzeasc n veacul de acum
pe acest pmnt.
Si acesti ngeri sunt din ceata nceptoriilor sau a cpeteniilor, care este prima ceat a
ierarhiei celei dinti, dup Sfntul si dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, pe care Sfntul Ioan
Damaschin l numeste Pasrea cerului.
Deci, cnd vor suna trmbitele acelea, auzi ce spune dumnezeiescul Grigorie: Ce
trmbite vor fi acelea care vor fi sunate de milioane de ngeri? Care vor spinteca vzduhurile!
Care vor despica mormintele! Care vor trezi mortii cei din veac! ntr-o clipeal de ochi i vor
ntrupa, din cele patru stihii din care a fost corpul omenesc: din ap, din pmnt, din foc si din
aer.
Ce trmbite vor fi acelea care vor strbate pmntul si vor ajunge n fundul iadului s
cheme toate duhurile, toti dracii si pe toti cei pctosi? Ce trmbite vor fi acestea, c si n sus vor
suna, vor desface cerurile, si mai presus de toate cerurile va ajunge glasul lor s cheme toti ngerii
cei fr de numr si toate cetele dreptilor la judecat?
Atunci se va mplini cuvntul marelui prooroc David, cel zis prin Duhul Sfnt: Chema-va
cerul de sus si pmntul de jos, ca s aleag pe norodul Su. Cnd auzi c va chema cerul,
nseamn toate puterile ngeresti; toti ngerii din cer se vor cobor la glasul trmbitei. Iar cnd
zice de pmntul de jos, nsemn toti oamenii de la zidirea lumii si toate duhurile ruttii, care
sunt n vzduh, pe pmnt si n iad. C zice: Chema-va cerul de sus si pmntul de jos. Pentru
ce? Ca s aleag pe norodul Su.
Atunci va desprti pe cei drepti de cei pctosi, dup cum spune Scriptura, precum
desparte pstorul oile de capre. Si vor merge cei ce au fcut cele bune n odihna si desftarea
cea vesnic, iar cei ce au fcut cele rele si nu s-au pocit, n munca si osnda vesnic.
Asadar, s ne nvredniceasc mila si ndurarea lui Dumnezeu, ca mpreun cu iubitul
nostru printe, Caliopie, de care ne desprtim acum pentru putin timp, s avem parte cu ceata
ngerilor, mpreun cu toti sfintii care au bineplcut lui Hristos Dumnezeu, de fericirea cea fr
margini, de bucuria si desftarea n Duh Sfnt, n veacul cel viitor. Amin.

PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV

SI SRACULUI LAZR
Nicieri n Sfnta Scriptur nu s-a artat asa de luminat despre iad, precum nsusi Domnul
si Mntuitorul nostru Iisus Hristos a descoperit n Sfnta Sa Evanghelie, n pilda bogatului
nemilostiv si a sracului Lazr.
Ce zice? Era un om bogat care se mbrca n porfir si n vison, veselindu-se n toate
zilele. Iar sracul Lazr zcea naintea portii lui, plin de bube, dorind s se sature de frmturile
ce cdeau de la masa bogatului; dar cinii, venind, i lingeau rnile.
Sfntul Ioan Gur de Aur zice: Ti-am trimis pe sracul Lazr la usa ta, ca s se fac tie
nvttor de fapt bun si pricin de iubire de oameni, dar ai trecut cu vederea folosul.
ntrebuinteaz-l acum, ns spre mai mare munc si pedeaps.
Vedeti c sracul si mult rbdtorul Lazr a intrat n rai dup moarte, iar zgrcitul si
nepocitul bogat a fost aruncat n iad cu diavolii. C spune mai departe dumnezeiasca Scriptur:
A murit si bogatul si a fost ngropat, iar sufletul l-au dus n fundul iadului.
Si n iad, ridicndu-si ochii, fiind n chinuri, el a vzut de departe pe Avraam si pe Lazr
n snul lui. Si a zis: Printe Avraame, fie-ti mil de mine si trimite pe Lazr s-si ude vrful
degetului n ap si s-mi rcoreasc limba, cci ru m chinuiesc n aceast vpaie.
Zadarnic cere bogatul ap s-si ude limba, cci nimeni nu-i d. Avraam nu l-a ocrt, ci
cu blndete i-a zis: Fiule, adu-ti aminte c ai primit cele bune n lumea aceasta si Lazr, cele
rele; iar acum el se bucur, iar tu te chinuiesti.
Dar de ce bogatul a primit cele bune n lumea aceasta? De ce a trebuit s aib parte de
buntti n lumea aceasta, dac n schimb, dincolo de mormnt, este trimis n muncile iadului?
Iat ce zic Sfintii Printi: Bogatul, la poarta cruia sttea Lazr si veneau cinii si-i
lingeau rnile lui, si nu se ndura s-i dea frmiturile de la masa lui, avea si el ceva bun. A avut
si el ceva bun ca om. Si pentru acele fapte bune, i-a ngduit Dumnezeu n lumea aceasta s
triasc, s chefuiasc, s se veseleasc. I-a pltit fapta bun! C fapta bun cere rspltire de la
Dumnezeu, sau n veacul de acum, sau n cel viitor. Dar el n-a fost vrednic de plata cea vesnic si
Dumnezeu i-a pltit aici n putine prin viata pe care a trit-o.
Si Lazr, cele rele. Care cele rele? Lazr, ct de drept era si sfnt, ca om avea si el cteva
pcate; c nimeni nu-i fr de pcat, numai Dumnezeu. Si atunci pentru pcatele lui, a suferit aici
dureri si rni si necazuri, si a pltit aici; a fcut canonul, ca acolo s se veseleasc. Si i-a zis
Avraam: Si acum, fiule, el se odihneste si se bucur, iar tu te chinuiesti. Deci n-a reusit bogatul
cu cererea lui.
Si vznd c n-a reusit auzi ct a tinut vorba ntre ei , ncepe cel de-al doilea dialog:
Dac-i asa, printe Avraame, adic dac nu se poate ca Lazr s-mi aduc un deget nmuiat n
ap aici n vpaia iadului, atunci trimite-l pe Lazr n casa tatlui meu, c mai am cinci frati, s
le spun lor unde m muncesc eu, s nu vin si ei la acest loc de munc.
Ai auzit nemilostivul cum se face milostiv acum? Cel care nu se ndura si petrecea n
mahmurii si n betii, ai vzut c durerile iadului l-au fcut milostiv? Ce zicea? M ard eu aici,
m chinuiesc, mcar fratii mei, sracii, s nu vin aici! Si l roag pe Avraam s trimit pe Lazr
la casa lor. Auzi c dragostea trece dincolo de mormnt? Mi, mi, sracii! Ei nu stiu ce-i aici!
Dar nici aceasta n-a dobndit-o bogatul, pentru c auzi ce spune Evanghelia: Atunci a zis
Avraam: Fiule, au pe Moise si pe prooroci. Adic cele cinci crti pe care le-a scris Moise, si
crtile proorocilor. Bogatul, ns, a nceput a se mpotrivi: Nu, printe Avraame, c au scriptura si
pe Moise, numai dac o s mearg cineva din morti s le spun ce chinuri sunt, au s cread!

Atunci Avraam a adeverit lucrul acesta: Ba nu, fiule, dac nu cred lui Moise si proorocilor, chiar
de-ar nvia cineva din morti tot nu vor crede. Si aceasta o adevereste Mntuitorul la nvierea lui
Lazr.
Dac a nviat Lazr din morti, dup patru zile, l-a crezut cineva? Ai auzit ce spune
Evanghelia? Si pndeau iudeii s omoare si pe Lazr si pe Hristos. n loc s ntrebe: Mi, ce-ai
vzut dincolo, c vii dup patru zile de pe cealalt lume? Ei voiau s omoare si pe Lazr, ca s
tgduiasc minunea Mntuitorului, cea mai vestit, nainte de moartea Sa, si s tgduiasc pe
Hristos. Vezi ct este de adevrat!?
Dac ar veni unul acum din morti si ar ncepe a predica ntr-un oras undeva, stii ce fac?
Imediat l aresteaz! Mi nebunule, ce bagi panic n lume? Asa se ntmpl cu oamenii. Chiar
de-ar nvia cineva din morti.
Dar, dac crede Sfnta Scriptur, i mai de crezare cuvntul lui Dumnezeu, dect dac
nvie unul din morti. Ai vzut ce spune Apostolul Petru? Noi am vzut pe Domnul n munte
Muntele Taborului , dar avem mai adevrat cuvntul credintei.
Ai vzut? Cu toate c-L vzuse la Schimbarea la Fat pe Hristos, dar mai adevrat avea
cuvntul credintei, adic Sfnta Scriptur. Deci, Sfnta Scriptur cnd ne spune un lucru,
Dumnezeu ne vorbeste prin ea. Aceasta a vrut s spun Avraam.
Apoi continu dialogul: Fiule, mai este ceva: ntre noi si voi mare prpastie s-a ntrit,
ca nici aceia s nu poat veni la noi, si nici noi s nu putem merge la voi. Stiti voi ce nseamn
prpastia aceasta? ntrebati pe Sfntul Grigorie de Nyssa, la cuvntul pentru cei care cheam
spiritele: Mcar dac mi spui tu mie, spiritistule, c chemi duhurile mortilor, adic sufletele
mortilor, dar pe mine prpastia m nfioar. C duhurile ruttii, dracii, vin la spiritisti si se arat
n chipul neamurilor, a mamei, a tatei si zic: Uite, l-am vzut pe tata, pe mama! Toti acestia
sunt draci, care iau chipul rudeniilor moarte.
Zice: Tu dac zici c vine cutare la cheremul tu, c-l chemi la masa spiritist, la
medium, eu te ntreb pe tine cum poate trece prpastia de care spune Evanghelia? C ntre noi si
voi mare prpastie este. Dar stiti voi ce-i prpastia aceea? Este puterea Atottiitorului Dumnezeu,
care a pus hotar sufletului. Pn aici s mergi, pe pmnt nu te duci! Numai cu iconomie
dumnezeiasc, cnd l-ar trimite pe unul s se arate undeva.
Dar de ce nu d Dumnezeu drumul acum printelui Caliopie, pe care l-am ngropat
deunzi sau printelui Nicodim sau printelui cutare, ca s vin s ne spun? Dac ar veni, noi nu
ne-am putea mntui. Dar de ce? N-am avea credint! Auzi ce spune Apostolul Pavel: Prin
credint umblm, nu prin vedere. Ce este credinta? ntreab pe acelasi apostol: Este
ncredintarea celor ndjduite si dovedirea lucrurilor celor nevzute.
Eu, care am credint, n-am nevoie s vd, c dac vd, nu mai am credint. Ai auzit ce
spune Apostolul Petru? Fr credint nu este cu putint omului s plac lui Dumnezeu. Deci
de aceea nu le d drumul, ca noi s rmnem sub credint s fim fericiti de Duhul lui Dumnezeu
si de Hristos, Care a zis: Fericiti de cei ce n-au vzut si au crezut.
Dar c ne aud pe noi cei morti, adic dreptii din Rai si mortii din iad si c ne vd, ne
spune Sfntul Ioan Gur de Aur, c ei pururea ne vd. Si cnd vd c cei din neamul lor sunt ri,
betivi, curvari, hoti, njurtori, hulitori, necredinciosi, foarte mult plng si se roag: Iat,
Doamne, cum au uitat de Tine! Iar cnd vd c facem fapte bune, foarte se bucur, c stiu c o
s mostenim bucuria mpreun cu ei n cer.
Deci voi, care ati venit aici, ati pornit la rugciune pentru voi pe cei din ceruri. Dar stiti
voi ct este starea asta, ca s ne vad pe noi si s ne aud? Numai pn la Judecata de Apoi. De la
Judecata de Apoi s-a nchis usa, s-a pus capacul. Cei din Rai nu mai vd pe cei din iad, dar nici
cei de pe pmnt. N-ati citit Usa Pocintei? Iat de ce:

Dup judecata universal, la sfrsitul lumii, pentru c nu mai este de folos credinta de
atunci nainte, c nu mai avem ce crede, c ne ducem acolo s vedem, s mergem numai n
vedere, nu mai este nevoie s se lase starea asta provizorie, ca s ne vad ei pe noi si s ne aud.
Dar acum de ce i las s ne vad? Pentru c dragostea a trecut dincolo de mormnt si ca s-i
pun la rugciune; c si cei rposati, cnd ne vd pe noi aici c suntem n ispite, n necazuri, n
griji, cad la Dumnezeu, c sunt minti goale fr de trupuri, minte ctre minte: Doamne, nu lsa
pe tata, pe mama, pe sora!... Uite prpdeste n pcate! Doamne, d-i gnd s vin la pocint,
nu-l lsa, c se duce n iad!
Dar aceasta dup nvierea cea de obste nu va mai fi.
Ati vzut cum va fi dup nvierea cea de obste? Cei din iad vor vedea pe cei din Rai, dar
cei din Rai nu-i vd. Dar de ce? Pentru c acum este starea provizorie. Ei stau n Rai, dar se
supr din cauza noastr. Cnd ne vd c facem ru, ei se ntristeaz. Si auzi ce cnt Biserica?
Unde nu este durere, nici ntristare, nici suspin. Asta va fi de la judecat nainte. Dar acum ei,
vznd pe sora, pe fiul, pe nepotul c face pcate pe pmnt, si stiind c se face vrednic de munca
cea vesnic si-L mnie pe Dumnezeu, se ntristeaz si cad si se roag s-l ierte Dumnezeu.
Si aceast stare, Dumnezeu anume o las, ca s-i porneasc spre rugciune, ca prin
rugciunea aceea s mbtrneasc dreptatea lui Dumnezeu, ca s-i duc pe toti la mntuire.
Ce se ntmpl ns de la judecata universal nainte? Ati vzut, dac ati avut ocazia n
viat, un foc mare n timpul noptii, pe un deal. Si noi am fi pe acel deal sau pe-un ses. Si ar fi
oameni lng focul acela, la lumina cea mare, iar noi am fi departe de foc, la ntuneric. Asa este
c noi de la ntuneric i vedem pe cei de la lumin? i vedem. Dar acei de la foc, dac-i noaptea
si-i ntuneric bezn, ne vd pe noi? Nu! Pn nu intrm n raza focului, nu ne vd. Asa se
ntmpl dup Judecata de apoi, c vorbim dup Viata repausatilor.
Cei din iad vor vedea pe cei din rai, din lumin, iar cei din lumin nu vor mai vedea pe cei
de la ntuneric, ca s nu se ntristeze, dup cum spune: unde nu este ntristare si durere. Aceasta
va fi de la Judecata de apoi nainte. Dar pn atunci cei din Rai ne vd si ne-aud, si foarte tare i
doare inima si se supr cnd vd c facem ru, si foarte i bucurm pe dnsii cnd facem bine.
De aceea, n starea asta n care ne aflm acum, cnd Biserica mijloceste pentru cei din cer
si pentru cei din iad, este o mare fericire, ct vreme Sfnta Biseric are Liturghia. Scrie la Daniil
proorocul: Va nceta jertfa si turnarea si n Biseric va fi urciunea pustiirii. Va fi vai si amar
cnd vor plnge Bisericile lui Dumnezeu si nu va mai fi Sfnta Liturghie. C atunci nu se mai pot
scoate sufletele din iad.
Deci acum, cu darul lui Hristos, avnd libertate si putnd face Sfnta Liturghie si slujbe
pentru morti si pentru cei vii, ferice de cei care se ngrijesc din vreme si se silesc s-si fac ct pot
si ct este vreme cele ce sunt de folos pentru sufletele lor si pentru ale celor din iad.
Si acestea si le-am spus pentru c zic unii: Da, dar el este n iad, el este n cer... Nu.
Dup moarte nu mai este distant. Ai vzut c bogatul din fundul iadului vorbeste si aude pe cel
din nltimea cerului, din Rai. Iar ca s fie sufletele prezente aici, dar cu fiinta nu, c este
prpastia, adic puterea atottiitorului Dumnezeu. Aceasta stpneste s ne vie cu prezenta aici, ca
s avem fericirea cea zis n fericirea a zecea de Hristos, dup nviere: Fericiti sunt cei ce n-au
vzut si au crezut. Amin.

ISPITIREA DIN CELE OPT PRTI

S cunoastem mestesugul rzboiului nevzut si s vedem din cte prti suntem atacati n
lupta noastr duhovniceasc de fiecare ceas si minut.
Si, fiindc nu tot cel ce se lupt se ncununeaz, avem trebuint de mare trezvie si grij n
toat vremea asupra luptelor celor de gnd si asupra dracilor care ne dau rzboi, ispitindu-ne din
cele opt prti: din spate, din fat, din stnga, din dreapta, de sus, de jos, dinuntru si dinafar.
Ispita din spate
Diavolul ti aduce aminte pcatele pe care le-ai fcut nainte, ca s-ti spurce mintea cu ele;
poate ai njurat, poate ai desfrnat, poate ai furat, si tu te-ai lsat de ele, dar el ti le-aduce iar
aminte.
Memoria noastr este ajutat de imaginatie la relele pe care le-am fcut, cnd ne-am
petrecut viata fr grij si fr paza mintii.
Care-i scopul lui? S-ti aduci aminte de ele, poate le vei mai face. Cnd vezi c diavolul
ti-aduce n minte gndurile care le-ai prsit si pcatele care nu le-ai mai fcut, s stii c te
ispiteste din spate, cu cele ce le-ai uitat. El nu vrea s le uiti, el vrea s ti le aminteasc, ca s te
ispiteasc cu ele.
Ispita din fat
Cnd ne tulburm cu mintea pentru cele ce nchipuim c vor veni asupra noastr, suntem
ispititi din fat. Mi, am s mbtrnesc; o s vin o boal; o s vin un rzboi; o s vin o
foamete; o s vin un potop; cutare m pndeste, are s-mi fac ru; o s-mi ias nainte, o s-mi
fure..., si ncepi a te tulbura cu mintea de cele care crezi tu c or s vin asupra ta. Si te tulburi
degeaba, c nimeni nu stie ce are s fie. Dar vrjmasul, ca s nu fii linistit, ti d tot felul de
gnduri.
Aceste nchipuiri le aduce vrjmasul n mintea noastr cu scopul de a ne tulbura si a ne
nspimnta de cele pe care le credem c vor veni asupra noastr.
La aceste ispite avem cuvntul Mntuitorului: Nu v ngrijiti de ziua de mine, c ziua de
mine se va ngriji de ale sale. Ajunge zilei rutatea ei.
Ispita din stnga
De cte ori vom cunoaste si totusi ne vom lsa momiti de el si l vom lucra cu mintea, cu
cuvntul sau cu fapta, atunci ne ispitim din stnga.
Eu stiu c-i pcat s mnnc mult, dar mnnc mult; eu stiu c-i pcat s beau, dar beau;
eu stiu c-i pcat s ursc pe cineva, dar ursc; eu stiu c-i pcat s vorbesc de ru, dar vorbesc;
eu stiu c-i pcat s tin minte rul, dar tin minte; eu stiu c-i pcat s fiu desfrnat sau s fur sau
s njur sau s fumez, dar m las biruit si fac aceste pcate.
Asa suntem ispititi din stnga, prin chipul cel artat al ruttii.
Ispita din dreapta
Ispita din dreapta este de dou feluri. Prima este atunci cnd credem n visuri sau vedenii
si, creznd n ele, suntem nselati de draci. Dracii se fac n chipul lui Hristos, n chipul Maicii
Domnului, n chip de ierarhi, n chip de mucenici, precum zice Apostolul Pavel: Satana se
preface n chip de nger al luminii.
Dac credem n aceste nluciri si visuri suntem ispititi din dreapta.
Iarsi, este ispit din dreapta, atunci cnd facem fapta bun cu scop ru si nu spre slava lui
Dumnezeu, si n-avem smerenie; cnd zidim pe temelie de umbr.
Ispita de sus
Ispita de sus este tot de dou feluri. Cnd ncepem o nevoint mai presus de puterea

noastr fizic sau intelectual. Nevointa trebuie s se fac cu dreapt socoteal, dup msura
puterii fiecruia. Nimeni nu are voie s ia o nevoint mai presus de puterea lui. Marele Vasile
spune: Msura nfrnrii se ia dup msura puterii fiecruia. Nu toti pot s posteasc la fel, sau
s fac metanii la fel, sau s fac milostenie. Fiecare dup msura si dup puterea lui s fac fapte
bune.
Cnd ai luat o nevoint mai presus de putere diavolul rde de tine. Stii cum este? Ca si
cum ai lua un sac greu, care nu-l poti duce deloc; l duci oleac si-l lasi jos mai ncolo.
Ispita de sus mai este si atunci cnd iscodim Sfintele Scripturi mai presus de puterea
ntelegerii noastre. Sfntul Apostol Pavel spune: Ct ati fost prunci, v-am hrnit pe voi cu laptele
cel cuvnttor al Evangheliei, c nu erati n stare s mncati hran vrtoas. Iar Sfntul
Grigorie de Nyssa spune: Nu spargeti oasele Scripturii, avnd dintii ntelepciunii de lapte! C
vrem s ne bgm la lucruri care nu le ntelegem si care nu le-am citit la Sfintii Printi si n-au
tlcuirea celor mai mari teologi ai lumii. O iscodire ca aceasta vine din mndrie si, dac cineva nu
se va smeri, ajunge la nebunie, la hul si la eres.
Cu ispita de sus au fost nselati toti sectarii, toti ereticii de la nceputul lumii, c au vrut s
nteleag Scripturile dup mintea lor.
Sfnta Scriptur este un izvor fr de fund, pentru c este ntelepciunea lui Dumnezeu.
Scriptura este ca o mare care nu are fund. Dac eu nu stiu s not si m bag n mare, nu-i de vin
marea c m nec; eu, obraznicul si ndrznetul, m-am bgat ntr-o ap mai adnc dect mine si
m-am necat.
Sfntul Grigorie Teologul a asemnat iscodirea Sfintelor Scripturi cu o prpastie, zicnd:
Si privirea la cele nalte fr de fru, poate s ne dea nou brnci n prpastie. De aceea
iscodirea Sfintelor Scripturi mai presus de ntelegerea noastr este ispit de sus.
Ispita de jos
Este atunci cnd nu vrem s facem fapta bun dup puterea noastr. Eu as putea s
postesc pn seara, dar m lenevesc. Eu as putea s fac milostenie mai mult, dar m zgrcesc.
Eu as putea s fac metanii mai multe, dar nu fac. Eu as putea s priveghez mai mult; dar nu m
rog, si m las, vorba tranului, pe tnjal.
Cnd nu ne ridicm cu lucrarea faptei bune, dup puterea noastr, pn la nivelul la care
suntem datori s ne ridicm, suntem ispititi de jos, adic ne trage diavolul n jos de la msura de
la limita faptei bune, care suntem datori s-o lucrm.
Ispita din afar
Ispita din afar vine cu cele cinci simtiri, adic prin vedere, auz, gust, miros si pipire
care se numesc de Sfintii Prooroci ferestre ale sufletului. Prin aceste cinci simtiri, omul primeste
mari pcate n sufletul lui, dac nu are trezvia atentiei si paza mintii. Cele cinci simtiri sunt cinci
sipote firesti ale noastre, prin care diavolii toarn n sufletul nostru tot felul de patimi si rutti.
Mai folosesc diavolii o alt ispit mai mare dect cele cinci simturi: imaginatia.
Imaginatia este mai subtire ca rele cinci simturi, dar este mai groas dect mintea.
Imaginatia mai este numit si simtire de obste. Ea nu-i d rzboi sufletului n vremea
ispitei numai cu cele ce a vzut, ci si cu cele ce a auzit, si cu cele ce a gustat si cu cele ce a
mirosit si cu cele ce a pipit. Cu toate i d rzboi sufletului.
Ea prinde cele cinci simtiri si d rzboi sufletului. De aceea este mai greu s pzesti
imaginatia dect cele cinci simtiri, dect nssi mintea.
Ispita dinuntru
Dinuntru ies toate pcatele noastre, adic din inim, cum a zis Mntuitorul la Apostoli:
Nu ceea ce intr n gur spurc pe om atunci era vorba de splatul minilor , ci ceea ce iese.
C aceea ce iese, iese din inim. Din inim ies preacurviile, uciderile, mndria, jignirile; ca dintr-

un iad ies din inima noastr, si de aceea, oricnd ies acestea din inima noastr, suntem ispititi cu
ispita dinuntru.
Sfntul Clement spune: Pune pe gnd strjer la poarta inimii tale, ca s nu primeasc nici
pe cele ce vin din afar, nici cele ce ies dinuntru! S le opresti pe cele ce ies dinuntru cu
rugciunea Doamne Iisuse; s le opresti pe cele ce vin din afar cu cugetarea la muncile
iadului, la fericirea raiului, la rugciune si la celelalte fapte bune.

CELE DOUSPREZECE TREPTE

ALE PCATULUI
Pcatul, de cnd ia fiint n mintea omului si pn l duce pe om la sinucidere, la moarte
are 12 trepte.
Dumnezeu i-a dat atta putere omului s nu greseasc! Putere de sine stpnitoare. Omul
are atta putere, pus de Dumnezeu n el, c dac ar veni toti dracii din iad, nu-l pot face s
pctuiasc. Voi nu cititi la Psaltire: Doamne, cci cu arma buneivoiri ne-ai ncununat pe noi. Si
iarsi spune n Sfnta Scriptur: Dumnezeu l-a zidit pe om si l-a lsat n mna sfatului su.
Am s v spun cum l ia pcatul pe om, de la treptele cele mai de jos si l duce pn la
sinucidere, dac omul nu bag de seam s opreasc pcatul de la nceput.
Ce este pcatul? Dup mrturia Sfintei Scripturi, pcatul este clcarea legii lui Dumnezeu,
sau boldul mortii, si este urciune naintea lui Dumnezeu, fiind lucrul diavolului.
n Sfnta Scriptur, pcatul se numeste furnico-leu. Furnico-leul a murit de foame,
pentru c nu avea de mncare. Pentru c la nceput pcatul este ct o furnic, numai un gnd, mai
pe urm, dac nu-l vom ucide prin mpotrivire, spovedanie si rugciune, el va ajuge puternic ca
un leu.
Sfntul Efrem Sirul spune c pcatul este un drac ru, care, furisndu-se, pune stpnire
ncet-ncet pe sufletul nostru. Si pentru a putea scpa de acest drac si s oprim pcatul s ptrund
n mintea noastr si-n inima noastr, trebuie s avem o mare trezvie a atentiei, care se naste din
frica de Dumnezeu, cum zice Sfntul Maxim Mrturisitorul: Cel ce crede, se teme; iar cel ce se
teme, se trezeste.
Prima treapt a pcatului este cnd cineva nu vrea s fac o fapt bun.
Dumnezeu a dat putere omului s fac toat fapta bun; si el, dac nu vrea s fac fapta
bun, are pcat.
A doua treapt a pcatului este cnd cineva face binele, dar cu scop ru.
Sfntul Ioan Damaschin spune asa: Binele nu este bine, cnd nu se face bine.
Bunoar s v dau un exemplu: Cineva posteste si nu mnnc, dar vorbeste de ru si are
ciud pe cineva. Ce foloseste postul trupesc, dac n-are postul sufletesc unit cu el. Sau face
milostenie, dar din avere de furat. Sau face fapta bun, dar se mndreste; amestec cu slav
desart, cu mndrie. Iar i-a pierdut plata diavolul. Deci face fapta bun, dar nu-i bun, c-i
amestecat cu rul.
Sau face fapta bun cu scop ru. Fapta bun fcut cu scop ru trece de partea scopului, si
dac scopul este ru si fapta bun se face rea. Dac scopul este bun, atunci fapta bun rmne
ntemeiat si bun.
Tot asa, cnd face cineva fapta milosteniei, cu scopul de-a fi ludat de oameni, sau
rugciunea sau postirea sau alt fapt bun, care nu priveste spre slava lui Dumnezeu, ci spre alt

scop oarecare lumesc, acea fapt bun este fr de suflet. Este moart. Fapta bun are trup si
suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei, iar sufletul sau viata ei este scopul, dac scopul
este bun si drept.
n treapta a doua a pcatului este si lucrarea cea cu lips a faptei bune. Cnd cineva
face fapta bun, dar n-o face desvrsit, ci cu lips. Toat fapta bun trebuie s se fac
desvrsit si plin, nu cu stirbire. Cnd fapta bun este fcut cu lips si nu desvrsit, atunci ne
aflm n a doua treapt a pcatului.
V dau un exemplu. Cnd cineva se roag lui Dumnezeu, dar nu cu mintea si cu inima, ci
numai cu buzele si cu gura, rspndindu-se cu mintea la lucrurile veacului de acum. Ori se
gndeste la trg, ori la ceea ce mai are de fcut, ori si aduce aminte c n-a dar mncare la
animale, orice altceva. Acela este n treapta a doua a pcatului.
A treia treapt a pcatului este bntuiala lucrului celui ru. Adic atunci cnd vine
momeala gndului celui ru n minte. i vine omului un gnd de curvie, sau de mnie, sau de
ucidere, sau de mndrie, sau de slav desart, sau de viclenie, sau de zavistie, sau de ur, sau de
rzbunare, sau, n sfrsit orice gnd ptimas si ru, cnd bntuieste mintea omului, aceasta este a
treia treapt a pcatului.
A patra treapt a pcatului este consimtirea sau unirea. Cnd unim mintea noastr cu
gndurile ptimase care le-am amintit mai sus sau cu oricare alt gnd de pcat. Pcatul vine nti
simplu n mintea noastr. Orice gnd ptimas, s zicem: femeie, bani, slav, n-ar fi un pcat. Este
momeala gndului simplu al pcatului. Dar cnd noi gndim la femeie si ncepem a ne unii cu
gndul, oarecum cu patim, si la bani si la slav si la orice, am trecut atunci cu mintea n treapta a
patra a pcatului.
Ne-am unit cu mintea, cu gndul cel ru al pcatului. Se mai numeste aceast treapt si
consimtire. Adic atunci cnd mintea ncepe a consimti s stea de vorb cu gndul cel ru si
ptimas.
A cincea treapt a pcatului este lupta. Lupta se d de aici nainte pe toate treptele
pcatului. Lupta este aceea cnd omul a consimtit cu mintea s stea de vorb cu pcatul, cu
gndul ptimas, gndul pcatului, si ndat, fiind ptruns de frica lui Dumnezeu, ncepe a lupta, al scoate din minte. Vede c nu-i bun.
I-a venit un gnd de ur, de desfrnare, un gnd de rzbunare, un gnd de mndrie, de
trufie sau de zavistie sau de pizm sau de rutate, si ndat, vznd c nu-i bun, ncepe a se lupta
s-l scoat din minte. n aceast treapt se ncaier la lupt trei minti. Mintea drceasc, mintea
omeneasc si mintea sfintelor puteri.
Diavolii trag mintea noastr spre ru, spre pcate; sfintele puteri sau ngerii, spre gnduri
bune, iar mintea omului st n mijloc si de bun voie se pleac spre bine sau spre ru. n acest
timp, ct mintea noastr se lupt, fie primind gndurile rele de la draci, fie pe cele bune de la
ngeri, lupta aceasta n mintea omului este vrednic sau de cununi sau de pedeaps vesnic.
Dup aceast treapt, trece n a sasea treapt a pcatului, care este nvoirea. Dac a
cedat de bun voie dup aceast lupt s se nvoiasc cu gndul ptimas, cu gndul pcatului, a
trecut acum n treapta a sasea a pcatului si trece de bunvoie de la nvoire la imaginatie si ncepe
s si le nchipuie.
A saptea treapt este pcatul cu mintea. Dup ce omul a primit un gnd ptimas, ncepe
a se ndulci cu mintea. Omul de la gnd ncepe a-si imagina pcatul. Ori si nchipuieste fata
femeii pe care o iubea cu patim, sau cndva a avut patim asupra ei, ori si nchipuie fata aceluia
pe care-l urste. N-ai ptit cteodat, cnd stai la rugciune si e cineva care te urste si ai ciud pe
el, parc te sfdesti cu el? Parc dac ar fi acolo de fat i-ai zice ceva. Acum mintea este n lupt
n treapta a saptea.

Diavolii iau fata celuia ce ne urste sau ne-a ocrt sau ne-a fcut vreun ru, si rscolesc
amintirea rului care ni l-a fcut si nsotesc tinerea n minte a rului cu imaginatia si dau rzboi
sufletului grozav, ori cu fata aceea ce-a iubit-o cu patim, din partea poftitoare a sufletului, ori pe
aceea pe care a urt-o sau te-a urt pe tine si ti-a fcut necaz.
Sau cu banul, dac-ti place. ti nftiseaz punga de-acum, ldita cu parale, haine multe,
slav desart, boi multi, oi multe, cai multi, avere mult, si asa mai departe. Dac l-ai scpat din
treapta nvoielii, el de acum imagineaz, c dracul se numeste zugrav vechi. Stie s
zugrveasc mult mai mult dect stii tu. Pn ce i-ai dat voie. Zugrveste si femei si oameni si
trguri, ce vrei.
Cnd vei vedea c vin acestea prin imaginatie, ncepe s-ti dea rzboi cu idolii pcatului.
Vezi ce spune Sfnta Sinclitichia: Idoli au sttut si m-am mpotrivit! Toate pcatele n treapta a
saptea se fac idoli. Se nchipuiesc. Pe tabla pcatului mintii, al imaginatiei, apar: femei, oameni
care ne ursc, bani, socoteli, ti-aduce aminte din urm, fel de fel. Si sufletul n treapta a saptea
pctuieste cu mintea si si nchipuie. Oare nu ptim noi acestea: care n-a ptit si nu pteste
acestea n toat clipa?
Eu, pctosul, le ptesc; poate voi sunteti scutiti. Cine nu-si nchipuie pcatul cu mintea?
Si crezi c-i usor pcatul cu mintea! S nu crezi c-i usor! Auzi ce spune Sfntul Efrem Sirul:
Fratii mei, nu m aruncati n negrij, pentru pcatul cu mintea. Dac pcatul cu mintea n-ar fi
greu, nu era nevoie ca dreptul Iov, cu 1850 de ani nainte de venirea Domnului, s aduc jertf un
bou n fiecare sear.
Pentru ce? Avea sapte feciori si trei fete, si erau tineri. Si asa de tare se temea Iov de
Dumnezeu, ca nu cumva copiii lui s greseasc cu gndul, nct aducea jertfe de curtire, s-i
curete pe copii de pcatul cu gndul. El nu gresea cu gndul si era nainte de Legea Veche, c era
nainte de Moise. nainte de Legea scris si de Legea Darului pcatul cu gndul se curtea cu
jertfe.
Dac pcatul cu gndul n-ar fi greu, zice Sfntul Efrem, n-ar fi socotit Hristos, nsusi
Cuvntul si ntelepciunea lui Dumnezeu, preacurvie ntru poft de muiere si ucidere ntru a ur pe
fratele. Ce zice? Cela ce priveste la femeie, spre a o pofti pe dnsa, iat a precurvit cu dnsa
ntru inima sa. Iat preacurvie nevzut! Numai cu gndul. Cela ce urste pe fratele su, ucigas
de om este.
De cte milioane de ori am omort noi n viata noastr? De cte milioane de ori am
preacurvit noi? De cte ori am urt pe fratele, de attea ori am fcut ucidere. De cte ori am privit
cu patim la o femeie, sau chiar neprivind, am imaginat-o n gndul nostru si ne-am nvoit cu
gndul pcatului, de attea ori am fost preacurvari cu inima naintea lui Dumnezeu.
Iat de ce trebuie pocint amar! Strasnic! Iar omul zace ntr-un pcat groaznic eu,
pctosul , nesimtirea. Din cauza nesimtirii, mi se pare c nu-s chiar asa de pctos. Doar n-am
curvit azi, n-am furat azi!
De cte ori am pracurvit cu mintea si am urt pe fratele, am fost preacurvari si ucigasi. Si
aceasta o stabileste nsusi Dumnezeu Cuvntul. Deci, iat, fiindc vorbim de trapta a saptea a
pcatului, cu gndul, noi suntem preacurvari de mii de ori si ucigasi. Pentru c cu gndul
preacurvim si cu gndul urm pe fratele.
Ne facem si ucigasi si preacurvari, si apoi ni se mai pare c suntem clugri sau chip
cioplit de clugri sau momi de pus n cnep s se sperie vrbiile, c avem haine lungi. Dar
dracii rd de noi, c vd c n noi nu este viat si trire, ci numai forma. Forma exterioar nu ne
ajut!
Deci n treapta a saptea omul pctuieste cu mintea prin imaginatie, dup ce s-a nvoit cu
gndul n treapta a sasea.

Treapta a opta a pcatului este pcatul cu lucrul. Treapta a opta este mai grea. De-abia
n treapta a opta omul pseste la pcat cu lucrul.
Unul care-i luptat de duhul curviei, sau de-al rzbunrii, sau de-al iubirii de argint, sau deal iubirii de slav, sau de-al mndriei c toti suferim de acestea n toat clipa , pn n treapta
asta s-a luptat cu gndul. De ce nvat Sfintii Printi: paza mintii, paza mintii!? Trezvia
atentiei, ferirea mintii de pcat? C-i acelasi lucru. Ori vei zice vegherea mintii, ori privegherea
mintii, ori ferirea mintii, ori trezvia atentiei, este acelasi lucru. Cum ai zice: pine, felie de pine,
bucat de pine, frmtur de pine, c tot acelasi lucru este.
n aceast lucrare de paz a mintii, este o lucrare de geniu pentru clugri. De aceea spune
Sfntul Isihie Sinaitul n Filocalie: Nimeni, care nu are paza mintii, nu va scpa de cpeteniile
tartarului n vremea mortii si n vremea cnd trece prin vmi. Pentru ce? Dac n-a pzit
mintea, el a fost preacurvar nevzut toat viata si ucigas si iubitor de argint si iubitor de slav si
mndru, dar el n-a stiut. El zace n adncul pcatelor si nu le-a simtit din cauza nesimtirii.
Deci, n treapta a opta, omul care s-a luptat pn acum de la momeala gndului, de la
consimtire, de la alegerea de a trece mai departe spre lupt, de la lupt, de la ndoial, de la
pcatul cu mintea, cedeaz la pcatul cu lucrul.
Pn aici s-a luptat el cu imaginatiile, cu nchipuirile pcatului; de aici ncolo, ori cade n
pcat cu femeia, ori cade n pcatul malahiei, ori se apuc de strns bani, ori urste pe fratele lui
si ncepe s-l bat, ori se mndreste, ori zavistuieste, ori se rzbun, ori d n judecat pe cutare,
ori se apuc de furat sau de fumat. Toate pcatele trec prin aceleasi trepte si tot ce este n om ru,
trece la pcatul cu lucrul, care este treapta a opta.
Deci el, pn a ajuns n treapta a saptea a pcatului, s-a luptat nevzut, iar acum trece la
pcatul vzut cu lucrul. n treapta a opta a pcatului, omul cedeaz si ncepe cu trupul s
svrseasc pcatul cu lucrul.
Treapta a noua a pcatului este obisnuinta sau obiceiul. Un duhovnic bun, la
mrturisire, stie pe cel pctos n ce treapt este. Dac-l ntrebi asa: Mosule, sau mtus, sau
sor, de ce fumezi? Printe, m-am obisnuit cu tigara! Deodat ti spune c este n treapta a
noua. C el n-a czut o dat n viat. El spune s s-a obisnuit cu tigara, c tine tabachera cam
aproape.
De ce bei, mosule? M-am cam obisnuit, printe, cu paharul, cu rachiul, cu vinul! De
ce spui minciuni? Printe, m-am obisnuit cu ele! De ce faci cutare pcat trupesc? M-am
obisnuit cu el! De ce furi? Printe, asa mi-i obiceiul!
Deci l cunosti de la aceast vorb n ce treapt este, adic n treapta a noua. Acestea sunt
trepte mai grele de-acum. Treapta a noua este obiceiul pcatului.
Treapta a zecea a pcatului este deprinderea pcatului, nu-i obicei. Omul n treapta a
noua face pcatul din cnd n cnd, din obisnuint, dar n treapta a zecea l face mereu; s-a
deprins s pctuiasc.
Treapta a zecea a pcatului este cea mai periculoas, pentru c pcatul devine a doua fire,
a doua natur. Omul fuge la crcium si la pahar vrnd-nevrnd. Mi, da las-te de betie, de
fumat, uite c esti bolnav! Te duci n gheen, ti pierzi si mintea si trupul si sntatea! ti pierzi
toate dac mai bei! Ti-a spus si doctorul, ti spune si duhovnicul! Nu, domnule, m-am deprins!
Eu, dac nu beau un pahar de vin sau de rachiu, nu mai pot s triesc!
El ti spune singur pe ce treapt este. M-am desprins si nu pot. Ori minte, vrndnevrnd; ori curveste, vrnd-nevrnd; ori fur, vrnd-nevrnd; ori bea, vrnd-nevrnd; ori se bate,
vrnd-nevrnd. De ce? Pcatul de la obisnuint a ajuns la deprindere. S-a deprins.
n treapta a zecea, pcatul devine a doua natur. Este aproape ceva firesc, natural la el. Si
ca s ntorci un om de pe treptele acestea la pocint, ti trebuie mai mare lupt. n treapta a

saptea, a opta, dac a czut o dat, se ntoarce usor. n treapta a noua mai greu, c a nceput s se
obisnuiasc. n treapta a zecea este mult mai greu s se ntoarc.
S-a deprins si nu se las pn nu face pcatul. El este cum zice marele Apostol Pavel:
Cine face pcatul, este rob al pcatului. L-a robit pcatul si-l duce la lucrarea pcatului, vrndnevrnd.
Deprinderea pcatului, oricare ar fi el, este foarte periculoas, cnd ajunge n treapta a
zecea. Ori iubirea de bani, ori desfrnarea, ori minciuna, ori ftrnicia, ori slava desart, ori betie,
orice ar fi.
Treapta a unsprezecea a pcatului este dezndejdea. Aceasta este si mai periculoas.
Omul n treapta a unsprezecea, ce zice c nu se mai poate opri de betie, sau de muieri, sau de
pcate trupesti, sau de njurat, sau de furat, sau de fumat, sau de alte rutti, si cade n
dezndejde, c el n-ar s se mai poat opri? Nu m mai iart Dumnezeu, dac eu nu m pot opri
de la pcat!
Aici este cumpna cea mai mare. C zice: Nimic mai ru si mai tare ca dezndjduirea!
De aceea se spune duhovnicului: Ia aminte, o, vntorule de suflete, duhovnice, de la aceste trei
trepte s te srguiesti s ntorci sufletele mai tare napoi: de la obisnuint, de la deprindere si de la
dezndejde. Dezndejdea este lng moarte.
Omul cade n descurajare si zice: Nu m mai iart Dumnezeu, dac eu nu m mai pot
opri de la pcat! Vede c se duce, vrnd-nevrnd, la pcat si cade n descurajare. Zice Sfntul
Efrem Sirul: O, rutatea satanei! Cnd l-a vzut pe om deprins cu pcatul, de acum cu palosul
dezndejdii bate rzboi! S-l taie de la ndejdea ctre Dumnezeu.
Taie ndejdea mntuirii cu palosul: Nu te mai iart Dumnezeu, mi omule! Nu vezi c
tigara n-o mai poti lsa sau muierea, sau njuratul, sau betia, sau curvia, sau furtul, sau
minciuna, sau rutatea, sau zavistia, sau viclenia, sau tinerea minte de ru, sau dorinta de
rzbunare , nu vezi c nu te mai poti opri de la ele? Nici nu te mai iart Dumnezeu!
Bate cu palosul dezndejdii, care este cel mai grozav pcat, adic dezndejdea de mila lui
Dumnezeu, care este pcat mpotriva Duhului Sfnt. Acestea se ntmpl n treapta a unsprezecea
a pcatului.
Treapta a dousprezecea a pcatului este sinuciderea.
n treapta a dousprezecea se ntmpl ceea ce s-a ntmplat cu Iuda si cu Cain. Cain,
cnd a czut n dezndejde, a zis: Mai mare este pcatul meu dect a mi se ierta mie! n loc s
cear iertare de la Dumnezeu, a nceput s se sfdeasc: Cain, unde-i fratele tu, Abel? Dar ce,
eu am pzit pe fratele meu? n loc s zic: Doamne, am gresit!, s-a luat la ceart.
Iar Iuda, cnd a ajuns n treapta a dousprezecea, ce-a fcut? Si vznd Iuda c Iisus a
fost condamnat la moarte, mustrat de constiint, a czut n dezndejde si, aruncnd argintii, i-a
aruncat n biseric si s-a dus si s-a spnzurat.
Omul cel ru, dac mereu zace n pcate, de la o vreme culmea relelor l duce la
sinucidere, s-si ia viata, c nu mai poate suporta mustrarea constiintei.
Aici este ceea ce spune Proorocul David: ntru mustrri, pentru frdelegi ai pedepsit pe
om si ai subtiat ca un pianjen sufletul lui. Pianjenul arat dezndejdea.
n treapta a unsprezecea, atta ndejde mai are el, ca pnz unui pianjen. Olecut de
ndejde. Dac mai vine palosul satanei si-o taie si pe asta, fuge si se spnzur, ori se neac, c
nu-l mai iart Dumnezeu.
Deci treapta a dousprezecea este sinuciderea. Este ceea ce spune Apostolul Pavel: Plata
pcatului este moartea.
***
Ce vreau s v mai spun! n treapta a doua a pcatului, cnd facem fapta bun cu scop

ru, fapta bun nu este bun. Fapta bun are trup si suflet. Trupul faptei bune este lucrarea ei.
Iat, eu postesc, m rog, fac metanii, priveghez, fac milostenii, citesc crti sfinte, stau la biseric,
cnt la stran, pomenesc pomelnice, lucrez la grdin, lucrez la pdure, orice as face eu.
Lucrarea nssi a faptei bune este trupul, iar sufletul sau viata ei este scopul. Cu ce scop
fac eu fapta bun? Ori este scopul iubirii de treapt, ori al iubirii de cstig, ori al iubirii de slav,
ori al iubirii de argint.
Unul face treab strasnic n mnstire si se chinuieste s ajung ceva n mnstire. Vine
cu un scop: Mi, poate voi ajunge econom, poate voi ajunge staret, poate m-o face diacon, poate
m-o face preot. Si pentru asta munceste si face treab. Dracul i-a rpit scopul si ncolo i d
drumul: F, ct de mult! Eu ti-am pus mna pe sufletul faptei bune!
Sfntul Apostol Pavel spune: Asa alerg la tint, la Hristos, nu cum as bate vntul cu
pumnii. S nu ai alt scop n mnstire cnd te nevoiesti, dect numai mntuirea sufletului si slava
lui Dumnezeu.
Sfntul Ioan Scrarul arat care sunt cele trei feluri de lepdri de lume:
1. Cela ce pentru iubirea de treapt, pentru lepdarea de lume o a fcut, ca tmia
este, care la nceput miroase si pe urm scoate fum.
Face el ascultare, se supune n mnstire, alearg, cutare, doar va ajunge el tinta carierei,
care credea s ajung el n mnstire. Si dac se ntmpl ca Dumnezeu s-i stea mpotriv, s nu
ajung, atunci nu mai miroase ca tmia. Pn atunci toti ziceau: Mi, dar asculttor este fratele
sta! Mi, dar smerit este, dar bine mai face treab, dar supus este, bun, dar nimeni nu stie n
inima lui ce scop urmreste.
Iar dac nu ajunge tinta carierei sale, ncepe a crti: Pe acela l-a fcut diacon, pe acela
preot; eu stau de-attia ani n mnstire, eu am muncit mai mult dect dnsul, eu m-am jertfit; pe
mine nu m face nimic! ncepe a scoate fum tmia noastr! Tmia noastr nu mai miroase!
Asta, fiindc n mintea lui lepdarea de lume a fcut-o pentru scopul iubirii de treapt.
2. Cela ce pentru iubirea de cstig, pe lepdarea de lume o a fcut, ca piatra de
moar este, care de-a pururea ntru acelea si se nvrteste.
Unul vine la mnstire s-i dea salar sau pensie, sau s i-o mreasc, s fie oleac mai
mult, s mai pun olecut la CEC. Mi se pare c Sfntul Antonie avea salar...!?
Ct avea pe lun Sfntul Antonie, c am uitat? Cam cte mii? Ce pensioar avea Sfntul
Pamvo, Sfntul Sisoe? N-ati auzit? Ati citit undeva despre sfinti cu pensie si cu salar? Mi, ati
citit voi despre vreun mucenic si cuvios care avea salar si pensie? Ia s spuneti!
Vezi cum ne nselm noi! De aceea, dac ti d pensie, d-o la obste sau d-o la sraci. Iar
dac nu ti-o d, s nu-ti par ru, c noi n-am venit pentru leaf aici. Dac ti d Hristos Raiul si
o floare din Rai, cum spune Sfntul Andrei cel nebun pentru Hristos, este mai scump dect toate
comorile lumii si asta nu mai moare, c are viat vesnic ntr-nsa , ce-ti mai trebuie altceva?
Cel ce pentru iubirea de cstig a fcut lepdarea de lume, este ca piatra de moar care de-a
pururea se nvrteste n jurul ei. Adic acas fcea, muncea, alerga, ca s capete un ban, un salar,
o pensie, s fac ceva avere, si vine n mnstire si se nvrte ca piatra de moar, tot ntr-acele.
Mi, s muncesc, s fac, poate mi-a mri salarul, poate mi va da pensie mai mare, dac o s am
oleac de vechime! Si tot se nvrte roat, ca piatra de moar.
Nu ptim asa si noi? Este bine c vorbim de pcat? Asa fac eu, pctosul! Si eu sunt
vinovat, dar v spun. Mcar s cunoastem mestesugurile diavolilor. Ce crezi s eu sunt cheie de
biseric? Eu sunt mai pctos dect toti!
S v spun si al treilea fel de lepdare de lume.
3. Cela ce pentru slava lui Dumnezeu, pe lepdarea de lume o a fcut, unul ca acela
pn al moarte se jertfeste pe sine, nimic ndjduind, dect mntuirea sufletului.

Adic se jertfeste n toate, dar n-are nevoie de nimic. N-are scop nici s ajung mare, nici
s cstige bani. S-i dea Dumnezeu mntuire. Att doreste. Acela-i pe drum bun, pe drumul
duhovnicesc, ca un adevrat clugr. Acela nu alearg n desert! Mie s-mi dea Dumnezeu
mntuire. Nu-mi trebuie nimic altceva. C mntuirea este mai scump dect toate care exist sub
cer!
Fapta bun are trup si suflet. V-am spus. Lucrarea faptei bune, de orice nuant ar fi, este
trupul, iar sufletul este scopul. Dac mi-a rpit diavolul scopul, faptele bune, ct de bune ar fi,
dac scopu-i ru, trec de partea scopului. Se fac rele toate!
Si invers. Dac am face fapte rele, sau prute de oameni rele, tu dac ai scop bun, nu-ti
pas. Cum a fcut Sfntul Vitalie, care a salvat de la desfrnare multe femei pctoase.
Toat lumea l socotea mare curvar, dar lui nu-i psa de oameni. Sttea cu Psaltirea toat
noaptea si nu mnca, cte trei-patru zile pe sptmn nu gusta nimic si a mntuit 300 de curve.
C la el fapta era prut rea, dar scopul era bun. Scopul era s scoat de la curvie si din iad, nu se
ducea pentru pcat.
Si iat c toate faptele bune ale lui au trecut de partea scopului. La moartea lui s-au fcut
minuni mari, si toate femeile pe care le-a nvtat s se lase de pcat, au nceput s spun fapta lui
cea bun, asa nct astzi ne nchinm la moastele Sfntului Vitalie din Alexandria.
De aceea, cnd faci o fapt bun, chiar dac n fata oamenilor pare rea, tie nu-ti pas, dac
ai un scop bun.
Deci toat fapta bun cnd se face, mintea trebuie s priveasc la scopul sta: S fie spre
slava lui Dumnezeu. Asa ne nvat marele Apostol Pavel: Sau de mncati sau de beti sau
altceva de faceti, toate s le faceti spre slava lui Dumnezeu. Amin.

CELE SAPTE PRICINI ALE PCATULUI

Dac am vzut care sunt cele dousprezece trepte ale pcatului, este bine s cunoastem si
cele sapte pricini dup care se canonisesc pcatele. Cele sapte pricini vin n legtur cu tot felul
de pcate posibile, pe care poate s le fac omul pe pmnt. Iat care sunt cele sapte pricini ale
pcatului:
1. Pricina nti se refer la persoan: cine a fcut pcatul?
mpratul, arhiereul, preotul, diaconul, conductorul unei tri, al unui oras, dasclul, omul
simplu, omul bolnav, omul crestin; cine a fost acela ce a fcut pcatul? Foarte mult atrn
canonisirea de cuvntul cine.
Este mare diferent dac, dac acelasi pcat l face mpratul sau arhiereul sau preotul,
sau clugrul, sau cel de pe urm mirean. Pentru acelasi pcat creste sau scade n canonisire, dac
persoana aceea este mai mic n dregtorie sau mai mare. Dac este mai mare, mai mare osnd
are.
Un duhovnic oarecare a mrturisit pe mpratul Rusiei, Alexei. Si mpratul a crezut c
are de-a face cu un duhovnic prost. S-a spovedit de pcate, asa ca un om simplu.
Printe, n-am curvit, n-am furat, n-am but, n-am btut! A spus el asa cteva pcate
scrise pe-o hrtie. Dar duhovnicul era foarte iscusit:
Mria ta, de-abia ai spus pcatele lui Alexei, ale unui oarecare Alexandru. Dar s-mi
spui pcatele mpratului Alexei!
S-a minunat mpratul.

 Care sunt acelea?

Tu nu esti un Alexei oarecare de la oi si dac ai fcut asa, s-ti dau un canon mic. Tu
esti mpratul Alexei! Poate ai fcut legi strmbe, poate legi mpotriva lui Dumnezeu, poate ai
pus impozite grele pe popor, poate ai clcat alte tri, ca mprat. Spune-mi ce ai fcut!
A ncremenit mpratul.
Toate acestea le-am fcut, printe!
Acestea sunt pcatele mpratului, iar celelalte c n-ai mncat, c nu te-ai mbtat
sunt ale lui Alexei.
Astfel, la aceast pricin rspunde ntrebarea cine. Nu se aseamn pcatul unui om
mare cu al unui om simplu. Este cu mult mai mare pcatul fcut de un preot, dect cel fcut de un
om de rnd. Pentru ce? Pentru c zice Scriptura: Cei tari, tare se vor certa. Si sluga care stie voia
Domnului su, mai mult se va bate. Cruia i s-a dat mult, mult i se va cere.
Deci, la pricina aceasta, cine, este mare deosebire ntre pcatul unui om de jos si cel al
unuia care este din treptele cele mai mari din ierarhia omeneasc.
2. Pricina a doua a pcatului este: ce fel de pcat a fcut?
Ce fel de pcat ai fcut, omule? C sunt pcate ntre pcate. Ai vorbit de ru, ai clevetit, ai
spus minciuni, te-ai mniat, ai ocrt, ai tinut minte rul, ai cutat s te rzbuni, ai avut gnduri
de ur, de zavistie, de pizm, de rutate, de invidie, iubire de artare, slav desart, ftrnicie,
viclenie, iubire de sine cu toate fiicele ei; pcate simple.
Sau ai fcut pcate mai mari, ca: preacurvie, malahie, cdere cu dobitoace, amestecare de
snge, sodomie, ucidere, avorturi, ai omort copii, sau altceva mai greu dect acestea.
Deci, iat ce nseamn pricina a doua. Ce fel de pcate ai fcut? Pcate usoare, vrednice
de iertare, care se iart si la Rugciunile de sear, la mrturisire, sau ai fcut pcate de moarte sau
mpotriva Duhului Sfnt, pentru care trebuie mult pocint. Asta este pricina a doua a pcatului.
3. Pricina a treia este: pentru ce? ntrebi pe unul: Omule, de ce-ai furat? Printe, sunt
lipit pmntului de srac. Am o cas de copii, sunt necjit, n-am pmnt, casa mi-i spart, femeia
mi-i bolnav, copiii n spital, la scoal n-am cu ce-i purta, si m-a ndemnat cugetul si am furat
niste lemne din pdure, am furat ceva de colo, am luat ceva de dincolo. El ti spune pentru ce a
furat.
Altul care a fcut pcatul, spune altceva la pricina pentru ce. Pentru ce l-ai btut, mi,
pe cellalt? Printe, l-am prins la femeia mea! Sau altceva: M-am temut, c erau mai multi
dect mine si am srit eu s-i bat pe ei, ca s nu m omoare ei pe mine!
Trebuie s vezi foarte bine pricina pentru ce. Pentru ce-a fcut pcatul? De nevoie, de
foame, de srcie; a fost singur undeva si a luat un brat de fn si a dat la cal, c nu putea trage
calul. Acela este mult mai usor, c zice chiar Sfntul Vasile: Cine moare de foame, de va fura,
nu-i pcat. Este pcat c a furat, dar este mai mare pcat dac ar lsa s moar de foame. Vede o
pine undeva si moare de foame; dac o ia si zice bogdaproste, pcat o fi, dar mai mare lucru ar fi
dac s-ar lsa s moar de foame.
Deci, iat, s cauti pricina pentru ce a furat omul sau pentru ce a btut pe altii, sau pentru
ce a adunat bani, sau pentru ce s-a rzbunat, sau pentru ce a dat n judecat. La aceast pricin
pentru ce, se scade canonisirea sau se mreste.
Caut bine! A fost o pricin binecuvntat sau aproape de binecuvntare, sau o pricin
prea de nevoie, sau nu de nevoie, ci numai de ambitie? Si de-a fost de ambitie si de iubirea de
pcat, pedepsesti mai ru, iar dac nu, mai putin sau mai usor.
4. A patra pricin a pcatului este: Prin ce mijloc? Cum? V dau pild. Te-ai dus s
cstigi o avere strin. Cu ce mijloace? Printe, iat ce-am fcut: am dat o sum de bani, am pus
ctiva martori falsi s jure strmb, c pmntul sta este mostenire de la tata, sau casa asta este

mostenire de la cutare!
Ai corupt si ai bgat n iad pe aceia ce au jurat strmb si banii ti sunt spre pierzarea ta, si
ai nedrepttit si pe un om nevinovat.
Cu ce mijloace? Acesta cu mari pricini a tras n pcat pe mai multi, care au jurat strmb si
au falsificat adevrul si a luat cu nedreptate de la unul care este srac. Prin ce mijloc? Cu martori
falsi si cu bani. S-a ngreunat canonisirea. Tu nu esti vinovat numai de pcatul tu la pricina
aceasta, ci ai fcut prtasi si pe toti aceia pe care i-ai nselat si i-ai mintit si au jurat fals si au fcut
judecat nedreapt.
5. Pricina a cincea este: n ce vreme?
Vremea n care a pctuit cineva mputineaz sau nmulteste greutatea pcatului. De
pild, dac cineva n vreme de nevoie si de foamete a furat pine sau gru, mai putin pctuieste
dect cel ce a furat acestea fr de nici o nevoie.
Cti gresesc n Legea Harului, mai greu pcat fac dect cei ce au pctuit nainte de
Hristos. Si celelalte se socotesc n chip asemntor.
6. Pricina a sasea este: n ce loc s-a fcut pcatul?
De aici creste canonisirea sau scade. Am furat. Din ce loc ai furat? Ai furat de pe cmp
un brat de iarb, o fasol, un bostan, o nuc, o perj, un strugure? Nu. Am furat din biseric,
printe, colaci! Am luat cear, am luat lumnri, am luat vin, am luat prescuri! Iat c la aceast
pricin din ce loc, pcatul la canonisire creste sau scade.
Dac furi de la mirean, trebuie s-i dai de patru ori napoi, iar dac ai furat de la biseric,
de cinci ori trebuie s dai napoi. Nu esti iertat pn nu dai de cinci ori. Fur de cele sfinte te
cheam.
S zicem asa: Unul a fcut un pcat ascuns. Dar n-a stiut dect el si Dumnezeu si
duhovnicul lui. Se canoniseste mai usor. Altul face pcatul si stie tot satul. Pcatul acesta este
mult mai greu. Cte suflete au auzit n sat c a fcut pcatul si s-au smintit din cauza acestuia c
nu s-a pzit s fac pcatul n ascuns? Pcatul, fcndu-se la artare, a smintit pe attia.
Mntuitorul zice: Vai lumii de sminteli, dar mai vai de cel prin care vine sminteala; mai bine siar lega o piatr de moar si s se arunce n mare.
Sfntul Maxim Mrturisitorul spune: Prin greutatea pietrei de moar, Mntuitorul arat
aici ct este de greu pcatul smintelii. Duce la dezndejde si la hul mpotriva lui Dumnezeu si
la necredint pe toti care s-au smintit.
Deci, alta este cnd pctuieste omul undeva n ascuns, alta este cnd pctuieste n trg si
alta este cnd pctuieste ntr-un loc sfnt.
Cu ct pcatul s-a fcut n felul acesta, de ce cunoaste mai departe, cu atta mai mare
canon trebuie s-i dai si mai mare urgie a lui Dumnezeu vine peste el, dac nu se mrturiseste.
Pentru c l-a fcut ntr-un fel, nu numai de el stiut, ci a rnit stiinta la attia si i-a smintit. Asta-i
pricina a sasea.
7. A saptea prinic este: de cte ori? De cte ori ai fcut pcatul? Cu ct numrul este mai
mare, cu att canonisirea este mai grea. Am gresit o singur dat n viat, pcat greu, de dou ori,
de trei ori. Dar nu-i ca acela ce a fcut pcatul de 50 de ori sau de o sut de ori sau mai mult.
Numrul si repetarea pcatul ngreuiaz sau scade la cntar la canonisire, la mrturisire si n fata
lui Dumnezeu la dreapta judecat.
Deci, mai greu se osndeste acela care a pctuit de multe ori sau prea de multe ori, si mai
putin acela care pctuieste o dat, de dou ori, sau de mai putine ori.
Acestea sunt pricinile pcatului mai pe scurt. Nu le-am spus ca pe carte, ci asa, din
memorie.

DREAPTA SOCOTEAL
Dreapta socoteal, sau darul deosebirilor, este podoaba faptelor bune, precum zice Sfntul
Isaac Sirul: Pe tot lucrul l mpodobeste msura. Fr aceast sare duhovniceasc, toate cele
bune se stric si ntru vtmare se mut.
Aceast podoab a virtutilor se cstig, dup cum spun Sfintii Printi, prin neptimire.
Deci ci va urma n toate nvtturii btrnilor celor iscusite, va cstiga dreapta socoteal.
Pentru a ntelege cum lucreaz dreapta socoteal, trebuie amintit c sufletul se mparte n
trei prti: partea rational, partea mnioas si partea profitoare.
Felul cum trebuie s chivernisim, cu dreapt socoteal, cele trei prti ale sufletului si
trupului nostru, ni-l arat Sfntul Maxim Mrturisitorul: D sufletul si trupul tu cele de care
sunt vrednice.
Adic prtii rationale a sufletului s-i dm citire, vederi duhovnicesti si rugciune; prtii
mnioase s-i dm dragostea duhovniceasc, care se opune urii; iar prtii poftitoare s-i dm
nfrnare si cumptare. Trupului nostru s-i dm hran si mbrcminte att ct i trebuie.
ns nevointa s se dea dup msura fiecruia. Auzi ce spune Sfntul Marcu Ascetul:
Precum se deosebeste arama de fier si fierul de gteje (vreascuri), atta deosebire este ntre un
trup si altul. Unul din fire este sntos si poate s posteasc si s nu mnnce pn seara si altul,
sracul, dac nu mnnc de dou-trei ori, cade jos si moare.
Dar de nevoie este s stim c dreapta socoteal ne va pzi nevtmati de ntinderea peste
msur spre amndou prtile. Cci este vtmare si n sturarea pntecelui; att n priveghere
peste msur, ct si n somn mult.
n toate, n toate trebuie s avem dreapt socoteal, pentru c dreapta socoteal este
mprteasa faptelor bune. Pentru c dac o ia unul repede-repede si nu are povtuitor, ndat
cade.
Vine aici la mine unul, un viteaz, si zice: Printe, s-mi dai voie s citesc Molitfele
Sfntului Vasile? El de-abia a venit n mnstire, si s-i dau voie s citeasc Molitfele Sfntului
Vasile, c el are ciud pe draci! Vai de capul tu! Ct ciud are dracul pe tine si ct vrea s rd
el de tine!
S-a dus la Sfntul Varsanufie cel Mare, marele staret al Palestinei, un clugr si i-a zis:
mi dai voie s blestem pe draci si s citesc Molitfele Sfntului Vasile?
Nu-i blestema, c mare batjocur ai s iei de la dnsii! Smereste-te si zi iart-m la
toti fratii! Asa-i biruiesti pe demoni! C diavolul toate le face, numai iart-m nu zice, cci a
czut din mndrie.
Diavolul posteste, c nu mnnc niciodat; el trieste n feciorie, c nu se nsoar, nu se
mrit; el privegheaz. Doarme el vreodat? Tu faci treab, dar el st degeaba? Nu poate sta. Tu
crezi c pe diavol l ntreci n fug, dac ai fugi tu? El ntr-o clip e la marginea pmntului.
Numai cu una l ntreci tu pe el; dac ai socoti c: Eu sunt praf si cenus, si sunt pctos, si nu
pot nimica, si sunt nevrednic s triesc pe pmnt! Numai de smerenie se teme diavolul. De alta
nu se teme el; poti s fii tu nevoitor ct este lumea! Dac nu stii c ceri iertare, esti batjocorit de
ei; esti mturoiul dracilor.
Dreapt socoteal trebuie s avem si n vorbire, la metanii, la priveghere si n tcere si n
nfrnare la mncare, la butur, la somn si la toate ostenelile trupesti.
De aceea, fratilor, s ne ajute mila Domnului s cstigm oleac de dreapta socoteal,
fiindc n lumea asta sunt curse si ispite fel de fel si nedumeriri n cele duhovnicesti. Dar s tinem
dreapta socoteaz, msura n toate. Pdurea nu se teme de cel care ncarc o dat mult cruta, c

stie c mai la vale se rupe osia la crut si moare calul, c nu mai poate. De acela se teme
diavolul, care ia cte un lemnisor din pdure n fiecare zi si-l duce acas.
Asa-i si vrjmasul; nu se teme de cel care o ia lat, c rmne negrpat. Cte oleac, asa.
Cte oleac, ncet, ncet!
Sfntul Teodor Studitul spune: Cte putin, cte putin se mbogteste cineva, si la cele
trupesti si la cele duhovnicesti. Cte oleac.
Asa s luati fapta bun, cte oleac, si s v par ru c n-ati fcut mai mult.

SFATUL BUN
Cei ce nu au crmuire, cad ca frunzele! si Mntuirea st ntru mult sfat, zice Sfnta
Scriptur. ntotdeauna, cnd vrem s facem ceva, s ntrebm. Oare cnd mergem pe un drum pe
care nu-l cunoastem, nu ntrebm? Mi, dac eu o iau la stnga sau la dreapta, nu m rtcesc?
ncotro s apuc? Si nu greseste omul, c ntreab. Iar dac nu ntreab, atunci mai ales se
rtceste, c nu nimereste. Cu att mai mult la cele duhovnicesti.
Sfntul Efrem Sirul spune: Din cele sapte lucrri ale monahului si ale crestinismului, cea
din urm este si aceasta, s ntrebe pe brbati iscusiti cnd nu stie un lucru; ca nu cumva altele n
loc de altele ntelegnd, s se rtceasc. De aceea este bine ca la anumite nedumeriri s ntrebe.
Dac ntreab, nu greseste.
Si s stiti un lucru. Unde veti merge, s aveti pe Dumnezeu naintea ochilor. C
Dumnezeu nu-i numai aici. El este si la voi acas si n trg si n Bucuresti si n Africa si n Asia si
n lun si n stele, n toate este prezent. n toate. C zice acolo: Eu sunt Care umplu cerul si
pmntul si cele dedesubt.
Nu este loc unde nu este prezenta Lui. Sfntul Macarie cel Mare pn acolo merge, c
zice: Dumnezeu este si n draci si n satana! Cum este n draci, zic unii, dac satana este
mpotriva lui Dumnezeu? Da, este. C dac n-ar fi Dumnezeu ntr-nsii, ct ru ar face!
Dumnezeu este ntr-nsii cu puterea Sa cea atottiitoare, una din nsusirile Sale, s-i tin n fru, ca
pe cinele cel ru, s nu fac ru ct ar vrea ei oamenilor. Nici n porci n-au putut s intre, fiind
tinuti de puterea atottiitoare a lui Dumnezeu. C puterea drceasc este ngrdit de puterea
dumnezeirii. C zice la Isaia: Se lupt cel puternic cu Cel atotputernic. Are el putere, dar nu este
atotputernic, c Dumnezeu l tine n fru!
Toat puterea drceasc este circumscris mprejur; este ngrdit de puterea dumnezeirii.
C altfel, ai vzut cnd i-a dat voie s-l ispiteasc pe Iov, ce-a fcut ntr-un ceas? I-a ars turmele,
i-a sfrmat toate si i-a omort fiii! Are mare putere satana, dac Dumnezeu i d voie.
*
La Sfntul Serafim de Sarov a venit un boier mare, Motovilov. Si Sfntul Serafim de
mult vreme i spunea despre rugciunea mintii, c el avea rugciunea asta n mare grad,
rugciunea inimii cea mai nalt rugciune din lume , ca s se nvete a se ruga omul, nu cu
buzele, ci cu inima lui Dumnezeu. Si Motovilov cerea s-i dea darul acesta:
D-mi, printe, s nvt si eu rugciunea mintii si a inimii! Si spunea sfntul:
Prea devreme pentru tine, c ai s te mndresti! nti trebuie s cstigi lucrarea Duhului
Sfnt.

 Cum putem noi cstiga aceast lucrare n noi?

Rceala credintei noastre n Domnul nostru Iisus Hristos este pricina c ne-am deprtat
aproape cu totul de adevrata viat crestineasc. Nou ni se par ciudate unele cuvinte din Sfnta
Scriptur, precum zice: Adam vedea pe Dumnezeu n Rai.
Si totusi, lipsa ntelegerii este urmare a deprtrii noastre de sensul cel dinti al
crestinismului. Cu prerea c suntem nvtati, ne-am cufundat ntr-un asa ntuneric de nestiint,
nct am ajuns s socotim cu neputint lucruri pe care cei vechi le gseau firesti. De pild artarea
lui Dumnezeu oamenilor!
Cnd Dumnezeu S-a artat lui Moise n Muntele Sinai, iudeii nu-i puteau privi fata. Att
era de luminat. Cnd Domnul S-a schimbat la fat pe Muntele Taborului, si fata Lui strlucea ca
soarele, iar vesmintele Lui erau albe ca lumina, atunci ucenicii au czut cu fetele la pmnt. Asa
se arat harul Preasfntului Duh tuturor celor ce se fac vrednici.
Sfntul Serafim de Sarov, vznd rvna lui Motovilov, a zis:
Fiule, ia vino ncoace! Pune minile tale pe umerii mei! Uit-te drept la mine!
Atunci sfntul a suflat asupra lui.
Ce simti acum?
Printele meu, eu nu pot s privesc, cci din ochii sfintiei tale ies fulgere de lumin!
Fata ta este mai arztoare dect soarele si m dor ochii!
Asa te vd si eu pe tine acum, pentru c Duhul lui Dumnezeu pe amndoi ne-a umbrit.
Duhul Sfnt s-a transmis din unul n altul. nchipuiti-v fata unui om care vorbeste n
mijlocul soarelui. i vezi miscarea buzelor, expresia ochilor; i auzi glasul si n locul corpului vezi
o lumin strlucitoare, o lumin orbitoare. Poate cineva s-si nchipuie starea aceasta?
Cum te simti acum? l-a ntrebat pe Motovilov.
Simt n suflet o liniste si o pace, pe care nu o pot exprima n cuvinte.
Aceast pace pe care o simti, este pacea de care zice Domnul ucenicilor Si: Pacea Mea
dau vou! Eu v-o dau, nu precum o d lumea.
Si l-a ntrebat: Ce mai simti?
O dulceat extraordinar!
Este dulceata de care dumnezeiasca Scriptur spune: Din rul dulcetii Tale, le voi da
lor s bea. n dulceata asta parc ni se topesc inimile, si binele care ne umple atunci, cine poate
s-l spun? Ce mai simti, fiule?
Simt o negrit bucurie n inim!
Cnd Duhul lui Dumnezeu pune deplin stpnire pe fiinta noastr, atunci sufletul se
umple de o bucurie fr margini. Acum ce mai simti?
O cldur coplesitoare.
Erau n pdure si afar ningea, iar ei se simteau ca ntr-o baie. Aceasta-i cldura de care
Dumnezeu ne cere s pomenim n rugciune: nclzeste-m, Doamne, cu cldura Duhului Tu
cel Sfnt! Acum ntelegem noi cum stau pustnicii n munti si pduri si nu se tem de frigul cel
aspru al iernii, pentru c ei sunt acoperiti de harul dumnezeiesc.
Duhul Sfnt este a treia persoan a Dumnezeirii, Cruia noi ne adresm prin rugciunea
mprate ceresc...; iar prin psalmul 50, unde zice: Duhul Tu cel sfnt nu-l lua de la mine!,
ne rugm Domnului nostru Iisus Hristos, s nu ia harul Duhului Sfnt de la noi, pentru pcatele
noastre.
Acest har l are omul de la Sfntul Botez, dar l ntristeaz cu pcatele si se duce. Putea
s-l aib pn n sfrsit, dar cu pcatele l alung de la el. Spune Sfntul Apostol Pavel: Nu
ntristati pe Duhul Sfnt, ntru care ati fost pecetluiti n ziua izbvirii! Numai pcatele
ndeprteaz pe Duhul Sfnt de la om. Acest Duh Sfnt l ia omul la Botez. Dar pentru c s-a

ntinat cu pcate si frdelegi, se duce. Si iat ct de greu se cstig!

Apoi Sfntul Serafim zice ucenicului su:
Ia seama! Ti-am dat duhul acesta, si de azi nainte inima ta nu va nceta s se roage.
Si a simtit Motovilov c se roag cu inima. Zicea Doamne Iisuse... permanent. Chiar
dac dormea, inima lui se ruga. Se ntmpla ceea ce spune n Biblie la Cntarea Cntrilor: Eu
dorm si inima mea vegheaz! Si se ruga cu inima si avea mare mngiere. Dar odat i spune
Sfntului Serafim:
Printe, diavolul nu mai are nici o putere asupra mea!
Fiind nconjurat si umbrit de darul lui Dumnezeu, nu cunostea ispitele.
Nu zi asa, frate! i-a zis Sfntul Serafim. Asta-i mndrie! S stii c diavolul a fost nger,
si nu nger ci heruvim, cum spune la Isaia: Erai un heruvim ocrotitor si te plimbai n mijlocul
pietrelor celor scnteietoare din ceruri. Deci, dac i-ar da voie Dumnezeu, cu o unghie ntoarce
pmntul pe cealalt parte. Nu vezi ce spune la Iov? Fierbe adncul ca o cldare naintea lui si
cine va spune armura puterii lui.
Are mare putere, dar puterea lui este ngrdit de puterea dumnezeirii, c-l tine n loc s
nu poat face ru mai mult dect ngduie Dumnezeu. Cum spune Apostolul Petru: Credincios
este Dumnezeu s nu v lase pe voi s fiti ispititi mai presus de puterile voastre, ci odat cu
ispita trimite si ajutorul.
Deci, tu nu zice c diavolul nu are putere! Are, dar Dumnezeu nu-i d voie s fac el ru
omului ct vrea. C dac i-ar da Dumnezeu voie, ai vedea tu ce ar face! Ai vzut la Iov ntr-un
ceas ce-a fcut!
De aceea s nu ne rugm: Doamne, s-mi dai darul minunilor!, sau altceva. Ci s zicem:
Doamne d-mi iertarea pcatelor, d-mi smerenie, d-mi rbdare, d-mi frica Ta, d-mi ndoit
rbdare n necazuri, s-ti multumesc Tie pentru toate! Asta s cerem, nu daruri mari. C dac
darurile cele mari le ia omul mai nainte de vreme, l duc la mndrie. Cum ai da la un copil mic o
bijuterie mare, ceva scump; el nu sie s o pstreze si o arunc. De aceea omul cstig foarte ncet
darul Duhului Sfnt, pentru c nu stie s-l pretuiasc mai trziu. S ne multumim cu neputinta
noastr. Asa este.
La Dumnezeu este mult mai bun un pctos smerit, dect un drept mndru. Ai vzut cum
se ruga fariseul n biseric. Ne arat Evanghelia. Fariseul nu se luda, el spunea drept, dar se
mndrea cu faptele bune: Multumescu-Ti Tie, Doamne, c nu-s ca ceilalti oameni. Postesc de
dou ori pe sptmn, dau zeciuial din cte cstig... Dar nu s-a sturat cu mndria lui, cu lauda
faptelor lui, ci mai si judeca ...nu sunt ca acest vames ca preceptorul acesta care st la us. Vezi
c mndria l-a defimat pe cellalt!
Vamesul, stnd n biseric, cnd a auzit c-l mai arat si-n fata lumii, si stia c a fcut
multe nedreptti, se btea n piept, zicnd: Dumnezeule, milostiv fii mie pctosului! Amin, zic
vou, mai ndreptat s-a ntors vamesul cel pctos din biseric, si mai nainte a fost dect
fariseul.
Aici arat c un drept mndru se pierde si un pctos smerit se mntuieste. Ce spune
Sfntul Efrem Sirul? F-ti tie dou care, omule! njug la unul dreptatea cu mndria si la
cellalt, smerenia cu pcatul, si vei vedea c mai nainte merge smerenia cu pcatul ntru
mprtia cerurilor, dect fapta bun cu mndria. Cel mndru cade si cel smerit se nalt. Da,
smeritu-m-am si m-a mntuit!
Astzi, cnd nu mai triesc clugrii n pustie si cnd tot mai multi credinciosi vin la
mnstiri pentru a se ruga, pentru a se mngia duhovniceste si a primi cuvinte de nvttur, s
unim linistea cu dragostea evanghelic.
S le pstrm pe amndou, c nu se contrazic una pe alta. ns cu mult luare aminte si

cu smerenie. Cel mai bun lucru este astzi, ca si ntotdeauna, s nu lsm rnduiala noastr de
rugciune, de tcere, de ascultare, de nfrnare a simturilor, de curtie si srcie pentru dragostea
lui Hristos. Toate acestea ne ajut la desptimire si la mntuire, ne cresc duhovniceste si ne fac
vrednici de cele sfinte si folositori credinciosilor care vin la mnstiri.
Deci, clugrii tineri, noii nceptori, cei iubitori de liniste, schimnicii si printii btrni se
cuvine s aleag mai mult tcerea, ascultarea, biserica, chilia si linistea. Iar duhovnicii, printii
rnduiti s odihneasc pe mireni, preotii slujitori care au o viat aleas si au darul cuvntului, au
datoria s stea naintea credinciosilor cu toat dragostea, s le asculte necazurile, s-i sftuiasc,
s se roage pentru ei si s-i mngie duhovniceste, c acesta este rostul mnstirilor noastre si
numai asa ne-am mentinut credinta curat n Dumnezeu si unitatea neamului. Asa fceau si
printii nostri.
ns rugciunea, biserica si ascultarea s nu rmn, c atunci Dumnezeul dragostei va fi
de-a pururi cu noi. Dar, satana are obicei ca, pe cei ce stau naintea mirenilor, s-i lupte cu ispite
mai grele ca pe ceilalti clugri, ntruct nu mai au timp de rugciune si liniste destul; mai ales
cu rspndirea mintii, cu gnduri de desfrnare, cu slav desart, cu lcomia pntecelui si cu
iubirea de bani. Si dac nu se mrturisesc curat si ct mai des, dac nu iau aminte de ei si se
ndulcesc cu gndurile cele rele, usor cad n pcate de moarte.
Tocmai de aceea trebuie mult grij n aceast privint, pentru cei care stau naintea
credinciosilor, s nu fie iubitori de laud, nici de plceri, nici de mncri, nici de averi, c multi
pstori de suflete au czut si s-au osndit din aceste pricini.
Sfntul Apostol Pavel, stiind ct ntemeiere i trebuie celui ce propovduieste altora
cuvntul Domnului, zice despre sine: n toate zilele mi chinuiesc trupul si l robesc, ca nu
cumva, altora propovduind, eu s ajung de sminteal. El si chinuia trupul cu post, cu
privegherea de noapte, cu lucrul minilor cu rugciunea, ca s nu cad si s sminteasc pe cei
ntorsi la Hristos.
La fel si Moise. Mai nti se ruga si apoi nvta poporul. Dumnezeu i-a poruncit lui
Moise, ca sfesnicul cel cu sapte lumini s fie turnat ntreg si btut cu ciocanul, ca s ne arate nou
c cel ce voieste s fie lumin altora, s fie desvrsit si ncercat prin loviturile de ciocan ale
ispitelor. Numai asa, cel ce nvat pe altii va putea ca si celor ce se ispitesc s le ajute, cum
spune Sfntul Apostol Pavel.

IUBIREA DE SINE
Eram deunzi aici cu vreo 200-300 de oameni si am vrut s vd si eu ce pricep ei. Eu uit
ce mi-a spus doctorul, c vorbesc un ceas pe zi, si zic: Oameni buni, care-i cel mai mare pcat
de pe lume?
Unul a spus c-i avortul, altul a spus c-i mndria, altul a spus c-i pcatul mpotriva
Duhului Sfnt. M rog, fiecare cum s-a priceput. Nici unul n-a spus adevrul. Si le-am spus eu:
Izvorul a toat rutarea si a tot pcatul si rdcina tuturor ruttilor este iubirea de sine! Dar ei
nu stiau ce nseamn iubirea de sine.
Iubirea de sine este iubirea nerational fat de trup si este cea mai grea si mai
subtire dintre toate patimile care robesc firea omeneasc.
De aceea, acest lucru stiindu-L Ziditorul nostru Dumnezeu, ne sftuieste, zicnd: Cine
voieste s vin dup Mine, s se lepede de sine, s-si ia crucea si s-Mi urmeze Mie.

Acest pcat l mai numesc oamenii egoismu, sau eu, altii folosint de sine, iar
Sfntul Maxim Mrturisitorul numeste iubirea de sine iubire nesocotit fat de trup.
Ai voie s ngrijesti de trupul tu, s-l hrnesti, s-l mbraci, s-l odihnesti, dar s nu faci
alte fapte rele care-ti spune el, c te duci n fundul iadului. De aceea Mntuitorul, cnd a spus c
urmm Lui, aceast conditie a pus: Cine vrea s vin dup Mine, s se lepede de sine...
Lepdarea de sine este cea mai mare virtute care-l duce pe om la sfintenie si la Rai. Ia s
v art eu, cci aveti dinti de lapte la ntelegere, cum lucreaz iubirea de sine.
Glasul lui Dumnezeu n om este constiinta. Constiinta ti spune: Citeste la Psaltire, f
rugciuni din Ceaslov, f Paraclisul Maicii Domnului, f metanii si nchinciuni. Dar iubirea de
sine zice: Eu am muncit azi; sunt obosit! Faci o cruce si te culci.
N-ati ptit aceasta? Credeti c v ocrsc? V aduc aminte ce-ati ptit! ti spune
constiinta: Mi, azi i luni, nu mnca de frupt!, c noi trebuie s trecem cu o zi peste postul
evreilor, c Mntuitorul a spus: De nu va prisosi dreptatea voastr mai mult dect a fariseilor...,
care se laud c postesc de dou ori pe sptmn: Multumescu-Ti Tie Doamne, c nu-s ca
ceilalti oameni; postesc de dou ori pe sptmn postul evreiesc, lunea si joia; c luni a plecat
Moise pe Muntele Sinai si a postit patruzeci de zile, si joi s-a pogort cu tablele Legii.
Noi postim lunea pentru sntate si pentru paza ngerilor, c-i de mare folos. Miercurea,
n amintirea vnzrii Domnului, iar Vinerea postim n cinstea nfricostoarelor si mntuitoarelor
patimi ale Domnului, Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos.
Si-ti zice cugetul: Posteste astzi! S nu mnnci carne, s nu mnnci brnz, s nu
mnnci lapte; cel mult dac dezlegi la untdelemn, sau nici la acela.
Dar hoitul zice: Mi femeie, ce spui tu de post? Taie un pui! F un scrob! N-ati ptit de
acestea? Lunea n-ati mncat de frupt? Ce credeti c eu nu stiu? Chiar dac nu spuneti. Dac ai
mncat de frupt lunea sau mai ales miercurea si vinerea, n-ai voie s te mprtsesti. Vezi
Dreptul Canonic.
ti zice constiinta: Mi omule, a ntins mna un om necjit. D-i ceva! Si tu poate ai
ceva s-i dai, ct de putin; dar iubirea de sine zice: S dau bani la toti golanii: S se duc s
munceasc! Si nu-i dai nimic. Aceasta este bucuria dracilor! Trebuie mcar ct de putin s-l
mngi, s-i dai, c Evanghelia spune: Cine cere de la tine, d-i! Dar tu, cu iubirea de sine, zici:
Las, c am copii, am femeie, am eu cui da! Si nu-i dai.
ti spune constiinta asa: Mi, iat un srac n sat! Cade casa pe el; are copii multi! Du-te
si-i du un car de lemne! Du-te si-i d un val de carton, cumpr si-i d, c plou n cas! Sau dute si-i du un ajutor! ngerul asa-ti spune, dar iubirea de sine zice: Da! S-i fac eu cas! S-l
acopr! Eu am treburile mele! Si nu faci. Vezi, ngerul ti spune; dar diavolul nu te las. Asta-i
iubirea de sine!
ti spune constiinta: Mi, s stau un ceas la rugciune seara, dimineata, s-mi fac o at de
nchinciuni sau cteva metanii, s citesc un acatist, o catism la Psaltire. Mcar att. Dar
iubirea de sine ti zice: Nu! M culc! Dar, dac ar fi un film la televizor, sau la crti, sau la
jocuri, acolo stai! Bucuria dracilor! Acolo te duci s vezi toate spurcciunile, toate lucrurile
diavolului. Si iat asa iubirea de sine este maica si rdcina si izvorul tuturor pcatelor.
Am s v spun mcar cteva fiice care izvorsc din iubirea de sine. Iat din iubirea de sine
se nasc: mila de sine, ngmfarea de sine, cinstea de sine, ncrederea n sine, rezemarea pe sine,
bizuirea pe sine, nltarea de sine, cutezanta de sine si nesimtirea, care-i moartea mintii si
moartea sufletului mai nainte de moartea trupului.
Din iubirea de sine se nasc: vorbirea de ru, clevetirea, minciuna, gluma, rsul, sguirea,
vorba desart, osndirea.
Din iubirea de sine se nasc: mndria, trufia, semetia, ura, zavistia, pizma, invidia, rutatea,

tinerea de minte a rului, dorinta de rzbunare, lcomia pntecelui, mncare mai mult dect
trebuie, mncare a doua oar, un pahar mai mult dect trebuie, somn prea mult, ntunecarea mintii
si betia.
Din iubirea de sine se nasc: pcatele cu vederea, cu auzul, cu mirosul, cu gustul, cu
pipirea, nchipuirea, nfumurarea, duplicitatea, rivalitatea, ncptnarea, amrciunea, ironia,
ambitia, nseltoria, cruzimea, neomenia, blasfemia, nfurierea nprasnic, lingusirea,
mptimirea, obrznicia, neastmprarea, iubirea de stpnire, dorinta de a porunci la altii,
prefctoria, ngmfarea, neevlavia, nepocinta, neluarea aminte, pregetarea, pierderea vremii n
desert, rtcirea gndului, rutatea, acedia, adic moleseala vointei.
Din iubirea de sine se nasc: iubirea de bani, iubirea de plceri, iubirea de avere, iubirea de
agoniseal, iubirea de slav.
Din iubirea de sine se nasc: mhnirea, ntristarea, dezndejdea, descurajarea, mputinarea
de suflet, ndoiala, nechibzuinta, nesuferirea, nedreapta socoteal, iscodirea. Nu v mai spun
alaiul ntunericului, c, dac v-as spune cte se nasc din iubiea de sine, m apuc miezul noptii.
Si nu putem spune la mnstire c n-am gresit, pentru c totdeauna gresim lui Dumnezeu,
cu iubirea de sine, numai c nu cunoastem n ce fel si n ce chip ne robeste pe noi.
Iat de ce a pus Mntuitorul prima conditie pentru a putea s-I urmm Lui, ca mai nti de
toate s ne lepdm de sine, adic de patimile amintite mai nainte.
Deci, dac iubirea de sine este izvorul a toat rutatea, lepdarea de sine este
rdcina tuturor virtutilor.
Din lepdarea de sine izvorsc alte virtuti care se mpotrivesc si omoar iubirea de sine,
ca de pild: tgduirea de sine, nsingurarea de sine, cunostinta de sine, desvrsita nencredere n
sine, mpotrivirea de sine, ura de sine si la urm dragostea si nfrnarea.
Iar vrfurile ruttii care se nasc din iubirea de sine, care sunt slava desart si mndria,
le alungm cu fapta bun fcut n ascuns, iar pe mndrie o surpm atunci cnd punem toate
isprvile noastre pe seama lui Dumnezeu.
*
Dragii mei frati si surori, v-am mai spus acestea, dar v rog s nu uitati ce v spun: s
luati mare, mare ndrzneal la milostivirea Maicii Domnului, s nu uitati s cititi acatistul ei n
fiecare dimineat, si seara, paraclisul. Iar rugciunea mintii s-o aveti cu voi ntotdeauna:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, sau pctoasa!
Si ctre Maica Domnului: Preasfnt Nsctoare de Dumnezeu, miluieste-ne si ne ajut!
Si ctre ngerul pzitor, tot asa. Dar, dac nu-i cititi canonul, faceti mcar zece metanii,
seara sau dimineata, si ziceti asa: Sfinte ngere, pzitorul vietii mele, roag-te lui Hristos
Dumnezeu pentru mine pctosul! C el pururea st lng noi si pururea se ntristeaz cnd vede
c facem pcate si pururea se bucur cnd vede c ne rugm lui Dumnezeu si ne ndreptm viata,
ca s fim oameni credinciosi, cu fric de Dumnezeu.

NEVOINT SI MILOSTENIE
Nevointa pustnicului, a sihastrului, este rugciunea nencetat ajutat de post.
Rugciunea si postul sunt cele dou arme de aprare ale sihastrului, cele dou aripi cu care

se urc pn la scaunul lui Hristos. Pustnicul trebuie s fie o candel vesnic aprins de
neadormit rugciune. Dac stai n pustie pentru liniste, pentru recreere sau studiu, niciodat nu
te va lupta diavolul. Dar, cum zici c stai pentru Dumnezeu, cum ncepi s te rogi si s postesti n
pustie, s vezi cum te lupt diavolul.
Spune n Pateric de un sihatru c s-a dus la pustie si, iat, odat i s-a artat diavolul n
chip de om si l-a ntrebat: Pentru ce-ai venit aici? Pentru Dumnezeu!, a rspuns el. Atunci a
nceput diavolul a-l lupta cu tot felul de ispite, ca s-l alunge din pustie. De ce m lupti asa? l-a
ntrebat pustnicul pe diavol. Dac ai fost sincer si mi-ai spus de ce stai aici, c eu nu stiam! C
sunt multi oameni care stau la liniste, dar nu se roag, nici nu postesc. Eu cu acei nu am treab!
Deci, cine vrea s vin la mnstire sau s se retrag la sihstrie, acela trebuie s se roage
mult si s posteasc dup putere. Altfel, rde diavolul de el. Cu ct struie clugrul mai mult n
rugciune, cu att sporeste mai mult. Sfntul Ioan Gur de Aur zice n aceast privint: Tria
mpratului st n mult armat, iar tria pustnicului st n mult rugciune! Iar ispitele cu
care e luptat sihastrul sunt: trndvia, somnul, nlucirile de noapte, rzboiul desfrnrii, mnia,
frica, mndria, slava desart si altele.
Este dator clugrul s fac milostenie?
Cum s nu! Orice clugr este dator s fac milostenie la sraci, din tot ce are:
mbrcminte, bani, alimente. Chiar si cel ce trieste n pustie este dator s deschid usa
sracului, s-i dea pesmeti de mncare sau mcar un pahar de ap. Numai celui ce trieste cu totul
izolat n adncul muntilor si este cu desvrsire lipsit de cele pmntesti nu i se cere milostenie.
Nu auzim ce spune Sfntul Isaac Sirul? Clugrul care nu face milostenie este ca un pom
blestemat si fr roade!
Dar mai ales clugrul de azi, care are salariu si de toate! S fac mil cu banii, numai s
nu-i strng, c se arunc n prpastia pierzrii. Vai de clugrul care strnge bani si nu-i
mparte la sraci, c si adun lui mare osnd!
Este vreun motiv binecuvntat s adune cineva bani?
Din patru pricini, zic dumnezeiestii Printi, adun oamenii bani. Unii adun din lcomie si
iubirea de avutie, care este nchinare la idoli si semn de necredint, ca s aib, zic ei, la btrnete,
ca si cum Dumnezeu nu poart grij de noi. Dar, oare, Cel ce te hrneste astzi, nu te va hrni si
mine? Altii adun bani si alte averi din plcere, ca s mnnce mult si s triasc bine. Altii, din
slav desart si lux, ca s se mbrace bine, cu haine scumpe, s zideasc locuinte mari, si s-i
laude lumea. Iar altii adun bani si alte bunuri, ca o economie pentru ceilalti, pentru familie,
pentru obste, pentru cei bolnavi. Aceasta nu este un pcat; ba nc ai si plat, c n-ai irosit averea
tuturor, nici n-ai dus-o la ai ti.
Clugrii din obste, care ntr-adevr sunt clugri si pzesc cu sfintenie votul srciei,
fiind sraci de cele pmntesti, nu sunt datori s fac milostenie material. Ei ajut lumea mai
ales cu sfnta rugciune si cu exemplul vietii lor. Mnstirile, ns, ntotdeauna au fcut
milostenie la cei sraci si nevoiasi. La trapeza fiecrei mnstiri, ca: Neamt, Secu, Sihstria si
chiar la schituri, exista o mas pentru sraci, numit masa calicilor, unde mncau zilnic zeci de
sraci din Pipirig, cltori, nchintori si bolnavi. Oricine venea, primea mncare si cazare gratuit
timp de trei zile. Aceasta este milostenia clugrilor, dup Sfintii Printi! Ea se face de obste, n
numele tuturor, de aceea toti au parte de ea. Iar dac cineva din clugri are ceva de prisos, el
trebuie s dea tot ce are n plus la econom, ca acesta s mpart milostenia, iar nu clugrul.
Mi-amintesc c odat a venit la staretul nostru Protosinghelul Ioanichie Moroi, un om
srac cu o cas de copii, s cear ajutor. Staretul l-a ntrebat: Frate, ai vac cu lapte? Nu,

printe, i-a rspuns el, cu ce s-o cumpr? Atunci staretul s-a sftuit cu printii din consiliu si i-a
donat acelui srac o vac cu lapte care ftase de dou sptmni.
Staretul nostru asa ne zicea: Las c m duc eu n iad, c adun bani pentru obste, dect s
v duceti voi!, si nu ne lsa s avem bani la chilie. Clugrul care are avere deosebit este al
doilea Iuda, spunea btrnul, este fur si tlhar, c fur din avutul obstii si duce la neamurile
sale. Asa ne nvat Sfntul Vasile cel Mare si Sfntul Teodor Studitul.
Cnd eram eu frate n Sihstria, nimeni nu-si ncuia chilia, cci nici nu avea cine ce fura.
Tot ce aveam nevoie ni se ddea de la obste. Dar s vezi, cum a vrut vrjmasul s m prind n
patima iubirii de argint. Prin anul 1937, pe cnd eram buctar la mnstire, a venit un credincios
la noi si mi-a zis: Printe Cleopa, iat ce monede noi si frumoase au iesit! Si mi-a dat una si
mie. Eu am dus banul la chilie, l-am pus pe fereastr sub o hrtie, ca s nu-l vad nimeni, si am
ncuiat usa. De la buctrie m duceam la chilie si sltam hrtia de pe geam, s vd dac nu a
disprut banul. Nu trecea mult si iar m duceam la chilie.
ntr-o zi, vznd eu c mi-a lipit vrjmasul inima de ban, nct tineam usa ncuiat si m
gndeam numai la el, am fcut semnul Sfintei Cruci, am descuiat din nou usa chiliei si am dat
banul la un srac. Asa am scpat atunci de iubirea de argint!
S v spun si alt ntmplare din tineretea mea. Pe cnd eram frate, aveam talent la
pictur. M nvtase pictura icoanelor un clugr, Nil, de la Mnstirea Secu. Dup ce am deprins
desenul si pictura cu acuarele, am nceput cu vopsele. Uneori venea egumenul la chilia mea, se
uita cum pictez si i plcea. Dar eu ncepusem s m ispitesc de bani, c singur mi cumpram
vopsele si cele de nevoie pentru icoane.
Odat a venit printele staret la mine si mi-a zis: Ce pret are icoana aceea? Nu are pret,
prea cuvioase! i-am rspuns. Pe aceea, frate Costic, s-o tii la pret c este frumoas! m
ispitea btrnul. Cnd am vzut eu c trebuie s m tocmesc cu oamenii si s am bani, m-am
temut s nu m biruiesc de iubirea de argint. ntr-o zi vine economul la chilia mea si-mi zice:
Frate Costic, las pictura si hai la ascultare! Atunci am lsat toate si am fost trimis s pasc
oile. Asa m-am izbrvit de dou pcate, de mndrie si de iubirea de argint!

SCOALA NTELEPCIUNII
Printilor, cimitirul este facultatea faculttilor si scoala scolilor. C auzi ce zice Sfntul
Ioan Gur de Aur: Mergi la cimitire, o, frate, c acolo este scoala cea mai nalt a sufletelor,
care ne vorbeste despre Dumnezeu! Printii cei de demult aveau ntotdeauna n chiliile lor un
sicriu, o cruce si un cap de mort, ca s le aduc aminte ziua si noaptea de ceasul mortii si s aib
lacrimi la sfnta rugciune. Iar cnd erau tulburati sau mpietriti la inim si nu se puteau ruga, se
duceau noaptea la cimitir sau la cei ce zceau pe patul de moarte si asa dobndeau iarsi lacrimi,
umilint si rvn de rugciune.
S mergem zilnic n cimitir ca s ne rugm pentru fratii nostri cei plecati, c ei singuri nu
se mai pot ajuta. Pe toti printii din cimitirul acesta i-am cunoscut. Ce viat curat si smerit au
dus pe pmnt! Unii din ei stiau Psaltirea pe de rost si nu mncau pn n-o terminau de citit, cum
era printele Gherasim, fratele meu, sau printele Vasile Mitoseru. Altii fceau metanii si aveau
darul lacrimilor. Altii fceau ascultare fr crtire si erau plini de dragoste, precum printele
Galaction Ilie, printele Ilarion Ionic si fratele meu mai mare, Vasile.
Altii iubeau linistea si tcerea, precum printele Pimen Nstac si shimonahul Ioan Rosu.

Iar altii aveau rugciunea lui Iisus n inima lor, cum au fost printele Paisie Nichitencu si
printele Ghervasie Gaspar.
De toti printii care au trit n Sihstria m-am folosit si pe toti i pomenesc cu nevrednicie
n rugciunile mele. De aceea vin mereu aici n cimitir si-mi aduc aminte de dragostea si de
sfaturile lor. Ei s-au dus cu totii la Hristos si n curnd vom pleca si noi s dm socoteal de
faptele noastre!

DESRPE STATORNICIE
Cu felul de-a te purta tu, pe unul care-i abtut de la calea drepttii, poti s-l folosesti. Iar
dac unul este obraznic, i tnr si nu bag de seam c tu vrei s-l folosesti cu felul tu de-a
pricepe si a te purta cu el, taie legtura. Cum s-o tai? Iat cum:
l vezi c vine n chilie la tine, dar nu vine c-i place pravila sau s aud un cuvnt de
folos, cnd citesti tu dintr-o carte, ci vine ca s stea de vorb, s-ti piard tie vremea, s rd, s
glumeasc, s spun ce vesti noi mai sunt n ziare, n reviste, sau nu stiu ce. Aceluia spune-i asa:
Frate, noi avem pravil, c suntem la mnstire! Dac esti bun, frate, c si tu ai pravil, sracu,
poate nu ti-ai fcut-o toat, hai s-o completm aici la mine!
D-i o pereche de metanii n mn si ncepi Psaltirea. Uite, frate, am obicei chiar dac
n-ai obicei s citesc cam jumtate de Psaltire n seara asta! Frtia ta f metanii si eu citesc! Si
tu ncepi Psaltirea: Fericit brbatul... si zi-i: Frate, f metanii, c asa-i obiceiul! Si pe urm mai
citeste tu s mai fac eu!
Si cnd ti l-ai pus la metanii, s vezi cum zice: Iart-m, frate, c am treab! Si ndat
fuge, c el nu venise pentru pravil. A venit s stea de vorb, s-ti piard tie timpul mntuirii.
Sfntul Ioan Scrarul te nvat asa, nu eu: Vezi care umbl cutreiernd chiliile, si nu vine la tine
s se foloseasc, ci vine s stea de vorb, pune-l la rugciune si la metanii!
Dac-i om duhovnicesc, zice: Hai, frate, s facem! Face si el, faci si tu. Si zice: Mi,
dar ce bine, mi-am fcut pravila! si-i multumit. Dac faci asa, a doua oar nu-l mai vezi pe
prietenul sta. Nu m duc la acela, c stii ce face? M pune la metanii si face pravila! Dar ce, eu
sunt prost? Am nevoie s umblu tralala prin mnstire: s stau de vorb, s judec pe toti, s rd,
s glumesc. Acolo ns m pune la Psaltire si el zice s citesc mereu. Si nu o catism, nu dou!
Zece! Si am fcut metanii de m dureau spatele si genunchii. Si el tot zicea: Mi f, frate, c eu
citesc nainte!
Dac faci asa, stii cum scapi de prietenii acestia? Nu m duc n chilie la fratele la, c m
pune la rugciune! Doar de asta fug eu! De rugciune. Iat asa ai s scapi de prieteni de stia!
Delicat, asa! Si cnd vezi c pleac, zi-i: Frate, te rog, mai stai! Am avut dragoste s facem
pravila mpreun, dar, dac te duci, iart-m pe mine, pctosul! Se duce, si tu cu iart-m ai
scpat de el! Nu-l mai vezi pe-acolo.
Printe, as pleca de la mnstirea mea si as veni aici!
F cum vrei! Eu nu te chem. Dar s stii c si la Sihstria sunt draci. nc multi! Si dac
te-ai duce n Australia si-n America si-n China, tot draci si ispite sunt, dar si Dumnezeu este de
fat. Unde te-ai duce, trebuie s te lupti cu tine si s ai ascultare, rugciune si rbdare. Crezi c
aici, dac ai s vii, n-ai s gsesti sminteli? Ai s stai vreo sptmn si ai s spui: Staretul este
asa, economul este asa, acela-i asa! Si n loc s te vezi pe tine, tu i judeci pe altii.
Dac vei ncepe a privi n inima ta, te vei smeri si vei zice: Mi, ce ru sunt! Rbdare n-

am, crtesc, mnnc prea mult, glumesc, rd, sguiesc, m rspndesc, judec pe altul. Uite mi
vin gnduri necurate, spurcate; nu mi-am fcut pravila, mi-a rmas din canon. Cnd te vei pndi
pe tine, nu-ti mai trebuie ochelari pentru altul. Vai de mine, ce prpastie este aici n sufletul
meu! N-am cnd s m mai uit la altul!
Ce crezi tu! Un corbier, cnd merge cu corabia pe mare, prin locuri stncoase si
periculoase, crezi c el se uit la alt corabie, pe unde se duce cellalt? El i cu ochii pe crm:
Mi, stnc! Stnc, valuri, cutare. Sau cel care merge cu masina pe drum, se uit cum conduce
cellalt masina? El i cu ochii la drumul lui: Dreapta, stnga, i pant, i deal! Fiecare este cu
ochii la masina lui. Asa si tu. Fii cu mna pe volanul sufletului tu! Uit-te la sufletul tu, s nu-l
dai n prpastie! Treaba lui, cellalt. Fiecare cum si conduce sufletul su.
S-au dus la mos Gheorghe Lazr care a umblat 50 de ani descult si cu capul gol, un om
sfnt, care a fcut minuni n prtile astea, a fost si la Ierusalim cu staretul meu din Sfntul Munte
, s-au dus trei frati de la Mnstirea Neamt, c erau la oi:
Mos Gheorghe, noi plecm din mnstirea asta!
Dar de ce, drgut? asa-i era vorba.
Nu mai este mntuire n mnstire.
Si i-au tot spus, ca s-si fac dreptate c ei pleac din Mnstirea Neamt. Mosul
Gheorghe, care niciodat nu se mnia, a stigat tare de trei ori si le-a spus? Nu f tu, b! Nu f
tu, b! Nu f tu, b! si s-a dus.
Toat filosofia era n aceste cuvinte: Nu f tu! Adic s nu faci tu, dac nu-ti place ce face
acela! Cine te pune s faci tu, dac acela face? Nu f! Ce, ai s dai tu seam ce nu-i pentru tine?
Mosul Gheorghe n-a spus mult bolboroseal, cum vorbesc eu aici. A spus de trei ori accentuat:
Nu f tu! Si s-a dus de-acolo.
Sau dac vei veni aici, s nu crezi c aici vii n rai! Este rai. Orice mnstire este rai
duhovnicesc, dac mintea ta va fi rai. Dac mintea ta va fi iad, iad rmne.
Tu vezi o albin cum zboar din floare n floare, prin meri, prin ciresi, si ia din floare
numai nectarul cel dulce! Din 10 kg de nectar, ea face 2 kg de miere, c eu am fost priscar si am
avut cartea cu cluza stuparului.
Dar albina se pune pe multe flori; si sunt flori care deasupra au nectar, iar mai jos au
otrav. Ea nu ia otrav, c nu-i proast! Albina ia de la fiecare floare ce-i bun. Otrava o las
acolo.
Asa s fii si tu! Fiecare ct ar fi de ru n mnstire, are si ceva bun. Ce este bun
mprumut de la el! Printele sta este asa, dar uite este milostiv, este srguitor, este sftuitor.
Ce vezi c este bun, ia! Ce este ru, otrava, las-o acolo, c nu-ti trebuie! Nu te face nimeni s-o iei
cu sila. Si atunci nu te vei mai sminti, oriunde vei fi. Poti s stai n Bucuresti. Pe Calea Victoriei
poti s stai. Numai s stii cum s te conduci. Asa este.
Iar dac nu, tu du-te si-n pustie, c diavolul vine dup tine! Tu mergi cu trenul 24 de ore si
el ct ai clipi din ochi este aici.

RUGCIUNEA PENTRU PACE

Noi auzim pe unii c voteaz pentru pace, c isclesc de pace. Spune la aparate: Noi
luptm pentru viat, pentru pace, pentru drepturile omului, cutare....
Noi! Cum ne luptm noi fr Cel care a fcut cerul si pmntul? Crezi c dac isclim

noi s fie pace, este pace? Da! Lui Dumnezeu i place aceasta, politica asta de pace, dar s fie din
inim!
Eram de la Slatina staret, mnstire mare. Odat au venit niste mari ingineri arheologi,
care erau cu masinile lor si aveau aparate de astea de radio. Tocmai atunci vorbea patriarhul
Rusiei, Alexiei I Dumnezeu s-l odihneasc , cu altcineva si vorbeau numai de pace. Iar
inginerii aceia au zis:
Auzi, printe, s stii c-i bine, c si cei mari vorbesc de pace!
Domnule, tare esti copil!
Dar cum, printe, dac vorbesc n numele pcii?
Cuvntul pace este cea mai puternic arm politic. Nu cnd vorbim de pace, ci cnd
ne rugm pentru pace este plcut la Dumnezeu. C lui Dumnezeu i place aceasta, c noi voim
pace. Ai vzut cnd s-a artat ucenicilor ce-a zis: Pacea Mea dau vou, pacea Mea las vou! De
dou ori a zis.
Ce nceasmn de dou ori pace? S aib omul pace cu sine, s fie multumit. Si apoi s
aib pace cu vecinii. S nu aib suprare pe altii. Aceast politic de pace i place lui Dumnezeu
si-i bun, numai s ne rugm la Dumnezeu si s fim sinceri. S-o spunem din inim!
Auzi ce spune Proorocul Ieremia: Ei zic pace, pace, si pacea unde este? La fel si
Proorocul Iezechiel: Ei vindec sfrmarea popoarelor, zicnd pace, pace, si pacea unde este?
Apostolul Pavel ce zice? Cnd vor zice pace, pace, atunci fr de veste va fi pieirea si nu vor
scpa, cum nu scap femeia nsrcinat de durerile nasterii. Cititi la I Tesaloniceni, capitolul 5,
versetul 3.
Da, fratilor! Dar Biserica noastr Ortodox, care are sute de milioane de credinciosi, de
2000 de ani se mai roag pentru pace. Voi nu auziti, c nu se ncepe Liturghie, nu se ncepe
Vecernie, nu se ncepe Utrenie, dect cu cuvntul pace: Cu pace Domnului s ne rugm! Pentru
pacea de sus si pentru mntuirea sufletelor noastre, Domnului s ne rugm! Pentru pacea a
toat lumea, pentru bunstrarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici si pentru unirea tuturor,
Domnului s ne rugm! La ectenia mic zicem: Iar si iar cu pace Domnului s ne rugm! La
sfrsit zice iarsi: Cu pace s iesim!
Vezi, Biserica se roag sincer lui Dumnezeu, c pacea este un mare dar, nu numai pentru
poporul din afar, ci si pentru biserici si pentru sufletele oamenilor! Ct vreme este pace, esti
sigur pe sntatea ta, pe viata ta, n toate. Cnd s-a nceput tulburarea, cearta, rzboiul, nu mai stii
unde o s ias.
Asa c cele ce s-au vorbit azi este un lucru mare si foarte bun.
S ajute Preabunul Dumnezeu si Preacurata lui Maic, c trinisoar asta a noastr,
Romnia, o trinisoar mic, nu-i trebuie s ia de la nimeni nimic si nici altul s nu ia nimic de la
noi. Nu-mi trebuie nimic s-ti iau de la tine, nici tu s iei de la mine! Eu vreau s triesc linistit
n tara mea, n casa mea si tu la tine n tara ta! Dac ai ceva mai mult, d-mi mie si eu ti dau ce
am! C asa-i frumos!
De ce n-a vrut Dumnezeu s se fac la noi portocale, smochinele, lmile, grefurile,
bananele, mslinele? De ce? C se fac n Africa si n Asia. Ca aceia, prin import, s le dm
brnz, s le dm gru, c acolo n-au cmpie ca la noi, s se fac! S le dm ce le trebuie.
De ce a fcut Dumnezeu dou feluri de gru? Gru alb, pentru chinezi, pentru Asia, adic
orez, si gru galben pentru Europa si pentru America. Orezul este grul Asiei, si-s dou miliarde
de oameni care se hrnesc cu orez. Altfel de gru.
Ce, crezi c dac-s popoare pgne, Dumnezeu nu le poart de grij? Vai de mine! Nu
cnt Biserica? N-ati auzit? Cel ce d hran la tot trupul, c n veac este mila Lui! Cine hrneste
albinele si mustele si broastele si pestii si psrile si corbii si leii si lupii si toat vietatea care

zboar n aer si trieste n ape? Cine o hrneste? Tatl ceresc! Pentru c zice la Ecclesiast: Din
cte a fcut Dumnezeu sub cer, nimic n-a fcut care s le urasc, ci ca pe toate s le iubeasc si
s le poarte de grij.
Ai vzut? Dumnezeu este oceanul acela de dragoste fr margini, care mbrtiseaz toate
zidirile Sale! De fiecare are grij! N-ai vzut ce spune n Psaltire? Cel ce d hran leilor si puilor
de corb.

DIALOG N TREN
Mergeam odat cu trenul de la Pascani spre Bacu. Eu, ca s nu m duc n vagoane unde
se fumeaz, mi-am luat bilet si m-am suit n tren n vagoane de astea mai ferite. Zic: M duc
mcar unde nu m tmiaz fumtorii, c pe mine m doare capul de fum de tigar. M-am dus
singur n vagon acolo, dar n-am stiut cine o s mai vin. Mi-am luat un loc si stteam acolo si
asteptam ora ca s porneasc trenul.
Iaca, aproape de plecare c a intrat un grup de ofiteri superiori, mergeau la o scoal de
rzboi. Erau cam de la locotenenti pn la maiori, colonei. Printre ei era si un plutonier major cu
sotia. El era de la Podoleni. Eu, vzndu-m ntr-un vagon de ofiteri, ca si clugr, zic, ce discutie
pot s am eu cu dnsii? Eu mi ctam de Doamne Iisuse al meu si stteam linistit acolo, c
stiam c am de mers dou ore cu ei, c atta-i din Pascani pn la Bacu, si trebuia s schimb
trenul spre Tarcu la Lunca Strmb, s-o iau spre Valea Bistritei. M duceam la Printele Casian,
care era staret la Tarcu, si la Printele Ianuarie; asta era prin anul 1957. Eu stteam acolo si-mi
cutam de pace. Iaca un clugr ntr-un vagon de ofiteri.
Dar unul din ei, mai micut asa, ca s nu tac, a vrut s fac o glum si zice:
Uite, m, o s mearg bine trenul sta, c avem si un pop aici!
Stii, c ei au vorba asta, c dac-ti iese popa nainte, ti merge ru! sta acum ns a zis c
merge bine, c au si superstitii: S nu-ti ias popa nainte, c-o ptesti! Eu tceam din gur.
Auzi, mi, dac-i popa aici, nu-i bine s ne spun povestea aceea cu Dumnezeu? Se zice
c un mosnegel ar fi fcut cerul si pmntul si stelele si muntii si marea...
Auzi! Un mosnegel!
Eu tot tceam. D-le pace, c-s ofiteri. Ei glumesc, ei rd. Eu ce s discut? Dar unul
vine si se asaz drept n fata mea.
De unde esti, printe?
Dar eu, de ce s le zic Sihstria? Zic: De la Mnstirea Neamt, c asta-i vestit n toat
lumea.
Unde mergi?
Pn colo la un schit, la Tarcu.
Eu sunt de la Hreasca-Dorohoi.
Locotenent era acesta. Scoate o mn de cirese. Foarte cumsecade. Era timpul cireselor.
V multumesc!
Printe, dar de locul natal?
Sulita-Botosani.
Ei..., nu suntem departe.
Ne-am luat asa la vorb. Se ridic unul:
Printe, nu v suprati, ce sunteti? Preot, profesor, dascl, ce sunteti?

 Ba sunt un simplu clugr. Merg si eu ncoace, pn la Bacu.

Auzi, c stia ai nostri toti sunt curiosi s ne spuneti ceva despre Dumnezeu! Cum i
povestea asta cu Dumnezeu? Se spune n Biblia aceea, a voastr, c Dumnezeu ar fi fcut cerul,
pmntul, lumea, dar noi aveam alt conceptie despre lume.
Uite ce-i, fratilor. Dar mai nti aveti cuvnt de onoare c nu v suprati? Eu sunt un
clugr simplu, dar, dac voi ncepe povestea cu Dumnezeu, trenul sta trebuie s nconjure
globul de trei ori si tot n-o pot termina, atta-i de lung!
Auzi, mi, ce zice popa!
Si i si curioas, zic, grozav! Cnd vom ncepe povestea cu Dumnezeu, i cu cntec! O
s vedeti voi ct este de lung.
Printe, avem cuvnt de onoare. Si i nebun la care se va supra.
Vrem s v ntrebm! Avem si noi un clugr, suntem ofiteri, tot mergem pn la
Bacu. Cum i, printe?
Trenul nc nu pornise. La plecare, m-am ridicat si mi-am fcut cruce. Ei, nu. Treaba lor.
Dar se ridic un maior, c n-aveam de unde s stiu, dar avea o stea si un galon de-a lungul
epoletului. Mi-au spus ei c-i maior, eu nu cunosteam. Zic:
S m iertati, ati intrat aici n vagon de ofiteri, dar eu am fcut armata pe cnd erau
epoleti cu trese. Eu stelele astea nu le cunosc, c vd c aveti stele, dou-trei pe umeri. Dac m-oi
adresa gresit cuiva, s nu v suprati, c eu nu cunosc gradele, c n mnstire acolo sunt un
clugr necjit!
Printe, s-au prezentat ei, eu sunt colonel; eu sunt locotenent colonel; eu sunt maior; eu
sunt cpitan.
Si maiorul zice asa:
Printe, uite ce-i, vreau s-ti spun ceva. Nu este o absurditate s credem noi n ceva ce
nu se vede? Dumneavoastr spuneti c exist Dumnezeu, dar l-a vzut cineva vreodat? Este o
nebunie s cread cineva n ceea ce nu se vede!
Domnilor, zic, v-am spus de la nceput: aveti cuvnt de onoare c nu v suprati? C
ncepem o discutie serioas de acum!
Auzi, bi, popa! Avem, printe, cum s nu!
V vd oameni destepti, eu sunt un prost, dar o s-ncepem asa povestea cu
Dumnezeu, cum ne-om pricepe noi. Uite ce-i, domnilor: eu am s v spun dumneavoastr, c toti
cti sunteti n vagonul sta sunteti nebuni!
Ia auzi popa, mi, ne face nebuni!
Sigur! Si, dac n-am dreptate, la prima gar, predati-m la politia grii! Dac n-am
dreptate. Dar nti am s v demonstrez de ce v numesc nebuni.
mi ziceam: Las c-i vorba s mrturisesc pe Dumnezeu! Nu conteaz ce urmeaz deaici. Eram bucuros de asta.
Mai nti, c zice Duhul Sfnt n Psaltire la noi n Scriptur, la nceputul psalmului 13
si nceputul psalmului 52: Zis-a cel nebun n inima sa: Nu este Dumnezeu!
Al doilea. Dumneata, ia vino ncoace! Mata ai spus c este o nebunie s crezi n ceea ce
nu se vede?
Da, eu!
Pi eu v-am spus c dumneavoastr toti n-aveti minte. Toti sunteti nebuni. Stiti de ce?
Am tot dreptul s v fac nebuni.
Dar pentru ce?
Pentru c eu n-am vzut mintea nimnui niciodat! Si atunci, nu-i o nebunie s cred eu
c aveti minte, dac n-am vzut-o?

 Uite, bi, ne-a luat popa front! adic n loc.

Ei rdeau singuri unul de altul. Discutia era si frumoas si serioas si hazlie.
Pi cum s cred eu c aveti minte, dac n-am vzut de cnd sunt eu? Nici la voi, nici la
mine. Cum este? Alb, neagr, rosie, verde? Ce form are? Ptrat, dreptunghiular, hexagonal?
Cum este domnule, forma, culoarea? Si-i pipibil sau cum este? Dac mi artati aceste nsusiri
la minte, atunci eu zic c aveti minte, dac nu, n-aveti deloc! Pentru c n-am vzut-o, nici
culoarea, nici forma.
Uite, mi, popa! Poti s-i zici ceva?
Dac n-ai tcut din gur! Mi prostule, n-ai pus problema bine!
Ei se prosteau unul pe altul.
Stai, mi, c cu popa ai de lucru de acu!
Afar de asta, se crede c toat lumea de pe glob c oamenii au minte? Se crede. Fr s
se vad. Iat un argument c toat lumea crede c are minte! Si dumneavoastr credeti si eu, dar
nu vedem mintea.
Dar viata ati vzut-o vreodat? Cine a vzut vreodat viata din om? Si cu toate acestea
cine zice c-i mort, cnd este viu si are viat? Se vede viata?
Nu se vede!
Si atunci nu-i o nebunie s credem noi c oamenii au viat? Dac n-o vedem.
Dar viata se manifest, printe!
Foarte bine. Prin manifestrile ei se crede c exist, cu toate c n-o vezi.
Asa-i si Dumnezeu. Care-s manifestrile Lui n lume?
Dumneavoastr aveti imaginatie?
Da.
Ati vzut-o vreodat? Nu! Dumneavoastr aveti mnie? Ati vzut-o vreodat?
Dumneavoastr aveti cugetare, gndire? Ati vzut-o vreodat? Aveti poft? Aveti, pentru c
acestea sunt puterile sufletului cea mnioas si cea poftitoare.
Dumneavoastr aveti partea cresctoare. Ati vzut-o vreodat? Stii dumneata cum cresti?
Sau te-ai vzut vreodat cum cresti?
Afar de asta. Dumneavoastr aveti puterile sufletului, cum este: cugetarea, alegerea,
hotrrea, mhnirea, ntristarea, bucuria. Le-ati vzut vreodat pe acestea, cci acestea sunt
puterile sufletesti?
Nou ne spune Scriptura c omul este chip si asemnarea lui Dumnezeu. Dar nu dup
forma cea dinafar, ci dup cea sufleteasc.
Iat cte puteri are sufletul! Si nici mnia, nici ratiunea, nici pofta, nici bucuria, nici
ntristarea, nici mhnirea, nici imaginatia, nici voia liber, nici viata, nici mintea nu le-a vzut
nimeni. Si toate exist. Si la filosofia profan se nvat c exist aceste puteri ale sufletului. Dar
sufletul l-ati vzut vreodat?
Pi tocmai, c nu-i!
Cum nu-i? Dac n-ai avea suflet, n-ai mai vorbi cu mine! Dumneata nu poti clipi o dat
din ochi fr Dumnezeu, dac n-ar fi viat n dumneata. Si vedeti cte sunt? Si viat, si minte, si
voie liber, si ratiune, si mnie, si bucurie, si ntristare, si poft, care se cred de toat lumea, fr
s se vad. Toate faculttile sufletului sunt nevzute, toate puterile lui sunt dup chipul si
asemnarea lui Dumnezeu, c Dumnezeu este nevzut. Iar omul este prototip si icoan a lui
Dumnezeu pe pmnt n ceea ce priveste sufletul: minte, cuvnt si duh.
Ai vzut vreodat cuvntul? Ti-ai vzut duhul cu care vorbesti? Iat cte puteri si cte
facultti nevzute are sufletul nostru si de aceea el este chipul si asemnarea lui Dumnezeu! Si
dumneavoastr nu le-ati vzut. Dar se crede de toat lumea c omul are si bucurie si mhnire si

ntristare; are si poft si ratiune si voie liber, are si viat, are si minte...?
Mi a spus unul , mai bine tceai! N-ai pus bine problema! sta trebuie s fie un
director de seminar!
Nu, domnule, dar ne spunea avevrul! Vezi, c toti credem c sunt acestea, si exist n
om, dar nu se vd!
Si tu ai spus c-i o nebunie s crezi ceea ce nu vezi! Dar vezi c-i faci pe toti nebuni, c
acestea sunt, si noi le credem fr s le vedem.
Mai stau asa, si se ridic un doctor:
Printe, d-o la boal! Eu sunt maior-doctor. Fac operatii si umblu cu bisturiul prin
matele omului i tai gtul, i tai picioarele , tai, operez de 30 de ani si eu n-am dat peste suflet!
Si cum s cred c exist, dac n-am dat cu bisturiul peste el?
Dumneata esti doctor?
Da!
Si de aceea nu crezi c exist suflet, c nu-l vezi?
Da!
Dar dumneata, si cei asemenea cu dumneata doctori, credeti c exist durere n lumea
asta?
Exist, printe!
Eu nu cred! E o nebunie s cred, domnule, dac n-am vzut-o!
Exist, printe!
Dar cnd l tiai cu bisturiul si omul rcnea acolo si se zbtea n ghearele mortii, durerea
n-ai vzut-o?
Nu. Asta nu se vede!
Si vrei s vezi sufletul? Si durerea-i una din faculttile trupesti, firesti ale omului, si-i
amestecat cu cele sufletesti. Si dup cum nu poti vedea durerea, asa nu poti vedea sufletul. Mai
ales sufletul fiind duh.
Auzi, b, si tu cu doctoria ta, vorbesti prostii! Te-a lovit n cap, mi! N-ai vzut durerea?
Dar cine dracu a vzut durerea! ns toat lumea crede c este durere.
Uite, b, ti-a astupat gura si tie!
Mi, am dat de dracu aici!
Da-i frumos, domnule! Acestea le povestim si noi la altii. Mai spune ceva, printe!
Atunci se ridic unul:
Printe, dintotdeauna stim c Biserica a stat mpotriva stiintei. Uite, rusii au fcut un
satelit acum care a nconjurat pmntul de trei ori, cu Iuri Gagarin, si uite a aterizat cu bine!
Si ce-i cu asta?
Astea sunt roadele si avansul stiintei fat de religie!
Nimic n-ati fcut!
Auzi-l, b, c-i contra stiintei! Acesta trebuie s fie ca cel care a fost contra lui Galileo
Galilei!
Stati s v spun! Stiti ce-ati fcut voi? Dac o albin iese din stup si nconjoar
buduroiul n care st, are ea pretentia c stie ce este n toat lumea?
Atta a fcut omul pn acum! A iesit de-abia din stiubei si a nconjurat stiubeiul n care
trieste si i se pare c mare lucru a fcut!
Auzi-l, b!
nc n-a fcut stiinta nici att ct zboar o furnic de pe degetul sta pe cellalt! Toti
savantii lumii si din Apus si din Rsrit.
Si stati c de-acum nainte avem de vorbit!

 i frumoas, domnule, discutia asta!

C-i frumoas, c-i amar, c-i dulce, eu v spun pn la capt de-acum, ct a tinea
povestea asta, da, zic, iaca se apropie gara Bacu!
Domnule, dumneavoastr stiti Ursa mare de pe cer si Ursa mic Carul mare si Carul mic
, steaua polar? (c am fcut orientri noaptea n armat)
Da.
Uite ce-i! Astronomia si stiinta, cu cei mai mari savanti astronomi, spun c la Ursa
mare, da la roata din brazd dinapoi, pn la cea de ctre om osia Carului mare de pe cer , este
1300 de ani cltoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km/s. Asta-i osia carului mare. Ca
s ajungi de la o roat pn la cealalt ti trebuie 1300 de ani s cltoresti cu viteza luminii. Dar
ct ar mai fi pn la roata dinainte si ct ar mai fi pn la protap si pn la Prepelea care mn
boii pe din brazd.
Dar cine este Prepelea?
Este o stetut mic, acolo! Dar ct mai este de lung Carul mare, spune-mi dumneata!
Mi, interesant! Cine spune asta?
Camil Flamarion. L-am avut pe Camil Flamarion la ndemn, Dumnezeu n natur.
sta-i mare filosof francez din secolul trecut.
Da, zic, dumneavoastr vedeti o stea care, cnd rsare, cam dntuieste n culori, Alfa
Ceantaurului. Toat astronomia arat c Alfa Centaurului este steaua megies a sistemului
nostru solar. Sistemul solar se compune din nou planete, cu soarele zece. Si pn la megiesia
noastr cea mai de-aproape, c-i peste gard aici, este un milion de ani cltoria luminii. V rog s
calculati, domnilor, ce-a fcut Iuri Gagarin!
N-a fcut nimic, printe!
Afar de asta. Pmntul are 36.000 de km mprejurul lui. Deci 36.000 de km a fcut
acela cu sputnicul lui, iar pn acolo, un milion de ani cltoria luminii, socotiti dumneavoastr,
zic, ce-a realizat omul fat de distanta interstelar sau interplanetar!
Domnule, este incalculabil.
Stati s v spun altele, mai serioase. Dumnezeu si arat lucrrile, nu n cele mari, ci n
cele mici, cum spune Sfntul Nicodim Aghioritul. Ia gnditi-v dumneavoastr, c ntr-o ureche
de ac se gsesc opt sextilioane de atomi, cifre astronomice un sextilion este 1 urmat de 21 de
zerouri. Acesti atomi dintr-o ureche de ac, ca s-i numere un om, trebuie s triasc 250.000 de
ani si s numere mai mult de un miliard pe secund. Si v rog s-mi spuneti dumneavoastr cti
atomi sunt ntr-o ureche de ac si cum i mprtiti si ct este de minunat Dumnezeu, ca ntr-o
ureche de ac s bage attia atomi. Atunci ce-a fcut omul cu stiinta lui pn acum?
Domnule, este inimaginabil!
Stai s v spun alta mai minunat. Pe-un vrf de ac se odihnesc 16 miliarde de ioni, care
sunt corpuri mult mai mici dect atomul (Camil Flamarion voia s scoat n evident viata, la
ateii de peste Rin, c ei se chinuiau s fac o celul vie, pe vremea aceea, pe care nici astzi n-au
fcut-o, c viata-i numai de la Dumnezeu). Si la acesti ioni, care nu se pot concepe de mintea
omeneasc ct sunt de mici, ce aparate trebuie? C dac ai avea un aparat, ca un purice s-l vad
mai mare dect Ceahlul, nc nu ai zri n atmosfer un ion! Si acesti ioni s-a aflat c si ei stau
ca flcii la hor de mn si joac, au viat n ei!
Si acum domnilor de peste Rin c el i combtea pe germani , v rog s desprtiti
forta de materie si viata de zidire. Dac nu m-as teme de panteism, zice Camil Flamarion
panteistii ziceau c toat buruiana este Dumnezeu , as zice c Dumnezeu este n toat iarba si n
tot corpul. Dar voi zice altfel, c Dumnezeu este n toat zidirea Sa. Sub cel mai mic germene de
materia de sub cer este mna lui Dumnezeu si exist viata care a pus-o Dumnezeu!

Si acum vreau s v spun un lucru. Cnd vedem puterea lui Dumnezeu, c n miniatur
lucreaz attea minuni negrite si neconcepute de mintea omeneasc, cnd vedem c si acolo este
viat, n acele mici particule de materie care nu pot niciodat fi vizibile cu ochiul liber, dac noi
nu ne-am teme de panteism, am zice c Dumnezeu este sufletul naturii, al ntregii naturi. Dar nu
este asa. Dumnezeu exist, cum zice marele apostol Pavel, pentru c de la El si prin El si ntru El
sunt toate!
Si vorbind acolo, vd c se apropie gara Bacu, si trebuia s m dau jos. Era mult
discutie. De-abia intrasem n subiect. Eu le-am spus c povestea este lung.
Nu puteti clipi o dat din ochi fr Dumnezeu, fratilor!
Dar de ce, printe?
Viata este de la Dumnezeu, dttorul de viat, si, dac ai murit, mai clipesti din ochi
dac poti! Mai poti clipi dac mori?...
N-am amintit chiar toat predica. V-am spus asa rezumativ cum a fost. Au fost dou ore
de discutie. Ne-am desprtit.
Domnilor, ne pare foarte ru c ne desprtim!
V spun drept c unii m-au srutat si pe obraz, altii mi-au dat cirese, altii bomboane. Au
dat si pomelnice.
Printe, vrem s-ti scriem, dar s ne spui ce studii ai mata, c trebuie s fii un director,
un profesor la vreun seminar.
Eu am s v spun, dar s m credeti dac vreti! Eu de-abia sunt un cioban si pasc oile
mnstirii.
Si unde te duci acum?
M duc la un schit. Eu sunt cioban. Dar dac ati avea fericirea s vorbiti dumneavoastr
cu un staret de mnstire, sau cu un episcop, s vedeti ce stie acela!
Auzi, mi! Asta-i o minune!
V-ati ntlnit cu un cioban al mnstirii, dac v-ati ntlni cu un staret sau cu vreun
profesor de seminar, de stia mare care au scoli, s vedeti ce v spun aceia, zic.
M, degeaba trim, m! Suntem niste prosti! M, ce ne-a spus popa sta!
Le-am spus multe despre stele, despre miscarea Orionului; le-am spus cte vnturi bat pe
fata pmntului si cum se cheam fiecare, si cum se formeaz vnturile, dup Sfntul Ioan
Damaschin; despre zodii si cte grade are fiecare zodie si ct am vorbit pe larg, dup Sfntul
Vasile cel Mare, din Hexaimeron. Aveam s m bag n Hexaimeron despre viata pestilor mrii,
despre viata florilor, despre viata astrelor ceresti, c aveam s vorbesc, dar dac noi schimbam
trenul. Ne-am desprtit cu mare durere n inim.
Domnilor, m-ati bgat ntr-o discutie, pe care nici n-am nceput-o. Iertati-m si mergeti
sntosi si v faceti generali, iar eu m duc n treaba mea!
Am schimbat. Si plutonierul acela cu sotia sa, era din Podoleni, si el cnd a vzut c mam suit n trenul cellalt, a venit lng mine.
Printe, eu sunt om btrn, dar asa ceva n-am auzit de cnd m-a fcut mama. S stii c a
rmas ceva n sufletul lor. Acestia, unde se duc, au s spun c au stat de vorb cu un clugr care
era cioban. Dar ai bgat n sufletul lor pe Dumnezeu n tot chipul si le-ai spus. O s tin minte c
le-a vorbit un cioban de la mnstire.
Asa a fost discutia, dar aici v-am spus-o pe scurt.

DESPRE NESTIUTELE JUDECTI

ALE LUI DUMNEZEU
Un clugr din pustia Schetic, mergnd la Alexandria s-si vnd lucrul minilor sale
c lucra la cosnite, a vzut o nmormntare. Murise ighemonul acelei cetti, un mare pgn, care
omorse mii de crestini, c era pe timpul marilor persecutii. Era o zi frumoas si mergea tot
orasul dup el, l ducea la groap.
Cnd a ajuns acas, un pustnic mare, care vietuia n pustie de 60 de ani si tria numai cu
rdcini si cu ce gsea prin pustie, a fost mncat de o hien.
Atunci s-a gndit clugrul: ighemonul, care a omort mii de crestini, cu ct cinste
mergea la groap, iar sta care a slujit lui Dumnezeu 60 de ani si a trit numai n post si
rugciune, l-a mncat hiena! Ce fel de judecti are Dumnezeu? Mi se pare c Dumnezeu, fiind
prea bun, ngduie si lucruri nedrepte.
Am s m rog lui Dumnezeu s-mi arate cum sunt judectile Lui, c si unii oameni judec
mpotriva proniei, a purtrii de grij a lui Dumnezeu. Cutare este ru, este pctos, si-i merge
bine. Altul este bun, dar copiii i sunt ri, femeia i este bolnav, iar el scap de un necaz si d
peste altul.
Unul este ru si trieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este
bun, se roag lui Dumnezeu, posteste, si numai de scrbe d, iar altu-i ru, njur, bea, si pe acela
nu-l pedepseste Dumnezeu.
Si asa, clugrul a observat multe lucruri de acestea, cum zice la Proorocul Ieremia:
Doamne, ce este, cci calea celor ri sporeste si calea celor drepti totdeauna este n necaz?
Si din ziua aceea a nceput s se roage: Doamne, arat-mi judectile Tale, ca s nu
judec! Si a nceput a se ruga clugrul acela lui Dumnezeu, s-i arate judectile Lui; cum de
unul, sracul, care-i sfnt si drept, este bolnav, sufer, d de necazuri, de scrbe, iar altul pctos
si face de cap, este sntos si bogat, are trecere, ajunge mare n dregtorii, n cinste, si n toate i
merge bine.
Si s-a rugat clugrul mult timp lui Dumnezeu s-i arate cum sunt aceste nedreptti, c cei
buni de multe ori dau de greu si celor ri le merge bine.
S-mi arate Dumnezeu judectile Lui, c si eu de multe ori m-am tulburat de lucrul
acesta, c am vzut multe nedreptti, pe care, mi se pare mie c Dumnezeu le-a ngduit.
Iar Preabunul Dumnezeu, fiindc omul nu stie judectile Lui, i-a artat ntr-un chip ca
acesta judectile Sale, desi putea s-l piard pentru aceast iscodire, ca s stie tainele lui
Dumnezeu, pe care nu le stiu nici ngerii. Dar, pentru c-l iubea, avnd viat sfnt, a vrut s-l
ntelepteasc, cci judectile lui Dumnezeu nimeni nu le poate sti.
Odat a plecat pustnicul singur la Alexandria s-si vnd cosnitele, c era cale de trei zile.
Dar cum a pornit de la pestera lui, ntr-o poian frumoas, i-a iesit n cale un alt clugr, tnr,
foarte frumos.
Blagosloveste, printe!
Domnul, fiule, s te blagosloveasc!
Unde mergi, printe?
M duc pn la trg, s-mi vnd lucrul minilor.
Ei vindeau cosnitele si cumprau pine, fceau pesmeti, si se hrneau cu verdeturile care
le mai gseau prin pustie.
Printe, eu tot la Alexandria merg.
Slav lui Dumnezeu c am tovars de drum!

Dup ce i-a luat sarcina btrnului, clugrul cel tnr i-a spus:
Printe, uite ce este. Stii ce trebuie s fac clugrii cnd merg la drum! S se roage tot
timpul si s vorbeasc cu Dumnezeu. Asta este datoria clugrului si a crestinului, cnd merg pe
drum, s se roage.
Asa, printe, pn la Alexandria ne cutm de rugciune!
S nu vorbim un cuvnt! i-a zis cel tnr. Mergnd noi pe drumul sta trei zile, ai s
vezi la mine niste lucruri nfricosate. S nu vorbesti, s nu m judeci si s nu-ti calci jurmntul!
Da, fiule! Dac mi-o ajuta Dumnezeu, nu voi mai vorbi!
Si au pornit amndoi. Clugrul tnr ducea cosnitele si mergeau tcnd.
Pe la amiaz, cnd soarele ardea foarte tare, au dat de un sat si au iesit naintea lor doi
oameni tineri:
Printilor, de acum nu mai puteti cltori, pentru c soarele arde foarte tare. Haideti la
noi!
Acei doi tineri i-au primit cu mare cinste, cci n Orient, n timpul zilei nu poti cltori,
dect numai dimineata si seara. Si acolo asa-i traditia, cum te-a primit n cas, s te spele pe
picioare. Mntuitorul a spus lui Simon fariseul: Am intrat n casa ta, ap pe picioarele Mele n-ai
turnat! Pentru c acolo nisipul este foarte fierbinte si cnd ai ajuns n casa omului si-ti d oleac
de ap rece pe picioare, ti face mare bine. Picioarele se nfierbnt groaznic din cauza nisipului
si a pietrelor.
Acei tineri, cnd au aflat c sunt din pustia Schetic, unde erau numai clugri sfinti
Sfntul Antonie cel Mare, Sfntul Macarie cel Mare, Sfntul Sisoe cel Mare, Sfntul Onufrie cel
Mare, si alti mari sihastri care-i avem n calendar , i-au primit cu mai mare cinste, cu dragoste,
le-au splat picioarele, i-au odihnit si i-au pus la mas.
Tinerii aceia aveau n cas un vas de argint, foarte scump, ce rmsese din neam n neam.
n acel vas le-au pus mncare pustniceasc, din evlavie, dndu-le cuvenita cinste.
Clugrii au mncat, au mutumit, si s-au dus s se odihneasc, c erau obositi.
Spre sear, cnd s plece la drum, clugrul cel tnr a furat vasul de argint. Clugrul cel
btrn a vzut si se gndea: Ia uite! Ne-au primit oamenii cu atta cinste, ne-au splat picioarele,
ne-au dat mncare, si clugrul sta a furat blidul de argint.
Mergnd ei mai ncolo, au trecut peste o punte. Clugrul cel tnr a fcut cruce pe acel
vas si l-a aruncat n ap. Btrnul a vzut si se gndea: Ce nedreptate! De ce o fi luat blidul si l-a
aruncat n ap? De ce nu l-a lsat acolo? Dar a tcut, c avea legmnt ca pn la Alexandria s
nu vorbeasc.
Seara au ajuns la alti doi tineri. Si aceia le-au iesit nainte, i-au primit cu dragoste, le-au
splat picioarele, cum este obiceiul, si le-au dat odihn. Aceia aveau un copilas de cteva luni.
Dimineata, cnd s plece, clugrul cel tnr s-a dus la leagnul copilului, fr s observe
printii lui, si l-a ucis.
Btrnul a vzut si zicea n inima lui: Cu ce criminal am pornit eu la drum! Acolo a furat
blidul de argint, aici a omort copilul! Dar el l-a prevenit: Ai s vezi multe la mine n drumul
sta, s nu cumva s vorbesti, cci calci jurmntul!
A doua zi pe la amiaz, trecnd printr-un sat, le-a iesit n cale un gospodar:
Printilor, nu mai puteti merge de-acum, c este soare si este cldur mare. Haideti la
noi s v odihniti cteva ore si mai ctre sear veti pleca iarsi!
Omul acela avea un cine ru legat, care pzea toat gospodria. I-a primit omul, i-a
osptat, i-a odihnit. Mai ctre sear, cnd a nceput a se rcori, au plecat ei. Clugrul cel tnr sa dus napoi si fr s observe stpnul, a fcut o cruce peste cine si cinele a srit n sus si a
murit.

Atunci brbatul vedea, dar tcea: Ce treab-i asta? Acolo a furat blidul de argint, dincolo
a gtuit copilul, aici a omort cinele!
Mergnd ei a doua zi, n drum au trecut pe lng o crcium. Acolo nu mai vorbeau de
Dumnezeu, vorbea alcoolul n capul lor: chiuiau, cntau, fluierau, njurau; si cnd i-au vzut pe
clugri, au nceput a striga: Uite popa, mi! omul cnd este beat, nu mai vorbeste el,
vorbeste diavolul!
Clugrul cel btrn n-a zis nimic, si cuta de drum. Dar cel tnr se ntoarce la crcium
si face trei metanii. Dup ce s-a nchinat la crcium a plecat mai departe .
n marginea pdurii era un sat si o biseric pustie. Nu avea nici cruce, usile luate, geamuri
sparte; biseric pustie, prsit de vreo 40 de ani. Clugrul cel tnr a luat cteva pietricele, le-a
nsemnat cu Sfnta Cruce si a nceput a arunca n biseric.
Dar clugrul cel btrn zicea n mintea lui: Ia uite, mi! Dac ar fi de la Dumnezeu, n-ar
fi fcut acestea. Dar este de la diavolul, c la crcium s-a nchinat, iar n biseric arunc cu
pietre. Dar nu avea voie s vorbeasc. Mai era pn la Alexandria o zi.
A treia zi dimineat, mergnd ei n marginea unui sat, ajung la o cas acoperit cu paie si
cu stuf. Pe prispa casei erau cinci copilasi care plngeau. Clugrul cel btrn a scos ceva din
rucsac si le-a dat. Apoi i-a ntrebat.
De ce plngeti?
Ieri au ngropat-o pe mama!
Dar tat aveti?
Tata a murit anul trecut.
Ei n-aveau, sracii, nici tat, nici mam. Dup ce au plecat, clugrul cel tnr se ntoarce
napoi si d foc casei. Copiii au fugit care ncotro.
Clugrul cel btrn se gndea: Acesta este om? A dat foc la cas! Doamne, ct am s
mai rabd eu pe ucigasul acesta? Acolo s-a nchinat la crcium, dincolo a bulgrit biserica! sta
numai rele face! Dar tcea din gur, c seara ajungeau la Alexandria n oras.
Cnd au ajuns la Alexandria era sear. Acolo era o vil mare si proprietarul nu era acas.
Clugrul cel tnr s-a uitat oleac la cas, si numai ce-l vede pe vrful casei. ntr-un ceas a
desfcut toat casa. A sfrmat acoperisul, usile, geamurile, tot ce era n cas a stricat.
Cel btrn s-a minunat cum ntr-un ceas a sfrmat toat casa, si s-a speriat cnd a vzut.
Dar acum, fiindc ajunsese la Alexandria, putea vorbi. Cnd s-a dat jos acela, dup ce a sfrmat
toat casa omului, l-a luat deoparte si l-a ntrebat:
Ia ascult, frate! De acum nu mai pot tcea! A fost jurmnt ntre noi s nu vorbim pn
aici. S-mi spui tu mie ce esti tu! Drac esti, om esti, ori nger esti!
Dar de ce, printe? Am fcut ceva ru?
Mi, dar de trei zile, de cnd mergem mpreun, ai fcut numai lucruri rele!
Dar ce-am fcut, printe, ru?
Pi bine, mi, oamenii aceia de acolo, cnd ne-am cobort din munte, nu ne-au primit?
Nu ne-au osptat? Si ce au avut ei mai scump, un blid de argint, nu l-ai furat de acolo si l-ai
aruncat n ap?
Si ce zici, printe?
Ru ai fcut! Mare sminteal, c oamenii aceia ne judec c am furat!
Printe, trei lucruri mari si bune am fcut acolo! Blidul acela de argint era litierul de la
biserica din acel sat. l furase strbunicul acelora, dar ei nu stiau. Era scris pe dnsul cu slov
bisericeasc veche: Acesta este litierul bisericii Sfntul Nicolae, donat de familia cutare, si cine
l va nstrina de la biseric s stea n iad pn l va ntoarce napoi.
Asa scria pe blid. Si din cauza blidului aceluia, nou suflete care l-au folosit se munceau

n iad. Si acum aveau s mearg si acestia n iad, fiindc l foloseau. Si mie mi-a fost mil de
dnsii si am furat blidul; dar mie nu mi-a trebuit, c l-am aruncat n ap.
A doua zi va veni paraclisierul bisericii s se scalde n apa aceea, si va afla vasul. Acela
de la biseric, cunoscnd slova bisericii, o s-l duc la preot. Si cnd va pune blidul n Sfntul
Altar, cei nou vor iesi din iad, pentru c este scris acolo: S stea n iad pn l vor ntoarce
napoi.
Deci eu, printe, trei lucruri bune am fcut acolo: i-am scos si pe acei nou din iad, i-am
pzit si pe acestia vii s nu intre, si am dat si blidul bisericii napoi, ca s-l aib, c era de mare
nevoie. Si tu zici c ru am fcut, dar eu bine am fcut!
Atunci s-a minunat brnul. Ia uite, frate, cum a fost. Si eu socoteam c este hot, c a
furat blidul!
Dar cnd ai ucis copilul, tot bine ai fcut?
Bun treab am fcut si acolo.
Cum, ai omort copilul si zici c bun treab ai fcut?
Stai si nu judeca dup mintea ta! Ai vzut copilasul? Acela a fost zmislit n ziua de
Pasti. Si avea pus canon de la Dumnezeu, pentru c nu s-au nfrnat printii n ziua nvierii
Domnului, copilul avea s ajung la 20 de ani comandant de tlhari si avea s omoare pe printii
lui. Acesta este canonul pentru nenfrnarea lor; si mult lume avea s omoare si mari tulburri
avea s fac n lume, pentru c a fost zmislit ntr-o zi asa de mare.
Eu aici am fcut trei mari lucruri bune: am trimis sufletul copilasului la cer curat, am
scpat pe printii lui de uciderea de mna propriului lor fiu, si ei, gsind copilul mort, vor plnge
foarte mult si, prin plnsul acela, li se iart si pcatul c l-au zmislit n ziua de Pasti. Si tu zici c
ru am fcut, dar eu bine am fcut!
Dar acolo, de ce ai omort cinele omului?
Si acolo am fcut treab bun! Cinele acela pzea toat gospodria, dar a doua zi avea
s turbeze. Si cnd trebuia s vin stpna s-i dea de mncare, avea s-o muste si mare scrb
avea s fie la casa omului aceluia!
Fiindc ne-a primit pe noi, mi-a fost mil de ei si am omort cinele mai nainte, s n-o
muste pe stpn. Si tu zici c ru am fcut, dar eu bine am fcut!
Dar la crcium de ce ai fcut cruce si te-ai nchinat?
Si acolo am fcut treab bun! n crciuma aceea veniser cei mai mari gospodari din
sat. Epitropul bisericii, primarul si un mare gospodar. Ei s-au sftuit s pun mn de la mn si
s fac biserica din sat care era prsit. Atunci cnd am trecut noi, ei au zis: Doamne ajut s
facem biserica!
Mcar c erau n crcium, eu am vzut c oamenii au vrut s fac treab bun, am fcut
si eu trei metanii si am zis: Doamne, ajut-le s fac biserica! Si tu zici c ru am fcut, dar eu
bine am fcut. Eu nu m-am nchinat la crcium, m-am nchinat lui Dumnezeu, s le ajute celor
ce au pus hotrrea s refac biserica prsit.
S-a minunat btrnul, zicnd: Nici aici nu am avut dreptate!
Dar acolo, cnd am ajuns n marginea satului, de ce ai aruncat cu pietre n biseric?
Aceea era biserica cea pustie! Si biserica fiind pustie, dracii jucau pe Sfnta Mas, pe
geamuri, pe biseric si rdeau de pustiirea lcasului lui Dumnezeu, si mi-a fost ciud. Si ai vzut
c am fcut cruce pe acele pietricele si am nceput a zvrli n biseric, iar diavolii au fugit de
acolo! Eu n-am bulgrit biserica, ci pe diavolii care erau acolo!
Dar acolo de ce ai dat foc la casa copiilor? Ai vzut copilasii si nu ti-a fost mil de ei?
Ba mi-a fost mai mil ca tie! Si am fcut foarte bine. Ai vzut c acei copilasi nu aveau
nici mam, nici tat, si au rmas cu cocioaba aceia de cas. Dar nu stiau ei c n prispa casei este

o comoar ascuns de un strbunic de-al lor. Un vas cu bani de aur curat. Si eu am dat foc casei,
c ei triau n srcie si nu stiau c au comoara n prispa casei.
Dup cteva zile, copiii vor cuta pe-acolo s vad ce-a mai rmas, si vor da de aceast
comoar si o s cheme pe un mos de-al lor, care-i epitropul bisericii. Acela, fiind un om cu frica
lui Dumnezeu, va lua n grija sa copiii aceia si cu banii gsiti le va face o cas mare cu tot ce le
trebuie, o s-i poarte prin scoli si o s ajung oameni mari si credinciosi.
Si tu zici c ru am fcut, printe, c am dat foc casei, dar eu am fcut bine, c dac nu
ddeam foc casei, nu gseau comoara!
Dar aici de ce-ai stricat casa!
Printe, casa asta frumoas a fost fcut cu bani de furat. Si era porunc de la
Dumnezeu asa: Fiindc s-a fcut cu osteneal strin si cu bani de furat, aici brbat cu femeie
niciodat nu vor tri! Femeia trebuia s moar la primul nscut. Numai brbatul vduv avea s
triasc toat viata n casa aceasta.
Si am stricat casa, c ei sunt dusi la o nunt, si cnd vor veni si vor vedea c totul este
sfrmat, vor face napoi o cas mai mic, cu osteneala lor proprie si nu va mai muri nevasta la
primul copil.
Si tu zici c ru am fcut, dar eu am fcut bine dup voia lui Dumnezeu.
Atunci a ntrebat clugrul:
S-mi spui tu mie, mi frate, cte minuni mari ai fcut, ce esti tu?
Dar s-mi spui si sfintia ta, ce te-ai rugat lui Dumnezeu!
Eu m rog de ctiva ani s-mi arate Dumnezeu judectile Lui, c mi s-a prut c multe
lucruri nedrepte ngduie Dumnezeu n lumea asta.
Da? Dar n-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe ct este mai nalt cerul dect pmntul, pe
ct este de departe rsritul de apus, pe att sunt mai departe judectile Mele de judectile
voastre si gndurile Mele de gndurile voastre, fiii oamenilor.
N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele dect tine nu le ridica si pe cele mai
adnci dect tine nu le cerca, ca s nu mori!
N-ai auzit pe David Proorocul care zice? Judectile Domnului sunt adnc mult!
Cum ai ndrznit tu, un om, s cerci judectile lui Dumnezeu, pe care nici arhanghelii, nici
heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu n-a vrut s te piard, c putea s te piard pentru iscodirea
asta, dar, stiind ostenelile tale, m-a trimis pe mine, printe, s-ti art c judectile lui Dumnezeu
nu sunt ca ale oamenilor.
Vezi cte ai judecat tu de mine? Cte am fcut, ti s-au prut c sunt rele; c sunt ucigas, c
am furat vasul, c am dat foc casei, si cte am fcut. Dar ele au fost toate bune foarte si toate de
mare folos s-au fcut. Au fost bune dup judectile lui Dumnezeu, nu dup judectile oamenilor!
Si tu ai judecat ceva, dar judectile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, c ele au fost bune
foarte! Tu ai zis c ru am fcut si eu numai bine am fcut. Deci, de acum nainte s nu mai
judeci pe nimeni si orice ai vedea s zici: Domne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judectile
Tale!
Deci, printe sfinte, s nu mai ndrzneasc nimeni din oameni s cerce judectile lui
Dumnezeu, c nici ngerii nu pot sti judectile Lui!
Dar, fiindc esti om, Dumnezeu te-a iertat, ns m-a trimis s te nteleptesc s nu mai
ndrznesti s iscodesti judectile Lui, c judectile lui Dumnezeu sunt adnc mult si nu le poate
sti nimeni, nici ngerii din ceruri.
Asadar s tinem minte din aceast povestire, c tot ce ni se pare nou n lumea asta c-i
strmb si ru, de multe ori ne nselm! C nu cunoastem judectile lui Dumnezeu cele ascunse si
necuprinse.

Nu cerca cele necercate si nu voi s ajungi cele neajunse! Amin.

DESPRE ASCULTAREA DE PRINTI

SI MINUNEA SFINTEI LITURGHII
Era un om care a fost foarte credincios; l chema Iulian. Si i-a murit sotia omului si a
srcit tare la btrnete si avea un singur fecior, cu numele Teofil. Aproape de btrnul Iulian era
un boier care avea dou curti si dou mosii mari. Boierul avea iazuri cu pesti, avea livezi, vii,
herghelii de cai, vaci, porci, crduri de psri, m rog, dou curti mari avea el. Si boierul avea
zeci de robi, cum era nainte, dar pusese ochii pe Teofil, feciorul btrnului, c era si priceput si
ntelept si cuminte si crescut cu frica de Dumnezeu. Si de multe ori boierul i spunea mosului
Iulian:
Mosule, nu vrei s-mi vinzi rob biatul matale, c ai s triesti si dumneata ca boierii?
ti fac cas si-ti dau bani si cutare.
Omul era srac si numai pe acest biat l avea. Si-i spune odat, ntr-o sear, biatului:
Dragul tatii, mi Teofil, vezi ct de sraci am rmas! Boierul sta mi spune de multe ori
s te vnd rob la el c atunci se cumprau robi, pe care voiau , dac te vnd pe tine rob, are smi dea tot ce-am nevoie. Pe lng tine am s triesc si eu foarte bine. C vrea s te aib rob de
ncredere n cas, n curte; nu asa pe la vite. Vrea s te aib ca pe biatul lui c boierul nu avea
copii.
Dar biatul a primit ascultarea de printi cu dragoste si a zis:
Tat, pentru dragostea matale, ce nu fac eu? Numai mata mai esti n lume, c mama a
murit. Vinde-m rob! S m vinzi rob, c eu cu toat dragostea vreau s fiu rob, ca s vd c
triesti bine la btrnete, c Dumnezeu mi-o purta de grij.
Atunci tatl su, cnd a vzut ascultarea biatului, i-a zis:
Mi, dragul tatei, am s-ti spun si eu un sfat. Eu te vnd rob, el a zis c-mi d bani multi
si avere, dar tu s pzesti un lucru: Ct vei tri tu, n timpul Sfintei Liturghii, Duminica, s nu
cltoresti, si s mergi regulat la biseric! i-a zis btrnul biatului Teofil.
Dar de ce, tat?
Uite ce! Si eu am nvtat de la alti btrni, c n timpul Liturghiei nu se cltoreste.
Dac m asculti, de mari primejdii ai s scapi tu si mare cinste ai s cstigi n lumea asta si-n
cealalt.
Bine, tat!
S-a dus mosneagul si a grit cu boierul:
Uite, m-am sftuit cu biatul, c dac n-ar fi vrut el nu as fi putut s-l vnd, si vrea s se
vnd rob, ca s m ajute la btrnete.
Boierul avea robi multi, dar nu avea copii deloc. Si-i spune sotiei:
Stii ce? Biatul acela cuminte, evlavios, asculttor, care vine pe la noi c el se ducea
de mai lucra pe la boier , l-am cumprat rob.
Bucuria ei!
Da! Acela-i bun! Acela-i toat ndejdea, c tatl lui este credincios. Tot timpul merge la
biseric.
S-a dus bietul Teofil rob la boier! Iar boierul l-a umplut de avere pe tatl lui. I-a dat vite,
i-a dat haine, i-a dat bani. l avea, m rog, nu ca pe-un rob, ci ca pe biatul lui, ca pe unul de mare

garantie. C stia c-i biat gospodar si numai pentru srcie l-a vndut tatl su.
Si a stat rob Teofil la acest boier mai multi ani. Si odat, boierul trebuia s plece de la
curtea asta cu trsura la cealalt, si a uitat geanta cu actele acas. Si pe Teofil l avea ca pe biatul
lui; l lua n trsur, c biatul era destept, stia s scrie, stia s socoteasc, si i spune:
Mi, Teofile, du-te repede acas, c am uitat geanta cu actele cu ce avea el acolo, bani,
ce-o fi avnd!
Da, cucoane, m duc!
S-a dat jos din trsur si a fugit napoi spre cas. Cnd s-a dus el s ia geanta boierului de
acas, cucoana lui, fiind desfrnat, tria cu un rob de-al ei. Teofil, cnd a venit, a intrat, a luat
geanta de pe mas si a plecat. Dar el n-a observat ce fcea sotia stpnului, ci credea c doarme
singur.
Ce-a zis femeia:
Vezi c boierul m-a prins cu tine n pcat! De aceea a trimis pe Teofil napoi, ca s fie
sigur. Mi se pare c a observat el c noi trim amndoi!
Ce-i de fcut acum? a zis sluga vinovat.
Stii ce-i spun? a zis ea. Dac nu-i taie capul lui Teofil, nu mai triesc cu dnsul! Am s-i
spun sotului c, atunci cnd l-a trimis napoi dup geant, a abuzat de mine; si dac nu m luptam
cu el, m batjocorea.
Asa a si fcut.
Dar s vezi ce nseamn ascultarea de printi si tinerea cu sfintenie, ca n timpul Sfintei
Liturghii s nu fie pe drum, cum l-a nvtat tatl su.
Atunci cucoana i trimitea sotului ei o scrisoare prin robul cel vinovat care tria cu dnsa.
n scrisoare scria:
Asa m jur pe Dumnezeu. Uite, Teofil, robul tu, n care tu ai atta ncredere, cnd l-ai
trimis napoi dup geant, a tbrt pe mine s m batjocoreasc. Si dac nu m luptam cu el, m
batjocorea. Dac nu-i tai capul si s-l trimiti la mine, eu mi iau averea si te las singur!
Boierul, cnd a auzit, s-a minunat: Cum, mi, Teofil!? c avea mare ncredere ntrnsul. N-a cunoscut ce viclenie a fcut cucoana lui, ca s-i taie capul lui Teofil. Si-i scrie un plic
napoi sotiei, prin alt rob. Eu am doi cli, care au tiat mai multi robi ce fceau spargeri. Mine
dimineat i aduc la curte cu sabia tras. Trimite-l pe Teofil! F-ti treab c-l trimiti cu ceva, c
eu am dat ordin clilor, cnd vine dimineata, jos capul. S mi-l aduc mie si eu ti-l trimit.
S-a pus la cale tierea capului lui Teofil cel nevinovat. Teofil nu stia nimic, sracul. Nici
nu era vinovat, nici nu stia c este pus capul lui pentru tiere.
Ce face cucoana? Dimineata i d un plic pecetluit, cu alte cuvinte si-i zice:
Teofile, te duci pn la curte la boier!
Da, cucoan, m duc! El nu stia nimic. Era asculttor. Nu stia c acolo l asteapt sabia.
Era gata s-i mpacheteze capul, s-l trimit boierului la sotie.
Cnd l-a trimis era Duminic. Si, mergnd cu plicul, de la curtea asta pn la cealalt, a
auzit clopotul la o biseric, c ncepe Sfnta Liturghie. El tinea minte ce i-a zis bietul tat,
btrnul Iulian, care murise: Duminica s nu cltoreasc n timpul Sfintei Liturghi, a spus c de
mare cinste o s m nvrednicesc si o s m scoat Dumnezeu din mari primejdii.
Si ce-a zis: Nu. nti stau la Sfnta Liturghie si dup Liturghie m-oi duce, chiar de m-ar
pedepsi boierul. Tata asa a zis cnd m-a vndut rob aici, ca n timpul Liturghiei, Duminica, s nu
cltoresc!
A intrat bietul Teofil n biseric, cci de-abia ncepuse slujba, si a ascultat toat
dumnezeiasca Liturghie; a ascultat predica si asta pn ce-a luat anafur. Ce-a fcut cucoana cnd
a vzut c nu mai vine capul lui Teofil? Uite, l-am trimis de dimineat, si acum este ora 12!

Cci sttuse la Liturghie. Si ce zice robul cel vinovat?

Cucoan, m duc eu s-i aduc capul! Poate l-a tiat boierul si n-are cine-l aduce.
Du-te!
Si-l trimite pe cel vinovat s-i aduc capul lui Teofil. Dar el era n biseric si nu stia
nimic. Cnd ajunge sta cu scrisoarea acolo gealatii asteptau s vin si s ntrebau de ce nu mai
vine, cci primiser ordin de la boier: Care vine nti dimineata aici, jos capul! Splati-l de
snge, l mpachetati si-l trimiteti sus la mine. Dar vine sta vinovat. Ei, cnd l-au vzut cu
scrisoarea, l-au ntrebat:
De ce ai venit?
Am treab la boier.
L-au luat deoparte, i-au tiat capul celui vinovat , l-au splat de snge, l-au mpachetat
si l-au trimis sus la boier. Boierul se gndea acum prin cine s trimit calul. Credea c-i al lui
Teofil. Iat vine si Teofil de la biseric.
Cucoane, ti-am adus de la cucoan o scrisoare!
Dar cum vii tu acum?
Cunoane, s m iertati, am pornit dimineat, dar am stat la Sfnta Liturghie, c asa a zis
tata cnd m-a vndut rob aici la dumneata: Duminica n timpul Sfintei Liturghii s nu pleci
nicieri si s stai la Liturghie, orice ar fi. Si am stat la Sfnta Liturghie. S m iertati c am ajuns
mai trziu!
Pe boier l-au cuprins lacrimile. S-a gndit c nu-i vinovat.
Ia pachetul sta el nu stia ce are ntr-nsul , si du-l la cunoan!
Si-i scrie si o scrisoare. Ia seama c judectile lui Dumnezeu sunt aici! L-ai trimis pe
Teofil si el a stat la Liturghie. Apoi ai trimis pe altul! Si i s-a tiat capul aceluia, cci Teofil a stat
la biseric. Eu nu cred c omul acesta-i vinovat. Dar nici boierul nu stia c cel trimis este sluga
care tria cu dnsa.
Si cnd a ajuns Teofil la cucoan, ea l ntreab:
Dar cum de vii tu acum?
Cucoan, s m iertati!
Ce aduci acolo?
Mi-a dat boierul un pachet. A spus s-l vi-l dau dumneavoastr.
El sincer nu stia ce are n pachet; c are capul celui vinovat. Dar ea a rmas uimit.
Dar cnd ai ajuns acolo?
S m iertati, cucoan, mata m-ai trimis dimineat, dar eu am stat la dumnezeiasca
Liturghie ntr-un sat. Si am ntrziat si am ajuns cam trziu. Dati-mi canon, pedepsiti-m, dar mie
asa mi-a zis tata, cnd m-a vndut rob la dumneavoastr, ca n timpul Sfintei Liturghii s nu
cltoresc niciodat.
Si atunci, ct era ea de rea , a vzut judectile lui Dumnezeu. Dar nici ea nu stia a crui
cap s-a tiat. Se duce ea ntr-o camer repede s vad ce-i n pachet, si vede capul robului care a
trit cu dnsa. Atunci a zis: Aici sunt judectile lui Dumnezeu. A nceput a plnge si a chemat
pe boier.
Vino repede la curte, aici la noi!
Vine boierul si-l ntreab.
Ce-ai fcut, boierule?
Nici eu nu stiu.
Uite ce s-a ntmplat! zice cucoana.
Nu stiu al cui cap a fost sta! L-am mpachetat... Al cui cap este?
Atunci ea a spus adevrul.

 Domnul meu, am s-ti spun adevrul! Eu, ticloasa si necurata, sunt vinovat aici.
Dumnezeu l-a scos pe Teofil pentru nevinovtia lui. El niciodat, de cnd este la noi, n-a fcut o
glum cu mine, nici n-a zmbit mcar. Totdeauna a fost cinstit si harnic si curat cum stii. Eu,
pctoas, am trit cu robul sta, cruia i-ai tiat capul, trei ani de zile. Si dac vrei, iart-m, cti dau toat averea si m duc la o mnstire s m fac clugrit, c m tem s nu m ajung urgia
lui Dumnezeu, c am vrut s-i tai capul unui om sfnt. Dac vrei s mai stau cu tine si m ierti,
bine, iar dac nu, eu plec; ti dau toat averea si m duc la mnstire.
Boierul a zis:
Vezi ce-a fcut Dumnezeu cu Teofil? Mi femeie, nu te duce la mnstire! Ai gresit si
tu, dar s ne temem de Dumnezeu! Pentru c vezi cum scoate Dumnezeu un tnr nevinovat? Ai
vzut ce nseamn copil crescut n frica lui Dumnezeu? Mai bine dect s te duci tu la mnstire,
hai s nfiem pe Teofil, fiu al nostru! Vezi ct este de cinstit?
Hai, si eu vreau! l trecem pe numele nostru, s-i trecem averea toat lui, c numai sta
ne pomeneste pe noi si ne face pomenire. Vezi ct fric de Dumnezeu are? C eu am trimis s-i
taie capul si el a adus capul celui vinovat napoi.
Si l-a chemat boierul pe Teofil si i-a zis:
Teofile, uite, vrei s te trecem pe numele nostru si s te nfiem?
Cucoane, cum credeti! Eu sunt rob deocamdat. Faceti ce vreti cu mine. Dac vreti s
m nfiati, s m lsati s cred n Hristos, s-mi fac rugciunile si s m duc la biseric!
Pentru aceea vrem s te nfiem! Cci crezi n Hristos si te temi de Dumnezeu!
Nu i-au spus taina ce s-a ntmplat. A aflat-o el mai trziu, dar atunci n-a stiut-o. Si l-au
nfiat si i-au dat cu acte amndou curtile dup moartea lor si toat averea si mosiile si tot ce-a
avut boierul.
Si asa pe bietul Teofil, care a ascultat de printii lui si n-a cltorit Duminica n timpul
Sfintei Liturghii, l-a pzit Dumnezeu de tierea capului si a cptat si cinste de la boier si a rmas
proprietar peste toate averile lor, iar dincolo s-a dus n mprtia cerurilor.
Asa stie Dumnezeu s cinsteasc pe cei ce se tem de El si ascult de printi. Amin.

CUVNTUL PRINTELUI CLEOPA

DIN SEARA ZILE DE 1 MARTIE 1998,
LA DUMINICA LSATULUI SECULUI
n numele Tatlui si al Fiului si al Sfntului Duh.
Prea Cuvioase Printe Staret, Prea Cuviosi Printi si frati.
Asa cum v vd aici, dragul mamei, asa pe toti s v vd n Rai, la bucuriile fr margini
ale Raiului, cci toti sunteti n slujba Mntuitorului si a Maicii Domnului, si fiecare, sracul, face
ascultare n directia lui, unde este pus.
Tare mi este drag cnd v vd! Dar pe multi nu v cunosc. EU vin rar pe aici. Am atta
lume pe capul meu acolo si sunt bolnav. Da mai cunosc din ei, care vin la mnstire, care sunt
mai vechi..., dar doresc ca toti, toti nici unul, Doamne fereste, la munci , toti s mergeti la
bucuria cea vesnic.
Dragii mei printi si frati, s stiti c Biserica este mama noastr spiritual. Ea ne-a nscut
pe noi la Botez prin ap si prin duh. Ati auzit ce spune Sfntul Apostol Pavel: Ati luat darul
punerii de fii n baia nasterii de-a doua si a nnoirii Duhului Sfnt. De atunci suntem, toti, fii

dup dar ai lui Dumnezeu, de cnd ne-am botezat n numele Preasfintei Treimi.
Si de aceea v rog din toat inima s iubiti Biserica, mam! S v fie drag Biserica si, ct
putesti, ziua si noaptea, s mergeti la biseric.
Care sunt mai btrni si nu pot sracii, s stea mai putin, care sunt mai tineri pot s stea
mai mult, pentru pravila Bisericii mbogteste memoria fiecruia si darul Preasfntului Duh vine
asupra celuia care ascult cu evlavie sfintele slujbe ale Bisericii.
Dragii mei, eu, pctosul si nevrednicul, sunt btrn 86 de ani, sase operatii, mna
dreapt mi-e rupt, a stat n ghips 32 de zile , mine poimine mi veti cnta Vesnica
pomenire! Ce s mai astept? Psalmul 89 spune clar: Anii lor sunt saptezeci, iar dac vor fi n
putere, optzeci. Iar la stihul unsprezece spune asa: Dac a trecut de optzeci, osteneal si durere!
Eu am intrat n anii durerii. Am mbtrnit! Optzeci si sase mplinesc acum, pe zece aprilie.
Dragii mei printi, v rog din toat inima, care aveti dragoste si puteti, s nu uitati s m
pomeniti la rugciune!
Eu am dragoste cnd v vd pe toti n slujba Mntuitorului si a Maicii Domnului. Asa s
v vd la Rai, dragul mamei, pe toti! Toti sunteti n slujba Mntuitorului si a Maicii Domnului.
Mnstirea noastr este o mnstire cu rnduial canonic: nu se mnnc carne,
spovedania este la vreme, n fiecare smbt, slujbele merg dup rnduiala Sfntului Sava...
Cnd am venit eu aici am gsit paisprezece printi, ncltati cu opinci, cu brbile pn la
genunchi, cu metanii de lemn n mn... M-a adus printele Vasile, fratele meu. Cnd am venit
aici aveam cincisprezece ani jumtate, nu stiam...
Si cnd am vzut la mas clugrii, toti, si staretul, btrnul, citea cuvnt de folos n capul
mesei, de la Sfntul Teodor Studitul. Dar eu am ntrebat pe fratele: Aici este praznic? C eu am
stat la Cozancea, si acolo era viat de sine; fiecare cu masa lui, cu casa lui. Mi frate, nu este
praznic! Aici este viat de obste. Asa stau la mas clugrii, cu totii totdeauna! Btrnul le citea
cuvnt... El slujea Liturghia, trind numai cu Sfnta mprtsanie. Aproape douzeci de ani.
Numai smbta si Duminica gusta asa, oleac, de prin castroane. Stiu, pentru c eu eram buctar.
Dumnezeu s-l odihneasc, sracul! Tare o mai fost cu credint! M-a clugrit n anul 1936, n
postul Sfintei Marii, mi aduc aminte.
Of! Era un printe Nicolae Grdinaru, cu barba mare, poate l-ati apucat unii. El a zis, cnd
m-a dus n fata Sfntului Altar: Prea Cuvioase printe, s-i punem numele Cleopa, c nu avem
nici un Cleopa aici! Si Btrnul a pus mna pe foarfece si Cleopa mi-a zis. Asa a fost scris.
Dumnezeu s-i odihneas! Am pomelnicul acas, al tuturor celor ce au murit aici; am si
episcopi si patriarhi, cti sunt. Ct mai am o scnteie de viat i pomenesc n fiecare zi.
Dar v rog, dragul mamei, pe toti, s nu m uitati n sfintele voastre rugciuni! Si asa cum
v vd aici s v vd n Rai, bucuria cea vesnic, fr margini!
Mila Preasfintei Treimi si Acopermntul rugciunilor Preasfintei Maici lui Dumnezeu si
ale tuturor Sfintilor, s fie cu voi cu toti, dragii mei, si pe toti s v duc la Rai. Amin.

CTEVA SFATURI DUHOVNICESTI

Printe, eu, dac m-am desprtit de primul meu sot, pot s-l mai pomenesc, pentru
c niciodat nu l-am pomenit?
De ce nu l-ai pomenit, c acela este adevratul tu sot? Dac el n-ar fi nsurat, ar trebui
s te ntorci la el. Mai ales dac ai copii cu el.

 Ce s fac sotia care si-a lsat brbatul?

Femeia care a lsat sotul, n-are voie s se mai mrite n veacul veacului.
Dac sotul este ru si necredincios?
Ce spune Sfntul Apostol Pavel? De unde stii tu, femeie, c nu-ti vei mntui brbatul?
Nu stii tu c se sfinteste brbatul necredincios prin femeia credincioas, si invers.
A venit ntr-o zi la mine o femeie. Sotul ei era maistru de parchet. Att de ru era, nct,
cnd venea acas beat, ameninta si sotia si copiii, c avea patru copilasi. Srea femeia peste gard,
dormea la vecini cu copiii.
Si a venit la mine:
Printe, nu mai pot. njur, blestem, se duce pe la muieri, ne amenint c ne omoar.
Ce s m fac, c am patru copii mici cu dnsul?
Dar ai s faci ce ti-oi spune eu?
Fac, pn ce-oi muri!
Copilasul cel mai mare avea nou ani.
Du-te acas si s postesti 40 de vineri!
Eu tin si miercurile si lunile.
Cu att mai bine. Si s citesti Acatistul Acopermntul Maicii Domnului si al Sfntului
Nicolae. S vezi ce-ar s fac! Citeste unul dimineata si unul seara si pomeneste-l pe el. Si dac
nu se ntoarce de bun voie, Dumnezeu i pune fru. Nu spune la Psaltire: Cu zbal si cu fru,
Doamne, flcile lor vei strnge, a celor ce nu vor s se apropie ctre Tine?
Adic Dumnezeu are dou voi. Una se cheam nainte mergtoare, spune Sfntul
Nicodim, si una se cheam urmtoare. Dup cea dinainte voieste Dumnezeu binele tuturor
zidirilor Sale. Iar a doua se numeste ngduint. ngduie necazuri mari. Pune mna pe bici, mai
bine-zis: Nu vrei de bun voie s vii la Mine? Eu am alte metode s-ti pun fru. i d necazuri
mari si asa l ntoarce la pocint.
Ce-a ptit? Fiind maistru de parchet, cu betiile lui, n-a pltit la niste oameni acolo la lucru,
si l-au prins doi si l-au btut pn i-au sfrmat oasele. Si l-au lsat aproape mort acolo.
L-au adus acas frmat tot. Femeia srac, cnd l-a vzut, s-a si gndit: Ia acum l-a
pedepsit Dumnezeu, dup pcatele lui. Nu i-a prut bine.
S-a apucat s-l ngrijeasc; a venit cu doctori, bi, pansamente, ce-a stiut si ce s-a putut si
omul sta s-a fcut sntos, numai a rmas schiop de un picior. Dar att de credincios a devenit,
c nu mai pune pe limb nici o pictur de rachiu, nici de vin, nu mai njur, merge la biseric. si
fcuse o protez, c un picior l durea; si asa schiop nu lipsea de la biseric. Hai, mi bieti la
biseric, dragul tatei! Hai femeie!
Si l-a adus femeia la prochimeu. Ce zice? Dumnezeu are mijloace.
Asa trebuie s faci! Nu, cnd a dat de un necaz, s fugi. Roag-te pentru el! Auzi ce spune
Sfntul Nicodim Aghioritul: n msura n care tu te rogi pentru cel ce-ti face tie ru, n msura
aceea i dai sabia n mna lui Dumnezeu de se rzbun pe el.
Si apoi stie Dumnezeu a-i pune zbal si fru.
Prea Cuvioase printe, eu am fost cstorit cu un vr de-al doilea, ce s fac?
Dac ati fost veri, v desparte Biserica pe voi. Tu n-ai avut pcat c v-ati desprtit.
Cstoria este insolubil. Ceea ce-a unit Dumnezeu, omul nu poate desprti.
Dar are cinci exceptii canonice:
Primul este decesul; cnd unul din soti a murit.
Al doilea: adulterul; dac unul cade n pcate, cellalt poate s-l lase, dar numai dup ce
se sftuieste cu duhovnicul.
Al treilea: incestul; cum a fost la tine, amestecare de snge.

Al patrulea: apostazia unui sot. Dac unul a czut din dreapta credint si s-a fcut
adventist, baptist, iehovist, sau orice alt sect, cellalt l poate lsa.
Si al cincilea: intrarea unui sot n monahism; dac nu are obligatii familiale, sau cu
aprobarea celuilalt.
Iat cum este. Sfntul Efrem Sirul zice: Cine vrea s plece la mnstire, dac nu-i
cstorit, i legat numai de mini; are de luptat cu voia sa. Iar dac-i cstorit, este legat si de
mini si de picioare.
Ati spus s ne rugm pentru vrjmasi. Cum?
Doamne, miluieste-i! Iart pcatele la toti cei ce ne ursc pe noi! La toti cei ce ne ocrsc
pe noi. Iar dac sotul este ru, zi asa: Doamne, miluieste pe sotul meu, si-l izbveste de ispitele
diavolului; s nu m mai urasc, s nu m mai njure, s nu mai bea, cutare; asa s te rogi pentru
el.
Dar la orice dusman care te urste si te ocrste, tu s auzi cuvntul Evangheliei: Iubiti pe
vrjmasii vostri; faceti bine celor ce v ursc; binecuvntati pe cei ce v blestem si v rugati
pentru cei care v necjesc.
Dar cnd te rogi, s nu zici c acela-i vinovat, c nu-ti ajut Dumnezeu. Stii ce s zici?
Miluieste-m, Doamne, pe mine pctoasa, c pentru pcatele mele s-a fcut sotul ru. Eu sunt
rea!
Atunci te aude Dumnezeu. S nu dai vina pe cellalt. S te gsesti tu vinovat si m rog
pentru frati, Dumnezeu m aude. C zice asa: n msura n care te rogi tu pentru cel care-ti face
necaz, dai sabia n mna lui Dumnezeu ca s se rzbune pe el. N-ai voie tu s te rzbuni. Nu!
*
Ce trebuie s fac cnd slujesc Sfnta Liturghie si primesc pe Hristos? a ntrebat un
preot.
Cnd vrei s slujesti si s te mprtsesti cu Trupul si Sngele lui Hristos, trei lucruri esti
dator s faci: s fii mpcat cu toti, s te spovedesti si s-ti faci canonul de rugciune. Cu aceste
trei ntotdeauna apropie-te, iar fr acestea niciodat s nu ndrznesti a te apropia de cele sfinte,
ca s nu te arzi n focul cel dumnezeiesc.
Ce s fac ca s m mntuiesc? a ntrebat un clugr.
Pzeste aceste trei si te vei mntui cu darul lui Hristos: S nu-ti rmn canonul si
rugciunea nefcute n fiecare zi; scoal-te la miezul noptii si te roag lui Dumnezeu, lund parte
la slujba Utreniei; nfrneaz-te pn la moarte de mncarea de carne si de vorbirea de ru.
Dati-mi un cuvnt de folos!
Ascult, printe. Mama tuturor faptelor bune este sfnta rugciune. Dac n vremea cea
rnduit pentru rugciune te ocupi cu altceva afar de rugciune esti batjocorit de diavoli, c toti
sfintii au fost sub rugciune. Prima grij s-ti fie rugciunea si apoi cititul, scrisul si lucrul
minilor. S nu te fure ocupatiile n locul rugciunii.
Numai cnd esti sub ascultare ai motiv binecuvntat s lipsesti de la rugciuni, cci
ascultarea este mai mare dect rugciunea. Nimic nu lipseste pe om mai mult de Dumnezeu ca
sfnta rugciune! S nu ne lenevim nici o clip a vorbi cu Dumnezeu, cci diavolul d mare
rzboi mpotriva celor ce se roag.
Care este cea mai mare fapt bun pentru cel ce se pocieste?
Spun dumnezeiestii Printi c nici o fapt bun nu este mai scump sub soare ca
recunoasterea pcatelor tale; si nici o primejdie nu este mai mare pentru suflet ca nerecunoasterea
neputintelor.

Spuneti-mi un cuvnt despre mprtia lui Dumnezeu!

Ascult, frate. mprtia lui Dumnezeu nu st n cuvnt, ci st n putere, adic n lucrarea
faptelor bune!
Printe, vin credinciosi la mine la spovedit, s-i primesc? a ntrebat un preot.
S-i primim cu toat dragostea, printe. Ct s-au chinuit ngerii lor s-i aduc pn aici si
noi s-i lsm nemrturisiti?
Dac m-am certat cu cineva si de cte ori i cer iertare, nu vrea s m ierte, ce s fac
s m mpac cu dnsul?
Nu-i mai zice nimic, nici nu-l vorbi de ru ctre cineva, ci roag-te lui Dumnezeu pentru
dnsul si iart-l din inim. De la o vreme se stinge mnia, asemenea unui foc peste care nu mai
pui lemne.
Este pcat s fumezi?
N-am gsit scris n Sfnta Evanghelie s nu fumezi; dar am gsit scris s nu judeci!
Fumatul ns este pcat.
De ce nu m pot ruga cu aceeasi rvn ca n ziua cnd am venit la mnstire?
Din cauza uitrii, cci uitm de ceasul mortii si al judectii lui Dumnezeu. Sfintii Printi
ne nvat, zicnd: Precum apa stinge focul, asa uitarea sterge rugciunea! S ne ntoarcem la
rvna cea dinti si ne vom mntui.
Unui printe, care se mnia adeseori pe ucenicul su, i-a zis odat btrnul: Printe,
nimic nu este mai greu dect s cresti duhovniceste pe cineva. Dar s nu uitm ce spune Sfntul
Efrem Sirul: Chipul ndreptrii si al cstigrii sufletelor este numai al blndetii.
Un frate care ptimea o grea ncercare, l-a ntrebat pe Printele Cleopa: Ce s fac n
suferinta aceasta?
Rabd, frate, pn la capt si multumeste lui Dumnezeu c certarea aceasta este semn al
milei lui Dumnzeu, iar nu al mniei Lui.
Poate un crestin bun s salveze o familie, un sat, o comunitate, prin sfintenia vietii
lui?
Cum s nu poat, printe! Cu ct sunt mai multi crestini alesi n lume, ntr-o tar, ntr-o
localitate, cu att tara sau localitatea aceea este curtit de primejdii, de rzboaie, de cutremure,
de foamete si de tot rul. Iar cu ct se vor mputina mai mult alesii lui Dumnezeu dintr-o tar sau
localitate, cu att mai greu este lovit de certarea Domnului. Odat a fost ntrebat un sfnt: Poate
un om s mntuiasc o cetate? Poate! a rspuns el. Exemplul a fost proorocul si mpratul
David. C auzi ce zice Dumnezeu: Pentru David, robul Meu, nu voi pierde cetarea
Ierusalimului.
Oamenii dinainte de Hristos, ca si cei ce n-au crezut n El pn astzi, au fost si cei
cluziti de pronia lui Dumnezeu, sau nu?
Toti oamenii, dinainte sau de dup Hristos, credinciosi sau necredinciosi, ca si strmosii
nostri de odinioar, toti au fost si au trit sub pronia lui Dumnezeu. Cci pronia a fost n veci, nu
numai de la ntruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Niciodat nu a fost lipsit lumea si ntreaga
creatie de mila si pronia lui Dumnezeu.
Cum se cuvine s m comport duhovniceste ntre oameni?
S fii ca artare cu pogormnt si cu dragoste, iar n ascuns s ai lucrare duhovniceasc.
Aceasta este taina vietii noastre! Sau, cum spune n Pateric: Folosul fratelui este roada ta.
Ajutnd, miluind, mngind si iubind pe aproapele, te mntuiesti pe tine. Rugciunea mea este s
te hrnesc pe tine, s te adp pe tine, s te odihnesc si s te folosesc pe tine. C mai nalt este
dragostea ntru rnduiala sa dect rugciunea. C rugciunea este numai una din faptele bune, iar
dragostea este legtura desvrsirii. Dragostea pe toate faptele bune le cuprinde.

Fiind la arhondaric, spuneti-mi cum trebuie s primim pe oaspeti n mnstiri?

Oaspetii vin la noi n numele lui Hristos. De aceea i primim cu dragoste n mnstiri, i
odihnim, i osptm si dezlegm la vin, pentru c odat cu fratele tu vine si Hristos la tine.
Astfel, prin ei avem pe Hristos ntre noi. Aici st toat cheia ospitalittii noastre crestine si
mnstiresti.
Ospitalitatea si iubirea de aproapele tu au totusi o msur?
Mntuitorul spune s iubesti pe aproapele ca pe tine nsuti, adic cu msur, ct te iubesti
pe tine. Iar unii Sfinti Printi spun: Nici dragostea ctre aproapele s nu o reversi ctre toti n
msur, ci limitat. nti s faci mil si s ajuti pe cei din casa ta, apoi pe cei de un neam cu tine si
pe urm pe cei de alt neam. Asa este si cu ospitalitatea n mnstiri, limitat dup caz si
mprejurri.
Pentru c a ne arunca n vltoarea lumii, de multe ori ne aduce pagub n loc de folos.
Dup experiena pe care o avei, unde se gsete astzi credin mai curat, ntre
credincioii simpli sau ntre cei nvai?
S ascultm pe Sfntul Ioan Gur de Aur care spune: Dac vrei s gseti credin curat
n poporul de jos o gseti.... Sinceritatea, smerenia i cina lor pentru pcate, asemenea
pctoasei din Evanghelie, o primete Dumnezeu ca pe o jertf. Credin mai curat, mai sincer
i mai devotat ca la credincioii notri de la ar nu vei gsi n alt parte. C, dei greesc, ei tiu
mai mult ca alii s se smereasc i s-i mrturiseasc pcatele.
S ascultm pe Sfntul Efrem Sirul, care, n cuvntul pentru vame i fariseu, spune
printre altele: njug la dou care dreptatea cu mndria i pcatul cu smerenia i vezi: care
ajunge mai repede la Dumnezeu? Fariseul a njugat dreptatea cu mndria, dar n-a ajuns la
Dumnezeu. Iar vameul a njugat pcatul cu smerenia i a luat-o naintea fariseului. Pentru c
Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smerii le d dar. Este un fariseu luntric n
inimile noastre, care nu ne las s ne smerim. Pe acela de-l vom scoate afar din noi, repede
ajungem la Dumnezeu. Apoi s nu uitm c Dumnezeu este un Dumnezeu al inimilor!
El tie inima fiecruia. De aceea, este un mare pcat a judeca pe cineva. La fel i Sfntul
Ioan Gur de Aur zice: Dumnezeu nu se slvete n cei muli, ci n cei puini; nu n cei tari, ci n
cei slabi, dar sinceri i credincioi. Altfel s-ar crede c El este neputincios. C pe cei ce conduc
i sunt puternici, obicei are satana s-i biruiasc cu mndria, cu ura, cu iubirea de argint, cu trufia
i necredina.
Care este cea mai nalt cugetare a cretinului?
Unii dumnezeieti Prini spun c cea mai nalt cugetare este a-i cunoate neputina ta.
C zice Hristos: Cnd vei face toate cte am poruncit vou, s zicei c slugi netrebnice suntem,
c ce eram datori s facem, aceea am fcut. Dar face cineva toate cte ne-a poruncit Hristos?
Numai prin smerenie le poate face.
Dup Sfntul Isaac Sirul, smerenia este de dou feluri: smerenie din pcat, care abia este
cunotin de sine, i smerenie din dreptare.
Prima este doar mrturisirea pcatelor personale. Dar s nu cread cineva c aceasta este
smerenie, c i cunoate pcatele sale. Ci numai aceea este adevrata smerenie, cnd cineva are
toate faptele bune i ajunge de face i minuni, dar el se socotete praf i cenu.
Dar la msura adevratei smerenii ajung numai sfinii. Mi-amintesc de o istorioar. Odat
o fecioar a nvat pe de rost toat Scriptura. Apoi s-a dus la un sihastru sfnt i i-a spus. Iar
btrnul a ntrebat-o: Fcutu-i-s-a ocara ca lauda i necinstea ca cinstea? Nu! a rspuns ea.
Atunci nimic n-ai fcut, a rspuns btrnul. Du-te acas i citete din nou Sfnta Scriptur!
(Pateric, 1930).
Care este cea mai veche, viaa de obte sau viaa de pustie?

Hristos a ntemeiat mai nti viaa de pustie, prin cele 40 de zile de post pe muntele
Carantania, unde a fost ispitit de diavolul i l-a biruit. Apoi, alegnd pe cei 12 Apostoli, a
ntemeiat viaa de obte.
Prea Cuvioase printe, m biruie patima mniei i smintesc pe frai. Ce s fac s am
blndee?
Sfntul Efrem Sirul spune: Cu cel necredincios, cnd vrea s vin la credin, cu mare
blndee s vorbeti cu el, c chipul ntoarcerii i al dobndirii sufletelor este numai al blndeii.
Iar Sfntul Grigorie Teologul spune: Blndeea cltorete ntre mnie i nesimire.
Deci, ca s dobndim darul blndeii, s ne rugm cu struin lui Dumnezeu, s citim
nvturile Sfinilor Prini i s inem permanent calea de mijloc. Tot Sfntul Grigorie Teologul
zice, n cuvintele cele iambiceti:
Mintea se nal i adevrul se fur / De prea mult dragoste i prea mult ur.
Duhovnicul, mai ales, trebuie s in msura blndeii i adevrului ntre dragoste i
mnie, adic ntre iertare i canon. El trebuie s msoare la spovedanie dragostea cu dreptatea, iar
ura cu rbdare i blndee.
Cum poate omul s aib mai mult linite duhovniceasc n viaa aceasta trectoare?
Prin fuga de griji multe. Acest lucru mi-l arat nou dumnezeiescul printe Isaac Sirul,
care zice: Omul cel cu mult grij nu se poate face blnd i linitit. i iari zice: Fr
nstrinarea de griji multe, nu cuta lumin n sufletul tu. i iari: Mintea tulburat (de griji)
nu va scpa de uitare i nelepciunea nu-i deschide ua acesteia. S fugim deci, de grijile cele
mincinoase ale acestui veac, ca s dobndim pacea inimii i sfnta rugciune, care este mama
tuturor faptelor bune.
n ce const curirea omului i n cte pri se mparte?
Curia omului este ntreit, i anume: curia trupului, adic pzirea lui de toate
ntinciunile cele trupeti; curia sufletului, adic slobozirea lui din legtura patimilor celor
ascunse care se alctuiesc n minte, i a treia, curia minii, la care ajung numai cei desvrii,
ntru descoperirea tainelor dumnezeieti, dup Sfntul Isaac Sirul.
Prin ce anume se arat dragostea cea adevrat ctre aproapele?
Dragostea cea adevrat se face cunoscut nu numai prin druirea de milostenii, ci cu
mult mai mult, prin mprtirea cuvntului lui Dumnezeu i prin slujirea trupeasc a celor
bolnavi.
Cum ne putem izbvi de vorbirea de ru a altora?
De aceast patim cumplit ne putem izbvi mai ales prin sfnta rugciune. C auzi ce
zice dumnezeiescul printe Maxim Mrturisitorul: Cu ct te rogi mai mult din suflet pentru a te
defima, cu att Dumnezeu le arat adevrul celor ce se smintesc. La fel zice i Sfntul Isaac
Sirul: Gura nedreapt, prin rugciune se astup. S ne rugm mai mult ca s ne izbvim de
clevetire, de osndire i de mnia lui Dumnezeu.
Care este cel mai puternic cuvnt ce poate folosi pe alii?
Cel mai puternic cuvnt care poate s foloseasc i s zideasc pe alii este cuvntul cel
din lucrare, adic exemplul vieii noastre. Acest lucru ni-l arat acelai sfnt printe Isaac Sirul,
care zice; Altul este cuvntul cel din lucrare i altul cuvntul cel frumos i fr iscusina
lucrrii. Iar n alt loc zice: tie nelepciunea a-i mpodobi cuvintele sale i a gri adevrul,
necunoscndu-l pe dnsul, i a arta pentru fapta bun, fr ca s aib iscusina lucrrii...
Cuvntul cel din lucrare este cmar a ndejdii, iar nelepciunea cea nelucrtoare este amanet al
ruinii. Adic ruineaz contiina celui ce vorbete fr s mplineasc cu fapta. Apoi adaug:
Precum este meterul care zugrvete ap pe perei, fr s poat cu aceea a-i rcori setea lui, i
precum este cel ce vede visuri frumoase, aa este cuvntul fr de fapt.

Cum se cuvine a ne purta clugrii fa de mireni?

ntotdeauna numai cu dragoste i cu blndee i s se roage mereu pentru ei. Iar a mnca
i a ne veseli i a ne ospta mpreun cu dnii, dac se poate, niciodat, aa cum ne nva
Sfinii Prini, ca s nu se fac sminteal spre pcat. Iat ce zice n aceast privin Sfntul Isaac
Sirul: De vei fi silit s rzi, s nu i se vad dinii. De vei fi nevoit s vorbeti cu femei, ntoarcei faa despre vederea lor, i aa vorbete cu dnsele cu grij i bun cuviin. Iar de monahii
deprteaz-te ca de foc i ca de cursa diavolului; att de ntlnirea, ct i de mpreun vorbirea cu
ele; mcar de i-ar fi surori ale tale dup trup, ferete-te de ele ca de nite strine.
Cum poate cretinul s alunge din sufletul su slava deart i mndria?
Slava deat este alungat din inima omului prin lucrarea faptelor bune n ascuns, iar
mndria, prin voina de a pune toate isprvile faptelor bune pe seama lui Dumnezeu, cum spune
Sfntul Maxim Mrturisitorul. Acelai sfnt printe zice: Nu mic lupt se cere pentru a se
izbvi cineva de slava deart, i se izbvete de aceasta prin lucrarea n ascuns a virtuilor i prin
deasa rugciune.
Iar semnul izbvirii de ea este a nu mai ine minte rul fcut de cel ce te-a defimat sau te
defimeaz.
Ce este smerenia? Se poate cineva mntui fr smerenie?
Smerenia este o virtute de mare importan pentru mntuirea noastr, fr de care nimeni
nu poate vedea pe Iisus Hristos, Care S-a smerit pentru noi. C auzi ce zice Sfnta Evanghelie:
Dumnezeu celor mndri le st mpotriv, iar celor smerii le d har. A sta mpotriva celor mndri
nseamn a le nchide ua mpriei cerurilor.
Prin smerenie ns cretinul se aseamn, dup a sa putere, cu nsui Domnul, Care a zis:
nvai-v de la Mine, c sunt blnd i smerit cu inima i vei afla odihn sufletelor voastre.
Smerenia este de mare trebuin spre a intra ntru mpria cerurilor i fr smerenie
nimeni nu se poate mntui. Pentru aceast mare virtute Mntuitorul ne d pild de copii, c iat
ce zice: Cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare ntru mpria
cerurilor.
Dup Sfntul Isaac Sirul smerenia este haina lui Dumnezeu, Care S-a smerit,
mbrcndu-Se n trupul nostru muritor. Iar ce este ea anume, auzim pe acelai mare sfnt al
linitii, zicnd: Smerenia este o putere tainic pe care o primesc sfinii desvrii, dup
desvrirea ntregii lor vieuiri. Aceast putere nu se va da dect numai celor desvrii n
virtute, prin puterea harului, att ct ncape n hotarul firii.
Ce este cunotina de sine i ce folos aduce pentru mntuirea sufletului?
Cunotina de sine este o treapt a smeritei cugetri. Pe aceasta a avut-o vameul care se
ruga n biseric i care s-a ntors mai ndreptat la casa sa dect fariseul. Sfntul Isaac Sirul zice
despre ea: Fericit este omul care i cunoate neputina sa, cci cunotina aceasta i se face lui
temelie i rdcin i nceptur de toat fapta bun.
Care dintre clugri este mai plcut lui Dumnezeu? Cel ce se linitete n pustie cu
post i cu necurmat rugciune, sau cel ce propovduiete altora cuvntul Domnului spre
mntuire?
Este mult mai aproape de Dumnezeu clugrul care se nevoiete n pustie cu post, cu
nfrnare i lepdarea grijilor din lume, curindu-i sufletul su de patimi, dect cel ce
propovduiete altora cuvntul Domnului fr a avea ntrire duhovniceasc pe msura celor ce le
nva. Acest lucru ni-l arat Sfntul Isaac Sirul, zicnd: S nu-mi asemeni mie pe cei ce fac
semne i minuni i puteri n lume cu cei ce se linitesc cu nelegere. Iubete nelucrarea linitii
mai mult dect sturarea celor flmnzi n lume i dect ntoarcerea multor neamuri la credina n
Dumnezeu.

Deci., mai mare lucru i mai folositor este s se cureasc cineva de patimile sale trupeti
i sufleteti n linte i n supunere, dect a nva pe alii voia lui Dumnezeu, neavnd el vrst
duhovniceasc potrivit spre aceasta. Despre acest lucru zice i Sfntul Grigori Teologul: Bine
este a teologhisi pentru Dumnezeu, dar mai bine dect aceasta este a te curi pe tine de patimi
pentru Dumnezeu. Iar Sfntul Isaac Sirul zice: Mai de folos i este s te ngrijeti s nvii din
patimile sufletului tu cel czut, prin micarea gndurilor tale spre cele dumnezeieti, dect s
nvii pe cei mori.
Apoi acelai printe adaug: Muli au svrsit puteri, au nviat pe mori, s-au trudit s
ntoarc pe cei rtcii i au fcut lucruri mari... Iar dup acestea ei, care au nviat pe alii, au
czut n patimi ntinate i spurcate i s-au omort pe ei nii i s-au fcut sminteal multora prin
faptele lor vzute. Pentru c erau nc bolnavi cu sufletul i nu s-au ngrijit de sntatea sufletelor
lor, ci s-au predat pe ei nii n marea lumii acesteia pentru a tmdui sufletele altora, ei nii
fiind bolnavi, i si-au pierdut sufletele lor din ndejdea n Dumnezeu.
Care sunt cauzele cele mai puternice ale pcatelor?
Cele mai puternice pricini ale pcatelor n lume, care duc la pierzare pe muli cretini
sunt: vinul, femeile, bogia, necredina n Dumnezeu i desvrita sntate a trupului, cum
spune Sfntul Isaac Sirul. Dac n deprtm de la noi aceste pricini, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne
izbvim de pcate i, deci, de moarte.
n secolul nostru se constat o slbire general a credinei n Dumnezeu i a tririi
cretine. Care sunt motivele principale ale slbirii credinei i apariiei sectelor n lume?
Motivul principal al slbirii credinei n Dumnezeu este unul: nmulirea frdelegilor.
Credina a slbit pe pmnt mai ales din cauza urmtoarelor pcate: mndria, neascultarea de
cuvntul Evangheliei i de pstorii Bisericii, nstrinarea cretinilor de Biseric, lipsa de pstori
buni, beia, desfrul etc. Acest adevr ni-l arat nsui Domnul nostru Iisus Hristos, cnd zice: Iar
din pricina nmulirii frdelegilor, iubirea multora se va rci.
Cretinii care s-au rupt definitiv de Sfnta Biseric, care se mpotrivesc dogmelor
credinei noastre ortodoxe i apostolice i care i-au format o nvtur de credin greit se
numesc sectari (eretici). Sectele n Biseric au fost nc de la nceputul propovduirii Evangheliei
n lume i vor exista pn la sfritul veacurilor. Ele sunt att rezultatul necredinei n Dumnezeu,
ct i un puternic semn apocaliptic.
Oamenii, n general, prsesc Biserica i cad n erezii din urmtoarele cauze principale:
din netiin, adic din lipsa de cunoatere a cuvntului lui Dumnezeu, a Sfintei Tradiii i a
nvturii Sfinilor Prini; din nelciunea diavolului, care umbl, rcnind ca un leu, cutnd
pe cine s nghit, i care reuete s amgeasc pe muli cretini prin patimi, prin ncrederea n
sine, prin necredin etc.; din cauza mndriei, care a creat cele mai multe secte i erezii n istoria
Bisericii cretine, reuind s sfie trupul tainic al lui Hristos.
Apoi, din cauza nmulirii pcatelor omeneti, precum: beia, desfrul, avortul, divorul,
nenelegerea din familie etc. Apoi din lipsa de slujitori devotai n Biserica lui Hristos; din lips
de explicare a credinei ortodoxe la credincioi, din cauza firii rzvrtite a unor cretini, din lips
de rugciune i de nvtur, din lips de via duhovniceasc exemplar a preoilor, din lips de
experien, de blndee, de struin i iscusin pastoral a preoilor i din alte pricini. nmulirea
sectelor i a proorocilor mincinoi, mai ales n secolul nostru, este, desigur, i un semn
apocaliptic al sfritului lumii. Acest adevr ni-l arat nsui Mntuitorul nostru Iisus Hristos,
care, vestind despre a doua Sa venire pe pmnt, a zis: i muli prooroci mincinoi se vor scula i
vor nela pe muli...
ntruct cunoatei bine fenomenul sectar n ara noastr, care ar fi principalul
motiv al apariiei sectelor la noi?

Pe lng cele spuse mai sus, cred c un motiv principal care a constribuit la apariia i
nmulirea sectelor n ara noastr a fost i este lipsa de preoi buni i devotai care s pstoreasc
turma lui Hristos cu toat credina i frica lui Dumnezeu. Dac pstorii Bisericii s-ar sili s fie
mai nti evlavioi, tari n rugciune, blnzi, plini de dragoste, milostivi, buni cunosctori ai
nvturii lui Hristos, modele vii n via, silitori a nva pe credincioi dreapta credin i
poruncile Sfintei Evanghelii, sectele n ara noastr aproape ar disprea. La nmulirea sectelor n
ara noastr contribuie mult i sminteala, mndria i neascultarea unor credincioi, dorina lor de
a nva pe alii, de a ine predic n locul preoilor, lipsa unor predici bune, calde i nsufleitoare,
precum i lipsa de slujbe i cntri ct mai frumoase n biserici.
Dac aceste lipsuri ar fi nlturate, prozelitismul sectar ar da napoi i muli credincioi
rupi de Biseric ar reveni n staulul lui Hristos.
Care sunt urmrile cele mai grave ale prozelitismului sectar n ara noastr?
Urmrile cele mai grele ale nmulirii sectelor n ara noastr sunt multe i uneori nebnuit
de mari. Mai nti pstorii de suflete, care pierd din credincioi din snul Bisericii, nu se
mntuiesc nici ei i nici cei ce s-au rtcit din cauza lor de la adevrata credin.
Apoi, prozelitismul sectar, ambiia, interesul duc uneori la acte imorale, la frmiarea
sectelor n grupuri rivale, dizidente. Legtura tuturor sectelor cu rile occidentale dezbin
credincioii notri, slbesc unitatea duhovniceasc a Bisericii i ndeamn la nclcarea legilor
statului, la anarhie i frmiarea familiei.
Ce trebuie s fac Biserica Ortodox, slujitorii i credincioii notri, i cum s
acioneze mai bine pentru a opri prezelitismul sectar n satele i oraele noastre?
Pentru a opri stricarea dreptei credine apostolice de ctre sectari, att pstorii, ierarhii,
preoii i clugrii, ct i credincioii notri ortodoci trebuie s mplineasc urmtoarele trei
condiii:
a. nti s citeasc mai des, cu evlavie i cu mult atenie, Sfnta Scriptur, pentru a
cunoate ct mai bine credina noastr apostolic;
b. pstorii i credincioii s cunoasc doctrina Bisericii Ortodoxe, pentru a nva la
rndul lor pe credincioii din parohii;
c. att pstorii Bisericii, cr i toi credincioii ortodoci s se sileasc a tri i a mplini
poruncile Evangheliei lui Hristos, pentru a fi pild tuturor prin faptele lor.
Mntuitorul nostru Iisus Hristos cere de la noi mai nti s facem i s lucrm poruncile
Lui i apoi s vorbim la alii despre ele, c zice: Cel ce va face i va nva, acela mare se va
chema ntru mpria cerurilor. La fel nva i Sfntul Pavel pe ucenicul su, Tit: Acestea
griete i mustr i ndeamn cu toat tria. La fel i Sfntul Isaac Sirul spune: Taci tu, s
vorbeasc faptele tale.
De asemeni, pentru oprirea prozelitismului sectar este de mare importan s se tipreasc
pentru credincioi ct mai multe cri de rugciuni, catehisme, cri de nvtur cretineasc i
mai ales Vieile Sfinilor, care sunt foarte cutate.
De aceeai importan pentru aprarea credinei este predica n biseric i la orice ocazii,
precum si datoria preoilor de a face rugulat catehizarea credincioilor.
Dac slujitorii Bisericii vor mplini cu sfinenie aceste datorii evenghelice i pastorale, vor
reui cu siguran s opreasc prozelitismul i fanatismul sectar. Iar de vor neglija aceste datorii
evanghelice, nu se va putea face aproape nimic n faa prozelitismului sectar din ara noastr i
vom fi aspru judecai de Hristos.
Cum pot ajuta clugrii i mnstirile noastre la aprarea credinei ortodoxe i
oprirea prozelitismului sectar?
Clugrii din mnstirile noastre au ajutat ntotdeauna la propovduirea, meninerea i

aprarea credinei ortodoxe i unitii religioase n ara noastr. Mnstirile i clugrii ce se

nevoiesc n ele au fost i sunt ca nite limanuri ale sufletelor cretineti, care noat n valurile
tulburi ale veacului acestuia. Att clugrii, ct i clugriele, i mai ales stareii i duhovnicii
din mnstirile noastre, de vor duce via duhovniceasc curat, dup exemplul Sfinilor Prini,
potrivit cu fgduinele date la clugrie, de se vor ruga cu struin ziua i noaptea i de vor
cunoate ct mai bine Sfnta Scriptur i nvturile Sfinilor Prini, vor fi i de acum nainte
fclii i limanuri de odihn i mntuire pentru credincioii notri, pentru cei stpnii de patimi i
pentru cei ndoielnici n credin, care se lupt cu ispitele, cu patimile i necazurile acestei viei.
Mnstirile noastre, prin tradiia lor milenar, prin cuvioii clugri rugtori n ele, au fost
i trebuie s fie i pe viitor vetre de trire duhovniceasc n Iisus Hristos, lcauri de mngiere i
ntrire n credin, oaze de lumin, i cultur cretineasc i limanuri de odihn i linite
sufleteasc pentru credincioi, prin slujbele cele sfinte care se fac n ele, prin nvturile
duhovniceti ale clugrilor i mai ales prin pilda vieii curate a celor ce triesc n ele.
Cred c este nevoie n mnstiri, ca i n sate, de duhovnici buni i de preoi bine pregtii.
Cci, dac vei pune un singur cioban s pzeasc o mie de oi, pe multe le va pierde i pe multe le
vor rpi lupii. De aceea zice Sfntul Ioan Gur de Aur n omiliile sale cnd vor lipsi pstorii, se
vor aduna lupii.
Ce prere avei despre ecumenism i micarea ecumenic mondial?
Este nevoie mai nti de mult rugciune, c fr Dumnezeu nu putem face nimic.
ntlnirile ntre Biserici sunt bune, evanghelice, cci astfel cretinii se cunosc bine unii pe alii i
nceteaz ura confesional. ns, de aici pn la unire este departe ca pn la ceruri, cci nici o
Biseric neortodox nu va renuna la credina ei ca s vin la Biserica Ortodox.
ns, se cere membrilor Bisericii Ortodoxe s fie cu mare grij, ca nu cumva s renune la
ceva din tradiia noastr milenar, din nvturile Sfinilor Prini i mai ales din dogmele
Bisericii Ortodoxe, stabilite i aprate de atia sfini i cu atta jertf.
C dac Sfinii Prini ntrunii la cele apte Sinoade ecumenice i la cele unsprezece
sinoade locale n primele veacuri cretine nu ar fi fost cu mare atenie la aprarea dogmelor i
nvturilor dreptei credine ortodoxe, noi astzi poate nu mai eram cretini ortodoci.
Deci trebuie s fim cu luare aminte, ca jertfa sfinilor notri prini s nu fie zadarnic.
Altfel, ne pierdem i noi mntuirea, i dezbinm i pe credincioii Bisericii Ortodoxe att de
statornici, evlavioi i devotai.
Cnd credei c se va mplini cuvntul Sfintei Evanghelii, ca s fie pe pmnt o
turm i un pstor?
Cnd toate popoarele cretine i necretine vor veni la adevrata credin ortodox n
Dumnezeu, Cel n Treime ludat i preamrit. Aceasta va fi numai la sfritul veacurilor, n felul
n care numai singur Dumnezeu tie.
Printe, cum vedei viitorul poporului nostru i situaia tineretului din ziua de azi,
care merge tot mai mult pe panta asta a imoralitii?
Fratele meu, am s-i spun ceva. Acum socotim c suntem aproape de sfritul veacului.
tii de ce? Pentru c Mntuitorul spune c n vremea de apoi dragostea multora se va rci. Se va
mpuina evlavia i credina, cum spune n Evanghelie. Acum tii ce este? Trebuie mare luare
aminte de sine.
C zice la Apocalips aa: i acum vremea este aproape. Cel nedrept, s mai
nedrepteasc. Cel spurcat mai spurce-se. Cel drept s mai fac dreptate. Cel sfnt mai
sfineasc-se, c iat vin curnd i plata Mea este cu Mine, ca s dau fiecruia dup cum este
fapta lui... Amin! Vino, Doamne Iisuse! Aa se termin Biblia.
Deci acum s lum aminte de noi nine. i sectele i indiferena i ateii i pgnii i

desfrul i toate rutile veacului cresc. ns cei buni se fac mai buni, iau aminte de sine, iar cei
ri se fac tot mai ri. i Dumnezeu va veni cu plata Lui pentru fiecare. Plata Lui este cu Sine,
pentru fiecare. Amin.

CUPRINS
CUVNT NAINTE........................................................................................................................2
DREAPTA CREDINT...................................................................................................................3
CELE DOU FIRI N HRISTOS....................................................................................................4
CUVNT LA NMORMNTAREA..............................................................................................7
PRINTELUI CALIOPIE APETRI ...............................................................................................7
( Mai 1978).....................................................................................................................................7
PILDA BOGATULUI NEMILOSTIV ..........................................................................................10
SI SRACULUI LAZR..............................................................................................................10
ISPITIREA DIN CELE OPT PRTI.............................................................................................13
CELE DOUSPREZECE TREPTE .............................................................................................15
ALE PCATULUI.........................................................................................................................15
CELE SAPTE PRICINI ALE PCATULUI.................................................................................21
DREAPTA SOCOTEAL.............................................................................................................24
SFATUL BUN................................................................................................................................25
IUBIREA DE SINE........................................................................................................................28
NEVOINT SI MILOSTENIE......................................................................................................30
SCOALA NTELEPCIUNII...........................................................................................................32
DESRPE STATORNICIE..............................................................................................................33
RUGCIUNEA PENTRU PACE..................................................................................................34
DIALOG N TREN........................................................................................................................36
DESPRE NESTIUTELE JUDECTI ...........................................................................................42
ALE LUI DUMNEZEU.................................................................................................................42
DESPRE ASCULTAREA DE PRINTI ......................................................................................47
SI MINUNEA SFINTEI LITURGHII............................................................................................47
CUVNTUL PRINTELUI CLEOPA ........................................................................................50
DIN SEARA ZILE DE 1 MARTIE 1998, .....................................................................................50
LA DUMINICA LSATULUI SECULUI....................................................................................50
CTEVA SFATURI DUHOVNICESTI........................................................................................51