Curtea Internaional de Justiie

Cazul privind chestiuni legate de interpretarea i aplicarea Conveniei de la Montreal din

1971, aprute n urma incidentului aerian de la Lockerbie
Libia c. S.U.A/Marea Britanie.
La 3 martie 1992, Libia a introdus cereri n faa Curii Internaionale de Justiie mpotriva
Statelor Unite i Marii Britanii, ntemeiate pe urmtoarea situaie de fapt:
n urma incidentului aerian de la Lockerbie (21 decembrie 1988), un tribunal din Statele
Unite Districtul Columbia, precum i o instan britanic, au instituit proceduri mpotriva a doi
ceteni libieni, suspectai a fi plasat o bomb la bordul zborului Pan Am 103.
Respectiva acuzaie se referea la comiterea unei fapte prevzute i de Convenia de la
Montreal privind reprimarea actelor ilicite mpotriva securitii aviaiei civile internaionale,
semnat la 23 septembrie 1971, i anume: plasarea sau determinarea plasrii la bordul unei
aeronave, prin orice mijloc, a unui dispozitiv sau substan care este capabil s distrug
aeronava (articolul 1, alin. (3).
Statele Unite au solicitat Libiei extrdarea persoanelor respective, n ciuda faptului c Libia a
instituit proceduri mpotriva celor doi. Codul de procedur penal a Libiei interzice extrdarea
cetenilor proprii, iar ntre Statele Unite/Marea Britanie i Libia nu exist un tratat de extrdare.
Totodat, Libia a solicitat Statelor Unite, printr-o scrisoare a secretarului de stat M.
Elbushari, din 17 ianuarie 1992, cooperarea necesar pentru luarea de ctre Libia a msurilor
necesare urmririi celor dou persoane, solicitare rmas fr rspuns.
Pe baza faptelor de mai sus, Libia a cerut Curii s declare c, prin refuzul cooperrii
judiciare i prin solicitarea de a-i extrda pe cei doi ceteni Libieni, Statele Unite, respectiv
Marea Britanie au nclcat articolele 5 (2), 5 (3), 7, 8 (2) i 11 din Convenia de la Montreal.
Libia a solicitat msuri conservatorii, in conformitate cu art. 41 din Statut.
Statele Unite i Marea Britanie au ridicat excepii preliminare la jurisdicia Curii,
motivnd c litigiul are caracter politic.
Statele Unite i Marea Britanie au artat urmtoarele:
intenia Libiei de a urmri i judeca efectiv cele dou persoane nu era real,
datorit calitii acestora de ageni ai statului libian;
Libia este obligat s extrdeze cele dou persoane n temeiul Rezoluiilor
Consiliului de Securitate nr. 748 (1992) i 883 (1993). Fa de acest argument,
Libia a artat c Rezoluiile obligatorii nu ar fi fost adoptate n domeniile n care
Consiliul are aceast competen, i anume probleme privind pacea i securitatea.
Gravitatea faptelor comise (terorism internaional) justific faptul imposibilitii
invocrii de ctre Libia a dreptului intern pentru a putea refuza extrdarea.
Ce va decide instana cu privire la solicitrile Libiei?
Rezolvare:

In privinta naturii diferendului, Curtea a spus ca nici un diferend nu poate fi pur politic
sau pur juridic. Orice diferend juridic are la baza anumite interese politice ale statului. In
sens invers si un diferend politic are la baza o opozitie de teze juridice.
In privinta aplicarii tratatului sau a rezolutiilor, Curtea a spus ca rezolutiile trebuie
aplicate si nu tratatul. Curtea a spus ca rezolutiile Consiliului de Securitate adoptate in
baza cap 7 din Carta (probleme care privesc pacea si securitatea nationala) sunt
obligatorii pentru state si au aceeasi valoare ca si Carta. Art 103 din Carta ONU spune ca
atunci cand exista un conflict intre obligatiile prevazute de Carta si obligatii prevazute de
alte acorduri internationale, prevaleaza prevederile Cartei.
Libia trebuie sa extradeze.