Alexandru Lapusneanu

De Costache Negruzzi
Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in
perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840
inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea
inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literatura
romana catre un fagas national si profund original.
Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea
de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.
Nuvela este o specie a genului epic de dimensiune medie cu o actiune
care se concentreaza asupra unui singur conflict, cu personaje putine
dar bine individualizate intrucat in nuvela accentul se pune mai ales
asupra caracterizarii personajelor.
Opera are o structura clasica fiind alcatuita din patru parti cu patru
motto-uri semnificative: Daca voi nu ma vreti eu va vreu.., Ai sa dai
seama doamna!, Capul lui Motoc il vrem, De ma voi scula pe multi
am sa popesc si eu.
Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in
Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se
desfasoara in a doua partea a domniei a lui Alexandru Lapusneanu in
1564-1569.
Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa
intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec
dupa patru ani fata de cele din partea a treia.
Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la
persoana a treia. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text
interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj
uratul caracter, desfranata cuvantare.
Modul de expunere predominant este naratiunea care se impleteste cu
dialogul care dramatizeaza actiunea si cu descrierea prin care se
individualizeaza personajele si mediul in care traiesc. Un exemplu
elocvent este pauza descriptiva in care este prezentata doamna
Ruxanda.
Ca in orice opera epica actiunea se poate relata pe momentele
subiectului.
In incipit sunt prezentate conditiile istorice din Moldova acelor vremuri
in care domnitor era Stefan Tomsa.
Expozitiunea prezinta pe Lapusneanu cand revine in Moldova pentru asi relua tronul.La intrare in Moldova se intalneste cu Motoc, Veverita,
Spancioc si Stroici care ii spun ca poporul nu il vrea.
Intriga este declansata de raspunsul ferm dat de Lapuneanu boierilor.
Desfasurarea actiunii incepe odata cu revenirea la tron a lui Alexandru
Lapusneanu dupa fuga lui Tomsa. Revenit la tron, domnitorul pedepseste
orice boier tradator, ucigandu-l. Doamnei Ruxanda, sotia lui, I se face
mila de sotiile si copii boierilor si il roaga sa se opreasca din a ucide si ii
spune ca este foarte speriata. Acesta ii promite ca de poimaine nu va

mai ucide si ca ii va da un leac pentru frica. A doua zi Lapusneanu

merge la monarhie unde tine un discurs prin care le cere iertare boierilor
si ii invita la ospat.
Punctul culminant este atins in timpul ospatului atunci cand
Lapusneanu isi pune slugile sa ii omoare pe boieri. Motoc, care scapa de
furia domnitorului, din cauza promisiunii pe care o facuse ,moare ucis de
cei ce se aflau la poarta Curtii. Spancic si Stroici reusesc sa treaca
granita.
Deznodamantul coincide cu ultimul capitol unde sunt prezentate
evenimentele dupa patru ani cand Lapusneanu, de frica lui Stroici si
Spancioc, se retrage la Cetatea Hotin, unde se imbolnaveste si cere sa
fie calugarit. I se indeplineste dorinta si cand isi revine ameninta pe toti
cu moartea, chiar si pe sotia si copii sai. In timpul bolii sale cei doi boieri
revin in tara si o sfatuiesc pe Ruxanda sa-l otraveasca iar aceasta o face
din frica.
Finalul precizeaza ca Alexandru Lapusneanu este inmormantat la
manastirea Slatina care a fost zidita de el.
Actiunea operei se concentreaza asupra unui conflict istoric intre
Alexandru Lapusneanu si boierii tradatori. In scrierea nuvelei, Costache
Negruzzi, se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche
care preia cateva elemente realiste: revenirea lui Alexandru Lapusneanu
(1564-1569) este inspirata din cronica, intalnirea cu delegatia boierilor si
replica pe care o da acestora, prezentarea facuta doamnei
Ruxanda,sotia lui Lapusneanu, scena ospatului si a macelului,
retragerea lui Lapusneanu la cetatea Hotin, boala, calugaria,
amenintarea adresata fetelor bisericesti, otravirea de catre doamna
Ruxanda si inmormantarea la manasirea Hotin, ctitoria sa.
Pe langa adevarul istoric,autorul apeleaza si la cateva elemente de
fictiune pentru a accentua dramatismul evenimentelor. Astfel boierii,
Motoc, Spancioc si Stroici nu mai traiau in timpul celei de-a doua domnii.
Dupa intalnirea cu domnitorul ei fug la Liov in Polonia dar Lapusneanu
trimite oameni dupa ei si sunt ucisi.
Alaturi de elemente clasice si realiste in nuvela este evidenta si
influenta romantica prin descrierea scenelor macabre (scena macelului,
a mortii lui Lapusneanu), prin antiteaza prin care sunt construite
personajele: doamna Ruxanda-Personaj angelic, Alexandru Lapusneanupersonaj demonic, Spancioc si Stroici- boieri patrioti si Motoc-tipul
tradatorului lipsit de scrupule.
Personajul principal este un erou romantic prin cruzimea sa iesita din
comun, un personaj exceptional care actioneeaza in imprejurimi
exceptionale.
In opinia mea, Alexandru Lapusneanu, este o nuvela de inspiratie
istoria ce ilustreaza principiile ideologice pasoptiste si ale romantismului
romanesc. Epoca surprinsa este reinviata prin valorificarea adevarului
istoric. Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanu un domnitor
crud, un tiran, sugerand astfel caracterul exceptional al domniei sale,
desi comportamentul sau nu este prea diferit de comportamentul
celorlalti domnitori din evul mediu.

Alexandru Lapusneanu
De Costache Negruzzi
Caracterizare de Personaj
Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in
perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840
inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea
inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literature
romana catre un fagas national si profund original.
Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea
de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.
Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in
Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se
desfasoara in a doua parte a domniei lui Alexandru Lapusneanu in 15641569.
Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa
intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec
dupa patru ani fata de cele din partea a treia.
Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la
persoana a 3a. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text
interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj
uratul caracter, desfranata cuvantare.
Domnitorul Modovei, personaj istoric, Alexandru Lapusneanu, a domnit
de doua ori nuvela urmarind perioada celei de-a doua domnii.
Acesta este casatorit cu doamna Ruxanda fiica lui Petru Rares unul
dintre cei mai iubiti domnitori ai Moldovei si au impreuna un fiu
(Bogdan). Personaj romantic, acesta intruchipeaza tipul tiranului, al
domnitorului absolut care actioneaza pentru intarirea puterii domnesti si
slabirea puterii boierilor.
Dialogul lui cu delegatia de boieri dezvaluie inca de la inceput
conflictul puternic dintre domnitor si cei care il tradeaza in prima
domnie.Replicile taioase, ironice ale domnitorului daca voi nu ma vreti
eu va vreu..si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc evidentiaza prin
caracterizare indirecta, vointa, tenacitatea, perseverenta. Scena
evidentiaza totodata dorinta puternica a lui Lapusneanu de a-si impune
ferm autoritatea tiranica, de a domni ca autocrat(stapan absolut). Este
un bun cunoscator al tipologiei umane, Lapusneanu face scurte
caracterizari tuturor boierilor care in intampinasera. Diplomat fiind
accepta pe Motoc in slujba sa pentru a-l folosi ca intermediar intre el si
nemultumirea poporului.
Imediat ce isi recupereaza tronul pune in aplicatie planul sau de
razbunare impotriva boierilor: arde cetatile Moldovei, cu exceptia
Hotinului, ia averile boierilor tradatori si ii ucide la cea mai mica
greseala. La intrarea in tara insa Lapusneanu este intampinat cu bucurie
fapt explicat de narrator printr-o interventie subiectiva ce caracterizeaza

in mod direct persoanjul precizand ca in prima domnie el nu avusese

vreme a-si dezvalui uratul caracter. Dialogul cu doamna Ruxanda
evidentiaza antiteza romantica dintre cele doua personaje , Alexandru
Lapusneanu fiind personaj demonic iar sotia sa personaj angelic.In
momentul in care il roaga sa inceteze omorurile Lapusneanu
reactioneaza impulsive iar reactiile sale sunt suprinse de narator in
caracterizare indirecta sarind drept cu mana pe junghiul din
cingatoarea sa. Stapanindu-se apoi ii promite ca de poimaine nu va
mai savarsi niciun omor (cinic, violent).
Scena de la mitropolie evidentiaza o alta trasatura fundamental a
personajului, arta disimularii.
Prin caracterizare directa, naratorul precizeaza ca Lapusneanu vine la
sarbatoarea religioasa de la mitropolie imbracat cu toata pompa
domneasca desi era impotriva obiceiului sau.Lapusneanu foloseste in
scopul castigarii increderii boierilor care il urau si se temeau de el
argumente hotaratoare : nu numai gesturile, mimica, miscarile dar mai
ales citate din biblie anume alese. In timp ce rosteste aceasta
desantata cuvantare dupa cum o caracterizeaza direct naratorul.
Lapusneanu planuieste cel mai sadic omor din cate comisese- piramida
din capele boierilor ucisi la ospatul domnitorului.
Lapusneanu asista la scena razand sarcastic, retras dupa o perdea
impreuna cu Motoc care se silea a rade ca sa placa stapanului.
Cu aceeasi satisfactiei il sacrifica pe Motoc multimii adunate in fata
curtii spunandu-I ironic du-te de mori pentru binele mosiei.
Apoi cu sange rece si sadism porunceste sa se faca o piramida din
capetele boierilor ucisi pentru a-i da doamnei Ruxanda leacul promis.
Lucid, realizeaza ca Spancioc si Stroici lipsisera de la ospat si trimite
dupa ei insa acestia trecusera deja granite si il avertizeaza ca se vor
vedea inainte de moartea lui.
La patru ani de la aceasta scena Lapusneanu isi tine promisiunea
facuta sotiei sale de a nu mai ucide niciun boier dar ca sa nu uite dorul
lui cel mai tiranic de a vedea suferintele omenesti ii tortura. Nelinistit
pentru ca nu ii putea prinde pe Stroici si Spancioc se retrage la cetatea
Hotinului pentru ai supraveghea de aproape dar aici se imbolbaveste le
lingoare iar boala inainteaza repede apropiindu-l de moarte. Pentru ca in
delirul bolii isi vede toate crimele cere sa fie calugarit pentru a I se ierta
pacatele. Cand dorinta ii este indeplinita devine violent, amenintator cu
fetele bisericesti dar si cu propria familie.
Personajul este individualizat in aceasta scena atat prin caracterizare
directasangele intr-ansul incepu a fierbe facuta de narator, cat si prin
caracterizare indirecta ce reiese din gesturi, actiuni, replici Pre cateaua
asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei
Sadismul, cruzimea domnitorului reies si din caracterizarea directa
facuta de celelalte personaje crud si cumplit este omul acesta
(mitropolitul),Sangele cel pangarit al unui tiran ca tine (Stroici).
Scena mortii lui Lapusneanu este pe masura vietii domnitorului, acesta
sfarsind in mod firesc tot prin violenta. Naratorul descrie detaliat

simtomele otravirii:Dintii-I scrasneau si ochii sai sangerati se

holbasera.
In opinia mea, Alexandru Lapusneanu, personaj romantic, ramane o
mare creatie, un personaj complex si viabil asa cum sublinia si George
Calinescu: Dincolo de orice scoala, orice apartenenta la un curent,
Alexandru Lapusneanu este un personaj viu si convingator si prin acesta
omenesc.

Alexandru Lapusneanu
De Costache Negruzzi
Relatia dintre personaje
Nuvela Alexandru Lpusneanu de Costache Negruzzi este publicata in
perioada pasoptista in primul numar al revistei Dacia literara 1840
inscriindu-se in programul sustinut de Mihail Kogalniceanu care sustinea
inspiratia din teme autohtone. Kogalniceanu orienteaza astfel literatura
romana catre un fagas national si profund original.
Tema nuvelei ilustreaza un moment esential din istoria Moldovei, cea
de a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanu.
Relatiile temporale si spatiale sunt definite, actiunea petrecandu-se in
Moldova la Curtea Domneasca dar si la Cetatea Neamtului. Actiunea se
desfasoara in a doua partea a domniei a lui Alexandru Lapusneanu in
1564-1569.
Evenimentele sunt prezentate prin inlantuire dar este folosita si elipsa
intrucat in ultima parte sunt prezentate evenimentele care se petrec
dupa patru ani fata de cele din partea a treia.
Perspectiva narativa este obiectiva naratiunea desfasurandu-se la
persoana a treia. Naratorul este omniscient si obiectiv dar exista in text
interventii prin care naratorul isi arata atitudinea fata de personaj
uratul caracter, desfranata cuvantare.
Alexandru Lapusneanu si sotia sa Ruxanda,sunt individualizati prin
caracterizare directa facuta de narator si celelate personaje si prin
caracterizare indirecta ce reiese din fapte gesturi, relatiile cu celelalte
personaje.
Din punct de vedere social, Alexandru Lapusneanu este domn al
Moldovei su este casatorit cu doamna Ruxanda,fiica lui Petru Rares, cu
care are un fiu, Bogdan. Domnitorul s-a casatorit cu fiicalui Petru rares
pentru a-si legitima pretentile la tron si pentru a atrage asupra sa ceva
din faima bunicului acesteia, Stefan cel Mare.
Din punct de vedere psihologic, Alexandru Lapusneanu este construit
din contraste si are o psihologie complexa, in timp ce doamna Ruxanda
nu este atat de bine individualizata.
Alexandru Lapusneanu este un personaj romantic prin cruzimea sa si
intruchipeaza tipul tiranului, al domnitorului absolut care actioneaza
pentru intarirea puterii domnesti si slabirea puterii boierilor. Doamna

Ruxanda este contruita in antiteza roamntica acesta: blandete-cruzime,

caracter slab-caracter tare. Desi in Evul Mediu femeia nu avea prea
munte drepturi, doamna Ruxanda infatiseaza in nuvela un caracter slab
ce pune in lumina prin contrast violenta personajului principal.
Relatia dintre cei doi soti se evidentiaza in scena in care doamna
Ruxanda ii cere sotului sau sa nu mai ucida boieri. Respectul, increderea
si admiratia pe care ea I le poarta sotului sau reies din apelativelebunul
meu domn!, viteazul meu sot, insa domnitorul nu are o atitudine
constanta. La inceput este binevoitor si I se adreseaza frumosfrumoasa
mea doamna, dat devine impulsiv si violent cand aceasta ii spune
motivul pentru care a venit. Reactiile sale sunt surprinde de naratorprin
caracterizare directa sarind drept in picioaresi mana lui prin deprindere
se rezama de junghiul din cingatoarea sa dar su undurecta prin
limbaj:muiere nesocotita. Lapusneanu reuseste sa se stapaneasca dar
ii primite sotiei sale un leac de frica.
In capitolul urmator domnitorul se razbuna pe boieri, pe Motoc si nu o
iarta nici pe sotia sa bucurandu-se cu cruzime de spaima sa cand
aceasta vede piramida de capete:Femeia tot femeiezise Lapusneanul
zambind, in loc sa se bucure, ea se sperie.
Scena finala anuvelei da posibilitatea personajului femini sa se afirme
retrasa in cetatea hotinului sa il ingrijeasca pe Lapusneanu, repuns de o
boala teribila, constata ca sotul ei s-a hotarat sa se calugareasca dar
domnitorul uita promisiunea facuta, se infurie si ameninta fetele
bisericesti si propria familieIesiti!Ca pe toti va omor!. Doamna
Ruxanda este speriata de amenintarile la adrea sa si a fiului ei :pre
cateaua asta voi s-o tai in bucati impreuna cu tancul ei si este
indemnata de Spancioc si Stroici sa isi otraveasca sotul. Aceasat nu are
forta necesara pentru a comite un asemenea pacat capital si cere sprijin
moral de la mitropolitul Teofan care o convinge sa isi ucida sotul, acesta
murind in chinuri groaznice.
In opinia mea, scena finala releva inca o data catacterele diferite puse in
antiteza romantica ale celor doua personaje. Domnitorul devin tot mai
violent si amenintator in timp ce caracterul slab al Doamnei Ruxanda o
impiedica sa isi otraveasca direct sotul, lasandu-se manipulata de boieri
si de mitropolit pentru a savarsi acest pacat capital.