CONCEPTUL DE SĂNĂTATE MINTALĂ

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale şi
este o parte esenţială a vieţii noastre, desemnând generic modul în care oamenii se înţeleg şi se
integrează în familie, la serviciu sau în comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi
definită în termeni generali drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile
intelectuale şi afective şi de a se integra cu supleţe în viaţa socială.
Atunci cînd aud expresia sănătate mintală majoritatea oamenilor se gîndesc la boli
mintale. Dar, sănătatea mintală înseamnă mult mai mult decît absenţa bolii psihice. Sănătatea
mintală este ceea ce ne dorim cu toţii, fie că ştim ce este, fie că nu. Atunci cînd ne gîndim la
fericire, linişte sufletească, satisfacţie, bucurie, ne referim de fapt la sănătatea mintală.
Sănătatea mintală este o parte a vieţii cotidiene. Ne-o construim în fiecare zi în familie,
la locul de muncă, în cercul de prieteni, în societate. Sănătatea mintală înseamnă modul în care
fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile, sentimentele şi conştiinţa
pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii.
Nu există o delimitare netă între sănătatea mintală şi boala mintală. Există o varietate de
aspecte ale sănătăţii mintale. Nimeni nu posedă în orice moment toate trasăturile caracteristice
ale unei sănătăţi mintale perfecte.
Sănătatea mintală înseamnă:
9 Să ne simţim bine cu noi înşine:
- să nu ne lăsăm coplesiţi de propriile emoţii: teamă, mînie, supărare, dragoste, gelozie, furie,
vinovăţie sau griji;
- să fim capabili să trecem peste necazurile şi greutăţile vieţii, să facem faţă “din mers”
dezamăgirilor;
- să avem o atitudine optimistă, toleranţă (pînă la o anumită limită însă) faţă de noi înşine şi
faţă de alţii, să avem simţul umorului şi să putem face haz cu uşurinţă de propria noastră
persoană;
- să nu putem accepta propriile defecte încercînd, în acelaşi timp, să le minimalizăm;
- să avem respect pentru propria noastră persoană;
- sa ne autoapreciem realist, să nu ne subestimăm calităţile şi capacităţile, dar nici să nu ni le
supraestimăm;
- să fim capabili să rezolvăm în mod adecvat situaţiile care apar în viaţa noastră;
- să ne bucurăm de lucrurile simple, de întîmplările cotidiene plăcute.
9 Să ne simţim bine împreună cu alţii:
- să fim capabili să oferim dragoste şi ajutor celorlalţi, să ne gîndim şi la interesele altora;
- să avem relaţii personale satisfacătoare, armonioase şi durabile;
- să iubim oamenii, să avem încredere în ei şi să le arătăm această încredere;
- să respectăm valorile şi demnitatea celorlalţi, să înţelegem şi să acceptăm faptul că oamenii
sunt diferiţi;
- să nu-i înşelăm pe alţii, să nu ne folosim niciodată de ceilalţi pentru a ne atinge scopurile dar,
în acelaşi timp, să nu-i lăsăm pe ceilalţi să profite de noi;
- să simţim că facem parte dintr-un grup.
9 Să putem îndeplini cerinţele vieţii:
- să ne rezolvăm problemele într-un mod constructiv, pe masură ce apar;

- să ne asumăm responsabilităţile ce ne revin;
- să ne modelăm propriul ambient atunci, cînd se poate şi să ne adăptăm atunci, cînd este
nevoie;
- să ne facem planuri de viitor;
- să primim cu bucurie experienţe şi idei noi;
- să ne folosim capacităţile şi talentele;
- să ne fixăm ţeluri realiste;
- să fim capabili să luăm singuri decizii în problemele care ne privesc;
- să fim mulţumiţi să depunem eforturi în ceea ce facem, să muncim cît mai bine pentru a
realiza ceea ce ne-am propus.
Semne de avertivare
Sentimente precum furia sau tristeţea sunt normale în viaţa fiecăruia dintre noi.
Situaţiile problematice, cum ar fi un divorţ, pierderea locului de muncă sau relaţii tensionate cu
familia sau prietenii pot cauza stres, făcând astfel persoana să se simtă deprimată şi fără
speranţă. Acestea sunt reacţii normale. Însă, în cazul în care ele persistă mai mult de 2-3
săptămâni, ele necesită mai multă atenţie.
Anumite sentimente şi gânduri, asociate cu anumite situaţii pot reprezenta avertismente
ale unei probleme psihice mai serioase şi pot indica nevoia de a apela la servicii de sănătate
mintală. Nu este întotdeauna uşor să identifici şi să interpretezi aceste semne de avertizare - ar
trebui consultat un specialist, care poate cel mai bine să stabilească un diagnostic şi să prescrie
un tratament.
Următoarele sentimente şi experienţe ar putea fi semne de avertizare:
să nu mai găseşti la fel de multă plăcere în viaţă ca înainte sau să nu te mai bucure nimic din
ceea ce trăieşti;
• să simţi că nu ai nici un rost sau să trăieşti sentimente puternice de vinovăţie;
• să plângi mult, fără vreun motiv anume;
• să începi să te izolezi faţă de ceilalţi oameni;
• să simţi anxietate foarte puternică, panică sau frică;
• să ai foarte puţină energie;
• să-ţi pierzi interesul faţă de propriile tale hobbiuri sau faţă de alte activităţi plăcute;
• să ai prea multă energie, să nu te poţi concentra şi să ai dificultăţi în a te ţine de un plan;
• să fii irascibil sau să te enervezi uşor;
• să auzi voci sau să vezi imagini pe care ceilalţi oameni nu le percep;
• să crezi că ceilalţi oameni conspiră împotriva ta;
• să vrei să te răneşti pe tine însuţi sau pe altcineva;
• să te simţi incapabil să faci faţă problemelor şi activităţilor zilnice;
• să apară schimbări importante în obiceiurile tale de hrănire şi somn;
să ai gândul sau intenţia de a te sinucide.
PROVOCAREA STIGMATULUI
Bolile psihice pot fi o povară foarte grea, pot să îţi schimbe viaţa în mod semnificativ
şi să îi afecteze şi pe cei de lânga tine. Ele pun stăpânire pe gândurile tale, pot să-ţi afecteze
abilităţile de a funcţiona şi să-ţi ameninţe speranţele legate de viitor. Aceste tulburări pot să te
facă să renunţi la locul tău de muncă, la şcoală sau la activităţile care îţi făceau plăcere, pot să
te facă să te izolezi şi în acest fel să îţi afecteze relaţiile cu ceilalţi oameni.
2

“ Oamenii vor crede că sunt nebun!”
Nimeni nu vrea ca ceilalţi să-l vadă ca pe un « nebun ». Este o etichetă greu de înlăturat
o dată ce ţi-a fost atribuită. “ Nebun” e un termen care se aplică unei persoane atunci când face
ceva care deviază de la normă. Din păcate, ideea împărtăşită a majorităţii persoanelor din
cultura noastră este aceea că, dacă ai o boală mintală, atunci este ceva în neregulă cu tine, ceva
ce nu mai poate fi reparat. În mass-media sunt promovate exemple eronate ale unor oameni cu
boli psihice (criminali violenţi, persoane complet disfuncţionale). Dar în realitate, oamenii cu
boli psihice nu sunt deloc aşa. Auzi rar poveşti pozitive ale oamenilor atât de numeroşi –
oameni cu depresie, tulburare bipolară, schizofrenie - care au găsit un tratament potrivit, au
învăţat cum să-şi gestioneze problemele şi care trăiesc o viaţă normală. Şi dacă ai trăit
înconjurat numai de exemple negative, e de înţeles să vrei să renunţi, de teamă că ceilalţi vor
judeca greşit ceea ce ţi se întâmplă. Dar nu uita că mulţi oameni au trecut prin experienţe care
seamănă cu a ta şi au reuşit să le depăşască, deoarece aceste boli sunt tratabile. Iar dacă totuşi
te temi de etichetă, poţi alege să dezvălui oamenilor din jur doar acele părţi din problema ta,
acelea pe care te simţi în siguranţă să le împărtăşeşti, sau să alegi cu grijă persoanele cărora să
le împărtăşeşti. Psihiatrul şi psihologul, însă, trebuie să cunoască cât mai multe detalii despre
problema ta, pentru a te putea ajuta să o depăşeşti.
“Oamenii vor crede că sunt slab”
Să vorbeşti despre problemele tale poate să fie jenant, umilitor, mai ales dacă ai crescut
într-un mediu în care se credea că a căuta ajutor sau a vorbi despre sentimentele tale este un
semn de slăbiciune. De fapt, îţi trebuie multă putere şi curaj pentru a vorbi despre problemele
tale. Mult mai multă putere decât îţi trebuie pentru a bea, a-ţi descărca emoţiile negative asupra
altora sau a ţine totul în tine. Şi participând efectiv la propria ta vindecare vei descoperi dovezi
de necontestat despre cât de puternic eşti de fapt.
“Nu pot să am încredere în nimeni”
Dacă simţi că nu există nici o persoană în anturajul tău cu care să te simţi confortabil să
vorbeşti despre ce simţi de la o vreme, nu uita că există totuşi astfel de persoane pe care le poţi
căuta. Aceşti oameni sunt specialiştii în sănătate mintală. Face parte din meseria lor să fie de
încredere şi să-ţi asigure confidenţialitatea. Poţi să fii sigur că ceea ce vei discuta cu un
psihiatru sau un psiholog va rămâne între voi. Dacă totuşi ai un prieten cu care poţi discuta
despre asta, nu uita că el nu este terapeutul tău. El poate să te asculte sau să te sprijine, dar nu
cunoaşte mijloace specializate prin care să te ajute să te vindeci. În concluzie, cheia pentru a-ţi
recăpăta sănătatea este să primeşti ajutorul de care ai nevoie, chiar atunci când ai nevoie de el.
Ca să te faci bine, trebuie sa ceri ajutor! Dacă nu cauţi ajutor, nu faci decât să îţi înrăutăţeşti
situaţia, pentru că laşi toate acele gânduri şi emoţii care te fac să suferi să se înrădăcineze şi
mai adânc în mintea ta.
Dacă cineva pe care-l cunoşti are o problemă de sănătate mintală...
Dacă crezi că ştii pe cineva care are o problemă de sănătate mintală, dar evită să caute
ajutor, ar fi util să afli care sunt motivele lui. Dar trebuie să ai răbdare. Boala psihică poate să-l
facă pe cel care o trăieşte să nu poată analiza foarte clar motivele pentru care nu caută ajutor.
Chiar şi aşa, este important să aveţi o discuţie pe această temă. Dacă nu ştii cum să-i vorbeşti
sau cum să-l ajuţi, ai putea să vorbeşti mai întâi cu un psiholog, un psihiatru sau cu orice alt
specialist în sănătate mintală, care te-ar putea sfătui cum să-l abordezi. Să convingi pe cineva
să se deschidă emoţional poate fi o adevărată provocare. Poţi să te loveşti de o puternică
rezistenţă. Poate să devină neplăcut. Sau, dimpotrivă, persoana ar putea să fie surprinzător de
receptivă, să se simtă uşurată că tu ai abordat în sfârşit un subiect despre care ea nu reuşea să
vorbească. Reacţiile pot fi foarte diferite, de aceea este bine să fii pregătit pentru orice situaţie.
Dacă nu reuşeşti să-l determini pe prietenul sau membrul de familie care are o problemă să

3

caute ajutor, nu trebuie să îl presezi. Este important ca persoana să ştie că poate conta pe tine,
că ţii la ea şi că eşti dispus să o asculţi oricând are nevoie să vorbească cu cineva.
MITURI LEGATE DE BOALA PSIHICĂ
Puţine persoane deţin informaţii acurate despre natura bolilor psihice. Pe baza
capacităţii nelimitate a societăţii de a perpetua idei, s-au creat o serie de mituri legate de
acestea:
MIT: Bolile mintale nu pot fi tratate.
ADEVĂR: Bolile mintale pot fi la fel de uşor de diagnosticat ca şi diabetul, astmul sau
cancerul şi există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii care sunt eficiente pentru
fiecare dintre ele.
MIT: Nu este posibil ca boala mintală să-mi afecteze familia, deoarece noi suntem oameni
buni.
ADEVĂR: Oricine poate să dezvolte o boală psihică; una din patru familii este afectată de o
problemă de sănătate mintală. În plus, bolile mintale nu sunt cauzate de forţe malefice, ci de
dezechilibre chimice sau leziuni ale creierului.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt retardaţi.
ADEVĂR: Boala mintală şi retardul sunt lucruri diferite. Retardul reprezintă o capacitate
redusă de învăţare, dar oricine poate să fie afectat de o boală psihică, indiferent de nivelul de
inteligenţă.
MIT: Oamenii cu boli psihice ar trebui ţinuţi în spital.
ADEVĂR: Cercetările ştiinţifice au demonstrat că tratarea în comunitate are rezultate
incontestabil mai bune în ceea ce priveşte evoluţia clinică a pacienţilor şi ameliorarea vieţii lor.
În plus, aceasta s-a dovedit a fi mult mai puţin costisitoare pentru societate.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt violenţi.
ADEVĂR: Cercetările arată că oamenii care suferă de boli mintale nu sunt mai periculoşi
decât persoanele sănătoase din aceeaşi populaţie. Mai puţin de 3% dintre persoanele care au
boli mintale au un potenţial de violenţă, atunci când nu se tratează, când primesc un tratament
inadecvat sau când intervine consumul de alcool sau droguri.
MIT: Oamenii cu boli mintale nu pot munci.
ADEVĂR: De fapt, ei pot munci chiar dacă au simptome. Munca îi ajută pe oameni să-şi
revină, să-şi recâştige stima de sine, să-şi creeze relaţii sociale, să câştige bani pentru a fi
independenţi şi astfel să se integreze în societate.
MIT: Bolile psihice nu se vindecă niciodată.
ADEVĂR: În realitate există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii cu ajutorul
cărora bolile mintale pot să fie tratate şi în multe cazuri, vindecate complet. În decursul vieţii,
un mare procent din populaţie poate suferi de o formă mai uşoară sau mai gravă a unei
tulburări mintale, care nu se mai repeta. Un mic procent din oameni suferă frecvent de
asemenea episoade de boală. Foarte puţini sunt afectaţi pe întreaga perioadă a vieţii. Chiar şi
4

iritabili. oamenii se aşteaptă de la ei la cea mai neplăcută reacţie posibil. ei apar ca fiind: instabili emoţional şi comportamental. termenul de stigmatizare se aplică doar atunci când apar împreună elemente de etichetare. ceea ce îi face să fie agresivi sau să nu îşi controleze agresivitatea sunt o serie de trăsături. Toate aceste probleme emoţionale îi fac instabili. oamenii ajung să fie prudenţi. necontrolaţi şi. indiferenţi afectiv. influenţabili. Stigmatizarea este strâns legată de accesul la puterea socială. Gravitatea bolii este asociată cu gradul de periculozitate. Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavii psihic este pericolul social pe care îl reprezintă bolnavii psihici pentru societate în general şi pentru ei personal în particular. iresponsabili. construirea stereotipurilor. traumatizaţi. Recidivarea acestora nu este mai răspândită decât în cazul bolilor fizice. În concluzie. cu toleranţă scăzută la frustrare. inconştienţi. avocaţii au putere şi în virtutea statusului lor nu sunt vulnerabili la stigmatizare. cu accese de furie. Astfel. Cel mai pregnant apare în imaginea pe care o avem despre bolnavii psihic şi o serie de probleme emoţionale care pot favoriza reacţii agresive. puterea ca rezultat al dezvoltării unei condiţii stigmatizate (schizofrenie. un rol important îl are puterea şi controlul social. impulsivi. criminal) şi sunt discriminate. le este limitat accesul la resurse. 9 persoanele etichetate sunt plasate în categorii distincte astfel încât să se asigure separarea/distincţia “noi”-”ei”. apare respingerea. nu sunt stigmatizaţi. Stigmatizarea nu se identifică cu discriminarea. stereotipizare. SIDA) sau a identităţii (homosexual. 9 credinţele culturale dominante în societate asociază persoanele etichetate cu caracteristici indezirabile. excluderea socială. de aceea accentuează tendinţa de respingere socială. vulnerabili. cu atât persoana este găsită mai vinovată pentru starea în care se află. În concepţia oamenilor. nemotivată şi fără semne prevestitoare care să îi pună în gardă pentru a avea timp să se apere. chiar şi capabili de crimă. agitaţi. în consecinţă. superficiali şi lipsiţi de discernământ. la agresivitate bruscă. cu condiţia recunoaşterii simptomelor şi a consultării unui specialist care să recomande cel mai bun tratament. Faptul că bolnavii psihici pot avea izbucniri oricând şi sunt văzuţi ca fiind iraţionali în comparaţie cu modul obişnuit de a gândi şi iresponsabili. imprevizibili. Stigmatul este inerent structurilor sociale din care este alcătuită 5 . A fi avocat nu-ţi influenţează negativ identitatea.oamenii care au fost afectaţi de tulburări mintale timp de câţiva ani îşi pot reveni. care sunt văzuţi într-o lumină negativă şi sunt uneori discriminaţi. Tajfel a descoperit că cu cât este mai grav un accident rutier. cu atât şoferul este considerat mai vinovat. Aceasta se corelează şi cu atribuirea responsabilităţii: cu cât gravitatea este mai mare. chiar şi apatici. să se afle într-o stare de alertă când au bolnavi psihici în preajmă care ar putea constitui o ameninţare la integritatea lor fizică şi chiar la viaţa lor. precum faptul că sunt: iraţionali. deci dezechilibraţi emoţional. pierdere a statusului şi discriminare într-o situaţie de putere care permite acestor elemente să apară. anxioşi. economică şi politică care permite identificarea diferenţelor. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind periculoşi şi determină o reacţie de teamă pentru că sunt consideraţi agresivi. Stigmatizarea există atunci când apare următoarea combinaţie: 9 oamenii disting/identifică şi etichetează diferenţele dintre oameni. nervoşi. separare. De aceea. De aceea avocaţii. separarea persoanelor etichetate în categorii distincte şi excluderea lor. 9 persoanele etichetate îşi pierd statusul. cu stereotipuri negative.

pot fi ţapi ispăşitori. inadaptaţi social. şeful. În acest caz. murdară. respingere. incapabili să ducă o viaţă normală. Reacţia pozitivă apare într-o mult mai mică măsură şi constă în compasiune şi conştientizarea că bolnavii psihic au nevoie de ajutor. superficialitatea. vorbesc mult şi urât. pasivi. defavorizare. fiind rupţi de realitate. au nevoie de ajutorul celorlalţi. Se pare că saliente pentru oameni sunt manifestările comportamentale ale bolnavilor psihic. izolare. Oamenii percep că bolnavii psihic au simţul realităţii afectat. interiorizaţi. dar deloc pregnant. ţinuta neglijentă. grandomanie. stigmatizare. cu un discurs incoerent şi delirant şi negându-şi boala. neajutoraţi. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind inutili social şi chiar o povară pentru cei apropiaţi şi pentru societate în general. evitare. nonconformişti. faciesul specific şi gesticulaţia exagerată. Reacţia societăţii: în general. isterie. pot acţiona ca un stigmat.societatea. El este evident în modul în care sunt organizate legile. serviciile sociale şi sistemul judiciar. transferă responsabilitatea pentru eşec unui grup vulnerabil. orice metodă fiind justificată pentru a-i potoli. încăpăţânaţi şi perseverând în ideile lor. confuzi. cerşetori. trebuie trataţi ca nişte copii. ca şi în modul în care sunt distribuite resursele. permit identificarea celor care aparţin grupului bolnavilor psihic şi activarea unui anumit comportament în raport cu o astfel de persoană. mai puţin toleraţi. de al doilea tip de stigmat. defecte de caracter şi stigmate “tribale” (“stigmate care pot fi transmise prin descendenţă şi care pot contamina în mod egal pe toţi membri familiei”). paloarea feţei. statusul socio-economic scăzut: mediu de provenienţă sărac. are loc localizarea externă a sursei frustrării. tratarea lor este necesară. sursă de amuzament. Integrarea socială: sunt consideraţi izolaţi social. delir. fobii. 6 . Analizând stereotipul bolnavului psihic observăm că în cazul acestea categorii de persoane putem vorbi. tăcuţi. Frustrarea duce la agresivitate care. statul. mania persecuţiei. incapabili să se concentreze. dezorientaţi. agresiunea va fi îndreptată spre o altă ţintă. posesivi. defecte de caracter. dacă luăm în considerare felul în care este evaluată moralitatea acestora. în primul rând. lipsa de control şi emoţionalitatea lor. bolnavii psihici pot fi şi neînţeleşi de către ceilalţi. La acestea se mai adaugă. de intensitate patologică: halucinaţii. La această impresie de anormalitate contribuie şi aspectul fizic exterior caracteristic: privirea goală. dependenţi de alţii sau de medicamente. care nu este capabilă să riposteze. egocentrici. în loc să-şi asume vina. retraşi. voinţa. paranoia sau doar tulburări mai uşoare de comportament : vagabondare. Reacţia socială faţă de bolnavii psihic capătă o anumită semnificaţie prin prisma teoriei ţapului ispăşitor care este o alternativă de explicare a apariţiei prejudecăţilor şi discriminării. mitomanie. Mai apar şi consideraţii cu privire la felul în care societatea ar trebui să se comporte cu bolnavii psihic: ar trebui izolaţi. neîncrezători şi comunici geru cu aceştia. Aceste trăsături externe. au tulburări motrice şi vorbesc singuri. la care se adaugă şi manifestările comportamentale. sunt recalcitranţi. iar unora le trezesc curiozitatea. de cele mai multe ori nu poate fi îndreptată împotriva sursei frustrării când aceasta este prea puternică sau imposibil de agresat (de exemplul. Această teorie sugerează că un individ. iar statul şi legea ar trebui să apere cetăţenii de ei. supravegheaţi permanent. oamenii percep reacţia societăţii faţă de bolnavii psihic ca fiind negativă şi constând în marginalizare. înjură. timizi. incapabili să muncească. aspectul fizic bizar. fixă şi inexpresivă. condiţiile economice). comportament deviant variat. Frustarea este înţeleasă ca o piedică în atingerea unui scop. Goffman (1975) împarte stigmatele în trei clase: diformităţi fizice. o “interferenţă intervenită într-o secvenţă comportamentală” (Dollard).

înstrăinării. deci cele pentru care atribuirea cauzală este internă (SIDA. Reacţiile la stigmat. ceea ce duce la centrarea pe injusteţea socială. cauza fiind mai degrabă localizată în exterior şi fiind necontrolabilă. iar alţii fac o atribuire externă şi necontrolabilă. poate duce la tulburări psihice grave.Stigmatizarea poate fi o reacţie defensivă. considerându-i ghinionişti. Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu părinţii plecaţi la muncă în alte ţări un timp îndelungat. dar că acest lucru nu este valabil şi pentru menţinerea stării stigmatizatoare. respingerii. Atribuirea vinei/responsabilităţii pentru condiţia de bolnav mintal: cei mai mulţi dintre subiecţi consideră că ereditatea joacă un rol important în determinismul bolii mintale. aşteptările şi tendinţa de a acţiona într-un anumit fel. Nu trebuie să râdem de timizi deoarece pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. Această distanţare poate consta în reducerea empatiei şi chiar în defavorizarea şi învinuirea victimelor (Lerner. În cazul stigmatelor determinate comportamental. 2002). 1988). aceasta le-ar produce disconfort psihologic. boala Alzheimer). mai puţină dorinţă şi intenţie de a ajuta şi mai multă furie şi tendinţa de a evita stigmatizatul decât stigmatele fizice. empatizarea cu un stigmatizat poate constitui o ameninţare personală. Autorii sugerează că dacă se ia în considerare responsabilitatea pentru menţinerea stigmatului s-ar putea obţine alte rezultate decât atunci când se ia în calcul responsabilitatea pentru apariţia stigmatului. Fie nu le place să recunoască că pot avea o asemenea problemă. simpatie. posesorii lor sunt percepuţi a fi slabi moral şi că nu îşi exercită libertatea de voinţă pentru a se abţine de la comportamentul care duce la apariţia stigmatului. sunt influenţate de atribuirea cauzală (Weiner. Stigmatizarea subtilă poate apare chiar şi în cadrul familiei sub forma diminuării afecţiunii. alţii dau vina pe societate. Acest lucru influenţează solicitarea şi acordarea de ajutor. paraplegia. obezitatea) sunt considerate a fi mai controlabile şi mai puţin stabile decât stigmatele fizice (cancerul. Stigmatele necontrolabile şi stabile (ireversibile) nu reduc dorinţa de a acorda ajutor şi sunt percepute a fi ţinta unor modalităţi de intervenţie care duc la ameliorare şi la adaptarea la stigmat şi nu la eliminarea lui. grupul social stabil şi fără schimbări sunt esenţiale în perioada adolescenţei pentru ca aceşti indivizi să rămână sănătoşi psihic (e important să nu schimbe localitatea de domiciliu datorită prietenilor şi să aibă părinţi înţelegători în preajma lor). Timiditatea la adolescenţi e un semnal de alarmă pentru părinţi şi psihologi. 1986). Interesant este faptul că persoanele stigmatizate nu manifestă mai multă simpatie decât cele nestigmatizate faţă de membrii altor grupuri stigmatizate (Galanis şi Jones. rezultatele arată că responsabilitatea pentru apariţia stigmatului face ca persoana stigmatizată să fie evaluată mai negativ. A presa un timid într-o direcţie nedorită de el sau de care se teme. dând vina pe soartă. în cazul cărora apare o atribuire externă a responsabilităţii pentru că sunt percepute a fi în afara controlului. abuzul de droguri. Dacă faci salientă/vizibilă vulnerabilitatea cuiva faţă de o nenorocire asemănătoare. Se observă că bolnavii psihic nu sunt consideraţi responsabili pentru starea lor. cum ar fi reacţia afectivă. fie nu vor ca ceilalţi să-i asimileze cu stigmatizaţii şi să le aplice acelaşi tratament. Stigmatele determinate comportamental determină mai puţină milă. Perry şi Magnusson. 7 . Într-un studiu în care s-a încercat verificarea aceastei ipoteze. 1980 şi Chelcea. este posibil să apară un răspuns defensiv prin care cineva încearcă să se distanţeze psihologic de individul şi grupul stigmatizat. evitării. prudenţei excesive. decât dacă posibila victimizare a propriului grup este făcută salientă. Suportul parental. Studiul acestor cercetători arată că stigmatele determinate de comportamentul deţinătorului lor.

Personalitatea adolescentului nu este încă nici omogenă. teama. care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari. neliniştea. Este cuprinsă. ci trăieşte apartenenţa la comunitatea celor care îi seamănă. Mania. a disponibilităţilor creatoare. Când este criticat. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică. mutism. când ceilalţi doresc să-i impună ceva este indignat. ridiculizat. gelozia. durată şi constă. între 14 şi 18 ani.dar inchide posibilitatea de realizare ale acelei persoane. Emotivitatea apare cu putere în adolescenţă. Este diferită de la o persoană la alta ca intensitate. alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale. îşi cristalizează o concepţie care-l călăuzeşte în alegerile pe care le va face. să se dezvolte nelimitat. agresivitate. nici precizată în mod definitiv. având multiple aspecte particulare de la individ la individ. Este perioada în care se conturează personalitatea. Astfel. gata să îşi cucerească locul său în lume.gasi identitatea de sine. Adolescentul îşi formează un mod propriu de a înţelege viaţa. dezvoltarea forţei Eu-lui. Îi lipseşte experienţa. pe de alta parte (latura pozitiva a crizei). a identităţii sale. discerne cu acuitate propria-i valoare şi se revoltă chiar împotriva comportării sale. O componentă orientativă a personalităţii este conştiinţa apartenenţei la generaţie. curiozitatea sunt sentimente şi trăiri emoţionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate. el vrea să îmbrăţişeze cauzele cele mai dificile. mai legat de ceea ce ofera societatea.PROBLEMELE DE SĂNĂTATE MINTALĂ LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ADOLESCENŢA Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman. Manifestarile sunt variate: tristeţe. anxietate. “Criza de originalitatea a adolescentului” poate începe în pubertate şi poate dura până în postadolescenţă. Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere. Acum trebuie să dovedească parintele că ştie într-adevar să fie reazemul spiritual al copilului. tinerii adolescenti pot : . pe de o parte. în general. Teama de şcoală. constata ce pot şi ce fac aceştia. în despărţirea de atitudinile şi comportamentele propriei copilării (latura negativă a crizei). nerăbdător să îşi aleagă un model. revolte). invidia. Principala caracteristică a adolescentului este altruismul. Se continuă formarea idealului in viata care este acum constant si stabil. ce pot ei. îşi organizează şi îşi consolidează o independenţă emoţională faţă de părinţi şi alţi adulţi. Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte. se simte fustrat când este blocat în realizarea a ceea ce-şi doreste. afecţiunea. efuziune. Aceasta etapă are caracteristici speciale şi cerinţe proprii. care urmează pubertăţii şi precede starea de adult.gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent. mai complex elaborat. Este în căutarea personalităţii sale. bucuria. bucurie. . adolescentul stabileste noi relaţii cu semenii de ambele sexe. spre deosebire de preadolescenta. 8 . mai ales urmare a unei inferiorităţi sociale reale sau imaginare. Conştiinţa apartenenţei la generaţie poate genera manifestări protestatare afective (ex. dificultăţile în relaţiile de prietenie cu ceilalţi. Adolescentul nu doar se integrează în grupuri. Se dezvoltă intelectual şi îşi alcătuieşte un sistem de valori civice. a conştiinţei de sine.

devin student. momentele de vioiciune. practica. Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii. favorizat de armonia dezvoltarii biologice. Dezvoltarea desproportionata. Erikson. angajarea nu).- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari surprinzatoare. sunt caracteristicile principale ale adolescentului. exuberanta. de pierdere a timpului fara a face nimic. Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi. Eu-l spiritual – sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. . Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc. James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. modificarea vizibila in inaltime. Exista patru stari identitare: . . dar poate sa si lipseasca. silueta etc. Criza de originalitate în adolescenţă Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar (familie. . aparitia pilozitatii axiale si pubiene. iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ). puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. .ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante. pasivi etc. si constat ca mi se potriveste sau nu). El a plecat de la dilema majora a adolescentei – identitate sau confuzie – din teoria lui E. de validare interioara (ex. Ea directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori. el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial .identitate difuza (nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura. timizi. Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu. Conduita este labila. Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate. datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. concomitent cu angajarea sa ferma. de crestere a reveriei. mai evidenta la baieti decat la fete. Din punct de vedere psihologic. activism. scoala).identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionari. ca etapa a optiunii si schimbarii. maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale. intr-o serie de roluri). tacuti. Angajarea este dimensiunea efectiva. Ea poate fi o stare precoce. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. etapa autochestionarii si este deja angajat pe o anumita linie. creeaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea. cel putin vizibil. Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei. sofer etc.identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs. demobilizare. fiind atenti la moda. alterneaza cu cele de oboseala.identitate in moratoriu (autochestionarea exista. 9 . adolescentii manifesta atitudini active de imbunatatire. modificarile vocii). Apare o tendinta de scadere a disciplinei. apatie.“dai la contabilitate”). fie o stare post esec.Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale (sunt student la informatica dar doream la psihologie. Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume: autochestionarea (cine sunt ?) si angajarea (ce fac?). deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu.

cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare. trairile afective se intensifica si se nuanteaza. Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala. se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. Pentru ca nu este un consumator cu experienta. limbaj. film. iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi. aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale. Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare. el devine un consumator tot mai avizat. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice . iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta. ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza. ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat. stiinta. adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale. lume care "nu-l intelege". criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale. sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului. determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense ( oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate". functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. Personajele din filme au functii modelatoare importante. adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura. banale si depasite. Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa. selectiv si critic. Adolescenţa – vârtsta descoperirii propriei identităţi Ce este identitatea? Conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. opozitie. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. muzica. tehnica. activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. Identitatea se formează 10 . acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. coregrafie. maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare. ca o exprimare a propriei individualitati. ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. In aceasta perioada. Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial.literatura. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu. si el va face la fel. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural. ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune. Adolescentul priveste creatia. Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor. muzica. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor comportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). modalitatile de petrecere a timpului. tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza. Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase. ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta. telefoane).Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. In plus.

interese şi abilităţi. fie de exaltare şi afirmare."Liderul" se caracterizează prin următoarele trăsături pozitive: voinţă puternică.transformarea din copil în adult. muncitor şi trăsături 11 . Însă. Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore ale vieţii: Cine sunt eu? Care este drumul meu în viaţă ? Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un comportament în permanentă schimbare. "Provocatorii" se aşteaptă ca adolescentul să se maturizeze peste noapte şi-i acordă mult prea devreme anumite libertăţi. practic. te întrerupe des. uituc. competitiv. afectuos. Adolescentul are nevoie de o perioadă de "aclimatizare". evaluarea capacităţii de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii. impresionabil. motivator.înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente. zgomotos. Maturitatea . dar tensiunile sau conflictele între generaţii apar atunci când nu se ajunge la un acord asupra modalităţilor de a atinge aceste obiective. se naşte împotrivirea faţă de acele persoane şi ideile lor. Sentimentele . de a fi recunoscut ca o persoană de valoare. Prietenii . se repetă. Atitudinile negative faţă de adolescent "Netezitorii" vor să deţină controlul şi să-l ajute pe adolescent să evite toate greşelile.acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală. indisciplinat. sigur de sine.satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu.progresiv şi presupune identificarea propriilor valori. fermecător. Pentru a vă putea cunoaşte sau recunoaşte vă oferim câteva aspecte pozitive şi negative ale celor patru tipuri de temperamente. fie de închidere în sine. în care să primească libertatea în mod treptat şi în acelaşi timp tot mai multe responsabilităţi sub îndrumarea şi călăuzirea adulţilor. spontan. hotărât. îndrăzneţ. energic şi trăsături negative: voinţă slabă. trăiri cu o altă persoană. superficial.sentimentul de a şti "cine sunt". vrea să fie în centru Colericul . Sexualitatea . alegerea vocaţiei. dezorganizat. coerente şi cad victime presiunii grupului. optimist. Identitatea . Însă adolescentul nu are maturitatea deplină pentru a lua decizii corecte."Strălucitorul" are următoarele trăsături pozitive: prietenos. a stilului şi drumului de viaţă. Sangvinicul .lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor. Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă. Obiectivele adolescentului Exista 7 obiective pe care majoritatea tinerilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada adolescenţei: Realizările . Şi adulţii (părinţii) au aceleaşi aspiraţii în legătură cu adolescenţii. ingenios. comunicativ. el devine nesigur şi incapabil să reziste presiunii grupului. dacă drumurile sunt permanent netezite.încrederea de a şti că "pot să stau pe picioarele mele şi să iau decizii responsabile". dezordonat. Responsabilitatea . distractiv. generos. alegerea profesiei şi a partenerului de viaţă. Atitudinea pozitivă faţă de adolescent: „Însoţitorii" au o atitudine echilibrată şi acordă adolescentului un spaţiu de independenţă şi libertate dirijată.

se opune mereu. Recomandări: . nechibzuit. de încredere cu care să staţi de vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a clarifica o problemă sau o situaţie. de a nu şti încă cine eşti. o persoană dragă.Valorificaţi-vă talentele cu care aţi fost înzestraţi. Recomandări: . echilibrat. de a fi ridiculizat. Melancolicul . deprimat. cereţi-vă scuze. Recomandări: . analitic. pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberanţa voastră. de a nu fi suficient apreciat. Recomandări: . supărăcios.Stimulaţi-vă. critic. suspicios. liniştit. 12 . reticent. 3.Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii. răzbunător. . Să încercăm să le „demontăm" împreună! 1. egoist. folosindu-vă de cele prezentate mai sus. Teama de a nu fi luat în seamă. grijuliu. calm. de volunariat.Dacă aveţi abateri absolut întâmplătoare. sincer. violent. împăciuitor. bine educat. fidel. dominator. . 2. respectuos. controlat. fie între voi şi părinţi sau profesori.Antrenaţi şi alţi adolescenţi să contribuie la propria lor formare. Recomandări: ."Sensibilul" poate fi recunoscut după trăsăturile pozitive: sensibil. Teama de a nu fi înţeles. 5.Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi. Teama de a fi pedepsit pentru că nu aţi răspuns exigenţelor adulţilor. . marginalizat.Asumaţi-vă responsabilităţi directe. irascibil. insensibil. . arogant. . fie între voi. de tradiţional.Alegeţi-vă un confesor. diplomat şi trăsăturile negative: lipsit de entuziasm. Teama de banal. Perioada adolescenţei este caracterizată de câteva temeri. adaptabil.negative: rece. ordonat. 6.În cazul abaterilor repetate şi majore. arogant. pedant. introvertit Flegmaticul . iubitor de muzică şi trăsăturile negative: taciturn. fricos. . Sentimentul de inferioritate. pesimist. indiferent. profund.Nu faceţi lucruri intenţionate. antrenaţi-vă şi educaţi-vă creativitatea în mediul şcolar. leneş. Teama de a nu te cunoaşte prea bine. rezervat. pentru a vedea limita răbdării celorlalţi. 4. dispreţuitor. . de a fi repezit."Comodul" îl veţi recunoaşte după trăsăturile pozitive: flexibil. . cereţi-vă iertare şi discutaţi despre aşteptările lor faţă de voi. folosind teste de creativitate.Verificaţi-vă imaginea de sine cu imaginea celorlalţi despre voi. creativ. perfecţionist.Activaţi în cadrul grupurilor parohiale. Din această teamă apar tendinţele de supraapreciere sau subapreciere. minimalizat.Creaţi condiţii pentru un dialog deschis. indecis. suspicios. de a fi considerat mic. marginalizat. de obişnuit.

el simte o nevoie permanentă de a fi ca toţi ceilalţi.De asemenea. fobii.tulburari de conduita – dezvoltari dizarmonice ale personalitatii Deci CRIZA presupune: Aparitia momentana si concomitenta a unor multiple si instabile procese de adaptare si a suferintelor care sunt expresia unei treceri laborioase si conflictuale de la copilarie la viata adulta. Unii nu reuşesc să se împrietenească cu nimeni şi consideră că nu există suflete cărora să le pese de ei.Al doilea proces de separare-individualizare.Perioada hipersensibila in care tanarul trebuie sa accepte sfarsitul magiei copilariei. pentru a fi polulari.mecanisme de aparare de tip nevrotic (tulburari obsesiv-compulsive. tulburari alimentare) Admiratia pentru propriul corp (primele forme sau muschii) Precocitate sau intarziere in dezvoltarea fizica TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE: .Sentimentul de diferenta in raport cu ceilalti la varsta la care isi doreste aflarea locului sau in grup (nevoia de apartenenta vs originalitate) . Conformismul este dorinţa de a fi exact ca toţi ceilalţi. 13 . caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate. Unii sunt luaţi în râs de ceilalţi sau părăsiţi de "prietenii" lor şi atunci sunt în stare de gesturi necugetate (sinucideri). separarea de mediul familial apare concomitent cu nevoia de siguranta si protectie parentala . de îndoială de sine. Toţi adolescenţii şi nu numai ei. Un conformist este o persoană căreia îi este teamă să fie altfel decât majoritatea. manifestari isterice) sau psihotic (deliruri) . de a spune ceea spun ceilalţi. În adolescenţă această presiune de a te conforma celorlalţi atinge cote critice şi uneori cote ridicole.repliere pe sine . In mod normal criza este tranzitorie. Presiunea grupului Adolescentul se confruntă cu presiunea grupului din care face parte. care nu trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă. pierderea iluziilor sale fata de sine si fata de lume ce duce la tulburari depresive autentice Toate aceste dificultăţi pot duce la: . TRANSFORMARILE FIZICE pot duce la: Distantare de corp (refuzul de a se spala) Vointa de a controla corpul (piercing. de a purta ce este la modă. iar el simte o nevoie acută de a se conforma.Stari sufletesti normale cu dispozitii variate. trairi depresive “fiziologice” . de a face ce fac ei. Alegerea modelelor Adolescenţa este şi perioada în care se alege un model.regresie la comportamente infantile (conduite dependente) . luptă cu acest sentiment trecător.

persoana timida isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (daca stau in coltul cel mai indepartat al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete. in timp ce unii fac cunostinte cu ceilalti. spre introversie si reflexie. dificultati de comunicare si exprimare. Timidul traieste sub presiunea a doua temeri: teama de a nu fi in atentia cuiva si teama de a fi considerat nesemnificativ/neimportant de ceilalti. toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni) asta bineanteles in cazul in care a acceptat sa mearga la petrecerea respectiva. de minimalizare a propriului Eu. vom da o definitie a conceptului: Comportament defensiv si anxios. de exemplu. ea nu trebuie confundata cu bunul simt sau cu buna crestere. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor (se pare ca israelienii sunt cei mai putin timizi dintre nationalitati). un fel de lume a lui interioara). Refractar lumii exterioare. etc. terapia ei este necesara si chiar imperativa. timiditatea poate fi regasita intr-un moment sau altul la fiecare dintre noi. Se considera ca timiditatea se datoreaza diversilor factori cum ar fi: nesiguranta de sine. Excesiv de egocentrici. inima bate mai repede. insa cand aceasta stare devine un mod de a fi si poate chiar o piedica in a ne afirma sau exprima. 14 . capabil de sentimente intense insa ascunse sub masca indiferentei. motiv care le-ar creea o mare suferinta. de insecuritate. ezitant si astenic. care permanent isi analizeaza partile negative si o preocupa peste masura parerea celorlati despre ea. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim. nu-si pot exprima cu usurinta sentimentele de teama de a nu fi respinsi. Dar sa nu ne indepartam de la subiect si sa facem cunostinta cu portretul unei persoane timide Aparent blanda si calma. arta si nostalgie. Exista desigur si consecinte in plan afectiv . teama si iritare. complexele de inferioritate (care pot fi impuse prin autoritarism educativ).semnale ale suferintei si nefericirii autentice. spre poezie. exprimand dificultati de adaptare sociala ce sunt normale si explicabile in mica copilarie si la pubertate. In tot acest timp. timidul este un adept al solitudinii (traieste mai mult intr-un univers personal. Nimic rau.TULBURĂRI EMOŢIONALE-AFECTIVE Timiditatea Variabila a personalitatii. este tacut. Timiditatea este o trasatura caracteristica temperamentului melancolic care se caracterizeaza prin tendinte spre meditatie si visare. tinzand sa se blocheze in conversatii (ei pot parea din aceasta cauza dezinteresati sau nepoliticosi creind false impresii cand de fapt ei sunt nervosi si speriati). este usor impresionabil. Apar si probleme de natura cognitiva: incapacitate de a gandi clar in prezenta altora. calm. fara a face insa obiectul unei terapii. adancime si intensitate in gandire. dar care ridica probleme in adolescenta si la maturitate. Considerata de multi un handicap in realizarea unor scopuri. pulsul creste. ea traieste de fapt intr-o continua stare de tulburare. reticente dictate de atitudini hiperexigente. special creat de el.desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi. este o persoana complexata. danseaza. stomacul este incordat . se implica in actiune. Atunci cand timiditatea este structurala. atunci trebuie tras un semnal de alarma. ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. excesiv de sovaielnica. La o petrecere. profunda si de lunga durata.

A fi timid sau "inhibat" serveste unei functii protectoare.astfel le va creste increderea in propria persoana si vor fi mai siguri pe ei. tensiune si neplacere. Timiditatea poate aparea la copii in anumite faze de dezvolatre.ajuta-i pe cei timizi sa se implice in conversatii care-i avantajeaza.Vrem sau nu. Aceste sentimente pot fi insotite de o creste a ritmului cardiac si a presiunii sanguine. care-i scot in evidenta (cei mai multi dintre timizi au talente ascunse pe care se feresc sa le comunice celorlati de frica de a nu fi ridiculizati. acestia au invatat sa se comporte indraznet. Vorbirea persoanei timide este de obicei inceata. Timiditatea este simtita ca un amestec de emotii. . zambind si departandu-se alternativ. se comporta natural. reticenta fizica si verbala. Timiditatea fricoasa poate fi un raspuns la prezenta multor adulti in copilarie. relaxat si exploreaza imprejurimile. . adesea. Profesorii ar trebui sa solicite mai multe raspunsuri din partea celor care de obicei nu prea vorbesc. . care sunt persone reci. Unii copii isi sug degetul. prea multa insa. altii actioneaza sfios. Precautia copilului fata de straini nu prezinta ambivalenta apropiere/evitare caracteristica sfielii. Ceea ce-i uneste pe timizii de toate categoriile este acuta lor constiinta de sine. dar acestia nu prezinta tensiunea specifica unui copil timid. insa nu reusesc asta decat intr-un mediu controlat. unii picteaza. Timiditatea se poate distinge de cele doua comportamente asemanatoare: precautia si detasarea sociala. intrucat naste precautie. Unii copii mai mari prefera jocul solitar si par ca nu au nevoie de interactiune sociala.la petreceri "sparge gheata" apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in discutii si actiuni.posibilitatea de jena apare in jurul varstei de 4-5 ani. cere-le tu parerea. ei nu intervin intr-o discutie neintrerupta. ne place sau nu . mai exteriorizati. Sentimentul de timiditate este universal si s-ar putea sa se fi dezvoltat ca un mecanism adaptiv pentru a face fata unor noi stimuli sociali. timiditatea l-a scos pe Homo Sapiens din cateva situatii "incordate" de-a lungul timpului. Fiecare om dispune de o doza de inhibitie sociala. fara indoiala. incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.asigura-te ca nici o persoana dintr-o adunare nu monopolizeaza discutia/atentia. etc). pentru ca fiecare se gandeste dinainte la ceea ce urmeaza sa faca sau sa spuna. neplacere sau discomfort celui in cauza.timiditatea provoaca suferinta. . Insa. Asadar. Doar dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu. Practic.ofera-le dreptul la replica intr-o disputa. Constiinta de sine va atinge un varf in adolescenta timpurie. tremuranda sau ezitanta. incluzand frica si interes.afla ce-l intereseaza pe timidul de langa tine si "incheaga" tu o discutie pe aceasta teme. Ei isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persone si asupra slabiciunilor lor. 15 . Mai exista o alta categorie de timizi. acest lucru face posibil ca toti cei prezenti sa beneficieze de o oarecare atentie pentru un timp. dar al caror interior este bulversat de temeri si stres. un animal se simte in siguranta. nu intotdeauna ea a fost sursa pentru cele de mai sus. Timiditatea constienta . Dezvoltarea constiintei de sine in al doilea an de viata aduce cu sine o mai mare sensibilitatea sociala. o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om. Iata cateva idei care vin in ajutorul timiditatii: . ca si la consecintele ce deriva din actiunile sale. sunt buni poeti sau prozatori. altii se pricep la calculatoare.actioneaza astfel incat sa scoti ce este mai bun din ceilalti in orice situatie. . Observatorul recunoastea timiditatea dupa privirea indreptata in jos. trebuie stiut ca. calme. initial timiditatea a servit ca arma protectoare pentru Eul fizic. nu foloseste nimanui. asigura-i ca te intereseaza opinia lor .

avand mai putini prieteni si mai putine relatii cu membrii sexului opus decat cei de aceiasi varsta. Intre 2 si 5 ani. copii timizi nu prezinta un risc psihiatric sau comportamental. iar copii foarte inhibati au devenit mult mai confortabili in societate prin eforturile parintilor. Studiile legate de adoptie pot sa prevada timiditatea analizand sociabilitatea mamei biologice. S-a aratat ca timizii sunt mai putin competenti in initierea unor jocuri. adaptiv la o posibila experienta social covarsitoare. Din aceasta cauza. sa se considere mai putin prietenosi si mai pasivi decat prietenii lor ne-timizi. copiii timizi pot fi ignorati de colegi si au mai putine sanse de dezvoltare sociala. Acesti factori influenteaza negativ perceptia celorlalti. Cum sa ajutam un copil timid? . Copii adoptati. pe masura ce copii castiga sentimentul de control in intalnirile cu oameni care nu sunt familiari. Aceasta va face copilul mult mai increzator in fortele proprii si mai putin inhibat. adopta o parte a stilului social al parintilor adoptivi. Fondul cultural al copiilor. mediul familial ofera modele de comportament social. ereditatea joaca un rol mult mai important in timiditate decat in orice alta caracteristica a personalitatii. Unii parinti. Copiii timizi sunt adeseori judecati de tovarasii de joaca ca fiind mai putin prietenosi si mai putin placuti decat cei netimizi. Fiind sensibil la interesele si sentimentele copilului vei putea sa construiesti o relatie cu copilul si sa arati ca il respecti. cei mai multi cercetatori cred ca influentele genetice determina numai o mica parte a timiditatii. inclusiv un ritm al inimii mai puternic si mai stabil. timiditatea dispare. etichetandu-si copii ca timizi. Se remarca persistenta unor modele de pasivitate sociala si inhibitie in dezvoltarea personalitatii.Cunoaste si accepta copilul in totalitatea lui. In absenta unor alte dificultati. Copii foarte inhibati prezinta diferente fiziologice fata de copii fara inhibitii. Din ce in ce mai multi cercetatori considera ereditatea sau temperamentul ca baza pentru unele forme de timiditate. Copiii care continua sa fie excesiv de timizi pana la adolescenta si maturitate se descriu ca fiind mai singuratici. astfel amplificand comportamentul sfios. cei mai inhibati copii continua sa fie reticenti fata de alti copii si fata de adulti. Fiind intr-un fel timid. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui. Unii adulti incearca sa ademeneasca copiii timizi inspre o interactiune sociala. copilul se poate retrage temporar si sa castige astfel un sentiment de control al situatiei. Dar chiar si acesti copii pot fi timizi numai in anumite cazuri.De ce sunt unii copii mai timizi decât alţii? Unii copii pot avea predispozitie la timiditate: in cazul lor este mult mai probabil sa reactioneze timid la situatii sociale noi. Cercetatorii au considerat atat natura copiilor cat si hrana lor in incercarea de a explica aceste diferente. Copiii de varsta scolara care s-au autocategorisit ca timizi tind sa se placa mai putin. In general. Când timiditatea reprezintă o problemă? Timiditatea poate fi un raspuns normal. Unele aspecte ale timiditatii sunt invatate. par sa incurajeze dezvoltarea timiditatii. Dar copiii care prezinta o timiditate extrema permanenta sau care nu este in legatura cu contextul pot prezenta asemenea riscuri. 16 . Chiar si predispozitiile ereditare pot fi modificate. Copiii chinezi sunt mult mai reticenti in societate decat cei caucazieni. De fapt. Cu toate acestea. iar copiii suedezi au prezentat un mai mare disconfort in societate decat americanii. de pilda.

Lauda-l des. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile. Interventii drastice sunt necesare numai in cazul in care copilul se simte excesiv de inconfortabil sau neglijat in societate. In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. Chiar daca este vorba numai de joaca in paralel. iubire. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute. emotional. Ataşamentul dezorganizat Atasamentul este definit ca fiind relatia afectionala dintre doua persoane. grija. miscarile. Invata copilul fraze cheie ("Pot sa ma joc si eu?") si tehnici de integrare in societate bazate pe roluri. incurajeaza activitatea sociala. Unele calitati specifice timiditatii. In cele mai multe cazuri nu reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere.. Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor de a interactiona afectiv cu alte persoane. nu poate gandi si reactiona ca o persoana normala. Copiii care au o parere buna despre ei insisi nu sunt timizi. Cauzele tulburarii comportamentale: • Expunerea la droguri si alcool. boala severa. In partea centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. durerea neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit singuri si abandonati. vor ajuta copilul timid da devina mai stapan pe sine. Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia. 17 .Construieste respectul de sine. . ocaziile de a se juca cu un singur copil o data. atingerile. . Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul.” • Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin: psihic. Jocul cu grupuri noi de copii va da sansa unui nou start copilului timid si ii va permite sa obtina un nivel social mai inalt. mame nepregatite fara priceperi de parinte. din acest motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea. sunt privite ca pozitive.Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. stresul din familie sau sarcinile nedorite afecteaza copilul care este inca in dezvoltare: „Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii. zambetul.Dezvolta aptitudini sociale. Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii. va fi imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor. depresia cronica. Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte abilitati de incredere. Aceasta furie pune stapanire pe psihic. De asemenea. abuz sexual. neglijarea. cum ar fi modestia si rezerva. . In cele din urma copilul nu va permite sa fie controlat. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il momeasca in interactiunile lui sociale. daca copilul nu-si formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa. Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si emotional ce se dezvolta in primii ani de viata. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. Tulburarea de atasament apare in conditiile in care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de durata.Permite copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. moartea unuia dintre parinti.

care il va ajuta sa aleaga binele si raul. „NU” si acceptarea limitelor. . grija si zambim in ochii copilului. • abuzul de sine Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie Copii care detin unul sau mai multi factori de risc. Acest copii care cu un asemenea comportament au suferit prea devreme un abuz sau au fost neglijati. nerespectarea legii. zambetul. • zambet nereciproc. este echivalentul la o ora in minus de durere atunci cand va creste. vede in ochii parintelui cand depasesc aceste limite si incetand acest lucru observa satisfactia acestora.raspunderea la nevoile copilului trebuie facuta cu multa atentie si dragoste.alaptatul este posibil. Pregatirea de baza ce trebuie invatata pana la 18 ani: • sa vina cand este chemat de prima data • sa se duca in camera sau unde este trimis • “nu” ramane “nu” • sa stea unde este pus sa stea Parintii simt o mare durere avand un copil care le respinge dragostea. Un parinte afectiv marcheaza limitele spunand NU.masarea copilului cate 20 min/zi. planul de refacere include urmatoarele aspecte: . cantatul sau cititul se va face cu o voce calda si cu multa dragoste. Asa copilul isi poate da seama de aceste limite si totodata sa le si invete. . In urmatorii ani de viata trebuie sa ne concentram asupra dezvoltarii conceptelor. dar totodata si explicand de ce sunt puse aceste limite. Copilul cu o constiinta adecvata si dezvoltata.trebuie acordata atentie deosebita hranirii care se va face si ea deasemeni cu multa dragoste. copilului ii este imposibil sa vada si sa accepte aceste limite. De asemenea. • contact cu ochii nesemnificativ. iar in cazul in care copilul este hranit pe cale artificiala cu biberonul acesta trebuie tinut cu mana nu ”proptit”. sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor persoane. ramanand blocati la modul „nu vreau”. ne confruntam si cu cazuri in care. . imbratisarea.fiecare minut in care investim sentimente si ne aratam dragostea. atingeri delicate. De aici se ajunge la manipularea parintilor care ajung sa se simta slabi in fata copilului. . Factori cu risc in copilarie Acesti factori se manifesta prin: • plansul constant. . contactul cu ochii. Sentimentul de vinovatie si de rusine pune stapanire pe parinti cand vad comportamentul urat al copilului cu alti copii sau animale.nu este admis sa lasam copilul sa planga singur mai mult de 3 minute. incalcand orice regula impusa de parinti. . si le este mai usor sa-i ignore decat sa-i corecteze. • indiferenta cu persoanele din jur.nu trebuie permisa hranirea sau tinerea in brate de alte persoane. 18 .nu este admisa expunerea copilului la TV in primul an. distrugerea lucrurilor din jurul lui si foarte dureros si distrugator cu el insusi. . Acestia se simt nepregatiti si vinovati.Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea constiintei. • un alaptat de slaba calitate. Greseala pe care o fac parintii este ca incearca sa schimbe lumea pentru ei.

pe deplin conştient de drepturile şi îndatoririle ce-i revin în această calitate. tipand de frica incercand sa indepartezi celalalte persoane. curajosi. familia educă spiritul de comunicare şi cooperare. iubire si caldura caminului. ingrozit. Trebuie sa crezi in adincul sufletului tau ca ai un copil iubitor. decat a unui copil caruia nu i-a lipsit niciodata. în cadrul căreia influenţele morale exercitate de familie au un rol decisiv. Parintii isi construiesc si stabilesc un vis de a avea o relatie normala. o sa vina si mania cu care copilul se va hrani. Comportamentul copilului tau va fi influentat de felul in care vei proceda si vei reactiona. Cu siguranta va merita efortul de aduce acest vis inapoi. Responsabilitatea colectivă a părinţilor pentru educarea şi socializarea adolescentului. În raport cu cerinţele obligatorii ale acestei perioade. creând un adevărat „câmp de forţă” definit prin relaţii de autoritate. în cursul căreia adolescentul învaţă conţinutul şi sensul datoriei morale. atitudinilor si valorilor de la părinţi la adolescenţi. Odata cu atacurile care or sa vina asupra ta. Dar membrii familei tale. funcţia socializatoare a familiei se realizează de-a lungul unei îndelungate perioade de timp. neajutorat. Familia se lupta pentru viata ta stiind ca ai nevoie de dragoste. nu sa rezolve problema. pentru a avea un copil de care sa avem grija . stiind ca asta este sansa ta. Trecand saptamani observi cum altii traverseaza lacul si ideea ta este clara: gheta te uraste si daca incerci sa mai treci peste ea te va omori. transformandu-l intr-un copil cu o conduita dezvoltata. copilăria este istoria unei socializări progresive. incurajandu-te. Poti vedea comportamentul inacceptabil al copilului tau in unu sau doua moduri: Semne de avertizare sau amenintare Daca consideri acest comportament o amenintare poti fi in pericol atat tu. cat si familia ta. Un copil care a trait fara dragoste de-a lungul anilor pentru ca a respins-o. trebuie doar sa ai incredere. Impotriva vointei tale te imping spre gheata spre casa. Singur. incep in cautarea ta pentru a te aduce acasa. sudează şi omogenizează diferitele funcţii ale familiei. ghidează din punct de vedere moral conduitele acestora. Fiind avertizat prin comportamentul inacceptabil al copilului poti lua decizii si sa faci lucruri pozitive in viata copilului. dependentă de un context formativ global. Vazand primejdia decizi sa te intorci de unde ai plecat si sa ramai acolo. bun care are nevoie de ajutorul tau. pe care sa-l invatam si sa-l intelegem. dar dezamagirea. Este vital sa lasam sentimentul de vinovatie si rusine si sa incercam sa cautam o rezolvare a problemelor. sanatoasa. are o capacitate de a iubi mai mare. Daca incepi sa-ti vezi propiul copil ca pe un dusman. facilitează transmiterea obiceiurilor. influenţă şi 19 . durerea si deziluzia poate pune capat acestui vis. dar tu crezi ca vei muri. Te ajuta sa treci peste lacul de gheata. Fiind grupul primar cel mai coeziv şi factorul care exercită influenţele cele mai persistente asupra personalităţii. lupti sa ajungi la suprafata. FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI Având o influenţă determinantă asupra formării viitorului individ matur ca membru activ al societăţii. iubitoare cu copilul. acesta poate chiar sa devina unul. Actionand cu bune perspective putem schimba comportamentul copilului. Multi copii au caderi si se simt speriati ca pe un lac inghetat fara nici o sursa de a se salva. asupra caminului. o vindecare care este posibila. Sa putem intelege ce simte un copil care nu se poate adapta trebuie mai intai sa-i intelegem perspectiva: imaginandu-ne ca suntem un copil care trebuie sa treaca peste un lac inghetat ca sa ajunga acasa si dintr-o data inexplicabil gheata se sparge. asupra posesiei tale. Socat si infrigurat in intuneric nu gasim curaj sa strigam ajutor.Din acest motiv comunitatea incearca sa caute un vinovat.

Aceste manifestări caracterizează aşa-numita familie „predeviantă”. uneori dramatice. încălcarea normelor morale de către adulţi etc. cele mai multe tulburări psihice. de diminuarea sentimentelor de dragoste. este o familie dezorganizată. neîndeplinirea obligaţiilor morale şi legale asumate reciproc. Înţeleasă şi concepută ca funcţionalitate integrală a familiei. . morale şi materiale. intervenţia unor manifestări morale şi afective contrare celor care au existat în momentul încheierii căsătoriei etc. normalitatea vieţii familiale impune exercitarea adecvată a tuturor funcţiilor. iar prin aparenţa sa de „onorabilitate” sau „normalitate” împiedică de cele mai multe ori intervenţia activă a instituţiilor sociale de ocrotire şi control social. iar climatul său se deteriorează. ce exercită influenţele negative dintre cele mai profunde asupra membrilor comunităţii familiale. în raport cu opinia publică. denaturarea unor stări şi sentimente. cu impact asupra modificării personalităţii soţilor. multiplicarea conflictelor. ajungând impregnat de multiple tare morale. însoţite de scăderea marcată a creativităţii personale a membrilor săi. conţinutul acestora. al personalităţii membrilor şi educaţiei descendenţilor. În cadrul ei se produc cele mai dureroase răni şi traume individuale. precum şi calitatea interacţiunilor între membri. În această situaţie. când căsătoria eşuează. . fidelitate şi ataşament. fiind marcată în permanenţă de insatisfacţii.instaurarea unui climat tensional. o serie de studii sociologice şi generalizări ale practicii judiciare relevă ca fiind mai importante următoarele: . restrângerea relaţiilor între membrii şi neglijarea îndatoririlor de părinte. tendinţe de devianţă a minorilor. Absenţa uneia dintre aceste funcţii. Aşa cum indică rezultatele diferitelor studii şi cercetări întreprinse asupra fenomenului de divorţialitate. conduite conflictuale. de alterarea progresivă a funcţiilor sale. O asemenea familie. O dată cu schimbarea compoziţiei familiale se schimbă rolurile familiei. propice formării unor deprinderi negative în rândul 20 . permiţând internalizarea exigenţelor şi normelor morale. să ridice probleme întregii societăţi. O asemenea familie „convulsivă” produce efecte deosebit de negative în planul relaţiilor sociale.manifestarea unor tulburări caracteriale şi afective.micşorarea randamentului profesional şi a conduitei morale. cea în care mocneşte discordia. datorată unei organizări deficitare a structurii familiei (dezorganizării ei). despărţirea partenerilor şi desfacerea actului de căsătorie sunt precedate de o lungă acumulare de insuccese şi insatisfacţii ale cuplului şi grupului familial în ansamblu. Dintre cele mai penetrante şi persistente influenţe negative exercitate asupra membrilor familiei sau asupra acesteia în ansamblu ei. iar normalitatea vieţii familiale apare alterată.diminuarea şi obturarea crescândă a aportului social al grupului familial. .control exercitat asupra comportamentelor. toate aceste manifestări „centrifuge” fiind iniţial mascate sau disimulate. lipsită de o funcţionalitate normală. rolurilor şi sarcinilor din cadrul familie. performanţele ei devin minime. lipsit de valenţe educaţionale pozitive. să se destrame ca grup coeziv. ale cărei conflicte macină pilonii ei de existenţă şi căreia membrii îi contestă identitatea şi unitatea. Disfuncţiile ei apar şi mai vizibil în situaţii de divorţ. în majoritatea cazurilor despărţirea partenerilor generând consecinţe nefaste.. prin defavorizarea unui mediu nociv. de apariţia unor stări de tensiune şi instabilitate afectivă între soţi. are o serie de implicaţii. din raţiuni diferite. asupra familiei ca întreg şi în special asupra copiilor aflaţi la vârsta minoratului şi adolescenţei. făcând-o să plutească în derivă. familia ca întreg se dezorganizează. Posedând caracteristicile unei adevărate comunităţi integrată societăţii mai largi. Există însă suficiente cazuri când aceste scopuri generoase ale familiei nu mai sunt atinse. unitatea ei pare destrămată. familia contribuie nemijlocit la modelarea şi dezvoltarea personalităţii.

conflictele şi modelele comportamentale negative). în marea lor majoritate: abandonul familial (părăsirea domiciliului conjugal). lipsa de unitate şi orientare în aplicarea recompenselor şi sancţiunilor etc. Predomină acţiunile în acre sunt implicate familii cu o durată a căsătoriei de până la 5 ani şi unde soţii sunt foarte tineri. unul dintre soţi a intentat şi o acţiune pentru pensie de întreţinere. antagonism parental extrem. acestea sunt. disputele. practica judiciară evidenţiază o pondere crescândă a litigiilor civile care au ca obiect relaţiile de familie. sprijin moral sau material etc. în scopul restabilirii unităţii şi coeziunii ei iniţiale. se consideră că relaţia de familie este alterată sau compromisă atunci când unul dintre soţi nu mai locuieşte împreună cu celălalt sau nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile (de fidelitate. Deşi dezorganizarea familiei reprezintă un element condiţional puternic pentru apariţia unor disfuncţii morale. deficienţele stilului educativ al familiei (lipsa de supraveghere şi control parental. iar unul dintre membrii familiei se adresează autorităţii competente pentru a interveni şi a desface actul căsătoriei. ori din alte motive. absenţa autorităţii sau autoritatea excesivă. îi privează de dreptul de a beneficia de întreţinere. ca efect al separării în fapt. violenţele fizice şi verbale. în 21 . săvârşirea unor fapte sancţionate de legea penală) sunt factorii principali care influenţează conduita minorului. în care soţii sunt despărţiţi de fapt. determinându-l. iar în cadrul lor tarele morale domină comportamentul membrilor care o compun. În aceste condiţii. devin tot mai ancoraţi în acte de devianţă şcolară sau chiar infracţională.) ca şi atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism. În raport cu această familie „deviantă”. Această tendinţă se manifestă vizibil în cadrul familiei dezorganizate. iar în cazul în care au copii să încerce să evite şi să prevină orice prejudiciu care poate fi adus acestora. le obstrucţionează accesul la comunitatea de bunuri. parazitism. Din punct de vedere juridic. frustrarea afectivă maternă. conflictul devine public. devine superfluuă. Cele mai frecvente litigii civile dintre soţi au ca obiect obligaţia de întreţinere şi remiterea alocaţiei de stat pentru copii. de cele mai multe ori. aflată în pragul dezorganizării. ci incapacitatea educativă a familie. Apare evident că asemenea familii nu-şi pot exercita funcţiile educative. se poate considera totuşi – în acord cu datele cercetărilor întreprinse de colectivul de sociologia devianţei din cadrul Centrului de Cercetări Sociologice – că nu dezorganizarea familiei ca atare reprezintă un factor determinat al inadaptării sociale a minorului sau adolescentului. ignorarea petrecerii timpului liber şi a anturajului minorului. În ceea ce priveşte principalele motive şi fapte culpabile care îndreptăţesc instanţa să considere că o continuare a căsătoriei nu mai este posibilă. mai ales atunci când relaţiile conflictuale între parteneri ating nivelul lor cel mai critic. Diferitele studii şi cercetări întreprinse asupra acestei familii aflate în pragul destrămării arată că orice intervenţie exterioară din partea factorilor de control social.copiilor. celălalt împiedică partenerul şi copiii să-şi exercite dreptul de folosinţă a locuinţei. infidelitatea şi consumul exagerat de alcool. conflictele puternice. prin influenţele grupurilor stradale. De altfel. exerciţiul autorităţii trebuie să determine ca soţii să-ţi îndeplinească obligaţiile materiale şi morale reciproce. situaţie în care numai unul dintre părinţi realizează ocrotirea minorilor. reiese că peste jumătate din numărul litigiilor au ca obiect familii cu copii minori şi că anterior divorţului. în mod progresiv. astfel că există o tendinţă constantă ca procesele care preced desfacerea căsătoriei să fie mult mai numeroase decât procesele de divorţ. manifestată în carenţele procesului de socializare şi incapacitatea îndeplinirii unor funcţii de bază. Dintr-un studiu efectuat recent asupra acţiunilor de divorţ din judeţul Constanţa. deteriorarea climatului conjugal (lipsa de coeziune morală şi afectivă între soţi. educaţie şi supraveghere etc. conduite agresive şi violente.) asumate prin actul încheierii căsătoriei. În acest sens. care.

lipsa lor. la un adevarat razboi 22 . Acum părinţii nu mai sunt eroi şi parerea lor poate fi discutata. adolescentul simte ca exista. au puţin nostalgia acelui timp când „copilaşul” lor le era complice şi. despre principiile privind întâlnirile de prietenie cu persoanele de sex opus. Alţii sunt preocupaţi de instalarea într-o viaţa de cuplu.anumite condiţii. cu efecte care antrenează realizarea unei socializări imperfecte şi chiar negative a tinerilor adolescenţi. nelinişte sau „înstrăinare”. chiar în casa lor. dragostea. la scăderea toleranţei la frustraţie şi la creşterea predispoziţiilor tânărului spre agresivitate. sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului. „ruptura” se limiteaza la o simpla distanţare. în cea mai mare măsură. Uneori. sa afle brusc ca fata lor are o viaţa amoroasa despre care nu ştiau nimic. Implicarea părinţilor. aşa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante. Prin opoziţia lui. formarea şi structurarea personalităţii tinerilor. Găsindu-şi propriul loc.. deci neaparat diferit de parinţii sai.. Aceşti parinţi considera ca ar fi ipocriţi daca ar proceda astfel. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puţin lent. Şi asta pentru ca este mai uşor sa se vorbesca despre probleme generale decât despre problemele intime. comunicarea şi. nu vor folosi aceasta contracepţie forţata. în funcţie de personalitatea fiecaruia şi de familia de care încearca adolescentul sa se demarce. majoritatea parinţilor de azi provin din generaţia care a spus „da” la toate şi le vine greu sa-şi înveţe copiii sa spuna ”nu”. să comită şi să reitereze acte cu caracter predelicvent şi delicvent. De fapt. ba chiar ignorata. alteori. şi nu un factor etilogic cu influenţă de sine stătătoare. uşor de mânuit. prin lipsă de afectivitate şi indiferenţă sau chiar prin conflicte ocazionale. Carenţele intervenite în structura şi funcţionalitatea cuplului familial influenţează negativ relaţiile afective dintre părinţi şi tineri. Unele. În acest sens. din provocari sau ciuda. şabloanele sunt ineficiente pentru ca nu ţin de profilul personalităţii adolescentului – factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. mai presus de toate. În educaţia sexuala a adolescenţilor. cu condiţia sa fie informaţi despre tot ce se întâmpla. Unii parinţi sunt liniştiţi de o relaţie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii. exista parinţi care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa şi sexuala. pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor înainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. la fel ca şi relaţiile conflictuale. au o influenţa pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenţilor cu privire la relaţii şi sex. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate şi nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faţa de acest aspect al vieţii lui.. carenţele structurii familiale reprezintă o condiţie. ceea ce poate sa duca la mari riscuri. criticata. Uneori. conducând cel mai adesea la apariţia sentimentului de singurătate. când exista perspectiva unor ani de studii. în majoritatea cazurilor cercetate. Chiar daca parinţii înţeleg atitudinea adolescentului lor. Relaţiile parinti – adolescenti Mulţi dintre părinţi provin din familii în care nu li s-au oferit decât puţine informaţii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescenţa. Parinţii nu vorbesc în general despre viaţa lor sexuala cu copii lor – fiecare cu gradina sa secreta. Cercetările au arătat că lipsa relaţiilor afective dintre părinţi şi tineri influenţează. care “comunica”. el sau ea îşi organizeaza viaţa ca sa înveţe bine şi sa fie îndragostita. Se întâmpla des ca parinţii care se înţeleg cu copii lor. caracterizate. devine el însuşi. fetele reacţioneaza violent la aceast imixtiune în viaţa lor intima. când îi admira gratuit şi fara condiţii.

. par vopsit. ci ca sa încetineasca trecerea timpului „personificata” de copilul lor. ştearsa. În consecinţa. Aceste atitudini au rol de bariere psihologice şi sociale pe care familia le interpune între tentaţia de a-şi începe viaţa sexuala. (evident nu e ceva sexual). Aceşti parinţi sunt „plesniţi” peste faţa de entuziasmul şi cautarea absolutului al adolescentului. unic. Nu ca sa o seduca pe prietena în locul fiului. violenta. Mulţi adolescenţi refuza sa semene cu parinţi lor sau sa devina ca ei. Când un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi. alcoolul. mai mult sau mai puţin oficiala. orice lucru care sa exprime revolta şi sa-l faca remarcat. părinţii nu se pot abţine sa nu se ingrijoreze. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu. tutunul. îşi dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. Alti părinţi constata intelectual ca adolescentul lor devine un adult. care va sta la originea dificultăţilor relaţionare.. în creştere la adolescenţi.. între cele doua generaţii se pot instala amaraciune.. a primelor îndragostiri. nu faciliteaza deloc lucrurile. Nu se jeneaza ca sa remarce ca. din cauza nostalgiei persistente. uneori pe buna dreptate. Ei observa ca parinţi sunt mai puţin antrenaţi în pasiune şi lucruri uşuratice. . parinţii sunt „scoşi din circuit” sau depăşiţi. nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane nepotrivite. unele reacţii par excese sau de neînţeles. de a pierde ceea ce au). sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la „cauzele importante”. . dar nu-l înţeleg din punct de vedere emoţional. sa vada reversul medaliei. Cu cât îl vor trata ca pe un copilaş imatur. Astfel. drogul. dar in acelaşi timp sufera pentru ca se simt respinşi.deschis: piercing. 23 . 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale în legatura cu începerea vieţii sexuale la adolescenţii liceeni. Au învăţat sa cântareasca lucrurile.aprobare (11% în cazul fetelor şi 39% în cazul baieţilor). Părinţii viseaza sa regaseasca nepasarea şi atitudinea uşuratica a adolescentului. cu atât timpul va ramâne pe loc şi ei se vor simţi tineri. la patruzeci de ani. Unii adulţi îşi dau seama atunci ca au fost infideli lor înşişi. p. şi autoreglarea responsabila. pot sa fie in competiţie cu el şi sa pozeze ca rival.155.. moarte. Unii parinţi. prea autoritari sau dimpotriva prea protectori. Capcanele de care se tem. prea dominaţi de constrângeri şi teama (de boala. matura a comportamentului sexual al acestora. . sa le fie teama de dorinţele lor. mici delicte. incapabili sa faca sport.ignorare (0% în cazul fetelor şi 20% în cazul baieţilor). apar reproşuri de tipul: „Dupa tot ce am facut pentru tine!” Relaţiile în familie se complica odata cu apariţia. fara sa-şi dea seama. Nici mama nu va ramâne mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara. sa gândeasca înainte de a acţiona. sexualitatea.dezaprobare (79% în cazul fetelor şi 30% în cazul baieţilor). „ Prea multa angoasa!” spun ei.. Accepta nevoia lui de autonomie. şi anume: . Unii parinţi refuza sa admită ca odorul lor a crescut nu ca sa-l sâcâie şi ca sa abuzeze de puterea lor. Atitudinile părinţilor şi implicaţiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse. dar tatal ar putea sa faca o reflecţie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui de experienţa.din aceasta cauza.susţinere (10% în cazul fetelor şi 11% în cazul baieţilor). tatuaje. ii provoaca o lipsa de încredere. retraiesc în felul lor acele emoţii trecute. certuri. prost crescuta. Iar atunci când adolescentul lor începe sa se întâlneasca cu o fata. agresivitate sau distanţa. dar deloc lipsite de importanţa. Intervenind prea mult in viata copilului lor.

palmuire. Violenta domestica reprezinta o serie de comportamente sistematic repetate. Violenta sexuala este una din formele de violenta domestica greu de abordat in discutiile cu o persoana abuzata.S-a constatat ca la o durata mai mare a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului. cu piciorul. Femeile insele se pot impotrivi ideii ca partenerii lor sunt violatori. incercari de strangulare.CORELAŢIA DINTRE FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI BOLILE MINTALE VIOLENŢA IN FAMILIE Fenomenul violentei domestice Definirea termenului de violenta domestica. Violenta domestica este inclusa in fenomenul mai amplu al violentei in familie. muscat. Multe femei nu au conceptul de alegere in ceea ce priveste relatia sexuala cu partenerul si de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. Include lovire cu pumnul. dar descriu in mod frecvent si cu claritate abuzuri sexuale care. pieptului. care provoaca o suferinta fizica. Delimitari conceptuale. sanilor si abdomenului ƒ urme ale unor rani mai vechi. ars. de atac fizic. julituri. sexuala sau un prejudiciu material. agresivitate verbala si psihologica. pe care un partener le manifesta asupra celuilalt in cadrul oficializat al familiei sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu. Violenta domestica se manifesta intotdeauna in relatiile intime. gatului. din punct de vedere clinic. Violenta sexuala poate sa fie asociata cu 24 . Include actul sexual fara acordul celeilalte persoane si umilire sexuala. tras de par. Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii. O femeie abuzata fizic prezinta urmatoarele semne: ƒ contuzii. vatamari interne. fracturi si luxatii ƒ leziuni la nivelul capului. sexuala si economica. in spatiul restrans si privat. zgarieturi. sunt considerate violuri. Tipologia abuzului domestic Violenta fizica este cea mai frecventa forma de abuz impotriva unei femei. psihica.

tacere prelungita. Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt. Comportamente violente psihologic includ cuvinte jignitoare. pe cine a vazut. in mod similar. Violenta sociala 25 . ce citeste. Abuzul psihologic este devastator. cuvinte si actiuni care distrug imaginea de sine a femeii si a increderii in sine. . nervozitate. fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele. devenind astfel dependenta de partener. de a lua decizii si de a-si pastra stima de sine. ulcer. Problemele emotionale cronice pe care le prezinta femeile agresate sunt o reactie normala la acest tratament. jocuri de noroc. ƒ infectii urinare si vaginale. cu cine se intalneste. Violenta psihologica este strans legata de celelalte forme de violenta domestica. etc.lipsa de acces a femeii la resursele financiare. chestionare permanenta despre ce a facut. acuze de infidelitate. . de la agresiune la cainta. invinovatirea pentru tot ceea ce se intampla. O femeie abuzata sexual prezinta: ƒ probleme ginecologice.justificarea fiecarei cheltuieli. iritabilitate. Adesea. controlarea stricta a contactelor sociale cu prieteni si/sau rude. ƒ tratarea femeii ca pe un obiect sexual. in timp ce imaginea de sine este alterata atat timp cat violentele psihologice se manifesta. droguri. privati de libertate si de somn. restrictionari ale activitatilor partenerei. Aceasta forma de violenta include: . in unele situatii nu munceste (ii este interzis de catre partener). Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispozitiei. cum ar fi insomnii. O femeie care este supusa violentelor economice are o tinuta vestimentara neadecvata. agresorii impun forme de intimitate in timp ce femeia inca sufera in urma unor violente fizice. izolare si neputinta de a alege. in public sau in spatiul privat. in cazurile in care partenerul abuziv detine controlul financiar.violenta fizica sau nu. Odata de teama de agresiune s-a instalat. Depresia si anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz si fac mai dificila plecarea femeii din mediul agresiv. imprumuta bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana.). Femeia traieste in teroare si teama permanenta. pierderea sau luarea in greutate. Violenta psihologica se refera la folosirea amenintarilor si a oricaror comportamente menite sa produca teama: ridicarea vocii. unde merge. cu referinte sexuale. Violenta economica manifestata asupra femeii limiteaza accesul la finantele familiei. amenintarile sunt suficiente pentru a mentine atmosfera de teama constanta. Violenta sociala include izolarea sociala fortata sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia. ganduri suicidare. Controlul financiar genereaza dependenta. nevoile familiei sunt nesatisfacute. ƒ ranirea in zonele sexuale ale corpului. prin gelozie posesiva care se transforma in timp intr-o restrictie a propriei libertati. Aceasta forma de violenta include: ƒ constrangerea femeii la acte sexuale impotriva vointei ei. unde a fost. ƒ dureri in zona pelviana. ƒ comentarii sau glume degradante si umilitoare. neglijarea nevoilor familiei in schimbul satisfacerii celor ale agresorului (consum de alcool. In unele cazuri. etc.interzicerea de munci. .vanzarea bunurilor familiei de catre agresor. ƒ dispareunie.

Mit: barbatii violenti sunt bolnavi psihic sau au personalitati psihopate. vulnerabile in fata agresorului. interzicerea accesului la telefon. Realitate: in 18% din cazurile de parteneri violenti. indiferent de actiunile lor.este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea vicimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. incuierea sa in sau in afara casei. Mit: consumul de alcool si droguri cauzeaza violenta domestica. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a aevita episoadele violente. Majoritatea celor care isi agreseaza sotiile isi controleaza comportamentul violent fata de alte persoane. Realitate: violenta domestica poate aparea in toate familiile. Sunt dovezi care sustin coexistenta consumului de alcool si a violentei domestice si facilitarea actelor de violenta. Provin din toate clasele sociale si ocupationale iar violenta se manifesta asupra partenerei si copiilor lor. acele familii cu resurse crescute uneori ascund violenta mai bine. De prea putine ori violenta este punctul culminant al unei dispute si de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale premergatoare atacului. Realitate: nu exista nici un argument si nici o dovada care sa afirme ca alcoolul este o cauza directa a violentei domestice. Femeile supuse violentelor sociale de catre partener sunt izolate social. 26 . Mit: tatal lui era un om violent. marginalizate sau auto-marginalizate. cum ar fi prieteni sau colegi. interzicerea contactelor cu familia. intezicerea folosirii masinii. Mit: barbatii violenti nu-si pot controla violenta. mitul a aparut deoarece exista o probabilitate mai mare ca in atentia agentiilor specializate sa intre persoane provenind din familii cu venituri reduse. Include izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei. cu capacitatea de a se controla. acestia nu au avut o copilarie cu violenta in familie. Realitate: studiile clinice asupra barbatilor care isi abuzeaza partenerele nu sustin aceasta afirmatie. Victimele violentei domestice risca sa fie abuzate de parteneri. unde nu exista nevoia de dominare si control. Mituri si realitati Mit: violenta domestica este caracteristica familiilor sarace sau cu un statut social scazut. ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-si infuria sotul. isi batea sotia si el a invatat acasa acest model de comportament. Aceasta credinta permite agresorului neasumarea responsabilitatii fata de actele comise. Realitate: nu exista justificari pentru violenta domestica. exista perceptia ca barbatul are dreptul de a-si domina si controla partenera. respectabile. indiferent de statutul socioeconomic. Realitate: barbatii violenti cred deseori acest lucru. contactele sociale sunt practic inexistente sau doar sporadice. ele provoaca abuzul. Marea majoritate a barbatilor agresivi nu prezinta suferinte psihice si nici nu au personalitati psihopate. Se simt lipsite de ajutor si de sustinere din partea familiei si a prietenilor. nu au existat modele de relationare violenta intre sot si sotie. Multi agresori se prezinta ca persoane obisnuite. In relatiile abuzive. dependente financiar de agresor. Mit: unele femei merita sa fie abuzate. interzicerea tratamentelor medicale in urma abuzurilor.

daca nu gaseste modalitati de aparare. ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca ia scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice tip. in ciuda abuzului suferit. Realitate: acest mit a aparut pe baza observatiei ca multe femei raman langa partener. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni. prin inregistrarea comportamentului lor. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara. Pot exista simptome de tulburare mentala organica. dificultate de concentrare. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa. Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includ dificultatile de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul carora evenimentul este revivat. teroare si neajutorare. Efectele violentei domestice Efectele asupra femeilor In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele. cefalee si vertij. fie a integritatii corporale proprii sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. de neajutorare. Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. Unele victime se plang de dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor. Cercetarile dovedesc ca pentru o femeie este un moment extrem de periculos parasirea partenerului si ca intre jumatate si 5 femei din sapte ucise de partener erau separate sau in curs de separare. psihice si 27 . si de regula este experimentat cu o frica intensa. ca de exemplu scaderea memoriei. iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva. Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine. femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic.Mit: femeilor le face placere sa fie abuzate. depresia si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv sau la actiuni suicidare. atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. Unii stresori produc frecvent tulburarea pe cand altii o produc numai ocazional. De regula. Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate. Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia. Multor femei le este teama sa plece. Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma. fizic si social. Acest comportament este numit "neputinta invatata". in special pe cele asociate cu intimitatea. sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice. Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii sub numele de stres posttraumatic. labilitate emotionala. hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. tandretea si sexualitatea. denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" incepe de regula curand dupa evenimentul traumatic. sunt acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sau terminale). In afara de reexperimentarea traumei. Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate. Sunt multe motive pentru care femeile nu-si parasesc partenerul. Labilitatea emotionala. fie a vietii. persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait.

neajutorate si vinovate ƒ au fost etichetate ca mame rele ƒ se simt judecate ƒ se simt vinovate pentru ca nu pot pleca ƒ nu i-a putut controla ƒ a devenit agresiva cu ei Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in timpul convieturii cu agresorul. distorsionarea perceptiei victimei. a manca. Ca urmare a agresiunilor. dupa cum urmeaza: Sindromul Stockholm Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. a se spala. Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii: ƒ viata victimei este in pericol ƒ victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare ƒ abuzatorul este prietenos la un moment dat ƒ victima este izolata de lumea de afara Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului. a face cumparaturi In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari: ƒ sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie ƒ dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja ƒ ascund lucrurile de el ƒ incep sa minta pentru a se proteja pe sine si copiii ƒ devin distante ƒ isi pierd interesul sexual ƒ fac sex cu el ca sa ii schimbe dispozitia Comportamentul lor in societate si familie are urmatoarele caracteristici: ƒ inhibare ƒ simt ca au dezamagit pe toata lumea ƒ le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate ƒ pot pierde familia si prietenii ƒ nu mai au dispozitie pentru socializare Si relatia cu copiii are de suferit: ƒ se simt inadecvate ca mame. 28 . a se imbraca. Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara. se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea. de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta. se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent. Multe dintre ele. victimele dezvolta anumite modele comportamentale. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca "furtuna". La nivel social In ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene: ƒ probleme de concentrare a atentiei ƒ multe zile de concediu medical ƒ senzatia ca nu poate face fata ƒ gandul ca nu ar trebui sa lucreze ƒ minciuna ƒ izolare ƒ dificultati in a se scula din pat.sexuale. insa.

Copii anteprescolari incep sa dezvolte incercari primare de a relationa cauzele de emotii. in special in stadiul tarziu. aruncarii obiectelor. timiditate profunda. Sub impactul acestui "atasament traumatic". Copiii nu sunt numai martori. Supunerea victimei poate fi atat de puternica. incercarilor de sinucidere. in functie de stadiul de dezvoltare. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. au fost observate urmatoarele efecte ale violentei. propriile interese ale femeilor. refuza mancarea sau se inchid in sine si sunt foarte susceptibili fata de deprivarea emotionala. victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. Copiii de scoala primara. ci pot fi si victime in timpul acestor incidente. crimelor. incep sa invete ca violenta este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele intr-o relatie. muscari sau contraziceri. La acest stadiu apar diferentele de gen. Unele pot avea tentative de suicid. ƒ ƒ ƒ ƒ Sugarii reactioneaza la mediul din jurul lor. cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. daca abuzul continua o perioada mai lunga. stima de sine scazuta si probleme sociale la gradinita cum ar fi loviri. amenintarilor cu arme. nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Copiii din familiile violente invata ca: ƒ este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie ƒ violenta este modul de a obtine ceea ce vrei ƒ oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie ƒ barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati ƒ exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune ƒ nu vorbi despre violenta! ƒ nu avea incredere! ƒ nu simti! Copiii care traiesc intr-un mediu violent sunt martori ai amenintarilor verbale. INFLUENŢE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPIILOR Efectele asupra copiilor Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor.Atasament traumatic Ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei. prezinta probleme de comportament cum ar fi imbolnaviri frecvente. incat dorintele lor pot fi anihilate. Deseori au probleme la teme iar la fetele din aceasta grupa de varsta au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate si depresie. fata de alte grupe de varsta. torturarii sexuale. cand sunt suparati plang. Complet demoralizate. 29 . pot crede ca ei le-au provocat. Indiferent de varsta. Sunt foarte vulnerabili. indiferent daca un copil este martor sau victima a agresiunilor. Unele studii au aratat ca baietii prescolari au cele mai mari rate ale agresivitatii si cele mai multe probleme somatice. batailor. La varsta prescolara. copiii cred ca tot se invarte in jurul lor si este provocat de ei. vor renunta. copiii sunt invatati ca violenta este o metoda eficienta de a controla alti oameni. Oricum. Studiindu-se copiii care au ajuns in shelterele pentru victimele violentei domestice. Daca sunt martori ai violentelor sau abuzului. Studiile au aratat ca adolescentii care traiesc intr-un mediu violent sunt urmatoarea generatie de agresori si victime.

iritabili si usor de infuriat. evenimentul este reexperimentat prin cosmaruri. amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente sugestive. dureri si imbolnaviri fara o cauza medicala). lupta prin metode acceptate cultural de a parasi familia. depresia. cum ar fi casatoriile timpurii. gasita in DSM-IV explica: persoana care sufera de stres post-traumatic a fost expusa unei amenintari cu moartea sau unei raniri sau unei amenintari a integritatii sale fizice. anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice. stima de sine scazuta. Copiii care sunt sau au fost implicati in incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi. In plus. Multi observatori au constatat ca interiorizarea problemelor. ƒ Efecte la nivelul dezvoltarii sociale si educationale Alte studii au aratat ca acei copii martori ai violentelor sunt influentati la nivelul dezvoltarii sociale si educationale. alaturi de nevoia de a se comporta exemplar si dorinta exagerata de a-si ajuta mama. in cazul copiilor – comportament agitat sau dezorganizat. ƒ Emoţii şi conflicte interioare Problemele emotionale interioare. ƒ ƒ Comportament agresiv şi neobedient Copiii care au fost martori ai violentei in familie deseori devin agresivi cu colegii. au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica. la copiii care nu gasesc moduri de rezolvare a unor probleme.Adolescentii vad violenta ca o problema a parintilor lor si deseori considera victima ca fiind vinovata. etc. ƒ Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder . cu o cultura diferita. sunt prezente 30 . sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi. Ei tind sa fie neobedienti. neputinta sau oroare. prietenii si profesorii. Definitia tulburarii post-traumatice. inchiderea in sine si letargia. sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor in familie. luarea unei slujbe inainte de a fi definitivat studiile. raspunsul persoanei include frica intensa. Aceste simptome apar pentru ca exista o tensiune interna acumulata. dar au fost identificate in numar semnificativ si la fete. exista o evitare continua a stimulilor care amintesc persoanei de incident. Altii copii prezinta afectiuni somatice (suferinte corporale. ca si depresia si anxietatea. Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte subtile. Cel mai bine documentate si notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportament agresiv.PTSD) Studiile recente au demonstrat ca multi copii martori ai violentelor prezinta PTSD. Conflictele dintre parinti au o influenta profunda asupra dezvoltarii adolescentilor si a comportamentului lor ca adulti si este cel mai puternic predictor al delincventei violente. Unii asistenti sociali au constatat ca femeile din grupuri imigrante. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti. care au trait intr-un mediu violent isi neglijeaza educatia. cum ar fi anxietatea. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica in conflicte. care nu isi pot exprima conflictele sau nu pot cauta ajutor. pot dezvolta o personalitate delincventa in adolescenta.

de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală. dificultati de concentrare.Trebuie accentuat faptul ca. copilul devine cel mai adesea neglijat. Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin. 31 . Pentru partenerii violenţi. acceptarea violentelor in relatiile intime. cum ar fi dificultatile in adormire. de autoacuzaţii (Polman. casă. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze. devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt. Simptome ascunse In mod frecvent. ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general. la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi. Pe de altă parte. atitudini improprii fata de folosirea violentelor impotriva femeilor. 1999). de teroare. chiar din copilarie. de viaţă ordonată. în vreme ce. copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă. Într-o familie bântuită de violenţă. pasnic. hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial. de dragoste) sunt profund neglijate. cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei in rezolvarea conflictelor. chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati in plan comportamental. colegii. chiar dacă nu ei sunt victimele directe. prietenii. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă. pericole fizice sau sociale. sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi la violenta in familie. expus tuturor relelor. În atmosfera de violenţă. este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline. rolul copilului in familie. izbucnirile de furie. haine. cercetarile nu sunt foarte concluzive in ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană. creşterea copiilor. Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită. în mediul intim al căminului. numarul separarilor si mutarilor. de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur.simptome ale unei permanente stari de treaza. Multi copii care au fost expusi la violente nu au cunoscut niciodata un mediu calm. iritabilitatea. Marcelli. varstei sau stadiului de dezvoltare. cognitiv si emotional. dezavantajele sociale si economice. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. igienă. accidente. Funcţia principală a familiei. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. hipervigilenta si o teama exagerata. si de aceea dezvoltarea si reactiile lor sunt afectate in mod diferit si cronic decat ale copiilor care nu au experimentat decat un singur eveniment traumatic intr-un mediu linistit si suportiv. un rol jucat în limitele orelor de serviciu. 1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei. sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri. a comunica. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati in considerare: durata si frecventa violentelor. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă. vecinii. este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. sentimentul ca sunt vinovati pentru violente.

mutilare. comparare cu viaţa mai fericită a colegilor. in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri. eliminare. lipsa de concentrare. violenta ia o forma punitiva. Identificare cu eroi negativi. mânie. Probleme şcolare . sunt actul de identitate al individului in lume. in randurile profesionistilor si ale comunitatilor. e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa 32 . imatura. frica de răniri şi moarte. Doar in ultimii 20 de ani. bătăi. Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini. în sensul creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime). depresie. stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta. dandu-le sentimentul de satisfactie. potrivit legislaţiei în vigoare. riscul de violenta domestica e foarte scazut. Familia. abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. Acest corp de judecati morale vor fi apoi. Probleme psihologice: neîncredere în sine. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut. nu beneficiază de statutul de "familie". care în prezent. simţământ de culpabilitate. Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită. Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor .neîncredere. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei. dezvoltare fizică mai lentă. frica de abandon.. intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. iar femeia supusa. relaţii pentru a scăpa de acasă. a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. in societate. e guvernata de valorile. probleme cu somnul. enurezie. Deşi incidenţa fenomenului este în scădere. sarcini la vârste mici. expuşi la accidente în casă şi în afara casei. ulterior generalizarii. el stie sa fie un tata bun.Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. lipsa de maniere sociale. prin imitatie. in procesul educatiei directe si indirecte. consum de droguri şi alcool. comportament defensiv cu minciuna. a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei. In majoritatea cazurilor. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare. Ei prezintă: Probleme fizice. inculcate copiilor. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului. Cel care domina se bucura de o judecata morala. Cu toate acestea. ca grup social cu existenta privata. se manifestă o acutizare a lui. Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei. fuga de acasă.este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. boli inexplicabile. normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. In raporturile de dominare-supunere. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii.”. Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi. izolare. unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent: “in momentele bune. schimbări bruşte în performanţele şcolare. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta. iar copiii au nevoie de amandoi parintii.

însotita de riscuri si privatiuni si asociat în majoritatea cazurilor cu furt. violenta. Studiul cauzelor de conflict cu finalizare în conduita devianta întâmpina serioase dificultati. fara orizont temporal.factorii biogeni ai deviantei . greu de înteles si universale acte antisociale. O serie de factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri comportamentale de tip delictual (encefalopatii secundare post-infectioase sau post-traumatice. al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. hebefrenii. socializarea individuala. Aceasta anomalie genetica se asociaza cu agresivitate. autoagresivitatea (suicidul). ca forma evoluata a fugii de acasa si care reprezinta peregrinari continue dintrun loc în altul. deschide larg poarta infractionalitatii. ale relatiei frustrareagresiune. Brânzei în: .factori predominanti psiho. un avertisment la lipsa aproape totala de cunostinte si întelegere a epocii pe care o traversam. datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora. P. factorii etiologici ai reactiilor comportamentale deviante pot fi clasificate dupa prof. cei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici.). . sustinute de spiritul de aventura. perversiuni sexuale. Actul delictual debuteaza de obicei cu fuga de acasa practicata de unii adolescenti. prostitutie. o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy). construirea unor valori personale raportate la un sistem de valori al adultilor. cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala. . În cadrul factorilor biogeni. viol. Cu toata complexitatea si varietatea numerica. epilepsii. psihopatii. reprezinta cele mai grave. cât si esecul. dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite. tendinta spre distrugere de bunuri.factori predominanti biogeni.regleze relatiile intre membrii familiei. S-a pus în evidenta. Descoperirea propriei individualitati. nevroza etc. TULBURĂRI DE CONDUITĂ LA ADOLESCENŢI Dintre particularitatile comportamentului agresiv la adolescent. Dupa modul cum se realizeaza aceasta confruntare a proiectiei ei cu realitatea poate sa rezulte atât reusita. pruncuciderea. adolescentul ratacind fara puterea si vointa de a reveni la domiciliul sau. Vagabondajul. sechele dupa meningite. cersetorie. prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportament deviant. oligofrenii. ale formelor principale de manifestare ale agresivitatii. 33 . Sinuciderea adolescentului este un strigat. dar mai frecvent acesti factori se interfereaza conditiile biogene creând fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata adolescentului. iar pe de alta parte datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauze diferite. dr. In absenta acestei morale. in special de catre toti membrii adulti. crima. O gandire morala cu principii clare. ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENT Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene. pot garanta calitatea vietii familiei. deviatia de comportament apare ca un epifenomen al dereglarilor organice.sociogeni. reflecta nevoia profunda a adolescentului de a se integra într-o lume care sa corespunda aspiratiilor sale. Vagabondajul implica o viata nomada.

izolarea. nepasator si inadaptat la formele vietii sociale). opozitii sau interdictii. imaginea parintilor si un criteriu de referinta despre atitudinea lor. libera. duce la un gol afectiv cu insatisfactii. este cauza principala a unor astfel de deviante deoarece plecând de la calitatea relatii mama-copil se vor dezvolta în mod adecvat relatiile copilului cu altii. Familia devine "solul primar al dezvoltarii naturii umane" iar copilul. rautate. fuga si vagabondajul. revendica în mod egal copilul. Comportamentul copilului se realizeaza totdeauna prin identificare si interiorizare cu sine si cu ceilalti. egocentrismului. de tipul lipsei de identitati. cruzime). de conditii corespunzatoare de viata si activitate (ceea ce va determina introvertirea. personalitatea în formare a acestuia se va înscrie pe cai gresite. datorita demisiei parintilor de la sarcinile lor. inegalitatile de atitudine. tocmai datorita incapacitatii de a simti si trai dragostea materna. lipsa de încredere în sine. Un astfel de subiect îsi va structura o personalitate egocentrica. autoritate si securitate familiala. care se exprima printr-o atitudine protestatara în fata oricarei rezistente. sentimente de devalorizare si opozitie. copilul devine victima unei atitudini extremiste sau va beneficia de întreaga afectiune si îngrijire din partea acestuia (având drept consecinta formarea lui ca individ egoist. Carenta afectiva. vom sublinia în primul rând rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial: 1. revolta. de conditii care priveaza copilul de afectiune si de satisfacerea adecvata a dorintelor si aspiratiilor lui firesti. sau va fi frustrat de cea mai elementara forma de afectiune. eul uman se formeaza într-o constelatie triunghiulara de factori: dragoste. manifestate de ambii parinti fata de copil depasesc anumite limite de intensitate si durata transformându-se în adevarate situatii traumatizante pentru adolescent. Tânarul devine astfel "un simptom al parintilor sai". Familia devine o adevarata scoala a sentimentelor. instabilitatii si dorintei de satisfactie imediata. Cei doi parinti. transmiterea de catre parinti a unor valori de identificare ca si imaginea parintilor vor ajuta la structurarea personalitatii. Orice carenta afectiva ca si orice carenta sau abuz de autoritate vor determina tulburari de comportament. Astfel. fara vointa sau tiranica. desi despartiti. copilul îsi simte mama mai întâi senzorial si apoi afectiv. 34 . lipsei sentimentelor de culpa ce stau la baza sentimentului de responsabilitate. pot fi determinate de aceeasi cauza: atitudinea reprimatoare. sugestibilitatii. Orice "întarcare afectiva" va duce la lipsa încrederii în lume. daca copilaria se desfasoara în cadrul unui climat familial saturat de privatiuni si ostilitati. Disociaţia familială. Manifestarile repulsive ale adolescentului dovedesc. Lipsa fricii va duce la lipsa remuscarii fata de faptele proprii iar sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanenta. Ramas în grija unuia dintre parinti. de întelegere. somatogeni. Orice carenta afectiva materna va duce la structurarea unei personalitati insensibile. tradata prin simptome caracteriale precoce. izolarea. fiecare din ei cautând sa-l atraga de partea lui si sa-l instige împotriva celuilalt în scopul de a-l compromite. acesta ajunge sa traiasca asa numitul conflict de adaptare. bazata pe afectivitatea materna si autoritatea paterna. Astfel. tulburarile relatiilor familiale. frustratii. Atunci când carentele si conflictele afective din mediul familial. Frustrarea de dragoste prin carenta afectiva. Modelul parental valorizant sau devalorizant. Agresivitatea. Disociatia si neîntelegerea familiala este frecvent întâlnita în familiile adolescentilor cu tulburari de conduita si comportament. fie prin identificarea parintilor cu parintii patogeni. retrograd. Este o realitate faptul ca. indiferenta afectiv. furtul etc. tiranica a parintilor sau dimpotriva cea permisiva. ori la o adevarata debilitate relationala. sentimentelor de devalorizare.Factori psiho-sociogeni Fara a subestima importanta factorilor organici.

Nemultumirea de sine va duce la indiferenta fata de lume si inadaptare. de protest. O atmosfera familiala prea trista. oportunism. Statistic. vaduvii. provocându-i traumatisme afective. se constata apartenenta tinerilor delincventi din familii paupere fie deosebit de prospere. secundare: lipsa de condescendenta. iar revendicarile se transforma în agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdictie. sau copii rezultati din casatorii anterioare. narcisism. care vin în noua familie cu alte principii si deprinderi educative. acestora: mamei-afectiunea. Alteori. simti si de a se comporta a viitorului adolescent. opozitie sau diferenta si fuga. sau a unei gospodarii si administrari defectuoase a bugetului familial. etc. unor variati agenti inductori care vor genera tulburari de comportament. pedepse umilitoare. Situaţia economico-socială a familiei poate conditiona aparitia unor conflicte si tensiuni între parinti pe de o parte si între parinti si copii pe de alta parte. ca punct de plecare al obtuziei. lipseste însusi mediul familial. pot duce la depersonalizarea si de realizarea. O influenta negativa au si familiile reconstituite din divorturi. opozitiei sau ostilitatii. mai ales când înfierea e motivata de o compensare a frustrarilor si când copilul e privat de climatul afectiv si de sentimentul de securitate. Astfel de deviante se pot întâlni si la copiii adoptati. apasatoare. Desigur. autoritatea paterna exagerata. caracterizata de certuri. indiferentei. 2. sau prea agitata. tatalui-autoritatea. în mod natural. de întelegere din partea celor din jur. În cazul adolescentilor orfani abandonati. Absenţa mediului familial. greselile educative ale parintilor pot fi considerate diferentiat. stari conflictuale severe. perfectionalism. 4. care îsi vor pune amprenta asupra modului de a gândi. 3. Berge consemneaza un numar destul de mare de defecte ale parintilor. Neîntelegerile între parinti pun în pericol sentimentul de securitate al copilului si în consecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale. specific acestei perioade. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziune prin parasirea neautorizata a domiciliului si vagabondaj. A. care se afla în grija asistentei publice. În devianta copilului se înregistreaza o cauzalitate circulara în care. incapacitatea de a iubi. injurii si brutalitati se repercuteaza în sens negativ asupra psihicului adolescentului.în majoritatea cazurilor tocmai faptul ca asupra acestuia trecutul sau au actionat mijloace coercitive brutale. Libertinajul familial lasa adolescentul prada influentelor negative ale strazii. lipsa de respect. datorita fie unui spatiu locativ limitat. structureaza un comportament reactiv. 35 . nervozitate. Ele depind în mod direct de personalitatea parintilor si educatorilor. Din rândul acestora se detaseaza în primul rând adolescentul depresiv. neadecvate. plecând de la climatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. în care se întretin conditii care duc la supradimensionarea trebuintelor. sau a unor conditii igienice de trai necorespunzatoare. iar altele de importanta mai mica. Matricea familiala devine deci baza formarii personalitatii si orice abdicare de la acest rol poate transforma copiii în "orfani de parinti". unele dintre ele capitale: hiperprotectivism. abuzul de autoritate. Lipsa oricaror modele parentale si a identitatii copilului cu parintii sai. în functie de rolurile diferite care revin. Mama este aceea care poate sau nu priva pe copil de afectiunea echilibrata atât de necesara dezvoltarii sale psihice. aflat în continua cautare de afectivitate. Carenţele de ordin educativ joaca un rol deosebit în determinarea unor forme comportamentale aberante. pretentiilor si necesitatilor.

un antidot pentru nelinistile sale anterioare: Slab . În grup. ci si securitate. furtul. el poate lesne sa cada prada ispitelor strazii. cauta sa se identifice cu acesta. grija de a parea înca un copil si dorinta de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. În acest scop mai ales baietii cauta obstacole. un "drum al extremelor". Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora. Grupul ofera adolescentului nu numai cadrul de afirmare. sau sunt supravegheati în mod superficial sau accidental. sa verifice limitele si posibilitatile lor. chiar în grupuri nonformale orientate negativ.adolescentul cauta puterea grupului. de valorificare. Afirmarea. Astfel el va începe sa fumeze. sa patrunda în sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri. Efectele principale ale vietii de grup sunt dependentele pe care le dezvolta acesta între membrii grupului respectiv. sa-si îmbogateasca cunostintele despre altii. parcurge un drum sinuos. violul. socializarea adolescentului. Atractia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenti si uneori si de adulti poate fi explicata si prin faptul ca grupul respectiv îi permite realizarea unor dorinte care îi sunt interzise în mod brutal de catre parinti si a unor actiuni aventuroase si activitati mai interesante. Nu întotdeauna adolescentul stie sa se apere împotriva influentelor strazii. sa se "situeze" între ceilalti. colegilor sau adultilor mai turbulenti.adolescentul doreste sa devina necesar. o imagine linistitoare a propriului "eu". culturale. Teama de ridicol. amenintarea. "profesorii". alcoolismul. fuga de acasa sau vagabondajul. Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare a comportamentului la exigentele conditiilor sociale.adolescentul cauta prilejuri de afirmare. siguranta. ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE LA ADOLESCENTI Principalele devieri de conduita si comportament pe care le-am întâlnit sunt: tentativa autolitica si actul suicidar. sa bea. ca reprezinta ceva.5. sa practice jocuri de noroc si cauta în toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau. economice.el încearca sa-i înteleaga pe ceilalti. cu interesul fata de sine. de achizitii culturale ale umanitatii. Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie la un moment dat. ca au detasarea si stapânirea de sine a adultilor. tâlhariile. adultii în general). ca nu au fost înselati. si nu în ultimul rând. el începe sa fie interesat de tabelele de valori ale ambitiei. încercari prin care sa probeze calitatile. Izolat . Grupul ofera adolescentului un ideal de sine. În masura în care grupul si-l aproprie si îl adopta. de situarea temporara a propriei persoane în evolutia universului. Nerecunoscut . Influenţele nefaste ale unor grupuri de tineri. în mijlocul unor grupuri de tineri ai strazii. adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comune cu ale sale. lovirea. de exprimare libera. Paralel cu adâncirea cunoasterii propriului eu. Neînsemnat . de a exista. certati cu normele si legile convietuirii sociale. Cei mai multi dintre minorii delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti în ceea ce priveste relatiile lor cu ceilalti copii si în legatura cu felul în care îsi petrece timpul liber. 36 . minciuna. acte asociale si antisociale ca: negativismul. adolescentul încearca sa-si dovedeasca si lui si celorlalti ca nu s-a înselat. ca reprezinta individualitati forte si independente. sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup. o ratiune de a fi. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi. dependenta de droguri. El cauta sa dovedeasca lumii ("lumea" sunt parintii.

Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele "grupuri de distractie" prin consumul de alcool. orice interventie putin mai autoritara îl face. dezvoltarea.). la activitati continue si sustinute etc. Experienta traita de ei în grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor. Scaderea pragului de toleranta la frustrare În cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. Modificari la nivelul relatiilor afective Majoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative (dispatie–apatie). o prelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta. Ca principiu fundamental. Experienta infantila – ca forma de învatare sociala .Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si în arheologie.petrecuta într-un spatiu valoric daunator moral. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitatea de a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale. atitudinile prohibitive. Sentimentul de devalorizare Adolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umana constituita ci. dimpotriva.. Modificari la nivelul structurilor morale Integrarea sociala a persoanei care se naste "incompleta" presupune o receptionare. jocuri de noroc etc. constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la rândul lor a unei constiinte morale. traieste un sentiment de nonvaloare. modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol. 3. la început. o libertate vecina cu libertinajul în cadrul relatiilor intrafamiliale. neparticipare la un program de viata organizat. 2. jocuri sexuale. importanta majora o are formarea constiintei morale. deci în grupul primar si într-un interval de viata când afectivitatea este elementul dominant în procesul de maturizare. o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare. raspândite mai ales în orase si care pervertesc constiinta adolescentilor. Experientele traite în timpul copilariei îl determina pe adolescent sa considere adultul un eventual agresor. de respingere de catre grupul social. Cu toate ca din necesitati contingente accentul cade – în complexitatea actului educational – pe instructie. 4. genereaza fata de celalalt atitudini de neîncredere si ostilitate. O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea în care atât parintii cât si 37 . spontane a copilului cu reguli si persoane. adolescentii delicventi nu pot suporta în relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale. Aspecte care duc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti: 1. În liniile cele mai largi posibile. Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul ca bazele acestora se construiesc în cadrul unei experiente directe. pentru finalitatea procesului de socializare. autoritare sau preventive ale acestora. sa perceapa adultul ca având intentie raufacatoare. Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci când interactionam cu adolescentii ce au comportamente deviante. combinarea si sedimentarea unor straturi în conditiile si structurile sociale date.

Libertatea. a lumii. bazata pe un fond de ostilitate. mila. În general. Este greu – daca nu imposibil – mai ales la vârsta adolescentei. 38 . generata de carente educationale. În atitudinea si comportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricarui sentiment cu valoare pozitiva sociala. în special a modului de reflectare a valorilor. respectul demnitatii. fie ca este vorba de joc. Dar el au o reprezentare modificata a conceptelor morale. în cazul acesta. familiile din care provin adolescentii delicventi creeaza conditii de devalorizare în educarea copilului prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool. În acest sens. înselaciune. De asemenea. Ei manifesta o îndârjita opozitie în recunoasterea lor dar mai ales în trairea acestora. putem vorbi la adolescentii delicventi de o "denigrare a sentimentelor umanitare" ca: întelegerea. dragostea. Sentimentul de injustitie Trairea. Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe care se bazeaza relatiile interpersonale. morale. Un sens gresit acordat conceptului de libertate Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala. nici percepe. de învatatura sau de relatii de familie. a actelor cu violenta si a agresivitatii îndreptata atât împotriva celorlalti cât si asupra sinelui. bunatatea. Delicventul traieste la timpul prezent. dragostea sincera etc. furt. determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie. sentimentul ca i se face o mare nedreptate. Corectitudinea. El traieste faptele de moment. pe o perioada îndelungata de timp. b) instabilitate emotionala. În sfera tulburarilor de comportament un loc important îl ocupa comportamentul antisocial. cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui „profil” psihologic al acestora: a) înclinatie catre agresivitate. prostitutie.educatorii intervin direct în acest sens. ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie de sine. si în ultima instanta de fragilitatea eului. Tulburari de cunoastere Nu voi aborda problema performantelor în învatarea de tip scolar ci doar problema modului tipic de cunoastere a universului. ca un supliciu. ca o cerinta agresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune. minciuna. vagabondaj. etc. Îl deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o libertate arbitrara în comportare. fie manifesta. de negare a valorilor socialmente acceptate. În perioadele de mutatii sociale si de profunde crize în evolutia societatii se înregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale în rândul tinerilor. Delicventul considera efortul de încadrare în normele sociale. înseamna a exista în afara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. 6. De aceea adolescentul delicvent traieste uneori cu profunda convingere. fie latenta. 5. a unei situatii de incompatibilitate. fara legatura si continuitate cu experientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. 7. remuscarea. În general adolescentul delicvent nu poate trai. ca adolescentul sa se "contemple" si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normale întrucât sunt rezultate din experienta sa trecuta. de neconsonanta sociala. existenta sa în interiorul oricarui context spatio-temporal.

Pe de alta parte. ci indirect prin atitudini si chiar actiuni agresive si autoagresive. atmosfera din familiile dezorganizate. teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. cel al comportamentului tainic. exista si climatul familial hiperpermisiv în care parintii sunt superprotectori. 9 lipsa sentimentului de vinovatie. exprimat prin patimi. irosire absurda a banilor. d) duplicitatea conduitei. Mai mult. fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni. prin care îsi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea. nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce în mod automat tulburari de comportament ale copiilor. De asemenea. ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. Acest „tratament” educational poate conduce la conduite antisociale explicabile în cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare. prin forme de conduita agresiva/autoagresiva. În familiile în care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv. provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate. familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza în mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a personalitatii copiilor. e) dezechilibru existential. chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din rândul familiilor dezorganizate. pe care individul cauta sa-l suprime. el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor. copilul nu raspunde direct în raport cu parintele agresor. Climatul familial joaca un rol important în explicarea conduitelor antisociale (în special conduita parentala). Tânarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste într-o lume disconfortanta. deoarece realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate. de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat. materiale. cu efect negativ imediat în planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tânar. nivelul comportamental de relatie cu societatea. 9 actiuni impulsive.c) inadaptare sociala. amenintatoare. La agresivitate si ostilitate. ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste. vicii. intim în care se prepara infractiunea si celalalt. Neavând vreun statut social de aparat. În DSM-III se specifica faptul ca persoanele cu personalitate antisociala prezinta o socanta varietate de trasaturi anormale. 39 . Tensiunea acumulata în timp. „invadeaza” pur si simplu copilul cu investitii afective. copilul nu are alta alternativa decât supunerea oarba. fie ca pe toti îi considera asemanatori. O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice. creeaza în mod exagerat conditii de „aparare” a copilului împotriva „pericolelor si prejudecatilor”. Astfel. lipsa autoritatii parintilor. se recunosc 4 trasaturi importante: 9 insuccesul în realizarea legaturilor bazate pe afectiune. de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar încarcerat. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el în vederea încercarii de a-l reeduca. Totusi. manifestata în discordanta dintre doua planuri: unul. perversiuni. neconditionata în raport cu cerintele si pretentiile parintelui. a controlului precum si a afectiunii acestora. În încercarea de a se identifica un nucleu esential al tulburarii.

de fapt. de obicei. fumatul ostentativ. copiatul la ore. cum sunt: furtul repetat.perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala. se observa din ce în ce mai mult împletirea (asocierea) modificarilor mai putin grave sub raport juridic. Copiii dezadaptati scolar intra în categoria „copiilor problema” care adopta o conduita devianta în raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. Un alt aspect important la tinerii cu tulburari de comportament îl reprezinta esecul privind adaptarea si integrarea scolara. Aceasta lipsa de sentimente este adesea în izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite legaturi superficiale si pasagere. dureroase sau degradante. inconsecventa comportamentala. Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci. prostitutie. fapt ce duce la imprimarea în comportamentul sau a unor orientari antisociale. chiulul de la ore. de regula. atitudini nonconformiste etc.9 incapacitatea de a învata din experientele negative. ¾ lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare. . refuzul de a saluta. dar suparatoare de tipul: minciuna.decalaje între nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si caracterial-actionale. cu abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. consumul curent de alcool sau droguri. Un alt element ce intra în sfera tulburarilor de comportament îl reprezinta fuga de acasa (parasirea domiciliului) care se constituie de cele mai multe ori în epilogul unui conflict cu anturajul. ¾ absenteismul. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata în care s-a aflat tânarul înainte de comiterea conduitei deviante. 40 . Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii educationale corespunzatoare. al dezvoltarii personalitatii poate apare în mai multe variante precum: . atât ca reactie de opozitie fata de mediul care nu-l satisface cât si ca speranta confuza de a gasi altundeva ceea ce îi este refuzat aici. violente verbale. cât si asupra formarii nefavorabile la un moment dat a personalitatii tânarului sub influenta unor factori de mediu negativi. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. bruscarea colegilor. minciuni si vandalism. Acestia se caracterizeaza prin: ¾ insubordonare în raport cu regulile si normele scolare. În ultima perioada. Cauzele individuale atrag atentia atât asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). acele împrejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Conditiile favorizante cuprind. Tânarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. actele de spargere sau tâlharie. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. vagabondajul. ¾ conduita agresiva în raport cu colegii si cadrele didactice. Perioada care precede fuga ne ofera informatii privind existenta unor preparative si asupra contextului socio-familial (somaj. . În forma extrema exista un grad de duritate care-i permite individului sa savârseasca acte crude. Infracţiunile încep de obicei în adolescenta cu acte delicvente marunte. ¾ repetentia. Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. Cauzele sociale vizeaza.decalaje între dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale. Unii au dificultati în întreaga organizare a vietii lor de familie.

carente afective ale acestora. fie ele materiale. Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv. îndepartându-l pe copil de mediul familial (adesea disociat sau factor de insecuritate afectiva) sau de scoala (chiulul). Vârsta la care tinerii se automutileaza este cuprinsa. • vagabondajul . în calitatea lor de asigurare a existentei. Ei se caracterizeaza prin: autostima scazuta. atenuate apoi de actul autoagresiv. cunostinte. iar mai târziu la adolescenti. putem spune ca agresivitatea reprezinta orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte. un mod de viata fara domiciliu stabil si fara mijloace materiale clare si stabile de subzistenta. fie din teribilism. educative si psihologice pentru prevenirea recidivelor fugarului. care trebuie ajutat sa-si depaseasca dificultatile. aceasta poate fi semnul unei viitoare insertii sociale defectuoase. epilepsie si se caracterizeaza prin impulsiunea morbida de a pleca brusc si neasteptat. ¾ rani superficiale care nu pun în pericol viata. Fuga este asadar. conflict relational). Exista trei forme de autoranire deliberata: ¾ rani adânci si periculoase provocate cu intentie suicidara serioasa. a unor raniri. la vedere si care pare sa fie nepericulos. alcoolism si conduite agresive ale parintilor. • dromomania . functioneaza mecanismul imitatiei. Multi dintre ei se automutileaza în prezenta anturajului (unii pe fond de imaturitate psiho-comportamentala. ¾ automutilare la pacientii schizofrenici (adesea ca raspuns la vocile halucinatorii) sau la transsexuali. marginalizare. în acest caz. între 15 si 18 ani. Cei care se autovatameaza realizeaza actele într-un mod impulsiv. prieteni.este o fuga patologica asociata unor tulburari psihice grave: oligofrenie. schizofrenie. în vederea producerii unor prejudicii. influenta unor anturaje nefaste în care se propaga o inductie negativa de participare la acte ilicite. Acesta este în general scurta.mutare. moralpsihologice sau mixte. De obicei. imaturitate psihocomportamentala. adesea fara nici o tinta. distrugeri si daune. persoane sau catre sine. Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului ci si asupra sinelui. urmata fiind de amnezia asupra episodului si constituie o manifestare asociata tulburarilor de baza. dificultati în relatiile interpersonale si o tendinta pentru consumul excesiv de alcool. în general. laxitate educationala. în vederea producerii unor daune. Privite din perspectiva scopului urmarit. Fobia fata de scoala este frecventa din prima clasa la copiii afectati de despartirea de mama. deseori îmbracând forma unei conduite de refugiu la rude. Unii tineri relateaza ca ranirile au fost provocate într-o stare de detasare fata de mediu si fara durere puternica. un semnal de alarma care trebuie sa permita instaurarea unei supravegheri în scopul reorganizarii conditiilor socio-familiale. Deci. vagabondajul poate intra usor în sfera delincventei prin asociere aproape inevitabila cu delicte ca furtul. Se poate vorbi de mai multe tipuri de fuga de acasa: • fuga ca reactie de aparare si protest determinata de factori de mediu ca: dezorganizare familiala. dispozitie instabila. comportament impulsiv sau agresiv. mai adesea la barbati. Dupa vârsta de 6-7 ani putem vorbi de fuga de acasa. autoranirea este precedata de o încordare crescuta si iritabilitate. generata de lipsa supravegherii. arsuri). fie din solidaritate de grup. unele conduite agresive sunt orientate în directia producerii „unui rau” în timp ce altele sunt orientate în directia demonstrarii „puterii agresorului”. tinerii 41 . cersetoria si prostitutia. • fuga ca manifestare predelincventa. o forma particulara a comportamentului agresiv este autoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin scarificarea tegumentelor (taieturi.este o fuga permanenta. Rezumând.

Au fost tineri care au declarat ca s-au automutilat în momentul pierderii unui parinte ori pe fondul neglijentei sau abuzului din partea parintilor (acesti tineri prezinta carente afectiv-emotionale accentuate. numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta: minciuni.stabilesc sa se automutileze pentru ca asa au vazut la ceilalti. tinerii declara: • evenimentele nedorite în anturaj (certuri. • chemarea în fata justitiei. respectiv autoagresiva: • violente suferite în copilarie. O serie de cercetari au desprins câteva elemente care se pot constitui în factori ce predispun la o mai mare potentialitate agresiva. Ranile sunt de obicei multiple si realizate. adesea subiectul se simte rusinat si dezgustat. Potrivit studiilor efectuate.cei cu tulburari comportamentale (cum ar fi chiulul. uneori ei doresc sa atraga atentia asupra lor sau sa influenteze pe cineva). tulburari alimentare.cei cu suferinta acuta legata de problemele care dureaza de mai putin de o luna. cu cutitul (15 %) sau cu alte obiecte – sticla. în special. Dintre factorii precipitanti ai acestui act. îsi testeaza pragul durerii. • probleme scolare (repetentie. din curiozitate sau pentru a nu fi exclusi din grup. probleme comportamentale) . • antecedente personale de agresivitate fata de ceilalti si fata de sine însusi. curge sânge si vederea acestuia este importanta pentru subiect. fuga de acasa. ca un raspuns habitual la evenimentele stresante. • deficiente intelectuale (carente în dezvoltarea psihointelectuala) . consum alcool). dar numai într-o perioada limitata de timp. Hawton (1986) descrie 3 grupe principale ale adolescentilor la care este prezenta autovatamarea deliberata: . • evenimente neplacute în familie (divort. De obicei. fuga de acasa. exmatriculare. ¾ al doilea este reprezentat de acei tineri care repeta actul de mai multe ori. parasirea de catre partener). fapte antisociale). chiar daca scarificarile sunt multiple si realizate în episoade succesive. Multi dintre ei declara ca regreta ceea ce au facut. discutii. separare. infractionalitatea). scandaluri. în care au în mod continuu probleme. violenta domestica. respingerea. proaste rezultate scolare. În rândul tinerilor investigati exista 3 modele de baza în ceea ce priveste repetarea actului de automutilare: ¾ un model al celor care repeta actul o singura data. ¾ al treilea. (în procente mult mai mici – 8 %). La adolescent. Motivele autovatamarii deliberate sunt de obicei complexe si dificil de identificat cu certitudine. consumul de alcool si de droguri. 42 . un procent foarte mic care repeta actul de mai multe ori pe o perioada îndelungata de timp. sârma. tinerii se ranesc pe antebrat sau încheietura mâinii. . conduite marginale. ajung la discutii si sub imboldul furiei si al alcoolului actioneaza automutilându-se). Dupa act. nici un tânar nu dorea sa moara în urma autovatamarii deliberate. cu lame de ras (58 % din cei investigati) dupa care urmeaza cei autoagresati cu tigara (19 %). esecul scolar. altii consuma alcool. dar fara tulburari de comportament. autovatamarea deliberata este predominanta la clasele sociale mai joase.cei cu tulburari cronice psihice si sociale dar fara tulburari de comportament. . De cele mai multe ori. desi 12 % dintre acestia au avut idei suicidare sau tentative esuate de suicid. batai. violenta) sau probleme sentimentale (despartirea. fermoare etc. Foarte putini dintre tinerii investigati au confirmat premeditarea si asa cum am mai precizat anterior.

ambivalenta afectiva. psihozele cronice evolutive. acestea au cea mai mare frecventa între 14 -16 ani. • fenomene de inadaptare scolara legata de: atitudini pedagogice inadecvate. Automutilarea poate fi determinata si de anumite conditii de mediu si situationale în care se afla personalitatea devianta la un moment dat. conduitele aberante se produc în mod stereotip si pun în evidenta o incapacitate de progres sub influenta educatiei. labilitate afectiva. absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare. a constiintei de sine limitate. manifestata prin: autocontrol insuficient. familii în care sunt prezente agresivitatea – violenta domestica. a imaturitatii socio-afective si sociale. Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic. conflicte afective. indiferenta afectiva. 43 . frica de sine. • toleranta scazuta la frustrare. • Tulburari caracteriale: cercetarile au aratat ca tinerii predispusi la conduite agresive se caracterizeaza printr-un nivel de imaturizare caracteriologica. reactii discontinue. de nivel redus. Dar pâna la pubertate si adolescenta un asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala. starile pasionale care se pot manifesta prin descarcari agresive. care obisnuit. caz în care se disting doua forme: ¾ agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu caracter paranoic unde actul este lucid. encefalopatiile infantile ale adolescentului sau adultului. climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv. climat familial conflictual. neglijente. dorinta realizarii cu orice pret a propriilor interese. alcoolismul. absenta emotiilor) . sociala. inconstanta de origine endogena specifica. Ulterior. salturi nemotivate de la o extrema la alta. ca apoi sa se atenueze. promiscuitatea morala si sexuala. • instabilitate emotiv-actionala. predomina formele caracteriopate care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai evidente antisociale. caracteristica pentru personalitatile dizarmonice fiind manifestarea concomitenta a mai multor forme si directii de exprimare nespecifica a agresivitatii. exercitat la rece). datorata unor factori si împrejurari precum: împrejurarile toxice acute si cronice (alcoolismul). evaluarea faptelor în mod neconcordant cu gravitatea acestora. sa se sustraga de la anumite obligatii. a unor trebuinte si tendinte înguste. impulsivitate. dar nu în mod necesar. aprecieri nedrepte. Fenomenul de agresivitate rezida în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal. ca urmare a nedezvoltarii simtului responsabilitatii. tendinte egocentrice. constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara. traumatismele cranio-cerebrale. cum ar fi: sentimentele etico-morale. Exista în acest sens indivizi aflati în cautarea unor repetate situatii în care încearca sa impresioneze. începând cu pubertatea. instabilitate. • modele educationale deficitare – familii dezorganizate. inconsecventa în reactii fata de stimuli. iar când se manifesta la vârsta adulta. În genere. exacerbarea unor motive personale egoiste. Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta. fara a resimti corespunzator echivalentul suferintei fizice.• tulburari ale afectivitatii (starile de frustratie afectiva si sentimente de frustratie. sa braveze. poate îmbraca si forma unor manifestari antisociale. ¾ agresivitate accidentala sau câstigata. scolara. dupa unii autori.

iar obiceiul de a manca este privit ca perturband activitatile cotidiene. Sunt cercetari care sugereaza contributia mass-mediei asupra cresterii incidentei tulburarior alimentare. prin varsaturi constante si nutritia deficitara poate duce la: • dureri constante de stomac • afectarea stomacului si a rinichilor 44 . Exista sporturi ca baletul. Desi cele doua tulburari (anorexia si bulimia) sunt similare. genetici. Multi copii cu tulburare alimentara au o stima de sine foarte scazuta iar incercarea de a mentine o greutate scazuta repezinta o modalitate de a detine controlul.MANIFESTĂRI PSIHOPATOLOGICE DISCOMPORTAMENTALE LA ADOLESCENŢI Tulburările alimentare la adolescenţi Multi copii. tulburarile alimentare implica autocritica. pentru un procent din ce in ce mai mare de adolescenti. foarte slabi iar adolescentii cu bulimie au o greutate normala sau sunt supraponderali. Din nefericire. ganduri si sentimente negative legate de greutatea corpului si de mancare. Sunt implicati factori psihologici. Daca va suspectati copilul ca ar avea o tulburare alimentara este imperios necesar sa cautati ajutor cat mai repede. tulburarile alimentare conduc la subnutritie si chiar moarte. De aceea se impune necesitatea ajutorului medical si psihologic. De asemenea in randul adolescentilor cu tulburari alimentare creste riscul pentru alte tulburari (anxietatea. Tulburarile alimentare ca anorexia sau bulimia nervoasa cauzeaza fluctuatii dramatice de greutate ce afecteaza functiile vitale ale organismului si ritmul normal de viata. In general. dorinta de a avea un corp perfect devine o obsesie care se va transforma intr-o tulburare alimentara. adolescentii cu anorexie sunt. la care se mai adauga si presiunea sociala. gimnastica si luptele care pot constitui factori de risc pentru aparitia tulburarilor alimentare. Lipsa de hrana afecteaza organismul in moduri diverse: • scaderea tensiunii arteriale • caderea parului si ruperea unghiilor • anemie incapacitate de concentrare • tumefierea articulatiilor • dereglerari menstruale (chiar intreruperea menstruatiei) • fragilitatea oaselor Bulimia. Exista un mare decalaj intre felul in care adolescentii isi percep corpul si felul in care acestia arata in realitate. nu este deloc asa. Parintii pot preveni aparitia tulburarilor alimentare dezvoltandu-le copiilor o stima de sine sanatoasa si incurajand o alimentatie echilibrata. in realitate. tulburarile alimentare cauzeaza probleme de sanatate fizica. tulburarea obsesiv – compulsiva). Este important de retinut ca tulburarea alimentara nu este un comportament care poate fi controlat. de fapt. In perioada pubertatii se petrec multe schimbari fizice si psihice. sunt foarte preocupati de felul in care arata corpul lor si de ceea ce simt in legatura cu acest lucru. Anorexia si bulimia pot cauza deshidratarea si alte complicatii medicale: cardiace si renale. in special in perioada adolescentei. de obicei. Cauzele tulburarilor alimentare Cauzele tulburarilor alimentare nu sunt in totalitate foarte clare. Efectele tulburarilor alimentare In timp. sociali si familiali. In situatii extreme. Adolescentii cu anorexie sau bulimie au frecvent o teama intensa de a nu fi grasi sau cred despre ei ca sunt grasi cand.

totusi. oscilari de stari Semne comportamentale ale anorexiei ¾ Ritualuri in legatura cu mincarea.Circulatia proasta a singelui si senzatia de frig. . . la femei.Considera corpul supraponderal. de multe ori letala in cazuri extreme. o imagine distorsionata asupra propriului corp. . . Simptomele anorexiei: . caracterizata prin iluzia de e se considera prea grasa. .Refuza sa observe riscurile pierderii in greutate. aspra si decolorata. izolare. pentru ca ele contin grasimi.Refuza sa isi mentina greutatea normala pentru inaltimea si varsta sa. dezvolta o dependenta fata de un adult.Par pufos pe corp.Fetele mai tinere nu au menstruatie la varsta potrivita. Cauzele anorexiei sunt fie de natura fiziologica. insa ea poate fi regasita chiar si la copii de 7 ani. fie de natura psihologica sau ambele. dar si la femei de 50. Trebuie. . 70.La adulti. . luarea in greutate prea putin sau inadecvat raportat la felul cum ar trebui sa creasca.Ascunde ca ar exista o problema cu mancarea. .• • pierderea de minerale si potasiu (probleme ale inimii si chiar moartea) dereglari menstruale Anorexia este o boala intalnita frecvent mai ales la adolescente. .ritualuri de impartire.Pielea uscata.Refuza anumite feluri de mancare. .Depresie.Pierderea masei oaselor (oase fragile) Semne psihologice ale anorexiei ¾ Frica de a nu lua in greutate. la baieti. Nu se poate stabili clar o regula generala. atunci cand realitatea este total opusa. . pierderea insemnata a greutatii. de regula. . mentionat ca anorexia se intalneste in proportie de 90% la fete.Umflarea stomacului.Adolescentii anorexici. . adica lipsa consecutiva a trei cicluri normale.Teama continua de ingrasare. Anorexia nervoasa este o boala grava legata de obiceiurile de hranire.Cantareste mai putin de 85% din greutatea normala a corpului .Comportamente caudate legate mai ales de mancare . .Abuzeaza de exercitii fizice. .Intreruperea perioadelor de menstruatie. Alte simptome ale anorexiei: . Le este mult mai greu sa se descurce singuri. a fetei si a incheieturilor. amenoree. nivelul hormonal scade. ascundere a mancarii.Constipatie si dureri abdominale. chiar 80 de ani. lipsa libidoului la barbati . la copii si adolescenti. iritabilitate. caderea parului de pe cap. 60. . Dintre trasaturile generale se numara si teama continua de ingrasare. . Anorexia tine foarte mult si de personalitatea fiecaruia in parte. cand acesta este subponderal.Oprirea ciclului menstrual. desi greutatea este direct proportionala cu inaltimea ¾ Perceptia deformata despre forma corpului si despre greutate ¾ Refuzul acceptarii existentei unei probleme ¾ Schimbari de personalitate. cum ar fi taierea mincarii in bucati mici ¾ A fi secretos 45 . fata de un parinte. .Perioade de ameteli si lesinuri.

Femeile tinere pot sa gaseasca sinii si soldurile imposibil de acceptat si atunci corpul insusi devine un dusman pe care vor sa-l distruga. ocupationala sau in alt domeniu important al functionarii Se poate asocia cu urmatoarele afectiuni: • tulburarile afective • tulburari psihotice • tulburari de anxietate • tulburari de alimentatie 46 . Cei ce sufera de anorexie nervoasa tind spre perfectionism si nu sint prea multumiti de viata lor. o conditie dermatologica) • Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterare sociala. Femeile tinere cu o parere nu prea buna despre sine si cu dificila confruntare cu solicitarile adolescentei sint cele mai expuse la boli de digestie. Adolescentii pot incepe sa tina regim pentru a primi complimente de la semeni. cresterea independentei si schimbari dramatice ale corpului. grija parintilor fata de greutatea copiilor lor si restrictia accesului la mincare sint asociate cu parerea proasta despre sine in rindul fetelor tinere. Baieti si fete implicati in anumite activitati cum ar fi gimnastica. rezultand in pierdere observabila a parului • Senzatie crescanda de tensiune imediat inainte de smulgerea firelor de par sau atunci cand incearca sa reziste acestui comportament • Placere. ingrijorarile in ceea ce priveste greutatea incep de obicei mai devreme. Tricotilomania Tricotilomania reprezinta o tulburare de control al impulsurilor ce se manifesta prin smulgerea propriilor fire de par. gratificare sau usurare la smulgerea firelor de par • Tulburarea nu este explicata mai bine de o alta tulburare mintala si nu se datoreaza unei conditii medicale generale (de ex.¾ Neodihna si hiperactivitate ¾ A purta haine largi si mari ¾ A vomita si a lua laxative Anorexia nervoasa este o preocupare in ceea ca priveste dietele si slabitul ce duc la pierderi excesive in greutate fara pierderea apetitului. copilul nefiind in stare sa rezolve si sa se confrunte cu conflicte. In timp ce anorexia nervoasa incepe in general sa apara in adolescenta. Anorexia nervoasa este una dintre cele mai serioase boli ale digestiei cu o rata de mortalitate de 15 la suta. Preocuparea obsesiva fata de mincare. Lipsa de constientizare a starilor emotionale interne si adesea nu recunosc cind sint furiosi. Este tipic asociata cu slabirea din perioada menstruatiei la femeile tinere si anormalitati medicale. Ar putea fi de asemenea o componenta genetica a bolii. Trasaturile unor familii cu un copil anorexic cum ar fi supraprotectia. Caracteristica bolii este pierderea excesiva in greutate.. Prevalenta este 1-3%. Teorii despre cauzele anorexiei nervoase au identificat factori sociali. dar nu cauzata de o boala organica. repartizata bimodal: inaintea varstei de 6 ani si in adolescenta (cand predomina la fete). Ultima forma este cronica si greu tratabila. In plus. familiali si de personalitate. luptele sau alte sporturi unde se pune accentul pe o constructie a corpului mica sau pe o greutate mica se pot simti presati sa tina regim. Se caracterizeaza prin: • Smulgerea recurenta a propriilor fire de par. biologici. dansul. Parerea proasta despre sine este prezenta in rindul fetelor cu o greutate mai mare. lipsa de afectiune sint ceva normal. Adolescenta este o perioada de tranzitie. greutate si regim este un mod de a da un sens de control adolescentului care se teme de schimbarile rapide si anxietatea asteptarilor cresterii adolescentei.

exista trei tipuri de ticuri. grimasele faciale). probleme de percepţie…). Se pot controla uneori ticurile. atingerea altor persoane.Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită). . Conform opiniei specialistilor. repetarea unor fraze. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului. trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori. mişcarea continuă…). este indicat ajutorul psihologic. Plimbarile in natura. altele sunt verbale. . in timpul vacantelor. 47 . dar efortul este similar cu reţinerea unui strănut. Ticuri vocale simple: fornăitul. . Ticuri vocale complexe: fluierături. uşa neîncuiată. . manifestandu-se prin sunete sau cuvinte.Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă. Medicamentele nu au un rol prea important. Ticurile mentale: reprezinta orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul aprins. care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii. palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii).tulburari adictive Poate fi simptom in schizofrenie.Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale). la un moment dat. tuşitul. ceea ce nu este intotdeauna usor.obsesii (repetarea gândurilor…). Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri. grohăitul. iar ultima categorie include ticurile complexe. Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relazează. scuturatul piciorului când se şede. Cele simple se produc deodată şi se pot repeta des (exemplu: clipitul.probleme la învăţare (dificultăţi la scriere. lătrături. care. . Ticuri motorii: sunt mişcări involuntare şi rapide. altfel…). la adolescenta. copropraxia (gesturi obscene sau interzise). . Cele simple sunt: clipitul. creeaza conditiile propice relaxarii. citire. . doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos. coprolalia. retardul mintal.tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…). . matematică. In mod normal. tot trebuie eliberat. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora). sucirea capului. Comportamente asociate cu ticurile: . echolalia.Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei. ticurile dispar brusc. verificarea uşii…). trasul nasului.dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia. coprolalia (repetarea cuvintelor obsecene). trasul nasului. tulburarea obsesiv-compulsiva. mirositul lucrurilor. • Ticurile Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra. depresie. ridicatul umerilor. Cele complexe sunt: sariturile. pufnitul. iar în timpul somnului dispar complet. de exemplu. echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite). Daca nu. Există două tipuri de ticuri: simple şi complexe. Ticuri verbale: sunt vocalize rapide şi involuntare.apar în special în timpul stresului sau când organismul este obosit sau pictisit. pufăitul etc.comportament ritual (atingeri repetate. Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare. tulburarea borderline. ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict. nu pot termina un lucru început.

intr-o viata problematica. de disperare si de cerere de ajutor. • Sindromul Tourette – exista in comportamentul persoanei respective cel putin un tic vocal si mai multe ticuri motorii. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale. 48 . Ticurile motorii pot afecta orice parte a corpului dar intereseaza cu precadere musculatura fetei. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic. Adolescentul vrea sa fie autonom desi e inca dependent de adulti. tanarul se simte dezorganizat. Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare. foarte rare. neatractiv. Ticurile au fost clasificate in cateva categorii in functie de tipul ticului si de durata acestuia in comportamentul persoanei: • Ticurile tranzitorii – persoana are un tic motor. aproape zilnic intr-un interval de cel putin o luna de zile. Majoritatea ticurilor sunt usoare. in conflicte anterioare. ridicarea umerilor. Majoritatea sunt prezente in copilarie si dispar pana la varsta adulta. exprimat in mod regulat sau intermitent intr-o perioada de peste un an si fara pauze mai mari de trei luni. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului. ele nu sunt voluntare. problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor. Desi ticurile motorii sunt similare unei miscari normale. involuntare are unui grup muscular. dar niciodata ambele. manifestate regulat sau intermitent pentru mai mult de un an. iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta. de parinti. repetate. cu perioade lipsite de manifestari nu mai mari de trei luni. Ticurile tranzitorii sunt foarte frecvente. insa nu mai mult de un an. Unele persoane isi pot controla aceste manifestari pentru o perioada scurta de timp. clipit frecvent. capului si gatului. ticurile cronice sunt foarte rare. familial. • Ticurile cronice – persoana are un tic motor sau vocal. dar se pot mentine si la persoana adulta. insa in unele cazuri pot fi frecvente si destul de severe. producand contractii precum grimasele faciale. greu de perceput. rezultand o miscare (cunoscut ca tic motor) sau un sunet (un tic vocal). este un strigat de suferinta. ochilor. insa ticurile se pot instala chiar de la varsta de 3 ani. sau verbal sau ambele tipuri. adesea intre 7 si 9 ani. insa acesti oameni percep o tensiune crescanda pana in momentul in care ticul revine in coportamentul lor.Ticurile reprezinta contractii rapide. Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Aproape un sfert dinte copii de varsta scolara vor dezvolta un tic tranzitor la un moment dat. tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. In comparatie cu acestea. fizic si afectiv. precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara. SUICIDUL LA ADOLESCENŢI Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani. lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata? Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante. Majoritatea oamenilor cu ticuri nu si le pot controla.

Factori de risc Problemele familiale Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor. ƒ Consum de droguri. sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume. nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari. va evalua. este intr-un dezechilibru constant. Inainte de a face si el parte din aceasta lume. vrem ca el sa se poarte ca un adult. abuzuri fizice sau psihice. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune ca: prezenta conflictelor parentale si conjugale. va judeca. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. emotiv. ƒ Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. ƒ Dificultati de identificare sexuala. ƒ Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni. Daca exista si alti factori de stres. ƒ Trairea unor experiente emotionale dificile. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze. alcool. reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Cotele emotionale ating un varf. nu-si va mai dori sa-si continue viata. prostitutie. se simte nedorit. originalitatea. va critica viata adultilor. ƒ Fuga de acasa. nerabdator. intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. relatiile. exigentele vizavi de propria persoana. un climat de violenta. nu are un scop. etc. vinovat. pasiv. acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare. Tentativa de suicid a adolescentului arata dorinta de schimbare. ƒ Una sau mai multe tentative anterioare de suicid. suspicios. in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect reasigurator. colegi este foarte important la aceasta varsta. El are o stima de sine scazuta. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar. homosexualitate. nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate. dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante. 49 . Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau. de a pune capat unei situatii in care se afla. Adolescentul cauta popularitatea. medicamente. nu se implica in activitati.In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult. dar are nevoie si de aprobarea grupului. El nu isi gaseste locul. schimbari care sunt normale. este impulsiv. totul este dat peste cap: corpul. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat. are frecvent slabe rezultate scolare. plasamente multiple in centre sau in familii substitutive. Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar: ƒ Functionare familiala perturbata. In plan psihologic el este impulsiv.. Grupul de prieteni. ƒ Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa. hipersensibil.

cu aparitia carentelor afective si educative. lipsa sustinerii. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei. acest interval poate fi foarte scurt. un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine. legata de moarte. lipsa de maturitate a mamei. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni. Pentru altii. In acest stadiu. Adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi 50 . Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica. Daca acesta continua sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare. neintelegerea. Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza. nerecunoasterea individualitatii tanarului. ca suferinta sa nu se va mai sfarsi. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie. Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis. lipsa implicarii emotionale.alcolismul unuia sau al ambilor parinti. neasteptata. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii identitatii si a stimei de sine. sentimentele de disperare vor creste si el isi va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica. persoana face un inventar al solutiilor posibile. Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat. atitudini negative sau neglijente ale parintilor. In adolescenta. o imagine brusca. traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup. abandonul sau rejectia tanarului. afectiunii. ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute percepute ca pierderea suportului. sau prea putin. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii. dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia. Pentru rezolvarea problemei. Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede din criza. Totodata. La nivelul controlului parental. Pierderea Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi. reactia adolescentului poate fi disperata. ideea sinuciderii nu este o solutie. poate aparea printre solutiile posibile. indiferenta fata de tanar. dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. despartirea lasa urme foarte profunde. iar reactiile la pierdere ale adolescentului sunt intense. astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar. In cautarea solutiei. indiferent de varsta. Procesul suicidar Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. Izolarea socială Unii adolescenti suicidari sunt singuri. Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura. La polul opus. solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor prezente. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. care sunt deseori specifice tinerilor suicidari. Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. si altele.

Un eveniment precipitant urmeaza. 51 . ora. “asa n-as mai suferi”. aranjamente finale. etc. o Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati. fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente. o Incapacitatea de a resimti placere. adolescentul este impulsiv. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate. mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta. o Pregatiri pentru o plecare. o Anxietate crescuta. dintr-o data problemele par sa fi disparut.respinse. o Comportamente auto-mutilante. “voi n-o sa ma mai vedeti mult timp…”. slaba stima de sine. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. emotiv.. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data. o Tristete. Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. Din aceste motive. descurajare. o Devalorizare. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare. In general. Persoana este coplesita de disperare. Procesul este mai rapid la a doua tentativa. Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand. modul si locul.. In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea prezente. cautarea solitudinii. “mi-e frica sa ma sinucid”. o Retragere. o Aluzii indirecte la suicid: “in curand voi avea parte de pace”. alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva. o Ruperea contactelor cu familia. Acestea sunt strigate de ajutor. uneori dureaza doar cateva ore. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta.. o Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare. “vreau sa fac o calatorie foarte lunga”. etc. etc. perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. Din punct de vedere psihologic. pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de asi opri suferinta. furie. o Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie). o problema se adauga si determina trecerea la act. o Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie). o Lipsa de energie. Suicidul nu se produce fara avertismente. etc. se elaboreaza avantaje ale scenariilor posibile. scrisori de adio. Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. absenta emotiilor. prietenii. o Indecizie. Pentru adolescent. o Refuzul de a comunica. generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere. se insista asupra ei. o Atractie brusca pentru arme sau produse toxice. periculoase. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios. instabil.. procesul suicidar poate fi scurt. plans. urme de speranta si ele pot fi: o Mesaje verbale si aluzii la moarte: “ar fi mai bine sa mor”. persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. o Amenintari cu suicidul: “vreau sa ma omor”. Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se intensifica. “va va fi mai bine fara mine”. “sunt inutil”. Se afla mereu in dezechilibru. Adolescentul se poate simti usurat. intr-o stare de conflict. iritabilitate.

o
o
o
o

Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.

Mituri şi realităţi despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care
justifica uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de
responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de
vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar
daca la tineri se deruleaza foarte rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si
moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca
viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate
fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie,
de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a
trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar
anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem
vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului
ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar
persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana
suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu
inseamna ca sufera de o tulburare psihica.

52

Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj
pentru a atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o
manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca
uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca
exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede,
persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi,
respingere, viol, etc.).
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii
psihice a rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de
ameliorare.
Intervenţii care pot ajuta o persoană suicidară
• Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi
despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa
din izolare, sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i
posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si
traieste in raport cu situatia sa.
• Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati,
sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor
sale, tratati-l ca pe un adult.
• Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate
aparea ca fiind o problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
• Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare
continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si
momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul
si sa fie de acord sa primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va
asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta
cu el la un spital.
• Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati
impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.
• Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in
comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa
favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului.
• Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este
capabil si in ritmul sau.
• Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.

53

• Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul
persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
• Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
• Evitati sa-i oferiti propriile “retete de fericire”, ceea ce este bine pentru dumneavoastra
nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
• Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
• Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu
ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru
greselile facute, vor crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand
adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al
ameliorarii comunicarii parinti – adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in
rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui
sistem de valori.
PROBLEME PSIHOPATOLOGICE LEGATE DE ŞCOLARIZARE
Tineretul actual petrece în şcoală mult mai mult timp decât petreceau generaţiile
anterioare, pentru adolescenţi activitatea şcolară fiind o "probă de foc" care pune în evidenţă
posibilităţile şi perspectivele sale de viitor. Şcoala solicită la maximum capacitatea
intelectuală, afectivă şi caracterială a elevului, motiv pentru care ea poate deveni adesea motiv
de dezadaptare. Profesorii, emoţional vorbind, sunt mai puţin implicaţi decât părinţii, în timp
ce elevul sau studentul sunt încă personalităţi maleabile şi educabile. Greşelile educative pot
astfel să se imprime în structura personalităţii tinerilor sub forma unor trăsături care pot deveni
stabile şi care ulterior să stea la baza unor comportamente deviante. Elanul dezvoltării şi
afirmării de sine la adolescenţi, îl împinge pe adolecentul şcolar deasupra lui însăşi, dar "nu
numai deasupra a ce era în copilărie ci, în oarecare măsură, dincolo de ceea ce va deveni la
vârsta adultă" (Debresse). Acest aspect face parte din "funcţia de depăşire" care stă alături de
"funcţia adaptativă" a adolescentului.
Adaptarea adolescentului şcolar trebuie să aibă la bază o personalitate sănătoasă
(biologică, psihologică şi socială). În această perioadă pot apărea insa disfuncţii ale sistemului
endocrin (32,7% după Dumitrescu, 1972). Referindu-se la studiul psihologic, acelaşi autor
evidenţiază o serei de "stări profunde" cum ar fi: sentimentele de inferioritate, de culpabilitate,
de frustrare. Deşi sunt mai frecvente înainte de pubertate ele se menţin într-o mare proporţie şi
după 14 ani, influenţând situaţia la învăţătură şi nivelul de integrare şcolară. Trebuie ţinut
seama şi de faptul că între muncă, efortul acumulării de cunoştinţe şi educaţie există adesea o
contradicţie, în ciuda tuturor eforturilor de a le reuni. Insăşi eşecul şcolar este privit în mod
deosebit de către elevi şi de către educatori. Astfel Jersild şi colab. (1978) arată că educatorii
sunt înclinaţi în această direcţie să implice mai mult inabilitatea intelectuală, in timp ce elevii
evidenţiază mai mult lipsa de motivaţie, dar nu trebuie uitat că foarte mulţi inadaptaţi social
provin din rândurile acelora care au părăsit timpuriu şcoala.
Factori:
1. Anturajul familial. Familia va continua să aibă mare importanţă în perioda adolescenţei şi
în evoluţia persoanei spre maturizare. Carenţele familiale se vor oglindi totdeauna în psihologia
şi comportamentul individului. De fapt, drama relaţiei dintre părinţi şi copii se joacă în trei acte
(Jersild şi colab). In primul act (mica copilărie), copilul este dependent total de părinţi dar spre

54

pubertate el va fi tot mai mult absorbit de lumea din afară. Al doilea act al dramei se numeşte
"lupta pentru emancipare" şi are loc în contextul crizei personalităţii adolescentului. Există
situaţii deosebite în ceea ce priveşte legătura şcolarului adolescent cu familia, acest lucru
depinzând şi de discrepanţa culturală dintre "cultura părinţilor" şi "cultura grupului" din care
face parte adolescentul. Dacă discrepanţa este foarte mare influenţa familiei scade, iar rolul ei
de modelare şi de izvor de valori culturale scade de asemenea. Totuşi, indiferent de situaţie,
adolescentul va fi marcat de imaginea parentală născută în copilăria lui atât de recentă. Al
treilea act al dramei se va juca atunci când totul a ieşit bine, lupta pentru emancipare scade în
intensitate şi tânărul "ia loc printre colegii lui adulţi". Deşi au fost ostili ideilor părinţilor, după
20 de ani ei vor adopta exact aceleaşi idei.
Experienţa de a fi iubit este esenţială în această perioadă, deoarece dacă adolescentul se
va simţi respins va considera viaţa incertă şi fără sprijin. Numeroase detalii ale vieţii de familie
au darul de a-l enerva pe adolescent: cum mănâncă, cum se îmbracă, cicăleala în legătură cu
notele, cu cheltuiala banilor, relaţiile cu sexul opus etc. Pe de altă parte, şi părinţii se simt
vinovaţi în legătură cu orice insucces şcolar, motiv pentru care pot resimţi diferite grade de
anxietate. In general elevii şi studenţii care au mai multă încredere în familie sunt mai
adaptabili, în timp ce aceia rebeli la şcoală sau nedisciplinaţi, de obicei sunt aceia care nu au
încredere în părinţi.
Dar şi dependenţa crescută faţă de familie este dăunătoare.Cele mai importante sunt
relaţiile afective, asigurarea condiţiilor de securitate, intimitate, relaxare necesare procesului de
formare instructivo-educativă. Gradul de cultură, profesia părinţilor au o mare importanţă.
Perturbarea relaţiilort dintre părinţi şi copii are un efect negativ în perioda şcolarizării. Foarte
importante sunt,din acest punct de vedere, dificultăţile de comunicare. De multe ori
sentimentele dintre părinţi şi copii sunt neclare. Cel mai dăunător este atunci când părinţii
pedepsesc fără a permite adolescentului să-şi prezinte punctul de vedere.
Părinţii pot avea faţă de adolescentul şcolar diferite atitudini greşite ca: interzicerea de a
participa la problemele de familie, severitate sau pedepse exagerate, exces de dragoste,
favorizarea unui frate. Atitudinea de răceală şi de respingere va determina totdeauna
agresivitate şi rebeliune, în timp ce atitudinea de indulgenţă poate dezvolta egocentrismul şi
lenea. Autoritatea exagerată conduce la atitudini de pasivitate şi de dependenţă crescută, iar
abandonul afectiv este cel mai puţin tolerat.
Abuzul sau neglijarea adolescentului poate fi fizică, emoţională sau mixtă. Părinţii
abuzivi au ei însăşi probleme psihiatrice, nu pot iubi copilul, bătaia fiind singurul mijloc de
rezolvare a conflictelor.
Numeroase cauze au dus la izolarea adolescentului de adult (mobilitatea profesiilor,
scăderea influenţei vecinilor, nuclearizarea familiei, faptul că mama lucrează în afara familiei).
Din aceste motive adolescentul şcolar petrece puţin timp cu părinţii, foarte multe familii sunt
incomplete.
O problemă o constituie şi idealul părinţilor privind şcolarizarea copilului. Putem
întâlni ambiţii care duc la forţarea adolescentului dincolo de limitele capacităţilor sale,
rezultatele şcolare fiind privite ca un act de valoare pentru întreaga familie, adevărate proiecţii
ale personalităţii părinţilor. In alte situaţii se constată demisia rapidă a părinţilor, iar alteori
chiar agresarea adolescenţilor care încearcă să se ridice prin învăţătură. In toate aceste situaţii
se produce o ruptură precoce a adolescentului de mediul său familial, o slăbire precoce a
relaţiilor părinţi-copii.
2. Anturajul şcolar şi extraşcolar constituie al doilea aspect important în viaţa adolescentului.
Alegerea grupului de prieteni, la adolescenţi nu se face după criterii mature, acestea fiind

55

Adolescentul va trebui să oscileze permanent între două morale: una "impusă" de adulţi (şcoală. teribilismelor etc). adolescentul are mijloacele de a face şi de a menţine o prietenie cu alţii. familie) şi cea impusă în mod tacit de comunitatea grupului din care el face parte. Grupul poate oferi posibilităţi de individualizare şi autonomie. De multe ori adolescenţi buni se schimbă sub influenţa unor prieteni răi (imitarea extravaganţelor. centrul prieteniei fiind personalitatea partenerului. în mod ascuns. când prietenia devine calmă. cu aceeaşi inteligenţă şi cu acelaşi statut economic. Distanţa. dragoste etc). putere. adolescentul posedă ceva foarte preţios. uneori caracteristica principală de exprimare a grupului fiind fronda. când se bazează pe activitate şi este superficială. pentru adolescentul şcolar este organizarea liberă (Ursula Şchiopu. competitivă. Aspecte psihopatologice Aspectele psihopatologice la această categorie de vârstă şi şcolarizare pot apare fie ca simptome psihopatologice izolate fie ca entităţi mai bine sau mai prost constituite. adolescentul trăieşte într-o lume a adulţilor. prestigiu. Caracteristica prieteniei este mai ales toleranţa tăcerii. autorităţi. morocănoasă. Dacă o prietenie este reală. în timp ce în prietenia formală.adesea întâmplătoare. până la 13 ani. Dorinţa de a scăpa de conformismul părinţilor îi apropie tot mai mult de grup şi ideologia sa. interdependenţă emoţională. posibilităţi financiare mai bune. de a constata că viaţa îi este necesară şi că ea are un sens. In ceea ce privesc prieteniile din perioda adolescenţei. a agresivităţii. ca într-o confederaţie în care membrii se influenţează între ei şi cu ajutorul căreia îi pot presa şi pe părinţi. In cadrul grupului de prieteni el găseşte condiţii de securitate psihologică de care are nevoie în tendinţa lui de a se îndepărta de familie. Douvan şi Adelson (1976) subliniază existenţa a trei perioade: 1. Pentru a se ancora în realitatea contemporană adolescentul are nevoie de afirmare. 2. situaţia este cu totul alta. Cel mai important factor rămâne însă posibilitatea prieteniei dintre egali. Cei rejetaţi de grup sunt de obicei persoane plictisitoare. In grup apare şi problema competitivităţii. de obicei cu probleme familiale şi un pronunţat sentiment de insecuritate. între 14-16 ani. calităţi intelectuale şi rezultate şcolare. Deşi oficial. capacitate de absorbţie a spiritului de frondă şi chiar de agresivitate. suprasaturată de competiţie şi concurenţă (pentru atenţie. cu înfăţişare plăcută. O altă caracteristică a vieţii de grup o constituie dorinţa adolescentului de a scăpa de singurătate. opoziţia. şcoală etc). însinguraţi. până la "juvenolatrie" (adoptarea de către adulţi a comportamentelor juvenile) au influenţă negativă asupra elevilor. adolescentul fiind mai receptiv faţă de aceia de vârsta lui decât faţă de adulţi. posesie. părinţi. Tipic. profesori. cu dispoziţie tristă. unele activităţi trec înaintea altora (munca de exemplu). 1982). Societatea şcolarilor îşi creează în fapt o cultură aparte (în grupul lor ei pot emite idei extravagante despre ei. persoane tinere. Cultura grupului apare astfel ca un pod între copilărie şi viaţa adultului. sex. 56 . 3. aroganţa profesorilor sau popularitatea ieftină a acestora. acest lucru nu este posibil. sex. bazată mai puţin pe activitate şi mai mult pe relaţii sentimentale. Liderul grupului trebuie să aibă o serie de caracteristici deosebite pentru acest rol: prietenos. când prietenia este mai intensă şi mai intimă. Factorii care duc la liantul dintre adolescenţi sunt foarte complecsi şi în mare parte obscuri. Relaţiile cu profesorii sunt de asemenea foarte importante. De fapt. între 17-18 ani şi ulterior.

de deglutiţie. risc suicidal. Surmenajul. de memorie. In cadrul unor fenomene pitiatice Danton-Boileau (1971) subliniază apariţia unor fenomene ca: incapacitatea de înţelegere. perspectiva eşecului. reacţie cenestopată. de obicei cu o forţă fizică superioară. sau în atmosferă de frică. despărţiri etc. anorexie. ¾ munca fără randament în ciuda efortului depus. grimase. uneori de revoltă şi de opoziţie deschisă.Autorul subliniază că fetele sunt mult mai defavorizate. felul cum este organizat învăţământul etc). tulburări mnezice globale sau fragmentare. conflicte în familie. 9 tiranul clasei. de ritm cardiac etc. Nanette Dice (1975) subliniază că de la naştere. nevrozele. criticism exagerat. crud. ¾ acceptarea resemnată şi deplasarea intereselor.). bucurie. Apar fenomene specifice isteriei de conversiune: tulburări de scris. Reacţia adolescentului faţă de inhibiţia intelectuală poate lua diferite forme ca: ¾ reacţii depresive cu conştiinţa penibilă a incapacităţii. surmenaj. violent. aversiune. dotat. caracterizată prin incapacitatea de utilizare a proceselor intelectuale în cadrul instruirii şcolare. individul nemaiputînd să continue procesul de învăţământ. scăderea ritmului de muncă la începutul anului. compensând prin aceasta lipsa lui de rezultate la învăţătură. datorită limitelor psiho-biologice. apariţia unor comportamente euforice. prezicere de dezastre sau restricţii care duc la inhibarea învăţatului. Este vorba. copilul poate fi îngrijit într-o atmosferă de acceptare. negarea simptomelor şi alte fenomene de camuflaj. ¾ raţionalizarea prin punerea în cauză a unui eveniment exterior (decepţie sentimentală. ¾ reacţia intensă şi activitatea în exces. tendinţe de apragmatism.In ceea ce privesc bolile psihice diagnosticate pe parcursul unui an ele s-au cifrat la 10% şi împreună cu cazurile depistate din anii precedenţi ele alcătuiau un lot de 12% din efectivul unei serii de studenţi. asemenea procese apar în stări nevrotice sau în cadrul unor personalităţi dizarmonice. care ascunde deficienţele sale sub masca comicului. acompaniate de cefalee. a unor situaţii sociale nefavorabile. tulburări de atenţie. tulb. se expune râsului şi batjocorei. Tulburări ale activităţii intelectuale pot apare spontan dar şi în cadrul debutului unor boli psihice. dar constant. Factorii sociali pot influenţa direct inhibiţia intelectuală prin cerinţe excesive. aşa cum subliniază Debresse. ¾ variaţii ale ritmului de muncă (lucru noaptea). In debutul de schizofrenie apar eşecuri intelectuale spectaculare. constipaţie. Apar în acet cadru. pot perturba procesele de cunoaştere. Mai limitat. de o adevărată tulburenţă şi împrăştiere. strâmbături etc). Elevul va manifesta o activitate stăpânită şi agitată. atitudini care duc la creşterea randamentului şi încurajează învăţatul. aplicare de pedepse. isteria pot bloca procesul eficienţei intelectuale. Tulburări ale comportamentului O serie de tulburări a activităţii şcolare sunt legate de dezvoltarea disarmonică a caracterului şi a personalităţii. de utilizare a limbajului. Alteori se va manifesta prin atitudini ieşite din comun (clovnerii. 57 . hipersudoraţie palmară. Sindroamele depresive de diferite origini. este brutal. pentru a obţine bunăvoinţa colectivului. Elmano Costiner (1972) evidenţiază din acest punct de vedere următoarele tipuri de elevi: 9 bufonul clasei. O entitate specială este cunoscută sub denumirea de inhibiţia intelectuală. stimularea dezvoltării emoţionale.In aceste situaţii apar dificultăţi de adaptare la colectiv cu repercursiuni directe asupra procesului de învăţământ. o serie de manifestări psihosomatice (tulb. Comportamentul agresiv poate constitui şi un element precoce al unei psihopatii care se va exprima plenar mai târziu sau. dar cu reluare greoaie sau chiar cu imposibilitatea de a relua. 3.

uneori cu paloare şi diferite fenomene psihofiziologice (mai ales digestive). tulburent. Se consideră că 3/4 dintre familiile care au un copil chiulangiu mai au şi alţii în aceiaşi situaţie. caută situaţii riscante. Dacă este inteligent el se interesează de lecţii şi le execută iar părinţii nu vor afla de chiul decât cu ocazia unor vizite la şcoală. maladaptativ la stresurile multiple. De multe ori în familiile chiulangiilor există şi delincvenţi. Mulţi sunt conştienţi de deficienţele pe care le au. slăbănogul este de obicei un tip astenic care demisionează uşor. doreşte să fie pedepsit (uneori să fie dat afară din clasă pentru a se juca). Pentru a 58 . Deşi nu are neapărat un caracter patologic foarte mulţi delincvenţi sau personalităţi sociopate au fost în timpul şcolarizării chiulangii. hrană sau haine necorespunzătoare. apatică. Chiulul ar fi un răspuns complex. cu părinţi care la rândul lor au fost chiulangii. plictiseală. disciplina din familie este laxă şi inconsistentă (cu tată absent sau ineficient). clase supraaglomerate. Printre cauzele chiulului se notează: dificultăţile de a învăţa. cu posibilităţi fizice şi intelectuale reduse (a rămas de mai multe ori repetent). doar pentru anumite obiecte de studiu.9 9 9 9 9 9 acest comportament poate apare legat de o situaţie familială (pedepse excesive. vedeta are comportament tulburent. eşec al programului de învăţământ. obraznicul clasei. mai ales când anterior au avut dificultăţi. se îmbracă etc) el "nu poate" intra în clasă. în mediul uirban situaţia fiind mai gravă.de handicapul lor şi folosesc chiulul ca o agresiune contra autorităţii. iar în alte situaţii se poate incrimina prezenţa unei imaturităţi cu pasivitate. materială sau culturală). copilul are o stare de frică. atracţiile din afara şcolii. Deşi aparent elevul pare a dori să meargă la şcoală (se scoală. prostul clasei. Chiulangiul clasic este elevul care pleacă la şcoală la ora stabilită numai că nu intră în clasă ci îşi pierde timpul cu alte activităţi. plângăreţul răspunde la stres prin reacţii pitiatice (plâns. dar nu are forţa sa fizică. Refuzul şcolar apare în ciuda tuturor măsurilor luate de părinţi sau de şcoală. Alteori refuzul şcolar apare în momentul schimbării şcolii sau a unui alt ciclu şcolar. Există cause emoţionale dar şi aspecte exterioare ca frica de violenţă. că este legat de un mare grad de deprivare (emoţională. se manifestă ca şi tiranul. De fapt zilnic 6-8% dintre elevi sunt absenţi de la şcoală în mod nemotivat. Uneori chiulul poate fi selectiv. rigiditate obsesivă (situaţie în care apare excesul prezenţei la ori ce activitate didactică). violenţe în familie). In situaţii de stres reacţionează prin plâns şi retragere. S-a subliniat că chiulul poate fi şi o rebeliune contra unor insatisfacţii legate de casă sau de şcoală. Dacă este presat să meargă la şcoală. ţapul ispăşitor este tipul de elev care ia asupra sa ceea ce se întâmplă rău în clasa. după eşecuri şcolare prin antrenarea unor reacţii depresive. deprivări sociale care îşi găsesc expresia în tulburări emoţionale şi comportamentale antisociale. trivial. Uneori face crize isteriforme în scop de şantaj sau răzbunare. neglijarea din partea părinţilor. lamentări). chiar periculoase pentru a se evidenţia. învăţământ prost organizat. Atitudine similară. Chiulul este una dintre reacţiile frecvente la elevi. Din aceste motive concurenţa cu colegii lor este fără şansă. Majoritatea chiulangiilor provin din pături sociale neprivilegiate. obraznic. şantaj. reacţie contra autoritarismului. Chiulul este absenţa nemotivată de la ore a unui elev. pasivă poate apare şi în situaţii grele familiale. Chiulul este mai frecvent la băieţi ca la fete şi mai frecvent la liceu ca la şcola generală. teoretizarea în sens pozitiv la nivelul clasei a chiulului. Legat de chiul apare şi nesupunerea faţă de autoritatea şcolară. chiulul apărând în acest context ca singura soluţie.

elevul fiind confruntat cu tot mai mulţi profesori. (1970) arată că motivele invocate de 125 elevi care au părăsit şcoala au fost următoarele: cauze familiale (mai ales financiare). expresii puerile. Uneori la bază pot sta probleme legate de viitorul lor. iar atunci când o părăsesc constată că multe uşi le sunt închise". hiperemotivitate şi alte probleme. Fobia şcolară poate apare în momentul schimbării şcolii sau în situaţia unor grave conflicte în familia de origine. Fetele îşi manifestă insatisfacţia mai mult introvertit prin tendinţă la depresie. atitudinea de opoziţie. Bachman şi colab. manifestându-se prin acte impulsive. devine o instituţie tot mai impersonală. iar şcoala pe măsură ce clasele progresează. care poate merge până la refuzul de a merge la şcoală. inhibiţie. nevroză. băieţii sunt mai extrovertiţi. fuga. Stări de izolare legate de un caracter timid. aspiraţiile şi aşteptările părinţilor şi felul în care copilul se identifică cu modelul parental. combinat adesea cu scăderea posibilităţilor intelectuale. Cei cu risc mai mic provin din clase sociale cu statut economic mai bun. a nevoiii de a se despărţi de familie. motive şcolare (greutăţi de învăţare. De obicei eşuează copii cu rezultate mai modeste la testele de inteligenţă. Se pot remarca diferite situaţii (Danton-Boileau. cauze personale (dorinţa de libertate. scăderea interesului). se poate ascunde. fiind tentate să interpreteze dificultăţile ca incapacitate personală. Adesea acestea devin motive pentru scăderea interesului pentru şcoală (criticism. disciplină severă etc). Eşecul şcolar poate fi considerat ca un simptom care incriminează posibilitatea de adaptare la noul mediu şcolar. motive care ţin de autoritate (necazuri cu 59 . Din contra. riscul de a părăsi şcoala este foarte mare. poate să aibă la bază anumite pedepse pe care le consideră injuste. criticism sau părăsirea şcolii. din familii organizate. Apare la elevii mai mici dar poate apare şi la adolescenţi. exprimând de fapt o situaţie foarte vulnerabilă. subliniază butada care azi este tot mai actuală: "când intră în şcoală ei cred că li se deschid numeroase uşi spre viitor. . agresivitate.fixarea obstinantă a unui obiect în afara preocupărilor sale. Poate să apară fobie numai pentru anumite materii. teme pentru acasă. Dacă elevul se percepe ca insuficient intelectual.1971): . Perioda liceului este o perioadă de adânci transformări a personalităţii adolescentului. Inadaptarea la liceu Referindu-se la elevii de liceu. Hotărârea de a părăsi şcoala. O serie de materii grele.o atitudine "adultă" care nu lasă loc entuziasmului şi fanteziei. eventual tentative de suicid. cu părinţi mai democraţi şi suportivi şi care aşteaptă mai mult de la educaţia copiilor lor. Inadaptarea la diferitele etape de şcolarizare Există situaţii specifice fiecărei etape de şcolarizare. Spre deosebire de chiul aici lipsesc alte acte delictuale sau antisociale: refuzul şcolar poate debuta acut sau în mod lent după o situaţie care l-a făcut să absenteze.scăpa poate fugi afară. de a se căsători). astfel la fobia şcolară. profesori intoleranţi (mai ales la obiectele care presupun judecată abstractă) pot mări dificultăţile intelectuale şi conduc. In mare parte atitudinea elevului faţă de şcoală reflectă climatul intelectual din familie.imposibilitatea acceptării sfaturilor pedagogice. . din familii cu mai puţini copii. reflectă influenţa negativă a familiei. Trecerea de la un grad de şcolarizare la altul creează probleme deosebite de adaptare. Tot psihoreactiv poate apare încăpăţânarea. Fobia şcolară se aseamănă mult cu refuzul şcolar. Jersild şi colab. anxios sau legate de situaţii stresante din familie pot apare de asemenea. de profesia viitoare.

inactivitatea pot deveni elemente negative şi ireversibile în cazul când atitudinea psihoeducativă faţă de adolescent este negativă. 2. reclame). la 14 ani. folosind criterii derizorii (filme. Ursula Şchiopu (1981) subliniază la elevii cu probleme. Opţiunile la această vârstă sunt adesea fragile. tendinţa de interiorizare a experienţelor. de exemplu. unele aspecte legate de mediul social din care provine elevul. excluderea din grupul de colegi etc). învăţământul defectuos. 3. reverie. irascibilitate. In general şcolarul care se dezvoltă normal se adaptează rapid la mediul şcolar.profesorii sau cu instructorii şcolari. In locul motivaţiei apar o serie de justificări şi expresii puerile. Există. tineri interesaţi într-o profesie. motive care ţin de diferite lipsuri materiale etc. în acest caz o importanţă mare având greşelile pedagogice. conflicte familiale. Widlocher (1976) enumeră printre cauzele dezadaptării. Dirijarea spre o meserie sau învăţământ practic poate reda adolescentului stima de sine şi faţă de posibilităţile sale. In aceste situaţii. indisciplina atât în timpul orelor cât şi în afara lor. însă. cu alte persoane din şcoală). Widlocher (1976) subliniază următoarele forme de inadaptare şcolară: 1. evadarea şi refugiul în fantezie. Fiecare adolescent. Elevul nu are însă cunoştinţele şi discernământul necesar pentru a-şi alege o profesie. fuga de grup. La vârsta adolescenţei se pune pentru prima oară problema alegerii unei profesii. Astfel încăpăţânarea. chiar unele acte 60 . TV. aroganţă. invidie fraternă. tineri care nu se hotărăsc. In anumite situaţii. pot apare reacţii agresive. neascultarea şi obrăznicia faţă de profesori sau din contra cufundarea oarbă în lectură. preocupări preponderente pentru probleme filozofice speculative cu dezinteres faţă de şcoală. izolându-se chiar o categorie de elevi denumiţi "întârziaţi datorită cauzelor pedagogice sau educative" (organizare pedagogică deficitară. manifestări care evidenţiază hiperemotivitatea. capacitatea de abstractizare şi înţelegere a noţiunilor abstracte rămâne în urmă. fuga de şcoală. antipatie pentru un profesor. izolare. următoarele aspecte: creşterea disproporţionată a taliei. iar în unele situaţii munca poate avea chiar rolul de a corecta anumite trăsături negative psihice. dificultăţile principale provenind din cauza marei labilităţi afective şi a emotivităţii care caracterizează această perioadă de vârstă. Dacă alegerea este greşită. reacţia de opoziţie care poate merge până la refuzul şcolar. acţiuni perverse. opoziţie. chiar după ce au intrat într-o şcoală profesioanală. arată Olsen (1969). Prin învăţarea unei meserii. amploarea crizei juvenile se mai atenuează. corespondenţa dintre vârstă şi clasă. Si în activitatea profesională tinerii au tendinţa de a se grupa între ei. uneori în contrast cu posibilităţile sale reale. Se insistă. In această perioadă dezadaptările sunt mai frecvente la băieţi şi mai importante la clasele mai mari de liceu. mai ales când teama de nereuşită este realizată catastrofal. inclusiv când se trece de la o formă de învăţământ la alta. motivaţia afectivă are un mare rol. în această etapă. impertinenţă (pedepsele nu mai au rol). eşecurile şcolare sunt regula şi a persevera într-un învăţământ teoretic este o greşeală care poate avea repercursiuni deosebite. are o serie de aptitudini care pot fi valorificate în procesul alegerii profesiei. iar argumentele puerile. tineri indiferenţi faţă de orice profesie. Totuşi. Profesia părinţilor sau anumite trăsături de personalitate pot influenţa alegerea profesiei. subliniază Rousselet (1969) problema şcolii devine cauza unei noi crize afective şi psihologice. elevul citind tot ceea ce îi cade în mână. de asemenea asupra efectelor "crizei juvenile" în ceea ce priveşte randamentul şcolar. 4. cu respingerea oricărei prietenii. chiulul. Dezadaptările se accentuează în apropierea unor sesiuni de examene sau teze. Inadaptarea în liceele tehnice sau şcoli profesionale. In acest sens.

Discalculii sunt persoanele care manifesta o dizabilitate matematica. Aceste prime impresii se pot imprima ulterior în personalitatea sa. 9 reacţii fobice legate de procesul muncii (mai ales dacă a asistat la unele accidente de muncă). Primele experienţe profesionale sunt negative. la adolescentul care învaţă o meserie pot apărea o serie de reacţii de dezadaptare ca: 9 oboseala sau senzaţia exagerată de surmenaj chiar la eforturi mici. poate duce o viaţă sexuală fără limite. Tulburări de învăţare Dislexia Dislexia.încă maleabilă şi pot apare ulterior ca adevărate tulburări de comportament. inteligente si creative care se bazeaza pe invatare vizuala. ucenicul. Aceasta este asociata cu gandirea auditiva. la nivelul vorbirii intampina dificultati in punerea gandurilor in cuvinte. multi-dimensionala. dar nu pot intelege si memora simbolurile. Acestia dezvolta abilitati excelente de gandire vizuala de la o varsta frageda. 9 imposibilitatea încadrării în procesul muncii. considerând că nu mai are de învăţat. este o boala manifestata prin dizabilitati de invatare. abandonarea locului de muncă sau a oricărui loc de muncă.cum ar fi o coala de hartie. După Widlocher. De asemenea. In schimb. recunosc fizic obiectele din mediul inconjurator. implica analiza si progresia de la simplu la complex. neputand rezolva probleme simple de matematica sau intelege concepte matematice de baza. Gandirea secventiala reprezinta modul de gandire comun. datorită apariţiei. După Rousselet 25-30% dintre ucenici ar avea nevoie de un sprijin psihologic sau chiar psihiatric. mai ales în primele luni de ucenicie. deoarece persoanele dislexice nu pot invata prin metodele standard de predare si receptare a informatiilor noi. lipseşte îndemânarea iar tânărul este tentat să acorde mare importanţă acestor prime neplăceri. precum si rationamentul deductiv (de la parte la intreg. gandirea vizuala reprezinta un sistem holistic de contopire si fuzionare a cunostintelor la nivel spatial. Frecvent apare instabilitatea profesională sau conduite violente. Alteori. iar alteori va considera că activitatea profesională îi dă o libertate totală (că poate fuma. intuitia unor sisteme complexe si rationamentul inductiv (de la intreg la parte. 61 . al oamenilor obisnuiti. precum literele alfabetului sau cuvintele. adesea nu se poate apăra de influenţele colegilor tulburenţi sau imorali. faţă de promovare. refuzul unor eforturi suplimentare. tridimensional. Gandirea spatiala/ vizuala este cu totul diferita fata de gandirea secventiala. aspecte psihastenice. un cuvant grec care se poate traduce ca "dificultate in ceea ce priveste cuvintele". Alte tipuri de dizabilitati de invatare sunt: discalcul si disgrafia. 9 senzaţia că ştie totul şi că astfel el nu mai are nimica de învăţat. ei au probleme in ceea ce priveste simbolurile de orice fel. liniara in timp si spatiu. Disgraficii nu pot intelege folosirea literelor si nu pot scrie pe o suprafata limitata . Dar. nu va mai acorda nici o atenţie studiului teoretic.) Pe de alta parte. fragment). la câteva luni de la începutul activităţii a unui sindrom de dezadaptare caracterizat prin dezinteres faţă de muncă. 9 susceptibilitatea crescută pentru observaţii sau critici.delictuale. poate să adopte orice atiutudine nonconformistă). Acest tip de gandire implica sinteza. precum literele sau cifrele si cuvintele scrise. dislexicii sunt persoane extrem de intuitive. deoarece gandesc in imagini.

.disortografii. dar au si probleme de atentie. prin perioada sa mai lunga de manifestare si prin intensitatea crescuta a starilor psihice. etc.scrisul în oglindă. între litere şi grafismul lor. Majoritatea copiilor si adultilor dislexici au rezultate slabe la invatatura. grafeme. redarea inegală a unor grafeme. .textul este scurt. . sintagme. de aceea profesorii trebuie sa se foloseasca de tehnici complementare de predare. pentru a-i stimula puterea de concentrare). Cu alte cuvinte.confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. . Copiilor care au discalculie le este dificil sa faca un calcul matematic.apar omisiuni de litere şi silabe.grafemele sunt plasate defectuos în spaţiul paginii. etc. . . . in special. precum: invatarea prin unitati reduse (elevului ii sunt prezentate informatii noi treptat.inversiuni. Discalculia Reprezinta o tulburare a abilitatii aritmetice. Acest lucru rezulta din faptul ca ei nu pot face apel la metodele de invatare traditionale. grupeaza. ganduri sumbre. . cum ar fi: suicidul. . substituiri de grafeme. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. in comparatie cu un IQ extrem de ridicat. in intelegerea conceptelor de combinare si separare. nu pronunta in mod corect cuvintele lungi. 62 .scrisul servile. . cuvinte propoziţii. fără unitate logică. ale laturii semantice. in reprezentarea grafica a informatiei. DEPRESIA Depresia este stare afectiva caracterizata prin tristete. . supra-invatarea (repetarea continua a noilor informatii) si prezentarea multisenzoriala a noilor informatii (elevul trebuie sa perceapa noile informatii pe mai multe cai: auditiva. Discalculia se defineste ca fiind afectarea dezvoltarii si dobandirii deprinderilor scolare. Uneori asociaza simptome specifice calculului matematic.).tulburări ale lizibilităţii.rânduri libere sau suprapuse. adăugiri de cuvinte. cuvinte sau chiar propoziţii. . apatie si deprimare. vizuala. modifica frazele. in folosirea semnelor si operarea cu ele. depresia poate sa conduca pe cineva spre fapte mult mai grave.nerespectarea spaţiului paginii.greutăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj. capacitatea matematica a copilului fiind sub cea corespunzatoare pentru varsta si inteligenta copilului respectiv. fragmentate in unitati foarte mici. in scrierea lor. cuvintele si silabele. ei dezvoltand strategii de ajutor (numara pe degete. omisiuni de litere şi grafeme. tactila).contopiri de cuvinte.folosesc propozitii incomplete si fraze neterminate. Depresia se poate distinge de starea de melancolie. Disgrafia Manifestări ale disgrafiei: . lacunar. adăugiri. fuga de acasa. au greutati in invatarea numerelor.

fie din copilăria lor. sau suferă din cauza unei sănătăţi precare. Schimbari ale functiilor biologice Lipsa poftei de mancare sau. Alţii trăiesc în sărăcie. implicându-se în sex şi. această sarcină se dovedeşte a fi una dificilă. deviant. Alţii suferă din cauza conflictelor. ceea ce contribuie la mărirea anxietăţii pe care ei o experimentează. daca nu se poate concentra.Simptomele depresiei: 1. este important să stabileşti care este cauza anxietăţii lor. În primul rând. fie din prezent. Unii tineri sunt plini de anxietate pentru că proprii lor părinţi au fost la fel. Este un factor care contribuie la aproape orice problemă cu care se confruntă o persoană. probleme cu profesorii sau schimbarea grupului de colegii. 63 . lipsit de respect fata de propria persoana. cauzele anxietăţii pot fi împărţite în cinci categorii. insomniile sau oboseala continua pot fi simptome ale depresiei. Schimbari comportamentale Cand te gandesti la depresie. În al doilea rând. In cazul adolescentilor. 5. un apetit foarte crescut. Adolescenţii nu sunt tocmai pregătiţi pentru această lume a adulţilor. 4. din contra. În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi. Schimbari bruste ale starii de spirit Tristetea. Însă. ei tind să vadă partea negativă în aproape orice situaţie. imaginea este chiar mai sumbră. Cauze Sunt multe lucruri care pot cauza anxietatea. Ei au dat recent la o parte cărţile cu desene animate şi animalele de pluş. fumând. desigur. Atunci când consiliezi tineri care suferă de anxietate. 3. melancolia. Alţii experimentează sentimente de inferioritate. daca are pierderi de memorie sau anxietate neobisnuita trebuie sa fii atent. Totul se poate manifesta ca un fel de pierdere a interesului pentru activitatile pe care le indragea inainte. luând droguri. demoralizarea sau indiferenta sunt doar o parte dintre semnalele ca adolescentii sunt depresivi. Cu atât de multe posibile cauze. ei se confruntă cu probleme care sunt mult prea grele pentru ca ei să le poată rezolva. antisocial sau anormal pentru un adolescent normal. iti vine in minte o persoana foarte trista. depresia se poate exprima si printr-un comportament rebel (pentru cineva caruia nu ii era caracteristic). Conflictele interne de care adolescenţii nici măcar nu sunt conştienţi pot fi cauze ale anxietăţii. Problemele scolare . Cu toate astea. Alţii o experimentează tocmai din teama de a nu o experimenta. Schimbari ale mentalitatii Daca adolescentul da semne de inadaptare la nou.schimbare brusca a situatiei scolare a adolescentului. daca este paranoia. şi încearcă adeseori să facă lucrul acesta consumând alcool. Pentru că există aşa de mari presiuni. ei au o nevoie inerentă de a îşi dovedi că sunt adulţi. ANXIETATEA Anxietatea este o problemă acută a timpurilor în care trăim. ea nu se manifesta intotdeauna asa. 2. care încă nu sunt rezolvate.

Unii oameni experimentează uşor anxietatea. Tema de separare faţă de o persoană care este semnificativă pentru ei este o altă cauză a anxietăţii. Alţii sunt mai sensibili. o societate care este din ce în ce mai mobilă. A patra categorie de anxietate este reprezentată de nevoile neîmplinite. valorile mereu în schimbare. şi o aşa decizie dificilă poate să le provoace anxietate. sau mai nesiguri decât alţii. ei ar putea să fie nevoiţi să aleagă dintre oportunitatea unei slujbe bune pe timpul verii. de moarte şi de singurătate. când suferă. în acelaşi timp. însă se tem de asemenea să nu rănească persoana respectivă. A şasea nevoie de bază este identitatea de sine. devin foarte temători. de intimitate. care s-ar realiza doar prin ruperea relaţiei. sau când văd anxietate în cei din jur. modificarea standardelor morale ale societăţii. Un prim motiv pentru diferenţele individuale este psihologic. Un alt fel de conflict apare atunci când au dorinţa de a face ceva. lucrul acesta le va afecta imaginea despre sine. acest lucru poate să ducă la anxietate. Factorii ar putea include instabilitatea politică. A cincea categorie de anxietate este reprezentată de diferenţele individuale. De exemplu. A treia categorie de anxietate o reprezintă frica. economică şi emoţională. sau a face o operaţie care să facă durerea să dispară.Prima categorie o reprezintă ameninţările. Un al treilea fel de conflict apare atunci când tânărul trebuie să aleagă între două alternative. A patra nevoie de bază este aceea de semnificaţie. Un al doilea motiv pentru diferenţele individuale este personalitatea. Ei doresc să aibă o libertate mare. de viitor. alţii însă nu. De exemplu. aşa cum sunt posibilitatea divorţului părinţilor. Oricare din aceste conflicte pot să îl ducă pe un tânăr înspre anxietate. Oamenii au nevoie să exprime dragostea lor ca şi fiinţe sexuale. sau credinţele religioase. A treia nevoie este sexul. sau perspectiva unei posibile exmatriculări din şcoală. A cincia nevoie de bază este împlinirea. şi poate de multe ori să ducă la separare faţă de aceştia. de insucces. Modul în care părinţii sau aceşti oameni importanţi reacţionează la diferite situaţii va afecta modul în care reacţionează tânărul la ele. Sunt multe motive pentru aceste diferenţe. de a fi lipsiţi de sens. Ei nu pot să le facă pe amândouă. Un fel de conflict apare atunci când adolescentul este nevoit să aleagă între două scopuri de dorit. Aceste temeri. mai dependenţi. 64 . Mare parte din comportament este învăţat de la părinţi şi de la oamenii importanţi în viaţa tinerilor. Iată o listă cu cele mai comune temeri ale lor: teama de eşec. Trebuie să vedem cum reacţionează părinţii atunci cad şi trebuie să încerce din nou. nevoia de a se simţi valoroşi. Oamenii au o dorinţă foarte puternică de a exista. sau o călătorie într-o ţară străină. au o dorinţă teribilă de a nu face acel lucru. cuibărite în minţile lor pot să îi ducă până la anxietate. şi atunci când sesizează un atac la adresa ei. nevoia de a şti cine sunt ei. Oamenii reacţionează diferit la situaţii diferite. A doua este nevoia de siguranţă. Valoarea personală este foarte importantă pentru un adolescent. Mai sunt şi alte ameninţări care pot să fie cauze ale anxietăţii. ambele nefiind de dorit. însă incompatibile. însă care pot fi şi reale. Prima este nevoia de supravieţuire. s-ar putea ca ei să trebuiască să aleagă între îndurarea durerii. de a fi bolnavi. Acest tip de conflict poate şi el să ducă la anxietate. A doua categorie de anxietate o reprezintă conflictele. Un al treilea motiv pentru diferenţele individuale este sociologia. Atunci când un adolescent este hărţuit sau respins de către prietenii lui de aceeaşi vârstă. ei se pot lupta cu decizia de a rupe o relaţie profundă cu cineva de sex opus. Dacă una din aceste nevoi de bază ale omului nu sunt împlinite. care sunt adeseori ireale. însă. De exemplu. Tinerilor le este frică de multe lucruri. Tinerii tind să perceapă pericolele. Aceste ameninţări sunt cauze semnificative ale anxietăţii. Oamenii au şase nevoi de bază. de conflict. de respingere. Unii oameni sunt mai fricoşi decât ceilalţi. nevoia de a atinge scopuri care să împlinească.

7. Este esenţial ca eu să fiu iubit sau aprobat de cineva. la fel ca şi adulţii. Anxietatea poate de asemenea produce unele efecte benefice. 4. alţi vor lua droguri. se pot declanşa reacţii severe. probleme de somn. Ar trebui să fiu supărat cu privire la problemele oamenilor din jurul meu. Lucrurile periculoase sunt cauze pentru îngrijorare. De obicei fiind considerată o problemă a adulţilor. Anxietatea poate să îl depărteze pe un tânăr de la petrecerea unui timp singur cu Dumnezeu. a unei diete greşite. Anxietatea poate să îi facă pe oameni să fie foarte dezagreabili. Acest lucru va duce la anxietate.Un al patrulea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de psihologie. pe care să mă bazez. Un tânăr care face parte dintr-o biserică foarte legalistă. a. Nefericirea este determinată de circumstanţe externe şi eu nu am nici un control asupra lor. Un al cincilea motiv pentru diferenţele individuale este teologia. Efecte Anxietatea nu este întotdeauna ceva greşit. 2. decât să încerc să le abordez. oboseală şi pierderea apetitului. Aceşti factori ar putea include prezenţa bolii. Tânărul s-ar putea să aibă o teamă intensă de a fi separat de un părinte sau de o altă persoană cu mare influenţă asupra lui. sau să se umple de mânie. 3. 8. probleme neurologice sau dezechilibre chimice din corp. Efecte psihologice. şi schimbări digestive şi chimice în corp. Efecte fizice. 65 . Trebuie să fiu perfect pentru a mă considera valoros. 10. şi eu trebuie să mă gândesc la ele. 9. deranjamente stomacale. aleg inconştient comportamente care micşorează durerea anxietăţii şi îi ajută să poată face faţă fiecărei situaţii. sau poate să îl facă să se despartă de El. De asemenea. Trebuie să fiu dependent de cei din jur şi trebuie să am pe cineva mai puternic decât mine. 6. de la citirea Bibliei şi de la părtăşia cu alţi creştini. sau rezultatele vor fi catastrofale. tensiunea muşchilor. Sunt multe efecte fizice pe care le are anxietatea în adolescenţi. vor consuma alcool. în ce priveşte tensiunea sangvină. de spate. Este teribil atunci când lucrurile nu sunt aşa cum vreau eu să fie. Anxietatea poate să îl facă pe un tânăr să Îl caute pe Dumnezeu. Experienţele mele din trecut îmi determină caracterul în prezent. anxietatea este cunoscută ca fiind o cauză a ulcerului chiar şi în rândurile adolescenţilor. Urmează o listă cu cele mai întâlnite 10 credinţe false pe care le au adolescenţii. Nu este nimic ce pot face ca să îmi influenţeze trecutul. Efecte spirituale. 2. Este întotdeauna o soluţie corectă şi perfectă pentru fiecare problemă şi trebuie să o găsesc. Prea multă anxietate totuşi este dăunătoare. Lipsa credinţei nu este singura cauză teologică a anxietăţii. Unii vor dormi prea mult. 1. va avea o nevoie interioară nesănătoasă de a il mulţumi tot timpul pe Dumnezeu. 4. care ajung să îi conducă la anxietate: 1. 3. În continuare sunt descrise efectele pe care le are anxietatea asupra adolescenţilor. sau vor trăi în negarea anxietăţii lor. pentru că nu face destul pentru Dumnezeu. al şaselea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de falsele credinţe. 5. Adolescenţii. respiraţie scurtă. Alte efecte fizice sunt durerile de cap. Efecte de comportament. aşa cum este motivaţia. În cele din urmă. Este mai uşor să evit dificultăţile şi responsabilităţile. să dea vina pe cei din jur pentru problemele lor. Astfel de tineri vor începe chiar să pună sub semnul întrebării mântuirea lor.

în sensul posibilităţii explicării fenomenului psihopatologic de către trecutul biopsihosomatic al pacientului. e. prin analiza tendinţelor conştiente sau inconştiente ale individului. pentru tratarea propriei boli şi tulburărilor acesteia – care face ca pacientul să vină la medic şi să persevereze. o pareză. teama de înălţimi. c. Tânărul poate experimenta unele dezechilibre în ce privesc mişcările lui. tulburări care n-au nimic organic decât aparenţa. Este numai unul din 66 . etc. • caracterul interesat. Tânărul poate experimenta tot felul de temeri psihologice. frica de schimbare. frică de lume. de luptă continuă.b. NEVROZA Ca definiţie a nevrozelor. frica de a apare în public. Fobii legate de obiecte exterioare bolnavului: frică de animale. nu s-a ajuns la conturarea unei noţiuni unanim acceptate. teamă. fapt ce nu se petrece în cazul personalităţii psihopate. cum sunt ticurile musculare involuntare. care trebuie să-l identificăm prin alte semne. sub formă de repulsie. • posibilitatea reversibilităţii simptomelor. d. având în vedere însăşi modificarea perpetuă a conceptelor etiopatogenice ale medicinii convenţionale. Tânărul s-ar putea să caute o relaţie apropiată cu membrii familiei. teama de spaţii închise. • caracterul conştient al trăirilor şi chiar o excesivă conştienţă a stării morbide. în timp ce evită orice relaţie cu necunoscuţii. etc. etc. Fobii legate de sine-însuşi. • caracterul subiectiv al tulburărilor psihice. frică de întuneric. activ. Au fost totuşi conturate următoarele caracteristici clinice: • originea predominent psihogenă. • caracterul inteligibil al simptomatologiei. o paralizie. frică de spaţii închise.. aşa cum e frica de mulţimi. NEVROZELE FOBICE Fixarea anxietăţii. de ex. conştientă. mulţime. datorită anxietăţii cu privire la greutatea lui şi la modul în care arată. oameni. b. frică. Tânărul poate dezvolta diferite dezechilibre de hrănire cum este anorexia sau bulimia. • aspectul relativ minor al tulburărilor de comportament şi ale diferitelor laturi ale personalităţii. NEVROZA HISTERICA Aici acuzele se fixează pe bolnavul însuşi şi se convertesc într-un sindrom obiectiv. societate. afonie. se face pe obiecte exterioare bolnavului.: frică de moarte frică de nebunie frică de o boală gravă frică de asfixie. Se pot desprinde două feluri de fobii: a. în fobie. frică de a înroşi. • păstrarea capacităţii de comparaţie a stării de dinainte şi de după îmbolnăvire.

dimpotriva. leşin real sau disimulat. foarte iritabil. această teamă devine fixă. 67 . etc. ¾ plangeri frecvente legate de boli fizice. compulsii. etc. ¾ nivel energetic scazut. agitat. tristete persistenta. ¾ lipsa de atentie – atentia adolescentului este in continua miscare. teama de ceva. exagerarea reacţiilor şi inconstanţa personalităţii. ¾ pierderea capacitatii de a se distra cu activitatile preferate. ¾ crestere mare de energie si abilitatea de a exclude aproape de tot somnul timp de zile in sir fara a simti oboseala. etc. ferestrelor. ritualuri. cu apărare. Simptomele in faza maniacala din tulburarea bipolara Simptomele maniacale includ: ¾ schimbari severe in dispozitie: de obicei fericire sau.capitolele bolilor funcţionale cu multe tablouri simptomatologice din domeniul neurovegetativului. ¾ ganduri sinucigase sau legate de moarte. Cauzele tulburarii bipolare Tulburarea bipolara poate incepe in copilarie si in adolescenta. Boala poate afecta pe oricine. in timp ce altii au o combinatie de simptome maniacale si depresive. Simptomele depresive din tulburarea bipolara Simptomele depresive includ: ¾ iritabilitate. ¾ schimbari majore ale tiparului de masa sau somn. Cei mai multi pot avea in mod special depresie. alunecand foarte repede de la un lucru la altul. Abuzul de alcool sau droguri in familie creste de asemenea riscul de tulburare bipolara. Perioadele maniacale alterneaza cu cele depresive. riscul copilului pentru tulburare bipolara este mai mare. schimba foarte repede subiectele si nu poate fi intrerupt. ) TULBURAREA BIPOLARA Ce este tulburarea bipolara: copiii si adolescentii cu tulburare bipolara au simptome maniacale si/sau depresive. ¾ stima de sine nerealist de crescuta. concentrarea slaba. ¾ vorbire bogata – adolescentul vorbeste prea mult. cum este abuzul de alcool sau droguri. Convulsii spasmodice sub formă de crize nervoase foarte violente. agresivităţi. plictis. ¾ comportament repetat cu risc inalt. Bolnavul nu mai poate repudia. izgoni. Se formează impulsii. Oricum. depresie. prea repede. hiperexcitabilitate. NEVROZELE OBSESIVE Este vorba aici de fobiile evoluate şi agravate. desi este de obicei diagnosticata in perioada de adult. râs-plâns. (de ex. plans frecvent. daca unul sau ambii parinti au tulburare bipolara. respective mancatul in excess au somn excesiv. iar în jurul ei se formează o tramă de simptome care scapă câmpului şi controlului conştienţei. condusul masinii in stare de ebrietate sau promiscuitatea sexuala. oboseala. cu obsesia de a verifica la infinit încuiarea uşilor. frica de hoţi. cum sunt durerile de cap si stomac. de exemplu un adolescent care simte ca are puterea unui super-erou cu puteri speciale. Teatralismul. suparat sau agresiv.

mai ales cand e vorba de un adolescent. nu reactioneaza la stimulii externi. inclinatia spre rationare morbida. la nivel psihic. personalitate premorbida deviata. are impresia ca brusc totul s-a schimbat. cu discontrol afectiv . In faza productiva bolnavul vorbeste cu obiectele. insa exista si forme de schizofrenie apatica. mediu familial deficient fie prin modalitatea de comunicare cu copiii. De obicei. delincventa. simptomele pozitive din faza acuta sunttde la nastere: tulburari neurointegrative. izolarea in sine. impunerea sentimentelor. culminand cu forma cea mai grava: autismul. sinucidere sau de omucidere). in care pacientul este asemenea unei legume. abulie. tulburari ale afectivitatii (indiferentism. Schizofrenicul se retrage incet-incet din lumea normala si incepe sa traiasca in universul lui. in activitatile neuromotorii si in adaptarea sociala. Boala devine deseori cronica. neinteles. Simptomele accesorii sunt psihice (idei delirante. tendinta spre fabulatie patologica si pseudodeliranta (la scolar). in functie de gravitatea si forma lor de manifestare. dupa puseul activ. in faza reziduala. alterari ale functiilor complexe ale psihicului consecutive disociatiei (autism. Halucinatiile auditive inseamna auzul unor voci . tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie. ambivalenta ideativa). La copil.Unele din aceste semne sunt similare cu cele care apar la adolescentii cu alte probleme. La prescolar halucinatiile lipsesc. ca simptome negative. tulburari de personalitate). sau chiar schizofrenia. paratimii.bolnavul poate fi extrem de agitat. fiind prezente perceptiile iluzorice si prelucrarea fantastica a acestora. olfactive si mai rar vizuale. impulsivitate. deliruri. acesta din urma relateaza ca vocile vorbesc despre el intre ele sau ca i se dau anumite comenzi (uneori de automutilare.de regula acestea sunt auditive (predomina). tulburari de memorie. mai ales ca de multe ori diagnosticul este pus prea tarziu. datorita ignorantei celor din jur. echivalentul cancerului si bolilor autoimune al caror tratament dureaza toata viata si care pot fi mai mult sau mai putin letale. rigiditatea gandirii. solilocveaza. stereotipii verbale. apare ecopraxia. fie prin conflictualitate. La scurt timp pot aparea halucinatiile . personalitati dizarmonice sau boli ale parintilor. automatisme. iluzii. Se crede special. ambivalenta afectiva). Vindecarea partiala este posibila doar in formele de schizofrenie simpla (fara accese violente. deficiente in prelucrarea informatiilor din mediu si in atentie. reducerea comunicarii. nu mai vorbeste deloc. halucinatii si delir) si in cea paranoica. prin stilul negativ de relationare. Accesele pot fi de asemenea violente . halucinatii.acestea pot vorbi cu pacientul. in faza prodromala si raman. este caracterizata de halucinatii. cum sunt abuzul de droguri. tulburari de gandire si de comportament. de limbaj) 68 . ca ii vor raul sau ca il refuza. Bleuler (1968) descrie in simptomatologia schizofreniei simptome fundamentale (primare) si simptome accesorii (secundare). ajungand sa se raneasca sau sa raneasca pe cineva. negativism. ca cei din jurul sau sunt ciudati. apatie. baraj in gandire. neologisme. furtul gandirii. iritabilitate. gandire dirijata. in majoritate. copii interiorizati. SCHIZOFRENIA Schizofrenia poate fi. Simptomele primare sunt tulburari ale asociatiilor ideative (degradarea cursului gandirii. Debutul schizofreniei se manifesta prin schimbari comportamentale: retragerea treptata din activitatile obisnuite. Tablou clinic Tulburarile apar inaintea puseului acut psihotic. defectuale. simptome catatonice.

mai greu de recunoscut si tratat. 69 . mericism). efecte secundare farmacologice. nefavorabila. Crow a sugerat ca sunt doua tipuri mari de schizofrenie: tipul I . insuficienta experienta de viata. comportament dezadaptativ. K. ptialism. Semnele pozitive si negative nu sunt independente unele de altele. disfunctia lobului frontal. este un produs bazat pe reorganizarea interconexiunilor retelei neuronale (la nivel clinic se asociaza cu o crestere a semnelor negative secundare). delire. Evolutia acestor cazuri. baraj ideativ. perceptie deliranta) si simptome de rangul II (tulburarea proceselor asociative. in general. bradifemie. H. tulburari ale gandirii formale) si simptome negative (aplatizare afectiva. particularitatile dezvoltarii cognitive.si somatice: variatii ponderale. dar pentru cei mai mici. tulburari de tranzit intestinal. Incadrarea nozografica a schizofreniei in raport cu ICD-10 se face cu usurinta pentru varsta pubertatii si a adolescentei. nu poate fi atribuit unei regiuni particulare a creierului. 2) Substratul oricarei activitati mentale este inseparabil de separarea lui continua si este astfel inradacinat in istoria organismului. sindrom microsechelar encefalopat. limita redusa dintre real si imaginar. In aceasta conceptie simptomele pozitive sunt considerate ca o cale prin care vulnerabilitatea autistica individuala mentine coerenta sa interna amenintata si autonomia prin modificarea contextului fiintei lui fata de lume. dismorfii. Nici unul din modelele imaginate pana in prezent nu sunt satisfacatoare din toate punctele de vedere. printr-o cale care ii permite sa mentina sensul autocontinuitatii. posibilitatile de a reactiona la boala. Tabloul clinic este marcat de denivelare suprapusa peste deficitul initial. de a-si exprima dezechilibrul prin limbaj. De exemplu. confera simptomatologiei un grad mai estompat. Ceea ce Hafner si Maurer desemneaza ca element postpsihotic. dominat de grimaserii. halucinatii auditive cu caracter contradictoriu sau de comentariu al comportamentului pacientului. abulie. "cicatrice psihologica". retragerea in aparare. hipo/hipertermie. comportament stereotip. ambivalenta. lipsa de stimulare psihosociala. tocirea si aplatizarea afectiva. idei de influenta exterioara. inversiune afectiva. depersonalizare. corelatia dintre ele fiind mai mica la pacientii cronici in mostenite. limba saburala. cat si al intarzierii mintale la rudele de gradul I. deseori greu de diferentiat de defectivitatea care poate coexista. incoerenta si stereotipie. delir senzitiv de relatie. rigid). cu care pacientul trebuie sa se integreze in propria istorie. modificari de schema corporala. intr-un tablou sarac. de exemplu o idee deliranta. alterare atentionala. furt al gandurilor. Autismul (modalitatea particulara de relationare cu varsta mai mica. este. bizarerii. depresie postpsihotica. greu de desprins un anume nod cu semnificatie in delimitarea celor doua stari de anormalitate suprapuse intr-o maniera nefericita. heredo-colateral existand un procentaj ridicat atat al psihozelor. bizarerii. Ey (1950) distinge simptome pozitive (halucinatii. Schneider imparte simptomele schizofreniei in simptome de rangul I (sonorizarea gandurilor. hipotrofie staturoponderala. scaderea interesului scolar. alte tipuri de delir si halucinatii persistente. hipomnezie. in conditiile unor antecedente personale patologice dominate de suferinta perinatala. mentism. discontrol sfincterian. 3) Creierul ca sistem are capacitati de autoorganizare care sunt active in intreaga lui viata.dominat de simptome care sunt relevante psihopatologic: 1) Continutul constiintei. Episodul psihotic actioneaza ca o modificare profunda a experientei existentiale. apatie. Conditia postpsihotica a unui pacient reflecta o reorganizare a fiintei lui in lume. derealizare. nici nu poate fi conceput ca un semn al unei singure disfunctii. transformarea prin iluzie sau halucinatie: aceasta noua forma a fiintei in lume este reflectia unei cai particulare a relatiei cu lumea expusa deja premorbid. aparuta insidios. comportament perturbat. incapacitatea de introspectie. dilatarea ventriculara cerebrala.

egocentrism. . gandirea dezorganizata si incoerenta. comportand profunde tulburari de gandire si experiente halucinatorii intens traite. Structura personalitatii lor este caracterizata prin rigiditate. la care se adauga o stare oniroida. fara caracterul terifiant din forma paranoida. Orice piedica este interpretata ca o nedreptate. eroare de rationament si suspiciozitate. neincredere. bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse. debutul se plaseaza in adolescenta. negativismul. Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. Astfel se creeaza sistemul delirant. Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni 70 . cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur. tulburarile cursului gandirii si simptomele negative. Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta. Schizofrenia catatonica presupune prezenta modificarilor psihomotorii: hiperkinezia sau stupoarea. gandurile impuse. Schizofrenia hebefrenica este caracterizata prin prezenta unei perturbari afective. altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati.Schizofrenia include ca fenomene psihopatologice mai importante: ecoul gandirii. idei delirante. zborul si divulgarea gandirii. termenul “paranoia” deriva din limba greaca si inseamna "para" = alaturi. Cum se manifesta ? In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament aparent normal. PARANOIA Etimologic. remisiune (o persoana cu istoric de schizofrenie care nu mai prezinta nici un simptom). ideile delirante de control. Pacientii devin impenetrabili. episodica. la o persoana cu evolutie cronica aflata in faza reziduala). supunerea automata. ca ostilitate. orice traire emotionala sau dorinta nerealizata focalizeaza nejustificat intreaga lor activitate in scopul satisfacerii acestor dorinte. Schizofrenia paranoida cuprinde acea forma caracterizata prin prezenta ideilor delirante relativ stabile de persecutie. "noia" = judecata. Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate. Varsta debutului se plaseaza la adolescenta sau adult tanar. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor. halucinatii fragmentare. aparute pe fondul unei bune dispozitii si dand impresia ca bolnavul se joaca cu propriile lui productiuni patologice. asemanatoare visului. cronica cu exacerbari acute (reaparitia unor puternice simptome psihotice. caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. cu aparitia unui deficit progresiv sau stabil. orgoliu. perceptia deliranta. Simptomele negative apar precoce (slabirea afectelor si abulie). demersul este cronic. cu manierisme. Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi continua. halucinatiile in care voci vorbesc sau discuta despre subiectul respectiv la persoana a treia. hipertrofia eu-lui. insotite de halucinatii auditive. momente de agitatie catatonica. influenta sau pasivitate. Pe acest fond. Personalitatea ramane multa vreme nemodificata. reziduala). sau poate comporta unul sau mai multe episoade urmate de o remisie completa sau incompleta. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie. Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante. nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. Comportamentul este iresponsabil. adesea cu caracter terifiant.

¾ tulburarea antisociala de personalitate Tulburarea antisociala de personalitate este caracterizata de impulsivitate. care au nevoie de o permanenta ordine exagerata. Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati. ¾ tulburarea schizoida a personalitatii Tulburarea schizoida a personalitatii este aceea in care persoana este introvertita. agresivitate. TULBURARI DE PERSONALITATE Tulburarile de personalitate sunt de mai multe tipuri. ¾ tulburarea narcisica a personalitatii Tulburarea narcisica a personalitatii caracterizeaza persoana are un sentiment exagerat al importantei propriei persoane. inselati. distanta si nesociabila. ¾ tulburarea schizotipala a personalitatii Tulburarea schizotipala a personalitatii este caracterizata in special de rezonanta afectiva redusa. ¾ tulburarea histrionica a personalitatii Tulburarea borderline a personalitatii caracterizeaza persoana care are o dorinta excesiva de a se plasa in centrul atentiei. ¾ tulburarea borderline a personalitatii caracterizata de existenta relatiilor sociale fluctuante si sentiment de vid interior. ¾ tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii Tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii persoane perfectioniste. urmariti. ¾ tulburarea paranoida a personalitatii Tulburarea paranoida a personalitatii este caracterizata in primul rand prin suspiciune si neincredere in ceilalti. ci doar imaginara. ¾ tulburarea dependenta a personalitatii Tulburarea dependenta a personalitatii caracterizata de neincredere in propriile capacitati si necesitatea de a acorda altei persoane responsabilitatea.antisociale. de cele mai multe ori fara nici o baza reala. incapacitatea de a invata din experientele negative. TULBURĂRILE SEXUALE ŞI DE IDENTITATE SEXUALĂ Disfuncţiile sexuale 71 . ¾ tulburarea emotional-instabila a personalitatii Tulburarea emotional-instabila a personalitatii caracterizata de instabilitate afectiva si tendinta la reactii impulsive. ¾ tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii Tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii caracterizata de teama permanenta de ridicol si respingere.

Dorinţa sexuală diminuată Elementul esenţial al dorinţei sexuale diminuate îl constituie o deficienţă sau absenţă a fanteziilor sexuale şi a dorinţei de activitate sexuală.tulburările dorinţei sexuale(dorinţa sexuală diminuată.tulburarea de orgasm (tulburarea de orgasm a femeii şi a barbatului . Tulburările de excitaţie sexuală Tulburarea de excitaţie sexuală a femei . Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată de efectele fiziologice a unui drog de abuz. datele de laborator sau examenul somatic. frica sau vinovăţia de a avea contact sexual sau folosirea unei tehnici nepotrivite.disfuncţia sexuală fără altă specificaţie. Terapia constă mai ales în dezvoltarea unor noi atitudini în ceea ce priveşte sexualitatea.disfuncţia sexuală indusă de o substanţă . de alcool.tulburarea de erecţie a bărbatului) . penetraţia vaginală).aversiunea sexuală) .vaginismul) .dignosticul este cel de disfuncţie sexuală datorată unei condiţii medicale generală. 72 . Diagnosticul diferenţial al disfuncţiilor sexuale Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată exclusiv de efectele fiziologice ale unei anumite condiţii medicale generale. experimentează o perioadă non-orgasmică.Sunt caracterizate prin perturbări în dorinţa sexuală şi în modificările psihofiziologice care caracterizează ciclul de răspuns sexual şi cauzează detresa şi dificultăţi interpersonale notabile. Disfuncţiile sexuale includ: .tulburările sexuale algice (dispareunia.tulburările de excitaţie sexuală (tulburarea de excitaţie sexuală a femeii. secreţiile genitale. Răspunsul de excitaţie constă în vasocongestia pelvisului. însă care. lubrifierea şi expansiunea vaginului şi umectaţia organelor genitale externe. Disfuncţia orgasmică Disfuncţia orgasmică poate fi primară sau de situaţie. Etiologia este frecvent de origine psihologică precum ostilitatea între parteneri. Frigiditatea este o disfuncţie la o femeie care nu reuşeşte să obţină o plăcere sexuală satisfăcătoare.Elementul esenţial al tulburării de excitaţie sexuală a femeii îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine pâna la realizarea activităţii sexuale un răspuns adecvat la lubrefiere-umectaţie al excitaţiei sexuale. Disfuncţia orgasmică poate fi cauzată de droguri. în prezent. Aversiunea faţă de contactul genital poate fi centrată pe un anumit aspect al experienţei sexuale (de exemplu. Aversiunea sexuală Elementul esenţial al aversiunii sexuale îl constituie aversiunea faţă de/şi evitarea contactului sexual genital cu un partener sexual. al unui medicament ori expuneri la un toxic. crescând astfel şansele de a ajunge la orgasm. diagnosticul este cel de disfuncţie sexuală indusă de o substanţă. Termenul disfuncţie primară se aplică la o femeie care nu a ajuns niciodată la orgasm. Tulburările dorinţei sexuale.disfucţia sexuală datorată unei condiţii medicale generale . Disfuncţia de situaţie se aplică de preferinţă unei femei care a cunoscut orgasmul. Dorinţa sexuală diminuată poate fi globală şi cuprinde toate formele de manifestare sexuală sau poate fi situatională şi limitată la un partener sau la o anumită activitate sexuală. de vârsta şi de deformarea organelor genitale. Exerciţii ale muşchilor perineului (exerciţiile Kegel) tonifică musculatura pubo-coccigiană. Această precizare se bazează pe istoric. ejacularea precoce) .

capacitatea orgasmică nu este corelată cu dimensiunea vaginului sau cu forţa muşchilor pelvini. însa condiţiile medicale generale.sadism sexual . lenjerie feminină). Parafiliile . La femei. fantezii sau comportamente recurente care implică obiecte.Elementul esenţial al tulburării de orgasm a femeii îl constituie întârzierea sau absenţa recurentă sau persistentă. a orgasmului.profesional sau în alte domenii importante de funcţionare. Deşi femei cu leziuni ale măduvei spinării. Aceasta tulburare sexuală poate fi asociată cu dorinţa sexuală diminuată şi cu ejacularea precoce.fetişismul transvestit .Aceasta se poata datora unei lubrefieri insuficiente. impulsurile sexuale sau comportamentele cauzează detresă în domeniul social.pedofilia .fetişismul . Conform unor studii controlate. Parafiliile includ: . Tratamentul este in functie de cauză. în cursul intromisiunii. În general. ca diabetul şi cancerul pelvin. lăsând capacitatea orgasmică relativ intactă .Sunt caracterizate prin dorinţe sexuale intense. Fetişismul . unor cicatrice sau unei dereglări hormonale.voyeurismul . durerea poate fi descrisă ca superficială.masochismul sexual .Elementul esenţial al dispareuniei îl constituie durerea genitală simţită în timpul unui act sexual. profesional sau în alte domenii importante de funcţionare. Tulburări de orgasm .focalizarea parafilică în fetişism implică utilizarea de obiecte inerte (“fetişuri”. Fanteziile. înainte sau după contacul sexual. Exhibiţionismul .focalizare parafilică a pedofiliei implică activitatea sexuala cu un copil prepubescent (în general. preocupări în legătura cu funcţionarea sexuală şi o scădere a sentimentului subiectiv de excitaţie şi plăcere sexuală. Disfuncţia erectilă poate rupe relaţiile maritale sau sexuale existente şi poate fi cauza mariajelor neconsumate şi a infertilităţii. Ea poate apărea atât la bărbaţi. 73 . stima de sine sau satisfacţia relatională. unei infecţii vaginale.parafilia fără altă specificaţie.exhibiţionismul . Dificultăţile erectile din tulburarea de erecţie a bărbatului sunt asociate frecvent cu anxietatea sexuală. au relatat că ajung la orgasm. Tulburări sexuale dureroase Dispareunia . în timpul pătrunderii penisului. Pedofilia .Elementul esenţial al tulburării de erecţie al bărbatului îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine până la realizarea activităţii sexuale o erecţie adecvată.froteurismul . în etate de 13 ani sau mai mic). teama de eşec. Froteurismul -focalizarea parafilică a froteurismului implică atingerea şi frecarea de o persoană care nu consimte. după o faza de excitaţie sexuală normală. sau ca profundă. Tulburarea de orgasm a femeii poate afecta imaginea corporală. este foarte posibil să altereze faza de excitaţie a răspunsului sexual. activităţi şi cauzează suferinţa sau deteriorare semnificativă în domeniul social. îndepărtarea vulvei sau excizia şi reconstrucţia vaginului. cât şi la femei.Tulburarea de erecţie a bărbatului .focalizarea parafilică în exhibiţionism implică expunerea organelor genitale proprii unui străin.

agresivitatea. de negare sau de lipsa a curajului la care se adauga si o mare doza de teribilism si inconstienta specifica varstei. ii face pe adolescenti sa alunece foarte usor in capcana alcoolului pierznadu-si astfel identitatea. creier. de singuratate sau de frica. odata obisnuit cu alcool. nu poate functiona in lipsa acestuia.focalizarea parafilică a masochismului sexual implică actul (real nu simulat) de a fi umilit. De regulă. ca si drogurile. Fetişismul transvestit . TULBURARILE DE ADICTII ALCOOLISMUL SI CONSUMUL DE DROGURI Cauzele si efectele alcoolismului Pentru a putea elucida cauzele alcoolismului si efectele lui asupra comportamentului consumatorilor de alcool. bila. legat sau făcut să sufere în alt mod. Alcoolismul nu este cauza unei afectiuni. El se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra cantitatii de alcool. stresul. Cum sa-i ajutam? Patima alcoolului. frustrarea. singuratatea. pe atat de dificil este sa gasesti fagasul normal. psiho-sociali sau de mediu. Persoanele dependente de alcool au nevoie de acesta pentru a se repune in forma. inima. Consumul de alcool poate fi considerat un drog. La aceasta se mai adauga: supararea. Ele considera alcoolul o metoda simpla si rapida prin care isi pot schimba starea de moment.. Un consumator de alcool in mod excesiv nu se poate opri fara sa nu sufere stari fizice si psihice proaste: tremuraturi. iar daca anturajul incurajeaza. Cauzele alcoolismului in randul tinerilor sunt in mare parte aceleasi ca si la un om matur.. aceasta boala produce dereglari atat la nivelul gandirii si starii emotionale. lipsa curajului..asociată cu disconfort persistent referitor la propriul sex atribuit. Tulburările de identitate sexuală . insa de la noi trebuie sa porneasca dorinta de a 74 . Netratata si negata. Problema alcoolului la adolescenti este foarte delicata si trebuie tratata cu multa seriozitate de fiecare dintre noi. Conform specialistiilor cauzele alcoolismului sunt determinate de stari psihice prin care trece individul la un moment dat.. Actul lor este de fapt o cautare a unei stari de bine (ebrietatea te scapa de orice inhibitie si te face sa te simti in largul tau). Este adevarat ca pe acest drum nu trebuie sa fim singuri. transpiratii etc. bucuria. atunci sigur putem afirma ca avem de-a face cu niste consumatorii de alcool in mod abuziv. Lupta impotriva alcoolismului este foarte grea si de lunga durata. Cea mai des invocata este teama de ceva. Alcoolul si tinerii. Pe cat de repede se poate cadea in patima alcoolului. bărbatul cu fetişism travestit ţine o colecţie de îmbrăcăminte feminină pe care o utilizează intermitent pentru travestire. De ce? Pentru simplu fapt ca produce dependenta fizica si psihica..Masochismul sexual .. varsaturi. Toate acestea sunt cauzate de faptul ca organismul. emotiile si sentimentele. ajungand chiar sa fie fatala. Aceeasi stare de bucurie sau de tristete.focalizarea parafilică a fetişismului transvestit implică travestirea. cat si asupra anumitor organe: ficat. frica. trebuie plecat de la premisa ca dependenta de alcool este o boala determinata de factori genetici.sunt caracterizate printr-o identificare puternică şi persistentă cu sexul opus. este o realitate cruda cu care se poate confrunta oricine.. ci este manifestarea constienta sau nu a individului de a-si satisface nevoia de alcool indiferent de consecinte.

pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand. deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale. Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice. De aceea. Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. dobandirea unor caracteristici fizice masculine. Ideal este sa ne stabilim un obiectiv pe care sa-l urmarim si de la care. iritabilitate. performante scolare slabe. utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic. Cautarea unor senzatii tari sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos. Lipsa responsabilitatilor poate sa impuna un asemenea stil de viata. precum deficitul de atentie asociat cu hipereactivitate. predispun la consumul de substante toxice. a relatiilor interumane (inclusiv familiale). Adolescentii cu un comportament rebel. Trebuie sa devenim constienti ca avem nevoie de ajutor si sa-i lasam pe cei apropiati sa ne ajute. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni. 75 . pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice. consuma alcool sau alte substante toxice. • Diferite afectiuni. • Tipul de personalitate si temperamentul. cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice. Pentru aceasta putem sa apelam la specialisti. depresia cronica. De departe. probleme familiale). furie. oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi). Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. In astfel de cazuri. cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. orice s-ar intampla.renunta la alcool. cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral. Exista diferiti factori personali. Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional. rudele. familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite. care prezinta sentimente de vinovatie sau esec. au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. tulburarile de comportament. prietenii apropiati sunt cei care trebuie sa-l ajute. represia (ascunderea anumitor sentimenete). din contra va nega. Acest lucru face ca problemele de sanatate. Un adolescent care face abuz de alcool nu va recunoaste niciodata acest lucru. putem sa le comunicam cat ne deranjeaza dependenta lui de alcool si ca suntem dispusi sa ii ajutati. Sa ne gandim ce ne dorim de la viata si sa cantarim avantajele si dezavantajele alcoolismului. dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos. in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Un numar tot mai mare de adolescenti. Factori de risc de ordin personal Acestia includ: • Factori genetici. rezistent la autoritatea parentala. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic. sa nu ne abatem. parintii.

are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale. cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool). Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani. fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani. anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii. fumatul sau consumul de alcool sau droguri. ¾ atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare. are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante. specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. tutun si droguri usoare). deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa. ¾ implicare parentala inadecvata. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. fata de restul adolescentilor. Extremele educationale. stress psihic intens. sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri. deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante. creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool. Factori de risc de ordin social Acestia includ: ¾ accesul la diferite toxice. ¾ viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. informatiile eronate din media. Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului. lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice. au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool. Unii parinti suspicioneaza 76 . droguri halucinogene). Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea. tigaretelor sau drogurilor. ¾ publicitatea prin media a alcoolului. succesul si sex-appealul. alcoolului. alcool. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala. in educatia si viata adolescentului. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale. reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor. Anturajul. au un risc mare de a consuma toxice.• Tentatia. ¾ anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti. traficul liber de droguri. extrascolare. sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. • Varsta mica la prima utilizare. In multe dintre aceste cazuri. Procurarea relativ usoara a tigaretelor. Factori de risc familiali Acestia includ: ¾ istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. stimuleaza curiozitatea.

utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat. cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. CONSILIERE. Educatia se desfasoara atat in forme institutionalizate (scoala. izolare). in autoeducatie. O educatie buna si eficienta trece. dropsuri mentolate) ¾ absenteism si performante scolara slabe ¾ pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare. carora el trebuie doar sa li se supuna. Ceea ce trebuie sa se sublinieze intotdeauna atunci cand se pune problema preintampinarii (sau a combaterii devierilor comportamentale) este faptul ca elevul nu este un primitor pasiv al cerintelor sau al constrangerilor venite din exterior. sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament. Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice. schimbarea lookului. negare. metode si tehnici de interventie psihologica. in vederea formarii si dezvoltarii lui. grupuri spontatne). atitudinii fata de persoanele apropiate. in care experienta evolutiei speciei umane ii este data sub forma de premise naturale. cat si in forme neinstitutionalizate (de ex. organizatii etc. acestea reprezentand doar potentialitati latente de devenire umana. potentand recuperarea si reinsertia sociala. etc). Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati. EDUCAŢIE. Individul are la nastere un echipament ereditar. prin interiorizare si adaptare. amintim urmatoarele: ¾ atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii. violenta ¾ dezinteres si lipsa planurilor de viitor.eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism. sociologia familiei. TERAPIE EDUCAŢIA Educatia reprezinta ansamblul de actiuni si influente ce se exercita asupra individului cu un scop precis. 77 .).. Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor. familie. in mod constient. La nivelul scolii activitatea profesorilor va trebui perfectionata prin absolvirea unor cursuri de psihologia copilului. organizat si sistematic. care indeplineste functii de finisare sau implinire a personalitati. precum si o igiena inadecvata ¾ pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate ¾ hiperemie conjunctivala (ochi rosii). care nu sunt prezentati familiei ¾ comportament caracterizat prin minciuna si furt ¾ comportament dispretuitor fata de familie si prieteni ¾ atitudine ostila. pentru sport sau alte hobbyuri ¾ comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret ¾ indepartarea de membrii familiei si prieteni ¾ prieteni si anturaj nou. Elevul isi are propriul sau sistem de preferinte si de referinte care va selecta influentele venite din exterior. Educatia constituie atat o modalitate de preventie cat si de corectie.

stiinta. Demersul profesorului este unul aproape strict educational. pe abordarea pozitiva a comportamentelor elevului. acordare de sprijin. intarindu-i increderea in sine si oferind un suport afectiv important. Astfel. In adolescenta spre deosebire de etapa anterioara. cat si abilitati de invatare si de prelucrare creativa a informatiilor acumulate. aflate uneori in dificultate facilitandu-le autocunoasterea realista. acceptarea de sine si valorificarea optima a resurselor si disponibilitatilor proprii. Imbunatatirea raporturilor dintre scoala si familie trebuie sa conduca la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. 78 . Profesorul instruieste. promovarea sanatatii si a starii generale de bine. Dar profesorul si consilierul educational au competente si responasabilitati relativ diferite. consilierul educational abiliteaza si instrumenteaza persoana cu metode si tehnici prin care aceasta sa asimileze. Continutul activitatilor de consiliere psihopedagogica se refera la domeniile esentiale in care ele se desfasoara in concordanta cu scopurile pe care le urmaresc. orientarea carierei. a amenintarii si intimidarii elevilor. Profesorul trebuie sa puna un accent mai mare pe recompense. activitatile de consiliere psihopedagogica au drept continut: functionalitatea si dezvoltarea optima a persoanei. a unui mod de comportare ce trebuie adoptat intr-o situatie data sau. ajutor si indrumare. pe cand demersul consilierului este unul psihoeducational. in vreme ce consilierul educational faciliteaza realizarea invatarii eficiente si durabile de catre fiecare persoana. evitarea reactiilor impulsive neadecvate. cum ar fi cele de planificare. exprimarea increderii in posibilitatile fiecarui elev de a reusi. trebuie sa se intensifice in scoli activitatile de elaborare a unor metode si procedee diagnostice si formative. deoarece fiecare etapa cronologica de dezvoltare are resurse. invatarea eficienta si durabila. CONSILIEREA PSIHOLOGICA Consilierea psihologica este un tip de interventie prin care se urmareste sugerarea unui mod de a proceda. prin care elevul isi va dezvolta atat capacitati de autocunoastere si autoevaluare obiective. Evaluarea elevilor trebuie sa se centreze pe progresele lor si nu pe comparatii si ierarhii. nivelul de dezvoltare psihica face posibile noi procese si modalitati de adaptare. de amanare sau evitare. viata personala. Ea se adreseaza persoanelor sanatoase psihic. cu focalizare pe aspectele de ordin psihologic menite sa asigure dezvoltarea personla. a favorizarii sau etichetarii elevilor. Intre activitatile de instruire-educare si cele de consiliere psohopedagogica nu exista diferente semnificative. Pentru al ajuta pe elev sa faca alegeri sau actiuni adecvate. utilizarea unui limbaj academic. in general. trebuie luat in cosiderare si nivelul de varsta al elevului. in maniera proprie.Apoi. Ambele au drept obiectiv formarea personalitatii umane. Profesorul propune elevilor un anumit mod de prezentare si intelegere a stiintei. Ameliorarea practicilor educationale din clasa se refera la: evitarea discriminarilor. motivatii si mecanisme diferite de adaptare. realizate printr-o analiza prealabila a situatiilor. in viata si activitatea cotidiene.

La adolescenti. modificarea personalitatii in profunzime sau la un anumit nivel. . autentica (o relatie directa.constientizarea de catre client a problemelor si a modalitatilor de solutionare. activitatile de consiliere psihopedagogica sunt focalizate pe dezvoltarea perceptiei si a imaginei de sine si pe relationarea adecvata cu altii.stabilirea unei legaturi specifice cu clientul si cu lumea sa. ¾ consilierea pentru dezvoltare (optimala). interventia psihologica in sine se bazeaza pe (si foloseste ca instrument) relatia terapeut-client. ¾ psihodrama. cu eliberarea resurselor persoanei in scopul cresterii eficientei sale.facilitarea activa a schimbarii clientului. inclusiv cu adultii. . Orice psihoterapie vizeaza implicit sau explicit cunoasterea persoanei de catre ea insasi. . . ¾ consilierea remediala.invitatia de a vorbi adresata clientului.clarificarea problemelor clientului prin: reformulare. urmarind disparitia sau ameliorarea simptomelor. ¾ artterapia. autonomie si investitie reala prin cunoasterea propriilor trebuinte si a posibilitatilor de indeplinire a lor.analiza alternativelor posibile si luarea unei decizii. . Situatia psihoterapeutica este situatia specifica in care o persoana – terapeut se angajeaza constient. Eficienta psihoterapiei inseamna adaptare. ¾ consilierea preventiva. . resemnificare si interpretare. Indiferent de tipul de psihoterapie folosit. deconditionarea mecanismelor etiopatogenetice. .Consilierea psihopedagogica imbraca forme diferite: ¾ consiliere in situatii de criza. securizanta (prin crearea unui climat permisiv si prin respectarea unor reguli stabilite cu clientul). Pentru a fi eficienta relatia consilier-client trebuie sa fie o relatie: de exclusivitate (fara intruziunea unei alte persoane). intr-o relatie specifica de vindecare. Pentru adolescentii aflati in situatie de criza sau care prezinta tulburari psihopatologice sunt adecvate urmatoarele psihoterapii: ¾ cognitiv-comportamentala. folosind o anumita metoda. bazata pe dorinta partenerilor de a coopera). TERAPIE Terapia care foloseste mijloace psihologice.ascultarea activa si observarea manifestarilor clientului.experimentarea si exersarea noilor comportamente.confruntarea clientului cu propriile credinte si convingeri ca surse de rezistenta la schimbare . 79 . semnificativa (clientul trebuie sa stie cu exactitate de ce vine la consilier). ¾ gestalt-terapia. sincera. Fazele procesului de consiliere psihopedagogica sunt: . . confidentiala. cu actiune directa asupra unei simptomatologii sau asupra persoanei aflate intr-o dificultate existentiala se numeste psihoterapie. Ca terapie specializata psihoterapia dispune de un ansamblu de teorii.functionalitatea optima a clientului. . tehnici si criterii de aplicare si nu poate fi efectuata decat de un specialist. ¾ psihoterapia ”nondirectiva”. metode.

¾ terapia prin joc. 80 . ¾ terapia familiei. acceptarea lor. ¾ acceptarea lumii (a celuilalt. In sens larg psihoterapia nu este o metoda terapeutica ci o atitudine psihologica. implinirea lor nonconflictuala). ¾ eficienta in actiuni si in alegeri. ¾ autenticitatea si spontanietatea in relatia constienta cu celalalt. la vindecare. ¾ socioterapia. ¾ o rezolvare simptomatica. ¾ psihoterapia filosofica. ¾ psihoterapia experientiala. Psihoterapia la adolescenti urmareste schimbarea in: ¾ identitatea de sine si acceptarea de sine (cunoasterea propriilor trebuinte.¾ analiza existentiala. de la ameliorare semnificativa. ¾ EMDR (desensibilizarea prin miscari oculare). ¾ terapia realitatii. a obiectului) asa cum este ea.