CONCEPTUL DE SĂNĂTATE MINTALĂ

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale şi
este o parte esenţială a vieţii noastre, desemnând generic modul în care oamenii se înţeleg şi se
integrează în familie, la serviciu sau în comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi
definită în termeni generali drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile
intelectuale şi afective şi de a se integra cu supleţe în viaţa socială.
Atunci cînd aud expresia sănătate mintală majoritatea oamenilor se gîndesc la boli
mintale. Dar, sănătatea mintală înseamnă mult mai mult decît absenţa bolii psihice. Sănătatea
mintală este ceea ce ne dorim cu toţii, fie că ştim ce este, fie că nu. Atunci cînd ne gîndim la
fericire, linişte sufletească, satisfacţie, bucurie, ne referim de fapt la sănătatea mintală.
Sănătatea mintală este o parte a vieţii cotidiene. Ne-o construim în fiecare zi în familie,
la locul de muncă, în cercul de prieteni, în societate. Sănătatea mintală înseamnă modul în care
fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile, sentimentele şi conştiinţa
pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii.
Nu există o delimitare netă între sănătatea mintală şi boala mintală. Există o varietate de
aspecte ale sănătăţii mintale. Nimeni nu posedă în orice moment toate trasăturile caracteristice
ale unei sănătăţi mintale perfecte.
Sănătatea mintală înseamnă:
9 Să ne simţim bine cu noi înşine:
- să nu ne lăsăm coplesiţi de propriile emoţii: teamă, mînie, supărare, dragoste, gelozie, furie,
vinovăţie sau griji;
- să fim capabili să trecem peste necazurile şi greutăţile vieţii, să facem faţă “din mers”
dezamăgirilor;
- să avem o atitudine optimistă, toleranţă (pînă la o anumită limită însă) faţă de noi înşine şi
faţă de alţii, să avem simţul umorului şi să putem face haz cu uşurinţă de propria noastră
persoană;
- să nu putem accepta propriile defecte încercînd, în acelaşi timp, să le minimalizăm;
- să avem respect pentru propria noastră persoană;
- sa ne autoapreciem realist, să nu ne subestimăm calităţile şi capacităţile, dar nici să nu ni le
supraestimăm;
- să fim capabili să rezolvăm în mod adecvat situaţiile care apar în viaţa noastră;
- să ne bucurăm de lucrurile simple, de întîmplările cotidiene plăcute.
9 Să ne simţim bine împreună cu alţii:
- să fim capabili să oferim dragoste şi ajutor celorlalţi, să ne gîndim şi la interesele altora;
- să avem relaţii personale satisfacătoare, armonioase şi durabile;
- să iubim oamenii, să avem încredere în ei şi să le arătăm această încredere;
- să respectăm valorile şi demnitatea celorlalţi, să înţelegem şi să acceptăm faptul că oamenii
sunt diferiţi;
- să nu-i înşelăm pe alţii, să nu ne folosim niciodată de ceilalţi pentru a ne atinge scopurile dar,
în acelaşi timp, să nu-i lăsăm pe ceilalţi să profite de noi;
- să simţim că facem parte dintr-un grup.
9 Să putem îndeplini cerinţele vieţii:
- să ne rezolvăm problemele într-un mod constructiv, pe masură ce apar;

- să ne asumăm responsabilităţile ce ne revin;
- să ne modelăm propriul ambient atunci, cînd se poate şi să ne adăptăm atunci, cînd este
nevoie;
- să ne facem planuri de viitor;
- să primim cu bucurie experienţe şi idei noi;
- să ne folosim capacităţile şi talentele;
- să ne fixăm ţeluri realiste;
- să fim capabili să luăm singuri decizii în problemele care ne privesc;
- să fim mulţumiţi să depunem eforturi în ceea ce facem, să muncim cît mai bine pentru a
realiza ceea ce ne-am propus.
Semne de avertivare
Sentimente precum furia sau tristeţea sunt normale în viaţa fiecăruia dintre noi.
Situaţiile problematice, cum ar fi un divorţ, pierderea locului de muncă sau relaţii tensionate cu
familia sau prietenii pot cauza stres, făcând astfel persoana să se simtă deprimată şi fără
speranţă. Acestea sunt reacţii normale. Însă, în cazul în care ele persistă mai mult de 2-3
săptămâni, ele necesită mai multă atenţie.
Anumite sentimente şi gânduri, asociate cu anumite situaţii pot reprezenta avertismente
ale unei probleme psihice mai serioase şi pot indica nevoia de a apela la servicii de sănătate
mintală. Nu este întotdeauna uşor să identifici şi să interpretezi aceste semne de avertizare - ar
trebui consultat un specialist, care poate cel mai bine să stabilească un diagnostic şi să prescrie
un tratament.
Următoarele sentimente şi experienţe ar putea fi semne de avertizare:
să nu mai găseşti la fel de multă plăcere în viaţă ca înainte sau să nu te mai bucure nimic din
ceea ce trăieşti;
• să simţi că nu ai nici un rost sau să trăieşti sentimente puternice de vinovăţie;
• să plângi mult, fără vreun motiv anume;
• să începi să te izolezi faţă de ceilalţi oameni;
• să simţi anxietate foarte puternică, panică sau frică;
• să ai foarte puţină energie;
• să-ţi pierzi interesul faţă de propriile tale hobbiuri sau faţă de alte activităţi plăcute;
• să ai prea multă energie, să nu te poţi concentra şi să ai dificultăţi în a te ţine de un plan;
• să fii irascibil sau să te enervezi uşor;
• să auzi voci sau să vezi imagini pe care ceilalţi oameni nu le percep;
• să crezi că ceilalţi oameni conspiră împotriva ta;
• să vrei să te răneşti pe tine însuţi sau pe altcineva;
• să te simţi incapabil să faci faţă problemelor şi activităţilor zilnice;
• să apară schimbări importante în obiceiurile tale de hrănire şi somn;
să ai gândul sau intenţia de a te sinucide.
PROVOCAREA STIGMATULUI
Bolile psihice pot fi o povară foarte grea, pot să îţi schimbe viaţa în mod semnificativ
şi să îi afecteze şi pe cei de lânga tine. Ele pun stăpânire pe gândurile tale, pot să-ţi afecteze
abilităţile de a funcţiona şi să-ţi ameninţe speranţele legate de viitor. Aceste tulburări pot să te
facă să renunţi la locul tău de muncă, la şcoală sau la activităţile care îţi făceau plăcere, pot să
te facă să te izolezi şi în acest fel să îţi afecteze relaţiile cu ceilalţi oameni.
2

“ Oamenii vor crede că sunt nebun!”
Nimeni nu vrea ca ceilalţi să-l vadă ca pe un « nebun ». Este o etichetă greu de înlăturat
o dată ce ţi-a fost atribuită. “ Nebun” e un termen care se aplică unei persoane atunci când face
ceva care deviază de la normă. Din păcate, ideea împărtăşită a majorităţii persoanelor din
cultura noastră este aceea că, dacă ai o boală mintală, atunci este ceva în neregulă cu tine, ceva
ce nu mai poate fi reparat. În mass-media sunt promovate exemple eronate ale unor oameni cu
boli psihice (criminali violenţi, persoane complet disfuncţionale). Dar în realitate, oamenii cu
boli psihice nu sunt deloc aşa. Auzi rar poveşti pozitive ale oamenilor atât de numeroşi –
oameni cu depresie, tulburare bipolară, schizofrenie - care au găsit un tratament potrivit, au
învăţat cum să-şi gestioneze problemele şi care trăiesc o viaţă normală. Şi dacă ai trăit
înconjurat numai de exemple negative, e de înţeles să vrei să renunţi, de teamă că ceilalţi vor
judeca greşit ceea ce ţi se întâmplă. Dar nu uita că mulţi oameni au trecut prin experienţe care
seamănă cu a ta şi au reuşit să le depăşască, deoarece aceste boli sunt tratabile. Iar dacă totuşi
te temi de etichetă, poţi alege să dezvălui oamenilor din jur doar acele părţi din problema ta,
acelea pe care te simţi în siguranţă să le împărtăşeşti, sau să alegi cu grijă persoanele cărora să
le împărtăşeşti. Psihiatrul şi psihologul, însă, trebuie să cunoască cât mai multe detalii despre
problema ta, pentru a te putea ajuta să o depăşeşti.
“Oamenii vor crede că sunt slab”
Să vorbeşti despre problemele tale poate să fie jenant, umilitor, mai ales dacă ai crescut
într-un mediu în care se credea că a căuta ajutor sau a vorbi despre sentimentele tale este un
semn de slăbiciune. De fapt, îţi trebuie multă putere şi curaj pentru a vorbi despre problemele
tale. Mult mai multă putere decât îţi trebuie pentru a bea, a-ţi descărca emoţiile negative asupra
altora sau a ţine totul în tine. Şi participând efectiv la propria ta vindecare vei descoperi dovezi
de necontestat despre cât de puternic eşti de fapt.
“Nu pot să am încredere în nimeni”
Dacă simţi că nu există nici o persoană în anturajul tău cu care să te simţi confortabil să
vorbeşti despre ce simţi de la o vreme, nu uita că există totuşi astfel de persoane pe care le poţi
căuta. Aceşti oameni sunt specialiştii în sănătate mintală. Face parte din meseria lor să fie de
încredere şi să-ţi asigure confidenţialitatea. Poţi să fii sigur că ceea ce vei discuta cu un
psihiatru sau un psiholog va rămâne între voi. Dacă totuşi ai un prieten cu care poţi discuta
despre asta, nu uita că el nu este terapeutul tău. El poate să te asculte sau să te sprijine, dar nu
cunoaşte mijloace specializate prin care să te ajute să te vindeci. În concluzie, cheia pentru a-ţi
recăpăta sănătatea este să primeşti ajutorul de care ai nevoie, chiar atunci când ai nevoie de el.
Ca să te faci bine, trebuie sa ceri ajutor! Dacă nu cauţi ajutor, nu faci decât să îţi înrăutăţeşti
situaţia, pentru că laşi toate acele gânduri şi emoţii care te fac să suferi să se înrădăcineze şi
mai adânc în mintea ta.
Dacă cineva pe care-l cunoşti are o problemă de sănătate mintală...
Dacă crezi că ştii pe cineva care are o problemă de sănătate mintală, dar evită să caute
ajutor, ar fi util să afli care sunt motivele lui. Dar trebuie să ai răbdare. Boala psihică poate să-l
facă pe cel care o trăieşte să nu poată analiza foarte clar motivele pentru care nu caută ajutor.
Chiar şi aşa, este important să aveţi o discuţie pe această temă. Dacă nu ştii cum să-i vorbeşti
sau cum să-l ajuţi, ai putea să vorbeşti mai întâi cu un psiholog, un psihiatru sau cu orice alt
specialist în sănătate mintală, care te-ar putea sfătui cum să-l abordezi. Să convingi pe cineva
să se deschidă emoţional poate fi o adevărată provocare. Poţi să te loveşti de o puternică
rezistenţă. Poate să devină neplăcut. Sau, dimpotrivă, persoana ar putea să fie surprinzător de
receptivă, să se simtă uşurată că tu ai abordat în sfârşit un subiect despre care ea nu reuşea să
vorbească. Reacţiile pot fi foarte diferite, de aceea este bine să fii pregătit pentru orice situaţie.
Dacă nu reuşeşti să-l determini pe prietenul sau membrul de familie care are o problemă să

3

caute ajutor, nu trebuie să îl presezi. Este important ca persoana să ştie că poate conta pe tine,
că ţii la ea şi că eşti dispus să o asculţi oricând are nevoie să vorbească cu cineva.
MITURI LEGATE DE BOALA PSIHICĂ
Puţine persoane deţin informaţii acurate despre natura bolilor psihice. Pe baza
capacităţii nelimitate a societăţii de a perpetua idei, s-au creat o serie de mituri legate de
acestea:
MIT: Bolile mintale nu pot fi tratate.
ADEVĂR: Bolile mintale pot fi la fel de uşor de diagnosticat ca şi diabetul, astmul sau
cancerul şi există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii care sunt eficiente pentru
fiecare dintre ele.
MIT: Nu este posibil ca boala mintală să-mi afecteze familia, deoarece noi suntem oameni
buni.
ADEVĂR: Oricine poate să dezvolte o boală psihică; una din patru familii este afectată de o
problemă de sănătate mintală. În plus, bolile mintale nu sunt cauzate de forţe malefice, ci de
dezechilibre chimice sau leziuni ale creierului.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt retardaţi.
ADEVĂR: Boala mintală şi retardul sunt lucruri diferite. Retardul reprezintă o capacitate
redusă de învăţare, dar oricine poate să fie afectat de o boală psihică, indiferent de nivelul de
inteligenţă.
MIT: Oamenii cu boli psihice ar trebui ţinuţi în spital.
ADEVĂR: Cercetările ştiinţifice au demonstrat că tratarea în comunitate are rezultate
incontestabil mai bune în ceea ce priveşte evoluţia clinică a pacienţilor şi ameliorarea vieţii lor.
În plus, aceasta s-a dovedit a fi mult mai puţin costisitoare pentru societate.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt violenţi.
ADEVĂR: Cercetările arată că oamenii care suferă de boli mintale nu sunt mai periculoşi
decât persoanele sănătoase din aceeaşi populaţie. Mai puţin de 3% dintre persoanele care au
boli mintale au un potenţial de violenţă, atunci când nu se tratează, când primesc un tratament
inadecvat sau când intervine consumul de alcool sau droguri.
MIT: Oamenii cu boli mintale nu pot munci.
ADEVĂR: De fapt, ei pot munci chiar dacă au simptome. Munca îi ajută pe oameni să-şi
revină, să-şi recâştige stima de sine, să-şi creeze relaţii sociale, să câştige bani pentru a fi
independenţi şi astfel să se integreze în societate.
MIT: Bolile psihice nu se vindecă niciodată.
ADEVĂR: În realitate există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii cu ajutorul
cărora bolile mintale pot să fie tratate şi în multe cazuri, vindecate complet. În decursul vieţii,
un mare procent din populaţie poate suferi de o formă mai uşoară sau mai gravă a unei
tulburări mintale, care nu se mai repeta. Un mic procent din oameni suferă frecvent de
asemenea episoade de boală. Foarte puţini sunt afectaţi pe întreaga perioadă a vieţii. Chiar şi
4

imprevizibili. nu sunt stigmatizaţi.oamenii care au fost afectaţi de tulburări mintale timp de câţiva ani îşi pot reveni. Stigmatul este inerent structurilor sociale din care este alcătuită 5 . traumatizaţi. economică şi politică care permite identificarea diferenţelor. stereotipizare. pierdere a statusului şi discriminare într-o situaţie de putere care permite acestor elemente să apară. separare. chiar şi apatici. chiar şi capabili de crimă. Stigmatizarea nu se identifică cu discriminarea. criminal) şi sunt discriminate. puterea ca rezultat al dezvoltării unei condiţii stigmatizate (schizofrenie. Stigmatizarea este strâns legată de accesul la puterea socială. ei apar ca fiind: instabili emoţional şi comportamental. să se afle într-o stare de alertă când au bolnavi psihici în preajmă care ar putea constitui o ameninţare la integritatea lor fizică şi chiar la viaţa lor. indiferenţi afectiv. 9 persoanele etichetate sunt plasate în categorii distincte astfel încât să se asigure separarea/distincţia “noi”-”ei”. necontrolaţi şi. Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavii psihic este pericolul social pe care îl reprezintă bolnavii psihici pentru societate în general şi pentru ei personal în particular. excluderea socială. ceea ce îi face să fie agresivi sau să nu îşi controleze agresivitatea sunt o serie de trăsături. Astfel. inconştienţi. A fi avocat nu-ţi influenţează negativ identitatea. influenţabili. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind periculoşi şi determină o reacţie de teamă pentru că sunt consideraţi agresivi. precum faptul că sunt: iraţionali. nemotivată şi fără semne prevestitoare care să îi pună în gardă pentru a avea timp să se apere. separarea persoanelor etichetate în categorii distincte şi excluderea lor. de aceea accentuează tendinţa de respingere socială. impulsivi. Stigmatizarea există atunci când apare următoarea combinaţie: 9 oamenii disting/identifică şi etichetează diferenţele dintre oameni. le este limitat accesul la resurse. termenul de stigmatizare se aplică doar atunci când apar împreună elemente de etichetare. deci dezechilibraţi emoţional. De aceea. iresponsabili. agitaţi. cu atât şoferul este considerat mai vinovat. SIDA) sau a identităţii (homosexual. în consecinţă. cu toleranţă scăzută la frustrare. Tajfel a descoperit că cu cât este mai grav un accident rutier. anxioşi. cu atât persoana este găsită mai vinovată pentru starea în care se află. Gravitatea bolii este asociată cu gradul de periculozitate. construirea stereotipurilor. vulnerabili. oamenii se aşteaptă de la ei la cea mai neplăcută reacţie posibil. iritabili. care sunt văzuţi într-o lumină negativă şi sunt uneori discriminaţi. Aceasta se corelează şi cu atribuirea responsabilităţii: cu cât gravitatea este mai mare. superficiali şi lipsiţi de discernământ. cu stereotipuri negative. În concluzie. Recidivarea acestora nu este mai răspândită decât în cazul bolilor fizice. Toate aceste probleme emoţionale îi fac instabili. Faptul că bolnavii psihici pot avea izbucniri oricând şi sunt văzuţi ca fiind iraţionali în comparaţie cu modul obişnuit de a gândi şi iresponsabili. nervoşi. 9 persoanele etichetate îşi pierd statusul. În concepţia oamenilor. un rol important îl are puterea şi controlul social. 9 credinţele culturale dominante în societate asociază persoanele etichetate cu caracteristici indezirabile. apare respingerea. avocaţii au putere şi în virtutea statusului lor nu sunt vulnerabili la stigmatizare. Cel mai pregnant apare în imaginea pe care o avem despre bolnavii psihic şi o serie de probleme emoţionale care pot favoriza reacţii agresive. cu condiţia recunoaşterii simptomelor şi a consultării unui specialist care să recomande cel mai bun tratament. oamenii ajung să fie prudenţi. la agresivitate bruscă. cu accese de furie. De aceea avocaţii.

pot acţiona ca un stigmat. de cele mai multe ori nu poate fi îndreptată împotriva sursei frustrării când aceasta este prea puternică sau imposibil de agresat (de exemplul. paranoia sau doar tulburări mai uşoare de comportament : vagabondare. Reacţia pozitivă apare într-o mult mai mică măsură şi constă în compasiune şi conştientizarea că bolnavii psihic au nevoie de ajutor. nonconformişti. Reacţia socială faţă de bolnavii psihic capătă o anumită semnificaţie prin prisma teoriei ţapului ispăşitor care este o alternativă de explicare a apariţiei prejudecăţilor şi discriminării. şeful.societatea. transferă responsabilitatea pentru eşec unui grup vulnerabil. de al doilea tip de stigmat. comportament deviant variat. are loc localizarea externă a sursei frustrării. tratarea lor este necesară. care nu este capabilă să riposteze. statusul socio-economic scăzut: mediu de provenienţă sărac. superficialitatea. dar deloc pregnant. permit identificarea celor care aparţin grupului bolnavilor psihic şi activarea unui anumit comportament în raport cu o astfel de persoană. ca şi în modul în care sunt distribuite resursele. El este evident în modul în care sunt organizate legile. defavorizare. statul. de intensitate patologică: halucinaţii. inadaptaţi social. Integrarea socială: sunt consideraţi izolaţi social. incapabili să muncească. Oamenii percep că bolnavii psihic au simţul realităţii afectat. mania persecuţiei. posesivi. oamenii percep reacţia societăţii faţă de bolnavii psihic ca fiind negativă şi constând în marginalizare. La acestea se mai adaugă. dependenţi de alţii sau de medicamente. aspectul fizic bizar. cerşetori. Frustrarea duce la agresivitate care. Analizând stereotipul bolnavului psihic observăm că în cazul acestea categorii de persoane putem vorbi. neajutoraţi. sursă de amuzament. retraşi. supravegheaţi permanent. sunt recalcitranţi. faciesul specific şi gesticulaţia exagerată. lipsa de control şi emoţionalitatea lor. confuzi. mitomanie. Goffman (1975) împarte stigmatele în trei clase: diformităţi fizice. iar statul şi legea ar trebui să apere cetăţenii de ei. în primul rând. evitare. la care se adaugă şi manifestările comportamentale. paloarea feţei. dezorientaţi. defecte de caracter şi stigmate “tribale” (“stigmate care pot fi transmise prin descendenţă şi care pot contamina în mod egal pe toţi membri familiei”). voinţa. Această teorie sugerează că un individ. grandomanie. Mai apar şi consideraţii cu privire la felul în care societatea ar trebui să se comporte cu bolnavii psihic: ar trebui izolaţi. defecte de caracter. trebuie trataţi ca nişte copii. pot fi ţapi ispăşitori. au nevoie de ajutorul celorlalţi. Se pare că saliente pentru oameni sunt manifestările comportamentale ale bolnavilor psihic. isterie. În acest caz. dacă luăm în considerare felul în care este evaluată moralitatea acestora. bolnavii psihici pot fi şi neînţeleşi de către ceilalţi. Reacţia societăţii: în general. La această impresie de anormalitate contribuie şi aspectul fizic exterior caracteristic: privirea goală. stigmatizare. iar unora le trezesc curiozitatea. neîncrezători şi comunici geru cu aceştia. mai puţin toleraţi. au tulburări motrice şi vorbesc singuri. egocentrici. vorbesc mult şi urât. izolare. delir. 6 . pasivi. orice metodă fiind justificată pentru a-i potoli. timizi. serviciile sociale şi sistemul judiciar. încăpăţânaţi şi perseverând în ideile lor. condiţiile economice). incapabili să ducă o viaţă normală. murdară. respingere. interiorizaţi. Frustarea este înţeleasă ca o piedică în atingerea unui scop. agresiunea va fi îndreptată spre o altă ţintă. cu un discurs incoerent şi delirant şi negându-şi boala. fiind rupţi de realitate. fixă şi inexpresivă. înjură. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind inutili social şi chiar o povară pentru cei apropiaţi şi pentru societate în general. incapabili să se concentreze. în loc să-şi asume vina. ţinuta neglijentă. fobii. Aceste trăsături externe. tăcuţi. o “interferenţă intervenită într-o secvenţă comportamentală” (Dollard).

Stigmatizarea subtilă poate apare chiar şi în cadrul familiei sub forma diminuării afecţiunii. 1986). cum ar fi reacţia afectivă. Într-un studiu în care s-a încercat verificarea aceastei ipoteze. paraplegia. iar alţii fac o atribuire externă şi necontrolabilă. A presa un timid într-o direcţie nedorită de el sau de care se teme. Atribuirea vinei/responsabilităţii pentru condiţia de bolnav mintal: cei mai mulţi dintre subiecţi consideră că ereditatea joacă un rol important în determinismul bolii mintale. empatizarea cu un stigmatizat poate constitui o ameninţare personală. sunt influenţate de atribuirea cauzală (Weiner. abuzul de droguri. mai puţină dorinţă şi intenţie de a ajuta şi mai multă furie şi tendinţa de a evita stigmatizatul decât stigmatele fizice. Perry şi Magnusson. în cazul cărora apare o atribuire externă a responsabilităţii pentru că sunt percepute a fi în afara controlului. este posibil să apară un răspuns defensiv prin care cineva încearcă să se distanţeze psihologic de individul şi grupul stigmatizat. respingerii. deci cele pentru care atribuirea cauzală este internă (SIDA. Suportul parental. simpatie. 1988). înstrăinării. Dacă faci salientă/vizibilă vulnerabilitatea cuiva faţă de o nenorocire asemănătoare. Nu trebuie să râdem de timizi deoarece pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. aşteptările şi tendinţa de a acţiona într-un anumit fel. dar că acest lucru nu este valabil şi pentru menţinerea stării stigmatizatoare. Timiditatea la adolescenţi e un semnal de alarmă pentru părinţi şi psihologi. 1980 şi Chelcea. fie nu vor ca ceilalţi să-i asimileze cu stigmatizaţii şi să le aplice acelaşi tratament. Studiul acestor cercetători arată că stigmatele determinate de comportamentul deţinătorului lor. Autorii sugerează că dacă se ia în considerare responsabilitatea pentru menţinerea stigmatului s-ar putea obţine alte rezultate decât atunci când se ia în calcul responsabilitatea pentru apariţia stigmatului. considerându-i ghinionişti. Fie nu le place să recunoască că pot avea o asemenea problemă. rezultatele arată că responsabilitatea pentru apariţia stigmatului face ca persoana stigmatizată să fie evaluată mai negativ. cauza fiind mai degrabă localizată în exterior şi fiind necontrolabilă. dând vina pe soartă. aceasta le-ar produce disconfort psihologic. grupul social stabil şi fără schimbări sunt esenţiale în perioada adolescenţei pentru ca aceşti indivizi să rămână sănătoşi psihic (e important să nu schimbe localitatea de domiciliu datorită prietenilor şi să aibă părinţi înţelegători în preajma lor). Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu părinţii plecaţi la muncă în alte ţări un timp îndelungat. posesorii lor sunt percepuţi a fi slabi moral şi că nu îşi exercită libertatea de voinţă pentru a se abţine de la comportamentul care duce la apariţia stigmatului. Reacţiile la stigmat. Se observă că bolnavii psihic nu sunt consideraţi responsabili pentru starea lor. prudenţei excesive.Stigmatizarea poate fi o reacţie defensivă. Stigmatele determinate comportamental determină mai puţină milă. Stigmatele necontrolabile şi stabile (ireversibile) nu reduc dorinţa de a acorda ajutor şi sunt percepute a fi ţinta unor modalităţi de intervenţie care duc la ameliorare şi la adaptarea la stigmat şi nu la eliminarea lui. alţii dau vina pe societate. 2002). evitării. Interesant este faptul că persoanele stigmatizate nu manifestă mai multă simpatie decât cele nestigmatizate faţă de membrii altor grupuri stigmatizate (Galanis şi Jones. Această distanţare poate consta în reducerea empatiei şi chiar în defavorizarea şi învinuirea victimelor (Lerner. În cazul stigmatelor determinate comportamental. ceea ce duce la centrarea pe injusteţea socială. decât dacă posibila victimizare a propriului grup este făcută salientă. boala Alzheimer). 7 . poate duce la tulburări psihice grave. Acest lucru influenţează solicitarea şi acordarea de ajutor. obezitatea) sunt considerate a fi mai controlabile şi mai puţin stabile decât stigmatele fizice (cancerul.

mai complex elaborat. se simte fustrat când este blocat în realizarea a ceea ce-şi doreste. dificultăţile în relaţiile de prietenie cu ceilalţi. având multiple aspecte particulare de la individ la individ. O componentă orientativă a personalităţii este conştiinţa apartenenţei la generaţie. el vrea să îmbrăţişeze cauzele cele mai dificile. între 14 şi 18 ani. pe de alta parte (latura pozitiva a crizei). Adolescentul îşi formează un mod propriu de a înţelege viaţa. bucurie. îşi cristalizează o concepţie care-l călăuzeşte în alegerile pe care le va face. revolte). discerne cu acuitate propria-i valoare şi se revoltă chiar împotriva comportării sale. dezvoltarea forţei Eu-lui. Îi lipseşte experienţa. tinerii adolescenti pot : . care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică. Adolescentul nu doar se integrează în grupuri. când ceilalţi doresc să-i impună ceva este indignat. Este cuprinsă. Principala caracteristică a adolescentului este altruismul. “Criza de originalitatea a adolescentului” poate începe în pubertate şi poate dura până în postadolescenţă. spre deosebire de preadolescenta. teama. Manifestarile sunt variate: tristeţe.gasi identitatea de sine. Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere. care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari. Astfel. Se continuă formarea idealului in viata care este acum constant si stabil. agresivitate. durată şi constă. adolescentul stabileste noi relaţii cu semenii de ambele sexe. invidia. Aceasta etapă are caracteristici speciale şi cerinţe proprii. nerăbdător să îşi aleagă un model. constata ce pot şi ce fac aceştia. mai ales urmare a unei inferiorităţi sociale reale sau imaginare. Este perioada în care se conturează personalitatea. mutism. Este în căutarea personalităţii sale. afecţiunea.dar inchide posibilitatea de realizare ale acelei persoane. în general. Când este criticat. pe de o parte. mai legat de ceea ce ofera societatea. Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte. anxietate. Emotivitatea apare cu putere în adolescenţă. ce pot ei. Se dezvoltă intelectual şi îşi alcătuieşte un sistem de valori civice. Teama de şcoală. Personalitatea adolescentului nu este încă nici omogenă. a disponibilităţilor creatoare. ci trăieşte apartenenţa la comunitatea celor care îi seamănă. Acum trebuie să dovedească parintele că ştie într-adevar să fie reazemul spiritual al copilului. gelozia. gata să îşi cucerească locul său în lume. a conştiinţei de sine. îşi organizează şi îşi consolidează o independenţă emoţională faţă de părinţi şi alţi adulţi. bucuria. curiozitatea sunt sentimente şi trăiri emoţionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate.gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent. nici precizată în mod definitiv. efuziune. Este diferită de la o persoană la alta ca intensitate. Mania. ridiculizat. Conştiinţa apartenenţei la generaţie poate genera manifestări protestatare afective (ex. în despărţirea de atitudinile şi comportamentele propriei copilării (latura negativă a crizei). 8 . neliniştea. să se dezvolte nelimitat.PROBLEMELE DE SĂNĂTATE MINTALĂ LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ADOLESCENŢA Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman. alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale. . a identităţii sale.

Din punct de vedere psihologic. datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. Eu-l spiritual – sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. apatie. Erikson. creeaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari. Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii. practica. activism. sofer etc. angajarea nu). favorizat de armonia dezvoltarii biologice. fie o stare post esec. si constat ca mi se potriveste sau nu).identitate in moratoriu (autochestionarea exista.identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs. Ea directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori. mai evidenta la baieti decat la fete. cel putin vizibil.Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale (sunt student la informatica dar doream la psihologie. timizi.“dai la contabilitate”). scoala). . modificarea vizibila in inaltime. Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu. Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate. sunt caracteristicile principale ale adolescentului. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea. Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc. exuberanta. 9 . el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial . Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei. Exista patru stari identitare: . Ea poate fi o stare precoce. . James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. modificarile vocii). . ca etapa a optiunii si schimbarii. demobilizare.identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionari. deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu. . aparitia pilozitatii axiale si pubiene. Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi. dar poate sa si lipseasca. momentele de vioiciune. Apare o tendinta de scadere a disciplinei. fiind atenti la moda. El a plecat de la dilema majora a adolescentei – identitate sau confuzie – din teoria lui E. devin student. Angajarea este dimensiunea efectiva. adolescentii manifesta atitudini active de imbunatatire. tacuti. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. Conduita este labila. Criza de originalitate în adolescenţă Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar (familie. etapa autochestionarii si este deja angajat pe o anumita linie. de validare interioara (ex. concomitent cu angajarea sa ferma.- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari surprinzatoare. puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. de crestere a reveriei.ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante. Dezvoltarea desproportionata. pasivi etc. maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale. iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ). Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura. intr-o serie de roluri). alterneaza cu cele de oboseala. de pierdere a timpului fara a face nimic.identitate difuza (nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume: autochestionarea (cine sunt ?) si angajarea (ce fac?). silueta etc.

adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura. trairile afective se intensifica si se nuanteaza. In plus. ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta. lume care "nu-l intelege". tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor comportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune. functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere. se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor. acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale. sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului. ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. muzica. ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. tehnica. banale si depasite. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate". Adolescentul priveste creatia. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare. adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale. iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta. si el va face la fel. maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite. Personajele din filme au functii modelatoare importante. Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare. Adolescenţa – vârtsta descoperirii propriei identităţi Ce este identitatea? Conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial. el devine un consumator tot mai avizat. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu. Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala.literatura. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor. cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare. Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase. determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense ( oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa. sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat.Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. Pentru ca nu este un consumator cu experienta. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural. ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza. selectiv si critic. Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. telefoane). Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice . iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi. ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. stiinta. tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. muzica. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic. modalitatile de petrecere a timpului. coregrafie. In aceasta perioada. criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale. film. activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. limbaj. Identitatea se formează 10 . ca o exprimare a propriei individualitati. opozitie.

fie de exaltare şi afirmare. Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă. Responsabilitatea . "Provocatorii" se aşteaptă ca adolescentul să se maturizeze peste noapte şi-i acordă mult prea devreme anumite libertăţi. distractiv. dar tensiunile sau conflictele între generaţii apar atunci când nu se ajunge la un acord asupra modalităţilor de a atinge aceste obiective. Însă.încrederea de a şti că "pot să stau pe picioarele mele şi să iau decizii responsabile". interese şi abilităţi. Identitatea . uituc. de a fi recunoscut ca o persoană de valoare. Obiectivele adolescentului Exista 7 obiective pe care majoritatea tinerilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada adolescenţei: Realizările . generos. comunicativ. competitiv. alegerea vocaţiei. Maturitatea . Prietenii .sentimentul de a şti "cine sunt". a stilului şi drumului de viaţă.satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu. dezorganizat. fermecător. impresionabil. zgomotos. Însă adolescentul nu are maturitatea deplină pentru a lua decizii corecte.progresiv şi presupune identificarea propriilor valori. Sentimentele ."Liderul" se caracterizează prin următoarele trăsături pozitive: voinţă puternică. Pentru a vă putea cunoaşte sau recunoaşte vă oferim câteva aspecte pozitive şi negative ale celor patru tipuri de temperamente. el devine nesigur şi incapabil să reziste presiunii grupului. Sangvinicul . superficial. Adolescentul are nevoie de o perioadă de "aclimatizare".acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală. se repetă.transformarea din copil în adult. Atitudinea pozitivă faţă de adolescent: „Însoţitorii" au o atitudine echilibrată şi acordă adolescentului un spaţiu de independenţă şi libertate dirijată. indisciplinat. coerente şi cad victime presiunii grupului. sigur de sine. dacă drumurile sunt permanent netezite. trăiri cu o altă persoană. în care să primească libertatea în mod treptat şi în acelaşi timp tot mai multe responsabilităţi sub îndrumarea şi călăuzirea adulţilor. te întrerupe des. Sexualitatea . Atitudinile negative faţă de adolescent "Netezitorii" vor să deţină controlul şi să-l ajute pe adolescent să evite toate greşelile. Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore ale vieţii: Cine sunt eu? Care este drumul meu în viaţă ? Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un comportament în permanentă schimbare. Şi adulţii (părinţii) au aceleaşi aspiraţii în legătură cu adolescenţii. se naşte împotrivirea faţă de acele persoane şi ideile lor. vrea să fie în centru Colericul . îndrăzneţ. ingenios.lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor. dezordonat. spontan.înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente. hotărât. muncitor şi trăsături 11 . optimist. energic şi trăsături negative: voinţă slabă. fie de închidere în sine. evaluarea capacităţii de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii. motivator. afectuos."Strălucitorul" are următoarele trăsături pozitive: prietenos. practic. alegerea profesiei şi a partenerului de viaţă.

de a fi considerat mic. critic. respectuos. răzbunător. Recomandări: .Asumaţi-vă responsabilităţi directe. 2. pesimist. . bine educat. Sentimentul de inferioritate. Să încercăm să le „demontăm" împreună! 1. de a fi ridiculizat. .Valorificaţi-vă talentele cu care aţi fost înzestraţi.Verificaţi-vă imaginea de sine cu imaginea celorlalţi despre voi. Recomandări: .Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi. arogant. Teama de a nu fi înţeles. arogant. folosind teste de creativitate. minimalizat. pentru a vedea limita răbdării celorlalţi.Creaţi condiţii pentru un dialog deschis. Teama de a nu fi luat în seamă. profund. iubitor de muzică şi trăsăturile negative: taciturn. 6. Teama de banal. perfecţionist. . indecis. fie între voi şi părinţi sau profesori. pedant. echilibrat. Recomandări: . Recomandări: . o persoană dragă. împăciuitor. Perioada adolescenţei este caracterizată de câteva temeri. fie între voi. diplomat şi trăsăturile negative: lipsit de entuziasm.Antrenaţi şi alţi adolescenţi să contribuie la propria lor formare.Stimulaţi-vă. 12 . marginalizat. dominator. pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberanţa voastră. supărăcios. se opune mereu. . . de obişnuit. de a nu şti încă cine eşti. deprimat. de a fi repezit.negative: rece. analitic. insensibil. egoist. liniştit. creativ.În cazul abaterilor repetate şi majore. ."Comodul" îl veţi recunoaşte după trăsăturile pozitive: flexibil. de volunariat. sincer. cereţi-vă iertare şi discutaţi despre aşteptările lor faţă de voi. dispreţuitor. rezervat. controlat. nechibzuit. marginalizat. indiferent.Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii. calm. Teama de a nu te cunoaşte prea bine. reticent.Nu faceţi lucruri intenţionate. de încredere cu care să staţi de vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a clarifica o problemă sau o situaţie.Activaţi în cadrul grupurilor parohiale. adaptabil. Melancolicul . suspicios. Recomandări: . violent. ordonat."Sensibilul" poate fi recunoscut după trăsăturile pozitive: sensibil. Din această teamă apar tendinţele de supraapreciere sau subapreciere. grijuliu. antrenaţi-vă şi educaţi-vă creativitatea în mediul şcolar. de a nu fi suficient apreciat. fidel. Teama de a fi pedepsit pentru că nu aţi răspuns exigenţelor adulţilor. leneş. 4. de tradiţional. cereţi-vă scuze.Dacă aveţi abateri absolut întâmplătoare.Alegeţi-vă un confesor. fricos. suspicios. 5. . folosindu-vă de cele prezentate mai sus. . introvertit Flegmaticul . irascibil. 3.

TRANSFORMARILE FIZICE pot duce la: Distantare de corp (refuzul de a se spala) Vointa de a controla corpul (piercing.tulburari de conduita – dezvoltari dizarmonice ale personalitatii Deci CRIZA presupune: Aparitia momentana si concomitenta a unor multiple si instabile procese de adaptare si a suferintelor care sunt expresia unei treceri laborioase si conflictuale de la copilarie la viata adulta. tulburari alimentare) Admiratia pentru propriul corp (primele forme sau muschii) Precocitate sau intarziere in dezvoltarea fizica TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE: . separarea de mediul familial apare concomitent cu nevoia de siguranta si protectie parentala .Stari sufletesti normale cu dispozitii variate. de a face ce fac ei. 13 . Conformismul este dorinţa de a fi exact ca toţi ceilalţi.Sentimentul de diferenta in raport cu ceilalti la varsta la care isi doreste aflarea locului sau in grup (nevoia de apartenenta vs originalitate) . In mod normal criza este tranzitorie. de a spune ceea spun ceilalţi.regresie la comportamente infantile (conduite dependente) . el simte o nevoie permanentă de a fi ca toţi ceilalţi.mecanisme de aparare de tip nevrotic (tulburari obsesiv-compulsive. Toţi adolescenţii şi nu numai ei. fobii. de îndoială de sine.De asemenea. manifestari isterice) sau psihotic (deliruri) .repliere pe sine . Unii nu reuşesc să se împrietenească cu nimeni şi consideră că nu există suflete cărora să le pese de ei. caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate. Presiunea grupului Adolescentul se confruntă cu presiunea grupului din care face parte. pierderea iluziilor sale fata de sine si fata de lume ce duce la tulburari depresive autentice Toate aceste dificultăţi pot duce la: . Un conformist este o persoană căreia îi este teamă să fie altfel decât majoritatea. care nu trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă. În adolescenţă această presiune de a te conforma celorlalţi atinge cote critice şi uneori cote ridicole. luptă cu acest sentiment trecător. pentru a fi polulari.Perioada hipersensibila in care tanarul trebuie sa accepte sfarsitul magiei copilariei. Alegerea modelelor Adolescenţa este şi perioada în care se alege un model. de a purta ce este la modă. iar el simte o nevoie acută de a se conforma. trairi depresive “fiziologice” . Unii sunt luaţi în râs de ceilalţi sau părăsiţi de "prietenii" lor şi atunci sunt în stare de gesturi necugetate (sinucideri).Al doilea proces de separare-individualizare.

timiditatea poate fi regasita intr-un moment sau altul la fiecare dintre noi. Atunci cand timiditatea este structurala. spre introversie si reflexie. 14 . fara a face insa obiectul unei terapii. terapia ei este necesara si chiar imperativa. profunda si de lunga durata. motiv care le-ar creea o mare suferinta.semnale ale suferintei si nefericirii autentice. insa cand aceasta stare devine un mod de a fi si poate chiar o piedica in a ne afirma sau exprima.desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi. atunci trebuie tras un semnal de alarma. spre poezie. timidul este un adept al solitudinii (traieste mai mult intr-un univers personal. ea traieste de fapt intr-o continua stare de tulburare. complexele de inferioritate (care pot fi impuse prin autoritarism educativ). de exemplu. Excesiv de egocentrici. care permanent isi analizeaza partile negative si o preocupa peste masura parerea celorlati despre ea. ezitant si astenic. Timiditatea este o trasatura caracteristica temperamentului melancolic care se caracterizeaza prin tendinte spre meditatie si visare. special creat de el. pulsul creste. La o petrecere. in timp ce unii fac cunostinte cu ceilalti. inima bate mai repede. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim. Exista desigur si consecinte in plan afectiv . calm. stomacul este incordat . vom da o definitie a conceptului: Comportament defensiv si anxios. teama si iritare. dar care ridica probleme in adolescenta si la maturitate. etc. toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni) asta bineanteles in cazul in care a acceptat sa mearga la petrecerea respectiva. Timidul traieste sub presiunea a doua temeri: teama de a nu fi in atentia cuiva si teama de a fi considerat nesemnificativ/neimportant de ceilalti. se implica in actiune. arta si nostalgie. Considerata de multi un handicap in realizarea unor scopuri. In tot acest timp. Apar si probleme de natura cognitiva: incapacitate de a gandi clar in prezenta altora. este tacut. de minimalizare a propriului Eu. ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Nimic rau. reticente dictate de atitudini hiperexigente. un fel de lume a lui interioara). Refractar lumii exterioare. adancime si intensitate in gandire. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor (se pare ca israelienii sunt cei mai putin timizi dintre nationalitati). nu-si pot exprima cu usurinta sentimentele de teama de a nu fi respinsi. Dar sa nu ne indepartam de la subiect si sa facem cunostinta cu portretul unei persoane timide Aparent blanda si calma. danseaza. de insecuritate. Se considera ca timiditatea se datoreaza diversilor factori cum ar fi: nesiguranta de sine. persoana timida isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (daca stau in coltul cel mai indepartat al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete. exprimand dificultati de adaptare sociala ce sunt normale si explicabile in mica copilarie si la pubertate.TULBURĂRI EMOŢIONALE-AFECTIVE Timiditatea Variabila a personalitatii. ea nu trebuie confundata cu bunul simt sau cu buna crestere. tinzand sa se blocheze in conversatii (ei pot parea din aceasta cauza dezinteresati sau nepoliticosi creind false impresii cand de fapt ei sunt nervosi si speriati). excesiv de sovaielnica. este o persoana complexata. capabil de sentimente intense insa ascunse sub masca indiferentei. este usor impresionabil. dificultati de comunicare si exprimare.

Timiditatea fricoasa poate fi un raspuns la prezenta multor adulti in copilarie. Iata cateva idei care vin in ajutorul timiditatii: . . Ceea ce-i uneste pe timizii de toate categoriile este acuta lor constiinta de sine. o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om.Vrem sau nu. Profesorii ar trebui sa solicite mai multe raspunsuri din partea celor care de obicei nu prea vorbesc. calme. Timiditatea este simtita ca un amestec de emotii. Practic. Unii copii mai mari prefera jocul solitar si par ca nu au nevoie de interactiune sociala. tremuranda sau ezitanta. dar al caror interior este bulversat de temeri si stres. care-i scot in evidenta (cei mai multi dintre timizi au talente ascunse pe care se feresc sa le comunice celorlati de frica de a nu fi ridiculizati. prea multa insa. trebuie stiut ca. adesea. Fiecare om dispune de o doza de inhibitie sociala. Doar dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu.la petreceri "sparge gheata" apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in discutii si actiuni. nu intotdeauna ea a fost sursa pentru cele de mai sus. Constiinta de sine va atinge un varf in adolescenta timpurie.timiditatea provoaca suferinta. reticenta fizica si verbala. A fi timid sau "inhibat" serveste unei functii protectoare. . dar acestia nu prezinta tensiunea specifica unui copil timid. Observatorul recunoastea timiditatea dupa privirea indreptata in jos. Timiditatea se poate distinge de cele doua comportamente asemanatoare: precautia si detasarea sociala. nu foloseste nimanui. acestia au invatat sa se comporte indraznet. unii picteaza. Aceste sentimente pot fi insotite de o creste a ritmului cardiac si a presiunii sanguine.afla ce-l intereseaza pe timidul de langa tine si "incheaga" tu o discutie pe aceasta teme. Vorbirea persoanei timide este de obicei inceata. ne place sau nu .asigura-te ca nici o persoana dintr-o adunare nu monopolizeaza discutia/atentia. incluzand frica si interes. Asadar. neplacere sau discomfort celui in cauza. incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur. asigura-i ca te intereseaza opinia lor . pentru ca fiecare se gandeste dinainte la ceea ce urmeaza sa faca sau sa spuna. ca si la consecintele ce deriva din actiunile sale.ajuta-i pe cei timizi sa se implice in conversatii care-i avantajeaza. altii se pricep la calculatoare. timiditatea l-a scos pe Homo Sapiens din cateva situatii "incordate" de-a lungul timpului. altii actioneaza sfios. Dezvoltarea constiintei de sine in al doilea an de viata aduce cu sine o mai mare sensibilitatea sociala. Sentimentul de timiditate este universal si s-ar putea sa se fi dezvoltat ca un mecanism adaptiv pentru a face fata unor noi stimuli sociali. zambind si departandu-se alternativ. initial timiditatea a servit ca arma protectoare pentru Eul fizic. mai exteriorizati. ei nu intervin intr-o discutie neintrerupta. Ei isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persone si asupra slabiciunilor lor. Mai exista o alta categorie de timizi.astfel le va creste increderea in propria persoana si vor fi mai siguri pe ei. Unii copii isi sug degetul. Precautia copilului fata de straini nu prezinta ambivalenta apropiere/evitare caracteristica sfielii. sunt buni poeti sau prozatori. relaxat si exploreaza imprejurimile. insa nu reusesc asta decat intr-un mediu controlat. care sunt persone reci. etc). cere-le tu parerea. . se comporta natural. Insa. . 15 .posibilitatea de jena apare in jurul varstei de 4-5 ani. intrucat naste precautie. un animal se simte in siguranta. Timiditatea poate aparea la copii in anumite faze de dezvolatre.ofera-le dreptul la replica intr-o disputa. tensiune si neplacere. acest lucru face posibil ca toti cei prezenti sa beneficieze de o oarecare atentie pentru un timp. . Timiditatea constienta .actioneaza astfel incat sa scoti ce este mai bun din ceilalti in orice situatie. fara indoiala.

timiditatea dispare. sa se considere mai putin prietenosi si mai pasivi decat prietenii lor ne-timizi. adopta o parte a stilului social al parintilor adoptivi. Copiii chinezi sunt mult mai reticenti in societate decat cei caucazieni. etichetandu-si copii ca timizi. Acesti factori influenteaza negativ perceptia celorlalti. iar copii foarte inhibati au devenit mult mai confortabili in societate prin eforturile parintilor. Când timiditatea reprezintă o problemă? Timiditatea poate fi un raspuns normal. Dar chiar si acesti copii pot fi timizi numai in anumite cazuri. astfel amplificand comportamentul sfios. par sa incurajeze dezvoltarea timiditatii. Cu toate acestea. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui. Aceasta va face copilul mult mai increzator in fortele proprii si mai putin inhibat. S-a aratat ca timizii sunt mai putin competenti in initierea unor jocuri. Copii foarte inhibati prezinta diferente fiziologice fata de copii fara inhibitii. De fapt. ereditatea joaca un rol mult mai important in timiditate decat in orice alta caracteristica a personalitatii. Copiii timizi sunt adeseori judecati de tovarasii de joaca ca fiind mai putin prietenosi si mai putin placuti decat cei netimizi. Intre 2 si 5 ani. Unii adulti incearca sa ademeneasca copiii timizi inspre o interactiune sociala. Fiind sensibil la interesele si sentimentele copilului vei putea sa construiesti o relatie cu copilul si sa arati ca il respecti. Cercetatorii au considerat atat natura copiilor cat si hrana lor in incercarea de a explica aceste diferente. Copii adoptati. Chiar si predispozitiile ereditare pot fi modificate. Unii parinti. adaptiv la o posibila experienta social covarsitoare. Fondul cultural al copiilor. Din aceasta cauza. Din ce in ce mai multi cercetatori considera ereditatea sau temperamentul ca baza pentru unele forme de timiditate. Se remarca persistenta unor modele de pasivitate sociala si inhibitie in dezvoltarea personalitatii. copilul se poate retrage temporar si sa castige astfel un sentiment de control al situatiei. Fiind intr-un fel timid. iar copiii suedezi au prezentat un mai mare disconfort in societate decat americanii. mediul familial ofera modele de comportament social. Dar copiii care prezinta o timiditate extrema permanenta sau care nu este in legatura cu contextul pot prezenta asemenea riscuri. cei mai inhibati copii continua sa fie reticenti fata de alti copii si fata de adulti. copiii timizi pot fi ignorati de colegi si au mai putine sanse de dezvoltare sociala. Copiii care continua sa fie excesiv de timizi pana la adolescenta si maturitate se descriu ca fiind mai singuratici. de pilda. In absenta unor alte dificultati.De ce sunt unii copii mai timizi decât alţii? Unii copii pot avea predispozitie la timiditate: in cazul lor este mult mai probabil sa reactioneze timid la situatii sociale noi. inclusiv un ritm al inimii mai puternic si mai stabil. 16 . Studiile legate de adoptie pot sa prevada timiditatea analizand sociabilitatea mamei biologice. Copiii de varsta scolara care s-au autocategorisit ca timizi tind sa se placa mai putin. avand mai putini prieteni si mai putine relatii cu membrii sexului opus decat cei de aceiasi varsta. cei mai multi cercetatori cred ca influentele genetice determina numai o mica parte a timiditatii. Cum sa ajutam un copil timid? . Unele aspecte ale timiditatii sunt invatate. pe masura ce copii castiga sentimentul de control in intalnirile cu oameni care nu sunt familiari. In general.Cunoaste si accepta copilul in totalitatea lui. copii timizi nu prezinta un risc psihiatric sau comportamental.

stresul din familie sau sarcinile nedorite afecteaza copilul care este inca in dezvoltare: „Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii. depresia cronica. atingerile.Permite copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. . Ataşamentul dezorganizat Atasamentul este definit ca fiind relatia afectionala dintre doua persoane. grija. cum ar fi modestia si rezerva. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute. De asemenea. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile. moartea unuia dintre parinti. emotional. va fi imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor. In cele mai multe cazuri nu reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere. Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte abilitati de incredere. zambetul. Invata copilul fraze cheie ("Pot sa ma joc si eu?") si tehnici de integrare in societate bazate pe roluri. neglijarea. din acest motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea. ocaziile de a se juca cu un singur copil o data. boala severa. Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii. . In cele din urma copilul nu va permite sa fie controlat.” • Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin: psihic. Tulburarea de atasament apare in conditiile in care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de durata..Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. 17 . Aceasta furie pune stapanire pe psihic. abuz sexual. miscarile. mame nepregatite fara priceperi de parinte. durerea neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit singuri si abandonati. In partea centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. Interventii drastice sunt necesare numai in cazul in care copilul se simte excesiv de inconfortabil sau neglijat in societate. vor ajuta copilul timid da devina mai stapan pe sine. Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia. sunt privite ca pozitive.Construieste respectul de sine. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Chiar daca este vorba numai de joaca in paralel. Lauda-l des. nu poate gandi si reactiona ca o persoana normala. Jocul cu grupuri noi de copii va da sansa unui nou start copilului timid si ii va permite sa obtina un nivel social mai inalt. Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul. iubire. daca copilul nu-si formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa.Dezvolta aptitudini sociale. Copiii care au o parere buna despre ei insisi nu sunt timizi. Unele calitati specifice timiditatii. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. . Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor de a interactiona afectiv cu alte persoane. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il momeasca in interactiunile lui sociale. Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si emotional ce se dezvolta in primii ani de viata. incurajeaza activitatea sociala. Cauzele tulburarii comportamentale: • Expunerea la droguri si alcool. In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi.

In urmatorii ani de viata trebuie sa ne concentram asupra dezvoltarii conceptelor. sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor persoane. ne confruntam si cu cazuri in care. • contact cu ochii nesemnificativ. iar in cazul in care copilul este hranit pe cale artificiala cu biberonul acesta trebuie tinut cu mana nu ”proptit”. Acest copii care cu un asemenea comportament au suferit prea devreme un abuz sau au fost neglijati. cantatul sau cititul se va face cu o voce calda si cu multa dragoste.nu trebuie permisa hranirea sau tinerea in brate de alte persoane. • zambet nereciproc. planul de refacere include urmatoarele aspecte: . zambetul. si le este mai usor sa-i ignore decat sa-i corecteze. Copilul cu o constiinta adecvata si dezvoltata. ramanand blocati la modul „nu vreau”. Un parinte afectiv marcheaza limitele spunand NU. „NU” si acceptarea limitelor. contactul cu ochii. De aici se ajunge la manipularea parintilor care ajung sa se simta slabi in fata copilului. 18 .Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea constiintei. . . distrugerea lucrurilor din jurul lui si foarte dureros si distrugator cu el insusi. grija si zambim in ochii copilului.fiecare minut in care investim sentimente si ne aratam dragostea. Greseala pe care o fac parintii este ca incearca sa schimbe lumea pentru ei. Asa copilul isi poate da seama de aceste limite si totodata sa le si invete. nerespectarea legii.masarea copilului cate 20 min/zi.trebuie acordata atentie deosebita hranirii care se va face si ea deasemeni cu multa dragoste. . . Pregatirea de baza ce trebuie invatata pana la 18 ani: • sa vina cand este chemat de prima data • sa se duca in camera sau unde este trimis • “nu” ramane “nu” • sa stea unde este pus sa stea Parintii simt o mare durere avand un copil care le respinge dragostea. atingeri delicate. . vede in ochii parintelui cand depasesc aceste limite si incetand acest lucru observa satisfactia acestora. copilului ii este imposibil sa vada si sa accepte aceste limite. De asemenea. este echivalentul la o ora in minus de durere atunci cand va creste.raspunderea la nevoile copilului trebuie facuta cu multa atentie si dragoste. imbratisarea. dar totodata si explicand de ce sunt puse aceste limite.nu este admis sa lasam copilul sa planga singur mai mult de 3 minute. Factori cu risc in copilarie Acesti factori se manifesta prin: • plansul constant. incalcand orice regula impusa de parinti. care il va ajuta sa aleaga binele si raul.nu este admisa expunerea copilului la TV in primul an.alaptatul este posibil. Acestia se simt nepregatiti si vinovati. Sentimentul de vinovatie si de rusine pune stapanire pe parinti cand vad comportamentul urat al copilului cu alti copii sau animale. • un alaptat de slaba calitate. • abuzul de sine Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie Copii care detin unul sau mai multi factori de risc. • indiferenta cu persoanele din jur. . .

Actionand cu bune perspective putem schimba comportamentul copilului. pe care sa-l invatam si sa-l intelegem. pe deplin conştient de drepturile şi îndatoririle ce-i revin în această calitate. Este vital sa lasam sentimentul de vinovatie si rusine si sa incercam sa cautam o rezolvare a problemelor. pentru a avea un copil de care sa avem grija . cat si familia ta. neajutorat. curajosi.Din acest motiv comunitatea incearca sa caute un vinovat. Familia se lupta pentru viata ta stiind ca ai nevoie de dragoste. în cadrul căreia influenţele morale exercitate de familie au un rol decisiv. acesta poate chiar sa devina unul. bun care are nevoie de ajutorul tau. facilitează transmiterea obiceiurilor. Fiind avertizat prin comportamentul inacceptabil al copilului poti lua decizii si sa faci lucruri pozitive in viata copilului. ghidează din punct de vedere moral conduitele acestora. influenţă şi 19 . Comportamentul copilului tau va fi influentat de felul in care vei proceda si vei reactiona. Daca incepi sa-ti vezi propiul copil ca pe un dusman. trebuie doar sa ai incredere. Un copil care a trait fara dragoste de-a lungul anilor pentru ca a respins-o. lupti sa ajungi la suprafata. iubire si caldura caminului. o vindecare care este posibila. dar dezamagirea. Odata cu atacurile care or sa vina asupra ta. dar tu crezi ca vei muri. funcţia socializatoare a familiei se realizează de-a lungul unei îndelungate perioade de timp. Responsabilitatea colectivă a părinţilor pentru educarea şi socializarea adolescentului. asupra caminului. Parintii isi construiesc si stabilesc un vis de a avea o relatie normala. creând un adevărat „câmp de forţă” definit prin relaţii de autoritate. asupra posesiei tale. Cu siguranta va merita efortul de aduce acest vis inapoi. copilăria este istoria unei socializări progresive. durerea si deziluzia poate pune capat acestui vis. stiind ca asta este sansa ta. În raport cu cerinţele obligatorii ale acestei perioade. FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI Având o influenţă determinantă asupra formării viitorului individ matur ca membru activ al societăţii. transformandu-l intr-un copil cu o conduita dezvoltata. Trebuie sa crezi in adincul sufletului tau ca ai un copil iubitor. familia educă spiritul de comunicare şi cooperare. ingrozit. Dar membrii familei tale. Te ajuta sa treci peste lacul de gheata. în cursul căreia adolescentul învaţă conţinutul şi sensul datoriei morale. incep in cautarea ta pentru a te aduce acasa. o sa vina si mania cu care copilul se va hrani. Fiind grupul primar cel mai coeziv şi factorul care exercită influenţele cele mai persistente asupra personalităţii. Singur. atitudinilor si valorilor de la părinţi la adolescenţi. dependentă de un context formativ global. Multi copii au caderi si se simt speriati ca pe un lac inghetat fara nici o sursa de a se salva. are o capacitate de a iubi mai mare. sudează şi omogenizează diferitele funcţii ale familiei. Vazand primejdia decizi sa te intorci de unde ai plecat si sa ramai acolo. iubitoare cu copilul. nu sa rezolve problema. Impotriva vointei tale te imping spre gheata spre casa. Poti vedea comportamentul inacceptabil al copilului tau in unu sau doua moduri: Semne de avertizare sau amenintare Daca consideri acest comportament o amenintare poti fi in pericol atat tu. Trecand saptamani observi cum altii traverseaza lacul si ideea ta este clara: gheta te uraste si daca incerci sa mai treci peste ea te va omori. incurajandu-te. Socat si infrigurat in intuneric nu gasim curaj sa strigam ajutor. sanatoasa. decat a unui copil caruia nu i-a lipsit niciodata. tipand de frica incercand sa indepartezi celalalte persoane. Sa putem intelege ce simte un copil care nu se poate adapta trebuie mai intai sa-i intelegem perspectiva: imaginandu-ne ca suntem un copil care trebuie sa treaca peste un lac inghetat ca sa ajunga acasa si dintr-o data inexplicabil gheata se sparge.

iar climatul său se deteriorează. ale cărei conflicte macină pilonii ei de existenţă şi căreia membrii îi contestă identitatea şi unitatea. cele mai multe tulburări psihice. ce exercită influenţele negative dintre cele mai profunde asupra membrilor comunităţii familiale. rolurilor şi sarcinilor din cadrul familie. făcând-o să plutească în derivă.control exercitat asupra comportamentelor. familia contribuie nemijlocit la modelarea şi dezvoltarea personalităţii. prin defavorizarea unui mediu nociv. cea în care mocneşte discordia. unitatea ei pare destrămată. datorată unei organizări deficitare a structurii familiei (dezorganizării ei). însoţite de scăderea marcată a creativităţii personale a membrilor săi. neîndeplinirea obligaţiilor morale şi legale asumate reciproc. o serie de studii sociologice şi generalizări ale practicii judiciare relevă ca fiind mai importante următoarele: . în raport cu opinia publică.instaurarea unui climat tensional. precum şi calitatea interacţiunilor între membri. în majoritatea cazurilor despărţirea partenerilor generând consecinţe nefaste. normalitatea vieţii familiale impune exercitarea adecvată a tuturor funcţiilor. Există însă suficiente cazuri când aceste scopuri generoase ale familiei nu mai sunt atinse. Absenţa uneia dintre aceste funcţii. conţinutul acestora. iar prin aparenţa sa de „onorabilitate” sau „normalitate” împiedică de cele mai multe ori intervenţia activă a instituţiilor sociale de ocrotire şi control social. din raţiuni diferite. . lipsit de valenţe educaţionale pozitive. În această situaţie. Disfuncţiile ei apar şi mai vizibil în situaţii de divorţ. familia ca întreg se dezorganizează. conduite conflictuale. de diminuarea sentimentelor de dragoste. . denaturarea unor stări şi sentimente. restrângerea relaţiilor între membrii şi neglijarea îndatoririlor de părinte. încălcarea normelor morale de către adulţi etc. Înţeleasă şi concepută ca funcţionalitate integrală a familiei. toate aceste manifestări „centrifuge” fiind iniţial mascate sau disimulate. multiplicarea conflictelor. este o familie dezorganizată. asupra familiei ca întreg şi în special asupra copiilor aflaţi la vârsta minoratului şi adolescenţei.diminuarea şi obturarea crescândă a aportului social al grupului familial. fidelitate şi ataşament. de apariţia unor stări de tensiune şi instabilitate afectivă între soţi. ajungând impregnat de multiple tare morale. are o serie de implicaţii. lipsită de o funcţionalitate normală.micşorarea randamentului profesional şi a conduitei morale. iar normalitatea vieţii familiale apare alterată. O asemenea familie. Dintre cele mai penetrante şi persistente influenţe negative exercitate asupra membrilor familiei sau asupra acesteia în ansamblu ei. când căsătoria eşuează. al personalităţii membrilor şi educaţiei descendenţilor. tendinţe de devianţă a minorilor. O asemenea familie „convulsivă” produce efecte deosebit de negative în planul relaţiilor sociale. de alterarea progresivă a funcţiilor sale. intervenţia unor manifestări morale şi afective contrare celor care au existat în momentul încheierii căsătoriei etc. O dată cu schimbarea compoziţiei familiale se schimbă rolurile familiei. Aşa cum indică rezultatele diferitelor studii şi cercetări întreprinse asupra fenomenului de divorţialitate. morale şi materiale. despărţirea partenerilor şi desfacerea actului de căsătorie sunt precedate de o lungă acumulare de insuccese şi insatisfacţii ale cuplului şi grupului familial în ansamblu. uneori dramatice.manifestarea unor tulburări caracteriale şi afective. să se destrame ca grup coeziv. Aceste manifestări caracterizează aşa-numita familie „predeviantă”. performanţele ei devin minime. În cadrul ei se produc cele mai dureroase răni şi traume individuale. cu impact asupra modificării personalităţii soţilor. permiţând internalizarea exigenţelor şi normelor morale.. propice formării unor deprinderi negative în rândul 20 . Posedând caracteristicile unei adevărate comunităţi integrată societăţii mai largi. să ridice probleme întregii societăţi. . fiind marcată în permanenţă de insatisfacţii.

) ca şi atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism. săvârşirea unor fapte sancţionate de legea penală) sunt factorii principali care influenţează conduita minorului. În aceste condiţii. În acest sens. educaţie şi supraveghere etc. devin tot mai ancoraţi în acte de devianţă şcolară sau chiar infracţională. se poate considera totuşi – în acord cu datele cercetărilor întreprinse de colectivul de sociologia devianţei din cadrul Centrului de Cercetări Sociologice – că nu dezorganizarea familiei ca atare reprezintă un factor determinat al inadaptării sociale a minorului sau adolescentului. parazitism. acestea sunt. determinându-l. ignorarea petrecerii timpului liber şi a anturajului minorului. ci incapacitatea educativă a familie. îi privează de dreptul de a beneficia de întreţinere. conflictele puternice. conflictul devine public. manifestată în carenţele procesului de socializare şi incapacitatea îndeplinirii unor funcţii de bază. Diferitele studii şi cercetări întreprinse asupra acestei familii aflate în pragul destrămării arată că orice intervenţie exterioară din partea factorilor de control social. conflictele şi modelele comportamentale negative). antagonism parental extrem. disputele. exerciţiul autorităţii trebuie să determine ca soţii să-ţi îndeplinească obligaţiile materiale şi morale reciproce. conduite agresive şi violente. Predomină acţiunile în acre sunt implicate familii cu o durată a căsătoriei de până la 5 ani şi unde soţii sunt foarte tineri. violenţele fizice şi verbale. celălalt împiedică partenerul şi copiii să-şi exercite dreptul de folosinţă a locuinţei. lipsa de unitate şi orientare în aplicarea recompenselor şi sancţiunilor etc. în care soţii sunt despărţiţi de fapt. în marea lor majoritate: abandonul familial (părăsirea domiciliului conjugal). în scopul restabilirii unităţii şi coeziunii ei iniţiale. în 21 . De altfel. astfel că există o tendinţă constantă ca procesele care preced desfacerea căsătoriei să fie mult mai numeroase decât procesele de divorţ. Deşi dezorganizarea familiei reprezintă un element condiţional puternic pentru apariţia unor disfuncţii morale. mai ales atunci când relaţiile conflictuale între parteneri ating nivelul lor cel mai critic. deficienţele stilului educativ al familiei (lipsa de supraveghere şi control parental. Apare evident că asemenea familii nu-şi pot exercita funcţiile educative. Cele mai frecvente litigii civile dintre soţi au ca obiect obligaţia de întreţinere şi remiterea alocaţiei de stat pentru copii. practica judiciară evidenţiază o pondere crescândă a litigiilor civile care au ca obiect relaţiile de familie. Dintr-un studiu efectuat recent asupra acţiunilor de divorţ din judeţul Constanţa. le obstrucţionează accesul la comunitatea de bunuri. absenţa autorităţii sau autoritatea excesivă. iar în cadrul lor tarele morale domină comportamentul membrilor care o compun. se consideră că relaţia de familie este alterată sau compromisă atunci când unul dintre soţi nu mai locuieşte împreună cu celălalt sau nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile (de fidelitate. sprijin moral sau material etc. frustrarea afectivă maternă. prin influenţele grupurilor stradale. iar unul dintre membrii familiei se adresează autorităţii competente pentru a interveni şi a desface actul căsătoriei.copiilor. unul dintre soţi a intentat şi o acţiune pentru pensie de întreţinere. care. ori din alte motive. iar în cazul în care au copii să încerce să evite şi să prevină orice prejudiciu care poate fi adus acestora. în mod progresiv. devine superfluuă. situaţie în care numai unul dintre părinţi realizează ocrotirea minorilor. În ceea ce priveşte principalele motive şi fapte culpabile care îndreptăţesc instanţa să considere că o continuare a căsătoriei nu mai este posibilă. de cele mai multe ori. Această tendinţă se manifestă vizibil în cadrul familiei dezorganizate. reiese că peste jumătate din numărul litigiilor au ca obiect familii cu copii minori şi că anterior divorţului. infidelitatea şi consumul exagerat de alcool. deteriorarea climatului conjugal (lipsa de coeziune morală şi afectivă între soţi. Din punct de vedere juridic.) asumate prin actul încheierii căsătoriei. ca efect al separării în fapt. În raport cu această familie „deviantă”. aflată în pragul dezorganizării.

chiar în casa lor. în cea mai mare măsură. au o influenţa pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenţilor cu privire la relaţii şi sex. mai presus de toate. la fel ca şi relaţiile conflictuale. Cercetările au arătat că lipsa relaţiilor afective dintre părinţi şi tineri influenţează. Găsindu-şi propriul loc. ba chiar ignorata. Carenţele intervenite în structura şi funcţionalitatea cuplului familial influenţează negativ relaţiile afective dintre părinţi şi tineri. conducând cel mai adesea la apariţia sentimentului de singurătate. la un adevarat razboi 22 . la scăderea toleranţei la frustraţie şi la creşterea predispoziţiilor tânărului spre agresivitate. comunicarea şi. să comită şi să reitereze acte cu caracter predelicvent şi delicvent. Alţii sunt preocupaţi de instalarea într-o viaţa de cuplu.. Aceşti parinţi considera ca ar fi ipocriţi daca ar proceda astfel. deci neaparat diferit de parinţii sai. carenţele structurii familiale reprezintă o condiţie. Parinţii nu vorbesc în general despre viaţa lor sexuala cu copii lor – fiecare cu gradina sa secreta. au puţin nostalgia acelui timp când „copilaşul” lor le era complice şi. Implicarea părinţilor. Se întâmpla des ca parinţii care se înţeleg cu copii lor. fetele reacţioneaza violent la aceast imixtiune în viaţa lor intima. În educaţia sexuala a adolescenţilor. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor înainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. în funcţie de personalitatea fiecaruia şi de familia de care încearca adolescentul sa se demarce. alteori. şabloanele sunt ineficiente pentru ca nu ţin de profilul personalităţii adolescentului – factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. prin lipsă de afectivitate şi indiferenţă sau chiar prin conflicte ocazionale. când exista perspectiva unor ani de studii. formarea şi structurarea personalităţii tinerilor. sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului. în majoritatea cazurilor cercetate. exista parinţi care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa şi sexuala. Acum părinţii nu mai sunt eroi şi parerea lor poate fi discutata. aşa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante. Şi asta pentru ca este mai uşor sa se vorbesca despre probleme generale decât despre problemele intime. pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. el sau ea îşi organizeaza viaţa ca sa înveţe bine şi sa fie îndragostita. criticata. Unele.anumite condiţii. din provocari sau ciuda. şi nu un factor etilogic cu influenţă de sine stătătoare. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate şi nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faţa de acest aspect al vieţii lui. Uneori. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puţin lent. Relaţiile parinti – adolescenti Mulţi dintre părinţi provin din familii în care nu li s-au oferit decât puţine informaţii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescenţa. adolescentul simte ca exista. nelinişte sau „înstrăinare”. Chiar daca parinţii înţeleg atitudinea adolescentului lor. nu vor folosi aceasta contracepţie forţata. De fapt. uşor de mânuit. „ruptura” se limiteaza la o simpla distanţare.. devine el însuşi. când îi admira gratuit şi fara condiţii. cu condiţia sa fie informaţi despre tot ce se întâmpla. Prin opoziţia lui. Uneori. ceea ce poate sa duca la mari riscuri. care “comunica”. cu efecte care antrenează realizarea unei socializări imperfecte şi chiar negative a tinerilor adolescenţi. caracterizate. Unii parinţi sunt liniştiţi de o relaţie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii. lipsa lor.. sa afle brusc ca fata lor are o viaţa amoroasa despre care nu ştiau nimic. majoritatea parinţilor de azi provin din generaţia care a spus „da” la toate şi le vine greu sa-şi înveţe copiii sa spuna ”nu”. dragostea. despre principiile privind întâlnirile de prietenie cu persoanele de sex opus. În acest sens.

sa vada reversul medaliei. p. de a pierde ceea ce au). orice lucru care sa exprime revolta şi sa-l faca remarcat. între cele doua generaţii se pot instala amaraciune. dar nu-l înţeleg din punct de vedere emoţional. mici delicte. mai mult sau mai puţin oficiala. (evident nu e ceva sexual).. Aceşti parinţi sunt „plesniţi” peste faţa de entuziasmul şi cautarea absolutului al adolescentului.. Capcanele de care se tem. Atitudinile părinţilor şi implicaţiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse. Nici mama nu va ramâne mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara.dezaprobare (79% în cazul fetelor şi 30% în cazul baieţilor).. unic. dar in acelaşi timp sufera pentru ca se simt respinşi. la patruzeci de ani. dar tatal ar putea sa faca o reflecţie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui de experienţa. Iar atunci când adolescentul lor începe sa se întâlneasca cu o fata. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu. Au învăţat sa cântareasca lucrurile. alcoolul. prost crescuta. „ Prea multa angoasa!” spun ei. drogul.aprobare (11% în cazul fetelor şi 39% în cazul baieţilor).. Aceste atitudini au rol de bariere psihologice şi sociale pe care familia le interpune între tentaţia de a-şi începe viaţa sexuala. parinţii sunt „scoşi din circuit” sau depăşiţi. par vopsit. agresivitate sau distanţa. care va sta la originea dificultăţilor relaţionare. pot sa fie in competiţie cu el şi sa pozeze ca rival. sa le fie teama de dorinţele lor. dar deloc lipsite de importanţa.155. fara sa-şi dea seama. Părinţii viseaza sa regaseasca nepasarea şi atitudinea uşuratica a adolescentului. Unii parinţi refuza sa admită ca odorul lor a crescut nu ca sa-l sâcâie şi ca sa abuzeze de puterea lor. şi anume: . din cauza nostalgiei persistente. ci ca sa încetineasca trecerea timpului „personificata” de copilul lor. Nu se jeneaza ca sa remarce ca.susţinere (10% în cazul fetelor şi 11% în cazul baieţilor). nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane nepotrivite. Cu cât îl vor trata ca pe un copilaş imatur. Astfel. certuri. 23 . ştearsa. .ignorare (0% în cazul fetelor şi 20% în cazul baieţilor). îşi dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. tatuaje. şi autoreglarea responsabila. violenta. incapabili sa faca sport. Când un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi. . a primelor îndragostiri. Alti părinţi constata intelectual ca adolescentul lor devine un adult. Mulţi adolescenţi refuza sa semene cu parinţi lor sau sa devina ca ei. Unii parinţi.deschis: piercing. moarte. sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la „cauzele importante”. apar reproşuri de tipul: „Dupa tot ce am facut pentru tine!” Relaţiile în familie se complica odata cu apariţia. ii provoaca o lipsa de încredere. matura a comportamentului sexual al acestora. Nu ca sa o seduca pe prietena în locul fiului. . Intervenind prea mult in viata copilului lor. părinţii nu se pot abţine sa nu se ingrijoreze. sexualitatea.. în creştere la adolescenţi. uneori pe buna dreptate.din aceasta cauza. cu atât timpul va ramâne pe loc şi ei se vor simţi tineri. tutunul.. prea dominaţi de constrângeri şi teama (de boala. Accepta nevoia lui de autonomie. sa gândeasca înainte de a acţiona. retraiesc în felul lor acele emoţii trecute. prea autoritari sau dimpotriva prea protectori. Ei observa ca parinţi sunt mai puţin antrenaţi în pasiune şi lucruri uşuratice. 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale în legatura cu începerea vieţii sexuale la adolescenţii liceeni. unele reacţii par excese sau de neînţeles. nu faciliteaza deloc lucrurile. În consecinţa. Unii adulţi îşi dau seama atunci ca au fost infideli lor înşişi.

gatului. Violenta sexuala este una din formele de violenta domestica greu de abordat in discutiile cu o persoana abuzata. zgarieturi. Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii. tras de par. din punct de vedere clinic. palmuire. agresivitate verbala si psihologica. de atac fizic. ars. Violenta domestica este inclusa in fenomenul mai amplu al violentei in familie. sanilor si abdomenului ƒ urme ale unor rani mai vechi. sexuala si economica. Femeile insele se pot impotrivi ideii ca partenerii lor sunt violatori. Tipologia abuzului domestic Violenta fizica este cea mai frecventa forma de abuz impotriva unei femei. Multe femei nu au conceptul de alegere in ceea ce priveste relatia sexuala cu partenerul si de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. incercari de strangulare. muscat. cu piciorul.S-a constatat ca la o durata mai mare a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului. O femeie abuzata fizic prezinta urmatoarele semne: ƒ contuzii. julituri. in spatiul restrans si privat. pe care un partener le manifesta asupra celuilalt in cadrul oficializat al familiei sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu. Delimitari conceptuale. Violenta sexuala poate sa fie asociata cu 24 . Violenta domestica reprezinta o serie de comportamente sistematic repetate. Include lovire cu pumnul. vatamari interne. sexuala sau un prejudiciu material. care provoaca o suferinta fizica.CORELAŢIA DINTRE FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI BOLILE MINTALE VIOLENŢA IN FAMILIE Fenomenul violentei domestice Definirea termenului de violenta domestica. Violenta domestica se manifesta intotdeauna in relatiile intime. dar descriu in mod frecvent si cu claritate abuzuri sexuale care. psihica. sunt considerate violuri. pieptului. Include actul sexual fara acordul celeilalte persoane si umilire sexuala. fracturi si luxatii ƒ leziuni la nivelul capului.

de a lua decizii si de a-si pastra stima de sine. iritabilitate. ce citeste. agresorii impun forme de intimitate in timp ce femeia inca sufera in urma unor violente fizice. chestionare permanenta despre ce a facut. unde merge.vanzarea bunurilor familiei de catre agresor.lipsa de acces a femeii la resursele financiare. Violenta psihologica este strans legata de celelalte forme de violenta domestica. nervozitate. imprumuta bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana. nevoile familiei sunt nesatisfacute. jocuri de noroc. Problemele emotionale cronice pe care le prezinta femeile agresate sunt o reactie normala la acest tratament. neglijarea nevoilor familiei in schimbul satisfacerii celor ale agresorului (consum de alcool. unde a fost. In unele cazuri. etc. Depresia si anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz si fac mai dificila plecarea femeii din mediul agresiv. O femeie care este supusa violentelor economice are o tinuta vestimentara neadecvata. in unele situatii nu munceste (ii este interzis de catre partener). privati de libertate si de somn. Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres. Violenta sociala 25 . ganduri suicidare. Aceasta forma de violenta include: . ulcer. in public sau in spatiul privat. Abuzul psihologic este devastator. pe cine a vazut. prin gelozie posesiva care se transforma in timp intr-o restrictie a propriei libertati. cu cine se intalneste. ƒ tratarea femeii ca pe un obiect sexual. Controlul financiar genereaza dependenta. de la agresiune la cainta.violenta fizica sau nu. etc. ƒ comentarii sau glume degradante si umilitoare. Odata de teama de agresiune s-a instalat. ƒ infectii urinare si vaginale. devenind astfel dependenta de partener. . Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispozitiei. tacere prelungita. Adesea.). . ƒ dispareunie. cu referinte sexuale. Violenta psihologica se refera la folosirea amenintarilor si a oricaror comportamente menite sa produca teama: ridicarea vocii.interzicerea de munci.justificarea fiecarei cheltuieli. Violenta economica manifestata asupra femeii limiteaza accesul la finantele familiei. Femeia traieste in teroare si teama permanenta. invinovatirea pentru tot ceea ce se intampla. restrictionari ale activitatilor partenerei. ƒ dureri in zona pelviana. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt. Comportamente violente psihologic includ cuvinte jignitoare. in timp ce imaginea de sine este alterata atat timp cat violentele psihologice se manifesta. controlarea stricta a contactelor sociale cu prieteni si/sau rude. cum ar fi insomnii. ƒ ranirea in zonele sexuale ale corpului. pierderea sau luarea in greutate. Violenta sociala include izolarea sociala fortata sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia. in cazurile in care partenerul abuziv detine controlul financiar. droguri. acuze de infidelitate. fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele. . izolare si neputinta de a alege. amenintarile sunt suficiente pentru a mentine atmosfera de teama constanta. in mod similar. O femeie abuzata sexual prezinta: ƒ probleme ginecologice. cuvinte si actiuni care distrug imaginea de sine a femeii si a increderii in sine. Aceasta forma de violenta include: ƒ constrangerea femeii la acte sexuale impotriva vointei ei.

vulnerabile in fata agresorului. interzicerea tratamentelor medicale in urma abuzurilor. Majoritatea celor care isi agreseaza sotiile isi controleaza comportamentul violent fata de alte persoane. indiferent de statutul socioeconomic. Mit: consumul de alcool si droguri cauzeaza violenta domestica. incuierea sa in sau in afara casei. Mit: unele femei merita sa fie abuzate. Mit: barbatii violenti sunt bolnavi psihic sau au personalitati psihopate. Aceasta credinta permite agresorului neasumarea responsabilitatii fata de actele comise. Mituri si realitati Mit: violenta domestica este caracteristica familiilor sarace sau cu un statut social scazut. In relatiile abuzive. Realitate: studiile clinice asupra barbatilor care isi abuzeaza partenerele nu sustin aceasta afirmatie.este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea vicimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. indiferent de actiunile lor. isi batea sotia si el a invatat acasa acest model de comportament. intezicerea folosirii masinii. nu au existat modele de relationare violenta intre sot si sotie. Mit: tatal lui era un om violent. ele provoaca abuzul. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a aevita episoadele violente. Mit: barbatii violenti nu-si pot controla violenta. Multi agresori se prezinta ca persoane obisnuite. dependente financiar de agresor. marginalizate sau auto-marginalizate. respectabile. 26 . unde nu exista nevoia de dominare si control. Femeile supuse violentelor sociale de catre partener sunt izolate social. interzicerea contactelor cu familia. Victimele violentei domestice risca sa fie abuzate de parteneri. contactele sociale sunt practic inexistente sau doar sporadice. Include izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei. interzicerea accesului la telefon. Marea majoritate a barbatilor agresivi nu prezinta suferinte psihice si nici nu au personalitati psihopate. Realitate: nu exista justificari pentru violenta domestica. De prea putine ori violenta este punctul culminant al unei dispute si de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale premergatoare atacului. Provin din toate clasele sociale si ocupationale iar violenta se manifesta asupra partenerei si copiilor lor. cu capacitatea de a se controla. ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-si infuria sotul. exista perceptia ca barbatul are dreptul de a-si domina si controla partenera. mitul a aparut deoarece exista o probabilitate mai mare ca in atentia agentiilor specializate sa intre persoane provenind din familii cu venituri reduse. acele familii cu resurse crescute uneori ascund violenta mai bine. Realitate: in 18% din cazurile de parteneri violenti. Se simt lipsite de ajutor si de sustinere din partea familiei si a prietenilor. Realitate: nu exista nici un argument si nici o dovada care sa afirme ca alcoolul este o cauza directa a violentei domestice. Sunt dovezi care sustin coexistenta consumului de alcool si a violentei domestice si facilitarea actelor de violenta. acestia nu au avut o copilarie cu violenta in familie. Realitate: violenta domestica poate aparea in toate familiile. cum ar fi prieteni sau colegi. Realitate: barbatii violenti cred deseori acest lucru.

fizic si social. Cercetarile dovedesc ca pentru o femeie este un moment extrem de periculos parasirea partenerului si ca intre jumatate si 5 femei din sapte ucise de partener erau separate sau in curs de separare. Realitate: acest mit a aparut pe baza observatiei ca multe femei raman langa partener. Multor femei le este teama sa plece. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele. Unii stresori produc frecvent tulburarea pe cand altii o produc numai ocazional. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva. persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait. tandretea si sexualitatea. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara. De regula. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa. In afara de reexperimentarea traumei. sunt acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sau terminale). daca nu gaseste modalitati de aparare. Labilitatea emotionala. femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic. exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma. si de regula este experimentat cu o frica intensa. fie a vietii. denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" incepe de regula curand dupa evenimentul traumatic. Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includ dificultatile de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul carora evenimentul este revivat. labilitate emotionala. dificultate de concentrare. Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate. teroare si neajutorare. psihice si 27 . atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii.Mit: femeilor le face placere sa fie abuzate. Acest comportament este numit "neputinta invatata". iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii sub numele de stres posttraumatic. prin inregistrarea comportamentului lor. in ciuda abuzului suferit. sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice. Sunt multe motive pentru care femeile nu-si parasesc partenerul. Unele victime se plang de dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor. ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca ia scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice tip. in special pe cele asociate cu intimitatea. ca de exemplu scaderea memoriei. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni. de neajutorare. Efectele violentei domestice Efectele asupra femeilor In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor. Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia. Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine. Pot exista simptome de tulburare mentala organica. Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate. hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. fie a integritatii corporale proprii sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. cefalee si vertij. Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. depresia si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv sau la actiuni suicidare.

se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi. dupa cum urmeaza: Sindromul Stockholm Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent. a manca. 28 . a se imbraca. La nivel social In ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene: ƒ probleme de concentrare a atentiei ƒ multe zile de concediu medical ƒ senzatia ca nu poate face fata ƒ gandul ca nu ar trebui sa lucreze ƒ minciuna ƒ izolare ƒ dificultati in a se scula din pat. se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea. a se spala. neajutorate si vinovate ƒ au fost etichetate ca mame rele ƒ se simt judecate ƒ se simt vinovate pentru ca nu pot pleca ƒ nu i-a putut controla ƒ a devenit agresiva cu ei Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in timpul convieturii cu agresorul. Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii: ƒ viata victimei este in pericol ƒ victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare ƒ abuzatorul este prietenos la un moment dat ƒ victima este izolata de lumea de afara Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului. Ca urmare a agresiunilor. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca "furtuna". victimele dezvolta anumite modele comportamentale. distorsionarea perceptiei victimei.sexuale. a face cumparaturi In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari: ƒ sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie ƒ dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja ƒ ascund lucrurile de el ƒ incep sa minta pentru a se proteja pe sine si copiii ƒ devin distante ƒ isi pierd interesul sexual ƒ fac sex cu el ca sa ii schimbe dispozitia Comportamentul lor in societate si familie are urmatoarele caracteristici: ƒ inhibare ƒ simt ca au dezamagit pe toata lumea ƒ le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate ƒ pot pierde familia si prietenii ƒ nu mai au dispozitie pentru socializare Si relatia cu copiii are de suferit: ƒ se simt inadecvate ca mame. de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta. insa. Multe dintre ele. Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara.

stima de sine scazuta si probleme sociale la gradinita cum ar fi loviri. ci pot fi si victime in timpul acestor incidente. Copii anteprescolari incep sa dezvolte incercari primare de a relationa cauzele de emotii. torturarii sexuale. refuza mancarea sau se inchid in sine si sunt foarte susceptibili fata de deprivarea emotionala. daca abuzul continua o perioada mai lunga. La varsta prescolara. copiii cred ca tot se invarte in jurul lor si este provocat de ei. INFLUENŢE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPIILOR Efectele asupra copiilor Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor. Copiii nu sunt numai martori. aruncarii obiectelor. ƒ ƒ ƒ ƒ Sugarii reactioneaza la mediul din jurul lor. amenintarilor cu arme. cand sunt suparati plang. Daca sunt martori ai violentelor sau abuzului. incat dorintele lor pot fi anihilate. La acest stadiu apar diferentele de gen.Atasament traumatic Ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei. muscari sau contraziceri. Indiferent de varsta. Supunerea victimei poate fi atat de puternica. Sub impactul acestui "atasament traumatic". fata de alte grupe de varsta. Copiii de scoala primara. Complet demoralizate. in functie de stadiul de dezvoltare. timiditate profunda. incercarilor de sinucidere. Deseori au probleme la teme iar la fetele din aceasta grupa de varsta au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate si depresie. batailor. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. in special in stadiul tarziu. copiii sunt invatati ca violenta este o metoda eficienta de a controla alti oameni. propriile interese ale femeilor. Copiii din familiile violente invata ca: ƒ este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie ƒ violenta este modul de a obtine ceea ce vrei ƒ oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie ƒ barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati ƒ exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune ƒ nu vorbi despre violenta! ƒ nu avea incredere! ƒ nu simti! Copiii care traiesc intr-un mediu violent sunt martori ai amenintarilor verbale. 29 . pot crede ca ei le-au provocat. incep sa invete ca violenta este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele intr-o relatie. Unele studii au aratat ca baietii prescolari au cele mai mari rate ale agresivitatii si cele mai multe probleme somatice. Studiile au aratat ca adolescentii care traiesc intr-un mediu violent sunt urmatoarea generatie de agresori si victime. Unele pot avea tentative de suicid. victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. au fost observate urmatoarele efecte ale violentei. vor renunta. cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. crimelor. prezinta probleme de comportament cum ar fi imbolnaviri frecvente. Studiindu-se copiii care au ajuns in shelterele pentru victimele violentei domestice. indiferent daca un copil este martor sau victima a agresiunilor. nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. Oricum. Sunt foarte vulnerabili.

au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica. raspunsul persoanei include frica intensa. In plus. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica in conflicte. ƒ Efecte la nivelul dezvoltarii sociale si educationale Alte studii au aratat ca acei copii martori ai violentelor sunt influentati la nivelul dezvoltarii sociale si educationale. Definitia tulburarii post-traumatice. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi. Ei tind sa fie neobedienti. Unii asistenti sociali au constatat ca femeile din grupuri imigrante. depresia. iritabili si usor de infuriat. Conflictele dintre parinti au o influenta profunda asupra dezvoltarii adolescentilor si a comportamentului lor ca adulti si este cel mai puternic predictor al delincventei violente. dar au fost identificate in numar semnificativ si la fete. evenimentul este reexperimentat prin cosmaruri. Aceste simptome apar pentru ca exista o tensiune interna acumulata. anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice. gasita in DSM-IV explica: persoana care sufera de stres post-traumatic a fost expusa unei amenintari cu moartea sau unei raniri sau unei amenintari a integritatii sale fizice. inchiderea in sine si letargia. alaturi de nevoia de a se comporta exemplar si dorinta exagerata de a-si ajuta mama. prietenii si profesorii. luarea unei slujbe inainte de a fi definitivat studiile. ƒ ƒ Comportament agresiv şi neobedient Copiii care au fost martori ai violentei in familie deseori devin agresivi cu colegii. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti. care au trait intr-un mediu violent isi neglijeaza educatia. exista o evitare continua a stimulilor care amintesc persoanei de incident. sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi. cu o cultura diferita. amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente sugestive. neputinta sau oroare.Adolescentii vad violenta ca o problema a parintilor lor si deseori considera victima ca fiind vinovata. Copiii care sunt sau au fost implicati in incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale. Multi observatori au constatat ca interiorizarea problemelor. Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte subtile. care nu isi pot exprima conflictele sau nu pot cauta ajutor. etc. la copiii care nu gasesc moduri de rezolvare a unor probleme. sunt prezente 30 . Altii copii prezinta afectiuni somatice (suferinte corporale. ƒ Emoţii şi conflicte interioare Problemele emotionale interioare. in cazul copiilor – comportament agitat sau dezorganizat. Cel mai bine documentate si notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportament agresiv. dureri si imbolnaviri fara o cauza medicala). cum ar fi casatoriile timpurii. stima de sine scazuta. sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor in familie. lupta prin metode acceptate cultural de a parasi familia. ƒ Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder . cum ar fi anxietatea. pot dezvolta o personalitate delincventa in adolescenta. ca si depresia si anxietatea.PTSD) Studiile recente au demonstrat ca multi copii martori ai violentelor prezinta PTSD.

simptome ale unei permanente stari de treaza. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă. în mediul intim al căminului. 31 . Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. casă. creşterea copiilor. de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. 1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general. pasnic. colegii. Multi copii care au fost expusi la violente nu au cunoscut niciodata un mediu calm. cercetarile nu sunt foarte concluzive in ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului. rolul copilului in familie. iritabilitatea. a comunica. cum ar fi dificultatile in adormire. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati in considerare: durata si frecventa violentelor. Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită. si de aceea dezvoltarea si reactiile lor sunt afectate in mod diferit si cronic decat ale copiilor care nu au experimentat decat un singur eveniment traumatic intr-un mediu linistit si suportiv. sentimentul ca sunt vinovati pentru violente. sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri. de dragoste) sunt profund neglijate.Trebuie accentuat faptul ca. Pe de altă parte. de teroare. pericole fizice sau sociale. atitudini improprii fata de folosirea violentelor impotriva femeilor. expus tuturor relelor. Pentru partenerii violenţi. accidente. ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. varstei sau stadiului de dezvoltare. prietenii. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. cognitiv si emotional. dezavantajele sociale si economice. un rol jucat în limitele orelor de serviciu. În atmosfera de violenţă. izbucnirile de furie. hipervigilenta si o teama exagerata. 1999). O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană. vecinii. Într-o familie bântuită de violenţă. haine. în vreme ce. devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt. la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi. de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală. este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. numarul separarilor si mutarilor. hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial. Funcţia principală a familiei. chiar dacă nu ei sunt victimele directe. bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă. igienă. chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati in plan comportamental. de viaţă ordonată. chiar din copilarie. dificultati de concentrare. cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei in rezolvarea conflictelor. copilul devine cel mai adesea neglijat. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă. sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi la violenta in familie. de autoacuzaţii (Polman. Marcelli. acceptarea violentelor in relatiile intime. este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline. Simptome ascunse In mod frecvent.

mânie. Doar in ultimii 20 de ani. Familia. care în prezent. nu beneficiază de statutul de "familie". Acest corp de judecati morale vor fi apoi. depresie. a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent: “in momentele bune. bătăi. expuşi la accidente în casă şi în afara casei. relaţii pentru a scăpa de acasă. mutilare. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei. In raporturile de dominare-supunere. Ei prezintă: Probleme fizice. lipsa de concentrare. e guvernata de valorile. Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor . Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima. schimbări bruşte în performanţele şcolare. consum de droguri şi alcool. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta. in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri.neîncredere. dandu-le sentimentul de satisfactie.”. frica de abandon.. riscul de violenta domestica e foarte scazut. izolare. frica de răniri şi moarte. eliminare. imatura. e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa 32 . in procesul educatiei directe si indirecte. sunt actul de identitate al individului in lume. simţământ de culpabilitate. Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită. raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului. inculcate copiilor. Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii.Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi.este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Identificare cu eroi negativi. potrivit legislaţiei în vigoare. Cu toate acestea. boli inexplicabile. normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. probleme cu somnul. ca grup social cu existenta privata. In majoritatea cazurilor. lipsa de maniere sociale. fuga de acasă. violenta ia o forma punitiva. enurezie. in societate. se manifestă o acutizare a lui. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei. in randurile profesionistilor si ale comunitatilor. Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei. Deşi incidenţa fenomenului este în scădere. comparare cu viaţa mai fericită a colegilor. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare. iar copiii au nevoie de amandoi parintii. prin imitatie. intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. el stie sa fie un tata bun. sarcini la vârste mici. Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. dezvoltare fizică mai lentă. Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini. iar femeia supusa. Cel care domina se bucura de o judecata morala. ulterior generalizarii. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut. Probleme şcolare . în sensul creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime). comportament defensiv cu minciuna. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Probleme psihologice: neîncredere în sine.

construirea unor valori personale raportate la un sistem de valori al adultilor. cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala. prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportament deviant. reprezinta cele mai grave. sustinute de spiritul de aventura. Brânzei în: . Vagabondajul implica o viata nomada. ale relatiei frustrareagresiune. viol. Sinuciderea adolescentului este un strigat. 33 . hebefrenii. autoagresivitatea (suicidul). un avertisment la lipsa aproape totala de cunostinte si întelegere a epocii pe care o traversam. perversiuni sexuale. datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora. cersetorie. nevroza etc. Vagabondajul. crima. dr. tendinta spre distrugere de bunuri. in special de catre toti membrii adulti. cei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici. In absenta acestei morale.factorii biogeni ai deviantei . ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENT Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene. P. deviatia de comportament apare ca un epifenomen al dereglarilor organice. greu de înteles si universale acte antisociale. oligofrenii. pot garanta calitatea vietii familiei. ale formelor principale de manifestare ale agresivitatii. cât si esecul. O gandire morala cu principii clare. factorii etiologici ai reactiilor comportamentale deviante pot fi clasificate dupa prof. psihopatii. violenta. Actul delictual debuteaza de obicei cu fuga de acasa practicata de unii adolescenti. ca forma evoluata a fugii de acasa si care reprezinta peregrinari continue dintrun loc în altul.sociogeni. deschide larg poarta infractionalitatii. Descoperirea propriei individualitati. Dupa modul cum se realizeaza aceasta confruntare a proiectiei ei cu realitatea poate sa rezulte atât reusita.). iar pe de alta parte datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauze diferite.factori predominanti biogeni. Cu toata complexitatea si varietatea numerica. sechele dupa meningite.regleze relatiile intre membrii familiei. fara orizont temporal. o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy).factori predominanti psiho. prostitutie. socializarea individuala. O serie de factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri comportamentale de tip delictual (encefalopatii secundare post-infectioase sau post-traumatice. însotita de riscuri si privatiuni si asociat în majoritatea cazurilor cu furt. Aceasta anomalie genetica se asociaza cu agresivitate. . Studiul cauzelor de conflict cu finalizare în conduita devianta întâmpina serioase dificultati. dar mai frecvent acesti factori se interfereaza conditiile biogene creând fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata adolescentului. În cadrul factorilor biogeni. pruncuciderea. . dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite. al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. adolescentul ratacind fara puterea si vointa de a reveni la domiciliul sau. S-a pus în evidenta. reflecta nevoia profunda a adolescentului de a se integra într-o lume care sa corespunda aspiratiilor sale. epilepsii. TULBURĂRI DE CONDUITĂ LA ADOLESCENŢI Dintre particularitatile comportamentului agresiv la adolescent.

Familia devine "solul primar al dezvoltarii naturii umane" iar copilul. opozitii sau interdictii. Atunci când carentele si conflictele afective din mediul familial. Carenta afectiva. Lipsa fricii va duce la lipsa remuscarii fata de faptele proprii iar sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanenta. instabilitatii si dorintei de satisfactie imediata. Disociatia si neîntelegerea familiala este frecvent întâlnita în familiile adolescentilor cu tulburari de conduita si comportament. vom sublinia în primul rând rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial: 1. Cei doi parinti. Orice carenta afectiva ca si orice carenta sau abuz de autoritate vor determina tulburari de comportament. Este o realitate faptul ca. sentimente de devalorizare si opozitie. lipsei sentimentelor de culpa ce stau la baza sentimentului de responsabilitate. manifestate de ambii parinti fata de copil depasesc anumite limite de intensitate si durata transformându-se în adevarate situatii traumatizante pentru adolescent. indiferenta afectiv. acesta ajunge sa traiasca asa numitul conflict de adaptare. care se exprima printr-o atitudine protestatara în fata oricarei rezistente. tradata prin simptome caracteriale precoce. fuga si vagabondajul. de tipul lipsei de identitati. Astfel. desi despartiti. libera. imaginea parintilor si un criteriu de referinta despre atitudinea lor. inegalitatile de atitudine. Ramas în grija unuia dintre parinti. eul uman se formeaza într-o constelatie triunghiulara de factori: dragoste. personalitatea în formare a acestuia se va înscrie pe cai gresite. tulburarile relatiilor familiale. Astfel. Un astfel de subiect îsi va structura o personalitate egocentrica. autoritate si securitate familiala. cruzime). fiecare din ei cautând sa-l atraga de partea lui si sa-l instige împotriva celuilalt în scopul de a-l compromite. rautate. datorita demisiei parintilor de la sarcinile lor. Frustrarea de dragoste prin carenta afectiva. Tânarul devine astfel "un simptom al parintilor sai". Comportamentul copilului se realizeaza totdeauna prin identificare si interiorizare cu sine si cu ceilalti.Factori psiho-sociogeni Fara a subestima importanta factorilor organici. tiranica a parintilor sau dimpotriva cea permisiva. ori la o adevarata debilitate relationala. frustratii. Disociaţia familială. revolta. sentimentelor de devalorizare. nepasator si inadaptat la formele vietii sociale). bazata pe afectivitatea materna si autoritatea paterna. daca copilaria se desfasoara în cadrul unui climat familial saturat de privatiuni si ostilitati. izolarea. este cauza principala a unor astfel de deviante deoarece plecând de la calitatea relatii mama-copil se vor dezvolta în mod adecvat relatiile copilului cu altii. fara vointa sau tiranica. egocentrismului. lipsa de încredere în sine. duce la un gol afectiv cu insatisfactii. revendica în mod egal copilul. Orice carenta afectiva materna va duce la structurarea unei personalitati insensibile. furtul etc. Orice "întarcare afectiva" va duce la lipsa încrederii în lume. 34 . izolarea. de conditii care priveaza copilul de afectiune si de satisfacerea adecvata a dorintelor si aspiratiilor lui firesti. sau va fi frustrat de cea mai elementara forma de afectiune. sugestibilitatii. copilul îsi simte mama mai întâi senzorial si apoi afectiv. Familia devine o adevarata scoala a sentimentelor. tocmai datorita incapacitatii de a simti si trai dragostea materna. Agresivitatea. Modelul parental valorizant sau devalorizant. retrograd. de conditii corespunzatoare de viata si activitate (ceea ce va determina introvertirea. transmiterea de catre parinti a unor valori de identificare ca si imaginea parintilor vor ajuta la structurarea personalitatii. de întelegere. copilul devine victima unei atitudini extremiste sau va beneficia de întreaga afectiune si îngrijire din partea acestuia (având drept consecinta formarea lui ca individ egoist. somatogeni. fie prin identificarea parintilor cu parintii patogeni. pot fi determinate de aceeasi cauza: atitudinea reprimatoare. Manifestarile repulsive ale adolescentului dovedesc.

simti si de a se comporta a viitorului adolescent. în care se întretin conditii care duc la supradimensionarea trebuintelor. incapacitatea de a iubi. apasatoare. Alteori. sau copii rezultati din casatorii anterioare. 4. Neîntelegerile între parinti pun în pericol sentimentul de securitate al copilului si în consecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale. Carenţele de ordin educativ joaca un rol deosebit în determinarea unor forme comportamentale aberante. 3. Desigur. A. Nemultumirea de sine va duce la indiferenta fata de lume si inadaptare. secundare: lipsa de condescendenta. specific acestei perioade. O influenta negativa au si familiile reconstituite din divorturi. O atmosfera familiala prea trista. injurii si brutalitati se repercuteaza în sens negativ asupra psihicului adolescentului. provocându-i traumatisme afective. lipseste însusi mediul familial. ca punct de plecare al obtuziei. care se afla în grija asistentei publice. Libertinajul familial lasa adolescentul prada influentelor negative ale strazii. Matricea familiala devine deci baza formarii personalitatii si orice abdicare de la acest rol poate transforma copiii în "orfani de parinti". indiferentei. nervozitate. Mama este aceea care poate sau nu priva pe copil de afectiunea echilibrata atât de necesara dezvoltarii sale psihice. Astfel de deviante se pot întâlni si la copiii adoptati. Absenţa mediului familial. neadecvate. plecând de la climatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. în functie de rolurile diferite care revin. unele dintre ele capitale: hiperprotectivism. stari conflictuale severe. opozitie sau diferenta si fuga. opozitiei sau ostilitatii. sau a unor conditii igienice de trai necorespunzatoare. care vin în noua familie cu alte principii si deprinderi educative. autoritatea paterna exagerata. oportunism. sau prea agitata. acestora: mamei-afectiunea. Statistic. perfectionalism. tatalui-autoritatea. În cazul adolescentilor orfani abandonati. aflat în continua cautare de afectivitate. mai ales când înfierea e motivata de o compensare a frustrarilor si când copilul e privat de climatul afectiv si de sentimentul de securitate. se constata apartenenta tinerilor delincventi din familii paupere fie deosebit de prospere. vaduvii. pedepse umilitoare. Berge consemneaza un numar destul de mare de defecte ale parintilor. structureaza un comportament reactiv. Ele depind în mod direct de personalitatea parintilor si educatorilor. Lipsa oricaror modele parentale si a identitatii copilului cu parintii sai. etc. pot duce la depersonalizarea si de realizarea.în majoritatea cazurilor tocmai faptul ca asupra acestuia trecutul sau au actionat mijloace coercitive brutale. Din rândul acestora se detaseaza în primul rând adolescentul depresiv. unor variati agenti inductori care vor genera tulburari de comportament. de protest. datorita fie unui spatiu locativ limitat. care îsi vor pune amprenta asupra modului de a gândi. sau a unei gospodarii si administrari defectuoase a bugetului familial. lipsa de respect. 2. caracterizata de certuri. În devianta copilului se înregistreaza o cauzalitate circulara în care. de întelegere din partea celor din jur. narcisism. 35 . în mod natural. abuzul de autoritate. pretentiilor si necesitatilor. Situaţia economico-socială a familiei poate conditiona aparitia unor conflicte si tensiuni între parinti pe de o parte si între parinti si copii pe de alta parte. greselile educative ale parintilor pot fi considerate diferentiat. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziune prin parasirea neautorizata a domiciliului si vagabondaj. iar revendicarile se transforma în agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdictie. iar altele de importanta mai mica.

el poate lesne sa cada prada ispitelor strazii. siguranta. Neînsemnat . ca reprezinta individualitati forte si independente. sa verifice limitele si posibilitatile lor. economice. tâlhariile. În grup. de valorificare. Afirmarea. sa patrunda în sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri. cauta sa se identifice cu acesta. sa practice jocuri de noroc si cauta în toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau.adolescentul doreste sa devina necesar. sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup. certati cu normele si legile convietuirii sociale. lovirea. Nerecunoscut . adolescentul încearca sa-si dovedeasca si lui si celorlalti ca nu s-a înselat. ca au detasarea si stapânirea de sine a adultilor. Grupul ofera adolescentului un ideal de sine. o ratiune de a fi. fuga de acasa sau vagabondajul. ca reprezinta ceva. acte asociale si antisociale ca: negativismul. adultii în general). o imagine linistitoare a propriului "eu". violul. un "drum al extremelor". sa se "situeze" între ceilalti. chiar în grupuri nonformale orientate negativ.5. În masura în care grupul si-l aproprie si îl adopta. ci si securitate. încercari prin care sa probeze calitatile. Influenţele nefaste ale unor grupuri de tineri. adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comune cu ale sale. amenintarea. Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie la un moment dat. parcurge un drum sinuos. Izolat . colegilor sau adultilor mai turbulenti. 36 . Astfel el va începe sa fumeze. de exprimare libera.adolescentul cauta prilejuri de afirmare. de a exista.el încearca sa-i înteleaga pe ceilalti. Cei mai multi dintre minorii delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti în ceea ce priveste relatiile lor cu ceilalti copii si în legatura cu felul în care îsi petrece timpul liber. Nu întotdeauna adolescentul stie sa se apere împotriva influentelor strazii. de achizitii culturale ale umanitatii. si nu în ultimul rând. în mijlocul unor grupuri de tineri ai strazii. "profesorii". cu interesul fata de sine. minciuna. În acest scop mai ales baietii cauta obstacole. culturale.adolescentul cauta puterea grupului. sau sunt supravegheati în mod superficial sau accidental. alcoolismul. un antidot pentru nelinistile sale anterioare: Slab . Grupul ofera adolescentului nu numai cadrul de afirmare. socializarea adolescentului. dependenta de droguri. sa bea. ca nu au fost înselati. grija de a parea înca un copil si dorinta de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. Paralel cu adâncirea cunoasterii propriului eu. ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE LA ADOLESCENTI Principalele devieri de conduita si comportament pe care le-am întâlnit sunt: tentativa autolitica si actul suicidar. sa-si îmbogateasca cunostintele despre altii. Efectele principale ale vietii de grup sunt dependentele pe care le dezvolta acesta între membrii grupului respectiv. Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi. Atractia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenti si uneori si de adulti poate fi explicata si prin faptul ca grupul respectiv îi permite realizarea unor dorinte care îi sunt interzise în mod brutal de catre parinti si a unor actiuni aventuroase si activitati mai interesante. el începe sa fie interesat de tabelele de valori ale ambitiei. El cauta sa dovedeasca lumii ("lumea" sunt parintii. de situarea temporara a propriei persoane în evolutia universului. furtul. Teama de ridicol. Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare a comportamentului la exigentele conditiilor sociale.

importanta majora o are formarea constiintei morale. jocuri de noroc etc. dimpotriva. Experienta infantila – ca forma de învatare sociala .Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si în arheologie. atitudinile prohibitive. neparticipare la un program de viata organizat. Sentimentul de devalorizare Adolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umana constituita ci. Aspecte care duc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti: 1. Scaderea pragului de toleranta la frustrare În cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. raspândite mai ales în orase si care pervertesc constiinta adolescentilor.. Experienta traita de ei în grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor. sa perceapa adultul ca având intentie raufacatoare. Experientele traite în timpul copilariei îl determina pe adolescent sa considere adultul un eventual agresor. o prelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. la activitati continue si sustinute etc. Modificari la nivelul structurilor morale Integrarea sociala a persoanei care se naste "incompleta" presupune o receptionare. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitatea de a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale. Modificari la nivelul relatiilor afective Majoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative (dispatie–apatie).petrecuta într-un spatiu valoric daunator moral. modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol. la început. O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea în care atât parintii cât si 37 . Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul ca bazele acestora se construiesc în cadrul unei experiente directe. combinarea si sedimentarea unor straturi în conditiile si structurile sociale date. 4. 3. Ca principiu fundamental. o libertate vecina cu libertinajul în cadrul relatiilor intrafamiliale. deci în grupul primar si într-un interval de viata când afectivitatea este elementul dominant în procesul de maturizare. Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele "grupuri de distractie" prin consumul de alcool. spontane a copilului cu reguli si persoane. Cu toate ca din necesitati contingente accentul cade – în complexitatea actului educational – pe instructie. orice interventie putin mai autoritara îl face.). o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare. adolescentii delicventi nu pot suporta în relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale. de respingere de catre grupul social. traieste un sentiment de nonvaloare. pentru finalitatea procesului de socializare. 2. Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci când interactionam cu adolescentii ce au comportamente deviante. jocuri sexuale. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta. constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la rândul lor a unei constiinte morale. autoritare sau preventive ale acestora. dezvoltarea. genereaza fata de celalalt atitudini de neîncredere si ostilitate. În liniile cele mai largi posibile.

înselaciune. De asemenea.educatorii intervin direct în acest sens. El traieste faptele de moment. în cazul acesta. fie latenta. ca o cerinta agresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune. existenta sa în interiorul oricarui context spatio-temporal. Dar el au o reprezentare modificata a conceptelor morale. înseamna a exista în afara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. de negare a valorilor socialmente acceptate. În acest sens. Un sens gresit acordat conceptului de libertate Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala. ca adolescentul sa se "contemple" si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normale întrucât sunt rezultate din experienta sa trecuta. pe o perioada îndelungata de timp. Îl deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o libertate arbitrara în comportare. fie manifesta. Corectitudinea. generata de carente educationale. sentimentul ca i se face o mare nedreptate. a unei situatii de incompatibilitate. mila. 38 . dragostea sincera etc. de neconsonanta sociala. În perioadele de mutatii sociale si de profunde crize în evolutia societatii se înregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale în rândul tinerilor. În general. si în ultima instanta de fragilitatea eului. morale. minciuna. 7. determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie. etc. cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui „profil” psihologic al acestora: a) înclinatie catre agresivitate. De aceea adolescentul delicvent traieste uneori cu profunda convingere. fie ca este vorba de joc. remuscarea. prostitutie. în special a modului de reflectare a valorilor. de învatatura sau de relatii de familie. putem vorbi la adolescentii delicventi de o "denigrare a sentimentelor umanitare" ca: întelegerea. a actelor cu violenta si a agresivitatii îndreptata atât împotriva celorlalti cât si asupra sinelui. 6. ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie de sine. Este greu – daca nu imposibil – mai ales la vârsta adolescentei. ca un supliciu. bunatatea. Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe care se bazeaza relatiile interpersonale. fara legatura si continuitate cu experientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. 5. dragostea. b) instabilitate emotionala. Delicventul considera efortul de încadrare în normele sociale. nici percepe. Ei manifesta o îndârjita opozitie în recunoasterea lor dar mai ales în trairea acestora. Sentimentul de injustitie Trairea. furt. a lumii. Tulburari de cunoastere Nu voi aborda problema performantelor în învatarea de tip scolar ci doar problema modului tipic de cunoastere a universului. bazata pe un fond de ostilitate. respectul demnitatii. familiile din care provin adolescentii delicventi creeaza conditii de devalorizare în educarea copilului prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool. În atitudinea si comportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricarui sentiment cu valoare pozitiva sociala. vagabondaj. Libertatea. În general adolescentul delicvent nu poate trai. Delicventul traieste la timpul prezent. În sfera tulburarilor de comportament un loc important îl ocupa comportamentul antisocial.

Tensiunea acumulata în timp. materiale. perversiuni. fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni. ci indirect prin atitudini si chiar actiuni agresive si autoagresive. creeaza în mod exagerat conditii de „aparare” a copilului împotriva „pericolelor si prejudecatilor”. exista si climatul familial hiperpermisiv în care parintii sunt superprotectori. În încercarea de a se identifica un nucleu esential al tulburarii. Totusi. atmosfera din familiile dezorganizate. cu efect negativ imediat în planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tânar. Neavând vreun statut social de aparat. copilul nu are alta alternativa decât supunerea oarba. el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor. pe care individul cauta sa-l suprime. de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar încarcerat. De asemenea. 9 actiuni impulsive.c) inadaptare sociala. de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate. ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. neconditionata în raport cu cerintele si pretentiile parintelui. Mai mult. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el în vederea încercarii de a-l reeduca. Climatul familial joaca un rol important în explicarea conduitelor antisociale (în special conduita parentala). amenintatoare. vicii. familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza în mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a personalitatii copiilor. d) duplicitatea conduitei. Tânarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste într-o lume disconfortanta. Pe de alta parte. nivelul comportamental de relatie cu societatea. lipsa autoritatii parintilor. Acest „tratament” educational poate conduce la conduite antisociale explicabile în cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare. ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste. a controlului precum si a afectiunii acestora. Astfel. e) dezechilibru existential. deoarece realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate. 9 lipsa sentimentului de vinovatie. „invadeaza” pur si simplu copilul cu investitii afective. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat. provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate. nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce în mod automat tulburari de comportament ale copiilor. În familiile în care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv. O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice. prin forme de conduita agresiva/autoagresiva. prin care îsi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea. cel al comportamentului tainic. manifestata în discordanta dintre doua planuri: unul. exprimat prin patimi. intim în care se prepara infractiunea si celalalt. chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din rândul familiilor dezorganizate. copilul nu raspunde direct în raport cu parintele agresor. 39 . se recunosc 4 trasaturi importante: 9 insuccesul în realizarea legaturilor bazate pe afectiune. fie ca pe toti îi considera asemanatori. La agresivitate si ostilitate. irosire absurda a banilor. teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. În DSM-III se specifica faptul ca persoanele cu personalitate antisociala prezinta o socanta varietate de trasaturi anormale.

de obicei. vagabondajul.perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala. dar suparatoare de tipul: minciuna. atât ca reactie de opozitie fata de mediul care nu-l satisface cât si ca speranta confuza de a gasi altundeva ceea ce îi este refuzat aici.9 incapacitatea de a învata din experientele negative. În ultima perioada. cât si asupra formarii nefavorabile la un moment dat a personalitatii tânarului sub influenta unor factori de mediu negativi. ¾ repetentia. atitudini nonconformiste etc. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii educationale corespunzatoare. fumatul ostentativ. acele împrejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). Infracţiunile încep de obicei în adolescenta cu acte delicvente marunte.decalaje între nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si caracterial-actionale. actele de spargere sau tâlharie. 40 . chiulul de la ore. dureroase sau degradante. Unii au dificultati în întreaga organizare a vietii lor de familie. copiatul la ore. . cum sunt: furtul repetat. Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. bruscarea colegilor. consumul curent de alcool sau droguri. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. Un alt element ce intra în sfera tulburarilor de comportament îl reprezinta fuga de acasa (parasirea domiciliului) care se constituie de cele mai multe ori în epilogul unui conflict cu anturajul. al dezvoltarii personalitatii poate apare în mai multe variante precum: . minciuni si vandalism. ¾ lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare. Perioada care precede fuga ne ofera informatii privind existenta unor preparative si asupra contextului socio-familial (somaj. . de regula. se observa din ce în ce mai mult împletirea (asocierea) modificarilor mai putin grave sub raport juridic. fapt ce duce la imprimarea în comportamentul sau a unor orientari antisociale. violente verbale. inconsecventa comportamentala. ¾ absenteismul. refuzul de a saluta. de fapt. În forma extrema exista un grad de duritate care-i permite individului sa savârseasca acte crude. Acestia se caracterizeaza prin: ¾ insubordonare în raport cu regulile si normele scolare. Un alt aspect important la tinerii cu tulburari de comportament îl reprezinta esecul privind adaptarea si integrarea scolara. Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci. Copiii dezadaptati scolar intra în categoria „copiilor problema” care adopta o conduita devianta în raport cu cerintele vietii si activitatii scolare.decalaje între dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale. influentele nocive ale situatiilor concrete de viata în care s-a aflat tânarul înainte de comiterea conduitei deviante. cu abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. Tânarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. Aceasta lipsa de sentimente este adesea în izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite legaturi superficiale si pasagere. Cauzele individuale atrag atentia atât asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). ¾ conduita agresiva în raport cu colegii si cadrele didactice. prostitutie. Cauzele sociale vizeaza. Conditiile favorizante cuprind.

fie din teribilism. care trebuie ajutat sa-si depaseasca dificultatile. Multi dintre ei se automutileaza în prezenta anturajului (unii pe fond de imaturitate psiho-comportamentala. conflict relational). • dromomania . între 15 si 18 ani.este o fuga patologica asociata unor tulburari psihice grave: oligofrenie. un mod de viata fara domiciliu stabil si fara mijloace materiale clare si stabile de subzistenta. epilepsie si se caracterizeaza prin impulsiunea morbida de a pleca brusc si neasteptat. distrugeri si daune. dificultati în relatiile interpersonale si o tendinta pentru consumul excesiv de alcool. urmata fiind de amnezia asupra episodului si constituie o manifestare asociata tulburarilor de baza. aceasta poate fi semnul unei viitoare insertii sociale defectuoase. îndepartându-l pe copil de mediul familial (adesea disociat sau factor de insecuritate afectiva) sau de scoala (chiulul). Fobia fata de scoala este frecventa din prima clasa la copiii afectati de despartirea de mama. la vedere si care pare sa fie nepericulos. Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului ci si asupra sinelui. adesea fara nici o tinta. Deci. în vederea producerii unor daune. De obicei. ¾ rani superficiale care nu pun în pericol viata. Privite din perspectiva scopului urmarit. imaturitate psihocomportamentala.este o fuga permanenta. o forma particulara a comportamentului agresiv este autoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin scarificarea tegumentelor (taieturi. cersetoria si prostitutia. a unor raniri. fie din solidaritate de grup. Unii tineri relateaza ca ranirile au fost provocate într-o stare de detasare fata de mediu si fara durere puternica. mai adesea la barbati. în calitatea lor de asigurare a existentei. Se poate vorbi de mai multe tipuri de fuga de acasa: • fuga ca reactie de aparare si protest determinata de factori de mediu ca: dezorganizare familiala. în general. persoane sau catre sine. • fuga ca manifestare predelincventa. Vârsta la care tinerii se automutileaza este cuprinsa. un semnal de alarma care trebuie sa permita instaurarea unei supravegheri în scopul reorganizarii conditiilor socio-familiale. putem spune ca agresivitatea reprezinta orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte. generata de lipsa supravegherii. comportament impulsiv sau agresiv. influenta unor anturaje nefaste în care se propaga o inductie negativa de participare la acte ilicite. Acesta este în general scurta. Exista trei forme de autoranire deliberata: ¾ rani adânci si periculoase provocate cu intentie suicidara serioasa. în acest caz. educative si psihologice pentru prevenirea recidivelor fugarului. tinerii 41 . Fuga este asadar. alcoolism si conduite agresive ale parintilor. autoranirea este precedata de o încordare crescuta si iritabilitate. ¾ automutilare la pacientii schizofrenici (adesea ca raspuns la vocile halucinatorii) sau la transsexuali. fie ele materiale. iar mai târziu la adolescenti. unele conduite agresive sunt orientate în directia producerii „unui rau” în timp ce altele sunt orientate în directia demonstrarii „puterii agresorului”. schizofrenie. Cei care se autovatameaza realizeaza actele într-un mod impulsiv. carente afective ale acestora. laxitate educationala. marginalizare. moralpsihologice sau mixte. vagabondajul poate intra usor în sfera delincventei prin asociere aproape inevitabila cu delicte ca furtul. arsuri). Ei se caracterizeaza prin: autostima scazuta. functioneaza mecanismul imitatiei.mutare. • vagabondajul . Rezumând. Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv. dispozitie instabila. prieteni. deseori îmbracând forma unei conduite de refugiu la rude. atenuate apoi de actul autoagresiv. Dupa vârsta de 6-7 ani putem vorbi de fuga de acasa. în vederea producerii unor prejudicii. cunostinte.

curge sânge si vederea acestuia este importanta pentru subiect. respectiv autoagresiva: • violente suferite în copilarie. separare. esecul scolar. • evenimente neplacute în familie (divort. Hawton (1986) descrie 3 grupe principale ale adolescentilor la care este prezenta autovatamarea deliberata: . în special. Au fost tineri care au declarat ca s-au automutilat în momentul pierderii unui parinte ori pe fondul neglijentei sau abuzului din partea parintilor (acesti tineri prezinta carente afectiv-emotionale accentuate. • chemarea în fata justitiei. scandaluri. probleme comportamentale) . De obicei. Dupa act. . consum alcool). fuga de acasa. conduite marginale. dar fara tulburari de comportament. altii consuma alcool. exmatriculare.cei cu suferinta acuta legata de problemele care dureaza de mai putin de o luna. infractionalitatea). • deficiente intelectuale (carente în dezvoltarea psihointelectuala) . fapte antisociale). În rândul tinerilor investigati exista 3 modele de baza în ceea ce priveste repetarea actului de automutilare: ¾ un model al celor care repeta actul o singura data. cu cutitul (15 %) sau cu alte obiecte – sticla. Multi dintre ei declara ca regreta ceea ce au facut.cei cu tulburari cronice psihice si sociale dar fara tulburari de comportament. adesea subiectul se simte rusinat si dezgustat. De cele mai multe ori. . La adolescent. O serie de cercetari au desprins câteva elemente care se pot constitui în factori ce predispun la o mai mare potentialitate agresiva.stabilesc sa se automutileze pentru ca asa au vazut la ceilalti. respingerea. parasirea de catre partener). cu lame de ras (58 % din cei investigati) dupa care urmeaza cei autoagresati cu tigara (19 %). ¾ al doilea este reprezentat de acei tineri care repeta actul de mai multe ori. Potrivit studiilor efectuate. fuga de acasa. autovatamarea deliberata este predominanta la clasele sociale mai joase. (în procente mult mai mici – 8 %). îsi testeaza pragul durerii. ca un raspuns habitual la evenimentele stresante. ajung la discutii si sub imboldul furiei si al alcoolului actioneaza automutilându-se).cei cu tulburari comportamentale (cum ar fi chiulul. • probleme scolare (repetentie. violenta domestica. chiar daca scarificarile sunt multiple si realizate în episoade succesive. discutii. desi 12 % dintre acestia au avut idei suicidare sau tentative esuate de suicid. proaste rezultate scolare. consumul de alcool si de droguri. Dintre factorii precipitanti ai acestui act. 42 . violenta) sau probleme sentimentale (despartirea. în care au în mod continuu probleme. fermoare etc. nici un tânar nu dorea sa moara în urma autovatamarii deliberate. tulburari alimentare. • antecedente personale de agresivitate fata de ceilalti si fata de sine însusi. numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta: minciuni. Ranile sunt de obicei multiple si realizate. batai. dar numai într-o perioada limitata de timp. uneori ei doresc sa atraga atentia asupra lor sau sa influenteze pe cineva). un procent foarte mic care repeta actul de mai multe ori pe o perioada îndelungata de timp. sârma. tinerii declara: • evenimentele nedorite în anturaj (certuri. Foarte putini dintre tinerii investigati au confirmat premeditarea si asa cum am mai precizat anterior. Motivele autovatamarii deliberate sunt de obicei complexe si dificil de identificat cu certitudine. tinerii se ranesc pe antebrat sau încheietura mâinii. ¾ al treilea. din curiozitate sau pentru a nu fi exclusi din grup.

reactii discontinue. impulsivitate. climat familial conflictual. dorinta realizarii cu orice pret a propriilor interese. encefalopatiile infantile ale adolescentului sau adultului. a unor trebuinte si tendinte înguste. scolara. a constiintei de sine limitate. caz în care se disting doua forme: ¾ agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu caracter paranoic unde actul este lucid. ca urmare a nedezvoltarii simtului responsabilitatii. Fenomenul de agresivitate rezida în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal. 43 . labilitate afectiva. fara a resimti corespunzator echivalentul suferintei fizice. dar nu în mod necesar. manifestata prin: autocontrol insuficient. alcoolismul. Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic. • toleranta scazuta la frustrare. iar când se manifesta la vârsta adulta. evaluarea faptelor în mod neconcordant cu gravitatea acestora. neglijente. acestea au cea mai mare frecventa între 14 -16 ani. tendinte egocentrice. aprecieri nedrepte. instabilitate. conduitele aberante se produc în mod stereotip si pun în evidenta o incapacitate de progres sub influenta educatiei. promiscuitatea morala si sexuala. de nivel redus. sa braveze. absenta emotiilor) . Dar pâna la pubertate si adolescenta un asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala. inconstanta de origine endogena specifica. • fenomene de inadaptare scolara legata de: atitudini pedagogice inadecvate. datorata unor factori si împrejurari precum: împrejurarile toxice acute si cronice (alcoolismul). Ulterior. sociala. care obisnuit. • modele educationale deficitare – familii dezorganizate. familii în care sunt prezente agresivitatea – violenta domestica. poate îmbraca si forma unor manifestari antisociale. indiferenta afectiva.• tulburari ale afectivitatii (starile de frustratie afectiva si sentimente de frustratie. ambivalenta afectiva. exercitat la rece). starile pasionale care se pot manifesta prin descarcari agresive. • Tulburari caracteriale: cercetarile au aratat ca tinerii predispusi la conduite agresive se caracterizeaza printr-un nivel de imaturizare caracteriologica. frica de sine. începând cu pubertatea. • instabilitate emotiv-actionala. dupa unii autori. ¾ agresivitate accidentala sau câstigata. a imaturitatii socio-afective si sociale. climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv. constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara. ca apoi sa se atenueze. caracteristica pentru personalitatile dizarmonice fiind manifestarea concomitenta a mai multor forme si directii de exprimare nespecifica a agresivitatii. sa se sustraga de la anumite obligatii. salturi nemotivate de la o extrema la alta. exacerbarea unor motive personale egoiste. Automutilarea poate fi determinata si de anumite conditii de mediu si situationale în care se afla personalitatea devianta la un moment dat. Exista în acest sens indivizi aflati în cautarea unor repetate situatii în care încearca sa impresioneze. conflicte afective. inconsecventa în reactii fata de stimuli. În genere. cum ar fi: sentimentele etico-morale. Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta. predomina formele caracteriopate care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai evidente antisociale. absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare. traumatismele cranio-cerebrale. psihozele cronice evolutive.

Daca va suspectati copilul ca ar avea o tulburare alimentara este imperios necesar sa cautati ajutor cat mai repede. Desi cele doua tulburari (anorexia si bulimia) sunt similare. Adolescentii cu anorexie sau bulimie au frecvent o teama intensa de a nu fi grasi sau cred despre ei ca sunt grasi cand. Exista sporturi ca baletul. Este important de retinut ca tulburarea alimentara nu este un comportament care poate fi controlat. tulburarile alimentare implica autocritica. sociali si familiali. De aceea se impune necesitatea ajutorului medical si psihologic. pentru un procent din ce in ce mai mare de adolescenti. Multi copii cu tulburare alimentara au o stima de sine foarte scazuta iar incercarea de a mentine o greutate scazuta repezinta o modalitate de a detine controlul. de fapt. Anorexia si bulimia pot cauza deshidratarea si alte complicatii medicale: cardiace si renale. la care se mai adauga si presiunea sociala. genetici. adolescentii cu anorexie sunt. dorinta de a avea un corp perfect devine o obsesie care se va transforma intr-o tulburare alimentara. sunt foarte preocupati de felul in care arata corpul lor si de ceea ce simt in legatura cu acest lucru. De asemenea in randul adolescentilor cu tulburari alimentare creste riscul pentru alte tulburari (anxietatea. Efectele tulburarilor alimentare In timp. tulburarile alimentare cauzeaza probleme de sanatate fizica. Din nefericire. gimnastica si luptele care pot constitui factori de risc pentru aparitia tulburarilor alimentare. de obicei. in special in perioada adolescentei. Cauzele tulburarilor alimentare Cauzele tulburarilor alimentare nu sunt in totalitate foarte clare. foarte slabi iar adolescentii cu bulimie au o greutate normala sau sunt supraponderali. tulburarile alimentare conduc la subnutritie si chiar moarte. nu este deloc asa.MANIFESTĂRI PSIHOPATOLOGICE DISCOMPORTAMENTALE LA ADOLESCENŢI Tulburările alimentare la adolescenţi Multi copii. Tulburarile alimentare ca anorexia sau bulimia nervoasa cauzeaza fluctuatii dramatice de greutate ce afecteaza functiile vitale ale organismului si ritmul normal de viata. prin varsaturi constante si nutritia deficitara poate duce la: • dureri constante de stomac • afectarea stomacului si a rinichilor 44 . In situatii extreme. tulburarea obsesiv – compulsiva). In general. Lipsa de hrana afecteaza organismul in moduri diverse: • scaderea tensiunii arteriale • caderea parului si ruperea unghiilor • anemie incapacitate de concentrare • tumefierea articulatiilor • dereglerari menstruale (chiar intreruperea menstruatiei) • fragilitatea oaselor Bulimia. Sunt cercetari care sugereaza contributia mass-mediei asupra cresterii incidentei tulburarior alimentare. Sunt implicati factori psihologici. In perioada pubertatii se petrec multe schimbari fizice si psihice. in realitate. Exista un mare decalaj intre felul in care adolescentii isi percep corpul si felul in care acestia arata in realitate. iar obiceiul de a manca este privit ca perturband activitatile cotidiene. Parintii pot preveni aparitia tulburarilor alimentare dezvoltandu-le copiilor o stima de sine sanatoasa si incurajand o alimentatie echilibrata. ganduri si sentimente negative legate de greutatea corpului si de mancare.

Par pufos pe corp. . insa ea poate fi regasita chiar si la copii de 7 ani.Comportamente caudate legate mai ales de mancare . amenoree.Ascunde ca ar exista o problema cu mancarea.La adulti. . pentru ca ele contin grasimi. izolare. . la copii si adolescenti. mentionat ca anorexia se intalneste in proportie de 90% la fete.Abuzeaza de exercitii fizice.Cantareste mai putin de 85% din greutatea normala a corpului . Anorexia nervoasa este o boala grava legata de obiceiurile de hranire. . .Refuza sa observe riscurile pierderii in greutate. Trebuie. oscilari de stari Semne comportamentale ale anorexiei ¾ Ritualuri in legatura cu mincarea. . Nu se poate stabili clar o regula generala.Pielea uscata. desi greutatea este direct proportionala cu inaltimea ¾ Perceptia deformata despre forma corpului si despre greutate ¾ Refuzul acceptarii existentei unei probleme ¾ Schimbari de personalitate. cum ar fi taierea mincarii in bucati mici ¾ A fi secretos 45 .Teama continua de ingrasare. 70.• • pierderea de minerale si potasiu (probleme ale inimii si chiar moartea) dereglari menstruale Anorexia este o boala intalnita frecvent mai ales la adolescente.Depresie. Le este mult mai greu sa se descurce singuri.Umflarea stomacului. aspra si decolorata. . o imagine distorsionata asupra propriului corp. nivelul hormonal scade. atunci cand realitatea este total opusa. de multe ori letala in cazuri extreme. Alte simptome ale anorexiei: . fata de un parinte. cand acesta este subponderal. . fie de natura psihologica sau ambele. a fetei si a incheieturilor. la baieti.Pierderea masei oaselor (oase fragile) Semne psihologice ale anorexiei ¾ Frica de a nu lua in greutate.Adolescentii anorexici. de regula.Circulatia proasta a singelui si senzatia de frig.Constipatie si dureri abdominale. Simptomele anorexiei: . adica lipsa consecutiva a trei cicluri normale.Intreruperea perioadelor de menstruatie. caracterizata prin iluzia de e se considera prea grasa.Oprirea ciclului menstrual. Dintre trasaturile generale se numara si teama continua de ingrasare. ascundere a mancarii. dezvolta o dependenta fata de un adult.Considera corpul supraponderal. lipsa libidoului la barbati . . la femei. . . . chiar 80 de ani. iritabilitate. totusi. 60. . Cauzele anorexiei sunt fie de natura fiziologica. .Refuza sa isi mentina greutatea normala pentru inaltimea si varsta sa. Anorexia tine foarte mult si de personalitatea fiecaruia in parte. .Perioade de ameteli si lesinuri.Fetele mai tinere nu au menstruatie la varsta potrivita. dar si la femei de 50. . luarea in greutate prea putin sau inadecvat raportat la felul cum ar trebui sa creasca. . . pierderea insemnata a greutatii.Refuza anumite feluri de mancare. caderea parului de pe cap.ritualuri de impartire.

Femeile tinere cu o parere nu prea buna despre sine si cu dificila confruntare cu solicitarile adolescentei sint cele mai expuse la boli de digestie. In plus. greutate si regim este un mod de a da un sens de control adolescentului care se teme de schimbarile rapide si anxietatea asteptarilor cresterii adolescentei. luptele sau alte sporturi unde se pune accentul pe o constructie a corpului mica sau pe o greutate mica se pot simti presati sa tina regim. grija parintilor fata de greutatea copiilor lor si restrictia accesului la mincare sint asociate cu parerea proasta despre sine in rindul fetelor tinere. biologici. Anorexia nervoasa este una dintre cele mai serioase boli ale digestiei cu o rata de mortalitate de 15 la suta. rezultand in pierdere observabila a parului • Senzatie crescanda de tensiune imediat inainte de smulgerea firelor de par sau atunci cand incearca sa reziste acestui comportament • Placere. Parerea proasta despre sine este prezenta in rindul fetelor cu o greutate mai mare. cresterea independentei si schimbari dramatice ale corpului. o conditie dermatologica) • Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterare sociala. Prevalenta este 1-3%. ingrijorarile in ceea ce priveste greutatea incep de obicei mai devreme. lipsa de afectiune sint ceva normal. Este tipic asociata cu slabirea din perioada menstruatiei la femeile tinere si anormalitati medicale. Tricotilomania Tricotilomania reprezinta o tulburare de control al impulsurilor ce se manifesta prin smulgerea propriilor fire de par. Teorii despre cauzele anorexiei nervoase au identificat factori sociali. Preocuparea obsesiva fata de mincare. Se caracterizeaza prin: • Smulgerea recurenta a propriilor fire de par. Adolescenta este o perioada de tranzitie. Baieti si fete implicati in anumite activitati cum ar fi gimnastica. Femeile tinere pot sa gaseasca sinii si soldurile imposibil de acceptat si atunci corpul insusi devine un dusman pe care vor sa-l distruga. Trasaturile unor familii cu un copil anorexic cum ar fi supraprotectia. ocupationala sau in alt domeniu important al functionarii Se poate asocia cu urmatoarele afectiuni: • tulburarile afective • tulburari psihotice • tulburari de anxietate • tulburari de alimentatie 46 . Cei ce sufera de anorexie nervoasa tind spre perfectionism si nu sint prea multumiti de viata lor. Ultima forma este cronica si greu tratabila. Lipsa de constientizare a starilor emotionale interne si adesea nu recunosc cind sint furiosi. In timp ce anorexia nervoasa incepe in general sa apara in adolescenta.. Ar putea fi de asemenea o componenta genetica a bolii.¾ Neodihna si hiperactivitate ¾ A purta haine largi si mari ¾ A vomita si a lua laxative Anorexia nervoasa este o preocupare in ceea ca priveste dietele si slabitul ce duc la pierderi excesive in greutate fara pierderea apetitului. familiali si de personalitate. copilul nefiind in stare sa rezolve si sa se confrunte cu conflicte. repartizata bimodal: inaintea varstei de 6 ani si in adolescenta (cand predomina la fete). dar nu cauzata de o boala organica. gratificare sau usurare la smulgerea firelor de par • Tulburarea nu este explicata mai bine de o alta tulburare mintala si nu se datoreaza unei conditii medicale generale (de ex. Adolescentii pot incepe sa tina regim pentru a primi complimente de la semeni. Caracteristica bolii este pierderea excesiva in greutate. dansul.

copropraxia (gesturi obscene sau interzise). nu pot termina un lucru început. probleme de percepţie…). coprolalia (repetarea cuvintelor obsecene). citire.Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită). Cele simple sunt: clipitul. depresie. trasul nasului.Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale). atingerea altor persoane. exista trei tipuri de ticuri. manifestandu-se prin sunete sau cuvinte. ticurile dispar brusc. tot trebuie eliberat. . sucirea capului. scuturatul piciorului când se şede. la adolescenta. Ticurile mentale: reprezinta orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul aprins. matematică. mişcarea continuă…). Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relazează.tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…). Ticuri vocale simple: fornăitul. Există două tipuri de ticuri: simple şi complexe. iar în timpul somnului dispar complet. Se pot controla uneori ticurile. Ticuri motorii: sunt mişcări involuntare şi rapide. . altele sunt verbale. tulburarea obsesiv-compulsiva. tuşitul.probleme la învăţare (dificultăţi la scriere. Ticuri vocale complexe: fluierături. . verificarea uşii…).dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia. mirositul lucrurilor. Conform opiniei specialistilor.obsesii (repetarea gândurilor…). ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict. altfel…). care. care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii. Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri. doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos. de exemplu. echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite). . Cele simple se produc deodată şi se pot repeta des (exemplu: clipitul.tulburari adictive Poate fi simptom in schizofrenie. palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii). lătrături. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora). .Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei. Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului. trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori. . retardul mintal. In mod normal. pufăitul etc. in timpul vacantelor. Plimbarile in natura. Medicamentele nu au un rol prea important.comportament ritual (atingeri repetate. Daca nu. coprolalia. grohăitul. este indicat ajutorul psihologic. creeaza conditiile propice relaxarii.Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă. 47 . Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare. Cele complexe sunt: sariturile. la un moment dat. iar ultima categorie include ticurile complexe. ridicatul umerilor. ceea ce nu este intotdeauna usor.apar în special în timpul stresului sau când organismul este obosit sau pictisit. Ticuri verbale: sunt vocalize rapide şi involuntare. uşa neîncuiată. dar efortul este similar cu reţinerea unui strănut. . • Ticurile Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra. Comportamente asociate cu ticurile: . pufnitul. repetarea unor fraze. . echolalia. trasul nasului. tulburarea borderline. grimasele faciale).

Unele persoane isi pot controla aceste manifestari pentru o perioada scurta de timp. • Ticurile cronice – persoana are un tic motor sau vocal. ochilor. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata? Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante. Adolescentul vrea sa fie autonom desi e inca dependent de adulti. Ticurile au fost clasificate in cateva categorii in functie de tipul ticului si de durata acestuia in comportamentul persoanei: • Ticurile tranzitorii – persoana are un tic motor. tanarul se simte dezorganizat. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor. repetate. Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului. dar niciodata ambele. foarte rare. Ticurile tranzitorii sunt foarte frecvente. insa acesti oameni percep o tensiune crescanda pana in momentul in care ticul revine in coportamentul lor. Ticurile motorii pot afecta orice parte a corpului dar intereseaza cu precadere musculatura fetei. fizic si afectiv. Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. sau verbal sau ambele tipuri. greu de perceput. adesea intre 7 si 9 ani. neatractiv. ele nu sunt voluntare. insa nu mai mult de un an. Majoritatea oamenilor cu ticuri nu si le pot controla.Ticurile reprezinta contractii rapide. SUICIDUL LA ADOLESCENŢI Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani. involuntare are unui grup muscular. exprimat in mod regulat sau intermitent intr-o perioada de peste un an si fara pauze mai mari de trei luni. clipit frecvent. intr-o viata problematica. tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. Majoritatea ticurilor sunt usoare. • Sindromul Tourette – exista in comportamentul persoanei respective cel putin un tic vocal si mai multe ticuri motorii. insa ticurile se pot instala chiar de la varsta de 3 ani. manifestate regulat sau intermitent pentru mai mult de un an. producand contractii precum grimasele faciale. in conflicte anterioare. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale. este un strigat de suferinta. Majoritatea sunt prezente in copilarie si dispar pana la varsta adulta. iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta. cu perioade lipsite de manifestari nu mai mari de trei luni. rezultand o miscare (cunoscut ca tic motor) sau un sunet (un tic vocal). dar se pot mentine si la persoana adulta. In comparatie cu acestea. problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor. Desi ticurile motorii sunt similare unei miscari normale. 48 . aproape zilnic intr-un interval de cel putin o luna de zile. capului si gatului. de disperare si de cerere de ajutor. precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara. Aproape un sfert dinte copii de varsta scolara vor dezvolta un tic tranzitor la un moment dat. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva. lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata. familial. ridicarea umerilor. insa in unele cazuri pot fi frecvente si destul de severe. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic. de parinti. ticurile cronice sunt foarte rare. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social.

nerabdator. hipersensibil. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. schimbari care sunt normale. se simte nedorit. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat. El nu isi gaseste locul. ƒ Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model. alcool. ƒ Una sau mai multe tentative anterioare de suicid. Adolescentul cauta popularitatea. reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. emotiv. abuzuri fizice sau psihice. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. homosexualitate. plasamente multiple in centre sau in familii substitutive. Daca exista si alti factori de stres. dar are nevoie si de aprobarea grupului. Tentativa de suicid a adolescentului arata dorinta de schimbare. Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. este impulsiv. Grupul de prieteni. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze. nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate. nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. vinovat. El are o stima de sine scazuta. in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil.. intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. colegi este foarte important la aceasta varsta. nu-si va mai dori sa-si continue viata. etc. Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar: ƒ Functionare familiala perturbata. 49 . ƒ Consum de droguri. ƒ Fuga de acasa. In plan psihologic el este impulsiv. este intr-un dezechilibru constant. acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare. totul este dat peste cap: corpul. problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. are frecvent slabe rezultate scolare. Cotele emotionale ating un varf. ƒ Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa. Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau. medicamente. Aceasta miscare are un efect reasigurator. ƒ Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni. prostitutie. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune ca: prezenta conflictelor parentale si conjugale. Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari. vrem ca el sa se poarte ca un adult. sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume. ƒ Dificultati de identificare sexuala. ƒ Trairea unor experiente emotionale dificile. va judeca. suspicios. nu are un scop. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme.In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult. exigentele vizavi de propria persoana. pasiv. nu se implica in activitati. cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante. dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar. Factori de risc Problemele familiale Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. va critica viata adultilor. un climat de violenta. relatiile. Inainte de a face si el parte din aceasta lume. originalitatea. de a pune capat unei situatii in care se afla. va evalua.

neasteptata. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni. dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. In adolescenta. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor prezente. Pentru altii. acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii. inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare. pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute percepute ca pierderea suportului. traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup. astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar. afectiunii. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat. reactia adolescentului poate fi disperata. Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede din criza. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii identitatii si a stimei de sine. legata de moarte. ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. Izolarea socială Unii adolescenti suicidari sunt singuri. La polul opus. Totodata. nerecunoasterea individualitatii tanarului. care sunt deseori specifice tinerilor suicidari. Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis. cu aparitia carentelor afective si educative. Adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective. lipsa sustinerii. poate aparea printre solutiile posibile. neintelegerea. dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia. lipsa de maturitate a mamei. despartirea lasa urme foarte profunde. Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi 50 . Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica. si altele. ideea sinuciderii nu este o solutie. In acest stadiu. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. persoana face un inventar al solutiilor posibile. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei. indiferent de varsta. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie. abandonul sau rejectia tanarului. sentimentele de disperare vor creste si el isi va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica. un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine. o imagine brusca. Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. La nivelul controlului parental. indiferenta fata de tanar. Daca acesta continua sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau. ca suferinta sa nu se va mai sfarsi. atitudini negative sau neglijente ale parintilor. In cautarea solutiei. lipsa implicarii emotionale. Pierderea Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi. Procesul suicidar Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. Pentru rezolvarea problemei. iar reactiile la pierdere ale adolescentului sunt intense. acest interval poate fi foarte scurt. sau prea putin. Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura.alcolismul unuia sau al ambilor parinti.

etc. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. o Incapacitatea de a resimti placere. o Refuzul de a comunica. periculoase. In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea prezente. aranjamente finale. “va va fi mai bine fara mine”. alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva. o problema se adauga si determina trecerea la act. intr-o stare de conflict. se elaboreaza avantaje ale scenariilor posibile. iritabilitate. perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. o Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati. o Aluzii indirecte la suicid: “in curand voi avea parte de pace”. Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. instabil. etc. etc. scrisori de adio. o Pregatiri pentru o plecare. 51 . o Retragere. Se afla mereu in dezechilibru. Pentru adolescent. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Din aceste motive. “asa n-as mai suferi”. o Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie). generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere. o Tristete. cautarea solitudinii. o Comportamente auto-mutilante. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data. Un eveniment precipitant urmeaza. absenta emotiilor. urme de speranta si ele pot fi: o Mesaje verbale si aluzii la moarte: “ar fi mai bine sa mor”. “mi-e frica sa ma sinucid”. procesul suicidar poate fi scurt. fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente. o Lipsa de energie. plans. persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. In general. pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de asi opri suferinta. etc. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. uneori dureaza doar cateva ore. prietenii. o Atractie brusca pentru arme sau produse toxice. o Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare. “vreau sa fac o calatorie foarte lunga”. Procesul este mai rapid la a doua tentativa. o Anxietate crescuta. o Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie). Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate. o Indecizie. Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim.. modul si locul. descurajare. Persoana este coplesita de disperare. Acestea sunt strigate de ajutor. o Devalorizare.. Adolescentul se poate simti usurat. o Amenintari cu suicidul: “vreau sa ma omor”. Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se intensifica. o Ruperea contactelor cu familia. mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta. furie. se insista asupra ei. dintr-o data problemele par sa fi disparut. slaba stima de sine. Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios. ora. adolescentul este impulsiv. emotiv. Suicidul nu se produce fara avertismente.respinse. Din punct de vedere psihologic.. “voi n-o sa ma mai vedeti mult timp…”. “sunt inutil”..

o
o
o
o

Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.

Mituri şi realităţi despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care
justifica uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de
responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de
vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar
daca la tineri se deruleaza foarte rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si
moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca
viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate
fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie,
de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a
trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar
anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem
vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului
ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar
persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana
suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu
inseamna ca sufera de o tulburare psihica.

52

Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj
pentru a atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o
manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca
uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca
exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede,
persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi,
respingere, viol, etc.).
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii
psihice a rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de
ameliorare.
Intervenţii care pot ajuta o persoană suicidară
• Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi
despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa
din izolare, sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i
posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si
traieste in raport cu situatia sa.
• Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati,
sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor
sale, tratati-l ca pe un adult.
• Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate
aparea ca fiind o problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
• Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare
continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si
momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul
si sa fie de acord sa primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va
asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta
cu el la un spital.
• Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati
impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.
• Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in
comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa
favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului.
• Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este
capabil si in ritmul sau.
• Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.

53

• Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul
persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
• Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
• Evitati sa-i oferiti propriile “retete de fericire”, ceea ce este bine pentru dumneavoastra
nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
• Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
• Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu
ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru
greselile facute, vor crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand
adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al
ameliorarii comunicarii parinti – adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in
rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui
sistem de valori.
PROBLEME PSIHOPATOLOGICE LEGATE DE ŞCOLARIZARE
Tineretul actual petrece în şcoală mult mai mult timp decât petreceau generaţiile
anterioare, pentru adolescenţi activitatea şcolară fiind o "probă de foc" care pune în evidenţă
posibilităţile şi perspectivele sale de viitor. Şcoala solicită la maximum capacitatea
intelectuală, afectivă şi caracterială a elevului, motiv pentru care ea poate deveni adesea motiv
de dezadaptare. Profesorii, emoţional vorbind, sunt mai puţin implicaţi decât părinţii, în timp
ce elevul sau studentul sunt încă personalităţi maleabile şi educabile. Greşelile educative pot
astfel să se imprime în structura personalităţii tinerilor sub forma unor trăsături care pot deveni
stabile şi care ulterior să stea la baza unor comportamente deviante. Elanul dezvoltării şi
afirmării de sine la adolescenţi, îl împinge pe adolecentul şcolar deasupra lui însăşi, dar "nu
numai deasupra a ce era în copilărie ci, în oarecare măsură, dincolo de ceea ce va deveni la
vârsta adultă" (Debresse). Acest aspect face parte din "funcţia de depăşire" care stă alături de
"funcţia adaptativă" a adolescentului.
Adaptarea adolescentului şcolar trebuie să aibă la bază o personalitate sănătoasă
(biologică, psihologică şi socială). În această perioadă pot apărea insa disfuncţii ale sistemului
endocrin (32,7% după Dumitrescu, 1972). Referindu-se la studiul psihologic, acelaşi autor
evidenţiază o serei de "stări profunde" cum ar fi: sentimentele de inferioritate, de culpabilitate,
de frustrare. Deşi sunt mai frecvente înainte de pubertate ele se menţin într-o mare proporţie şi
după 14 ani, influenţând situaţia la învăţătură şi nivelul de integrare şcolară. Trebuie ţinut
seama şi de faptul că între muncă, efortul acumulării de cunoştinţe şi educaţie există adesea o
contradicţie, în ciuda tuturor eforturilor de a le reuni. Insăşi eşecul şcolar este privit în mod
deosebit de către elevi şi de către educatori. Astfel Jersild şi colab. (1978) arată că educatorii
sunt înclinaţi în această direcţie să implice mai mult inabilitatea intelectuală, in timp ce elevii
evidenţiază mai mult lipsa de motivaţie, dar nu trebuie uitat că foarte mulţi inadaptaţi social
provin din rândurile acelora care au părăsit timpuriu şcoala.
Factori:
1. Anturajul familial. Familia va continua să aibă mare importanţă în perioda adolescenţei şi
în evoluţia persoanei spre maturizare. Carenţele familiale se vor oglindi totdeauna în psihologia
şi comportamentul individului. De fapt, drama relaţiei dintre părinţi şi copii se joacă în trei acte
(Jersild şi colab). In primul act (mica copilărie), copilul este dependent total de părinţi dar spre

54

pubertate el va fi tot mai mult absorbit de lumea din afară. Al doilea act al dramei se numeşte
"lupta pentru emancipare" şi are loc în contextul crizei personalităţii adolescentului. Există
situaţii deosebite în ceea ce priveşte legătura şcolarului adolescent cu familia, acest lucru
depinzând şi de discrepanţa culturală dintre "cultura părinţilor" şi "cultura grupului" din care
face parte adolescentul. Dacă discrepanţa este foarte mare influenţa familiei scade, iar rolul ei
de modelare şi de izvor de valori culturale scade de asemenea. Totuşi, indiferent de situaţie,
adolescentul va fi marcat de imaginea parentală născută în copilăria lui atât de recentă. Al
treilea act al dramei se va juca atunci când totul a ieşit bine, lupta pentru emancipare scade în
intensitate şi tânărul "ia loc printre colegii lui adulţi". Deşi au fost ostili ideilor părinţilor, după
20 de ani ei vor adopta exact aceleaşi idei.
Experienţa de a fi iubit este esenţială în această perioadă, deoarece dacă adolescentul se
va simţi respins va considera viaţa incertă şi fără sprijin. Numeroase detalii ale vieţii de familie
au darul de a-l enerva pe adolescent: cum mănâncă, cum se îmbracă, cicăleala în legătură cu
notele, cu cheltuiala banilor, relaţiile cu sexul opus etc. Pe de altă parte, şi părinţii se simt
vinovaţi în legătură cu orice insucces şcolar, motiv pentru care pot resimţi diferite grade de
anxietate. In general elevii şi studenţii care au mai multă încredere în familie sunt mai
adaptabili, în timp ce aceia rebeli la şcoală sau nedisciplinaţi, de obicei sunt aceia care nu au
încredere în părinţi.
Dar şi dependenţa crescută faţă de familie este dăunătoare.Cele mai importante sunt
relaţiile afective, asigurarea condiţiilor de securitate, intimitate, relaxare necesare procesului de
formare instructivo-educativă. Gradul de cultură, profesia părinţilor au o mare importanţă.
Perturbarea relaţiilort dintre părinţi şi copii are un efect negativ în perioda şcolarizării. Foarte
importante sunt,din acest punct de vedere, dificultăţile de comunicare. De multe ori
sentimentele dintre părinţi şi copii sunt neclare. Cel mai dăunător este atunci când părinţii
pedepsesc fără a permite adolescentului să-şi prezinte punctul de vedere.
Părinţii pot avea faţă de adolescentul şcolar diferite atitudini greşite ca: interzicerea de a
participa la problemele de familie, severitate sau pedepse exagerate, exces de dragoste,
favorizarea unui frate. Atitudinea de răceală şi de respingere va determina totdeauna
agresivitate şi rebeliune, în timp ce atitudinea de indulgenţă poate dezvolta egocentrismul şi
lenea. Autoritatea exagerată conduce la atitudini de pasivitate şi de dependenţă crescută, iar
abandonul afectiv este cel mai puţin tolerat.
Abuzul sau neglijarea adolescentului poate fi fizică, emoţională sau mixtă. Părinţii
abuzivi au ei însăşi probleme psihiatrice, nu pot iubi copilul, bătaia fiind singurul mijloc de
rezolvare a conflictelor.
Numeroase cauze au dus la izolarea adolescentului de adult (mobilitatea profesiilor,
scăderea influenţei vecinilor, nuclearizarea familiei, faptul că mama lucrează în afara familiei).
Din aceste motive adolescentul şcolar petrece puţin timp cu părinţii, foarte multe familii sunt
incomplete.
O problemă o constituie şi idealul părinţilor privind şcolarizarea copilului. Putem
întâlni ambiţii care duc la forţarea adolescentului dincolo de limitele capacităţilor sale,
rezultatele şcolare fiind privite ca un act de valoare pentru întreaga familie, adevărate proiecţii
ale personalităţii părinţilor. In alte situaţii se constată demisia rapidă a părinţilor, iar alteori
chiar agresarea adolescenţilor care încearcă să se ridice prin învăţătură. In toate aceste situaţii
se produce o ruptură precoce a adolescentului de mediul său familial, o slăbire precoce a
relaţiilor părinţi-copii.
2. Anturajul şcolar şi extraşcolar constituie al doilea aspect important în viaţa adolescentului.
Alegerea grupului de prieteni, la adolescenţi nu se face după criterii mature, acestea fiind

55

teribilismelor etc). autorităţi. capacitate de absorbţie a spiritului de frondă şi chiar de agresivitate. adolescentul fiind mai receptiv faţă de aceia de vârsta lui decât faţă de adulţi. opoziţia. adolescentul are mijloacele de a face şi de a menţine o prietenie cu alţii. O altă caracteristică a vieţii de grup o constituie dorinţa adolescentului de a scăpa de singurătate. sex. interdependenţă emoţională. De fapt. Caracteristica prieteniei este mai ales toleranţa tăcerii. bazată mai puţin pe activitate şi mai mult pe relaţii sentimentale. centrul prieteniei fiind personalitatea partenerului. părinţi. Cultura grupului apare astfel ca un pod între copilărie şi viaţa adultului. adolescentul posedă ceva foarte preţios. Factorii care duc la liantul dintre adolescenţi sunt foarte complecsi şi în mare parte obscuri. Pentru a se ancora în realitatea contemporană adolescentul are nevoie de afirmare. în mod ascuns. suprasaturată de competiţie şi concurenţă (pentru atenţie.adesea întâmplătoare. 2. situaţia este cu totul alta. In cadrul grupului de prieteni el găseşte condiţii de securitate psihologică de care are nevoie în tendinţa lui de a se îndepărta de familie. calităţi intelectuale şi rezultate şcolare. 3. a agresivităţii. morocănoasă. în timp ce în prietenia formală. De multe ori adolescenţi buni se schimbă sub influenţa unor prieteni răi (imitarea extravaganţelor. Dorinţa de a scăpa de conformismul părinţilor îi apropie tot mai mult de grup şi ideologia sa. cu înfăţişare plăcută. Distanţa. competitivă. însinguraţi. pentru adolescentul şcolar este organizarea liberă (Ursula Şchiopu. familie) şi cea impusă în mod tacit de comunitatea grupului din care el face parte. Societatea şcolarilor îşi creează în fapt o cultură aparte (în grupul lor ei pot emite idei extravagante despre ei. Cei rejetaţi de grup sunt de obicei persoane plictisitoare. Grupul poate oferi posibilităţi de individualizare şi autonomie. putere. persoane tinere. In grup apare şi problema competitivităţii. când prietenia este mai intensă şi mai intimă. Relaţiile cu profesorii sunt de asemenea foarte importante. 56 . până la "juvenolatrie" (adoptarea de către adulţi a comportamentelor juvenile) au influenţă negativă asupra elevilor. cu aceeaşi inteligenţă şi cu acelaşi statut economic. Aspecte psihopatologice Aspectele psihopatologice la această categorie de vârstă şi şcolarizare pot apare fie ca simptome psihopatologice izolate fie ca entităţi mai bine sau mai prost constituite. sex. In ceea ce privesc prieteniile din perioda adolescenţei. cu dispoziţie tristă. Douvan şi Adelson (1976) subliniază existenţa a trei perioade: 1. uneori caracteristica principală de exprimare a grupului fiind fronda. Dacă o prietenie este reală. între 14-16 ani. ca într-o confederaţie în care membrii se influenţează între ei şi cu ajutorul căreia îi pot presa şi pe părinţi. adolescentul trăieşte într-o lume a adulţilor. când se bazează pe activitate şi este superficială. până la 13 ani. Adolescentul va trebui să oscileze permanent între două morale: una "impusă" de adulţi (şcoală. dragoste etc). Cel mai important factor rămâne însă posibilitatea prieteniei dintre egali. între 17-18 ani şi ulterior. 1982). Liderul grupului trebuie să aibă o serie de caracteristici deosebite pentru acest rol: prietenos. aroganţa profesorilor sau popularitatea ieftină a acestora. prestigiu. profesori. posibilităţi financiare mai bune. posesie. Deşi oficial. unele activităţi trec înaintea altora (munca de exemplu). de a constata că viaţa îi este necesară şi că ea are un sens. şcoală etc). Tipic. când prietenia devine calmă. acest lucru nu este posibil. de obicei cu probleme familiale şi un pronunţat sentiment de insecuritate.

caracterizată prin incapacitatea de utilizare a proceselor intelectuale în cadrul instruirii şcolare. se expune râsului şi batjocorei. ¾ acceptarea resemnată şi deplasarea intereselor. compensând prin aceasta lipsa lui de rezultate la învăţătură. constipaţie. apariţia unor comportamente euforice. de o adevărată tulburenţă şi împrăştiere. dar cu reluare greoaie sau chiar cu imposibilitatea de a relua. 57 . a unor situaţii sociale nefavorabile. nevrozele. individul nemaiputînd să continue procesul de învăţământ. surmenaj. ¾ raţionalizarea prin punerea în cauză a unui eveniment exterior (decepţie sentimentală.In ceea ce privesc bolile psihice diagnosticate pe parcursul unui an ele s-au cifrat la 10% şi împreună cu cazurile depistate din anii precedenţi ele alcătuiau un lot de 12% din efectivul unei serii de studenţi. criticism exagerat. anorexie. hipersudoraţie palmară.).Autorul subliniază că fetele sunt mult mai defavorizate. dar constant. scăderea ritmului de muncă la începutul anului. despărţiri etc. pot perturba procesele de cunoaştere. Tulburări ale activităţii intelectuale pot apare spontan dar şi în cadrul debutului unor boli psihice. isteria pot bloca procesul eficienţei intelectuale. 9 tiranul clasei. Reacţia adolescentului faţă de inhibiţia intelectuală poate lua diferite forme ca: ¾ reacţii depresive cu conştiinţa penibilă a incapacităţii. Nanette Dice (1975) subliniază că de la naştere. stimularea dezvoltării emoţionale. bucurie. Factorii sociali pot influenţa direct inhibiţia intelectuală prin cerinţe excesive. ¾ variaţii ale ritmului de muncă (lucru noaptea). aşa cum subliniază Debresse. pentru a obţine bunăvoinţa colectivului. Apar fenomene specifice isteriei de conversiune: tulburări de scris. conflicte în familie. de obicei cu o forţă fizică superioară. de utilizare a limbajului.In aceste situaţii apar dificultăţi de adaptare la colectiv cu repercursiuni directe asupra procesului de învăţământ. care ascunde deficienţele sale sub masca comicului. Alteori se va manifesta prin atitudini ieşite din comun (clovnerii. aplicare de pedepse. de ritm cardiac etc. reacţie cenestopată. sau în atmosferă de frică. datorită limitelor psiho-biologice. uneori de revoltă şi de opoziţie deschisă. copilul poate fi îngrijit într-o atmosferă de acceptare. In cadrul unor fenomene pitiatice Danton-Boileau (1971) subliniază apariţia unor fenomene ca: incapacitatea de înţelegere. Tulburări ale comportamentului O serie de tulburări a activităţii şcolare sunt legate de dezvoltarea disarmonică a caracterului şi a personalităţii. felul cum este organizat învăţământul etc). ¾ reacţia intensă şi activitatea în exces. Elmano Costiner (1972) evidenţiază din acest punct de vedere următoarele tipuri de elevi: 9 bufonul clasei. asemenea procese apar în stări nevrotice sau în cadrul unor personalităţi dizarmonice. tendinţe de apragmatism. dotat. tulb. negarea simptomelor şi alte fenomene de camuflaj. de memorie. de deglutiţie. o serie de manifestări psihosomatice (tulb. O entitate specială este cunoscută sub denumirea de inhibiţia intelectuală. Apar în acet cadru. violent. Surmenajul. atitudini care duc la creşterea randamentului şi încurajează învăţatul. strâmbături etc). Este vorba. risc suicidal. acompaniate de cefalee. crud. tulburări mnezice globale sau fragmentare. 3. perspectiva eşecului. tulburări de atenţie. aversiune. este brutal. Elevul va manifesta o activitate stăpânită şi agitată. prezicere de dezastre sau restricţii care duc la inhibarea învăţatului. Sindroamele depresive de diferite origini. ¾ munca fără randament în ciuda efortului depus. grimase. Comportamentul agresiv poate constitui şi un element precoce al unei psihopatii care se va exprima plenar mai târziu sau. In debutul de schizofrenie apar eşecuri intelectuale spectaculare. Mai limitat.

vedeta are comportament tulburent. rigiditate obsesivă (situaţie în care apare excesul prezenţei la ori ce activitate didactică).9 9 9 9 9 9 acest comportament poate apare legat de o situaţie familială (pedepse excesive. Legat de chiul apare şi nesupunerea faţă de autoritatea şcolară. De multe ori în familiile chiulangiilor există şi delincvenţi. că este legat de un mare grad de deprivare (emoţională. Chiulul este una dintre reacţiile frecvente la elevi. Refuzul şcolar apare în ciuda tuturor măsurilor luate de părinţi sau de şcoală. Chiulul ar fi un răspuns complex. mai ales când anterior au avut dificultăţi. ţapul ispăşitor este tipul de elev care ia asupra sa ceea ce se întâmplă rău în clasa. deprivări sociale care îşi găsesc expresia în tulburări emoţionale şi comportamentale antisociale. reacţie contra autoritarismului. teoretizarea în sens pozitiv la nivelul clasei a chiulului. chiar periculoase pentru a se evidenţia. dar nu are forţa sa fizică. materială sau culturală). S-a subliniat că chiulul poate fi şi o rebeliune contra unor insatisfacţii legate de casă sau de şcoală. învăţământ prost organizat. obraznicul clasei. Uneori face crize isteriforme în scop de şantaj sau răzbunare. Deşi nu are neapărat un caracter patologic foarte mulţi delincvenţi sau personalităţi sociopate au fost în timpul şcolarizării chiulangii. plictiseală. uneori cu paloare şi diferite fenomene psihofiziologice (mai ales digestive). De fapt zilnic 6-8% dintre elevi sunt absenţi de la şcoală în mod nemotivat. Chiulangiul clasic este elevul care pleacă la şcoală la ora stabilită numai că nu intră în clasă ci îşi pierde timpul cu alte activităţi. se îmbracă etc) el "nu poate" intra în clasă. Mulţi sunt conştienţi de deficienţele pe care le au. plângăreţul răspunde la stres prin reacţii pitiatice (plâns. doar pentru anumite obiecte de studiu. Dacă este presat să meargă la şcoală. după eşecuri şcolare prin antrenarea unor reacţii depresive. trivial. Dacă este inteligent el se interesează de lecţii şi le execută iar părinţii nu vor afla de chiul decât cu ocazia unor vizite la şcoală. neglijarea din partea părinţilor. maladaptativ la stresurile multiple. Alteori refuzul şcolar apare în momentul schimbării şcolii sau a unui alt ciclu şcolar. Deşi aparent elevul pare a dori să meargă la şcoală (se scoală. eşec al programului de învăţământ. pasivă poate apare şi în situaţii grele familiale. Chiulul este absenţa nemotivată de la ore a unui elev. prostul clasei. obraznic. hrană sau haine necorespunzătoare. Atitudine similară. Din aceste motive concurenţa cu colegii lor este fără şansă. Există cause emoţionale dar şi aspecte exterioare ca frica de violenţă. clase supraaglomerate. cu părinţi care la rândul lor au fost chiulangii. copilul are o stare de frică. Uneori chiulul poate fi selectiv. în mediul uirban situaţia fiind mai gravă. Printre cauzele chiulului se notează: dificultăţile de a învăţa. Majoritatea chiulangiilor provin din pături sociale neprivilegiate. apatică. In situaţii de stres reacţionează prin plâns şi retragere. şantaj. doreşte să fie pedepsit (uneori să fie dat afară din clasă pentru a se juca). violenţe în familie). caută situaţii riscante. Pentru a 58 . iar în alte situaţii se poate incrimina prezenţa unei imaturităţi cu pasivitate. disciplina din familie este laxă şi inconsistentă (cu tată absent sau ineficient). slăbănogul este de obicei un tip astenic care demisionează uşor. lamentări). cu posibilităţi fizice şi intelectuale reduse (a rămas de mai multe ori repetent). Chiulul este mai frecvent la băieţi ca la fete şi mai frecvent la liceu ca la şcola generală. tulburent. chiulul apărând în acest context ca singura soluţie. atracţiile din afara şcolii. Se consideră că 3/4 dintre familiile care au un copil chiulangiu mai au şi alţii în aceiaşi situaţie.de handicapul lor şi folosesc chiulul ca o agresiune contra autorităţii. se manifestă ca şi tiranul.

riscul de a părăsi şcoala este foarte mare. Inadaptarea la diferitele etape de şcolarizare Există situaţii specifice fiecărei etape de şcolarizare. poate să aibă la bază anumite pedepse pe care le consideră injuste. hiperemotivitate şi alte probleme. Se pot remarca diferite situaţii (Danton-Boileau. Eşecul şcolar poate fi considerat ca un simptom care incriminează posibilitatea de adaptare la noul mediu şcolar.o atitudine "adultă" care nu lasă loc entuziasmului şi fanteziei. iar atunci când o părăsesc constată că multe uşi le sunt închise".imposibilitatea acceptării sfaturilor pedagogice.1971): . nevroză. motive şcolare (greutăţi de învăţare. teme pentru acasă. anxios sau legate de situaţii stresante din familie pot apare de asemenea. aspiraţiile şi aşteptările părinţilor şi felul în care copilul se identifică cu modelul parental. care poate merge până la refuzul de a merge la şcoală. subliniază butada care azi este tot mai actuală: "când intră în şcoală ei cred că li se deschid numeroase uşi spre viitor. Cei cu risc mai mic provin din clase sociale cu statut economic mai bun. a nevoiii de a se despărţi de familie. Adesea acestea devin motive pentru scăderea interesului pentru şcoală (criticism. băieţii sunt mai extrovertiţi. .scăpa poate fugi afară.fixarea obstinantă a unui obiect în afara preocupărilor sale. iar şcoala pe măsură ce clasele progresează. din familii organizate. Poate să apară fobie numai pentru anumite materii. manifestându-se prin acte impulsive. motive care ţin de autoritate (necazuri cu 59 . De obicei eşuează copii cu rezultate mai modeste la testele de inteligenţă. criticism sau părăsirea şcolii. atitudinea de opoziţie. Uneori la bază pot sta probleme legate de viitorul lor. expresii puerile. Bachman şi colab. Fobia şcolară poate apare în momentul schimbării şcolii sau în situaţia unor grave conflicte în familia de origine. inhibiţie. Stări de izolare legate de un caracter timid. Apare la elevii mai mici dar poate apare şi la adolescenţi. agresivitate. de profesia viitoare. Din contra. Inadaptarea la liceu Referindu-se la elevii de liceu. combinat adesea cu scăderea posibilităţilor intelectuale. cu părinţi mai democraţi şi suportivi şi care aşteaptă mai mult de la educaţia copiilor lor. se poate ascunde. scăderea interesului). astfel la fobia şcolară. fuga. cauze personale (dorinţa de libertate. disciplină severă etc). In mare parte atitudinea elevului faţă de şcoală reflectă climatul intelectual din familie. din familii cu mai puţini copii. profesori intoleranţi (mai ales la obiectele care presupun judecată abstractă) pot mări dificultăţile intelectuale şi conduc. Perioda liceului este o perioadă de adânci transformări a personalităţii adolescentului. fiind tentate să interpreteze dificultăţile ca incapacitate personală. Trecerea de la un grad de şcolarizare la altul creează probleme deosebite de adaptare. Fetele îşi manifestă insatisfacţia mai mult introvertit prin tendinţă la depresie. Jersild şi colab. reflectă influenţa negativă a familiei. Spre deosebire de chiul aici lipsesc alte acte delictuale sau antisociale: refuzul şcolar poate debuta acut sau în mod lent după o situaţie care l-a făcut să absenteze. elevul fiind confruntat cu tot mai mulţi profesori. (1970) arată că motivele invocate de 125 elevi care au părăsit şcoala au fost următoarele: cauze familiale (mai ales financiare). exprimând de fapt o situaţie foarte vulnerabilă. Tot psihoreactiv poate apare încăpăţânarea. de a se căsători). Fobia şcolară se aseamănă mult cu refuzul şcolar. Hotărârea de a părăsi şcoala. Dacă elevul se percepe ca insuficient intelectual. eventual tentative de suicid. . devine o instituţie tot mai impersonală. O serie de materii grele.

în acest caz o importanţă mare având greşelile pedagogice. 4. fuga de şcoală. antipatie pentru un profesor. chiulul. are o serie de aptitudini care pot fi valorificate în procesul alegerii profesiei. Widlocher (1976) enumeră printre cauzele dezadaptării. folosind criterii derizorii (filme. In anumite situaţii. neascultarea şi obrăznicia faţă de profesori sau din contra cufundarea oarbă în lectură. conflicte familiale. chiar unele acte 60 . în această etapă. următoarele aspecte: creşterea disproporţionată a taliei. cu respingerea oricărei prietenii. indisciplina atât în timpul orelor cât şi în afara lor. de asemenea asupra efectelor "crizei juvenile" în ceea ce priveşte randamentul şcolar. uneori în contrast cu posibilităţile sale reale. izolându-se chiar o categorie de elevi denumiţi "întârziaţi datorită cauzelor pedagogice sau educative" (organizare pedagogică deficitară. La vârsta adolescenţei se pune pentru prima oară problema alegerii unei profesii. amploarea crizei juvenile se mai atenuează. la 14 ani. TV. mai ales când teama de nereuşită este realizată catastrofal. Există. însă. motivaţia afectivă are un mare rol.profesorii sau cu instructorii şcolari. Dacă alegerea este greşită. Si în activitatea profesională tinerii au tendinţa de a se grupa între ei. Elevul nu are însă cunoştinţele şi discernământul necesar pentru a-şi alege o profesie. Dirijarea spre o meserie sau învăţământ practic poate reda adolescentului stima de sine şi faţă de posibilităţile sale. de exemplu. pot apare reacţii agresive. 2. Totuşi. tendinţa de interiorizare a experienţelor. tineri indiferenţi faţă de orice profesie. Astfel încăpăţânarea. In acest sens. elevul citind tot ceea ce îi cade în mână. 3. tineri care nu se hotărăsc. opoziţie. Prin învăţarea unei meserii. iar în unele situaţii munca poate avea chiar rolul de a corecta anumite trăsături negative psihice. In locul motivaţiei apar o serie de justificări şi expresii puerile. excluderea din grupul de colegi etc). Fiecare adolescent. subliniază Rousselet (1969) problema şcolii devine cauza unei noi crize afective şi psihologice. inactivitatea pot deveni elemente negative şi ireversibile în cazul când atitudinea psihoeducativă faţă de adolescent este negativă. reverie. arată Olsen (1969). inclusiv când se trece de la o formă de învăţământ la alta. izolare. aroganţă. dificultăţile principale provenind din cauza marei labilităţi afective şi a emotivităţii care caracterizează această perioadă de vârstă. Widlocher (1976) subliniază următoarele forme de inadaptare şcolară: 1. unele aspecte legate de mediul social din care provine elevul. tineri interesaţi într-o profesie. eşecurile şcolare sunt regula şi a persevera într-un învăţământ teoretic este o greşeală care poate avea repercursiuni deosebite. fuga de grup. In general şcolarul care se dezvoltă normal se adaptează rapid la mediul şcolar. reacţia de opoziţie care poate merge până la refuzul şcolar. capacitatea de abstractizare şi înţelegere a noţiunilor abstracte rămâne în urmă. evadarea şi refugiul în fantezie. Dezadaptările se accentuează în apropierea unor sesiuni de examene sau teze. chiar după ce au intrat într-o şcoală profesioanală. reclame). Se insistă. Profesia părinţilor sau anumite trăsături de personalitate pot influenţa alegerea profesiei. impertinenţă (pedepsele nu mai au rol). acţiuni perverse. In aceste situaţii. învăţământul defectuos. cu alte persoane din şcoală). motive care ţin de diferite lipsuri materiale etc. Ursula Şchiopu (1981) subliniază la elevii cu probleme. irascibilitate. manifestări care evidenţiază hiperemotivitatea. iar argumentele puerile. corespondenţa dintre vârstă şi clasă. invidie fraternă. preocupări preponderente pentru probleme filozofice speculative cu dezinteres faţă de şcoală. Inadaptarea în liceele tehnice sau şcoli profesionale. In această perioadă dezadaptările sunt mai frecvente la băieţi şi mai importante la clasele mai mari de liceu. Opţiunile la această vârstă sunt adesea fragile.

abandonarea locului de muncă sau a oricărui loc de muncă. ucenicul. precum literele sau cifrele si cuvintele scrise. După Widlocher. Tulburări de învăţare Dislexia Dislexia. Primele experienţe profesionale sunt negative. precum si rationamentul deductiv (de la parte la intreg. După Rousselet 25-30% dintre ucenici ar avea nevoie de un sprijin psihologic sau chiar psihiatric. poate duce o viaţă sexuală fără limite. 9 reacţii fobice legate de procesul muncii (mai ales dacă a asistat la unele accidente de muncă). inteligente si creative care se bazeaza pe invatare vizuala. aspecte psihastenice. faţă de promovare. Alte tipuri de dizabilitati de invatare sunt: discalcul si disgrafia. gandirea vizuala reprezinta un sistem holistic de contopire si fuzionare a cunostintelor la nivel spatial. ei au probleme in ceea ce priveste simbolurile de orice fel. Disgraficii nu pot intelege folosirea literelor si nu pot scrie pe o suprafata limitata . la câteva luni de la începutul activităţii a unui sindrom de dezadaptare caracterizat prin dezinteres faţă de muncă. Gandirea secventiala reprezinta modul de gandire comun. la adolescentul care învaţă o meserie pot apărea o serie de reacţii de dezadaptare ca: 9 oboseala sau senzaţia exagerată de surmenaj chiar la eforturi mici. al oamenilor obisnuiti. Aceste prime impresii se pot imprima ulterior în personalitatea sa. refuzul unor eforturi suplimentare. lipseşte îndemânarea iar tânărul este tentat să acorde mare importanţă acestor prime neplăceri. tridimensional. considerând că nu mai are de învăţat. deoarece gandesc in imagini. intuitia unor sisteme complexe si rationamentul inductiv (de la intreg la parte. un cuvant grec care se poate traduce ca "dificultate in ceea ce priveste cuvintele". iar alteori va considera că activitatea profesională îi dă o libertate totală (că poate fuma. 9 senzaţia că ştie totul şi că astfel el nu mai are nimica de învăţat. nu va mai acorda nici o atenţie studiului teoretic. De asemenea. Frecvent apare instabilitatea profesională sau conduite violente. Dar. neputand rezolva probleme simple de matematica sau intelege concepte matematice de baza. adesea nu se poate apăra de influenţele colegilor tulburenţi sau imorali.cum ar fi o coala de hartie. deoarece persoanele dislexice nu pot invata prin metodele standard de predare si receptare a informatiilor noi. Acest tip de gandire implica sinteza.delictuale. Discalculii sunt persoanele care manifesta o dizabilitate matematica. 61 . dislexicii sunt persoane extrem de intuitive.încă maleabilă şi pot apare ulterior ca adevărate tulburări de comportament. poate să adopte orice atiutudine nonconformistă). dar nu pot intelege si memora simbolurile. fragment). la nivelul vorbirii intampina dificultati in punerea gandurilor in cuvinte. 9 imposibilitatea încadrării în procesul muncii. Gandirea spatiala/ vizuala este cu totul diferita fata de gandirea secventiala. este o boala manifestata prin dizabilitati de invatare. Alteori. Aceasta este asociata cu gandirea auditiva. Acestia dezvolta abilitati excelente de gandire vizuala de la o varsta frageda. datorită apariţiei.) Pe de alta parte. multi-dimensionala. 9 susceptibilitatea crescută pentru observaţii sau critici. liniara in timp si spatiu. implica analiza si progresia de la simplu la complex. recunosc fizic obiectele din mediul inconjurator. In schimb. mai ales în primele luni de ucenicie. precum literele alfabetului sau cuvintele.

Uneori asociaza simptome specifice calculului matematic. depresia poate sa conduca pe cineva spre fapte mult mai grave. . de aceea profesorii trebuie sa se foloseasca de tehnici complementare de predare. . . Majoritatea copiilor si adultilor dislexici au rezultate slabe la invatatura. ale laturii semantice. adăugiri.textul este scurt. ganduri sumbre. DEPRESIA Depresia este stare afectiva caracterizata prin tristete.grafemele sunt plasate defectuos în spaţiul paginii. fragmentate in unitati foarte mici. precum: invatarea prin unitati reduse (elevului ii sunt prezentate informatii noi treptat. omisiuni de litere şi grafeme. prin perioada sa mai lunga de manifestare si prin intensitatea crescuta a starilor psihice. cuvinte sau chiar propoziţii.nerespectarea spaţiului paginii. . adăugiri de cuvinte.). 62 . etc. Copiilor care au discalculie le este dificil sa faca un calcul matematic. in reprezentarea grafica a informatiei. .greutăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj. lacunar. . . in scrierea lor. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. Disgrafia Manifestări ale disgrafiei: . pentru a-i stimula puterea de concentrare). Depresia se poate distinge de starea de melancolie. . fuga de acasa.disortografii. Cu alte cuvinte. . . Discalculia se defineste ca fiind afectarea dezvoltarii si dobandirii deprinderilor scolare. grupeaza.scrisul servile. vizuala. cuvintele si silabele.rânduri libere sau suprapuse. ei dezvoltand strategii de ajutor (numara pe degete. supra-invatarea (repetarea continua a noilor informatii) si prezentarea multisenzoriala a noilor informatii (elevul trebuie sa perceapa noile informatii pe mai multe cai: auditiva. in intelegerea conceptelor de combinare si separare. capacitatea matematica a copilului fiind sub cea corespunzatoare pentru varsta si inteligenta copilului respectiv. sintagme. in folosirea semnelor si operarea cu ele.folosesc propozitii incomplete si fraze neterminate. cuvinte propoziţii. fără unitate logică.confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic. tactila).inversiuni. dar au si probleme de atentie.tulburări ale lizibilităţii. .apar omisiuni de litere şi silabe. in comparatie cu un IQ extrem de ridicat. nu pronunta in mod corect cuvintele lungi. între litere şi grafismul lor. Discalculia Reprezinta o tulburare a abilitatii aritmetice.contopiri de cuvinte. Acest lucru rezulta din faptul ca ei nu pot face apel la metodele de invatare traditionale. . in special. etc. redarea inegală a unor grafeme. cum ar fi: suicidul. substituiri de grafeme. apatie si deprimare. grafeme.scrisul în oglindă. au greutati in invatarea numerelor. modifica frazele.

fie din prezent. imaginea este chiar mai sumbră. Schimbari bruste ale starii de spirit Tristetea. 5. lipsit de respect fata de propria persoana. deviant. Problemele scolare . Atunci când consiliezi tineri care suferă de anxietate. Pentru că există aşa de mari presiuni.Simptomele depresiei: 1. melancolia. Conflictele interne de care adolescenţii nici măcar nu sunt conştienţi pot fi cauze ale anxietăţii. care încă nu sunt rezolvate. ANXIETATEA Anxietatea este o problemă acută a timpurilor în care trăim. cauzele anxietăţii pot fi împărţite în cinci categorii.schimbare brusca a situatiei scolare a adolescentului. In cazul adolescentilor. Însă. daca are pierderi de memorie sau anxietate neobisnuita trebuie sa fii atent. Alţii experimentează sentimente de inferioritate. 3. antisocial sau anormal pentru un adolescent normal. un apetit foarte crescut. ei se confruntă cu probleme care sunt mult prea grele pentru ca ei să le poată rezolva. Schimbari comportamentale Cand te gandesti la depresie. Alţii suferă din cauza conflictelor. 63 . fie din copilăria lor. În primul rând. ei au o nevoie inerentă de a îşi dovedi că sunt adulţi. 4. daca este paranoia. luând droguri. Este un factor care contribuie la aproape orice problemă cu care se confruntă o persoană. depresia se poate exprima si printr-un comportament rebel (pentru cineva caruia nu ii era caracteristic). fumând. daca nu se poate concentra. insomniile sau oboseala continua pot fi simptome ale depresiei. ceea ce contribuie la mărirea anxietăţii pe care ei o experimentează. desigur. Totul se poate manifesta ca un fel de pierdere a interesului pentru activitatile pe care le indragea inainte. din contra. În al doilea rând. probleme cu profesorii sau schimbarea grupului de colegii. Schimbari ale functiilor biologice Lipsa poftei de mancare sau. Alţii o experimentează tocmai din teama de a nu o experimenta. şi încearcă adeseori să facă lucrul acesta consumând alcool. iti vine in minte o persoana foarte trista. Cu toate astea. implicându-se în sex şi. Cauze Sunt multe lucruri care pot cauza anxietatea. sau suferă din cauza unei sănătăţi precare. această sarcină se dovedeşte a fi una dificilă. demoralizarea sau indiferenta sunt doar o parte dintre semnalele ca adolescentii sunt depresivi. ea nu se manifesta intotdeauna asa. Ei au dat recent la o parte cărţile cu desene animate şi animalele de pluş. Adolescenţii nu sunt tocmai pregătiţi pentru această lume a adulţilor. 2. Cu atât de multe posibile cauze. Unii tineri sunt plini de anxietate pentru că proprii lor părinţi au fost la fel. este important să stabileşti care este cauza anxietăţii lor. Alţii trăiesc în sărăcie. În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi. ei tind să vadă partea negativă în aproape orice situaţie. Schimbari ale mentalitatii Daca adolescentul da semne de inadaptare la nou.

ambele nefiind de dorit. însă care pot fi şi reale. însă. A şasea nevoie de bază este identitatea de sine. mai dependenţi. Aceste temeri. de intimitate. Unii oameni experimentează uşor anxietatea. valorile mereu în schimbare. nevoia de a şti cine sunt ei. A treia nevoie este sexul. Sunt multe motive pentru aceste diferenţe. de a fi bolnavi. Un al doilea motiv pentru diferenţele individuale este personalitatea. Un alt fel de conflict apare atunci când au dorinţa de a face ceva. care sunt adeseori ireale. Tinerii tind să perceapă pericolele. sau perspectiva unei posibile exmatriculări din şcoală. Un al treilea motiv pentru diferenţele individuale este sociologia. Ei nu pot să le facă pe amândouă. sau a face o operaţie care să facă durerea să dispară. Atunci când un adolescent este hărţuit sau respins de către prietenii lui de aceeaşi vârstă. Modul în care părinţii sau aceşti oameni importanţi reacţionează la diferite situaţii va afecta modul în care reacţionează tânărul la ele. Oamenii au şase nevoi de bază. şi atunci când sesizează un atac la adresa ei. Tema de separare faţă de o persoană care este semnificativă pentru ei este o altă cauză a anxietăţii. cuibărite în minţile lor pot să îi ducă până la anxietate. Mai sunt şi alte ameninţări care pot să fie cauze ale anxietăţii. Ei doresc să aibă o libertate mare. de viitor. însă incompatibile. A doua este nevoia de siguranţă. sau credinţele religioase. care s-ar realiza doar prin ruperea relaţiei. Factorii ar putea include instabilitatea politică. nevoia de a atinge scopuri care să împlinească. Oamenii au o dorinţă foarte puternică de a exista. devin foarte temători. sau mai nesiguri decât alţii. ei se pot lupta cu decizia de a rupe o relaţie profundă cu cineva de sex opus. Aceste ameninţări sunt cauze semnificative ale anxietăţii. sau o călătorie într-o ţară străină. Oamenii au nevoie să exprime dragostea lor ca şi fiinţe sexuale. Alţii sunt mai sensibili. şi poate de multe ori să ducă la separare faţă de aceştia. când suferă. însă se tem de asemenea să nu rănească persoana respectivă. lucrul acesta le va afecta imaginea despre sine. Iată o listă cu cele mai comune temeri ale lor: teama de eşec. economică şi emoţională. Acest tip de conflict poate şi el să ducă la anxietate. 64 . A cincea categorie de anxietate este reprezentată de diferenţele individuale. modificarea standardelor morale ale societăţii. de conflict. Un prim motiv pentru diferenţele individuale este psihologic. de a fi lipsiţi de sens. A cincia nevoie de bază este împlinirea. în acelaşi timp. Valoarea personală este foarte importantă pentru un adolescent. sau când văd anxietate în cei din jur. de respingere. A treia categorie de anxietate o reprezintă frica. de moarte şi de singurătate. Mare parte din comportament este învăţat de la părinţi şi de la oamenii importanţi în viaţa tinerilor. Dacă una din aceste nevoi de bază ale omului nu sunt împlinite. Trebuie să vedem cum reacţionează părinţii atunci cad şi trebuie să încerce din nou. şi o aşa decizie dificilă poate să le provoace anxietate. A patra categorie de anxietate este reprezentată de nevoile neîmplinite. Un fel de conflict apare atunci când adolescentul este nevoit să aleagă între două scopuri de dorit. aşa cum sunt posibilitatea divorţului părinţilor. alţii însă nu. Prima este nevoia de supravieţuire. De exemplu. De exemplu. Oamenii reacţionează diferit la situaţii diferite. nevoia de a se simţi valoroşi. De exemplu. Unii oameni sunt mai fricoşi decât ceilalţi. s-ar putea ca ei să trebuiască să aleagă între îndurarea durerii. Oricare din aceste conflicte pot să îl ducă pe un tânăr înspre anxietate. A doua categorie de anxietate o reprezintă conflictele. au o dorinţă teribilă de a nu face acel lucru. Tinerilor le este frică de multe lucruri. o societate care este din ce în ce mai mobilă. de insucces. Un al treilea fel de conflict apare atunci când tânărul trebuie să aleagă între două alternative. acest lucru poate să ducă la anxietate. A patra nevoie de bază este aceea de semnificaţie. ei ar putea să fie nevoiţi să aleagă dintre oportunitatea unei slujbe bune pe timpul verii.Prima categorie o reprezintă ameninţările.

alţi vor lua droguri. 4. pentru că nu face destul pentru Dumnezeu. Trebuie să fiu perfect pentru a mă considera valoros. vor consuma alcool. Nefericirea este determinată de circumstanţe externe şi eu nu am nici un control asupra lor. 7. Efecte psihologice. sau poate să îl facă să se despartă de El. probleme neurologice sau dezechilibre chimice din corp. Urmează o listă cu cele mai întâlnite 10 credinţe false pe care le au adolescenţii. Sunt multe efecte fizice pe care le are anxietatea în adolescenţi. 1. 4. 10. va avea o nevoie interioară nesănătoasă de a il mulţumi tot timpul pe Dumnezeu. Este mai uşor să evit dificultăţile şi responsabilităţile. respiraţie scurtă. Un tânăr care face parte dintr-o biserică foarte legalistă. decât să încerc să le abordez. Anxietatea poate să îl depărteze pe un tânăr de la petrecerea unui timp singur cu Dumnezeu. Lucrurile periculoase sunt cauze pentru îngrijorare. Un al cincilea motiv pentru diferenţele individuale este teologia. În cele din urmă. sau să se umple de mânie. anxietatea este cunoscută ca fiind o cauză a ulcerului chiar şi în rândurile adolescenţilor. Anxietatea poate să îl facă pe un tânăr să Îl caute pe Dumnezeu. 3. De asemenea. Nu este nimic ce pot face ca să îmi influenţeze trecutul. şi schimbări digestive şi chimice în corp. tensiunea muşchilor. Alte efecte fizice sunt durerile de cap. De obicei fiind considerată o problemă a adulţilor. Unii vor dormi prea mult. 2. sau vor trăi în negarea anxietăţii lor. Adolescenţii. să dea vina pe cei din jur pentru problemele lor.Un al patrulea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de psihologie. 2. probleme de somn. al şaselea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de falsele credinţe. pe care să mă bazez. la fel ca şi adulţii. aşa cum este motivaţia. Este teribil atunci când lucrurile nu sunt aşa cum vreau eu să fie. şi eu trebuie să mă gândesc la ele. Anxietatea poate să îi facă pe oameni să fie foarte dezagreabili. Tânărul s-ar putea să aibă o teamă intensă de a fi separat de un părinte sau de o altă persoană cu mare influenţă asupra lui. Astfel de tineri vor începe chiar să pună sub semnul întrebării mântuirea lor. Aceşti factori ar putea include prezenţa bolii. a unei diete greşite. 3. 9. 8. deranjamente stomacale. se pot declanşa reacţii severe. Lipsa credinţei nu este singura cauză teologică a anxietăţii. Trebuie să fiu dependent de cei din jur şi trebuie să am pe cineva mai puternic decât mine. 6. Efecte Anxietatea nu este întotdeauna ceva greşit. În continuare sunt descrise efectele pe care le are anxietatea asupra adolescenţilor. în ce priveşte tensiunea sangvină. a. Este esenţial ca eu să fiu iubit sau aprobat de cineva. 5. de la citirea Bibliei şi de la părtăşia cu alţi creştini. sau rezultatele vor fi catastrofale. oboseală şi pierderea apetitului. 65 . aleg inconştient comportamente care micşorează durerea anxietăţii şi îi ajută să poată face faţă fiecărei situaţii. Prea multă anxietate totuşi este dăunătoare. Acest lucru va duce la anxietate. Anxietatea poate de asemenea produce unele efecte benefice. Efecte fizice. de spate. Efecte spirituale. Experienţele mele din trecut îmi determină caracterul în prezent. Efecte de comportament. care ajung să îi conducă la anxietate: 1. Este întotdeauna o soluţie corectă şi perfectă pentru fiecare problemă şi trebuie să o găsesc. Ar trebui să fiu supărat cu privire la problemele oamenilor din jurul meu.

Tânărul poate dezvolta diferite dezechilibre de hrănire cum este anorexia sau bulimia. • caracterul subiectiv al tulburărilor psihice. în sensul posibilităţii explicării fenomenului psihopatologic de către trecutul biopsihosomatic al pacientului. de ex. c. Tânărul poate experimenta unele dezechilibre în ce privesc mişcările lui. Fobii legate de sine-însuşi. NEVROZA HISTERICA Aici acuzele se fixează pe bolnavul însuşi şi se convertesc într-un sindrom obiectiv. oameni. frică de întuneric. conştientă. nu s-a ajuns la conturarea unei noţiuni unanim acceptate. • caracterul conştient al trăirilor şi chiar o excesivă conştienţă a stării morbide. Au fost totuşi conturate următoarele caracteristici clinice: • originea predominent psihogenă. Tânărul s-ar putea să caute o relaţie apropiată cu membrii familiei. societate. frica de schimbare. fapt ce nu se petrece în cazul personalităţii psihopate. • caracterul inteligibil al simptomatologiei. • aspectul relativ minor al tulburărilor de comportament şi ale diferitelor laturi ale personalităţii. NEVROZA Ca definiţie a nevrozelor. tulburări care n-au nimic organic decât aparenţa. în timp ce evită orice relaţie cu necunoscuţii. activ. prin analiza tendinţelor conştiente sau inconştiente ale individului. • posibilitatea reversibilităţii simptomelor. teama de înălţimi. se face pe obiecte exterioare bolnavului.: frică de moarte frică de nebunie frică de o boală gravă frică de asfixie.. Fobii legate de obiecte exterioare bolnavului: frică de animale. cum sunt ticurile musculare involuntare. Se pot desprinde două feluri de fobii: a. • caracterul interesat. o pareză. e. afonie. etc. NEVROZELE FOBICE Fixarea anxietăţii. frică de lume. mulţime. etc. b. frică. pentru tratarea propriei boli şi tulburărilor acesteia – care face ca pacientul să vină la medic şi să persevereze. în fobie. d. de luptă continuă. datorită anxietăţii cu privire la greutatea lui şi la modul în care arată. frică de spaţii închise. având în vedere însăşi modificarea perpetuă a conceptelor etiopatogenice ale medicinii convenţionale. teama de spaţii închise. etc.b. Este numai unul din 66 . aşa cum e frica de mulţimi. sub formă de repulsie. care trebuie să-l identificăm prin alte semne. o paralizie. Tânărul poate experimenta tot felul de temeri psihologice. frica de a apare în public. frică de a înroşi. • păstrarea capacităţii de comparaţie a stării de dinainte şi de după îmbolnăvire. teamă.

¾ crestere mare de energie si abilitatea de a exclude aproape de tot somnul timp de zile in sir fara a simti oboseala. alunecand foarte repede de la un lucru la altul. respective mancatul in excess au somn excesiv. ritualuri. Boala poate afecta pe oricine. Convulsii spasmodice sub formă de crize nervoase foarte violente. exagerarea reacţiilor şi inconstanţa personalităţii. ) TULBURAREA BIPOLARA Ce este tulburarea bipolara: copiii si adolescentii cu tulburare bipolara au simptome maniacale si/sau depresive. Bolnavul nu mai poate repudia. ¾ vorbire bogata – adolescentul vorbeste prea mult. frica de hoţi. daca unul sau ambii parinti au tulburare bipolara. concentrarea slaba. foarte iritabil. ¾ plangeri frecvente legate de boli fizice. ferestrelor. in timp ce altii au o combinatie de simptome maniacale si depresive. agitat. plans frecvent. această teamă devine fixă. Cauzele tulburarii bipolare Tulburarea bipolara poate incepe in copilarie si in adolescenta. prea repede. ¾ nivel energetic scazut. izgoni. oboseala. Cei mai multi pot avea in mod special depresie. cu apărare. cu obsesia de a verifica la infinit încuiarea uşilor. tristete persistenta. Teatralismul. Se formează impulsii. 67 . etc. cum sunt durerile de cap si stomac. suparat sau agresiv. riscul copilului pentru tulburare bipolara este mai mare. depresie. ¾ stima de sine nerealist de crescuta. ¾ comportament repetat cu risc inalt. leşin real sau disimulat. ¾ lipsa de atentie – atentia adolescentului este in continua miscare. dimpotriva.capitolele bolilor funcţionale cu multe tablouri simptomatologice din domeniul neurovegetativului. de exemplu un adolescent care simte ca are puterea unui super-erou cu puteri speciale. agresivităţi. Simptomele depresive din tulburarea bipolara Simptomele depresive includ: ¾ iritabilitate. cum este abuzul de alcool sau droguri. schimba foarte repede subiectele si nu poate fi intrerupt. Simptomele in faza maniacala din tulburarea bipolara Simptomele maniacale includ: ¾ schimbari severe in dispozitie: de obicei fericire sau. etc. iar în jurul ei se formează o tramă de simptome care scapă câmpului şi controlului conştienţei. condusul masinii in stare de ebrietate sau promiscuitatea sexuala. ¾ pierderea capacitatii de a se distra cu activitatile preferate. hiperexcitabilitate. teama de ceva. (de ex. Oricum. etc. ¾ ganduri sinucigase sau legate de moarte. plictis. Abuzul de alcool sau droguri in familie creste de asemenea riscul de tulburare bipolara. Perioadele maniacale alterneaza cu cele depresive. NEVROZELE OBSESIVE Este vorba aici de fobiile evoluate şi agravate. râs-plâns. desi este de obicei diagnosticata in perioada de adult. ¾ schimbari majore ale tiparului de masa sau somn. compulsii.

La copil. in majoritate. mediu familial deficient fie prin modalitatea de comunicare cu copiii. Simptomele accesorii sunt psihice (idei delirante. acesta din urma relateaza ca vocile vorbesc despre el intre ele sau ca i se dau anumite comenzi (uneori de automutilare. iritabilitate. iluzii. impulsivitate. Accesele pot fi de asemenea violente . nu reactioneaza la stimulii externi. baraj in gandire. simptome catatonice. in faza reziduala.bolnavul poate fi extrem de agitat. cum sunt abuzul de droguri. tendinta spre fabulatie patologica si pseudodeliranta (la scolar). delincventa. reducerea comunicarii. neinteles. La prescolar halucinatiile lipsesc. alterari ale functiilor complexe ale psihicului consecutive disociatiei (autism. Tablou clinic Tulburarile apar inaintea puseului acut psihotic. Halucinatiile auditive inseamna auzul unor voci .de regula acestea sunt auditive (predomina). are impresia ca brusc totul s-a schimbat. Se crede special. negativism. ambivalenta ideativa). personalitate premorbida deviata. La scurt timp pot aparea halucinatiile . in care pacientul este asemenea unei legume. fiind prezente perceptiile iluzorice si prelucrarea fantastica a acestora. simptomele pozitive din faza acuta sunttde la nastere: tulburari neurointegrative. la nivel psihic. sinucidere sau de omucidere). nu mai vorbeste deloc.acestea pot vorbi cu pacientul. Debutul schizofreniei se manifesta prin schimbari comportamentale: retragerea treptata din activitatile obisnuite. Schizofrenicul se retrage incet-incet din lumea normala si incepe sa traiasca in universul lui. deficiente in prelucrarea informatiilor din mediu si in atentie. defectuale. stereotipii verbale. fie prin conflictualitate. tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie. impunerea sentimentelor. paratimii. este caracterizata de halucinatii. halucinatii. rigiditatea gandirii. SCHIZOFRENIA Schizofrenia poate fi. echivalentul cancerului si bolilor autoimune al caror tratament dureaza toata viata si care pot fi mai mult sau mai putin letale. solilocveaza. prin stilul negativ de relationare. ambivalenta afectiva).Unele din aceste semne sunt similare cu cele care apar la adolescentii cu alte probleme. tulburari de personalitate). abulie. mai ales cand e vorba de un adolescent. personalitati dizarmonice sau boli ale parintilor. cu discontrol afectiv . tulburari de gandire si de comportament. Simptomele primare sunt tulburari ale asociatiilor ideative (degradarea cursului gandirii. tulburari ale afectivitatii (indiferentism. izolarea in sine. ca ii vor raul sau ca il refuza. ca cei din jurul sau sunt ciudati. in activitatile neuromotorii si in adaptarea sociala. deliruri. furtul gandirii. in functie de gravitatea si forma lor de manifestare. de limbaj) 68 . copii interiorizati. Vindecarea partiala este posibila doar in formele de schizofrenie simpla (fara accese violente. ca simptome negative. datorita ignorantei celor din jur. inclinatia spre rationare morbida. Bleuler (1968) descrie in simptomatologia schizofreniei simptome fundamentale (primare) si simptome accesorii (secundare). De obicei. ajungand sa se raneasca sau sa raneasca pe cineva. sau chiar schizofrenia. culminand cu forma cea mai grava: autismul. in faza prodromala si raman. insa exista si forme de schizofrenie apatica. olfactive si mai rar vizuale. apare ecopraxia. mai ales ca de multe ori diagnosticul este pus prea tarziu. Boala devine deseori cronica. automatisme. tulburari de memorie. gandire dirijata. apatie. halucinatii si delir) si in cea paranoica. dupa puseul activ. neologisme. In faza productiva bolnavul vorbeste cu obiectele.

insuficienta experienta de viata. nici nu poate fi conceput ca un semn al unei singure disfunctii. Conditia postpsihotica a unui pacient reflecta o reorganizare a fiintei lui in lume. mericism). incoerenta si stereotipie. Schneider imparte simptomele schizofreniei in simptome de rangul I (sonorizarea gandurilor. Nici unul din modelele imaginate pana in prezent nu sunt satisfacatoare din toate punctele de vedere. furt al gandurilor. confera simptomatologiei un grad mai estompat. halucinatii auditive cu caracter contradictoriu sau de comentariu al comportamentului pacientului. bizarerii. scaderea interesului scolar. mai greu de recunoscut si tratat. limita redusa dintre real si imaginar. disfunctia lobului frontal. tocirea si aplatizarea afectiva. Incadrarea nozografica a schizofreniei in raport cu ICD-10 se face cu usurinta pentru varsta pubertatii si a adolescentei. alte tipuri de delir si halucinatii persistente. incapacitatea de introspectie. este un produs bazat pe reorganizarea interconexiunilor retelei neuronale (la nivel clinic se asociaza cu o crestere a semnelor negative secundare). comportament perturbat. hipomnezie. printr-o cale care ii permite sa mentina sensul autocontinuitatii. greu de desprins un anume nod cu semnificatie in delimitarea celor doua stari de anormalitate suprapuse intr-o maniera nefericita. de exemplu o idee deliranta. Semnele pozitive si negative nu sunt independente unele de altele. 2) Substratul oricarei activitati mentale este inseparabil de separarea lui continua si este astfel inradacinat in istoria organismului. modificari de schema corporala. de a-si exprima dezechilibrul prin limbaj. cu care pacientul trebuie sa se integreze in propria istorie. baraj ideativ. Episodul psihotic actioneaza ca o modificare profunda a experientei existentiale. bizarerii. Ey (1950) distinge simptome pozitive (halucinatii. "cicatrice psihologica". dar pentru cei mai mici. lipsa de stimulare psihosociala. delir senzitiv de relatie. In aceasta conceptie simptomele pozitive sunt considerate ca o cale prin care vulnerabilitatea autistica individuala mentine coerenta sa interna amenintata si autonomia prin modificarea contextului fiintei lui fata de lume. heredo-colateral existand un procentaj ridicat atat al psihozelor. bradifemie. particularitatile dezvoltarii cognitive. hipo/hipertermie. efecte secundare farmacologice. inversiune afectiva. comportament stereotip. 69 . in conditiile unor antecedente personale patologice dominate de suferinta perinatala. posibilitatile de a reactiona la boala. ptialism. Tabloul clinic este marcat de denivelare suprapusa peste deficitul initial. transformarea prin iluzie sau halucinatie: aceasta noua forma a fiintei in lume este reflectia unei cai particulare a relatiei cu lumea expusa deja premorbid. depresie postpsihotica. tulburari de tranzit intestinal. derealizare. delire. De exemplu. cat si al intarzierii mintale la rudele de gradul I. este. Evolutia acestor cazuri. retragerea in aparare. in general. idei de influenta exterioara. H. apatie. discontrol sfincterian. alterare atentionala. intr-un tablou sarac. nu poate fi atribuit unei regiuni particulare a creierului. tulburari ale gandirii formale) si simptome negative (aplatizare afectiva. rigid). sindrom microsechelar encefalopat. abulie. perceptie deliranta) si simptome de rangul II (tulburarea proceselor asociative. Ceea ce Hafner si Maurer desemneaza ca element postpsihotic. dismorfii.dominat de simptome care sunt relevante psihopatologic: 1) Continutul constiintei. K. limba saburala. depersonalizare. Autismul (modalitatea particulara de relationare cu varsta mai mica. dominat de grimaserii. 3) Creierul ca sistem are capacitati de autoorganizare care sunt active in intreaga lui viata. ambivalenta. comportament dezadaptativ. Crow a sugerat ca sunt doua tipuri mari de schizofrenie: tipul I .si somatice: variatii ponderale. deseori greu de diferentiat de defectivitatea care poate coexista. hipotrofie staturoponderala. aparuta insidios. dilatarea ventriculara cerebrala. mentism. nefavorabila. corelatia dintre ele fiind mai mica la pacientii cronici in mostenite.

supunerea automata. gandurile impuse. Schizofrenia hebefrenica este caracterizata prin prezenta unei perturbari afective. egocentrism. aparute pe fondul unei bune dispozitii si dand impresia ca bolnavul se joaca cu propriile lui productiuni patologice. Schizofrenia catatonica presupune prezenta modificarilor psihomotorii: hiperkinezia sau stupoarea. hipertrofia eu-lui. adesea cu caracter terifiant. Simptomele negative apar precoce (slabirea afectelor si abulie). Varsta debutului se plaseaza la adolescenta sau adult tanar. ca ostilitate. idei delirante. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor. perceptia deliranta. eroare de rationament si suspiciozitate. halucinatii fragmentare. Orice piedica este interpretata ca o nedreptate. Pe acest fond. bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse. debutul se plaseaza in adolescenta. Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante. asemanatoare visului. orice traire emotionala sau dorinta nerealizata focalizeaza nejustificat intreaga lor activitate in scopul satisfacerii acestor dorinte. demersul este cronic. Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi continua. cu aparitia unui deficit progresiv sau stabil. la o persoana cu evolutie cronica aflata in faza reziduala). Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta. ideile delirante de control. . altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati. PARANOIA Etimologic. comportand profunde tulburari de gandire si experiente halucinatorii intens traite. Cum se manifesta ? In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament aparent normal. insotite de halucinatii auditive. cronica cu exacerbari acute (reaparitia unor puternice simptome psihotice. Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur. fara caracterul terifiant din forma paranoida. neincredere. remisiune (o persoana cu istoric de schizofrenie care nu mai prezinta nici un simptom). episodica. gandirea dezorganizata si incoerenta. tulburarile cursului gandirii si simptomele negative. Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni 70 . sau poate comporta unul sau mai multe episoade urmate de o remisie completa sau incompleta. negativismul. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie. "noia" = judecata. Comportamentul este iresponsabil. Pacientii devin impenetrabili. caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. reziduala). Structura personalitatii lor este caracterizata prin rigiditate. Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate.Schizofrenia include ca fenomene psihopatologice mai importante: ecoul gandirii. momente de agitatie catatonica. la care se adauga o stare oniroida. halucinatiile in care voci vorbesc sau discuta despre subiectul respectiv la persoana a treia. Personalitatea ramane multa vreme nemodificata. Schizofrenia paranoida cuprinde acea forma caracterizata prin prezenta ideilor delirante relativ stabile de persecutie. nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. influenta sau pasivitate. orgoliu. Astfel se creeaza sistemul delirant. zborul si divulgarea gandirii. termenul “paranoia” deriva din limba greaca si inseamna "para" = alaturi. cu manierisme.

¾ tulburarea dependenta a personalitatii Tulburarea dependenta a personalitatii caracterizata de neincredere in propriile capacitati si necesitatea de a acorda altei persoane responsabilitatea. de cele mai multe ori fara nici o baza reala. inselati. ¾ tulburarea schizotipala a personalitatii Tulburarea schizotipala a personalitatii este caracterizata in special de rezonanta afectiva redusa. ¾ tulburarea borderline a personalitatii caracterizata de existenta relatiilor sociale fluctuante si sentiment de vid interior. ¾ tulburarea histrionica a personalitatii Tulburarea borderline a personalitatii caracterizeaza persoana care are o dorinta excesiva de a se plasa in centrul atentiei. agresivitate. TULBURĂRILE SEXUALE ŞI DE IDENTITATE SEXUALĂ Disfuncţiile sexuale 71 . ¾ tulburarea antisociala de personalitate Tulburarea antisociala de personalitate este caracterizata de impulsivitate. ¾ tulburarea narcisica a personalitatii Tulburarea narcisica a personalitatii caracterizeaza persoana are un sentiment exagerat al importantei propriei persoane. care au nevoie de o permanenta ordine exagerata. incapacitatea de a invata din experientele negative. ci doar imaginara. TULBURARI DE PERSONALITATE Tulburarile de personalitate sunt de mai multe tipuri. Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati. ¾ tulburarea paranoida a personalitatii Tulburarea paranoida a personalitatii este caracterizata in primul rand prin suspiciune si neincredere in ceilalti. ¾ tulburarea schizoida a personalitatii Tulburarea schizoida a personalitatii este aceea in care persoana este introvertita. ¾ tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii Tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii persoane perfectioniste. ¾ tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii Tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii caracterizata de teama permanenta de ridicol si respingere.antisociale. urmariti. distanta si nesociabila. ¾ tulburarea emotional-instabila a personalitatii Tulburarea emotional-instabila a personalitatii caracterizata de instabilitate afectiva si tendinta la reactii impulsive.

Frigiditatea este o disfuncţie la o femeie care nu reuşeşte să obţină o plăcere sexuală satisfăcătoare.vaginismul) .aversiunea sexuală) . Disfuncţia orgasmică poate fi cauzată de droguri.Elementul esenţial al tulburării de excitaţie sexuală a femeii îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine pâna la realizarea activităţii sexuale un răspuns adecvat la lubrefiere-umectaţie al excitaţiei sexuale. Disfuncţia orgasmică Disfuncţia orgasmică poate fi primară sau de situaţie. Termenul disfuncţie primară se aplică la o femeie care nu a ajuns niciodată la orgasm. însă care. datele de laborator sau examenul somatic. Această precizare se bazează pe istoric. Diagnosticul diferenţial al disfuncţiilor sexuale Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată exclusiv de efectele fiziologice ale unei anumite condiţii medicale generale. Aversiunea faţă de contactul genital poate fi centrată pe un anumit aspect al experienţei sexuale (de exemplu.tulburările dorinţei sexuale(dorinţa sexuală diminuată. Aversiunea sexuală Elementul esenţial al aversiunii sexuale îl constituie aversiunea faţă de/şi evitarea contactului sexual genital cu un partener sexual. de vârsta şi de deformarea organelor genitale. Tulburările dorinţei sexuale.tulburările sexuale algice (dispareunia. secreţiile genitale. Dorinţa sexuală diminuată poate fi globală şi cuprinde toate formele de manifestare sexuală sau poate fi situatională şi limitată la un partener sau la o anumită activitate sexuală. de alcool. crescând astfel şansele de a ajunge la orgasm. Disfuncţia de situaţie se aplică de preferinţă unei femei care a cunoscut orgasmul. frica sau vinovăţia de a avea contact sexual sau folosirea unei tehnici nepotrivite. al unui medicament ori expuneri la un toxic. în prezent. penetraţia vaginală).tulburarea de orgasm (tulburarea de orgasm a femeii şi a barbatului . 72 . Disfuncţiile sexuale includ: . Exerciţii ale muşchilor perineului (exerciţiile Kegel) tonifică musculatura pubo-coccigiană. experimentează o perioadă non-orgasmică. ejacularea precoce) .disfuncţia sexuală indusă de o substanţă . Terapia constă mai ales în dezvoltarea unor noi atitudini în ceea ce priveşte sexualitatea.disfucţia sexuală datorată unei condiţii medicale generale . Etiologia este frecvent de origine psihologică precum ostilitatea între parteneri.disfuncţia sexuală fără altă specificaţie.Sunt caracterizate prin perturbări în dorinţa sexuală şi în modificările psihofiziologice care caracterizează ciclul de răspuns sexual şi cauzează detresa şi dificultăţi interpersonale notabile. Tulburările de excitaţie sexuală Tulburarea de excitaţie sexuală a femei . Răspunsul de excitaţie constă în vasocongestia pelvisului.tulburările de excitaţie sexuală (tulburarea de excitaţie sexuală a femeii.tulburarea de erecţie a bărbatului) . diagnosticul este cel de disfuncţie sexuală indusă de o substanţă. Dorinţa sexuală diminuată Elementul esenţial al dorinţei sexuale diminuate îl constituie o deficienţă sau absenţă a fanteziilor sexuale şi a dorinţei de activitate sexuală. Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată de efectele fiziologice a unui drog de abuz. lubrifierea şi expansiunea vaginului şi umectaţia organelor genitale externe.dignosticul este cel de disfuncţie sexuală datorată unei condiţii medicale generală.

a orgasmului. după o faza de excitaţie sexuală normală.exhibiţionismul . Disfuncţia erectilă poate rupe relaţiile maritale sau sexuale existente şi poate fi cauza mariajelor neconsumate şi a infertilităţii. În general. este foarte posibil să altereze faza de excitaţie a răspunsului sexual. preocupări în legătura cu funcţionarea sexuală şi o scădere a sentimentului subiectiv de excitaţie şi plăcere sexuală. Tulburarea de orgasm a femeii poate afecta imaginea corporală. 73 . Tratamentul este in functie de cauză.Elementul esenţial al tulburării de orgasm a femeii îl constituie întârzierea sau absenţa recurentă sau persistentă. Tulburări sexuale dureroase Dispareunia . Parafiliile includ: .fetişismul . fantezii sau comportamente recurente care implică obiecte. capacitatea orgasmică nu este corelată cu dimensiunea vaginului sau cu forţa muşchilor pelvini. Tulburări de orgasm . profesional sau în alte domenii importante de funcţionare. lenjerie feminină).Elementul esenţial al dispareuniei îl constituie durerea genitală simţită în timpul unui act sexual. Aceasta tulburare sexuală poate fi asociată cu dorinţa sexuală diminuată şi cu ejacularea precoce. în timpul pătrunderii penisului. lăsând capacitatea orgasmică relativ intactă . Fetişismul .froteurismul .fetişismul transvestit . Parafiliile . stima de sine sau satisfacţia relatională.Tulburarea de erecţie a bărbatului .Sunt caracterizate prin dorinţe sexuale intense. înainte sau după contacul sexual. cât şi la femei.focalizarea parafilică în exhibiţionism implică expunerea organelor genitale proprii unui străin. teama de eşec. sau ca profundă.pedofilia . unor cicatrice sau unei dereglări hormonale. unei infecţii vaginale. activităţi şi cauzează suferinţa sau deteriorare semnificativă în domeniul social. La femei.focalizarea parafilică în fetişism implică utilizarea de obiecte inerte (“fetişuri”. Conform unor studii controlate.parafilia fără altă specificaţie. Froteurismul -focalizarea parafilică a froteurismului implică atingerea şi frecarea de o persoană care nu consimte. Fanteziile.sadism sexual .Elementul esenţial al tulburării de erecţie al bărbatului îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine până la realizarea activităţii sexuale o erecţie adecvată. ca diabetul şi cancerul pelvin. îndepărtarea vulvei sau excizia şi reconstrucţia vaginului. însa condiţiile medicale generale. impulsurile sexuale sau comportamentele cauzează detresă în domeniul social.profesional sau în alte domenii importante de funcţionare. Exhibiţionismul . Deşi femei cu leziuni ale măduvei spinării.voyeurismul . în cursul intromisiunii. Pedofilia .Aceasta se poata datora unei lubrefieri insuficiente. durerea poate fi descrisă ca superficială. în etate de 13 ani sau mai mic). Ea poate apărea atât la bărbaţi.masochismul sexual . Dificultăţile erectile din tulburarea de erecţie a bărbatului sunt asociate frecvent cu anxietatea sexuală.focalizare parafilică a pedofiliei implică activitatea sexuala cu un copil prepubescent (în general. au relatat că ajung la orgasm.

Un consumator de alcool in mod excesiv nu se poate opri fara sa nu sufere stari fizice si psihice proaste: tremuraturi.focalizarea parafilică a masochismului sexual implică actul (real nu simulat) de a fi umilit. TULBURARILE DE ADICTII ALCOOLISMUL SI CONSUMUL DE DROGURI Cauzele si efectele alcoolismului Pentru a putea elucida cauzele alcoolismului si efectele lui asupra comportamentului consumatorilor de alcool. psiho-sociali sau de mediu. cat si asupra anumitor organe: ficat.. bărbatul cu fetişism travestit ţine o colecţie de îmbrăcăminte feminină pe care o utilizează intermitent pentru travestire. emotiile si sentimentele. Actul lor este de fapt o cautare a unei stari de bine (ebrietatea te scapa de orice inhibitie si te face sa te simti in largul tau). Conform specialistiilor cauzele alcoolismului sunt determinate de stari psihice prin care trece individul la un moment dat. Consumul de alcool poate fi considerat un drog. Toate acestea sunt cauzate de faptul ca organismul. ii face pe adolescenti sa alunece foarte usor in capcana alcoolului pierznadu-si astfel identitatea. insa de la noi trebuie sa porneasca dorinta de a 74 . Cum sa-i ajutam? Patima alcoolului. aceasta boala produce dereglari atat la nivelul gandirii si starii emotionale. Aceeasi stare de bucurie sau de tristete. legat sau făcut să sufere în alt mod.. Netratata si negata. frica. Ele considera alcoolul o metoda simpla si rapida prin care isi pot schimba starea de moment. trebuie plecat de la premisa ca dependenta de alcool este o boala determinata de factori genetici.. Fetişismul transvestit . nu poate functiona in lipsa acestuia. lipsa curajului. varsaturi. este o realitate cruda cu care se poate confrunta oricine. pe atat de dificil este sa gasesti fagasul normal.. Alcoolul si tinerii..asociată cu disconfort persistent referitor la propriul sex atribuit. bila.. de negare sau de lipsa a curajului la care se adauga si o mare doza de teribilism si inconstienta specifica varstei. bucuria. transpiratii etc. La aceasta se mai adauga: supararea. De regulă.. Este adevarat ca pe acest drum nu trebuie sa fim singuri. ci este manifestarea constienta sau nu a individului de a-si satisface nevoia de alcool indiferent de consecinte. Pe cat de repede se poate cadea in patima alcoolului. Cauzele alcoolismului in randul tinerilor sunt in mare parte aceleasi ca si la un om matur.focalizarea parafilică a fetişismului transvestit implică travestirea. singuratatea. creier. agresivitatea. ca si drogurile. De ce? Pentru simplu fapt ca produce dependenta fizica si psihica. El se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra cantitatii de alcool. frustrarea.sunt caracterizate printr-o identificare puternică şi persistentă cu sexul opus. Cea mai des invocata este teama de ceva. odata obisnuit cu alcool. Alcoolismul nu este cauza unei afectiuni. Persoanele dependente de alcool au nevoie de acesta pentru a se repune in forma. Problema alcoolului la adolescenti este foarte delicata si trebuie tratata cu multa seriozitate de fiecare dintre noi. stresul. Tulburările de identitate sexuală . de singuratate sau de frica.Masochismul sexual . Lupta impotriva alcoolismului este foarte grea si de lunga durata. ajungand chiar sa fie fatala. inima. atunci sigur putem afirma ca avem de-a face cu niste consumatorii de alcool in mod abuziv. iar daca anturajul incurajeaza.

• Diferite afectiuni. Factori de risc de ordin personal Acestia includ: • Factori genetici. pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice. dobandirea unor caracteristici fizice masculine. putem sa le comunicam cat ne deranjeaza dependenta lui de alcool si ca suntem dispusi sa ii ajutati. prietenii apropiati sunt cei care trebuie sa-l ajute. oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi). in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic. Un numar tot mai mare de adolescenti. rudele.renunta la alcool. care prezinta sentimente de vinovatie sau esec. consuma alcool sau alte substante toxice. deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale. Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament. pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand. predispun la consumul de substante toxice. tulburarile de comportament. Acest lucru face ca problemele de sanatate. Un adolescent care face abuz de alcool nu va recunoaste niciodata acest lucru. familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati. De departe. parintii. In astfel de cazuri. Ideal este sa ne stabilim un obiectiv pe care sa-l urmarim si de la care. probleme familiale). orice s-ar intampla. Exista diferiti factori personali. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. furie. Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. Trebuie sa devenim constienti ca avem nevoie de ajutor si sa-i lasam pe cei apropiati sa ne ajute. cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante. Sa ne gandim ce ne dorim de la viata si sa cantarim avantajele si dezavantajele alcoolismului. 75 . cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. sa nu ne abatem. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic. sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive. din contra va nega. Adolescentii cu un comportament rebel. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice. dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos. rezistent la autoritatea parentala. performante scolare slabe. Cautarea unor senzatii tari sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos. a relatiilor interumane (inclusiv familiale). Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice. precum deficitul de atentie asociat cu hipereactivitate. Pentru aceasta putem sa apelam la specialisti. de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional. • Tipul de personalitate si temperamentul. De aceea. iritabilitate. represia (ascunderea anumitor sentimenete). Lipsa responsabilitatilor poate sa impuna un asemenea stil de viata. depresia cronica. De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni.

Unii parinti suspicioneaza 76 . specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. Procurarea relativ usoara a tigaretelor. ¾ viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. Factori de risc de ordin social Acestia includ: ¾ accesul la diferite toxice. lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului. stress psihic intens. fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani. reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti. Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale. succesul si sex-appealul. are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat. au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool. cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. ¾ anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti. • Varsta mica la prima utilizare. precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor. In multe dintre aceste cazuri. Anturajul. informatiile eronate din media. copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool). anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale. au un risc mare de a consuma toxice. ¾ atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare. ¾ publicitatea prin media a alcoolului. stimuleaza curiozitatea. creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool. alcool. fata de restul adolescentilor. in educatia si viata adolescentului.• Tentatia. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani. alcoolului. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala. Extremele educationale. ¾ implicare parentala inadecvata. tigaretelor sau drogurilor. tutun si droguri usoare). droguri halucinogene). contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. fumatul sau consumul de alcool sau droguri. deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa. traficul liber de droguri. are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante. deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice. extrascolare. sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri. Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului. Factori de risc familiali Acestia includ: ¾ istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana.

care nu sunt prezentati familiei ¾ comportament caracterizat prin minciuna si furt ¾ comportament dispretuitor fata de familie si prieteni ¾ atitudine ostila. EDUCAŢIE. carora el trebuie doar sa li se supuna. grupuri spontatne). amintim urmatoarele: ¾ atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii. dropsuri mentolate) ¾ absenteism si performante scolara slabe ¾ pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare. in vederea formarii si dezvoltarii lui. La nivelul scolii activitatea profesorilor va trebui perfectionata prin absolvirea unor cursuri de psihologia copilului. atitudinii fata de persoanele apropiate. sociologia familiei. izolare). cat si in forme neinstitutionalizate (de ex. pentru sport sau alte hobbyuri ¾ comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret ¾ indepartarea de membrii familiei si prieteni ¾ prieteni si anturaj nou. Educatia constituie atat o modalitate de preventie cat si de corectie.). Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati. in mod constient. organizatii etc. in autoeducatie. Individul are la nastere un echipament ereditar. acestea reprezentand doar potentialitati latente de devenire umana. care indeplineste functii de finisare sau implinire a personalitati. Elevul isi are propriul sau sistem de preferinte si de referinte care va selecta influentele venite din exterior. potentand recuperarea si reinsertia sociala. violenta ¾ dezinteres si lipsa planurilor de viitor. sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament. Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor. schimbarea lookului. utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat. CONSILIERE.. metode si tehnici de interventie psihologica. O educatie buna si eficienta trece. negare. organizat si sistematic. TERAPIE EDUCAŢIA Educatia reprezinta ansamblul de actiuni si influente ce se exercita asupra individului cu un scop precis. 77 . in care experienta evolutiei speciei umane ii este data sub forma de premise naturale. Educatia se desfasoara atat in forme institutionalizate (scoala. cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice.eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism. precum si o igiena inadecvata ¾ pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate ¾ hiperemie conjunctivala (ochi rosii). familie. etc). prin interiorizare si adaptare. Ceea ce trebuie sa se sublinieze intotdeauna atunci cand se pune problema preintampinarii (sau a combaterii devierilor comportamentale) este faptul ca elevul nu este un primitor pasiv al cerintelor sau al constrangerilor venite din exterior.

realizate printr-o analiza prealabila a situatiilor. invatarea eficienta si durabila. in maniera proprie. trebuie sa se intensifice in scoli activitatile de elaborare a unor metode si procedee diagnostice si formative. Intre activitatile de instruire-educare si cele de consiliere psohopedagogica nu exista diferente semnificative. viata personala. nivelul de dezvoltare psihica face posibile noi procese si modalitati de adaptare. de amanare sau evitare. motivatii si mecanisme diferite de adaptare. evitarea reactiilor impulsive neadecvate. orientarea carierei. Profesorul instruieste. pe abordarea pozitiva a comportamentelor elevului. Pentru al ajuta pe elev sa faca alegeri sau actiuni adecvate. CONSILIEREA PSIHOLOGICA Consilierea psihologica este un tip de interventie prin care se urmareste sugerarea unui mod de a proceda. ajutor si indrumare. acceptarea de sine si valorificarea optima a resurselor si disponibilitatilor proprii. cum ar fi cele de planificare. aflate uneori in dificultate facilitandu-le autocunoasterea realista. activitatile de consiliere psihopedagogica au drept continut: functionalitatea si dezvoltarea optima a persoanei. Profesorul propune elevilor un anumit mod de prezentare si intelegere a stiintei. exprimarea increderii in posibilitatile fiecarui elev de a reusi. 78 . In adolescenta spre deosebire de etapa anterioara. a favorizarii sau etichetarii elevilor. deoarece fiecare etapa cronologica de dezvoltare are resurse. in vreme ce consilierul educational faciliteaza realizarea invatarii eficiente si durabile de catre fiecare persoana. promovarea sanatatii si a starii generale de bine. pe cand demersul consilierului este unul psihoeducational. Ea se adreseaza persoanelor sanatoase psihic. Ambele au drept obiectiv formarea personalitatii umane. prin care elevul isi va dezvolta atat capacitati de autocunoastere si autoevaluare obiective. a unui mod de comportare ce trebuie adoptat intr-o situatie data sau. Dar profesorul si consilierul educational au competente si responasabilitati relativ diferite. in viata si activitatea cotidiene. trebuie luat in cosiderare si nivelul de varsta al elevului. Profesorul trebuie sa puna un accent mai mare pe recompense. in general. Demersul profesorului este unul aproape strict educational. Evaluarea elevilor trebuie sa se centreze pe progresele lor si nu pe comparatii si ierarhii. utilizarea unui limbaj academic. stiinta. a amenintarii si intimidarii elevilor. acordare de sprijin. cat si abilitati de invatare si de prelucrare creativa a informatiilor acumulate. Ameliorarea practicilor educationale din clasa se refera la: evitarea discriminarilor. Imbunatatirea raporturilor dintre scoala si familie trebuie sa conduca la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. intarindu-i increderea in sine si oferind un suport afectiv important. Continutul activitatilor de consiliere psihopedagogica se refera la domeniile esentiale in care ele se desfasoara in concordanta cu scopurile pe care le urmaresc.Apoi. consilierul educational abiliteaza si instrumenteaza persoana cu metode si tehnici prin care aceasta sa asimileze. cu focalizare pe aspectele de ordin psihologic menite sa asigure dezvoltarea personla. Astfel.

¾ artterapia. resemnificare si interpretare. ¾ consilierea pentru dezvoltare (optimala). sincera. folosind o anumita metoda.Consilierea psihopedagogica imbraca forme diferite: ¾ consiliere in situatii de criza. urmarind disparitia sau ameliorarea simptomelor. .clarificarea problemelor clientului prin: reformulare. Eficienta psihoterapiei inseamna adaptare. Situatia psihoterapeutica este situatia specifica in care o persoana – terapeut se angajeaza constient. cu actiune directa asupra unei simptomatologii sau asupra persoanei aflate intr-o dificultate existentiala se numeste psihoterapie. tehnici si criterii de aplicare si nu poate fi efectuata decat de un specialist. Ca terapie specializata psihoterapia dispune de un ansamblu de teorii. Pentru adolescentii aflati in situatie de criza sau care prezinta tulburari psihopatologice sunt adecvate urmatoarele psihoterapii: ¾ cognitiv-comportamentala. confidentiala. autonomie si investitie reala prin cunoasterea propriilor trebuinte si a posibilitatilor de indeplinire a lor. intr-o relatie specifica de vindecare.experimentarea si exersarea noilor comportamente. ¾ consilierea preventiva. cu eliberarea resurselor persoanei in scopul cresterii eficientei sale. . ¾ psihodrama. . deconditionarea mecanismelor etiopatogenetice. Orice psihoterapie vizeaza implicit sau explicit cunoasterea persoanei de catre ea insasi. La adolescenti. semnificativa (clientul trebuie sa stie cu exactitate de ce vine la consilier). interventia psihologica in sine se bazeaza pe (si foloseste ca instrument) relatia terapeut-client. metode.facilitarea activa a schimbarii clientului.invitatia de a vorbi adresata clientului. TERAPIE Terapia care foloseste mijloace psihologice. . ¾ psihoterapia ”nondirectiva”. Fazele procesului de consiliere psihopedagogica sunt: .analiza alternativelor posibile si luarea unei decizii. securizanta (prin crearea unui climat permisiv si prin respectarea unor reguli stabilite cu clientul). . modificarea personalitatii in profunzime sau la un anumit nivel.stabilirea unei legaturi specifice cu clientul si cu lumea sa. ¾ consilierea remediala. . ¾ gestalt-terapia.constientizarea de catre client a problemelor si a modalitatilor de solutionare.functionalitatea optima a clientului. 79 . Pentru a fi eficienta relatia consilier-client trebuie sa fie o relatie: de exclusivitate (fara intruziunea unei alte persoane). . bazata pe dorinta partenerilor de a coopera). activitatile de consiliere psihopedagogica sunt focalizate pe dezvoltarea perceptiei si a imaginei de sine si pe relationarea adecvata cu altii.ascultarea activa si observarea manifestarilor clientului.confruntarea clientului cu propriile credinte si convingeri ca surse de rezistenta la schimbare . . inclusiv cu adultii. Indiferent de tipul de psihoterapie folosit. . autentica (o relatie directa.

¾ socioterapia. la vindecare.¾ analiza existentiala. ¾ EMDR (desensibilizarea prin miscari oculare). ¾ o rezolvare simptomatica. ¾ acceptarea lumii (a celuilalt. Psihoterapia la adolescenti urmareste schimbarea in: ¾ identitatea de sine si acceptarea de sine (cunoasterea propriilor trebuinte. ¾ terapia prin joc. ¾ terapia realitatii. ¾ psihoterapia filosofica. acceptarea lor. implinirea lor nonconflictuala). 80 . In sens larg psihoterapia nu este o metoda terapeutica ci o atitudine psihologica. de la ameliorare semnificativa. ¾ psihoterapia experientiala. ¾ eficienta in actiuni si in alegeri. a obiectului) asa cum este ea. ¾ autenticitatea si spontanietatea in relatia constienta cu celalalt. ¾ terapia familiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful