CONCEPTUL DE SĂNĂTATE MINTALĂ

Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale şi
este o parte esenţială a vieţii noastre, desemnând generic modul în care oamenii se înţeleg şi se
integrează în familie, la serviciu sau în comunitate cu semenii lor. Sănătatea psihică poate fi
definită în termeni generali drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile
intelectuale şi afective şi de a se integra cu supleţe în viaţa socială.
Atunci cînd aud expresia sănătate mintală majoritatea oamenilor se gîndesc la boli
mintale. Dar, sănătatea mintală înseamnă mult mai mult decît absenţa bolii psihice. Sănătatea
mintală este ceea ce ne dorim cu toţii, fie că ştim ce este, fie că nu. Atunci cînd ne gîndim la
fericire, linişte sufletească, satisfacţie, bucurie, ne referim de fapt la sănătatea mintală.
Sănătatea mintală este o parte a vieţii cotidiene. Ne-o construim în fiecare zi în familie,
la locul de muncă, în cercul de prieteni, în societate. Sănătatea mintală înseamnă modul în care
fiecare îşi poate armoniza dorinţele, ambiţiile, capacităţile, idealurile, sentimentele şi conştiinţa
pentru a putea face faţă cerinţelor vieţii.
Nu există o delimitare netă între sănătatea mintală şi boala mintală. Există o varietate de
aspecte ale sănătăţii mintale. Nimeni nu posedă în orice moment toate trasăturile caracteristice
ale unei sănătăţi mintale perfecte.
Sănătatea mintală înseamnă:
9 Să ne simţim bine cu noi înşine:
- să nu ne lăsăm coplesiţi de propriile emoţii: teamă, mînie, supărare, dragoste, gelozie, furie,
vinovăţie sau griji;
- să fim capabili să trecem peste necazurile şi greutăţile vieţii, să facem faţă “din mers”
dezamăgirilor;
- să avem o atitudine optimistă, toleranţă (pînă la o anumită limită însă) faţă de noi înşine şi
faţă de alţii, să avem simţul umorului şi să putem face haz cu uşurinţă de propria noastră
persoană;
- să nu putem accepta propriile defecte încercînd, în acelaşi timp, să le minimalizăm;
- să avem respect pentru propria noastră persoană;
- sa ne autoapreciem realist, să nu ne subestimăm calităţile şi capacităţile, dar nici să nu ni le
supraestimăm;
- să fim capabili să rezolvăm în mod adecvat situaţiile care apar în viaţa noastră;
- să ne bucurăm de lucrurile simple, de întîmplările cotidiene plăcute.
9 Să ne simţim bine împreună cu alţii:
- să fim capabili să oferim dragoste şi ajutor celorlalţi, să ne gîndim şi la interesele altora;
- să avem relaţii personale satisfacătoare, armonioase şi durabile;
- să iubim oamenii, să avem încredere în ei şi să le arătăm această încredere;
- să respectăm valorile şi demnitatea celorlalţi, să înţelegem şi să acceptăm faptul că oamenii
sunt diferiţi;
- să nu-i înşelăm pe alţii, să nu ne folosim niciodată de ceilalţi pentru a ne atinge scopurile dar,
în acelaşi timp, să nu-i lăsăm pe ceilalţi să profite de noi;
- să simţim că facem parte dintr-un grup.
9 Să putem îndeplini cerinţele vieţii:
- să ne rezolvăm problemele într-un mod constructiv, pe masură ce apar;

- să ne asumăm responsabilităţile ce ne revin;
- să ne modelăm propriul ambient atunci, cînd se poate şi să ne adăptăm atunci, cînd este
nevoie;
- să ne facem planuri de viitor;
- să primim cu bucurie experienţe şi idei noi;
- să ne folosim capacităţile şi talentele;
- să ne fixăm ţeluri realiste;
- să fim capabili să luăm singuri decizii în problemele care ne privesc;
- să fim mulţumiţi să depunem eforturi în ceea ce facem, să muncim cît mai bine pentru a
realiza ceea ce ne-am propus.
Semne de avertivare
Sentimente precum furia sau tristeţea sunt normale în viaţa fiecăruia dintre noi.
Situaţiile problematice, cum ar fi un divorţ, pierderea locului de muncă sau relaţii tensionate cu
familia sau prietenii pot cauza stres, făcând astfel persoana să se simtă deprimată şi fără
speranţă. Acestea sunt reacţii normale. Însă, în cazul în care ele persistă mai mult de 2-3
săptămâni, ele necesită mai multă atenţie.
Anumite sentimente şi gânduri, asociate cu anumite situaţii pot reprezenta avertismente
ale unei probleme psihice mai serioase şi pot indica nevoia de a apela la servicii de sănătate
mintală. Nu este întotdeauna uşor să identifici şi să interpretezi aceste semne de avertizare - ar
trebui consultat un specialist, care poate cel mai bine să stabilească un diagnostic şi să prescrie
un tratament.
Următoarele sentimente şi experienţe ar putea fi semne de avertizare:
să nu mai găseşti la fel de multă plăcere în viaţă ca înainte sau să nu te mai bucure nimic din
ceea ce trăieşti;
• să simţi că nu ai nici un rost sau să trăieşti sentimente puternice de vinovăţie;
• să plângi mult, fără vreun motiv anume;
• să începi să te izolezi faţă de ceilalţi oameni;
• să simţi anxietate foarte puternică, panică sau frică;
• să ai foarte puţină energie;
• să-ţi pierzi interesul faţă de propriile tale hobbiuri sau faţă de alte activităţi plăcute;
• să ai prea multă energie, să nu te poţi concentra şi să ai dificultăţi în a te ţine de un plan;
• să fii irascibil sau să te enervezi uşor;
• să auzi voci sau să vezi imagini pe care ceilalţi oameni nu le percep;
• să crezi că ceilalţi oameni conspiră împotriva ta;
• să vrei să te răneşti pe tine însuţi sau pe altcineva;
• să te simţi incapabil să faci faţă problemelor şi activităţilor zilnice;
• să apară schimbări importante în obiceiurile tale de hrănire şi somn;
să ai gândul sau intenţia de a te sinucide.
PROVOCAREA STIGMATULUI
Bolile psihice pot fi o povară foarte grea, pot să îţi schimbe viaţa în mod semnificativ
şi să îi afecteze şi pe cei de lânga tine. Ele pun stăpânire pe gândurile tale, pot să-ţi afecteze
abilităţile de a funcţiona şi să-ţi ameninţe speranţele legate de viitor. Aceste tulburări pot să te
facă să renunţi la locul tău de muncă, la şcoală sau la activităţile care îţi făceau plăcere, pot să
te facă să te izolezi şi în acest fel să îţi afecteze relaţiile cu ceilalţi oameni.
2

“ Oamenii vor crede că sunt nebun!”
Nimeni nu vrea ca ceilalţi să-l vadă ca pe un « nebun ». Este o etichetă greu de înlăturat
o dată ce ţi-a fost atribuită. “ Nebun” e un termen care se aplică unei persoane atunci când face
ceva care deviază de la normă. Din păcate, ideea împărtăşită a majorităţii persoanelor din
cultura noastră este aceea că, dacă ai o boală mintală, atunci este ceva în neregulă cu tine, ceva
ce nu mai poate fi reparat. În mass-media sunt promovate exemple eronate ale unor oameni cu
boli psihice (criminali violenţi, persoane complet disfuncţionale). Dar în realitate, oamenii cu
boli psihice nu sunt deloc aşa. Auzi rar poveşti pozitive ale oamenilor atât de numeroşi –
oameni cu depresie, tulburare bipolară, schizofrenie - care au găsit un tratament potrivit, au
învăţat cum să-şi gestioneze problemele şi care trăiesc o viaţă normală. Şi dacă ai trăit
înconjurat numai de exemple negative, e de înţeles să vrei să renunţi, de teamă că ceilalţi vor
judeca greşit ceea ce ţi se întâmplă. Dar nu uita că mulţi oameni au trecut prin experienţe care
seamănă cu a ta şi au reuşit să le depăşască, deoarece aceste boli sunt tratabile. Iar dacă totuşi
te temi de etichetă, poţi alege să dezvălui oamenilor din jur doar acele părţi din problema ta,
acelea pe care te simţi în siguranţă să le împărtăşeşti, sau să alegi cu grijă persoanele cărora să
le împărtăşeşti. Psihiatrul şi psihologul, însă, trebuie să cunoască cât mai multe detalii despre
problema ta, pentru a te putea ajuta să o depăşeşti.
“Oamenii vor crede că sunt slab”
Să vorbeşti despre problemele tale poate să fie jenant, umilitor, mai ales dacă ai crescut
într-un mediu în care se credea că a căuta ajutor sau a vorbi despre sentimentele tale este un
semn de slăbiciune. De fapt, îţi trebuie multă putere şi curaj pentru a vorbi despre problemele
tale. Mult mai multă putere decât îţi trebuie pentru a bea, a-ţi descărca emoţiile negative asupra
altora sau a ţine totul în tine. Şi participând efectiv la propria ta vindecare vei descoperi dovezi
de necontestat despre cât de puternic eşti de fapt.
“Nu pot să am încredere în nimeni”
Dacă simţi că nu există nici o persoană în anturajul tău cu care să te simţi confortabil să
vorbeşti despre ce simţi de la o vreme, nu uita că există totuşi astfel de persoane pe care le poţi
căuta. Aceşti oameni sunt specialiştii în sănătate mintală. Face parte din meseria lor să fie de
încredere şi să-ţi asigure confidenţialitatea. Poţi să fii sigur că ceea ce vei discuta cu un
psihiatru sau un psiholog va rămâne între voi. Dacă totuşi ai un prieten cu care poţi discuta
despre asta, nu uita că el nu este terapeutul tău. El poate să te asculte sau să te sprijine, dar nu
cunoaşte mijloace specializate prin care să te ajute să te vindeci. În concluzie, cheia pentru a-ţi
recăpăta sănătatea este să primeşti ajutorul de care ai nevoie, chiar atunci când ai nevoie de el.
Ca să te faci bine, trebuie sa ceri ajutor! Dacă nu cauţi ajutor, nu faci decât să îţi înrăutăţeşti
situaţia, pentru că laşi toate acele gânduri şi emoţii care te fac să suferi să se înrădăcineze şi
mai adânc în mintea ta.
Dacă cineva pe care-l cunoşti are o problemă de sănătate mintală...
Dacă crezi că ştii pe cineva care are o problemă de sănătate mintală, dar evită să caute
ajutor, ar fi util să afli care sunt motivele lui. Dar trebuie să ai răbdare. Boala psihică poate să-l
facă pe cel care o trăieşte să nu poată analiza foarte clar motivele pentru care nu caută ajutor.
Chiar şi aşa, este important să aveţi o discuţie pe această temă. Dacă nu ştii cum să-i vorbeşti
sau cum să-l ajuţi, ai putea să vorbeşti mai întâi cu un psiholog, un psihiatru sau cu orice alt
specialist în sănătate mintală, care te-ar putea sfătui cum să-l abordezi. Să convingi pe cineva
să se deschidă emoţional poate fi o adevărată provocare. Poţi să te loveşti de o puternică
rezistenţă. Poate să devină neplăcut. Sau, dimpotrivă, persoana ar putea să fie surprinzător de
receptivă, să se simtă uşurată că tu ai abordat în sfârşit un subiect despre care ea nu reuşea să
vorbească. Reacţiile pot fi foarte diferite, de aceea este bine să fii pregătit pentru orice situaţie.
Dacă nu reuşeşti să-l determini pe prietenul sau membrul de familie care are o problemă să

3

caute ajutor, nu trebuie să îl presezi. Este important ca persoana să ştie că poate conta pe tine,
că ţii la ea şi că eşti dispus să o asculţi oricând are nevoie să vorbească cu cineva.
MITURI LEGATE DE BOALA PSIHICĂ
Puţine persoane deţin informaţii acurate despre natura bolilor psihice. Pe baza
capacităţii nelimitate a societăţii de a perpetua idei, s-au creat o serie de mituri legate de
acestea:
MIT: Bolile mintale nu pot fi tratate.
ADEVĂR: Bolile mintale pot fi la fel de uşor de diagnosticat ca şi diabetul, astmul sau
cancerul şi există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii care sunt eficiente pentru
fiecare dintre ele.
MIT: Nu este posibil ca boala mintală să-mi afecteze familia, deoarece noi suntem oameni
buni.
ADEVĂR: Oricine poate să dezvolte o boală psihică; una din patru familii este afectată de o
problemă de sănătate mintală. În plus, bolile mintale nu sunt cauzate de forţe malefice, ci de
dezechilibre chimice sau leziuni ale creierului.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt retardaţi.
ADEVĂR: Boala mintală şi retardul sunt lucruri diferite. Retardul reprezintă o capacitate
redusă de învăţare, dar oricine poate să fie afectat de o boală psihică, indiferent de nivelul de
inteligenţă.
MIT: Oamenii cu boli psihice ar trebui ţinuţi în spital.
ADEVĂR: Cercetările ştiinţifice au demonstrat că tratarea în comunitate are rezultate
incontestabil mai bune în ceea ce priveşte evoluţia clinică a pacienţilor şi ameliorarea vieţii lor.
În plus, aceasta s-a dovedit a fi mult mai puţin costisitoare pentru societate.
MIT: Oamenii cu boli mintale sunt violenţi.
ADEVĂR: Cercetările arată că oamenii care suferă de boli mintale nu sunt mai periculoşi
decât persoanele sănătoase din aceeaşi populaţie. Mai puţin de 3% dintre persoanele care au
boli mintale au un potenţial de violenţă, atunci când nu se tratează, când primesc un tratament
inadecvat sau când intervine consumul de alcool sau droguri.
MIT: Oamenii cu boli mintale nu pot munci.
ADEVĂR: De fapt, ei pot munci chiar dacă au simptome. Munca îi ajută pe oameni să-şi
revină, să-şi recâştige stima de sine, să-şi creeze relaţii sociale, să câştige bani pentru a fi
independenţi şi astfel să se integreze în societate.
MIT: Bolile psihice nu se vindecă niciodată.
ADEVĂR: În realitate există o mare varietate de medicamente şi psihoterapii cu ajutorul
cărora bolile mintale pot să fie tratate şi în multe cazuri, vindecate complet. În decursul vieţii,
un mare procent din populaţie poate suferi de o formă mai uşoară sau mai gravă a unei
tulburări mintale, care nu se mai repeta. Un mic procent din oameni suferă frecvent de
asemenea episoade de boală. Foarte puţini sunt afectaţi pe întreaga perioadă a vieţii. Chiar şi
4

ceea ce îi face să fie agresivi sau să nu îşi controleze agresivitatea sunt o serie de trăsături. un rol important îl are puterea şi controlul social. influenţabili. nemotivată şi fără semne prevestitoare care să îi pună în gardă pentru a avea timp să se apere. anxioşi. Toate aceste probleme emoţionale îi fac instabili. Gravitatea bolii este asociată cu gradul de periculozitate. termenul de stigmatizare se aplică doar atunci când apar împreună elemente de etichetare. Astfel. separare. De aceea avocaţii.oamenii care au fost afectaţi de tulburări mintale timp de câţiva ani îşi pot reveni. avocaţii au putere şi în virtutea statusului lor nu sunt vulnerabili la stigmatizare. excluderea socială. 9 persoanele etichetate sunt plasate în categorii distincte astfel încât să se asigure separarea/distincţia “noi”-”ei”. la agresivitate bruscă. economică şi politică care permite identificarea diferenţelor. cu toleranţă scăzută la frustrare. deci dezechilibraţi emoţional. puterea ca rezultat al dezvoltării unei condiţii stigmatizate (schizofrenie. Tajfel a descoperit că cu cât este mai grav un accident rutier. construirea stereotipurilor. imprevizibili. În concluzie. vulnerabili. indiferenţi afectiv. Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavii psihic este pericolul social pe care îl reprezintă bolnavii psihici pentru societate în general şi pentru ei personal în particular. oamenii se aşteaptă de la ei la cea mai neplăcută reacţie posibil. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind periculoşi şi determină o reacţie de teamă pentru că sunt consideraţi agresivi. ei apar ca fiind: instabili emoţional şi comportamental. criminal) şi sunt discriminate. A fi avocat nu-ţi influenţează negativ identitatea. cu atât persoana este găsită mai vinovată pentru starea în care se află. în consecinţă. 9 credinţele culturale dominante în societate asociază persoanele etichetate cu caracteristici indezirabile. De aceea. oamenii ajung să fie prudenţi. stereotipizare. cu atât şoferul este considerat mai vinovat. Cel mai pregnant apare în imaginea pe care o avem despre bolnavii psihic şi o serie de probleme emoţionale care pot favoriza reacţii agresive. Stigmatizarea este strâns legată de accesul la puterea socială. necontrolaţi şi. Recidivarea acestora nu este mai răspândită decât în cazul bolilor fizice. În concepţia oamenilor. superficiali şi lipsiţi de discernământ. care sunt văzuţi într-o lumină negativă şi sunt uneori discriminaţi. iritabili. nu sunt stigmatizaţi. pierdere a statusului şi discriminare într-o situaţie de putere care permite acestor elemente să apară. apare respingerea. impulsivi. cu condiţia recunoaşterii simptomelor şi a consultării unui specialist care să recomande cel mai bun tratament. Aceasta se corelează şi cu atribuirea responsabilităţii: cu cât gravitatea este mai mare. chiar şi capabili de crimă. agitaţi. Stigmatul este inerent structurilor sociale din care este alcătuită 5 . chiar şi apatici. să se afle într-o stare de alertă când au bolnavi psihici în preajmă care ar putea constitui o ameninţare la integritatea lor fizică şi chiar la viaţa lor. traumatizaţi. Faptul că bolnavii psihici pot avea izbucniri oricând şi sunt văzuţi ca fiind iraţionali în comparaţie cu modul obişnuit de a gândi şi iresponsabili. Stigmatizarea nu se identifică cu discriminarea. cu stereotipuri negative. 9 persoanele etichetate îşi pierd statusul. le este limitat accesul la resurse. cu accese de furie. separarea persoanelor etichetate în categorii distincte şi excluderea lor. Stigmatizarea există atunci când apare următoarea combinaţie: 9 oamenii disting/identifică şi etichetează diferenţele dintre oameni. SIDA) sau a identităţii (homosexual. iresponsabili. de aceea accentuează tendinţa de respingere socială. inconştienţi. nervoşi. precum faptul că sunt: iraţionali.

La această impresie de anormalitate contribuie şi aspectul fizic exterior caracteristic: privirea goală. Această teorie sugerează că un individ. Mai apar şi consideraţii cu privire la felul în care societatea ar trebui să se comporte cu bolnavii psihic: ar trebui izolaţi. oamenii percep reacţia societăţii faţă de bolnavii psihic ca fiind negativă şi constând în marginalizare. inadaptaţi social. în loc să-şi asume vina. Reacţia socială faţă de bolnavii psihic capătă o anumită semnificaţie prin prisma teoriei ţapului ispăşitor care este o alternativă de explicare a apariţiei prejudecăţilor şi discriminării. defavorizare. şeful. egocentrici. condiţiile economice). Oamenii percep că bolnavii psihic au simţul realităţii afectat. 6 . permit identificarea celor care aparţin grupului bolnavilor psihic şi activarea unui anumit comportament în raport cu o astfel de persoană. incapabili să se concentreze. pot fi ţapi ispăşitori. transferă responsabilitatea pentru eşec unui grup vulnerabil. Integrarea socială: sunt consideraţi izolaţi social. vorbesc mult şi urât. În acest caz. voinţa. izolare. mania persecuţiei. bolnavii psihici pot fi şi neînţeleşi de către ceilalţi. sursă de amuzament. Goffman (1975) împarte stigmatele în trei clase: diformităţi fizice. delir. paranoia sau doar tulburări mai uşoare de comportament : vagabondare. trebuie trataţi ca nişte copii. la care se adaugă şi manifestările comportamentale. fixă şi inexpresivă. evitare. de al doilea tip de stigmat. Aceste trăsături externe. orice metodă fiind justificată pentru a-i potoli. isterie. serviciile sociale şi sistemul judiciar. cu un discurs incoerent şi delirant şi negându-şi boala. interiorizaţi. în primul rând. lipsa de control şi emoţionalitatea lor. pot acţiona ca un stigmat. Analizând stereotipul bolnavului psihic observăm că în cazul acestea categorii de persoane putem vorbi. o “interferenţă intervenită într-o secvenţă comportamentală” (Dollard). de cele mai multe ori nu poate fi îndreptată împotriva sursei frustrării când aceasta este prea puternică sau imposibil de agresat (de exemplul. dependenţi de alţii sau de medicamente. ţinuta neglijentă. paloarea feţei. mai puţin toleraţi. Frustarea este înţeleasă ca o piedică în atingerea unui scop. dezorientaţi.societatea. iar unora le trezesc curiozitatea. Bolnavii psihic sunt percepuţi ca fiind inutili social şi chiar o povară pentru cei apropiaţi şi pentru societate în general. neîncrezători şi comunici geru cu aceştia. statusul socio-economic scăzut: mediu de provenienţă sărac. retraşi. nonconformişti. iar statul şi legea ar trebui să apere cetăţenii de ei. tratarea lor este necesară. Frustrarea duce la agresivitate care. au tulburări motrice şi vorbesc singuri. sunt recalcitranţi. încăpăţânaţi şi perseverând în ideile lor. Reacţia societăţii: în general. neajutoraţi. El este evident în modul în care sunt organizate legile. statul. ca şi în modul în care sunt distribuite resursele. comportament deviant variat. confuzi. posesivi. înjură. cerşetori. supravegheaţi permanent. are loc localizarea externă a sursei frustrării. au nevoie de ajutorul celorlalţi. faciesul specific şi gesticulaţia exagerată. mitomanie. incapabili să muncească. de intensitate patologică: halucinaţii. superficialitatea. murdară. dacă luăm în considerare felul în care este evaluată moralitatea acestora. defecte de caracter. agresiunea va fi îndreptată spre o altă ţintă. incapabili să ducă o viaţă normală. dar deloc pregnant. pasivi. care nu este capabilă să riposteze. Reacţia pozitivă apare într-o mult mai mică măsură şi constă în compasiune şi conştientizarea că bolnavii psihic au nevoie de ajutor. respingere. fiind rupţi de realitate. timizi. Se pare că saliente pentru oameni sunt manifestările comportamentale ale bolnavilor psihic. stigmatizare. defecte de caracter şi stigmate “tribale” (“stigmate care pot fi transmise prin descendenţă şi care pot contamina în mod egal pe toţi membri familiei”). tăcuţi. aspectul fizic bizar. fobii. La acestea se mai adaugă. grandomanie.

mai puţină dorinţă şi intenţie de a ajuta şi mai multă furie şi tendinţa de a evita stigmatizatul decât stigmatele fizice. Se observă că bolnavii psihic nu sunt consideraţi responsabili pentru starea lor. deci cele pentru care atribuirea cauzală este internă (SIDA. simpatie. considerându-i ghinionişti. în cazul cărora apare o atribuire externă a responsabilităţii pentru că sunt percepute a fi în afara controlului. Dacă faci salientă/vizibilă vulnerabilitatea cuiva faţă de o nenorocire asemănătoare. dar că acest lucru nu este valabil şi pentru menţinerea stării stigmatizatoare. Acest lucru influenţează solicitarea şi acordarea de ajutor. obezitatea) sunt considerate a fi mai controlabile şi mai puţin stabile decât stigmatele fizice (cancerul. Perry şi Magnusson. abuzul de droguri. A presa un timid într-o direcţie nedorită de el sau de care se teme. Stigmatele determinate comportamental determină mai puţină milă. 7 . empatizarea cu un stigmatizat poate constitui o ameninţare personală. aşteptările şi tendinţa de a acţiona într-un anumit fel. poate duce la tulburări psihice grave. iar alţii fac o atribuire externă şi necontrolabilă. aceasta le-ar produce disconfort psihologic. cum ar fi reacţia afectivă. Suportul parental. prudenţei excesive. În cazul stigmatelor determinate comportamental. 1988). Atribuirea vinei/responsabilităţii pentru condiţia de bolnav mintal: cei mai mulţi dintre subiecţi consideră că ereditatea joacă un rol important în determinismul bolii mintale.Stigmatizarea poate fi o reacţie defensivă. 1986). înstrăinării. Fie nu le place să recunoască că pot avea o asemenea problemă. sunt influenţate de atribuirea cauzală (Weiner. Această distanţare poate consta în reducerea empatiei şi chiar în defavorizarea şi învinuirea victimelor (Lerner. rezultatele arată că responsabilitatea pentru apariţia stigmatului face ca persoana stigmatizată să fie evaluată mai negativ. Timiditatea la adolescenţi e un semnal de alarmă pentru părinţi şi psihologi. Nu trebuie să râdem de timizi deoarece pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. alţii dau vina pe societate. Stigmatele necontrolabile şi stabile (ireversibile) nu reduc dorinţa de a acorda ajutor şi sunt percepute a fi ţinta unor modalităţi de intervenţie care duc la ameliorare şi la adaptarea la stigmat şi nu la eliminarea lui. ceea ce duce la centrarea pe injusteţea socială. boala Alzheimer). dând vina pe soartă. cauza fiind mai degrabă localizată în exterior şi fiind necontrolabilă. Reacţiile la stigmat. fie nu vor ca ceilalţi să-i asimileze cu stigmatizaţii şi să le aplice acelaşi tratament. Stigmatizarea subtilă poate apare chiar şi în cadrul familiei sub forma diminuării afecţiunii. Autorii sugerează că dacă se ia în considerare responsabilitatea pentru menţinerea stigmatului s-ar putea obţine alte rezultate decât atunci când se ia în calcul responsabilitatea pentru apariţia stigmatului. evitării. decât dacă posibila victimizare a propriului grup este făcută salientă. paraplegia. 2002). este posibil să apară un răspuns defensiv prin care cineva încearcă să se distanţeze psihologic de individul şi grupul stigmatizat. 1980 şi Chelcea. Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu părinţii plecaţi la muncă în alte ţări un timp îndelungat. Într-un studiu în care s-a încercat verificarea aceastei ipoteze. Interesant este faptul că persoanele stigmatizate nu manifestă mai multă simpatie decât cele nestigmatizate faţă de membrii altor grupuri stigmatizate (Galanis şi Jones. posesorii lor sunt percepuţi a fi slabi moral şi că nu îşi exercită libertatea de voinţă pentru a se abţine de la comportamentul care duce la apariţia stigmatului. respingerii. grupul social stabil şi fără schimbări sunt esenţiale în perioada adolescenţei pentru ca aceşti indivizi să rămână sănătoşi psihic (e important să nu schimbe localitatea de domiciliu datorită prietenilor şi să aibă părinţi înţelegători în preajma lor). Studiul acestor cercetători arată că stigmatele determinate de comportamentul deţinătorului lor.

O componentă orientativă a personalităţii este conştiinţa apartenenţei la generaţie. să se dezvolte nelimitat. Îi lipseşte experienţa. afecţiunea. efuziune. Mania. ridiculizat. Conştiinţa apartenenţei la generaţie poate genera manifestări protestatare afective (ex. ce pot ei. Este în căutarea personalităţii sale. “Criza de originalitatea a adolescentului” poate începe în pubertate şi poate dura până în postadolescenţă. Se continuă formarea idealului in viata care este acum constant si stabil.PROBLEMELE DE SĂNĂTATE MINTALĂ LA COPII ŞI ADOLESCENŢI ADOLESCENŢA Adolescenţa este o perioadă în dezvoltarea organismului uman. Manifestarile sunt variate: tristeţe. când ceilalţi doresc să-i impună ceva este indignat. revolte). bucurie. Principala caracteristică a adolescentului este altruismul. agresivitate. curiozitatea sunt sentimente şi trăiri emoţionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate. Personalitatea adolescentului nu este încă nici omogenă. gelozia. îşi organizează şi îşi consolidează o independenţă emoţională faţă de părinţi şi alţi adulţi. mai complex elaborat. având multiple aspecte particulare de la individ la individ. se simte fustrat când este blocat în realizarea a ceea ce-şi doreste. 8 . Adolescentul nu doar se integrează în grupuri. care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari. dificultăţile în relaţiile de prietenie cu ceilalţi. Se caracterizează prin dezvoltarea fizică şi neuropsihică. Teama de şcoală. mai legat de ceea ce ofera societatea. neliniştea. pe de alta parte (latura pozitiva a crizei). spre deosebire de preadolescenta. nerăbdător să îşi aleagă un model. a conştiinţei de sine.gasi identitatea de sine. Acum trebuie să dovedească parintele că ştie într-adevar să fie reazemul spiritual al copilului. el vrea să îmbrăţişeze cauzele cele mai dificile. gata să îşi cucerească locul său în lume.gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent. dezvoltarea forţei Eu-lui. mai ales urmare a unei inferiorităţi sociale reale sau imaginare. ci trăieşte apartenenţa la comunitatea celor care îi seamănă. între 14 şi 18 ani.dar inchide posibilitatea de realizare ale acelei persoane. Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere. Când este criticat. teama. a identităţii sale. Este diferită de la o persoană la alta ca intensitate. care urmează pubertăţii şi precede starea de adult. Adolescentul îşi formează un mod propriu de a înţelege viaţa. nici precizată în mod definitiv. Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte. în despărţirea de atitudinile şi comportamentele propriei copilării (latura negativă a crizei). Emotivitatea apare cu putere în adolescenţă. bucuria. alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale. Se dezvoltă intelectual şi îşi alcătuieşte un sistem de valori civice. durată şi constă. Astfel. mutism. pe de o parte. tinerii adolescenti pot : . Este cuprinsă. Este perioada în care se conturează personalitatea. în general. îşi cristalizează o concepţie care-l călăuzeşte în alegerile pe care le va face. discerne cu acuitate propria-i valoare şi se revoltă chiar împotriva comportării sale. constata ce pot şi ce fac aceştia. adolescentul stabileste noi relaţii cu semenii de ambele sexe. Aceasta etapă are caracteristici speciale şi cerinţe proprii. . invidia. a disponibilităţilor creatoare. anxietate.

fie o stare post esec. 9 . practica. dar poate sa si lipseasca. Erikson. alterneaza cu cele de oboseala. Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii. Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi. angajarea nu). silueta etc. . aparitia pilozitatii axiale si pubiene. devin student. Eu-l spiritual – sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. sofer etc. Exista patru stari identitare: . puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu. de crestere a reveriei. fiind atenti la moda.Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale (sunt student la informatica dar doream la psihologie. favorizat de armonia dezvoltarii biologice. concomitent cu angajarea sa ferma. modificarile vocii). exuberanta.identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs. el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial . momentele de vioiciune. Conduita este labila. scoala). iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ).identitate in moratoriu (autochestionarea exista. . Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume: autochestionarea (cine sunt ?) si angajarea (ce fac?). Ea directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori.- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari surprinzatoare. activism. maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale. Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei. Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate. sunt caracteristicile principale ale adolescentului.“dai la contabilitate”). Ea poate fi o stare precoce. Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura. Angajarea este dimensiunea efectiva. creeaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari. . intr-o serie de roluri). pasivi etc. El a plecat de la dilema majora a adolescentei – identitate sau confuzie – din teoria lui E. cel putin vizibil. de pierdere a timpului fara a face nimic. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea. timizi. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. demobilizare. etapa autochestionarii si este deja angajat pe o anumita linie. si constat ca mi se potriveste sau nu). modificarea vizibila in inaltime. Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc. tacuti.identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionari. Din punct de vedere psihologic. James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. apatie.ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante. Dezvoltarea desproportionata.identitate difuza (nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu. Criza de originalitate în adolescenţă Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din grupul tutelar (familie. mai evidenta la baieti decat la fete. de validare interioara (ex. adolescentii manifesta atitudini active de imbunatatire. ca etapa a optiunii si schimbarii. . Apare o tendinta de scadere a disciplinei.

el devine un consumator tot mai avizat. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare. In plus. cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare. Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase. iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite. activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. stiinta. Personajele din filme au functii modelatoare importante. Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare. ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta. tehnica. In aceasta perioada. Adolescentul priveste creatia. functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. opozitie. se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. muzica. criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale. Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala. ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta. limbaj. ca o exprimare a propriei individualitati. banale si depasite. Pentru ca nu este un consumator cu experienta. tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. si el va face la fel. tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza. Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural. coregrafie. muzica. Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial. ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza. adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic. trairile afective se intensifica si se nuanteaza. selectiv si critic. Adolescenţa – vârtsta descoperirii propriei identităţi Ce este identitatea? Conştiinţa clară a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se percepe pe sine însăşi şi despre ceea ce gândesc alţii despre ea. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu. modalitatile de petrecere a timpului. lume care "nu-l intelege".Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat. telefoane). determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense ( oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor. ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor comportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere. acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale. film.literatura. sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului. Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice . El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor. ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate". Identitatea se formează 10 . adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale.

lărgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii şi păstrarea lor. Sentimentele . Adolescenţii au dorinţa de a se realiza şi de a fi unici şi adoptă trei tipuri de conduite: fie de revoltă. Responsabilitatea . zgomotos. motivator. Adolescentul are nevoie de o perioadă de "aclimatizare". Obiectivele adolescentului Exista 7 obiective pe care majoritatea tinerilor caută să le atingă în mod intuitiv în perioada adolescenţei: Realizările . Însă adolescentul nu are maturitatea deplină pentru a lua decizii corecte. comunicativ. Descoperirea identităţii proprii presupune aflarea răspunsurilor la întrebările majore ale vieţii: Cine sunt eu? Care este drumul meu în viaţă ? Adolescenţii sunt într-un proces de a se înţelege pe ei înşişi şi de aceea au un comportament în permanentă schimbare. evaluarea capacităţii de a lua decizii şi de a face faţă diverselor situaţii. Maturitatea . fermecător. îndrăzneţ. muncitor şi trăsături 11 . generos. Însă. superficial. interese şi abilităţi.progresiv şi presupune identificarea propriilor valori. dezordonat. Identitatea . vrea să fie în centru Colericul . a stilului şi drumului de viaţă. Atitudinea pozitivă faţă de adolescent: „Însoţitorii" au o atitudine echilibrată şi acordă adolescentului un spaţiu de independenţă şi libertate dirijată. Atitudinile negative faţă de adolescent "Netezitorii" vor să deţină controlul şi să-l ajute pe adolescent să evite toate greşelile. uituc. distractiv."Liderul" se caracterizează prin următoarele trăsături pozitive: voinţă puternică. Prietenii . afectuos. dar tensiunile sau conflictele între generaţii apar atunci când nu se ajunge la un acord asupra modalităţilor de a atinge aceste obiective. dacă drumurile sunt permanent netezite.încrederea de a şti că "pot să stau pe picioarele mele şi să iau decizii responsabile".acceptarea responsabilităţii noului rol ca fiinţă sexuală. alegerea vocaţiei. se naşte împotrivirea faţă de acele persoane şi ideile lor.înţelegerea propriei persoane prin împărtăşirea propriilor sentimente. indisciplinat. dezorganizat. se repetă. te întrerupe des. hotărât. Sangvinicul .satisfacţia de a realiza o performanţa într-un anumit domeniu. Pentru a vă putea cunoaşte sau recunoaşte vă oferim câteva aspecte pozitive şi negative ale celor patru tipuri de temperamente. trăiri cu o altă persoană. în care să primească libertatea în mod treptat şi în acelaşi timp tot mai multe responsabilităţi sub îndrumarea şi călăuzirea adulţilor. impresionabil. de a fi recunoscut ca o persoană de valoare. spontan. optimist. competitiv."Strălucitorul" are următoarele trăsături pozitive: prietenos. practic. coerente şi cad victime presiunii grupului. ingenios. Sexualitatea . sigur de sine. energic şi trăsături negative: voinţă slabă. fie de exaltare şi afirmare. el devine nesigur şi incapabil să reziste presiunii grupului. Şi adulţii (părinţii) au aceleaşi aspiraţii în legătură cu adolescenţii. alegerea profesiei şi a partenerului de viaţă. "Provocatorii" se aşteaptă ca adolescentul să se maturizeze peste noapte şi-i acordă mult prea devreme anumite libertăţi. fie de închidere în sine.transformarea din copil în adult.sentimentul de a şti "cine sunt".

arogant. . creativ. calm. grijuliu. folosind teste de creativitate. reticent. Recomandări: . . indecis. marginalizat. adaptabil."Sensibilul" poate fi recunoscut după trăsăturile pozitive: sensibil."Comodul" îl veţi recunoaşte după trăsăturile pozitive: flexibil.Confruntaţi-vă cu voi şi cu alţii.Valorificaţi-vă talentele cu care aţi fost înzestraţi. pesimist. suspicios. 5. pedant. leneş.Dacă aveţi abateri absolut întâmplătoare. răzbunător. Melancolicul . de a fi considerat mic. suspicios. arogant. Teama de a nu fi luat în seamă. diplomat şi trăsăturile negative: lipsit de entuziasm. de volunariat.Stimulaţi-vă. supărăcios. Să încercăm să le „demontăm" împreună! 1. egoist. 12 . de a fi repezit. sincer. indiferent.negative: rece. Recomandări: .Nu faceţi lucruri intenţionate. se opune mereu. deprimat. Teama de a fi pedepsit pentru că nu aţi răspuns exigenţelor adulţilor. o persoană dragă. rezervat. nechibzuit. perfecţionist.Verificaţi-vă imaginea de sine cu imaginea celorlalţi despre voi. Teama de a nu fi înţeles. 4. împăciuitor. Recomandări: . 3. pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberanţa voastră. fie între voi şi părinţi sau profesori. violent.În cazul abaterilor repetate şi majore.Asumaţi-vă responsabilităţi directe. analitic. insensibil. pentru a vedea limita răbdării celorlalţi. dispreţuitor. . de a fi ridiculizat.Activaţi în cadrul grupurilor parohiale. . fidel. Recomandări: . de încredere cu care să staţi de vorbă ori de câte ori simţiţi nevoia de a clarifica o problemă sau o situaţie. 2. 6. Din această teamă apar tendinţele de supraapreciere sau subapreciere. respectuos. Sentimentul de inferioritate. profund. liniştit. marginalizat. Teama de a nu te cunoaşte prea bine. ordonat.Antrenaţi şi alţi adolescenţi să contribuie la propria lor formare. antrenaţi-vă şi educaţi-vă creativitatea în mediul şcolar. de tradiţional. cereţi-vă scuze. irascibil. de a nu şti încă cine eşti. Recomandări: . de a nu fi suficient apreciat. . controlat. . minimalizat. cereţi-vă iertare şi discutaţi despre aşteptările lor faţă de voi. fie între voi. . de obişnuit. .Sprijiniţi iniţiativele celorlalţi. introvertit Flegmaticul . Teama de banal. critic. iubitor de muzică şi trăsăturile negative: taciturn. dominator.Creaţi condiţii pentru un dialog deschis.Alegeţi-vă un confesor. Perioada adolescenţei este caracterizată de câteva temeri. folosindu-vă de cele prezentate mai sus. bine educat. fricos. echilibrat.

el simte o nevoie permanentă de a fi ca toţi ceilalţi.mecanisme de aparare de tip nevrotic (tulburari obsesiv-compulsive. caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate.Stari sufletesti normale cu dispozitii variate.Perioada hipersensibila in care tanarul trebuie sa accepte sfarsitul magiei copilariei. 13 . Toţi adolescenţii şi nu numai ei. În adolescenţă această presiune de a te conforma celorlalţi atinge cote critice şi uneori cote ridicole. Un conformist este o persoană căreia îi este teamă să fie altfel decât majoritatea. care nu trebuie să se transforme într-o atitudine de o viaţă. separarea de mediul familial apare concomitent cu nevoia de siguranta si protectie parentala . In mod normal criza este tranzitorie. Unii nu reuşesc să se împrietenească cu nimeni şi consideră că nu există suflete cărora să le pese de ei. pierderea iluziilor sale fata de sine si fata de lume ce duce la tulburari depresive autentice Toate aceste dificultăţi pot duce la: . Conformismul este dorinţa de a fi exact ca toţi ceilalţi. iar el simte o nevoie acută de a se conforma. de a face ce fac ei.Sentimentul de diferenta in raport cu ceilalti la varsta la care isi doreste aflarea locului sau in grup (nevoia de apartenenta vs originalitate) . de a spune ceea spun ceilalţi.Al doilea proces de separare-individualizare. Presiunea grupului Adolescentul se confruntă cu presiunea grupului din care face parte. de îndoială de sine. TRANSFORMARILE FIZICE pot duce la: Distantare de corp (refuzul de a se spala) Vointa de a controla corpul (piercing.De asemenea. pentru a fi polulari. tulburari alimentare) Admiratia pentru propriul corp (primele forme sau muschii) Precocitate sau intarziere in dezvoltarea fizica TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE: .regresie la comportamente infantile (conduite dependente) . fobii.tulburari de conduita – dezvoltari dizarmonice ale personalitatii Deci CRIZA presupune: Aparitia momentana si concomitenta a unor multiple si instabile procese de adaptare si a suferintelor care sunt expresia unei treceri laborioase si conflictuale de la copilarie la viata adulta. Unii sunt luaţi în râs de ceilalţi sau părăsiţi de "prietenii" lor şi atunci sunt în stare de gesturi necugetate (sinucideri). Alegerea modelelor Adolescenţa este şi perioada în care se alege un model.repliere pe sine . trairi depresive “fiziologice” . manifestari isterice) sau psihotic (deliruri) . de a purta ce este la modă. luptă cu acest sentiment trecător.

este tacut. In tot acest timp. capabil de sentimente intense insa ascunse sub masca indiferentei. nu-si pot exprima cu usurinta sentimentele de teama de a nu fi respinsi. Apar si probleme de natura cognitiva: incapacitate de a gandi clar in prezenta altora. spre poezie. La o petrecere. se implica in actiune. inima bate mai repede. este o persoana complexata. stomacul este incordat . Refractar lumii exterioare. Atunci cand timiditatea este structurala. timidul este un adept al solitudinii (traieste mai mult intr-un univers personal. Excesiv de egocentrici. vom da o definitie a conceptului: Comportament defensiv si anxios. etc. spre introversie si reflexie.TULBURĂRI EMOŢIONALE-AFECTIVE Timiditatea Variabila a personalitatii. un fel de lume a lui interioara). tinzand sa se blocheze in conversatii (ei pot parea din aceasta cauza dezinteresati sau nepoliticosi creind false impresii cand de fapt ei sunt nervosi si speriati). atunci trebuie tras un semnal de alarma. Timidul traieste sub presiunea a doua temeri: teama de a nu fi in atentia cuiva si teama de a fi considerat nesemnificativ/neimportant de ceilalti. de insecuritate. insa cand aceasta stare devine un mod de a fi si poate chiar o piedica in a ne afirma sau exprima. fara a face insa obiectul unei terapii. 14 . persoana timida isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (daca stau in coltul cel mai indepartat al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete. Exista desigur si consecinte in plan afectiv . pulsul creste. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor (se pare ca israelienii sunt cei mai putin timizi dintre nationalitati). de exemplu. dar care ridica probleme in adolescenta si la maturitate. este usor impresionabil. arta si nostalgie. terapia ei este necesara si chiar imperativa. reticente dictate de atitudini hiperexigente. de minimalizare a propriului Eu. Se considera ca timiditatea se datoreaza diversilor factori cum ar fi: nesiguranta de sine. ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. teama si iritare. dificultati de comunicare si exprimare.semnale ale suferintei si nefericirii autentice. ea nu trebuie confundata cu bunul simt sau cu buna crestere. adancime si intensitate in gandire. care permanent isi analizeaza partile negative si o preocupa peste masura parerea celorlati despre ea. in timp ce unii fac cunostinte cu ceilalti. ea traieste de fapt intr-o continua stare de tulburare.desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi. motiv care le-ar creea o mare suferinta. exprimand dificultati de adaptare sociala ce sunt normale si explicabile in mica copilarie si la pubertate. toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni) asta bineanteles in cazul in care a acceptat sa mearga la petrecerea respectiva. excesiv de sovaielnica. special creat de el. Timiditatea este o trasatura caracteristica temperamentului melancolic care se caracterizeaza prin tendinte spre meditatie si visare. Considerata de multi un handicap in realizarea unor scopuri. timiditatea poate fi regasita intr-un moment sau altul la fiecare dintre noi. Dar sa nu ne indepartam de la subiect si sa facem cunostinta cu portretul unei persoane timide Aparent blanda si calma. calm. ezitant si astenic. Nimic rau. danseaza. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim. profunda si de lunga durata. complexele de inferioritate (care pot fi impuse prin autoritarism educativ).

dar al caror interior este bulversat de temeri si stres. calme. Unii copii mai mari prefera jocul solitar si par ca nu au nevoie de interactiune sociala. . Insa. A fi timid sau "inhibat" serveste unei functii protectoare.asigura-te ca nici o persoana dintr-o adunare nu monopolizeaza discutia/atentia. reticenta fizica si verbala. Fiecare om dispune de o doza de inhibitie sociala. altii se pricep la calculatoare. Observatorul recunoastea timiditatea dupa privirea indreptata in jos. adesea. pentru ca fiecare se gandeste dinainte la ceea ce urmeaza sa faca sau sa spuna. nu foloseste nimanui. sunt buni poeti sau prozatori. Timiditatea fricoasa poate fi un raspuns la prezenta multor adulti in copilarie. cere-le tu parerea. se comporta natural. . tensiune si neplacere. incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur. . Asadar. Unii copii isi sug degetul. nu intotdeauna ea a fost sursa pentru cele de mai sus. Sentimentul de timiditate este universal si s-ar putea sa se fi dezvoltat ca un mecanism adaptiv pentru a face fata unor noi stimuli sociali. ca si la consecintele ce deriva din actiunile sale. timiditatea l-a scos pe Homo Sapiens din cateva situatii "incordate" de-a lungul timpului. tremuranda sau ezitanta.actioneaza astfel incat sa scoti ce este mai bun din ceilalti in orice situatie.timiditatea provoaca suferinta. Constiinta de sine va atinge un varf in adolescenta timpurie. insa nu reusesc asta decat intr-un mediu controlat. mai exteriorizati. ne place sau nu . acestia au invatat sa se comporte indraznet. relaxat si exploreaza imprejurimile. care-i scot in evidenta (cei mai multi dintre timizi au talente ascunse pe care se feresc sa le comunice celorlati de frica de a nu fi ridiculizati. 15 . Profesorii ar trebui sa solicite mai multe raspunsuri din partea celor care de obicei nu prea vorbesc. Precautia copilului fata de straini nu prezinta ambivalenta apropiere/evitare caracteristica sfielii.astfel le va creste increderea in propria persoana si vor fi mai siguri pe ei. dar acestia nu prezinta tensiunea specifica unui copil timid.afla ce-l intereseaza pe timidul de langa tine si "incheaga" tu o discutie pe aceasta teme. o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om. Vorbirea persoanei timide este de obicei inceata. Timiditatea poate aparea la copii in anumite faze de dezvolatre. Doar dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu. Aceste sentimente pot fi insotite de o creste a ritmului cardiac si a presiunii sanguine. Timiditatea se poate distinge de cele doua comportamente asemanatoare: precautia si detasarea sociala.Vrem sau nu. Dezvoltarea constiintei de sine in al doilea an de viata aduce cu sine o mai mare sensibilitatea sociala. intrucat naste precautie. trebuie stiut ca. neplacere sau discomfort celui in cauza. Iata cateva idei care vin in ajutorul timiditatii: .la petreceri "sparge gheata" apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in discutii si actiuni. prea multa insa. asigura-i ca te intereseaza opinia lor . Ei isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persone si asupra slabiciunilor lor. altii actioneaza sfios. Timiditatea constienta . ei nu intervin intr-o discutie neintrerupta. Practic.ajuta-i pe cei timizi sa se implice in conversatii care-i avantajeaza. etc). Mai exista o alta categorie de timizi. zambind si departandu-se alternativ. Ceea ce-i uneste pe timizii de toate categoriile este acuta lor constiinta de sine. incluzand frica si interes. care sunt persone reci.ofera-le dreptul la replica intr-o disputa.posibilitatea de jena apare in jurul varstei de 4-5 ani. . unii picteaza. . acest lucru face posibil ca toti cei prezenti sa beneficieze de o oarecare atentie pentru un timp. un animal se simte in siguranta. fara indoiala. initial timiditatea a servit ca arma protectoare pentru Eul fizic. Timiditatea este simtita ca un amestec de emotii.

astfel amplificand comportamentul sfios. In general. Unele aspecte ale timiditatii sunt invatate. Studiile legate de adoptie pot sa prevada timiditatea analizand sociabilitatea mamei biologice. copilul se poate retrage temporar si sa castige astfel un sentiment de control al situatiei. Se remarca persistenta unor modele de pasivitate sociala si inhibitie in dezvoltarea personalitatii.Cunoaste si accepta copilul in totalitatea lui. adaptiv la o posibila experienta social covarsitoare. Când timiditatea reprezintă o problemă? Timiditatea poate fi un raspuns normal. Aceasta va face copilul mult mai increzator in fortele proprii si mai putin inhibat. cei mai multi cercetatori cred ca influentele genetice determina numai o mica parte a timiditatii. Copiii care continua sa fie excesiv de timizi pana la adolescenta si maturitate se descriu ca fiind mai singuratici. Unii adulti incearca sa ademeneasca copiii timizi inspre o interactiune sociala. Fiind intr-un fel timid. copiii timizi pot fi ignorati de colegi si au mai putine sanse de dezvoltare sociala. Copiii timizi sunt adeseori judecati de tovarasii de joaca ca fiind mai putin prietenosi si mai putin placuti decat cei netimizi. cei mai inhibati copii continua sa fie reticenti fata de alti copii si fata de adulti. iar copii foarte inhibati au devenit mult mai confortabili in societate prin eforturile parintilor. Chiar si predispozitiile ereditare pot fi modificate. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui. copii timizi nu prezinta un risc psihiatric sau comportamental. Copii foarte inhibati prezinta diferente fiziologice fata de copii fara inhibitii. Unii parinti. ereditatea joaca un rol mult mai important in timiditate decat in orice alta caracteristica a personalitatii. mediul familial ofera modele de comportament social. S-a aratat ca timizii sunt mai putin competenti in initierea unor jocuri. par sa incurajeze dezvoltarea timiditatii. In absenta unor alte dificultati. Dar copiii care prezinta o timiditate extrema permanenta sau care nu este in legatura cu contextul pot prezenta asemenea riscuri. sa se considere mai putin prietenosi si mai pasivi decat prietenii lor ne-timizi. Din aceasta cauza. Intre 2 si 5 ani. Cum sa ajutam un copil timid? . etichetandu-si copii ca timizi. pe masura ce copii castiga sentimentul de control in intalnirile cu oameni care nu sunt familiari. Copiii de varsta scolara care s-au autocategorisit ca timizi tind sa se placa mai putin. avand mai putini prieteni si mai putine relatii cu membrii sexului opus decat cei de aceiasi varsta. inclusiv un ritm al inimii mai puternic si mai stabil.De ce sunt unii copii mai timizi decât alţii? Unii copii pot avea predispozitie la timiditate: in cazul lor este mult mai probabil sa reactioneze timid la situatii sociale noi. Dar chiar si acesti copii pot fi timizi numai in anumite cazuri. Cercetatorii au considerat atat natura copiilor cat si hrana lor in incercarea de a explica aceste diferente. De fapt. Din ce in ce mai multi cercetatori considera ereditatea sau temperamentul ca baza pentru unele forme de timiditate. timiditatea dispare. Acesti factori influenteaza negativ perceptia celorlalti. de pilda. Copii adoptati. adopta o parte a stilului social al parintilor adoptivi. Copiii chinezi sunt mult mai reticenti in societate decat cei caucazieni. Fondul cultural al copiilor. Cu toate acestea. 16 . Fiind sensibil la interesele si sentimentele copilului vei putea sa construiesti o relatie cu copilul si sa arati ca il respecti. iar copiii suedezi au prezentat un mai mare disconfort in societate decat americanii.

In cele mai multe cazuri nu reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere. sunt privite ca pozitive. grija. atingerile. Copiii care au o parere buna despre ei insisi nu sunt timizi. Interventii drastice sunt necesare numai in cazul in care copilul se simte excesiv de inconfortabil sau neglijat in societate. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute. De asemenea. Chiar daca este vorba numai de joaca in paralel. din acest motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea. Cauzele tulburarii comportamentale: • Expunerea la droguri si alcool. zambetul. Lauda-l des. 17 . Jocul cu grupuri noi de copii va da sansa unui nou start copilului timid si ii va permite sa obtina un nivel social mai inalt. . neglijarea. moartea unuia dintre parinti. iubire. Invata copilul fraze cheie ("Pot sa ma joc si eu?") si tehnici de integrare in societate bazate pe roluri. Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul. nu poate gandi si reactiona ca o persoana normala. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile.Dezvolta aptitudini sociale. stresul din familie sau sarcinile nedorite afecteaza copilul care este inca in dezvoltare: „Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii.” • Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin: psihic. vor ajuta copilul timid da devina mai stapan pe sine. Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii. emotional. va fi imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor. In partea centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea. In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi. Unele calitati specifice timiditatii. abuz sexual. daca copilul nu-si formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa. Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia. In cele din urma copilul nu va permite sa fie controlat. .Permite copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte abilitati de incredere. incurajeaza activitatea sociala. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. depresia cronica. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il momeasca in interactiunile lui sociale. Ataşamentul dezorganizat Atasamentul este definit ca fiind relatia afectionala dintre doua persoane. durerea neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit singuri si abandonati. Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si emotional ce se dezvolta in primii ani de viata.Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. mame nepregatite fara priceperi de parinte. . boala severa. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. miscarile. Aceasta furie pune stapanire pe psihic.Construieste respectul de sine. cum ar fi modestia si rezerva. Tulburarea de atasament apare in conditiile in care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de durata. ocaziile de a se juca cu un singur copil o data.. Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor de a interactiona afectiv cu alte persoane.

Factori cu risc in copilarie Acesti factori se manifesta prin: • plansul constant. cantatul sau cititul se va face cu o voce calda si cu multa dragoste. care il va ajuta sa aleaga binele si raul. • indiferenta cu persoanele din jur. grija si zambim in ochii copilului. • contact cu ochii nesemnificativ.nu este admis sa lasam copilul sa planga singur mai mult de 3 minute.trebuie acordata atentie deosebita hranirii care se va face si ea deasemeni cu multa dragoste. imbratisarea. Acestia se simt nepregatiti si vinovati. dar totodata si explicand de ce sunt puse aceste limite. nerespectarea legii. . In urmatorii ani de viata trebuie sa ne concentram asupra dezvoltarii conceptelor. Un parinte afectiv marcheaza limitele spunand NU. copilului ii este imposibil sa vada si sa accepte aceste limite. Asa copilul isi poate da seama de aceste limite si totodata sa le si invete.masarea copilului cate 20 min/zi. incalcand orice regula impusa de parinti.fiecare minut in care investim sentimente si ne aratam dragostea. . • abuzul de sine Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie Copii care detin unul sau mai multi factori de risc. . sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor persoane. • zambet nereciproc.raspunderea la nevoile copilului trebuie facuta cu multa atentie si dragoste. distrugerea lucrurilor din jurul lui si foarte dureros si distrugator cu el insusi.Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea constiintei. .nu este admisa expunerea copilului la TV in primul an. vede in ochii parintelui cand depasesc aceste limite si incetand acest lucru observa satisfactia acestora. Pregatirea de baza ce trebuie invatata pana la 18 ani: • sa vina cand este chemat de prima data • sa se duca in camera sau unde este trimis • “nu” ramane “nu” • sa stea unde este pus sa stea Parintii simt o mare durere avand un copil care le respinge dragostea. De aici se ajunge la manipularea parintilor care ajung sa se simta slabi in fata copilului.nu trebuie permisa hranirea sau tinerea in brate de alte persoane. De asemenea. 18 . . • un alaptat de slaba calitate. ramanand blocati la modul „nu vreau”. ne confruntam si cu cazuri in care. . . iar in cazul in care copilul este hranit pe cale artificiala cu biberonul acesta trebuie tinut cu mana nu ”proptit”. zambetul. „NU” si acceptarea limitelor. contactul cu ochii. planul de refacere include urmatoarele aspecte: .alaptatul este posibil. este echivalentul la o ora in minus de durere atunci cand va creste. Acest copii care cu un asemenea comportament au suferit prea devreme un abuz sau au fost neglijati. si le este mai usor sa-i ignore decat sa-i corecteze. Greseala pe care o fac parintii este ca incearca sa schimbe lumea pentru ei. Copilul cu o constiinta adecvata si dezvoltata. atingeri delicate. Sentimentul de vinovatie si de rusine pune stapanire pe parinti cand vad comportamentul urat al copilului cu alti copii sau animale.

acesta poate chiar sa devina unul. Impotriva vointei tale te imping spre gheata spre casa. În raport cu cerinţele obligatorii ale acestei perioade. FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI Având o influenţă determinantă asupra formării viitorului individ matur ca membru activ al societăţii. facilitează transmiterea obiceiurilor. influenţă şi 19 . durerea si deziluzia poate pune capat acestui vis. Sa putem intelege ce simte un copil care nu se poate adapta trebuie mai intai sa-i intelegem perspectiva: imaginandu-ne ca suntem un copil care trebuie sa treaca peste un lac inghetat ca sa ajunga acasa si dintr-o data inexplicabil gheata se sparge. Fiind grupul primar cel mai coeziv şi factorul care exercită influenţele cele mai persistente asupra personalităţii. Responsabilitatea colectivă a părinţilor pentru educarea şi socializarea adolescentului. în cadrul căreia influenţele morale exercitate de familie au un rol decisiv. stiind ca asta este sansa ta. asupra posesiei tale. ghidează din punct de vedere moral conduitele acestora. pe deplin conştient de drepturile şi îndatoririle ce-i revin în această calitate. Fiind avertizat prin comportamentul inacceptabil al copilului poti lua decizii si sa faci lucruri pozitive in viata copilului. transformandu-l intr-un copil cu o conduita dezvoltata. bun care are nevoie de ajutorul tau. Parintii isi construiesc si stabilesc un vis de a avea o relatie normala. Socat si infrigurat in intuneric nu gasim curaj sa strigam ajutor. Familia se lupta pentru viata ta stiind ca ai nevoie de dragoste. Un copil care a trait fara dragoste de-a lungul anilor pentru ca a respins-o. iubitoare cu copilul. familia educă spiritul de comunicare şi cooperare. o vindecare care este posibila. cat si familia ta. Singur. pentru a avea un copil de care sa avem grija . dar tu crezi ca vei muri. trebuie doar sa ai incredere. în cursul căreia adolescentul învaţă conţinutul şi sensul datoriei morale. lupti sa ajungi la suprafata. Vazand primejdia decizi sa te intorci de unde ai plecat si sa ramai acolo. neajutorat. incep in cautarea ta pentru a te aduce acasa. asupra caminului. nu sa rezolve problema. creând un adevărat „câmp de forţă” definit prin relaţii de autoritate. are o capacitate de a iubi mai mare. iubire si caldura caminului. Te ajuta sa treci peste lacul de gheata. sanatoasa. incurajandu-te. Actionand cu bune perspective putem schimba comportamentul copilului. Trecand saptamani observi cum altii traverseaza lacul si ideea ta este clara: gheta te uraste si daca incerci sa mai treci peste ea te va omori. Este vital sa lasam sentimentul de vinovatie si rusine si sa incercam sa cautam o rezolvare a problemelor. dar dezamagirea. dependentă de un context formativ global. Odata cu atacurile care or sa vina asupra ta. Comportamentul copilului tau va fi influentat de felul in care vei proceda si vei reactiona. pe care sa-l invatam si sa-l intelegem. sudează şi omogenizează diferitele funcţii ale familiei. Cu siguranta va merita efortul de aduce acest vis inapoi. Dar membrii familei tale. Daca incepi sa-ti vezi propiul copil ca pe un dusman. curajosi. o sa vina si mania cu care copilul se va hrani. funcţia socializatoare a familiei se realizează de-a lungul unei îndelungate perioade de timp. decat a unui copil caruia nu i-a lipsit niciodata. Trebuie sa crezi in adincul sufletului tau ca ai un copil iubitor. Multi copii au caderi si se simt speriati ca pe un lac inghetat fara nici o sursa de a se salva.Din acest motiv comunitatea incearca sa caute un vinovat. ingrozit. tipand de frica incercand sa indepartezi celalalte persoane. copilăria este istoria unei socializări progresive. atitudinilor si valorilor de la părinţi la adolescenţi. Poti vedea comportamentul inacceptabil al copilului tau in unu sau doua moduri: Semne de avertizare sau amenintare Daca consideri acest comportament o amenintare poti fi in pericol atat tu.

micşorarea randamentului profesional şi a conduitei morale. morale şi materiale. din raţiuni diferite. conduite conflictuale.diminuarea şi obturarea crescândă a aportului social al grupului familial. permiţând internalizarea exigenţelor şi normelor morale. . ale cărei conflicte macină pilonii ei de existenţă şi căreia membrii îi contestă identitatea şi unitatea. este o familie dezorganizată.manifestarea unor tulburări caracteriale şi afective.. unitatea ei pare destrămată. tendinţe de devianţă a minorilor. Absenţa uneia dintre aceste funcţii. performanţele ei devin minime. . să se destrame ca grup coeziv. despărţirea partenerilor şi desfacerea actului de căsătorie sunt precedate de o lungă acumulare de insuccese şi insatisfacţii ale cuplului şi grupului familial în ansamblu. propice formării unor deprinderi negative în rândul 20 . cele mai multe tulburări psihice. făcând-o să plutească în derivă. În cadrul ei se produc cele mai dureroase răni şi traume individuale. În această situaţie. în majoritatea cazurilor despărţirea partenerilor generând consecinţe nefaste. să ridice probleme întregii societăţi. cu impact asupra modificării personalităţii soţilor. . iar normalitatea vieţii familiale apare alterată. O asemenea familie „convulsivă” produce efecte deosebit de negative în planul relaţiilor sociale. multiplicarea conflictelor. iar prin aparenţa sa de „onorabilitate” sau „normalitate” împiedică de cele mai multe ori intervenţia activă a instituţiilor sociale de ocrotire şi control social. Posedând caracteristicile unei adevărate comunităţi integrată societăţii mai largi. Aceste manifestări caracterizează aşa-numita familie „predeviantă”. lipsit de valenţe educaţionale pozitive. intervenţia unor manifestări morale şi afective contrare celor care au existat în momentul încheierii căsătoriei etc.control exercitat asupra comportamentelor. are o serie de implicaţii. de apariţia unor stări de tensiune şi instabilitate afectivă între soţi. familia ca întreg se dezorganizează. restrângerea relaţiilor între membrii şi neglijarea îndatoririlor de părinte. familia contribuie nemijlocit la modelarea şi dezvoltarea personalităţii. neîndeplinirea obligaţiilor morale şi legale asumate reciproc. fidelitate şi ataşament. Disfuncţiile ei apar şi mai vizibil în situaţii de divorţ. Aşa cum indică rezultatele diferitelor studii şi cercetări întreprinse asupra fenomenului de divorţialitate. denaturarea unor stări şi sentimente. precum şi calitatea interacţiunilor între membri. fiind marcată în permanenţă de insatisfacţii.instaurarea unui climat tensional. uneori dramatice. Înţeleasă şi concepută ca funcţionalitate integrală a familiei. Dintre cele mai penetrante şi persistente influenţe negative exercitate asupra membrilor familiei sau asupra acesteia în ansamblu ei. cea în care mocneşte discordia. iar climatul său se deteriorează. Există însă suficiente cazuri când aceste scopuri generoase ale familiei nu mai sunt atinse. ce exercită influenţele negative dintre cele mai profunde asupra membrilor comunităţii familiale. normalitatea vieţii familiale impune exercitarea adecvată a tuturor funcţiilor. când căsătoria eşuează. O dată cu schimbarea compoziţiei familiale se schimbă rolurile familiei. lipsită de o funcţionalitate normală. asupra familiei ca întreg şi în special asupra copiilor aflaţi la vârsta minoratului şi adolescenţei. toate aceste manifestări „centrifuge” fiind iniţial mascate sau disimulate. conţinutul acestora. al personalităţii membrilor şi educaţiei descendenţilor. o serie de studii sociologice şi generalizări ale practicii judiciare relevă ca fiind mai importante următoarele: . încălcarea normelor morale de către adulţi etc. rolurilor şi sarcinilor din cadrul familie. O asemenea familie. în raport cu opinia publică. datorată unei organizări deficitare a structurii familiei (dezorganizării ei). de alterarea progresivă a funcţiilor sale. însoţite de scăderea marcată a creativităţii personale a membrilor săi. ajungând impregnat de multiple tare morale. prin defavorizarea unui mediu nociv. de diminuarea sentimentelor de dragoste.

se poate considera totuşi – în acord cu datele cercetărilor întreprinse de colectivul de sociologia devianţei din cadrul Centrului de Cercetări Sociologice – că nu dezorganizarea familiei ca atare reprezintă un factor determinat al inadaptării sociale a minorului sau adolescentului.) asumate prin actul încheierii căsătoriei. Predomină acţiunile în acre sunt implicate familii cu o durată a căsătoriei de până la 5 ani şi unde soţii sunt foarte tineri. De altfel. situaţie în care numai unul dintre părinţi realizează ocrotirea minorilor. infidelitatea şi consumul exagerat de alcool. Această tendinţă se manifestă vizibil în cadrul familiei dezorganizate. ca efect al separării în fapt. ori din alte motive. conduite agresive şi violente. Apare evident că asemenea familii nu-şi pot exercita funcţiile educative. în mod progresiv. acestea sunt. în scopul restabilirii unităţii şi coeziunii ei iniţiale. deficienţele stilului educativ al familiei (lipsa de supraveghere şi control parental. iar în cazul în care au copii să încerce să evite şi să prevină orice prejudiciu care poate fi adus acestora. În raport cu această familie „deviantă”. Dintr-un studiu efectuat recent asupra acţiunilor de divorţ din judeţul Constanţa. educaţie şi supraveghere etc. le obstrucţionează accesul la comunitatea de bunuri. aflată în pragul dezorganizării. practica judiciară evidenţiază o pondere crescândă a litigiilor civile care au ca obiect relaţiile de familie. în care soţii sunt despărţiţi de fapt. se consideră că relaţia de familie este alterată sau compromisă atunci când unul dintre soţi nu mai locuieşte împreună cu celălalt sau nu-şi mai îndeplineşte obligaţiile (de fidelitate. conflictele puternice. disputele. ci incapacitatea educativă a familie. absenţa autorităţii sau autoritatea excesivă.copiilor. Cele mai frecvente litigii civile dintre soţi au ca obiect obligaţia de întreţinere şi remiterea alocaţiei de stat pentru copii. reiese că peste jumătate din numărul litigiilor au ca obiect familii cu copii minori şi că anterior divorţului. care. săvârşirea unor fapte sancţionate de legea penală) sunt factorii principali care influenţează conduita minorului. lipsa de unitate şi orientare în aplicarea recompenselor şi sancţiunilor etc. îi privează de dreptul de a beneficia de întreţinere. Din punct de vedere juridic. deteriorarea climatului conjugal (lipsa de coeziune morală şi afectivă între soţi. în 21 . de cele mai multe ori. unul dintre soţi a intentat şi o acţiune pentru pensie de întreţinere. conflictul devine public. frustrarea afectivă maternă. devin tot mai ancoraţi în acte de devianţă şcolară sau chiar infracţională. parazitism. în marea lor majoritate: abandonul familial (părăsirea domiciliului conjugal). mai ales atunci când relaţiile conflictuale între parteneri ating nivelul lor cel mai critic. iar în cadrul lor tarele morale domină comportamentul membrilor care o compun. manifestată în carenţele procesului de socializare şi incapacitatea îndeplinirii unor funcţii de bază.) ca şi atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism. iar unul dintre membrii familiei se adresează autorităţii competente pentru a interveni şi a desface actul căsătoriei. conflictele şi modelele comportamentale negative). Deşi dezorganizarea familiei reprezintă un element condiţional puternic pentru apariţia unor disfuncţii morale. determinându-l. celălalt împiedică partenerul şi copiii să-şi exercite dreptul de folosinţă a locuinţei. devine superfluuă. exerciţiul autorităţii trebuie să determine ca soţii să-ţi îndeplinească obligaţiile materiale şi morale reciproce. prin influenţele grupurilor stradale. În ceea ce priveşte principalele motive şi fapte culpabile care îndreptăţesc instanţa să considere că o continuare a căsătoriei nu mai este posibilă. Diferitele studii şi cercetări întreprinse asupra acestei familii aflate în pragul destrămării arată că orice intervenţie exterioară din partea factorilor de control social. În acest sens. În aceste condiţii. violenţele fizice şi verbale. ignorarea petrecerii timpului liber şi a anturajului minorului. antagonism parental extrem. sprijin moral sau material etc. astfel că există o tendinţă constantă ca procesele care preced desfacerea căsătoriei să fie mult mai numeroase decât procesele de divorţ.

carenţele structurii familiale reprezintă o condiţie. să comită şi să reitereze acte cu caracter predelicvent şi delicvent. Carenţele intervenite în structura şi funcţionalitatea cuplului familial influenţează negativ relaţiile afective dintre părinţi şi tineri. Cercetările au arătat că lipsa relaţiilor afective dintre părinţi şi tineri influenţează. exista parinţi care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa şi sexuala. În educaţia sexuala a adolescenţilor. despre principiile privind întâlnirile de prietenie cu persoanele de sex opus. Parinţii nu vorbesc în general despre viaţa lor sexuala cu copii lor – fiecare cu gradina sa secreta. chiar în casa lor. Prin opoziţia lui. în majoritatea cazurilor cercetate. lipsa lor. comunicarea şi. Chiar daca parinţii înţeleg atitudinea adolescentului lor. Găsindu-şi propriul loc. adolescentul simte ca exista.anumite condiţii. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puţin lent. mai presus de toate. De fapt. Alţii sunt preocupaţi de instalarea într-o viaţa de cuplu.. Uneori. dragostea. aşa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante. Acum părinţii nu mai sunt eroi şi parerea lor poate fi discutata. Aceşti parinţi considera ca ar fi ipocriţi daca ar proceda astfel. majoritatea parinţilor de azi provin din generaţia care a spus „da” la toate şi le vine greu sa-şi înveţe copiii sa spuna ”nu”. cu efecte care antrenează realizarea unei socializări imperfecte şi chiar negative a tinerilor adolescenţi. la un adevarat razboi 22 . în cea mai mare măsură. nu vor folosi aceasta contracepţie forţata. cu condiţia sa fie informaţi despre tot ce se întâmpla. devine el însuşi. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor înainte ca aceasta sa fi pomenit de ea. Uneori. „ruptura” se limiteaza la o simpla distanţare. În acest sens. Implicarea părinţilor. au o influenţa pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenţilor cu privire la relaţii şi sex. când îi admira gratuit şi fara condiţii. sa afle brusc ca fata lor are o viaţa amoroasa despre care nu ştiau nimic. sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului. el sau ea îşi organizeaza viaţa ca sa înveţe bine şi sa fie îndragostita. Unele.. au puţin nostalgia acelui timp când „copilaşul” lor le era complice şi. ceea ce poate sa duca la mari riscuri. ba chiar ignorata. formarea şi structurarea personalităţii tinerilor. conducând cel mai adesea la apariţia sentimentului de singurătate. Şi asta pentru ca este mai uşor sa se vorbesca despre probleme generale decât despre problemele intime. Unii parinţi sunt liniştiţi de o relaţie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii. când exista perspectiva unor ani de studii. caracterizate. Relaţiile parinti – adolescenti Mulţi dintre părinţi provin din familii în care nu li s-au oferit decât puţine informaţii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescenţa. Se întâmpla des ca parinţii care se înţeleg cu copii lor. şabloanele sunt ineficiente pentru ca nu ţin de profilul personalităţii adolescentului – factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. la fel ca şi relaţiile conflictuale. fetele reacţioneaza violent la aceast imixtiune în viaţa lor intima. care “comunica”. prin lipsă de afectivitate şi indiferenţă sau chiar prin conflicte ocazionale. şi nu un factor etilogic cu influenţă de sine stătătoare. din provocari sau ciuda. la scăderea toleranţei la frustraţie şi la creşterea predispoziţiilor tânărului spre agresivitate. alteori. criticata. nelinişte sau „înstrăinare”. deci neaparat diferit de parinţii sai. în funcţie de personalitatea fiecaruia şi de familia de care încearca adolescentul sa se demarce. uşor de mânuit. pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea.. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate şi nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faţa de acest aspect al vieţii lui.

Nici mama nu va ramâne mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara. ii provoaca o lipsa de încredere. din cauza nostalgiei persistente. sa le fie teama de dorinţele lor. cu atât timpul va ramâne pe loc şi ei se vor simţi tineri. Nu ca sa o seduca pe prietena în locul fiului. Aceşti parinţi sunt „plesniţi” peste faţa de entuziasmul şi cautarea absolutului al adolescentului. îşi dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. mai mult sau mai puţin oficiala. nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane nepotrivite. Cu cât îl vor trata ca pe un copilaş imatur. agresivitate sau distanţa.. (evident nu e ceva sexual). Ei observa ca parinţi sunt mai puţin antrenaţi în pasiune şi lucruri uşuratice. Părinţii viseaza sa regaseasca nepasarea şi atitudinea uşuratica a adolescentului. orice lucru care sa exprime revolta şi sa-l faca remarcat.dezaprobare (79% în cazul fetelor şi 30% în cazul baieţilor).aprobare (11% în cazul fetelor şi 39% în cazul baieţilor). şi autoreglarea responsabila. p. prea dominaţi de constrângeri şi teama (de boala. pot sa fie in competiţie cu el şi sa pozeze ca rival. fara sa-şi dea seama. . Au învăţat sa cântareasca lucrurile. de a pierde ceea ce au). la patruzeci de ani. prost crescuta. Unii adulţi îşi dau seama atunci ca au fost infideli lor înşişi. ştearsa.. dar nu-l înţeleg din punct de vedere emoţional. Iar atunci când adolescentul lor începe sa se întâlneasca cu o fata. 23 .. Aceste atitudini au rol de bariere psihologice şi sociale pe care familia le interpune între tentaţia de a-şi începe viaţa sexuala. dar in acelaşi timp sufera pentru ca se simt respinşi. apar reproşuri de tipul: „Dupa tot ce am facut pentru tine!” Relaţiile în familie se complica odata cu apariţia. în creştere la adolescenţi. părinţii nu se pot abţine sa nu se ingrijoreze. şi anume: . între cele doua generaţii se pot instala amaraciune. Alti părinţi constata intelectual ca adolescentul lor devine un adult. Accepta nevoia lui de autonomie. nu faciliteaza deloc lucrurile. uneori pe buna dreptate. „ Prea multa angoasa!” spun ei. dar tatal ar putea sa faca o reflecţie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui de experienţa. prea autoritari sau dimpotriva prea protectori. ci ca sa încetineasca trecerea timpului „personificata” de copilul lor.. Capcanele de care se tem. sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la „cauzele importante”. par vopsit. alcoolul. tutunul. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu. Unii parinţi. sexualitatea. Unii parinţi refuza sa admită ca odorul lor a crescut nu ca sa-l sâcâie şi ca sa abuzeze de puterea lor.. sa gândeasca înainte de a acţiona.din aceasta cauza..susţinere (10% în cazul fetelor şi 11% în cazul baieţilor). sa vada reversul medaliei.deschis: piercing. care va sta la originea dificultăţilor relaţionare. mici delicte. violenta. a primelor îndragostiri. matura a comportamentului sexual al acestora. incapabili sa faca sport.155. Astfel. .ignorare (0% în cazul fetelor şi 20% în cazul baieţilor). Când un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi. Nu se jeneaza ca sa remarce ca. dar deloc lipsite de importanţa. tatuaje. În consecinţa. Intervenind prea mult in viata copilului lor. unele reacţii par excese sau de neînţeles. parinţii sunt „scoşi din circuit” sau depăşiţi. moarte. Mulţi adolescenţi refuza sa semene cu parinţi lor sau sa devina ca ei. . 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale în legatura cu începerea vieţii sexuale la adolescenţii liceeni. drogul. certuri. retraiesc în felul lor acele emoţii trecute. unic. Atitudinile părinţilor şi implicaţiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse.

sunt considerate violuri. pieptului.S-a constatat ca la o durata mai mare a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului. Delimitari conceptuale. pe care un partener le manifesta asupra celuilalt in cadrul oficializat al familiei sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu. ars. Tipologia abuzului domestic Violenta fizica este cea mai frecventa forma de abuz impotriva unei femei. Violenta domestica reprezinta o serie de comportamente sistematic repetate. julituri. psihica. vatamari interne. fracturi si luxatii ƒ leziuni la nivelul capului. Violenta sexuala poate sa fie asociata cu 24 . de atac fizic. Violenta sexuala este una din formele de violenta domestica greu de abordat in discutiile cu o persoana abuzata.CORELAŢIA DINTRE FUNCŢIONAREA SOCIALĂ A FAMILIEI ŞI BOLILE MINTALE VIOLENŢA IN FAMILIE Fenomenul violentei domestice Definirea termenului de violenta domestica. Multe femei nu au conceptul de alegere in ceea ce priveste relatia sexuala cu partenerul si de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. O femeie abuzata fizic prezinta urmatoarele semne: ƒ contuzii. sexuala sau un prejudiciu material. gatului. Violenta domestica se manifesta intotdeauna in relatiile intime. tras de par. incercari de strangulare. Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii. Include lovire cu pumnul. sanilor si abdomenului ƒ urme ale unor rani mai vechi. agresivitate verbala si psihologica. palmuire. in spatiul restrans si privat. care provoaca o suferinta fizica. din punct de vedere clinic. dar descriu in mod frecvent si cu claritate abuzuri sexuale care. sexuala si economica. zgarieturi. muscat. Include actul sexual fara acordul celeilalte persoane si umilire sexuala. Violenta domestica este inclusa in fenomenul mai amplu al violentei in familie. cu piciorul. Femeile insele se pot impotrivi ideii ca partenerii lor sunt violatori.

ƒ ranirea in zonele sexuale ale corpului. tacere prelungita. Controlul financiar genereaza dependenta. de la agresiune la cainta. Aceasta forma de violenta include: ƒ constrangerea femeii la acte sexuale impotriva vointei ei.justificarea fiecarei cheltuieli. Violenta sociala include izolarea sociala fortata sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia. in unele situatii nu munceste (ii este interzis de catre partener). Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispozitiei. nervozitate. chestionare permanenta despre ce a facut. Abuzul psihologic este devastator.). ƒ comentarii sau glume degradante si umilitoare. Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres. Adesea. droguri. iritabilitate. prin gelozie posesiva care se transforma in timp intr-o restrictie a propriei libertati. etc. ƒ tratarea femeii ca pe un obiect sexual. in public sau in spatiul privat. invinovatirea pentru tot ceea ce se intampla. jocuri de noroc. ulcer. de a lua decizii si de a-si pastra stima de sine. ganduri suicidare.violenta fizica sau nu. imprumuta bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana. in timp ce imaginea de sine este alterata atat timp cat violentele psihologice se manifesta. Violenta economica manifestata asupra femeii limiteaza accesul la finantele familiei. In unele cazuri. ƒ infectii urinare si vaginale. . in cazurile in care partenerul abuziv detine controlul financiar. etc. O femeie care este supusa violentelor economice are o tinuta vestimentara neadecvata.interzicerea de munci. ƒ dureri in zona pelviana. neglijarea nevoilor familiei in schimbul satisfacerii celor ale agresorului (consum de alcool. cuvinte si actiuni care distrug imaginea de sine a femeii si a increderii in sine.vanzarea bunurilor familiei de catre agresor. cum ar fi insomnii. cu cine se intalneste. amenintarile sunt suficiente pentru a mentine atmosfera de teama constanta. Violenta psihologica se refera la folosirea amenintarilor si a oricaror comportamente menite sa produca teama: ridicarea vocii. privati de libertate si de somn. Violenta sociala 25 . Odata de teama de agresiune s-a instalat. Depresia si anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz si fac mai dificila plecarea femeii din mediul agresiv. Femeia traieste in teroare si teama permanenta. Violenta psihologica este strans legata de celelalte forme de violenta domestica. acuze de infidelitate. pierderea sau luarea in greutate. cu referinte sexuale. . unde merge. pe cine a vazut. ƒ dispareunie. in mod similar. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt. . devenind astfel dependenta de partener. Aceasta forma de violenta include: . nevoile familiei sunt nesatisfacute. restrictionari ale activitatilor partenerei. controlarea stricta a contactelor sociale cu prieteni si/sau rude. Problemele emotionale cronice pe care le prezinta femeile agresate sunt o reactie normala la acest tratament.lipsa de acces a femeii la resursele financiare. Comportamente violente psihologic includ cuvinte jignitoare. O femeie abuzata sexual prezinta: ƒ probleme ginecologice. unde a fost. fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele. izolare si neputinta de a alege. agresorii impun forme de intimitate in timp ce femeia inca sufera in urma unor violente fizice. ce citeste.

Femeile supuse violentelor sociale de catre partener sunt izolate social. In relatiile abuzive. mitul a aparut deoarece exista o probabilitate mai mare ca in atentia agentiilor specializate sa intre persoane provenind din familii cu venituri reduse. interzicerea tratamentelor medicale in urma abuzurilor. Realitate: nu exista nici un argument si nici o dovada care sa afirme ca alcoolul este o cauza directa a violentei domestice. Se simt lipsite de ajutor si de sustinere din partea familiei si a prietenilor. intezicerea folosirii masinii. exista perceptia ca barbatul are dreptul de a-si domina si controla partenera. nu au existat modele de relationare violenta intre sot si sotie. interzicerea contactelor cu familia. Include izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei. Provin din toate clasele sociale si ocupationale iar violenta se manifesta asupra partenerei si copiilor lor. Marea majoritate a barbatilor agresivi nu prezinta suferinte psihice si nici nu au personalitati psihopate. Realitate: barbatii violenti cred deseori acest lucru. Mit: barbatii violenti sunt bolnavi psihic sau au personalitati psihopate. acele familii cu resurse crescute uneori ascund violenta mai bine.este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea vicimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. cu capacitatea de a se controla. Mit: consumul de alcool si droguri cauzeaza violenta domestica. acestia nu au avut o copilarie cu violenta in familie. Realitate: nu exista justificari pentru violenta domestica. contactele sociale sunt practic inexistente sau doar sporadice. De prea putine ori violenta este punctul culminant al unei dispute si de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale premergatoare atacului. Sunt dovezi care sustin coexistenta consumului de alcool si a violentei domestice si facilitarea actelor de violenta. ele provoaca abuzul. indiferent de actiunile lor. respectabile. dependente financiar de agresor. Realitate: in 18% din cazurile de parteneri violenti. Mituri si realitati Mit: violenta domestica este caracteristica familiilor sarace sau cu un statut social scazut. marginalizate sau auto-marginalizate. Victimele violentei domestice risca sa fie abuzate de parteneri. vulnerabile in fata agresorului. cum ar fi prieteni sau colegi. Aceasta credinta permite agresorului neasumarea responsabilitatii fata de actele comise. Realitate: studiile clinice asupra barbatilor care isi abuzeaza partenerele nu sustin aceasta afirmatie. 26 . isi batea sotia si el a invatat acasa acest model de comportament. ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-si infuria sotul. Multi agresori se prezinta ca persoane obisnuite. Mit: barbatii violenti nu-si pot controla violenta. Realitate: violenta domestica poate aparea in toate familiile. Mit: tatal lui era un om violent. Mit: unele femei merita sa fie abuzate. interzicerea accesului la telefon. indiferent de statutul socioeconomic. incuierea sa in sau in afara casei. unde nu exista nevoia de dominare si control. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a aevita episoadele violente. Majoritatea celor care isi agreseaza sotiile isi controleaza comportamentul violent fata de alte persoane.

labilitate emotionala. Acest concept a fost folosit pentru a explica reactiile femeii abuzate. in ciuda abuzului suferit. sunt acompaniate uneori de tulburari de somn mediane sau terminale). Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele. persoana are amintiri recurente si intrusive ale evenimentului sau vise terifiante recurente in timpul carora evenimentul este retrait. fie a integritatii corporale proprii sau o amenintare si vatamare serioasa a propriilor copii. Acest comportament este numit "neputinta invatata". prin inregistrarea comportamentului lor. Se dezvolta o hipersenzitivitate la violenta potentiala si femeia. de neajutorare. Stresorul care produce acest sindrom poate fi extrem de dureros pentru aproape oricine. ca si-a pierdut capacitatea de a mai fi interesata de activitatile placute anterior sau ca ia scazut considerabil capacitatea de a simti emotii de orice tip. si de regula este experimentat cu o frica intensa. Realitate: acest mit a aparut pe baza observatiei ca multe femei raman langa partener. Cercetarile dovedesc ca pentru o femeie este un moment extrem de periculos parasirea partenerului si ca intre jumatate si 5 femei din sapte ucise de partener erau separate sau in curs de separare. Persoana se poate plange de faptul ca se simte detasata sau instrainata de ceilalti oameni. Labilitatea emotionala. In afara de reexperimentarea traumei. Unii stresori produc frecvent tulburarea pe cand altii o produc numai ocazional. femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic. Diminuarea reactivitatii la lumea exterioara. daca nu gaseste modalitati de aparare. Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii sub numele de stres posttraumatic. Deteriorarea pe care o implica acest sindrom poate fi usoara sau severa si afecteaza aproape fiecare aspect al vietii. psihice si 27 . fie a vietii. in special pe cele asociate cu intimitatea. Pot exista simptome de tulburare mentala organica. hipervigilenta si reactie de alarma exagerata. ca de exemplu scaderea memoriei. cefalee si vertij. dificultate de concentrare. Evenimentul traumatic poate fi reexperimentat intr-o varietate de moduri. De regula. atunci adopta mecanisme prin care sa faca fata si sa mentina potentialul violentei la un nivel minim. exista o evitare permanenta a stimulilor asociati cu ea sau o diminuare a reactivitatii generale care nu era prezenta inainte de trauma. Multor femei le este teama sa plece. teroare si neajutorare.Mit: femeilor le face placere sa fie abuzate. Efectele violentei domestice Efectele asupra femeilor In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor. depresia si culpa pot conduce la un comportament autodestructiv sau la actiuni suicidare. Simptomele persistente de alerta crescuta care nu erau prezente inaintea traumei includ dificultatile de adormire sau in a ramane adormit (cosmaruri recurente in cursul carora evenimentul este revivat. Sunt multe motive pentru care femeile nu-si parasesc partenerul. Dar unele femei se simt incapabile de a face acest lucru si atunci adopta o atitudine pasiva. Unele victime se plang de dificultate in concentrare sau in realizarea sarcinilor. iar in unele cazuri pot fi suficient de severe pentru a fi diagnosticate ca tulburare anxioasa sau tulburare depresiva. Cele mai comune traume implica o amenintare serioasa. fizic si social. Asociate acestui sindrom sunt simptomele de depresie si anxietate. denumita "insensibilitate psihica" sau "anestezie emotionala" incepe de regula curand dupa evenimentul traumatic. sau mai degraba lipsa de reactii la repetatele abuzuri fizice. tandretea si sexualitatea.

Ca urmare a agresiunilor. neajutorate si vinovate ƒ au fost etichetate ca mame rele ƒ se simt judecate ƒ se simt vinovate pentru ca nu pot pleca ƒ nu i-a putut controla ƒ a devenit agresiva cu ei Intr-un studiu facut pe femeile victime ale violentei domestice 25% au declarat ca si-au abuzat copiii in timpul convieturii cu agresorul. a se imbraca. insa. Unele victime renunta la orice aparare si se asteapta oricand sa moara. Acest procent s-a redus cu 5% cand femeile convietuiau cu un partener non-violent. distorsionarea perceptiei victimei. se identifica cu acesta si ajunge chiar sa ii ia partea.sexuale. a manca. dupa cum urmeaza: Sindromul Stockholm Victimele violentei domestice au un comportament asemanator cu cel al ostaticilor. Sindromul Stockholm apare in urmatoarele conditii: ƒ viata victimei este in pericol ƒ victima nu poate scapa sau crede ca nu are scapare ƒ abuzatorul este prietenos la un moment dat ƒ victima este izolata de lumea de afara Modelul comportamental corespunzator acestui sindrom consta in preluarea de catre victima a perspectivei abuzatorului. 28 . Multe dintre ele. La nivel social In ceea ce priveste munca si sarcinile cotidiene: ƒ probleme de concentrare a atentiei ƒ multe zile de concediu medical ƒ senzatia ca nu poate face fata ƒ gandul ca nu ar trebui sa lucreze ƒ minciuna ƒ izolare ƒ dificultati in a se scula din pat. de a simti si de a rectiona pentru a fi cat mai in siguranta. Femeile declara ca se simt coplesite de aceste acte violente si de aceea le este dificil sa reactioneze altfel decat asteptand sa treaca "furtuna". victimele dezvolta anumite modele comportamentale. a face cumparaturi In relatia cu partenerul apar urmatoarele manifestari: ƒ sunt foarte atente la schimbarile de dispozitie ƒ dau intotdeauna dreptate partenerului pentru a se proteja ƒ ascund lucrurile de el ƒ incep sa minta pentru a se proteja pe sine si copiii ƒ devin distante ƒ isi pierd interesul sexual ƒ fac sex cu el ca sa ii schimbe dispozitia Comportamentul lor in societate si familie are urmatoarele caracteristici: ƒ inhibare ƒ simt ca au dezamagit pe toata lumea ƒ le este frica sa nu afle ceilalti si sa fie judecate ƒ pot pierde familia si prietenii ƒ nu mai au dispozitie pentru socializare Si relatia cu copiii are de suferit: ƒ se simt inadecvate ca mame. a se spala. se adapteaza la ceea ce se intampla in viata lor si isi schimba modul de a gandi.

29 . au fost observate urmatoarele efecte ale violentei. Supunerea victimei poate fi atat de puternica. ci pot fi si victime in timpul acestor incidente. refuza mancarea sau se inchid in sine si sunt foarte susceptibili fata de deprivarea emotionala. propriile interese ale femeilor. cele mai multe femei nu-si vor mai putea proteja pentru mult timp copiii. Sub impactul acestui "atasament traumatic". nevoile si parerile lor ajung sa fie influentate si controlate de agresor. pot crede ca ei le-au provocat. incercarilor de sinucidere. timiditate profunda. muscari sau contraziceri. in functie de stadiul de dezvoltare. torturarii sexuale. Complet demoralizate. Copiii de scoala primara. daca abuzul continua o perioada mai lunga. Studiile au aratat ca adolescentii care traiesc intr-un mediu violent sunt urmatoarea generatie de agresori si victime. ƒ ƒ ƒ ƒ Sugarii reactioneaza la mediul din jurul lor. amenintarilor cu arme. prezinta probleme de comportament cum ar fi imbolnaviri frecvente. Indiferent de varsta. incat dorintele lor pot fi anihilate. victimele adera tot mai mult catre singura relatie pe care o au: aceea cu abuzatorul. INFLUENŢE ASUPRA DEZVOLTĂRII COPIILOR Efectele asupra copiilor Copiii care traiesc intr-o familie violenta ajung sa dezvolte aceleasi comportamente ca si parintii lor. Daca sunt martori ai violentelor sau abuzului. Oricum. cand sunt suparati plang. in special in stadiul tarziu. Unele studii au aratat ca baietii prescolari au cele mai mari rate ale agresivitatii si cele mai multe probleme somatice. Doar (amenintarea cu) violente asupra copiilor va induce in femeie dorinta de a lupta. vor renunta. copiii cred ca tot se invarte in jurul lor si este provocat de ei. crimelor. indiferent daca un copil este martor sau victima a agresiunilor. batailor. Unele pot avea tentative de suicid. Copiii din familiile violente invata ca: ƒ este acceptabil ca un barbat sa loveasca o femeie ƒ violenta este modul de a obtine ceea ce vrei ƒ oamenii mari au o putere pe care nu o folosesc cum trebuie ƒ barbatii care pedepsesc femeile si copiii sunt masculi adevarati ƒ exprimarea sentimentelor inseamna slabiciune ƒ nu vorbi despre violenta! ƒ nu avea incredere! ƒ nu simti! Copiii care traiesc intr-un mediu violent sunt martori ai amenintarilor verbale. Sunt foarte vulnerabili.Atasament traumatic Ca rezultat al izolarii si cresterii dependentei. incep sa invete ca violenta este calea cea mai potrivita pentru a rezolva conflictele intr-o relatie. Copiii nu sunt numai martori. La acest stadiu apar diferentele de gen. aruncarii obiectelor. fata de alte grupe de varsta. La varsta prescolara. copiii sunt invatati ca violenta este o metoda eficienta de a controla alti oameni. Deseori au probleme la teme iar la fetele din aceasta grupa de varsta au fost identificate cele mai ridicate nivele de agresivitate si depresie. stima de sine scazuta si probleme sociale la gradinita cum ar fi loviri. Copii anteprescolari incep sa dezvolte incercari primare de a relationa cauzele de emotii. Studiindu-se copiii care au ajuns in shelterele pentru victimele violentei domestice.

dar au fost identificate in numar semnificativ si la fete. gasita in DSM-IV explica: persoana care sufera de stres post-traumatic a fost expusa unei amenintari cu moartea sau unei raniri sau unei amenintari a integritatii sale fizice. ƒ Efecte la nivelul dezvoltarii sociale si educationale Alte studii au aratat ca acei copii martori ai violentelor sunt influentati la nivelul dezvoltarii sociale si educationale. Unii asistenti sociali au constatat ca femeile din grupuri imigrante. ƒ Emoţii şi conflicte interioare Problemele emotionale interioare. anxiosi sau prea preocupati ca sa se implice. dureri si imbolnaviri fara o cauza medicala). sunt caracteristice fetelor care au fost martore ale abuzurilor in familie. stima de sine scazuta. lupta prin metode acceptate cultural de a parasi familia. ƒ ƒ Comportament agresiv şi neobedient Copiii care au fost martori ai violentei in familie deseori devin agresivi cu colegii. cu o cultura diferita. Ei tind sa fie neobedienti. depresia. raspunsul persoanei include frica intensa. care au trait intr-un mediu violent isi neglijeaza educatia. care nu isi pot exprima conflictele sau nu pot cauta ajutor. Copiii care distrug obiectele si au tendinta de a se implica in conflicte. inchiderea in sine si letargia. au fost identificate la copiii expusi la violenta domestica. evenimentul este reexperimentat prin cosmaruri. cum ar fi anxietatea. pot dezvolta o personalitate delincventa in adolescenta. Copiii care sunt sau au fost implicati in incidente familiale violente sunt preocupati de aceasta problema si nu se pot concentra asupra cerintelor educationale.Adolescentii vad violenta ca o problema a parintilor lor si deseori considera victima ca fiind vinovata. in cazul copiilor – comportament agitat sau dezorganizat.PTSD) Studiile recente au demonstrat ca multi copii martori ai violentelor prezinta PTSD. la copiii care nu gasesc moduri de rezolvare a unor probleme. prietenii si profesorii. neputinta sau oroare. Altii copii prezinta afectiuni somatice (suferinte corporale. Aceste comportamente sunt mai pronuntate la baieti. In plus. cum ar fi casatoriile timpurii. Multi observatori au constatat ca interiorizarea problemelor. Dezvoltarea lor sociala poate fi afectata pentru ca ei sunt foarte tristi. ca si depresia si anxietatea. sunt prezente 30 . Aceste simptome apar pentru ca exista o tensiune interna acumulata. Conflictele dintre parinti au o influenta profunda asupra dezvoltarii adolescentilor si a comportamentului lor ca adulti si este cel mai puternic predictor al delincventei violente. Definitia tulburarii post-traumatice. alaturi de nevoia de a se comporta exemplar si dorinta exagerata de a-si ajuta mama. luarea unei slujbe inainte de a fi definitivat studiile. amintiri recurente ale evenimentului produse de anumite elemente sugestive. Cel mai bine documentate si notabile efecte sunt cresterea agitatiei si comportament agresiv. Exista numeroase efecte principale la copiii martori ai violentei domestice si unele efecte subtile. sau tendinta lor de a folosi strategii violente in rezolvarea problemelor interpersonale ii fac nepopulari si se simt respinsi. etc. exista o evitare continua a stimulilor care amintesc persoanei de incident. ƒ Stresul post-traumatic (post-traumatic stress disorder . iritabili si usor de infuriat.

de autoacuzaţii (Polman. de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. creşterea copiilor. cercetarile nu sunt foarte concluzive in ceea ce priveste efectele definitive la nivelul sexului. Ele capătă o stigmă în ochii celorlalţi şi în acelaşi timp un sentiment de stigmă şi culpă care le face să se izoleze. hipervigilenta si o teama exagerata. sunt si multe simptome ascunse la copiii expusi la violenta in familie. numarul separarilor si mutarilor. Multi copii care au fost expusi la violente nu au cunoscut niciodata un mediu calm. Pe de altă parte. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă. prietenii. Este evidentă izolarea socială a acestor familii. Inconsistentele sugereaza ca sunt multi factori care trebuie luati in considerare: durata si frecventa violentelor. izbucnirile de furie. atitudini improprii fata de folosirea violentelor impotriva femeilor. chiar daca nu exista dubiu ca copiii martori si/sau victime ale violentei domestice sunt afectati in plan comportamental. si de aceea dezvoltarea si reactiile lor sunt afectate in mod diferit si cronic decat ale copiilor care nu au experimentat decat un singur eveniment traumatic intr-un mediu linistit si suportiv. varstei sau stadiului de dezvoltare. pericole fizice sau sociale. chiar din copilarie. în mediul intim al căminului. accidente. cognitiv si emotional.simptome ale unei permanente stari de treaza. expus tuturor relelor.Trebuie accentuat faptul ca. chiar dacă nu ei sunt victimele directe. cum ar fi dificultatile in adormire. de viaţă ordonată. hipersenzitivitate fata de problemele din mediul familial. de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală. 1999). devine mai mult un prilej de a-l ataca verbal pe celălalt. la locul de muncă rămâne o rutină de relaţionare superficială cu ceilalţi. dificultati de concentrare. este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor (Catheline. Marcelli. Simptome ascunse In mod frecvent. a comunica. Familia care constituie un teren de manifestare a violenţei domestice devine mai puţin transparentă şi deschisă mediului social imediat: familia lărgită. Soţul violent nu doreşte ca soţia lui să întreţină relaţii sociale în cadrul cărora să-şi poată mărturisi suferinţa şi eventual să poată primi un sprijin. cum ar fi atitudinile improprii fata de folosirea violentei in rezolvarea conflictelor. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană. În atmosfera de violenţă. copilul devine cel mai adesea neglijat. de teroare. copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă. de dragoste) sunt profund neglijate. colegii. sentimentul ca sunt vinovati pentru violente. vecinii. Într-o familie bântuită de violenţă. sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri. 31 . rolul copilului in familie. casă. Funcţia principală a familiei. acceptarea violentelor in relatiile intime. iritabilitatea. este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. bărbaţii violenţi au ca şi caracteristici de personalitate lipsa abilităţilor şi a bucuriei de a comunica. pasnic. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii. în vreme ce. haine. un rol jucat în limitele orelor de serviciu. ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Pentru partenerii violenţi. Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă. igienă. dezavantajele sociale si economice. 1994) femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general.

Familia. iar copiii au nevoie de amandoi parintii. dandu-le sentimentul de satisfactie. intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. consum de droguri şi alcool. unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent: “in momentele bune. imatura. Cu toate acestea. a tentativelor de suicid şi că pe primul loc în rândul cauzelor se află climatul familial deteriorat şi slaba comunicare în cadrul familiei. Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi. e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa 32 . simţământ de culpabilitate. care în prezent. In majoritatea cazurilor. fuga de acasă. in societate. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta. sarcini la vârste mici. in randurile profesionistilor si ale comunitatilor. iar femeia supusa. comportament defensiv cu minciuna. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit “nasterea psihica“ a copilului. eliminare. frica de abandon.este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Numărul mare de copii victimizaţi în familie dar şi violenţe crescute între concubini. lipsa de concentrare. lipsa de maniere sociale. schimbări bruşte în performanţele şcolare.Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte.. probleme cu somnul. sunt actul de identitate al individului in lume. potrivit legislaţiei în vigoare. depresie. Doar in ultimii 20 de ani. se manifestă o acutizare a lui. izolare. abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. Probleme psihologice: neîncredere în sine. Acest corp de judecati morale vor fi apoi. Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie. enurezie. e guvernata de valorile. relaţii pentru a scăpa de acasă. Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut. Deşi incidenţa fenomenului este în scădere. ca grup social cu existenta privata. violenta ia o forma punitiva. in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri. inculcate copiilor. Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor . bătăi. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Cand avem de-a face cu niste cupluri egalitare.neîncredere. Identificare cu eroi negativi. în sensul creşterii intensităţii violenţei (acte de cruzime). mânie. Probleme şcolare . riscul de violenta domestica e foarte scazut. Ei prezintă: Probleme fizice. stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. el stie sa fie un tata bun. mutilare. in procesul educatiei directe si indirecte. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima.”. frica de răniri şi moarte. Un lucru mai puţin luat în considerare până acum este faptul că în rândul tinerilor a crescut fenomenul sinuciderii. Cel care domina se bucura de o judecata morala. In raporturile de dominare-supunere. Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită. comparare cu viaţa mai fericită a colegilor. dezvoltare fizică mai lentă. prin imitatie. expuşi la accidente în casă şi în afara casei. ulterior generalizarii. a interesului privind prevenirea maltratarii copilului. boli inexplicabile. normele si tiparele comportamentale ale adultilor formand cuplul. nu beneficiază de statutul de "familie". Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei. raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta.

in special de catre toti membrii adulti. Vagabondajul implica o viata nomada. crima. greu de înteles si universale acte antisociale. Actul delictual debuteaza de obicei cu fuga de acasa practicata de unii adolescenti. însotita de riscuri si privatiuni si asociat în majoritatea cazurilor cu furt. ca forma evoluata a fugii de acasa si care reprezinta peregrinari continue dintrun loc în altul. tendinta spre distrugere de bunuri. epilepsii. Descoperirea propriei individualitati. Cu toata complexitatea si varietatea numerica. dr.). Brânzei în: .sociogeni. In absenta acestei morale. . adolescentul ratacind fara puterea si vointa de a reveni la domiciliul sau. cât si esecul. sustinute de spiritul de aventura. pruncuciderea. pot garanta calitatea vietii familiei. reprezinta cele mai grave.factorii biogeni ai deviantei . Dupa modul cum se realizeaza aceasta confruntare a proiectiei ei cu realitatea poate sa rezulte atât reusita. socializarea individuala. TULBURĂRI DE CONDUITĂ LA ADOLESCENŢI Dintre particularitatile comportamentului agresiv la adolescent. reflecta nevoia profunda a adolescentului de a se integra într-o lume care sa corespunda aspiratiilor sale.regleze relatiile intre membrii familiei. prostitutie. ale relatiei frustrareagresiune. construirea unor valori personale raportate la un sistem de valori al adultilor. hebefrenii. S-a pus în evidenta. psihopatii. o trisomie gonosomiala cu un y suplimentar (xyy). O serie de factori patologici psihici pot sta la originea biogena a unor devieri comportamentale de tip delictual (encefalopatii secundare post-infectioase sau post-traumatice. factorii etiologici ai reactiilor comportamentale deviante pot fi clasificate dupa prof. perversiuni sexuale. viol. Aceasta anomalie genetica se asociaza cu agresivitate. O gandire morala cu principii clare. al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. Vagabondajul. nevroza etc. cersetorie. Sinuciderea adolescentului este un strigat. cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala.factori predominanti psiho. prin determinarea cariotipului la unii indivizi cu comportament deviant. Studiul cauzelor de conflict cu finalizare în conduita devianta întâmpina serioase dificultati. P. autoagresivitatea (suicidul). violenta. oligofrenii. . ETIOLOGIA COMPORTAMENTULUI DELINCVENT LA ADOLESCENT Comportamentul delincvent al adolescentului cunoaste cauze bio-psiho-sociogene. deschide larg poarta infractionalitatii. sechele dupa meningite. iar pe de alta parte datorita faptului ca una si aceeasi forma de reactie devianta poate avea cauze diferite. fara orizont temporal. datorita pe de o parte multitudinii si complexitatii acestora. dupa cum una si aceeasi cauza poate determina efecte reactionale diferite. cei mai slabi membrii ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici. deviatia de comportament apare ca un epifenomen al dereglarilor organice. dar mai frecvent acesti factori se interfereaza conditiile biogene creând fondul pe care actioneaza situatiile particulare din viata adolescentului. un avertisment la lipsa aproape totala de cunostinte si întelegere a epocii pe care o traversam. 33 . În cadrul factorilor biogeni. ale formelor principale de manifestare ale agresivitatii.factori predominanti biogeni.

de conditii care priveaza copilul de afectiune si de satisfacerea adecvata a dorintelor si aspiratiilor lui firesti. tiranica a parintilor sau dimpotriva cea permisiva. fara vointa sau tiranica. frustratii. nepasator si inadaptat la formele vietii sociale). imaginea parintilor si un criteriu de referinta despre atitudinea lor. este cauza principala a unor astfel de deviante deoarece plecând de la calitatea relatii mama-copil se vor dezvolta în mod adecvat relatiile copilului cu altii. sau va fi frustrat de cea mai elementara forma de afectiune. opozitii sau interdictii. Atunci când carentele si conflictele afective din mediul familial. Modelul parental valorizant sau devalorizant. datorita demisiei parintilor de la sarcinile lor. sentimente de devalorizare si opozitie. de conditii corespunzatoare de viata si activitate (ceea ce va determina introvertirea. acesta ajunge sa traiasca asa numitul conflict de adaptare. Orice carenta afectiva ca si orice carenta sau abuz de autoritate vor determina tulburari de comportament. vom sublinia în primul rând rolul determinant al factorilor psiho-sociogeni din mediul familial si extra-familial: 1. retrograd. de întelegere. Cei doi parinti. fiecare din ei cautând sa-l atraga de partea lui si sa-l instige împotriva celuilalt în scopul de a-l compromite. eul uman se formeaza într-o constelatie triunghiulara de factori: dragoste. Astfel. Lipsa fricii va duce la lipsa remuscarii fata de faptele proprii iar sentimentul de devalorizare va duce la ostilitate permanenta. Tânarul devine astfel "un simptom al parintilor sai". inegalitatile de atitudine. Astfel.Factori psiho-sociogeni Fara a subestima importanta factorilor organici. autoritate si securitate familiala. Frustrarea de dragoste prin carenta afectiva. daca copilaria se desfasoara în cadrul unui climat familial saturat de privatiuni si ostilitati. Disociatia si neîntelegerea familiala este frecvent întâlnita în familiile adolescentilor cu tulburari de conduita si comportament. transmiterea de catre parinti a unor valori de identificare ca si imaginea parintilor vor ajuta la structurarea personalitatii. bazata pe afectivitatea materna si autoritatea paterna. furtul etc. sentimentelor de devalorizare. Familia devine "solul primar al dezvoltarii naturii umane" iar copilul. Familia devine o adevarata scoala a sentimentelor. personalitatea în formare a acestuia se va înscrie pe cai gresite. Comportamentul copilului se realizeaza totdeauna prin identificare si interiorizare cu sine si cu ceilalti. sugestibilitatii. lipsei sentimentelor de culpa ce stau la baza sentimentului de responsabilitate. de tipul lipsei de identitati. desi despartiti. Manifestarile repulsive ale adolescentului dovedesc. lipsa de încredere în sine. izolarea. Agresivitatea. somatogeni. fuga si vagabondajul. instabilitatii si dorintei de satisfactie imediata. indiferenta afectiv. tulburarile relatiilor familiale. rautate. egocentrismului. 34 . revendica în mod egal copilul. copilul îsi simte mama mai întâi senzorial si apoi afectiv. Disociaţia familială. Orice carenta afectiva materna va duce la structurarea unei personalitati insensibile. libera. manifestate de ambii parinti fata de copil depasesc anumite limite de intensitate si durata transformându-se în adevarate situatii traumatizante pentru adolescent. tradata prin simptome caracteriale precoce. izolarea. pot fi determinate de aceeasi cauza: atitudinea reprimatoare. Un astfel de subiect îsi va structura o personalitate egocentrica. revolta. Orice "întarcare afectiva" va duce la lipsa încrederii în lume. cruzime). Carenta afectiva. Este o realitate faptul ca. ori la o adevarata debilitate relationala. copilul devine victima unei atitudini extremiste sau va beneficia de întreaga afectiune si îngrijire din partea acestuia (având drept consecinta formarea lui ca individ egoist. tocmai datorita incapacitatii de a simti si trai dragostea materna. Ramas în grija unuia dintre parinti. duce la un gol afectiv cu insatisfactii. fie prin identificarea parintilor cu parintii patogeni. care se exprima printr-o atitudine protestatara în fata oricarei rezistente.

sau copii rezultati din casatorii anterioare. vaduvii. care vin în noua familie cu alte principii si deprinderi educative. structureaza un comportament reactiv. autoritatea paterna exagerata. sau a unei gospodarii si administrari defectuoase a bugetului familial. Nemultumirea de sine va duce la indiferenta fata de lume si inadaptare. specific acestei perioade. pot duce la depersonalizarea si de realizarea. provocându-i traumatisme afective.în majoritatea cazurilor tocmai faptul ca asupra acestuia trecutul sau au actionat mijloace coercitive brutale. de protest. 2. injurii si brutalitati se repercuteaza în sens negativ asupra psihicului adolescentului. opozitiei sau ostilitatii. iar revendicarile se transforma în agresiune la adresa factorilor de mediu cu caracter de interdictie. se constata apartenenta tinerilor delincventi din familii paupere fie deosebit de prospere. Din rândul acestora se detaseaza în primul rând adolescentul depresiv. stari conflictuale severe. Situaţia economico-socială a familiei poate conditiona aparitia unor conflicte si tensiuni între parinti pe de o parte si între parinti si copii pe de alta parte. Neîntelegerile între parinti pun în pericol sentimentul de securitate al copilului si în consecinta armonia dezvoltarii personalitatii sale. În devianta copilului se înregistreaza o cauzalitate circulara în care. 35 . 3. unor variati agenti inductori care vor genera tulburari de comportament. Ele depind în mod direct de personalitatea parintilor si educatorilor. simti si de a se comporta a viitorului adolescent. incapacitatea de a iubi. caracterizata de certuri. pretentiilor si necesitatilor. etc. A. în mod natural. Absenţa mediului familial. mai ales când înfierea e motivata de o compensare a frustrarilor si când copilul e privat de climatul afectiv si de sentimentul de securitate. tatalui-autoritatea. Astfel de deviante se pot întâlni si la copiii adoptati. de întelegere din partea celor din jur. Statistic. în care se întretin conditii care duc la supradimensionarea trebuintelor. 4. perfectionalism. O atmosfera familiala prea trista. Alteori. Carenţele de ordin educativ joaca un rol deosebit în determinarea unor forme comportamentale aberante. Lipsa oricaror modele parentale si a identitatii copilului cu parintii sai. plecând de la climatul familial neadecvat se ajunge la esecuri scolare. unele dintre ele capitale: hiperprotectivism. sau a unor conditii igienice de trai necorespunzatoare. în functie de rolurile diferite care revin. Berge consemneaza un numar destul de mare de defecte ale parintilor. acestora: mamei-afectiunea. ca punct de plecare al obtuziei. abuzul de autoritate. lipseste însusi mediul familial. apasatoare. care îsi vor pune amprenta asupra modului de a gândi. nervozitate. Acest abuz de autoritate explica nevoia de evaziune prin parasirea neautorizata a domiciliului si vagabondaj. Mama este aceea care poate sau nu priva pe copil de afectiunea echilibrata atât de necesara dezvoltarii sale psihice. secundare: lipsa de condescendenta. O influenta negativa au si familiile reconstituite din divorturi. oportunism. opozitie sau diferenta si fuga. datorita fie unui spatiu locativ limitat. Desigur. sau prea agitata. neadecvate. În cazul adolescentilor orfani abandonati. iar altele de importanta mai mica. narcisism. aflat în continua cautare de afectivitate. care se afla în grija asistentei publice. pedepse umilitoare. lipsa de respect. greselile educative ale parintilor pot fi considerate diferentiat. indiferentei. Matricea familiala devine deci baza formarii personalitatii si orice abdicare de la acest rol poate transforma copiii în "orfani de parinti". Libertinajul familial lasa adolescentul prada influentelor negative ale strazii.

Afirmarea. ca reprezinta individualitati forte si independente. sau sunt supravegheati în mod superficial sau accidental. Atractia pe care o simte la un moment dat adolescentul pentru grupul de adolescenti si uneori si de adulti poate fi explicata si prin faptul ca grupul respectiv îi permite realizarea unor dorinte care îi sunt interzise în mod brutal de catre parinti si a unor actiuni aventuroase si activitati mai interesante. de a exista. alcoolismul. Astfel el va începe sa fumeze. Neînsemnat . ARHITECTURA PERSONALITATII DELINCVENTIALE LA ADOLESCENTI Principalele devieri de conduita si comportament pe care le-am întâlnit sunt: tentativa autolitica si actul suicidar. El cauta sa dovedeasca lumii ("lumea" sunt parintii. Paralel cu adâncirea cunoasterii propriului eu.5. În grup. el poate lesne sa cada prada ispitelor strazii. Cei mai multi dintre minorii delincventi nu sunt supravegheati de catre parinti în ceea ce priveste relatiile lor cu ceilalti copii si în legatura cu felul în care îsi petrece timpul liber. acte asociale si antisociale ca: negativismul. violul. adolescentul încearca sa-si dovedeasca si lui si celorlalti ca nu s-a înselat. Efectele principale ale vietii de grup sunt dependentele pe care le dezvolta acesta între membrii grupului respectiv. în mijlocul unor grupuri de tineri ai strazii. amenintarea. Nu întotdeauna adolescentul stie sa se apere împotriva influentelor strazii. Grupul ofera adolescentului un ideal de sine. o ratiune de a fi. Dezvoltarea dizarmonica a personalitatii la adolescenti include anomalii de adaptare a comportamentului la exigentele conditiilor sociale. o imagine linistitoare a propriului "eu". Izolat . În acest scop mai ales baietii cauta obstacole. Nerecunoscut . colegilor sau adultilor mai turbulenti. certati cu normele si legile convietuirii sociale. culturale. tâlhariile. adolescentul gaseste niveluri de aspiratie si tabele de valori comune cu ale sale. sa verifice limitele si posibilitatile lor. dependenta de droguri. Prin comportamentul lor ei vor sa dovedeasca ca sunt maturi. ca nu au fost înselati. ca reprezinta ceva. de valorificare. "profesorii". sa bea.el încearca sa-i înteleaga pe ceilalti. un "drum al extremelor". cu interesul fata de sine. sa ocupe un loc al sau care sa fie cunoscut si recunoscut de grup. sa se "situeze" între ceilalti. Influenţele nefaste ale unor grupuri de tineri. Insuficient prevenit asupra facturii periculoase ale acestora.adolescentul cauta prilejuri de afirmare. 36 . încercari prin care sa probeze calitatile. ci si securitate. lovirea. economice. si nu în ultimul rând.adolescentul doreste sa devina necesar. de situarea temporara a propriei persoane în evolutia universului. el începe sa fie interesat de tabelele de valori ale ambitiei. socializarea adolescentului. cauta sa se identifice cu acesta. de exprimare libera. adultii în general). grija de a parea înca un copil si dorinta de a-i imita pe cei mari contribuie la coruperea lui precoce. furtul. Pentru adolescenti solutia grupului pare sa fie la un moment dat. siguranta. fuga de acasa sau vagabondajul. chiar în grupuri nonformale orientate negativ. Teama de ridicol. de achizitii culturale ale umanitatii. Grupul ofera adolescentului nu numai cadrul de afirmare. În masura în care grupul si-l aproprie si îl adopta. minciuna. ca au detasarea si stapânirea de sine a adultilor. un antidot pentru nelinistile sale anterioare: Slab .adolescentul cauta puterea grupului. sa patrunda în sistemele motivationale si intentionale ale celorlalti coechipieri. sa-si îmbogateasca cunostintele despre altii. parcurge un drum sinuos. sa practice jocuri de noroc si cauta în toate prilejurile prin care sa demonstreze forta si curajul sau.

orice interventie putin mai autoritara îl face. spontane a copilului cu reguli si persoane. sa perceapa adultul ca având intentie raufacatoare. pentru finalitatea procesului de socializare.. dezvoltarea. În liniile cele mai largi posibile. Experientele traite în timpul copilariei îl determina pe adolescent sa considere adultul un eventual agresor. constiinta morala este o sinteza a valorilor stabilite de grupul social care regleaza comportamentul uman fata de regulile sociale necesare convietuirii si fata de celelalte persoane purtatoare la rândul lor a unei constiinte morale. Modificari la nivelul structurilor morale Integrarea sociala a persoanei care se naste "incompleta" presupune o receptionare. O situatie care determina producerea devalorizarii este aceea în care atât parintii cât si 37 . dimpotriva. o libertate vecina cu libertinajul în cadrul relatiilor intrafamiliale. Experienta infantila – ca forma de învatare sociala . Experienta traita de ei în grupul primar a consolidat egocentrismul infantil prin: atitudinea de demisie a parintilor. o adaptare si coparticipare la fuga de efortul organizat al copilului (lipsa de scolarizare. atitudinile prohibitive. raspândite mai ales în orase si care pervertesc constiinta adolescentilor. Aspecte care duc la cresterea frecventei deviantelor la adolescenti: 1. Cu toate ca din necesitati contingente accentul cade – în complexitatea actului educational – pe instructie. modelul parental de satisfactie a instinctelor si dorintelor fara autocontrol. la activitati continue si sustinute etc. la început. Sentimentul de devalorizare Adolescentul delicvent nu numai ca nu se reprezinta pe sine ca o valoare umana constituita ci. autoritare sau preventive ale acestora. Ceea ce garanteaza eficienta procesului de integrare sociala este capacitatea de a actiona autonom pe baza valorilor si regulilor morale.). adolescentii delicventi nu pot suporta în relatiile lor cu institutiile si cu adultii regulile si exigentele sociale. combinarea si sedimentarea unor straturi în conditiile si structurile sociale date. 3. Se pare ca una dintre cauzele insuccesului formarii valorilor morale este faptul ca bazele acestora se construiesc în cadrul unei experiente directe. Trebuie stiut ca o atitudine de mare severitate din partea adultului mareste antipatia si genereaza conflictul cu acesta. Aceste structuri sociale pot fi constituite si din focare malefice ca acele "grupuri de distractie" prin consumul de alcool. traieste un sentiment de nonvaloare. 2. genereaza fata de celalalt atitudini de neîncredere si ostilitate.Traiectoria devenirii copilului ca personalitate umana presupune ca si în arheologie. Aceste modificari trebuie privite cu atentie atunci când interactionam cu adolescentii ce au comportamente deviante. Ca principiu fundamental. importanta majora o are formarea constiintei morale.petrecuta într-un spatiu valoric daunator moral. Scaderea pragului de toleranta la frustrare În cazul adolescentilor cu structura delicventiala fenomenul de frustratie este amplificat de structura lor interna. jocuri sexuale. jocuri de noroc etc. deci în grupul primar si într-un interval de viata când afectivitatea este elementul dominant în procesul de maturizare. de respingere de catre grupul social. 4. neparticipare la un program de viata organizat. o prelucrare si o investire cu forte operatorii si operationale a valorilor sociale. Modificari la nivelul relatiilor afective Majoritatea relatiilor afective interpersonale ale adolescentului inadaptat sunt negative (dispatie–apatie).

ca o cerinta agresiva a societatii sau a grupului si raspunde printr-o reactie de fuga sau agresiune. El traieste faptele de moment. Este greu – daca nu imposibil – mai ales la vârsta adolescentei. în cazul acesta. bunatatea. respectul demnitatii. putem vorbi la adolescentii delicventi de o "denigrare a sentimentelor umanitare" ca: întelegerea. dragostea sincera etc. Corectitudinea. fie ca este vorba de joc. existenta sa în interiorul oricarui context spatio-temporal. În acest sens. În perioadele de mutatii sociale si de profunde crize în evolutia societatii se înregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale în rândul tinerilor. Tulburari de cunoastere Nu voi aborda problema performantelor în învatarea de tip scolar ci doar problema modului tipic de cunoastere a universului. pe o perioada îndelungata de timp. Un sens gresit acordat conceptului de libertate Primul dintre imperativele conceptului de libertate la delicvent este acela de a fi lipsit de orice restrictie sau exigenta sociala. furt. Dar el au o reprezentare modificata a conceptelor morale. minciuna. dragostea. morale. remuscarea.educatorii intervin direct în acest sens. În sfera tulburarilor de comportament un loc important îl ocupa comportamentul antisocial. si în ultima instanta de fragilitatea eului. fie latenta. înseamna a exista în afara oricarei reguli si fara respectarea cerintelor morale si sociale. 7. a lumii. vagabondaj. de negare a valorilor socialmente acceptate. De aceea adolescentul delicvent traieste uneori cu profunda convingere. În general. familiile din care provin adolescentii delicventi creeaza conditii de devalorizare în educarea copilului prin utilizarea acestuia ca participant la actiuni antisociale: consum de alcool. determina treptat aparitia unui sentiment de injustitie. bazata pe un fond de ostilitate. a actelor cu violenta si a agresivitatii îndreptata atât împotriva celorlalti cât si asupra sinelui. mila. fie manifesta. etc. Libertatea. nici percepe. a unei situatii de incompatibilitate. Sentimentul de injustitie Trairea. ca un supliciu. 6. generata de carente educationale. de învatatura sau de relatii de familie. sentimentul ca i se face o mare nedreptate. 5. 38 . ca adolescentul sa se "contemple" si sa-si asume vinovatia unor comportamente care i se par normale întrucât sunt rezultate din experienta sa trecuta. în special a modului de reflectare a valorilor. fara legatura si continuitate cu experientele trecute si fara sa tina seama de consecinta actiunilor sale pentru viitor. cei care s-au ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea unui „profil” psihologic al acestora: a) înclinatie catre agresivitate. De asemenea. Sau considera degradanta pozitia de acceptare a regulilor comunitatii si a celor pe care se bazeaza relatiile interpersonale. Delicventul traieste la timpul prezent. înselaciune. În atitudinea si comportamentul delicventului exista o nepasare si un impuls de anulare a oricarui sentiment cu valoare pozitiva sociala. de neconsonanta sociala. În general adolescentul delicvent nu poate trai. Ei manifesta o îndârjita opozitie în recunoasterea lor dar mai ales în trairea acestora. Îl deranjeaza si de aceea se dezangajeaza treptat cucerindu-si o libertate arbitrara în comportare. prostitutie. Delicventul considera efortul de încadrare în normele sociale. ca si cum nu ar avea nici un fel de perceptie de sine. b) instabilitate emotionala.

prin forme de conduita agresiva/autoagresiva. Tensiunea acumulata în timp. de aceea el nu pierde nimic daca este criticat sau chiar încarcerat. Mai mult. lipsa autoritatii parintilor. nivelul comportamental de relatie cu societatea. copilul nu are alta alternativa decât supunerea oarba. a controlului precum si a afectiunii acestora. perversiuni. pe care individul cauta sa-l suprime. intim în care se prepara infractiunea si celalalt. fie ca a avut prea multe contacte neplacute cu alti oameni. O alta teorie abandonata este cea care insista asupra conditiilor economice. Totusi. el nu-i apreciaza pe altii si din aceasta cauza nici nu pune prea mult pret pe opinia lor.c) inadaptare sociala. nu se poate sustine concluzia ca orice familie dezorganizata aduce în mod automat tulburari de comportament ale copiilor. copilul nu raspunde direct în raport cu parintele agresor. provenita din exacerbarea sentimentului de insecuritate. vicii. exprimat prin patimi. fie ca pe toti îi considera asemanatori. Sentimentul lui de autoapreciere pare sa fie subminat. d) duplicitatea conduitei. Acest set de atitudini face sa fie foarte dificila stabilirea de contacte cu el în vederea încercarii de a-l reeduca. În DSM-III se specifica faptul ca persoanele cu personalitate antisociala prezinta o socanta varietate de trasaturi anormale. creeaza în mod exagerat conditii de „aparare” a copilului împotriva „pericolelor si prejudecatilor”. e) dezechilibru existential. 9 actiuni impulsive. neconditionata în raport cu cerintele si pretentiile parintelui. Acest „tratament” educational poate conduce la conduite antisociale explicabile în cea mai mare masura prin rezistenta scazuta la frustrare. 9 lipsa sentimentului de vinovatie. amenintatoare. La agresivitate si ostilitate. exista si climatul familial hiperpermisiv în care parintii sunt superprotectori. prin care îsi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea. Climatul familial joaca un rol important în explicarea conduitelor antisociale (în special conduita parentala). „invadeaza” pur si simplu copilul cu investitii afective. ca urmare a frecventelor stari de frustratie datorate regimului hiperautoritar impus se va elimina prin descarcari bruste. manifestata în discordanta dintre doua planuri: unul. materiale. familiile caracterizate printr-un potential confilctogen ridicat si puternic carentate din punct de vedere psihoafectiv si psihomoral afecteaza în mare masura procesul de maturizare psihologica si psihosociala a personalitatii copiilor. ca urmare a divortului duce la neadaptare sociala. ci indirect prin atitudini si chiar actiuni agresive si autoagresive. de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori prin evitarea formelor organizate de viata si activitate. 39 . cel al comportamentului tainic. deoarece realitatea arata ca tinerii cu comportament deviant provin si din mediile si familiile privilegiate. Pe de alta parte. În încercarea de a se identifica un nucleu esential al tulburarii. Neavând vreun statut social de aparat. irosire absurda a banilor. se recunosc 4 trasaturi importante: 9 insuccesul în realizarea legaturilor bazate pe afectiune. teama de a-l pierde nu-l motiveaza sa faca eforturi pentru a se conforma normelor sociale. atmosfera din familiile dezorganizate. chiar daca 80 % dintre minorii cu conduite antisociale provin din rândul familiilor dezorganizate. În familiile în care ambii parinti sau unul dintre acestia este hiperautoritar si hiperagresiv. cu efect negativ imediat în planul dezvoltarii si evolutiei personalitatii viitorului tânar. Tânarul cu o conduita antisociala este un individ care aparent are un surplus de experiente neplacute si care simte ca traieste într-o lume disconfortanta. De asemenea. Astfel.

influentele nocive ale situatiilor concrete de viata în care s-a aflat tânarul înainte de comiterea conduitei deviante. ¾ lipsa de interes fata de cerintele si obligatiile scolare. Acestia se caracterizeaza prin: ¾ insubordonare în raport cu regulile si normele scolare. . Tânarul cu conduita antisociala este caracterizat prin egocentrism si nepasare. Exista cazuri de tineri cu fapte antisociale care provin din familii organizate si carora nu le-a lipsit nimic din punct de vedere material si nici grija si preocuparea pe linia asigurarii unor conditii educationale corespunzatoare. al dezvoltarii personalitatii poate apare în mai multe variante precum: . de obicei. copiatul la ore. de fapt. Un alt aspect important la tinerii cu tulburari de comportament îl reprezinta esecul privind adaptarea si integrarea scolara. cu abaterile grave de la normele morale si legislatia penala. Perioada care precede fuga ne ofera informatii privind existenta unor preparative si asupra contextului socio-familial (somaj. Manifestarile cu aspect predelictual si cele infractionale rezulta. actele de spargere sau tâlharie. Caracterul disonant al maturizarii sociale si deci.decalaje între dezvoltarea intelectuala si dezvoltarea judecatilor si sentimentelor morale. Aceasta lipsa de sentimente este adesea în izbitor contrast cu un farmec personal care-i permite legaturi superficiale si pasagere. atitudini nonconformiste etc. dureroase sau degradante.perturbare intelectuala si una afectiv-motivationala si caracteriala. minciuni si vandalism. cât si asupra formarii nefavorabile la un moment dat a personalitatii tânarului sub influenta unor factori de mediu negativi. Personalitatile sociopate pot deveni parinti inadecvati care-si neglijeaza si maltrateaza copiii. prostitutie.9 incapacitatea de a învata din experientele negative. ¾ repetentia.decalaje între nivelul maturizarii intelectuale si nivelul dezvoltarii afectiv-motivationale si caracterial-actionale. Copiii dezadaptati scolar intra în categoria „copiilor problema” care adopta o conduita devianta în raport cu cerintele vietii si activitatii scolare. 40 . Cauzele individuale atrag atentia atât asupra unor posibile determinari ereditare (conditii interne predispozante). ¾ conduita agresiva în raport cu colegii si cadrele didactice. din interactiunea unor cauze individuale si sociale cu o serie de conditii favorizante. fumatul ostentativ. În forma extrema exista un grad de duritate care-i permite individului sa savârseasca acte crude. Conditiile favorizante cuprind. dar suparatoare de tipul: minciuna. Infracţiunile încep de obicei în adolescenta cu acte delicvente marunte. violente verbale. chiulul de la ore. cum sunt: furtul repetat. Cauzele sociale vizeaza. se observa din ce în ce mai mult împletirea (asocierea) modificarilor mai putin grave sub raport juridic. refuzul de a saluta. acele împrejurari si situatii externe care faciliteaza comiterea delictului (producerea faptei propriu-zise). atât ca reactie de opozitie fata de mediul care nu-l satisface cât si ca speranta confuza de a gasi altundeva ceea ce îi este refuzat aici. vagabondajul. inconsecventa comportamentala. Un alt element ce intra în sfera tulburarilor de comportament îl reprezinta fuga de acasa (parasirea domiciliului) care se constituie de cele mai multe ori în epilogul unui conflict cu anturajul. Unii au dificultati în întreaga organizare a vietii lor de familie. ¾ absenteismul. fapt ce duce la imprimarea în comportamentul sau a unor orientari antisociale. consumul curent de alcool sau droguri. . bruscarea colegilor. de regula. În ultima perioada.

Multi dintre ei se automutileaza în prezenta anturajului (unii pe fond de imaturitate psiho-comportamentala. De obicei. imaturitate psihocomportamentala. persoane sau catre sine. ¾ automutilare la pacientii schizofrenici (adesea ca raspuns la vocile halucinatorii) sau la transsexuali. influenta unor anturaje nefaste în care se propaga o inductie negativa de participare la acte ilicite. • dromomania . conflict relational). unele conduite agresive sunt orientate în directia producerii „unui rau” în timp ce altele sunt orientate în directia demonstrarii „puterii agresorului”. între 15 si 18 ani.este o fuga patologica asociata unor tulburari psihice grave: oligofrenie. dificultati în relatiile interpersonale si o tendinta pentru consumul excesiv de alcool. educative si psihologice pentru prevenirea recidivelor fugarului. epilepsie si se caracterizeaza prin impulsiunea morbida de a pleca brusc si neasteptat. generata de lipsa supravegherii. ¾ rani superficiale care nu pun în pericol viata. prieteni. cersetoria si prostitutia. în general. schizofrenie. Agresivitatea poate fi considerata a fi o caracteristica a acelor forme de comportament orientate în sens distructiv. Cei care se autovatameaza realizeaza actele într-un mod impulsiv. Fobia fata de scoala este frecventa din prima clasa la copiii afectati de despartirea de mama. Fuga este asadar. o forma particulara a comportamentului agresiv este autoagresivitatea manifestata de cele mai multe ori prin scarificarea tegumentelor (taieturi. Se poate vorbi de mai multe tipuri de fuga de acasa: • fuga ca reactie de aparare si protest determinata de factori de mediu ca: dezorganizare familiala. Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului ci si asupra sinelui. arsuri). functioneaza mecanismul imitatiei. putem spune ca agresivitatea reprezinta orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte. un mod de viata fara domiciliu stabil si fara mijloace materiale clare si stabile de subzistenta. îndepartându-l pe copil de mediul familial (adesea disociat sau factor de insecuritate afectiva) sau de scoala (chiulul). fie din teribilism. alcoolism si conduite agresive ale parintilor. adesea fara nici o tinta. deseori îmbracând forma unei conduite de refugiu la rude. Deci. Privite din perspectiva scopului urmarit. tinerii 41 . aceasta poate fi semnul unei viitoare insertii sociale defectuoase. în calitatea lor de asigurare a existentei. în vederea producerii unor daune. marginalizare. cunostinte. Dupa vârsta de 6-7 ani putem vorbi de fuga de acasa. mai adesea la barbati. Unii tineri relateaza ca ranirile au fost provocate într-o stare de detasare fata de mediu si fara durere puternica. Ei se caracterizeaza prin: autostima scazuta. iar mai târziu la adolescenti. autoranirea este precedata de o încordare crescuta si iritabilitate. fie din solidaritate de grup. Exista trei forme de autoranire deliberata: ¾ rani adânci si periculoase provocate cu intentie suicidara serioasa. dispozitie instabila. Acesta este în general scurta. în vederea producerii unor prejudicii. un semnal de alarma care trebuie sa permita instaurarea unei supravegheri în scopul reorganizarii conditiilor socio-familiale. Rezumând. distrugeri si daune. fie ele materiale. • fuga ca manifestare predelincventa. atenuate apoi de actul autoagresiv.este o fuga permanenta. comportament impulsiv sau agresiv. vagabondajul poate intra usor în sfera delincventei prin asociere aproape inevitabila cu delicte ca furtul. Vârsta la care tinerii se automutileaza este cuprinsa. carente afective ale acestora.mutare. la vedere si care pare sa fie nepericulos. • vagabondajul . care trebuie ajutat sa-si depaseasca dificultatile. moralpsihologice sau mixte. urmata fiind de amnezia asupra episodului si constituie o manifestare asociata tulburarilor de baza. laxitate educationala. în acest caz. a unor raniri.

. De cele mai multe ori. Dintre factorii precipitanti ai acestui act.stabilesc sa se automutileze pentru ca asa au vazut la ceilalti. • probleme scolare (repetentie. ¾ al doilea este reprezentat de acei tineri care repeta actul de mai multe ori. • chemarea în fata justitiei. 42 . fermoare etc. consum alcool). violenta) sau probleme sentimentale (despartirea. sârma. fuga de acasa. • evenimente neplacute în familie (divort. fuga de acasa. Multi dintre ei declara ca regreta ceea ce au facut. separare. conduite marginale. . chiar daca scarificarile sunt multiple si realizate în episoade succesive. în special. Hawton (1986) descrie 3 grupe principale ale adolescentilor la care este prezenta autovatamarea deliberata: . din curiozitate sau pentru a nu fi exclusi din grup. discutii. esecul scolar. un procent foarte mic care repeta actul de mai multe ori pe o perioada îndelungata de timp. infractionalitatea). nici un tânar nu dorea sa moara în urma autovatamarii deliberate. îsi testeaza pragul durerii. violenta domestica. La adolescent. cu cutitul (15 %) sau cu alte obiecte – sticla. desi 12 % dintre acestia au avut idei suicidare sau tentative esuate de suicid. Motivele autovatamarii deliberate sunt de obicei complexe si dificil de identificat cu certitudine. De obicei. consumul de alcool si de droguri. probleme comportamentale) . tinerii se ranesc pe antebrat sau încheietura mâinii. dar numai într-o perioada limitata de timp. ajung la discutii si sub imboldul furiei si al alcoolului actioneaza automutilându-se). fapte antisociale). Foarte putini dintre tinerii investigati au confirmat premeditarea si asa cum am mai precizat anterior. uneori ei doresc sa atraga atentia asupra lor sau sa influenteze pe cineva). (în procente mult mai mici – 8 %). Ranile sunt de obicei multiple si realizate. În rândul tinerilor investigati exista 3 modele de baza în ceea ce priveste repetarea actului de automutilare: ¾ un model al celor care repeta actul o singura data. dar fara tulburari de comportament. tinerii declara: • evenimentele nedorite în anturaj (certuri.cei cu tulburari cronice psihice si sociale dar fara tulburari de comportament. scandaluri. autovatamarea deliberata este predominanta la clasele sociale mai joase. O serie de cercetari au desprins câteva elemente care se pot constitui în factori ce predispun la o mai mare potentialitate agresiva.cei cu suferinta acuta legata de problemele care dureaza de mai putin de o luna. curge sânge si vederea acestuia este importanta pentru subiect. altii consuma alcool.cei cu tulburari comportamentale (cum ar fi chiulul. adesea subiectul se simte rusinat si dezgustat. • deficiente intelectuale (carente în dezvoltarea psihointelectuala) . batai. Potrivit studiilor efectuate. Au fost tineri care au declarat ca s-au automutilat în momentul pierderii unui parinte ori pe fondul neglijentei sau abuzului din partea parintilor (acesti tineri prezinta carente afectiv-emotionale accentuate. • antecedente personale de agresivitate fata de ceilalti si fata de sine însusi. ca un raspuns habitual la evenimentele stresante. respingerea. Dupa act. în care au în mod continuu probleme. exmatriculare. respectiv autoagresiva: • violente suferite în copilarie. parasirea de catre partener). cu lame de ras (58 % din cei investigati) dupa care urmeaza cei autoagresati cu tigara (19 %). numeroase tulburari de comportament pot avea o conotatie agresiva latenta: minciuni. proaste rezultate scolare. ¾ al treilea. tulburari alimentare.

iar când se manifesta la vârsta adulta. reactii discontinue. psihozele cronice evolutive. • modele educationale deficitare – familii dezorganizate. Ulterior. scolara. dorinta realizarii cu orice pret a propriilor interese. • fenomene de inadaptare scolara legata de: atitudini pedagogice inadecvate. care obisnuit. fara a resimti corespunzator echivalentul suferintei fizice. frica de sine. • instabilitate emotiv-actionala. Frecventa tulburarilor de comportament este diferita de la o perioada la alta. • Tulburari caracteriale: cercetarile au aratat ca tinerii predispusi la conduite agresive se caracterizeaza printr-un nivel de imaturizare caracteriologica. exacerbarea unor motive personale egoiste. aprecieri nedrepte. neglijente. promiscuitatea morala si sexuala. exercitat la rece). inconsecventa în reactii fata de stimuli. dar nu în mod necesar. instabilitate. a imaturitatii socio-afective si sociale. datorata unor factori si împrejurari precum: împrejurarile toxice acute si cronice (alcoolismul). ca apoi sa se atenueze. a constiintei de sine limitate. starile pasionale care se pot manifesta prin descarcari agresive. caz în care se disting doua forme: ¾ agresivitatea constitutionala (la epileptici unde periodic au loc descarcari paroxistice si la cei cu caracter paranoic unde actul este lucid. dupa unii autori. ¾ agresivitate accidentala sau câstigata. manifestata prin: autocontrol insuficient. • toleranta scazuta la frustrare. sa braveze. Dar pâna la pubertate si adolescenta un asemenea comportament se manifesta ca inadaptare familiala. conflicte afective. indiferenta afectiva. labilitate afectiva. traumatismele cranio-cerebrale. caracteristica pentru personalitatile dizarmonice fiind manifestarea concomitenta a mai multor forme si directii de exprimare nespecifica a agresivitatii. inconstanta de origine endogena specifica. salturi nemotivate de la o extrema la alta. evaluarea faptelor în mod neconcordant cu gravitatea acestora.• tulburari ale afectivitatii (starile de frustratie afectiva si sentimente de frustratie. climat familial hiperautoritar sau hiperpermisiv. tendinte egocentrice. constituie o reactie disproportionata la o opozitie reala sau imaginara. Automutilarea poate fi determinata si de anumite conditii de mediu si situationale în care se afla personalitatea devianta la un moment dat. începând cu pubertatea. familii în care sunt prezente agresivitatea – violenta domestica. ca urmare a nedezvoltarii simtului responsabilitatii. ambivalenta afectiva. predomina formele caracteriopate care au tendinta sa devina stabile si cu repercursiuni tot mai evidente antisociale. În genere. absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive superioare. Agresivitatea poate fi privita si sub aspect patologic. cum ar fi: sentimentele etico-morale. de nivel redus. impulsivitate. 43 . poate îmbraca si forma unor manifestari antisociale. Fenomenul de agresivitate rezida în acele forme de comportament ofensiv consumat pe plan actional sau verbal. conduitele aberante se produc în mod stereotip si pun în evidenta o incapacitate de progres sub influenta educatiei. encefalopatiile infantile ale adolescentului sau adultului. climat familial conflictual. a unor trebuinte si tendinte înguste. acestea au cea mai mare frecventa între 14 -16 ani. sociala. alcoolismul. sa se sustraga de la anumite obligatii. Exista în acest sens indivizi aflati în cautarea unor repetate situatii în care încearca sa impresioneze. absenta emotiilor) .

Daca va suspectati copilul ca ar avea o tulburare alimentara este imperios necesar sa cautati ajutor cat mai repede. Este important de retinut ca tulburarea alimentara nu este un comportament care poate fi controlat. Anorexia si bulimia pot cauza deshidratarea si alte complicatii medicale: cardiace si renale. Lipsa de hrana afecteaza organismul in moduri diverse: • scaderea tensiunii arteriale • caderea parului si ruperea unghiilor • anemie incapacitate de concentrare • tumefierea articulatiilor • dereglerari menstruale (chiar intreruperea menstruatiei) • fragilitatea oaselor Bulimia. genetici. la care se mai adauga si presiunea sociala. In situatii extreme. in realitate. gimnastica si luptele care pot constitui factori de risc pentru aparitia tulburarilor alimentare. de fapt. Tulburarile alimentare ca anorexia sau bulimia nervoasa cauzeaza fluctuatii dramatice de greutate ce afecteaza functiile vitale ale organismului si ritmul normal de viata. Exista un mare decalaj intre felul in care adolescentii isi percep corpul si felul in care acestia arata in realitate. Exista sporturi ca baletul.MANIFESTĂRI PSIHOPATOLOGICE DISCOMPORTAMENTALE LA ADOLESCENŢI Tulburările alimentare la adolescenţi Multi copii. tulburarile alimentare cauzeaza probleme de sanatate fizica. nu este deloc asa. Desi cele doua tulburari (anorexia si bulimia) sunt similare. de obicei. Parintii pot preveni aparitia tulburarilor alimentare dezvoltandu-le copiilor o stima de sine sanatoasa si incurajand o alimentatie echilibrata. De asemenea in randul adolescentilor cu tulburari alimentare creste riscul pentru alte tulburari (anxietatea. sociali si familiali. Sunt cercetari care sugereaza contributia mass-mediei asupra cresterii incidentei tulburarior alimentare. Efectele tulburarilor alimentare In timp. tulburarea obsesiv – compulsiva). adolescentii cu anorexie sunt. tulburarile alimentare conduc la subnutritie si chiar moarte. Sunt implicati factori psihologici. dorinta de a avea un corp perfect devine o obsesie care se va transforma intr-o tulburare alimentara. Adolescentii cu anorexie sau bulimie au frecvent o teama intensa de a nu fi grasi sau cred despre ei ca sunt grasi cand. In general. tulburarile alimentare implica autocritica. foarte slabi iar adolescentii cu bulimie au o greutate normala sau sunt supraponderali. sunt foarte preocupati de felul in care arata corpul lor si de ceea ce simt in legatura cu acest lucru. prin varsaturi constante si nutritia deficitara poate duce la: • dureri constante de stomac • afectarea stomacului si a rinichilor 44 . ganduri si sentimente negative legate de greutatea corpului si de mancare. Cauzele tulburarilor alimentare Cauzele tulburarilor alimentare nu sunt in totalitate foarte clare. Multi copii cu tulburare alimentara au o stima de sine foarte scazuta iar incercarea de a mentine o greutate scazuta repezinta o modalitate de a detine controlul. De aceea se impune necesitatea ajutorului medical si psihologic. pentru un procent din ce in ce mai mare de adolescenti. In perioada pubertatii se petrec multe schimbari fizice si psihice. Din nefericire. in special in perioada adolescentei. iar obiceiul de a manca este privit ca perturband activitatile cotidiene.

. 70. . Le este mult mai greu sa se descurce singuri. cum ar fi taierea mincarii in bucati mici ¾ A fi secretos 45 . Nu se poate stabili clar o regula generala. desi greutatea este direct proportionala cu inaltimea ¾ Perceptia deformata despre forma corpului si despre greutate ¾ Refuzul acceptarii existentei unei probleme ¾ Schimbari de personalitate. Trebuie. . la baieti. pierderea insemnata a greutatii. Anorexia tine foarte mult si de personalitatea fiecaruia in parte. .Circulatia proasta a singelui si senzatia de frig. . .Abuzeaza de exercitii fizice.Depresie. lipsa libidoului la barbati .Refuza anumite feluri de mancare.Teama continua de ingrasare. . de regula. . Anorexia nervoasa este o boala grava legata de obiceiurile de hranire. aspra si decolorata.La adulti. Cauzele anorexiei sunt fie de natura fiziologica. oscilari de stari Semne comportamentale ale anorexiei ¾ Ritualuri in legatura cu mincarea.Comportamente caudate legate mai ales de mancare . .Pielea uscata.Considera corpul supraponderal. atunci cand realitatea este total opusa. o imagine distorsionata asupra propriului corp. izolare. .• • pierderea de minerale si potasiu (probleme ale inimii si chiar moartea) dereglari menstruale Anorexia este o boala intalnita frecvent mai ales la adolescente. la femei.Intreruperea perioadelor de menstruatie.Perioade de ameteli si lesinuri. pentru ca ele contin grasimi. .Refuza sa isi mentina greutatea normala pentru inaltimea si varsta sa.Constipatie si dureri abdominale. iritabilitate. . totusi. . .Pierderea masei oaselor (oase fragile) Semne psihologice ale anorexiei ¾ Frica de a nu lua in greutate. dar si la femei de 50. la copii si adolescenti.Cantareste mai putin de 85% din greutatea normala a corpului .Adolescentii anorexici.Ascunde ca ar exista o problema cu mancarea. luarea in greutate prea putin sau inadecvat raportat la felul cum ar trebui sa creasca. . dezvolta o dependenta fata de un adult. cand acesta este subponderal. a fetei si a incheieturilor. Simptomele anorexiei: . insa ea poate fi regasita chiar si la copii de 7 ani.Oprirea ciclului menstrual.Umflarea stomacului.Fetele mai tinere nu au menstruatie la varsta potrivita. caracterizata prin iluzia de e se considera prea grasa.ritualuri de impartire. nivelul hormonal scade. 60. chiar 80 de ani. . fie de natura psihologica sau ambele. fata de un parinte. Alte simptome ale anorexiei: . .Par pufos pe corp. ascundere a mancarii. mentionat ca anorexia se intalneste in proportie de 90% la fete. Dintre trasaturile generale se numara si teama continua de ingrasare. caderea parului de pe cap. .Refuza sa observe riscurile pierderii in greutate. de multe ori letala in cazuri extreme. amenoree. adica lipsa consecutiva a trei cicluri normale.

Ultima forma este cronica si greu tratabila. grija parintilor fata de greutatea copiilor lor si restrictia accesului la mincare sint asociate cu parerea proasta despre sine in rindul fetelor tinere. Adolescentii pot incepe sa tina regim pentru a primi complimente de la semeni. Cei ce sufera de anorexie nervoasa tind spre perfectionism si nu sint prea multumiti de viata lor. greutate si regim este un mod de a da un sens de control adolescentului care se teme de schimbarile rapide si anxietatea asteptarilor cresterii adolescentei.. Lipsa de constientizare a starilor emotionale interne si adesea nu recunosc cind sint furiosi. Prevalenta este 1-3%. In timp ce anorexia nervoasa incepe in general sa apara in adolescenta. Baieti si fete implicati in anumite activitati cum ar fi gimnastica. Se caracterizeaza prin: • Smulgerea recurenta a propriilor fire de par. In plus. biologici. dansul. Parerea proasta despre sine este prezenta in rindul fetelor cu o greutate mai mare. rezultand in pierdere observabila a parului • Senzatie crescanda de tensiune imediat inainte de smulgerea firelor de par sau atunci cand incearca sa reziste acestui comportament • Placere. Anorexia nervoasa este una dintre cele mai serioase boli ale digestiei cu o rata de mortalitate de 15 la suta. Adolescenta este o perioada de tranzitie.¾ Neodihna si hiperactivitate ¾ A purta haine largi si mari ¾ A vomita si a lua laxative Anorexia nervoasa este o preocupare in ceea ca priveste dietele si slabitul ce duc la pierderi excesive in greutate fara pierderea apetitului. o conditie dermatologica) • Tulburarea cauzeaza suferinta semnificativa clinic sau alterare sociala. familiali si de personalitate. Caracteristica bolii este pierderea excesiva in greutate. repartizata bimodal: inaintea varstei de 6 ani si in adolescenta (cand predomina la fete). Femeile tinere pot sa gaseasca sinii si soldurile imposibil de acceptat si atunci corpul insusi devine un dusman pe care vor sa-l distruga. luptele sau alte sporturi unde se pune accentul pe o constructie a corpului mica sau pe o greutate mica se pot simti presati sa tina regim. Femeile tinere cu o parere nu prea buna despre sine si cu dificila confruntare cu solicitarile adolescentei sint cele mai expuse la boli de digestie. cresterea independentei si schimbari dramatice ale corpului. Trasaturile unor familii cu un copil anorexic cum ar fi supraprotectia. Ar putea fi de asemenea o componenta genetica a bolii. ocupationala sau in alt domeniu important al functionarii Se poate asocia cu urmatoarele afectiuni: • tulburarile afective • tulburari psihotice • tulburari de anxietate • tulburari de alimentatie 46 . Teorii despre cauzele anorexiei nervoase au identificat factori sociali. Tricotilomania Tricotilomania reprezinta o tulburare de control al impulsurilor ce se manifesta prin smulgerea propriilor fire de par. ingrijorarile in ceea ce priveste greutatea incep de obicei mai devreme. Este tipic asociata cu slabirea din perioada menstruatiei la femeile tinere si anormalitati medicale. lipsa de afectiune sint ceva normal. Preocuparea obsesiva fata de mincare. dar nu cauzata de o boala organica. copilul nefiind in stare sa rezolve si sa se confrunte cu conflicte. gratificare sau usurare la smulgerea firelor de par • Tulburarea nu este explicata mai bine de o alta tulburare mintala si nu se datoreaza unei conditii medicale generale (de ex.

retardul mintal. ceea ce nu este intotdeauna usor. la un moment dat. Există două tipuri de ticuri: simple şi complexe. scuturatul piciorului când se şede. pufăitul etc. altfel…). Cea mai buna atitudine este de a ignora aceste ticuri.Copromerimnia este forma mentală a coprolaliei. Conform opiniei specialistilor. Ticurile mentale: reprezinta orice gând conştient pe care o persoană simte nevoia de a-l produce (am uitat gazul aprins.dificultăţi în concentrare cu sau fără hiperactivitate (neatenţia. Ticuri motorii: sunt mişcări involuntare şi rapide. trebuie să bat în lemn neapărat de trei ori. ridicatul umerilor. Plimbarile in natura. Cele complexe sunt: sariturile. . tuşitul. Daca nu. sucirea capului.Echomerimnia este forma mentală a echolaliei (se repetă ultimele cuvinte sau melodie auzită). depresie. trasul nasului. creeaza conditiile propice relaxarii. . pufnitul. care combina secvente complicate de ticuri verbale dar si motorii. Medicamentele nu au un rol prea important. Ticuri vocale simple: fornăitul. Comportamente asociate cu ticurile: . ca si eliminarea cauzelor de insecuritate sau conflict. este indicat ajutorul psihologic. grohăitul. atingerea altor persoane. Cei din jur trebuie sa manifeste rabdare si detasare. palilalia (repetarea cuvintelor sau sunetelor proprii).comportament ritual (atingeri repetate. manifestandu-se prin sunete sau cuvinte. . Cele simple se produc deodată şi se pot repeta des (exemplu: clipitul. tulburarea obsesiv-compulsiva. In mod normal. nu pot termina un lucru început.tulburari adictive Poate fi simptom in schizofrenie. doar cele din plante sunt recomandate pentru calmarea sistemului nervos. altele sunt verbale. tulburarea borderline. . coprolalia (repetarea cuvintelor obsecene). . coprolalia.Palimerimnia este forma mentală a palilaliei (repetarea în gând a ultimelor cuvinte sau sunete personale). . ticurile dispar brusc. Ticuri vocale complexe: fluierături. iar ultima categorie include ticurile complexe. Cele simple sunt: clipitul. 47 . . Ticurile devin mai intense la stres şi scad în intensitate când persoana se relazează. trasul nasului. tot trebuie eliberat. iar în timpul somnului dispar complet. mirositul lucrurilor.apar în special în timpul stresului sau când organismul este obosit sau pictisit. probleme de percepţie…). . lătrături. mişcarea continuă…). Unele sunt motorii si se numesc astfel pentru ca implica miscari ale corpului. grimasele faciale). uşa neîncuiată. copropraxia (gesturi obscene sau interzise). verificarea uşii…). • Ticurile Fac parte din viata noastra si ii deranjeaza pe cei din preajma noastra. citire.obsesii (repetarea gândurilor…). matematică. echolalia (repetarea cuvintelor tocmai auzite). exista trei tipuri de ticuri. de exemplu.Numărarea sau recitarea este un tic manifestat prin punerea accentului la aceeaşi distanţă. in timpul vacantelor. Se pot controla uneori ticurile. la adolescenta.probleme la învăţare (dificultăţi la scriere. Ticuri verbale: sunt vocalize rapide şi involuntare. care. Cele complexe: echopraxia (repetarea gesturilor altora). dar efortul este similar cu reţinerea unui strănut. repetarea unor fraze.tulburări de somn (treziri frecvente sau vorbire în somn…). echolalia.

insa in unele cazuri pot fi frecvente si destul de severe. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale. aproape zilnic intr-un interval de cel putin o luna de zile. de parinti. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie cu cineva. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata? Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante. ridicarea umerilor. foarte rare. neatractiv. involuntare are unui grup muscular. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic. de disperare si de cerere de ajutor. insa acesti oameni percep o tensiune crescanda pana in momentul in care ticul revine in coportamentul lor. repetate. iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta. cu perioade lipsite de manifestari nu mai mari de trei luni. intr-o viata problematica. Ticurile tranzitorii sunt foarte frecvente. manifestate regulat sau intermitent pentru mai mult de un an. in conflicte anterioare. capului si gatului. Adolescentul vrea sa fie autonom desi e inca dependent de adulti. ele nu sunt voluntare. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului. producand contractii precum grimasele faciale. rezultand o miscare (cunoscut ca tic motor) sau un sunet (un tic vocal). Ticurile motorii pot afecta orice parte a corpului dar intereseaza cu precadere musculatura fetei. Aproape un sfert dinte copii de varsta scolara vor dezvolta un tic tranzitor la un moment dat. dar se pot mentine si la persoana adulta. ticurile cronice sunt foarte rare. Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. In comparatie cu acestea. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social. Unele persoane isi pot controla aceste manifestari pentru o perioada scurta de timp. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor. Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare. problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor. ochilor. tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. adesea intre 7 si 9 ani. dar niciodata ambele. Majoritatea ticurilor sunt usoare. Desi ticurile motorii sunt similare unei miscari normale. greu de perceput. fizic si afectiv. SUICIDUL LA ADOLESCENŢI Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani. 48 . • Sindromul Tourette – exista in comportamentul persoanei respective cel putin un tic vocal si mai multe ticuri motorii. clipit frecvent. este un strigat de suferinta. Majoritatea sunt prezente in copilarie si dispar pana la varsta adulta. precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.Ticurile reprezinta contractii rapide. insa ticurile se pot instala chiar de la varsta de 3 ani. insa nu mai mult de un an. familial. Majoritatea oamenilor cu ticuri nu si le pot controla. sau verbal sau ambele tipuri. • Ticurile cronice – persoana are un tic motor sau vocal. Ticurile au fost clasificate in cateva categorii in functie de tipul ticului si de durata acestuia in comportamentul persoanei: • Ticurile tranzitorii – persoana are un tic motor. lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata. tanarul se simte dezorganizat. exprimat in mod regulat sau intermitent intr-o perioada de peste un an si fara pauze mai mari de trei luni.

relatiile. suspicios. ƒ Una sau mai multe tentative anterioare de suicid. va judeca. reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. etc. ƒ Fuga de acasa. In plan psihologic el este impulsiv. exigentele vizavi de propria persoana. dar are nevoie si de aprobarea grupului. abuzuri fizice sau psihice. In familiile acestor adolescenti gasim trasaturi comune ca: prezenta conflictelor parentale si conjugale.. vrem ca el sa se poarte ca un adult. este impulsiv. este intr-un dezechilibru constant. plasamente multiple in centre sau in familii substitutive. problemele familiale sunt de cele mai multe ori evocate de adolescentii suicidari. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar. nu se implica in activitati. ƒ Identificarea cu o persoana pe care a pierdut-o si in care vede un model. Climatul familial este perturbat chiar daca exista sau nu o separare a parintilor. schimbari care sunt normale. homosexualitate. ƒ Dificultati de identificare sexuala. vinovat. El are o stima de sine scazuta. Caracteristici ale adolescentului aflat in situatia de risc suicidar: ƒ Functionare familiala perturbata. nu-si va mai dori sa-si continue viata.In plan social el parcurge un du-te vino intre copilarie si viata de adult. va evalua. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze. sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume. Cotele emotionale ating un varf. Tentativa de suicid a adolescentului arata dorinta de schimbare. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat. are frecvent slabe rezultate scolare. nu are un scop. ƒ Trairea unui suicid in cadrul familiei sale sau in randul cercului de prieteni. acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare. va critica viata adultilor. Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. pasiv. Aceasta miscare are un efect reasigurator. colegi este foarte important la aceasta varsta. Adolescentul cauta popularitatea. Grupul de prieteni. nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate. se simte nedorit. 49 . ƒ Consum de droguri. medicamente. cum ar fi pierderea unei persoane apropiate sau experimentarea unor evenimente traumatizante. ƒ Adoptarea unor comportamente deviante: delincventa. Factori de risc Problemele familiale Desi multi factori sunt asociati cu suicidul adolescentilor. totul este dat peste cap: corpul. intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. alcool. un climat de violenta. nerabdator. dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Inainte de a face si el parte din aceasta lume. in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabiltati ca si cum ar fi tot copil. ƒ Trairea unor experiente emotionale dificile. nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi gaseste locul. emotiv. Daca exista si alti factori de stres. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari. prostitutie. Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. originalitatea. hipersensibil. de a pune capat unei situatii in care se afla.

atitudini negative sau neglijente ale parintilor.alcolismul unuia sau al ambilor parinti. lipsa de maturitate a mamei. Aceasta etapa este normala intr-un proces de criza. o imagine brusca. Multi dintre ei au un grup de prieteni chiar daca uneori traiesc dificultati relationale cu acestia. abandonul sau rejectia tanarului. afectiunii. lipsa sustinerii. acest interval poate fi foarte scurt. Solutiile care par ineficiente in reducerea intensitatii crizei vor fi 50 . Izolarea socială Unii adolescenti suicidari sunt singuri. inconsistenta sau lipsa controlului se traduc in indiferenta parintilor fata de tanar cu consecinta unui sentiment de neglijare. Majoritatea adolescentilor traiesc la un moment dat un moment dificil in relatia lor de iubire. pierdere ce poate include nevoi nesatisfacute percepute ca pierderea suportului. ei nu sunt receptivi la sustinerea pe care le-o poate oferi anturajul si uneori prefera sa-si petreaca timpul singuri. In cautarea solutiei. Pierderea Criza suicidara poate aparea ca urmare a unei pierderi. un control excevsiv poate descuraja independenta si realizarea de sine. cu aparitia carentelor afective si educative. neasteptata. Adolescentul suicidar traieste o izolare asociata cu mari dejavantaje afective. Adolescentul dominat poate sa se simta neputincios in a schimba ceea ce nu poate tolera. neintelegerea. Atunci cand pierderea si stresul se acumuleaza. despartirea lasa urme foarte profunde. ca suferinta sa nu se va mai sfarsi. poate aparea printre solutiile posibile. nerecunoasterea individualitatii tanarului. Totodata. ideea sinuciderii nu este o solutie. Ei cred ca nimeni nu le poate oferi ajutorul de care au nevoie. Pentru altii. Adolescentul poate suferi si o influenta a celor din anturajul sau care au avut tentative de suicid sau chiar s-au sinucis. Unele persoane poseda o gama larga de de eventuale solutii si pot identifica strategii pentru a iesi repede din criza. reactia adolescentului poate fi disperata. Pentru rezolvarea problemei. Durerea este intensa si devine insuportabila iar tanarul are impresia ca nu-si va mai reveni. indiferent de varsta. Putem observa ca tinerii suicidari se angajeaza foarte intens in relatia lor de dragoste iar ruptura. La nivelul controlului parental. indiferenta fata de tanar. solutiile sunt in numar foarte restrans pentru ca ele nu raspund nevoilor prezente. si altele. iar reactiile la pierdere ale adolescentului sunt intense. In acest stadiu. legata de moarte. dar nu toti adolescentii suicidari sunt in mod necesar izolati de social. Procesul suicidar Procesul suicidar este perioada care separa momentul in care apare criza de trecerea la act. traiesc sentimentul ca sunt rejectati de grup. Daca acesta continua sa se detaseze de suportul pe care i-l poate oferi mediul sau. In adolescenta. acesta avand un control slab al furiei si al impulsivitatii. La polul opus. sentimentele de disperare vor creste si el isi va pierde increderea in faptul ca situatia s-ar putea modifica. Fiecare solutie face obiectul unei evaluari pentru a vedea care este posibilitatea ca acea solutie sa aduca o schimbare si care ar fi eficacitatea ei in reducerea suferintei. astfel producandu-se o scadere a nivelului de inhibitie in fata gestului suicidar. dificultati de comunicare sau chiar lipsa acesteia. Pierderea poate fi traita de asemenea in termenii pierderii identitatii si a stimei de sine. persoana face un inventar al solutiilor posibile. care sunt deseori specifice tinerilor suicidari. sau prea putin. Incarcatura emotionala legata de pierdere este puternica. lipsa implicarii emotionale. Pierderea unei persoane iubite este unul dintre evenimentele cel mai dificil de suportat.

fatigabilitate sau agitatie extrema in anumite momente. perioada de varsta a adolescentei este susceptibila de a angaja comportamente suicidare. Este important de stiut ca nu este niciodata prea tarziu sa intervenim. slaba stima de sine. o Daruirea unor obiecte care au o valoare personala foarte mare. o Devalorizare. In general. In aceasta etapa a procesului suicidar o ruptura emotionala si un sentiment de izolare sunt adesea prezente. etc. o Amenintari cu suicidul: “vreau sa ma omor”. etc. se elaboreaza avantaje ale scenariilor posibile. o problema se adauga si determina trecerea la act. dintr-o data problemele par sa fi disparut. cautarea solitudinii. Putem uneori sa observam o remisie spontana a crizei suicidare. generand framantari si anxietate insotite de suferinta si durere.respinse. mesajele sunt mai voalate iar metoda utilizata este mai violenta. o Pregatiri pentru o plecare. descurajare. Adolescentul se poate simti usurat. Ideea sinuciderii revine constant si cu regularitate. o Indecizie. absenta emotiilor. “va va fi mai bine fara mine”.. procesul suicidar poate fi scurt. o Ruperea contactelor cu familia. ora. o Tulburari ale somnului (insomnie/hipersomnie). “sunt inutil”. persoanele suicidare ne dau mesaje si indicii care anunta intentiile lor in scopul de a-si alerta anturajul. Acestea sunt strigate de ajutor. etc. In acest stadiu se elaboreaza un plan precis ce contine data. Procesul este mai rapid la a doua tentativa. “voi n-o sa ma mai vedeti mult timp…”. Suicidul devine solutia pentru toata suferinta sa. periculoase. prietenii. 51 .. o Pierderea interesului si a placerii pentru orice fel de activitati. o Refuzul de a comunica. o Aluzii indirecte la suicid: “in curand voi avea parte de pace”. furie. Persoana este coplesita de disperare. Pentru adolescent. alinat si da semne ca se simte mai bine in clipa in care suicidul reprezinta solutia definitiva. “mi-e frica sa ma sinucid”. intr-o stare de conflict. scrisori de adio. Un eveniment precipitant urmeaza. o Retragere. plans. urme de speranta si ele pot fi: o Mesaje verbale si aluzii la moarte: “ar fi mai bine sa mor”. Incapacitatea de rezolvare a crizei si sentimentul de a fi epuizat toate posibilitatile de solutionare provoaca o angoasa foarte mare. Din punct de vedere psihologic. Este dornic sa experimenteze inainte de a reflecta. Suicidul reprezinta ultima tentativa de a recapata controlul. o Tristete. Ambivalenta si teama legate de trecerea la act sunt prezente pana in ultimul moment iar procesul poate fi oprit oricand. modul si locul. pentru ca are acum un mod care ii este la indemana de asi opri suferinta. iritabilitate. Ideea sinuciderii apare tot mai des si este luata din ce in ce mai mult in serios. instabil... o Tulburari de alimentatie (anorexie/bulimie). Suicidul nu se produce fara avertismente. se insista asupra ei. o Atractie brusca pentru arme sau produse toxice. o Anxietate crescuta. emotiv. o Incapacitatea de a resimti placere. Se afla mereu in dezechilibru. Disconfortul devine din ce in ce mai greu de suportat si dorinta de a scapa de aceasta situatie se intensifica. etc. o Lipsa de energie. aranjamente finale. uneori dureaza doar cateva ore. Din aceste motive. adolescentul este impulsiv. “asa n-as mai suferi”. “vreau sa fac o calatorie foarte lunga”. o Comportamente auto-mutilante.

o
o
o
o

Absentarea de la cursuri si diminuarea randamentului scolar;
Atractie si preocupare pentru subiectul mortii, al rancarnarii;
Schimbari in aspectul sau, neglijenta;
Consum excesiv de alcool si/sau droguri, medicamente.

Mituri şi realităţi despre suicid
In legatura cu suicidul circula o serie de mituri. Miturile sunt credinte false, idei inexacte care
justifica uneori modul in care ne comportam, ne ajuta sa ne simtim usurati, ne degajeaza de
responsabilitati.
Mit: suicidul se produce fara avertisment.
Realitate: din 10 persoane care se sinucid, 8 dau mesaje asupra intentiei lor, cat de mici, de
vagi ar fi acestea. Suicidul este rezultatul unui proces care este intotdeauna observabil chiar
daca la tineri se deruleaza foarte rapid.
Mit: o persoana suicidara isi doreste in mod real sa moara.
Realitate: persoana suicidara doreste sa nu mai sufere si nu sa moara. Ea ezita intre viata si
moarte si lasa in grija altora faptul de a-i salva.
Mit: persoana suicidara este ori lasa ori curajoasa.
Realitate: persoana suicidara nu vrea sa-si puna capat zilelor din lasitate sau curaj, ci pentru ca
viata sa ii pare insuportabila, pentru ca nu intrevede alta solutie si se simte disperata.
Mit: suicidar o data, suicidar pentru totdeauna.
Realitate: tendinta de suicid este reversibila. Procesul suicidar nu dureaza toata viata si poate
fi oprit definitiv chiar si la cei care aparent au aceasta tendinta cronica.
Mit: persoana care se gandeste la suicid pare neaparat deprimata.
Realitate: simptomele variaza in functie de personalitatea fiecaruia. Sub o aparenta de veselie,
de buna dispozitie, se poate disimula uneori o tristete foarte mare.
Mit: daca observam o ameliorare a riscului suicidar aceasta semnifica faptul ca pericolul a
trecut.
Realitate: o persoana care ia decizia de isi lua viata poate parea usurata, chiar fericita, iar
anturajul sau ar putea crede ca momentul de criza a luat sfarsit. Trebuie insa sa ramanem
vigilenti pentru ca majoritatea sinuciderilor se produc in cele trei luni care urmeaza debutului
ameliorarii crizei.
Mit: suicidul este ereditar.
Realitate: suicidul nu este ereditar.
Mit: persoanele care se sinucid sunt persoane care sufera de tulburari psihice.
Realitate: persoanele care vor sa-si ia viata nu sufera neaparat de o tulburare psihica, iar
persoanele care sufera de o tulburare psihica nu sunt in mod necesar suicidare. Persoana
suicidara se poate afla intr-o situatie temporara de mari framantari emotionale, ceea ce nu
inseamna ca sufera de o tulburare psihica.

52

Mit: persoana care ameninta ca se sinucide nu o va face, este vorba doar de o forma de santaj
pentru a atrage atentia.
Realitate: amenintarea cu sinuciderea trebuie luata in serios si nu considerata ca fiind o
manipulare. Cel care actioneaza astfel sufera cu adevarat si are nevoie de ajutor. Chiar daca
uneori exista in acest comportament si manipulare prin mesajele transmise, nu trebuie uitat ca
exista si o doza mare de disperare si de cerere de a fi ajutat.
Mit: persoanele suicidare au o personalitate slaba.
Realitate: nu exista un tip de personalitate suicidar. In mod contrar cu ceea ce am putea crede,
persoanele suicidare au multa energie. Deseori acestea au traversat dificultati enorme (pierderi,
respingere, viol, etc.).
Mit: suicidul se produce in clasele sociale defavorizate.
Realitate: suicidul se produce in toate clasele sociale.
Mit: o persoana care supravietuieste suicidului si care prezinta o ameliorare subita a starii
psihice a rezolvat situatia problematica.
Realitate: o mare parte a sinuciderilor se produc in cele trei luni de dupa debutul perioadei de
ameliorare.
Intervenţii care pot ajuta o persoană suicidară
• Rupeti izolarea pe care tanarul o traieste si abordati direct subiectul suicidului. A vorbi
despre suicid nu indeamna catre trecerea la act, ci dimpotriva, acest lucru ajuta persoana sa iasa
din izolare, sa-si exprime suferintam ii ofera posibilitatea sa intrevada si alte cai. Dati-i
posibilitatea sa vorbeasca despre lucruri care il preocupa. Indemnati-l sa exprime ce simte si
traieste in raport cu situatia sa.
• Aratati-i disponibilitatea dumneavoastra de a-l asculta fara critica, evitati sa-l bruscati,
sa-l batjocoriti, sa-l culpabilizati, sa-i faceti morala. Recunoasteti legitimitatea problemelor
sale, tratati-l ca pe un adult.
• Evitati sa minimalizati dificultatile tanarului, ceea ce pentru dumneavoastra poate
aparea ca fiind o problema minora, pentru el reprezinta o problema majora.
• Evaluati rapid posibilitatea unei urgente suicidare verificand daca exista idei suicidare
continue, daca dispune de mijloace prin care sa-si poata lua viata, daca a ales locul si
momentul pentru a o face. Tanarul trebuie ajutat sa se linisteasca, sa accepte sa-si amane gestul
si sa fie de acord sa primeasca ajutor profesional. Nu lasati adolescentul singur inainte de a va
asigura ca urgenta a fost calmata. In cazul in care observati ca riscul creste, mergeti de urgenta
cu el la un spital.
• Ajutati-l sa-si evalueze situatia, ceea ce ii va permite sa gaseasca solutii noi. Explorati
impreuna o gama de solutii posibile si orientati-l spre actiuni concrete.
• Ajutati-l sa-si creasca stima de sine incurajandu-l in progresele pe care le face, in
comportamentele independente. Trebuie sa evitati sa faceti lucrurile in locul lui si incercati sa
favorizati autonomia sa respectand limitele si capacitatile tanarului.
• Incurajati-l sa-si reia activitatile care ii plac sau care ii placeau, in masura in care este
capabil si in ritmul sau.
• Aveti grija sa nu ii lasati la indemana medicamente, obiecte periculoase, etc.

53

• Nu luati totul pe umerii dumneavoastra si nu actionati singur, solicitati ajutorul
persoanelor apropiate sau al unui profesionist.
• Nu-l sfidati, nu-l provocati in legatura cu sinuciderea.
• Evitati sa-i oferiti propriile “retete de fericire”, ceea ce este bine pentru dumneavoastra
nu este neaparat bine si pentru ceilalti.
• Evitati sa-i faceti promisiuni pe care nu le puteti onora.
• Incercati sa desfiintati unele mituri pe care le au adolescentii, ca de exemplu: adultii nu
ii pot ajuta, adultii nu ii iau in serios pe adolescenti, adultii vor profita si ii vor pedepsi pentru
greselile facute, vor crede ca tanarul este bolnav, etc.
Familiile adolescentilor suicidari trebuie intotdeauna sa fie implicate atunci cand
adolescentul primeste un ajutor terapeutic, implicarea familiei fiind un factor favorizant al
ameliorarii comunicarii parinti – adolescenti, al adoptarii de strategii mai eficiente in
rezolvarea problemelor, al resituarii locului fiecaruia in interiorul familiei, al restaurarii unui
sistem de valori.
PROBLEME PSIHOPATOLOGICE LEGATE DE ŞCOLARIZARE
Tineretul actual petrece în şcoală mult mai mult timp decât petreceau generaţiile
anterioare, pentru adolescenţi activitatea şcolară fiind o "probă de foc" care pune în evidenţă
posibilităţile şi perspectivele sale de viitor. Şcoala solicită la maximum capacitatea
intelectuală, afectivă şi caracterială a elevului, motiv pentru care ea poate deveni adesea motiv
de dezadaptare. Profesorii, emoţional vorbind, sunt mai puţin implicaţi decât părinţii, în timp
ce elevul sau studentul sunt încă personalităţi maleabile şi educabile. Greşelile educative pot
astfel să se imprime în structura personalităţii tinerilor sub forma unor trăsături care pot deveni
stabile şi care ulterior să stea la baza unor comportamente deviante. Elanul dezvoltării şi
afirmării de sine la adolescenţi, îl împinge pe adolecentul şcolar deasupra lui însăşi, dar "nu
numai deasupra a ce era în copilărie ci, în oarecare măsură, dincolo de ceea ce va deveni la
vârsta adultă" (Debresse). Acest aspect face parte din "funcţia de depăşire" care stă alături de
"funcţia adaptativă" a adolescentului.
Adaptarea adolescentului şcolar trebuie să aibă la bază o personalitate sănătoasă
(biologică, psihologică şi socială). În această perioadă pot apărea insa disfuncţii ale sistemului
endocrin (32,7% după Dumitrescu, 1972). Referindu-se la studiul psihologic, acelaşi autor
evidenţiază o serei de "stări profunde" cum ar fi: sentimentele de inferioritate, de culpabilitate,
de frustrare. Deşi sunt mai frecvente înainte de pubertate ele se menţin într-o mare proporţie şi
după 14 ani, influenţând situaţia la învăţătură şi nivelul de integrare şcolară. Trebuie ţinut
seama şi de faptul că între muncă, efortul acumulării de cunoştinţe şi educaţie există adesea o
contradicţie, în ciuda tuturor eforturilor de a le reuni. Insăşi eşecul şcolar este privit în mod
deosebit de către elevi şi de către educatori. Astfel Jersild şi colab. (1978) arată că educatorii
sunt înclinaţi în această direcţie să implice mai mult inabilitatea intelectuală, in timp ce elevii
evidenţiază mai mult lipsa de motivaţie, dar nu trebuie uitat că foarte mulţi inadaptaţi social
provin din rândurile acelora care au părăsit timpuriu şcoala.
Factori:
1. Anturajul familial. Familia va continua să aibă mare importanţă în perioda adolescenţei şi
în evoluţia persoanei spre maturizare. Carenţele familiale se vor oglindi totdeauna în psihologia
şi comportamentul individului. De fapt, drama relaţiei dintre părinţi şi copii se joacă în trei acte
(Jersild şi colab). In primul act (mica copilărie), copilul este dependent total de părinţi dar spre

54

pubertate el va fi tot mai mult absorbit de lumea din afară. Al doilea act al dramei se numeşte
"lupta pentru emancipare" şi are loc în contextul crizei personalităţii adolescentului. Există
situaţii deosebite în ceea ce priveşte legătura şcolarului adolescent cu familia, acest lucru
depinzând şi de discrepanţa culturală dintre "cultura părinţilor" şi "cultura grupului" din care
face parte adolescentul. Dacă discrepanţa este foarte mare influenţa familiei scade, iar rolul ei
de modelare şi de izvor de valori culturale scade de asemenea. Totuşi, indiferent de situaţie,
adolescentul va fi marcat de imaginea parentală născută în copilăria lui atât de recentă. Al
treilea act al dramei se va juca atunci când totul a ieşit bine, lupta pentru emancipare scade în
intensitate şi tânărul "ia loc printre colegii lui adulţi". Deşi au fost ostili ideilor părinţilor, după
20 de ani ei vor adopta exact aceleaşi idei.
Experienţa de a fi iubit este esenţială în această perioadă, deoarece dacă adolescentul se
va simţi respins va considera viaţa incertă şi fără sprijin. Numeroase detalii ale vieţii de familie
au darul de a-l enerva pe adolescent: cum mănâncă, cum se îmbracă, cicăleala în legătură cu
notele, cu cheltuiala banilor, relaţiile cu sexul opus etc. Pe de altă parte, şi părinţii se simt
vinovaţi în legătură cu orice insucces şcolar, motiv pentru care pot resimţi diferite grade de
anxietate. In general elevii şi studenţii care au mai multă încredere în familie sunt mai
adaptabili, în timp ce aceia rebeli la şcoală sau nedisciplinaţi, de obicei sunt aceia care nu au
încredere în părinţi.
Dar şi dependenţa crescută faţă de familie este dăunătoare.Cele mai importante sunt
relaţiile afective, asigurarea condiţiilor de securitate, intimitate, relaxare necesare procesului de
formare instructivo-educativă. Gradul de cultură, profesia părinţilor au o mare importanţă.
Perturbarea relaţiilort dintre părinţi şi copii are un efect negativ în perioda şcolarizării. Foarte
importante sunt,din acest punct de vedere, dificultăţile de comunicare. De multe ori
sentimentele dintre părinţi şi copii sunt neclare. Cel mai dăunător este atunci când părinţii
pedepsesc fără a permite adolescentului să-şi prezinte punctul de vedere.
Părinţii pot avea faţă de adolescentul şcolar diferite atitudini greşite ca: interzicerea de a
participa la problemele de familie, severitate sau pedepse exagerate, exces de dragoste,
favorizarea unui frate. Atitudinea de răceală şi de respingere va determina totdeauna
agresivitate şi rebeliune, în timp ce atitudinea de indulgenţă poate dezvolta egocentrismul şi
lenea. Autoritatea exagerată conduce la atitudini de pasivitate şi de dependenţă crescută, iar
abandonul afectiv este cel mai puţin tolerat.
Abuzul sau neglijarea adolescentului poate fi fizică, emoţională sau mixtă. Părinţii
abuzivi au ei însăşi probleme psihiatrice, nu pot iubi copilul, bătaia fiind singurul mijloc de
rezolvare a conflictelor.
Numeroase cauze au dus la izolarea adolescentului de adult (mobilitatea profesiilor,
scăderea influenţei vecinilor, nuclearizarea familiei, faptul că mama lucrează în afara familiei).
Din aceste motive adolescentul şcolar petrece puţin timp cu părinţii, foarte multe familii sunt
incomplete.
O problemă o constituie şi idealul părinţilor privind şcolarizarea copilului. Putem
întâlni ambiţii care duc la forţarea adolescentului dincolo de limitele capacităţilor sale,
rezultatele şcolare fiind privite ca un act de valoare pentru întreaga familie, adevărate proiecţii
ale personalităţii părinţilor. In alte situaţii se constată demisia rapidă a părinţilor, iar alteori
chiar agresarea adolescenţilor care încearcă să se ridice prin învăţătură. In toate aceste situaţii
se produce o ruptură precoce a adolescentului de mediul său familial, o slăbire precoce a
relaţiilor părinţi-copii.
2. Anturajul şcolar şi extraşcolar constituie al doilea aspect important în viaţa adolescentului.
Alegerea grupului de prieteni, la adolescenţi nu se face după criterii mature, acestea fiind

55

1982). situaţia este cu totul alta. Cei rejetaţi de grup sunt de obicei persoane plictisitoare. calităţi intelectuale şi rezultate şcolare. teribilismelor etc). sex. uneori caracteristica principală de exprimare a grupului fiind fronda. posesie. Deşi oficial. de obicei cu probleme familiale şi un pronunţat sentiment de insecuritate. cu aceeaşi inteligenţă şi cu acelaşi statut economic. Adolescentul va trebui să oscileze permanent între două morale: una "impusă" de adulţi (şcoală. De fapt. adolescentul fiind mai receptiv faţă de aceia de vârsta lui decât faţă de adulţi. când se bazează pe activitate şi este superficială. interdependenţă emoţională. însinguraţi. aroganţa profesorilor sau popularitatea ieftină a acestora. Pentru a se ancora în realitatea contemporană adolescentul are nevoie de afirmare. Relaţiile cu profesorii sunt de asemenea foarte importante. Factorii care duc la liantul dintre adolescenţi sunt foarte complecsi şi în mare parte obscuri. putere. In grup apare şi problema competitivităţii. sex. adolescentul posedă ceva foarte preţios. 56 . Dacă o prietenie este reală. a agresivităţii. cu înfăţişare plăcută. Liderul grupului trebuie să aibă o serie de caracteristici deosebite pentru acest rol: prietenos. capacitate de absorbţie a spiritului de frondă şi chiar de agresivitate. adolescentul are mijloacele de a face şi de a menţine o prietenie cu alţii. bazată mai puţin pe activitate şi mai mult pe relaţii sentimentale. Douvan şi Adelson (1976) subliniază existenţa a trei perioade: 1. până la "juvenolatrie" (adoptarea de către adulţi a comportamentelor juvenile) au influenţă negativă asupra elevilor. în timp ce în prietenia formală. şcoală etc). între 17-18 ani şi ulterior. Cel mai important factor rămâne însă posibilitatea prieteniei dintre egali. între 14-16 ani. cu dispoziţie tristă. opoziţia. In cadrul grupului de prieteni el găseşte condiţii de securitate psihologică de care are nevoie în tendinţa lui de a se îndepărta de familie. 3. posibilităţi financiare mai bune. ca într-o confederaţie în care membrii se influenţează între ei şi cu ajutorul căreia îi pot presa şi pe părinţi. acest lucru nu este posibil. când prietenia este mai intensă şi mai intimă. In ceea ce privesc prieteniile din perioda adolescenţei. când prietenia devine calmă. prestigiu. pentru adolescentul şcolar este organizarea liberă (Ursula Şchiopu. suprasaturată de competiţie şi concurenţă (pentru atenţie. morocănoasă. profesori. 2. O altă caracteristică a vieţii de grup o constituie dorinţa adolescentului de a scăpa de singurătate. centrul prieteniei fiind personalitatea partenerului. părinţi. autorităţi. adolescentul trăieşte într-o lume a adulţilor. Tipic. Dorinţa de a scăpa de conformismul părinţilor îi apropie tot mai mult de grup şi ideologia sa. Cultura grupului apare astfel ca un pod între copilărie şi viaţa adultului. De multe ori adolescenţi buni se schimbă sub influenţa unor prieteni răi (imitarea extravaganţelor. unele activităţi trec înaintea altora (munca de exemplu). până la 13 ani. persoane tinere. Grupul poate oferi posibilităţi de individualizare şi autonomie. Caracteristica prieteniei este mai ales toleranţa tăcerii. Aspecte psihopatologice Aspectele psihopatologice la această categorie de vârstă şi şcolarizare pot apare fie ca simptome psihopatologice izolate fie ca entităţi mai bine sau mai prost constituite. dragoste etc).adesea întâmplătoare. competitivă. familie) şi cea impusă în mod tacit de comunitatea grupului din care el face parte. de a constata că viaţa îi este necesară şi că ea are un sens. Distanţa. în mod ascuns. Societatea şcolarilor îşi creează în fapt o cultură aparte (în grupul lor ei pot emite idei extravagante despre ei.

In debutul de schizofrenie apar eşecuri intelectuale spectaculare. Reacţia adolescentului faţă de inhibiţia intelectuală poate lua diferite forme ca: ¾ reacţii depresive cu conştiinţa penibilă a incapacităţii. pentru a obţine bunăvoinţa colectivului. Factorii sociali pot influenţa direct inhibiţia intelectuală prin cerinţe excesive. dar constant. ¾ raţionalizarea prin punerea în cauză a unui eveniment exterior (decepţie sentimentală. o serie de manifestări psihosomatice (tulb. tulburări de atenţie. este brutal. crud. conflicte în familie. tulb. constipaţie. a unor situaţii sociale nefavorabile. sau în atmosferă de frică. asemenea procese apar în stări nevrotice sau în cadrul unor personalităţi dizarmonice. Apar fenomene specifice isteriei de conversiune: tulburări de scris.In aceste situaţii apar dificultăţi de adaptare la colectiv cu repercursiuni directe asupra procesului de învăţământ. acompaniate de cefalee. de memorie. Nanette Dice (1975) subliniază că de la naştere. surmenaj. se expune râsului şi batjocorei. isteria pot bloca procesul eficienţei intelectuale. de utilizare a limbajului. Este vorba. uneori de revoltă şi de opoziţie deschisă. prezicere de dezastre sau restricţii care duc la inhibarea învăţatului. nevrozele. Sindroamele depresive de diferite origini. copilul poate fi îngrijit într-o atmosferă de acceptare. O entitate specială este cunoscută sub denumirea de inhibiţia intelectuală. Tulburări ale comportamentului O serie de tulburări a activităţii şcolare sunt legate de dezvoltarea disarmonică a caracterului şi a personalităţii. dotat. aşa cum subliniază Debresse. criticism exagerat. apariţia unor comportamente euforice. perspectiva eşecului. hipersudoraţie palmară. Tulburări ale activităţii intelectuale pot apare spontan dar şi în cadrul debutului unor boli psihice. atitudini care duc la creşterea randamentului şi încurajează învăţatul. de ritm cardiac etc. negarea simptomelor şi alte fenomene de camuflaj. Comportamentul agresiv poate constitui şi un element precoce al unei psihopatii care se va exprima plenar mai târziu sau. aversiune. 57 . compensând prin aceasta lipsa lui de rezultate la învăţătură. Elevul va manifesta o activitate stăpânită şi agitată. risc suicidal. grimase. tulburări mnezice globale sau fragmentare. stimularea dezvoltării emoţionale.In ceea ce privesc bolile psihice diagnosticate pe parcursul unui an ele s-au cifrat la 10% şi împreună cu cazurile depistate din anii precedenţi ele alcătuiau un lot de 12% din efectivul unei serii de studenţi. de o adevărată tulburenţă şi împrăştiere. bucurie. despărţiri etc. Elmano Costiner (1972) evidenţiază din acest punct de vedere următoarele tipuri de elevi: 9 bufonul clasei. individul nemaiputînd să continue procesul de învăţământ.). anorexie. de deglutiţie. Alteori se va manifesta prin atitudini ieşite din comun (clovnerii. ¾ reacţia intensă şi activitatea în exces. In cadrul unor fenomene pitiatice Danton-Boileau (1971) subliniază apariţia unor fenomene ca: incapacitatea de înţelegere. felul cum este organizat învăţământul etc). dar cu reluare greoaie sau chiar cu imposibilitatea de a relua. pot perturba procesele de cunoaştere. scăderea ritmului de muncă la începutul anului. care ascunde deficienţele sale sub masca comicului. ¾ munca fără randament în ciuda efortului depus. ¾ acceptarea resemnată şi deplasarea intereselor. ¾ variaţii ale ritmului de muncă (lucru noaptea). Surmenajul. strâmbături etc). caracterizată prin incapacitatea de utilizare a proceselor intelectuale în cadrul instruirii şcolare. reacţie cenestopată. de obicei cu o forţă fizică superioară. tendinţe de apragmatism. 3. Mai limitat. Apar în acet cadru. violent. datorită limitelor psiho-biologice. 9 tiranul clasei.Autorul subliniază că fetele sunt mult mai defavorizate. aplicare de pedepse.

Din aceste motive concurenţa cu colegii lor este fără şansă. copilul are o stare de frică. Dacă este inteligent el se interesează de lecţii şi le execută iar părinţii nu vor afla de chiul decât cu ocazia unor vizite la şcoală. doreşte să fie pedepsit (uneori să fie dat afară din clasă pentru a se juca). clase supraaglomerate. cu posibilităţi fizice şi intelectuale reduse (a rămas de mai multe ori repetent). dar nu are forţa sa fizică. Se consideră că 3/4 dintre familiile care au un copil chiulangiu mai au şi alţii în aceiaşi situaţie. Pentru a 58 . pasivă poate apare şi în situaţii grele familiale. mai ales când anterior au avut dificultăţi. Atitudine similară. uneori cu paloare şi diferite fenomene psihofiziologice (mai ales digestive). trivial. In situaţii de stres reacţionează prin plâns şi retragere. se manifestă ca şi tiranul. plictiseală. Uneori chiulul poate fi selectiv. hrană sau haine necorespunzătoare. prostul clasei.de handicapul lor şi folosesc chiulul ca o agresiune contra autorităţii. maladaptativ la stresurile multiple. şantaj. obraznicul clasei. slăbănogul este de obicei un tip astenic care demisionează uşor. Alteori refuzul şcolar apare în momentul schimbării şcolii sau a unui alt ciclu şcolar. iar în alte situaţii se poate incrimina prezenţa unei imaturităţi cu pasivitate. Chiulangiul clasic este elevul care pleacă la şcoală la ora stabilită numai că nu intră în clasă ci îşi pierde timpul cu alte activităţi. Majoritatea chiulangiilor provin din pături sociale neprivilegiate. că este legat de un mare grad de deprivare (emoţională. Uneori face crize isteriforme în scop de şantaj sau răzbunare. disciplina din familie este laxă şi inconsistentă (cu tată absent sau ineficient). Refuzul şcolar apare în ciuda tuturor măsurilor luate de părinţi sau de şcoală. Legat de chiul apare şi nesupunerea faţă de autoritatea şcolară. plângăreţul răspunde la stres prin reacţii pitiatice (plâns. neglijarea din partea părinţilor. S-a subliniat că chiulul poate fi şi o rebeliune contra unor insatisfacţii legate de casă sau de şcoală. apatică. De multe ori în familiile chiulangiilor există şi delincvenţi. tulburent. lamentări). se îmbracă etc) el "nu poate" intra în clasă. De fapt zilnic 6-8% dintre elevi sunt absenţi de la şcoală în mod nemotivat. Există cause emoţionale dar şi aspecte exterioare ca frica de violenţă. Chiulul este absenţa nemotivată de la ore a unui elev. Printre cauzele chiulului se notează: dificultăţile de a învăţa. teoretizarea în sens pozitiv la nivelul clasei a chiulului. Chiulul este una dintre reacţiile frecvente la elevi. Deşi aparent elevul pare a dori să meargă la şcoală (se scoală. rigiditate obsesivă (situaţie în care apare excesul prezenţei la ori ce activitate didactică). învăţământ prost organizat. chiulul apărând în acest context ca singura soluţie.9 9 9 9 9 9 acest comportament poate apare legat de o situaţie familială (pedepse excesive. ţapul ispăşitor este tipul de elev care ia asupra sa ceea ce se întâmplă rău în clasa. Chiulul este mai frecvent la băieţi ca la fete şi mai frecvent la liceu ca la şcola generală. atracţiile din afara şcolii. Dacă este presat să meargă la şcoală. Mulţi sunt conştienţi de deficienţele pe care le au. violenţe în familie). eşec al programului de învăţământ. materială sau culturală). caută situaţii riscante. chiar periculoase pentru a se evidenţia. deprivări sociale care îşi găsesc expresia în tulburări emoţionale şi comportamentale antisociale. Deşi nu are neapărat un caracter patologic foarte mulţi delincvenţi sau personalităţi sociopate au fost în timpul şcolarizării chiulangii. vedeta are comportament tulburent. reacţie contra autoritarismului. doar pentru anumite obiecte de studiu. obraznic. cu părinţi care la rândul lor au fost chiulangii. după eşecuri şcolare prin antrenarea unor reacţii depresive. în mediul uirban situaţia fiind mai gravă. Chiulul ar fi un răspuns complex.

scăpa poate fugi afară.fixarea obstinantă a unui obiect în afara preocupărilor sale. Apare la elevii mai mici dar poate apare şi la adolescenţi. eventual tentative de suicid. cauze personale (dorinţa de libertate. Hotărârea de a părăsi şcoala. inhibiţie.1971): . Adesea acestea devin motive pentru scăderea interesului pentru şcoală (criticism. Cei cu risc mai mic provin din clase sociale cu statut economic mai bun. băieţii sunt mai extrovertiţi. motive şcolare (greutăţi de învăţare. nevroză. expresii puerile. Se pot remarca diferite situaţii (Danton-Boileau. teme pentru acasă. disciplină severă etc). Tot psihoreactiv poate apare încăpăţânarea. de profesia viitoare. Stări de izolare legate de un caracter timid.imposibilitatea acceptării sfaturilor pedagogice. a nevoiii de a se despărţi de familie. de a se căsători). Fobia şcolară se aseamănă mult cu refuzul şcolar. O serie de materii grele. exprimând de fapt o situaţie foarte vulnerabilă. astfel la fobia şcolară. hiperemotivitate şi alte probleme. riscul de a părăsi şcoala este foarte mare. fiind tentate să interpreteze dificultăţile ca incapacitate personală. manifestându-se prin acte impulsive. Inadaptarea la liceu Referindu-se la elevii de liceu. . Poate să apară fobie numai pentru anumite materii. se poate ascunde. reflectă influenţa negativă a familiei. devine o instituţie tot mai impersonală. iar şcoala pe măsură ce clasele progresează. cu părinţi mai democraţi şi suportivi şi care aşteaptă mai mult de la educaţia copiilor lor. Jersild şi colab. criticism sau părăsirea şcolii.o atitudine "adultă" care nu lasă loc entuziasmului şi fanteziei. In mare parte atitudinea elevului faţă de şcoală reflectă climatul intelectual din familie. iar atunci când o părăsesc constată că multe uşi le sunt închise". aspiraţiile şi aşteptările părinţilor şi felul în care copilul se identifică cu modelul parental. profesori intoleranţi (mai ales la obiectele care presupun judecată abstractă) pot mări dificultăţile intelectuale şi conduc. combinat adesea cu scăderea posibilităţilor intelectuale. Din contra. Uneori la bază pot sta probleme legate de viitorul lor. elevul fiind confruntat cu tot mai mulţi profesori. Trecerea de la un grad de şcolarizare la altul creează probleme deosebite de adaptare. Inadaptarea la diferitele etape de şcolarizare Există situaţii specifice fiecărei etape de şcolarizare. . (1970) arată că motivele invocate de 125 elevi care au părăsit şcoala au fost următoarele: cauze familiale (mai ales financiare). atitudinea de opoziţie. Fobia şcolară poate apare în momentul schimbării şcolii sau în situaţia unor grave conflicte în familia de origine. Dacă elevul se percepe ca insuficient intelectual. poate să aibă la bază anumite pedepse pe care le consideră injuste. fuga. Bachman şi colab. anxios sau legate de situaţii stresante din familie pot apare de asemenea. care poate merge până la refuzul de a merge la şcoală. Fetele îşi manifestă insatisfacţia mai mult introvertit prin tendinţă la depresie. scăderea interesului). De obicei eşuează copii cu rezultate mai modeste la testele de inteligenţă. din familii organizate. Perioda liceului este o perioadă de adânci transformări a personalităţii adolescentului. agresivitate. motive care ţin de autoritate (necazuri cu 59 . subliniază butada care azi este tot mai actuală: "când intră în şcoală ei cred că li se deschid numeroase uşi spre viitor. Eşecul şcolar poate fi considerat ca un simptom care incriminează posibilitatea de adaptare la noul mediu şcolar. din familii cu mai puţini copii. Spre deosebire de chiul aici lipsesc alte acte delictuale sau antisociale: refuzul şcolar poate debuta acut sau în mod lent după o situaţie care l-a făcut să absenteze.

pot apare reacţii agresive. 2. tineri indiferenţi faţă de orice profesie. Widlocher (1976) subliniază următoarele forme de inadaptare şcolară: 1. eşecurile şcolare sunt regula şi a persevera într-un învăţământ teoretic este o greşeală care poate avea repercursiuni deosebite. elevul citind tot ceea ce îi cade în mână. iar argumentele puerile. In această perioadă dezadaptările sunt mai frecvente la băieţi şi mai importante la clasele mai mari de liceu. Fiecare adolescent. iar în unele situaţii munca poate avea chiar rolul de a corecta anumite trăsături negative psihice. In general şcolarul care se dezvoltă normal se adaptează rapid la mediul şcolar. Inadaptarea în liceele tehnice sau şcoli profesionale. de asemenea asupra efectelor "crizei juvenile" în ceea ce priveşte randamentul şcolar. corespondenţa dintre vârstă şi clasă. impertinenţă (pedepsele nu mai au rol). fuga de şcoală. Astfel încăpăţânarea. Si în activitatea profesională tinerii au tendinţa de a se grupa între ei. 4. Elevul nu are însă cunoştinţele şi discernământul necesar pentru a-şi alege o profesie. invidie fraternă. inactivitatea pot deveni elemente negative şi ireversibile în cazul când atitudinea psihoeducativă faţă de adolescent este negativă. folosind criterii derizorii (filme. dificultăţile principale provenind din cauza marei labilităţi afective şi a emotivităţii care caracterizează această perioadă de vârstă. neascultarea şi obrăznicia faţă de profesori sau din contra cufundarea oarbă în lectură. inclusiv când se trece de la o formă de învăţământ la alta. are o serie de aptitudini care pot fi valorificate în procesul alegerii profesiei. chiar unele acte 60 . tendinţa de interiorizare a experienţelor. evadarea şi refugiul în fantezie. Totuşi. indisciplina atât în timpul orelor cât şi în afara lor. La vârsta adolescenţei se pune pentru prima oară problema alegerii unei profesii. Există. mai ales când teama de nereuşită este realizată catastrofal. uneori în contrast cu posibilităţile sale reale. chiulul. în acest caz o importanţă mare având greşelile pedagogice. motivaţia afectivă are un mare rol. Dezadaptările se accentuează în apropierea unor sesiuni de examene sau teze. tineri care nu se hotărăsc. arată Olsen (1969). Prin învăţarea unei meserii. tineri interesaţi într-o profesie. reverie. antipatie pentru un profesor. capacitatea de abstractizare şi înţelegere a noţiunilor abstracte rămâne în urmă. reclame). Dirijarea spre o meserie sau învăţământ practic poate reda adolescentului stima de sine şi faţă de posibilităţile sale. cu respingerea oricărei prietenii. Dacă alegerea este greşită. unele aspecte legate de mediul social din care provine elevul. acţiuni perverse. conflicte familiale. In anumite situaţii. motive care ţin de diferite lipsuri materiale etc. de exemplu.profesorii sau cu instructorii şcolari. excluderea din grupul de colegi etc). cu alte persoane din şcoală). preocupări preponderente pentru probleme filozofice speculative cu dezinteres faţă de şcoală. chiar după ce au intrat într-o şcoală profesioanală. învăţământul defectuos. Profesia părinţilor sau anumite trăsături de personalitate pot influenţa alegerea profesiei. Opţiunile la această vârstă sunt adesea fragile. în această etapă. reacţia de opoziţie care poate merge până la refuzul şcolar. Ursula Şchiopu (1981) subliniază la elevii cu probleme. irascibilitate. In locul motivaţiei apar o serie de justificări şi expresii puerile. In acest sens. opoziţie. fuga de grup. 3. aroganţă. izolându-se chiar o categorie de elevi denumiţi "întârziaţi datorită cauzelor pedagogice sau educative" (organizare pedagogică deficitară. TV. amploarea crizei juvenile se mai atenuează. subliniază Rousselet (1969) problema şcolii devine cauza unei noi crize afective şi psihologice. In aceste situaţii. izolare. manifestări care evidenţiază hiperemotivitatea. la 14 ani. Se insistă. Widlocher (1976) enumeră printre cauzele dezadaptării. următoarele aspecte: creşterea disproporţionată a taliei. însă.

poate duce o viaţă sexuală fără limite. Tulburări de învăţare Dislexia Dislexia. Gandirea secventiala reprezinta modul de gandire comun. Acestia dezvolta abilitati excelente de gandire vizuala de la o varsta frageda. refuzul unor eforturi suplimentare.) Pe de alta parte. deoarece persoanele dislexice nu pot invata prin metodele standard de predare si receptare a informatiilor noi. lipseşte îndemânarea iar tânărul este tentat să acorde mare importanţă acestor prime neplăceri. ucenicul. adesea nu se poate apăra de influenţele colegilor tulburenţi sau imorali. recunosc fizic obiectele din mediul inconjurator. Alteori. poate să adopte orice atiutudine nonconformistă). la câteva luni de la începutul activităţii a unui sindrom de dezadaptare caracterizat prin dezinteres faţă de muncă. In schimb. aspecte psihastenice. ei au probleme in ceea ce priveste simbolurile de orice fel. 9 senzaţia că ştie totul şi că astfel el nu mai are nimica de învăţat. faţă de promovare. Primele experienţe profesionale sunt negative. Aceste prime impresii se pot imprima ulterior în personalitatea sa. inteligente si creative care se bazeaza pe invatare vizuala. implica analiza si progresia de la simplu la complex. precum si rationamentul deductiv (de la parte la intreg. considerând că nu mai are de învăţat. fragment). abandonarea locului de muncă sau a oricărui loc de muncă. tridimensional. intuitia unor sisteme complexe si rationamentul inductiv (de la intreg la parte. Disgraficii nu pot intelege folosirea literelor si nu pot scrie pe o suprafata limitata . Gandirea spatiala/ vizuala este cu totul diferita fata de gandirea secventiala. la adolescentul care învaţă o meserie pot apărea o serie de reacţii de dezadaptare ca: 9 oboseala sau senzaţia exagerată de surmenaj chiar la eforturi mici. Acest tip de gandire implica sinteza.delictuale. precum literele alfabetului sau cuvintele. De asemenea. mai ales în primele luni de ucenicie.cum ar fi o coala de hartie. neputand rezolva probleme simple de matematica sau intelege concepte matematice de baza. precum literele sau cifrele si cuvintele scrise. liniara in timp si spatiu. iar alteori va considera că activitatea profesională îi dă o libertate totală (că poate fuma. deoarece gandesc in imagini. 9 imposibilitatea încadrării în procesul muncii. datorită apariţiei. Frecvent apare instabilitatea profesională sau conduite violente. 9 susceptibilitatea crescută pentru observaţii sau critici. Discalculii sunt persoanele care manifesta o dizabilitate matematica. un cuvant grec care se poate traduce ca "dificultate in ceea ce priveste cuvintele". Alte tipuri de dizabilitati de invatare sunt: discalcul si disgrafia. 61 . este o boala manifestata prin dizabilitati de invatare. 9 reacţii fobice legate de procesul muncii (mai ales dacă a asistat la unele accidente de muncă). gandirea vizuala reprezinta un sistem holistic de contopire si fuzionare a cunostintelor la nivel spatial. al oamenilor obisnuiti. Dar. După Rousselet 25-30% dintre ucenici ar avea nevoie de un sprijin psihologic sau chiar psihiatric. nu va mai acorda nici o atenţie studiului teoretic. la nivelul vorbirii intampina dificultati in punerea gandurilor in cuvinte. După Widlocher.încă maleabilă şi pot apare ulterior ca adevărate tulburări de comportament. multi-dimensionala. Aceasta este asociata cu gandirea auditiva. dar nu pot intelege si memora simbolurile. dislexicii sunt persoane extrem de intuitive.

confuzii constante şi repetate între fonemele asemănătoare acustic.scrisul servile. pentru a-i stimula puterea de concentrare). grafeme.rânduri libere sau suprapuse. sintagme. precum: invatarea prin unitati reduse (elevului ii sunt prezentate informatii noi treptat. cuvintele si silabele.apar omisiuni de litere şi silabe. adăugiri. vizuala.greutăţi în combinarea cuvintelor în unităţi mai mari de limbaj.inversiuni. apatie si deprimare. ei dezvoltand strategii de ajutor (numara pe degete. DEPRESIA Depresia este stare afectiva caracterizata prin tristete. . . .textul este scurt. Uneori asociaza simptome specifice calculului matematic. Cu alte cuvinte. Majoritatea copiilor si adultilor dislexici au rezultate slabe la invatatura. tactila).nerespectarea spaţiului paginii. .). capacitatea matematica a copilului fiind sub cea corespunzatoare pentru varsta si inteligenta copilului respectiv. .tulburări ale lizibilităţii. 62 . etc. au greutati in invatarea numerelor. modifica frazele. Discalculia Reprezinta o tulburare a abilitatii aritmetice. adăugiri de cuvinte. între litere şi grafismul lor. omisiuni de litere şi grafeme. cuvinte propoziţii. in intelegerea conceptelor de combinare si separare. fragmentate in unitati foarte mici. redarea inegală a unor grafeme. cuvinte sau chiar propoziţii. in special. . Depresia se poate distinge de starea de melancolie. nu pronunta in mod corect cuvintele lungi. in scrierea lor. . depresia poate sa conduca pe cineva spre fapte mult mai grave. in reprezentarea grafica a informatiei. fuga de acasa. . . in folosirea semnelor si operarea cu ele. de aceea profesorii trebuie sa se foloseasca de tehnici complementare de predare.grafemele sunt plasate defectuos în spaţiul paginii.contopiri de cuvinte. .folosesc propozitii incomplete si fraze neterminate. grupeaza. substituiri de grafeme. supra-invatarea (repetarea continua a noilor informatii) si prezentarea multisenzoriala a noilor informatii (elevul trebuie sa perceapa noile informatii pe mai multe cai: auditiva. in comparatie cu un IQ extrem de ridicat. lacunar. Copiilor care au discalculie le este dificil sa faca un calcul matematic. Disgrafia Manifestări ale disgrafiei: . .scrisul în oglindă. Acest lucru rezulta din faptul ca ei nu pot face apel la metodele de invatare traditionale. inegale ca mărime şi formă şi au o aşezare dezordonată. . etc.disortografii. dar au si probleme de atentie. prin perioada sa mai lunga de manifestare si prin intensitatea crescuta a starilor psihice. ale laturii semantice. fără unitate logică. Discalculia se defineste ca fiind afectarea dezvoltarii si dobandirii deprinderilor scolare. cum ar fi: suicidul. ganduri sumbre.

Alţii suferă din cauza conflictelor. luând droguri. ceea ce contribuie la mărirea anxietăţii pe care ei o experimentează. insomniile sau oboseala continua pot fi simptome ale depresiei. 63 . depresia se poate exprima si printr-un comportament rebel (pentru cineva caruia nu ii era caracteristic). imaginea este chiar mai sumbră. Este un factor care contribuie la aproape orice problemă cu care se confruntă o persoană. demoralizarea sau indiferenta sunt doar o parte dintre semnalele ca adolescentii sunt depresivi. care încă nu sunt rezolvate. Alţii o experimentează tocmai din teama de a nu o experimenta. ANXIETATEA Anxietatea este o problemă acută a timpurilor în care trăim. şi încearcă adeseori să facă lucrul acesta consumând alcool. fumând. este important să stabileşti care este cauza anxietăţii lor. Cu atât de multe posibile cauze. Cu toate astea. daca are pierderi de memorie sau anxietate neobisnuita trebuie sa fii atent. 4. 2. antisocial sau anormal pentru un adolescent normal. Schimbari ale mentalitatii Daca adolescentul da semne de inadaptare la nou. ei au o nevoie inerentă de a îşi dovedi că sunt adulţi. Totul se poate manifesta ca un fel de pierdere a interesului pentru activitatile pe care le indragea inainte. Schimbari ale functiilor biologice Lipsa poftei de mancare sau. cauzele anxietăţii pot fi împărţite în cinci categorii. Unii tineri sunt plini de anxietate pentru că proprii lor părinţi au fost la fel. din contra. sau suferă din cauza unei sănătăţi precare. Conflictele interne de care adolescenţii nici măcar nu sunt conştienţi pot fi cauze ale anxietăţii.schimbare brusca a situatiei scolare a adolescentului. un apetit foarte crescut. daca este paranoia. implicându-se în sex şi. Schimbari bruste ale starii de spirit Tristetea. probleme cu profesorii sau schimbarea grupului de colegii. În ceea ce îi priveşte pe adolescenţi. 3. iti vine in minte o persoana foarte trista. Însă.Simptomele depresiei: 1. Alţii experimentează sentimente de inferioritate. În primul rând. fie din prezent. melancolia. Atunci când consiliezi tineri care suferă de anxietate. această sarcină se dovedeşte a fi una dificilă. ea nu se manifesta intotdeauna asa. ei tind să vadă partea negativă în aproape orice situaţie. daca nu se poate concentra. Problemele scolare . Pentru că există aşa de mari presiuni. desigur. fie din copilăria lor. In cazul adolescentilor. În al doilea rând. Cauze Sunt multe lucruri care pot cauza anxietatea. Schimbari comportamentale Cand te gandesti la depresie. lipsit de respect fata de propria persoana. 5. deviant. Alţii trăiesc în sărăcie. ei se confruntă cu probleme care sunt mult prea grele pentru ca ei să le poată rezolva. Ei au dat recent la o parte cărţile cu desene animate şi animalele de pluş. Adolescenţii nu sunt tocmai pregătiţi pentru această lume a adulţilor.

Dacă una din aceste nevoi de bază ale omului nu sunt împlinite. nevoia de a şti cine sunt ei. nevoia de a se simţi valoroşi. care s-ar realiza doar prin ruperea relaţiei. Tema de separare faţă de o persoană care este semnificativă pentru ei este o altă cauză a anxietăţii. Oamenii au nevoie să exprime dragostea lor ca şi fiinţe sexuale. când suferă. de insucces. însă care pot fi şi reale. sau a face o operaţie care să facă durerea să dispară. Alţii sunt mai sensibili. de intimitate. însă se tem de asemenea să nu rănească persoana respectivă. ei se pot lupta cu decizia de a rupe o relaţie profundă cu cineva de sex opus. Un prim motiv pentru diferenţele individuale este psihologic. devin foarte temători. Un al treilea motiv pentru diferenţele individuale este sociologia. Aceste temeri. Un fel de conflict apare atunci când adolescentul este nevoit să aleagă între două scopuri de dorit. Unii oameni sunt mai fricoşi decât ceilalţi. Trebuie să vedem cum reacţionează părinţii atunci cad şi trebuie să încerce din nou. Oamenii au şase nevoi de bază. de moarte şi de singurătate. A şasea nevoie de bază este identitatea de sine. Oricare din aceste conflicte pot să îl ducă pe un tânăr înspre anxietate. şi poate de multe ori să ducă la separare faţă de aceştia. alţii însă nu. Oamenii au o dorinţă foarte puternică de a exista. de a fi lipsiţi de sens. acest lucru poate să ducă la anxietate. care sunt adeseori ireale. Atunci când un adolescent este hărţuit sau respins de către prietenii lui de aceeaşi vârstă. au o dorinţă teribilă de a nu face acel lucru. A treia nevoie este sexul. sau perspectiva unei posibile exmatriculări din şcoală. sau credinţele religioase. economică şi emoţională. Ei doresc să aibă o libertate mare. De exemplu. Modul în care părinţii sau aceşti oameni importanţi reacţionează la diferite situaţii va afecta modul în care reacţionează tânărul la ele. A treia categorie de anxietate o reprezintă frica. Tinerilor le este frică de multe lucruri. în acelaşi timp. mai dependenţi. de viitor. A patra categorie de anxietate este reprezentată de nevoile neîmplinite. Iată o listă cu cele mai comune temeri ale lor: teama de eşec. Acest tip de conflict poate şi el să ducă la anxietate. A cincea categorie de anxietate este reprezentată de diferenţele individuale. o societate care este din ce în ce mai mobilă. ambele nefiind de dorit. A patra nevoie de bază este aceea de semnificaţie. Ei nu pot să le facă pe amândouă. A doua categorie de anxietate o reprezintă conflictele. modificarea standardelor morale ale societăţii. Tinerii tind să perceapă pericolele. însă. De exemplu. aşa cum sunt posibilitatea divorţului părinţilor. A doua este nevoia de siguranţă. Factorii ar putea include instabilitatea politică. Un al treilea fel de conflict apare atunci când tânărul trebuie să aleagă între două alternative. valorile mereu în schimbare. nevoia de a atinge scopuri care să împlinească. Un alt fel de conflict apare atunci când au dorinţa de a face ceva. lucrul acesta le va afecta imaginea despre sine. şi atunci când sesizează un atac la adresa ei. 64 . Mare parte din comportament este învăţat de la părinţi şi de la oamenii importanţi în viaţa tinerilor. însă incompatibile. Oamenii reacţionează diferit la situaţii diferite. Mai sunt şi alte ameninţări care pot să fie cauze ale anxietăţii. sau o călătorie într-o ţară străină. A cincia nevoie de bază este împlinirea. cuibărite în minţile lor pot să îi ducă până la anxietate. de a fi bolnavi. sau mai nesiguri decât alţii. şi o aşa decizie dificilă poate să le provoace anxietate. de conflict. De exemplu. Sunt multe motive pentru aceste diferenţe. Aceste ameninţări sunt cauze semnificative ale anxietăţii. s-ar putea ca ei să trebuiască să aleagă între îndurarea durerii. Un al doilea motiv pentru diferenţele individuale este personalitatea.Prima categorie o reprezintă ameninţările. de respingere. sau când văd anxietate în cei din jur. ei ar putea să fie nevoiţi să aleagă dintre oportunitatea unei slujbe bune pe timpul verii. Unii oameni experimentează uşor anxietatea. Valoarea personală este foarte importantă pentru un adolescent. Prima este nevoia de supravieţuire.

respiraţie scurtă. în ce priveşte tensiunea sangvină. Urmează o listă cu cele mai întâlnite 10 credinţe false pe care le au adolescenţii. şi schimbări digestive şi chimice în corp. Trebuie să fiu dependent de cei din jur şi trebuie să am pe cineva mai puternic decât mine. al şaselea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de falsele credinţe. Adolescenţii. Nu este nimic ce pot face ca să îmi influenţeze trecutul. decât să încerc să le abordez. şi eu trebuie să mă gândesc la ele. Lucrurile periculoase sunt cauze pentru îngrijorare. să dea vina pe cei din jur pentru problemele lor. Astfel de tineri vor începe chiar să pună sub semnul întrebării mântuirea lor. Un al cincilea motiv pentru diferenţele individuale este teologia. sau poate să îl facă să se despartă de El. Efecte de comportament. 7. 65 . de la citirea Bibliei şi de la părtăşia cu alţi creştini. Este întotdeauna o soluţie corectă şi perfectă pentru fiecare problemă şi trebuie să o găsesc. probleme de somn. sau rezultatele vor fi catastrofale. anxietatea este cunoscută ca fiind o cauză a ulcerului chiar şi în rândurile adolescenţilor. De asemenea. Unii vor dormi prea mult. a. Efecte fizice. alţi vor lua droguri. 4. Este esenţial ca eu să fiu iubit sau aprobat de cineva.Un al patrulea motiv pentru diferenţele individuale este reprezentat de psihologie. Ar trebui să fiu supărat cu privire la problemele oamenilor din jurul meu. Anxietatea poate să îi facă pe oameni să fie foarte dezagreabili. Anxietatea poate de asemenea produce unele efecte benefice. deranjamente stomacale. pe care să mă bazez. Efecte psihologice. Sunt multe efecte fizice pe care le are anxietatea în adolescenţi. sau vor trăi în negarea anxietăţii lor. 4. vor consuma alcool. Lipsa credinţei nu este singura cauză teologică a anxietăţii. Prea multă anxietate totuşi este dăunătoare. Acest lucru va duce la anxietate. tensiunea muşchilor. 5. Efecte spirituale. În continuare sunt descrise efectele pe care le are anxietatea asupra adolescenţilor. Anxietatea poate să îl facă pe un tânăr să Îl caute pe Dumnezeu. 1. Nefericirea este determinată de circumstanţe externe şi eu nu am nici un control asupra lor. 9. aşa cum este motivaţia. Este teribil atunci când lucrurile nu sunt aşa cum vreau eu să fie. De obicei fiind considerată o problemă a adulţilor. se pot declanşa reacţii severe. 3. probleme neurologice sau dezechilibre chimice din corp. de spate. Trebuie să fiu perfect pentru a mă considera valoros. sau să se umple de mânie. Alte efecte fizice sunt durerile de cap. a unei diete greşite. Experienţele mele din trecut îmi determină caracterul în prezent. Aceşti factori ar putea include prezenţa bolii. 3. Tânărul s-ar putea să aibă o teamă intensă de a fi separat de un părinte sau de o altă persoană cu mare influenţă asupra lui. Un tânăr care face parte dintr-o biserică foarte legalistă. 2. va avea o nevoie interioară nesănătoasă de a il mulţumi tot timpul pe Dumnezeu. 2. Este mai uşor să evit dificultăţile şi responsabilităţile. la fel ca şi adulţii. pentru că nu face destul pentru Dumnezeu. 8. aleg inconştient comportamente care micşorează durerea anxietăţii şi îi ajută să poată face faţă fiecărei situaţii. În cele din urmă. care ajung să îi conducă la anxietate: 1. 10. 6. Efecte Anxietatea nu este întotdeauna ceva greşit. oboseală şi pierderea apetitului. Anxietatea poate să îl depărteze pe un tânăr de la petrecerea unui timp singur cu Dumnezeu.

Tânărul poate dezvolta diferite dezechilibre de hrănire cum este anorexia sau bulimia. d. frică de spaţii închise. Tânărul poate experimenta tot felul de temeri psihologice. Tânărul poate experimenta unele dezechilibre în ce privesc mişcările lui. etc. mulţime. Tânărul s-ar putea să caute o relaţie apropiată cu membrii familiei. teamă. Se pot desprinde două feluri de fobii: a. conştientă. • posibilitatea reversibilităţii simptomelor. frica de schimbare. oameni. frică de a înroşi. o pareză. • caracterul interesat. datorită anxietăţii cu privire la greutatea lui şi la modul în care arată. Fobii legate de sine-însuşi. de luptă continuă. fapt ce nu se petrece în cazul personalităţii psihopate. • aspectul relativ minor al tulburărilor de comportament şi ale diferitelor laturi ale personalităţii. tulburări care n-au nimic organic decât aparenţa. b. NEVROZA Ca definiţie a nevrozelor. frică de lume. teama de spaţii închise. pentru tratarea propriei boli şi tulburărilor acesteia – care face ca pacientul să vină la medic şi să persevereze. activ. Fobii legate de obiecte exterioare bolnavului: frică de animale. frică de întuneric. • caracterul inteligibil al simptomatologiei. sub formă de repulsie. societate. frica de a apare în public. NEVROZELE FOBICE Fixarea anxietăţii. având în vedere însăşi modificarea perpetuă a conceptelor etiopatogenice ale medicinii convenţionale. • caracterul conştient al trăirilor şi chiar o excesivă conştienţă a stării morbide. frică. nu s-a ajuns la conturarea unei noţiuni unanim acceptate. • păstrarea capacităţii de comparaţie a stării de dinainte şi de după îmbolnăvire. NEVROZA HISTERICA Aici acuzele se fixează pe bolnavul însuşi şi se convertesc într-un sindrom obiectiv. • caracterul subiectiv al tulburărilor psihice.: frică de moarte frică de nebunie frică de o boală gravă frică de asfixie. care trebuie să-l identificăm prin alte semne. teama de înălţimi. Este numai unul din 66 . c.b. o paralizie.. de ex. în timp ce evită orice relaţie cu necunoscuţii. în sensul posibilităţii explicării fenomenului psihopatologic de către trecutul biopsihosomatic al pacientului. etc. aşa cum e frica de mulţimi. etc. e. în fobie. Au fost totuşi conturate următoarele caracteristici clinice: • originea predominent psihogenă. cum sunt ticurile musculare involuntare. se face pe obiecte exterioare bolnavului. afonie. prin analiza tendinţelor conştiente sau inconştiente ale individului.

oboseala. ) TULBURAREA BIPOLARA Ce este tulburarea bipolara: copiii si adolescentii cu tulburare bipolara au simptome maniacale si/sau depresive. daca unul sau ambii parinti au tulburare bipolara. ¾ comportament repetat cu risc inalt. cu apărare. prea repede. desi este de obicei diagnosticata in perioada de adult. izgoni. agitat. foarte iritabil. ¾ lipsa de atentie – atentia adolescentului este in continua miscare. NEVROZELE OBSESIVE Este vorba aici de fobiile evoluate şi agravate. 67 . Se formează impulsii. cum este abuzul de alcool sau droguri. ¾ ganduri sinucigase sau legate de moarte. ¾ plangeri frecvente legate de boli fizice. dimpotriva. alunecand foarte repede de la un lucru la altul. Oricum. (de ex. ¾ vorbire bogata – adolescentul vorbeste prea mult. ¾ schimbari majore ale tiparului de masa sau somn. suparat sau agresiv. această teamă devine fixă. respective mancatul in excess au somn excesiv. plictis. Simptomele in faza maniacala din tulburarea bipolara Simptomele maniacale includ: ¾ schimbari severe in dispozitie: de obicei fericire sau. iar în jurul ei se formează o tramă de simptome care scapă câmpului şi controlului conştienţei. compulsii. Boala poate afecta pe oricine. etc. ritualuri. leşin real sau disimulat. râs-plâns. etc. Cei mai multi pot avea in mod special depresie. Teatralismul. Cauzele tulburarii bipolare Tulburarea bipolara poate incepe in copilarie si in adolescenta. Abuzul de alcool sau droguri in familie creste de asemenea riscul de tulburare bipolara. etc. tristete persistenta. ¾ crestere mare de energie si abilitatea de a exclude aproape de tot somnul timp de zile in sir fara a simti oboseala. Bolnavul nu mai poate repudia. cu obsesia de a verifica la infinit încuiarea uşilor. frica de hoţi. Perioadele maniacale alterneaza cu cele depresive. ¾ nivel energetic scazut. hiperexcitabilitate. agresivităţi. ferestrelor. ¾ stima de sine nerealist de crescuta. riscul copilului pentru tulburare bipolara este mai mare. concentrarea slaba. de exemplu un adolescent care simte ca are puterea unui super-erou cu puteri speciale. plans frecvent.capitolele bolilor funcţionale cu multe tablouri simptomatologice din domeniul neurovegetativului. in timp ce altii au o combinatie de simptome maniacale si depresive. schimba foarte repede subiectele si nu poate fi intrerupt. exagerarea reacţiilor şi inconstanţa personalităţii. ¾ pierderea capacitatii de a se distra cu activitatile preferate. Simptomele depresive din tulburarea bipolara Simptomele depresive includ: ¾ iritabilitate. depresie. condusul masinii in stare de ebrietate sau promiscuitatea sexuala. teama de ceva. Convulsii spasmodice sub formă de crize nervoase foarte violente. cum sunt durerile de cap si stomac.

automatisme. La prescolar halucinatiile lipsesc. in majoritate. paratimii.acestea pot vorbi cu pacientul. delincventa. personalitati dizarmonice sau boli ale parintilor. Tablou clinic Tulburarile apar inaintea puseului acut psihotic. baraj in gandire. tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie.Unele din aceste semne sunt similare cu cele care apar la adolescentii cu alte probleme. izolarea in sine. are impresia ca brusc totul s-a schimbat. Accesele pot fi de asemenea violente . gandire dirijata. la nivel psihic. iluzii. rigiditatea gandirii. mai ales cand e vorba de un adolescent. prin stilul negativ de relationare. inclinatia spre rationare morbida. ca simptome negative. impulsivitate. dupa puseul activ. fiind prezente perceptiile iluzorice si prelucrarea fantastica a acestora. impunerea sentimentelor. negativism. abulie. Bleuler (1968) descrie in simptomatologia schizofreniei simptome fundamentale (primare) si simptome accesorii (secundare). fie prin conflictualitate. in activitatile neuromotorii si in adaptarea sociala. defectuale. ambivalenta ideativa). neinteles. olfactive si mai rar vizuale. tulburari de memorie. La copil. in care pacientul este asemenea unei legume. deficiente in prelucrarea informatiilor din mediu si in atentie. copii interiorizati. simptomele pozitive din faza acuta sunttde la nastere: tulburari neurointegrative. solilocveaza. este caracterizata de halucinatii. Simptomele accesorii sunt psihice (idei delirante. In faza productiva bolnavul vorbeste cu obiectele. personalitate premorbida deviata. La scurt timp pot aparea halucinatiile . datorita ignorantei celor din jur. Boala devine deseori cronica. echivalentul cancerului si bolilor autoimune al caror tratament dureaza toata viata si care pot fi mai mult sau mai putin letale. furtul gandirii. deliruri. apatie. de limbaj) 68 .de regula acestea sunt auditive (predomina). tendinta spre fabulatie patologica si pseudodeliranta (la scolar). acesta din urma relateaza ca vocile vorbesc despre el intre ele sau ca i se dau anumite comenzi (uneori de automutilare. ajungand sa se raneasca sau sa raneasca pe cineva. ca cei din jurul sau sunt ciudati.bolnavul poate fi extrem de agitat. ca ii vor raul sau ca il refuza. sau chiar schizofrenia. ambivalenta afectiva). in functie de gravitatea si forma lor de manifestare. alterari ale functiilor complexe ale psihicului consecutive disociatiei (autism. Simptomele primare sunt tulburari ale asociatiilor ideative (degradarea cursului gandirii. SCHIZOFRENIA Schizofrenia poate fi. simptome catatonice. nu reactioneaza la stimulii externi. in faza prodromala si raman. tulburari de personalitate). reducerea comunicarii. De obicei. nu mai vorbeste deloc. insa exista si forme de schizofrenie apatica. halucinatii. Halucinatiile auditive inseamna auzul unor voci . Vindecarea partiala este posibila doar in formele de schizofrenie simpla (fara accese violente. halucinatii si delir) si in cea paranoica. in faza reziduala. Schizofrenicul se retrage incet-incet din lumea normala si incepe sa traiasca in universul lui. Se crede special. apare ecopraxia. neologisme. culminand cu forma cea mai grava: autismul. cu discontrol afectiv . iritabilitate. mediu familial deficient fie prin modalitatea de comunicare cu copiii. cum sunt abuzul de droguri. stereotipii verbale. sinucidere sau de omucidere). tulburari de gandire si de comportament. mai ales ca de multe ori diagnosticul este pus prea tarziu. tulburari ale afectivitatii (indiferentism. Debutul schizofreniei se manifesta prin schimbari comportamentale: retragerea treptata din activitatile obisnuite.

retragerea in aparare. rigid). scaderea interesului scolar. cat si al intarzierii mintale la rudele de gradul I. Semnele pozitive si negative nu sunt independente unele de altele. greu de desprins un anume nod cu semnificatie in delimitarea celor doua stari de anormalitate suprapuse intr-o maniera nefericita. particularitatile dezvoltarii cognitive. perceptie deliranta) si simptome de rangul II (tulburarea proceselor asociative. Autismul (modalitatea particulara de relationare cu varsta mai mica. incoerenta si stereotipie. lipsa de stimulare psihosociala. bradifemie. modificari de schema corporala. deseori greu de diferentiat de defectivitatea care poate coexista. mericism). bizarerii. este. tulburari de tranzit intestinal. De exemplu. posibilitatile de a reactiona la boala. baraj ideativ. tocirea si aplatizarea afectiva. comportament dezadaptativ. delir senzitiv de relatie. limba saburala. dominat de grimaserii. K. Episodul psihotic actioneaza ca o modificare profunda a experientei existentiale. incapacitatea de introspectie. Conditia postpsihotica a unui pacient reflecta o reorganizare a fiintei lui in lume. alte tipuri de delir si halucinatii persistente. Evolutia acestor cazuri.si somatice: variatii ponderale. de exemplu o idee deliranta. este un produs bazat pe reorganizarea interconexiunilor retelei neuronale (la nivel clinic se asociaza cu o crestere a semnelor negative secundare). corelatia dintre ele fiind mai mica la pacientii cronici in mostenite. in conditiile unor antecedente personale patologice dominate de suferinta perinatala. cu care pacientul trebuie sa se integreze in propria istorie. dilatarea ventriculara cerebrala. apatie. delire. disfunctia lobului frontal. tulburari ale gandirii formale) si simptome negative (aplatizare afectiva. heredo-colateral existand un procentaj ridicat atat al psihozelor. Crow a sugerat ca sunt doua tipuri mari de schizofrenie: tipul I . aparuta insidios. in general. Incadrarea nozografica a schizofreniei in raport cu ICD-10 se face cu usurinta pentru varsta pubertatii si a adolescentei. sindrom microsechelar encefalopat. nu poate fi atribuit unei regiuni particulare a creierului. depresie postpsihotica. In aceasta conceptie simptomele pozitive sunt considerate ca o cale prin care vulnerabilitatea autistica individuala mentine coerenta sa interna amenintata si autonomia prin modificarea contextului fiintei lui fata de lume. ambivalenta. furt al gandurilor. halucinatii auditive cu caracter contradictoriu sau de comentariu al comportamentului pacientului. 2) Substratul oricarei activitati mentale este inseparabil de separarea lui continua si este astfel inradacinat in istoria organismului. Schneider imparte simptomele schizofreniei in simptome de rangul I (sonorizarea gandurilor. intr-un tablou sarac. alterare atentionala. efecte secundare farmacologice. derealizare. insuficienta experienta de viata. Ceea ce Hafner si Maurer desemneaza ca element postpsihotic. confera simptomatologiei un grad mai estompat. ptialism. abulie. printr-o cale care ii permite sa mentina sensul autocontinuitatii. 69 . de a-si exprima dezechilibrul prin limbaj. "cicatrice psihologica". bizarerii. Tabloul clinic este marcat de denivelare suprapusa peste deficitul initial. inversiune afectiva. limita redusa dintre real si imaginar. nefavorabila. comportament stereotip. hipotrofie staturoponderala. hipo/hipertermie. mentism. mai greu de recunoscut si tratat. dar pentru cei mai mici. Nici unul din modelele imaginate pana in prezent nu sunt satisfacatoare din toate punctele de vedere. Ey (1950) distinge simptome pozitive (halucinatii. H. transformarea prin iluzie sau halucinatie: aceasta noua forma a fiintei in lume este reflectia unei cai particulare a relatiei cu lumea expusa deja premorbid. comportament perturbat. depersonalizare. hipomnezie. idei de influenta exterioara.dominat de simptome care sunt relevante psihopatologic: 1) Continutul constiintei. nici nu poate fi conceput ca un semn al unei singure disfunctii. discontrol sfincterian. dismorfii. 3) Creierul ca sistem are capacitati de autoorganizare care sunt active in intreaga lui viata.

Bolnavii au urmatoarele trasaturi: inadaptabilitate. reziduala). debutul se plaseaza in adolescenta. cronica cu exacerbari acute (reaparitia unor puternice simptome psihotice. la o persoana cu evolutie cronica aflata in faza reziduala). Raspunsul bolnavilor la atitudinea potrivnica pe care o iau cei din jur fata de comportamanetul lor patologic determina inadaptarea lor progresiva si recurgerea la actiuni 70 . cu situatia lor sociala sau cu raporturile lor cu cei din jur. Varsta debutului se plaseaza la adolescenta sau adult tanar. eroare de rationament si suspiciozitate. Pacientii devin impenetrabili. negativismul. la care se adauga o stare oniroida. tulburarile cursului gandirii si simptomele negative. Simptomele negative apar precoce (slabirea afectelor si abulie). "noia" = judecata. Unii ajung sa creada ca au de indeplinit misiuni importante. gandirea dezorganizata si incoerenta. idei delirante. Cele mai fecvente premise false sunt furnizate de interpretari si intuitii deliranteale prezentului sau ale trecutului sub forma iluziilor de memorie. demersul este cronic. caracterizat prin premise false si impenetrabilitatea la critica. Comportamentul este iresponsabil. Schizofrenia hebefrenica este caracterizata prin prezenta unei perturbari afective. gandurile impuse. nu receptioneaza si nu retin din realitate decat acele evenimente care se potrivesc cu interpretarile lor. episodica. orice traire emotionala sau dorinta nerealizata focalizeaza nejustificat intreaga lor activitate in scopul satisfacerii acestor dorinte. Personalitatea ramane multa vreme nemodificata. aparute pe fondul unei bune dispozitii si dand impresia ca bolnavul se joaca cu propriile lui productiuni patologice. adesea cu caracter terifiant. perceptia deliranta. Structura morbida pare sa apara tocmai pe linia obiectivelor si scopurilor personale. PARANOIA Etimologic. Schizofrenia paranoida cuprinde acea forma caracterizata prin prezenta ideilor delirante relativ stabile de persecutie. Orice piedica este interpretata ca o nedreptate. zborul si divulgarea gandirii. fara caracterul terifiant din forma paranoida. comportand profunde tulburari de gandire si experiente halucinatorii intens traite. Astfel se creeaza sistemul delirant.Schizofrenia include ca fenomene psihopatologice mai importante: ecoul gandirii. Pe acest fond. halucinatii fragmentare. termenul “paranoia” deriva din limba greaca si inseamna "para" = alaturi. Schizofrenia catatonica presupune prezenta modificarilor psihomotorii: hiperkinezia sau stupoarea. bine orientate si capabile sa-si realizeze scopurile propuse. Aceste scopuri nu sunt insa in concordanta cu posibilitatile reale ale subiectilor. ca ostilitate. hipertrofia eu-lui. supunerea automata. cu manierisme. neincredere. influenta sau pasivitate. Paranoia se dezvolta pe terenul unei predispozitii constitutionale in care egocentrismul si inadaptabilitatea sunt trasaturi innascute servind ca premise si explicatie pentru intreaga structura deliranta. Evolutia tulburarilor schizofrenice poate fi continua. orgoliu. . altii ca sunt iubiti de persoane distinse sau ca sunt inselati. insotite de halucinatii auditive. Cum se manifesta ? In cele mai multe cazuri este vorba de persoane cu un comportament aparent normal. sau poate comporta unul sau mai multe episoade urmate de o remisie completa sau incompleta. Structura personalitatii lor este caracterizata prin rigiditate. momente de agitatie catatonica. ideile delirante de control. halucinatiile in care voci vorbesc sau discuta despre subiectul respectiv la persoana a treia. cu aparitia unui deficit progresiv sau stabil. asemanatoare visului. remisiune (o persoana cu istoric de schizofrenie care nu mai prezinta nici un simptom). egocentrism.

¾ tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii Tulburarea anxioasa-evitanta a personalitatii caracterizata de teama permanenta de ridicol si respingere. ¾ tulburarea antisociala de personalitate Tulburarea antisociala de personalitate este caracterizata de impulsivitate. distanta si nesociabila. urmariti. ¾ tulburarea schizoida a personalitatii Tulburarea schizoida a personalitatii este aceea in care persoana este introvertita. Bolnavii nu pot intelege neconcordanta ideilor lor cu ale celorlalti si ajung sa se considere persecutati. ci doar imaginara.antisociale. ¾ tulburarea borderline a personalitatii caracterizata de existenta relatiilor sociale fluctuante si sentiment de vid interior. incapacitatea de a invata din experientele negative. ¾ tulburarea narcisica a personalitatii Tulburarea narcisica a personalitatii caracterizeaza persoana are un sentiment exagerat al importantei propriei persoane. ¾ tulburarea emotional-instabila a personalitatii Tulburarea emotional-instabila a personalitatii caracterizata de instabilitate afectiva si tendinta la reactii impulsive. care au nevoie de o permanenta ordine exagerata. agresivitate. ¾ tulburarea dependenta a personalitatii Tulburarea dependenta a personalitatii caracterizata de neincredere in propriile capacitati si necesitatea de a acorda altei persoane responsabilitatea. ¾ tulburarea histrionica a personalitatii Tulburarea borderline a personalitatii caracterizeaza persoana care are o dorinta excesiva de a se plasa in centrul atentiei. ¾ tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii Tulburarea obsesiv-compulsiva a personalitatii persoane perfectioniste. TULBURĂRILE SEXUALE ŞI DE IDENTITATE SEXUALĂ Disfuncţiile sexuale 71 . ¾ tulburarea schizotipala a personalitatii Tulburarea schizotipala a personalitatii este caracterizata in special de rezonanta afectiva redusa. de cele mai multe ori fara nici o baza reala. inselati. TULBURARI DE PERSONALITATE Tulburarile de personalitate sunt de mai multe tipuri. ¾ tulburarea paranoida a personalitatii Tulburarea paranoida a personalitatii este caracterizata in primul rand prin suspiciune si neincredere in ceilalti.

penetraţia vaginală). de vârsta şi de deformarea organelor genitale. frica sau vinovăţia de a avea contact sexual sau folosirea unei tehnici nepotrivite. Frigiditatea este o disfuncţie la o femeie care nu reuşeşte să obţină o plăcere sexuală satisfăcătoare. datele de laborator sau examenul somatic. însă care. Dorinţa sexuală diminuată poate fi globală şi cuprinde toate formele de manifestare sexuală sau poate fi situatională şi limitată la un partener sau la o anumită activitate sexuală. Aversiunea faţă de contactul genital poate fi centrată pe un anumit aspect al experienţei sexuale (de exemplu.tulburările dorinţei sexuale(dorinţa sexuală diminuată. Disfuncţia de situaţie se aplică de preferinţă unei femei care a cunoscut orgasmul.dignosticul este cel de disfuncţie sexuală datorată unei condiţii medicale generală. 72 . Tulburările dorinţei sexuale. de alcool.tulburările sexuale algice (dispareunia. Tulburările de excitaţie sexuală Tulburarea de excitaţie sexuală a femei . în prezent. Disfuncţia orgasmică poate fi cauzată de droguri.tulburarea de erecţie a bărbatului) . diagnosticul este cel de disfuncţie sexuală indusă de o substanţă. crescând astfel şansele de a ajunge la orgasm. Această precizare se bazează pe istoric.disfuncţia sexuală fără altă specificaţie. secreţiile genitale.vaginismul) . Disfuncţia orgasmică Disfuncţia orgasmică poate fi primară sau de situaţie. Terapia constă mai ales în dezvoltarea unor noi atitudini în ceea ce priveşte sexualitatea. lubrifierea şi expansiunea vaginului şi umectaţia organelor genitale externe.tulburarea de orgasm (tulburarea de orgasm a femeii şi a barbatului . ejacularea precoce) .disfucţia sexuală datorată unei condiţii medicale generale . Răspunsul de excitaţie constă în vasocongestia pelvisului. Dorinţa sexuală diminuată Elementul esenţial al dorinţei sexuale diminuate îl constituie o deficienţă sau absenţă a fanteziilor sexuale şi a dorinţei de activitate sexuală.tulburările de excitaţie sexuală (tulburarea de excitaţie sexuală a femeii. Aversiunea sexuală Elementul esenţial al aversiunii sexuale îl constituie aversiunea faţă de/şi evitarea contactului sexual genital cu un partener sexual. Exerciţii ale muşchilor perineului (exerciţiile Kegel) tonifică musculatura pubo-coccigiană. Disfuncţiile sexuale includ: . experimentează o perioadă non-orgasmică.aversiunea sexuală) . Diagnosticul diferenţial al disfuncţiilor sexuale Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată exclusiv de efectele fiziologice ale unei anumite condiţii medicale generale. al unui medicament ori expuneri la un toxic. Termenul disfuncţie primară se aplică la o femeie care nu a ajuns niciodată la orgasm.disfuncţia sexuală indusă de o substanţă . Dacă disfuncţia sexuală este considerată a fi cauzată de efectele fiziologice a unui drog de abuz.Elementul esenţial al tulburării de excitaţie sexuală a femeii îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine pâna la realizarea activităţii sexuale un răspuns adecvat la lubrefiere-umectaţie al excitaţiei sexuale.Sunt caracterizate prin perturbări în dorinţa sexuală şi în modificările psihofiziologice care caracterizează ciclul de răspuns sexual şi cauzează detresa şi dificultăţi interpersonale notabile. Etiologia este frecvent de origine psihologică precum ostilitatea între parteneri.

Froteurismul -focalizarea parafilică a froteurismului implică atingerea şi frecarea de o persoană care nu consimte.masochismul sexual . a orgasmului. Fetişismul .fetişismul transvestit .parafilia fără altă specificaţie.froteurismul . în etate de 13 ani sau mai mic).sadism sexual .exhibiţionismul . 73 . unei infecţii vaginale. preocupări în legătura cu funcţionarea sexuală şi o scădere a sentimentului subiectiv de excitaţie şi plăcere sexuală. Parafiliile .pedofilia . Dificultăţile erectile din tulburarea de erecţie a bărbatului sunt asociate frecvent cu anxietatea sexuală. înainte sau după contacul sexual. profesional sau în alte domenii importante de funcţionare.Sunt caracterizate prin dorinţe sexuale intense. Parafiliile includ: . Conform unor studii controlate. Deşi femei cu leziuni ale măduvei spinării. însa condiţiile medicale generale.focalizare parafilică a pedofiliei implică activitatea sexuala cu un copil prepubescent (în general. în timpul pătrunderii penisului. Exhibiţionismul . Fanteziile. cât şi la femei. stima de sine sau satisfacţia relatională. lăsând capacitatea orgasmică relativ intactă . durerea poate fi descrisă ca superficială. activităţi şi cauzează suferinţa sau deteriorare semnificativă în domeniul social. au relatat că ajung la orgasm. sau ca profundă.Tulburarea de erecţie a bărbatului .focalizarea parafilică în fetişism implică utilizarea de obiecte inerte (“fetişuri”.fetişismul . îndepărtarea vulvei sau excizia şi reconstrucţia vaginului. după o faza de excitaţie sexuală normală. fantezii sau comportamente recurente care implică obiecte. unor cicatrice sau unei dereglări hormonale. Aceasta tulburare sexuală poate fi asociată cu dorinţa sexuală diminuată şi cu ejacularea precoce. Ea poate apărea atât la bărbaţi. lenjerie feminină). ca diabetul şi cancerul pelvin. este foarte posibil să altereze faza de excitaţie a răspunsului sexual. Disfuncţia erectilă poate rupe relaţiile maritale sau sexuale existente şi poate fi cauza mariajelor neconsumate şi a infertilităţii. Pedofilia . În general. impulsurile sexuale sau comportamentele cauzează detresă în domeniul social.profesional sau în alte domenii importante de funcţionare. La femei. Tratamentul este in functie de cauză. în cursul intromisiunii. Tulburarea de orgasm a femeii poate afecta imaginea corporală.Elementul esenţial al dispareuniei îl constituie durerea genitală simţită în timpul unui act sexual.voyeurismul . teama de eşec.focalizarea parafilică în exhibiţionism implică expunerea organelor genitale proprii unui străin. capacitatea orgasmică nu este corelată cu dimensiunea vaginului sau cu forţa muşchilor pelvini. Tulburări de orgasm . Tulburări sexuale dureroase Dispareunia .Elementul esenţial al tulburării de erecţie al bărbatului îl constituie incapacitatea recurentă sau persistentă de a atinge sau de a menţine până la realizarea activităţii sexuale o erecţie adecvată.Elementul esenţial al tulburării de orgasm a femeii îl constituie întârzierea sau absenţa recurentă sau persistentă.Aceasta se poata datora unei lubrefieri insuficiente.

frustrarea. nu poate functiona in lipsa acestuia. TULBURARILE DE ADICTII ALCOOLISMUL SI CONSUMUL DE DROGURI Cauzele si efectele alcoolismului Pentru a putea elucida cauzele alcoolismului si efectele lui asupra comportamentului consumatorilor de alcool. este o realitate cruda cu care se poate confrunta oricine. Actul lor este de fapt o cautare a unei stari de bine (ebrietatea te scapa de orice inhibitie si te face sa te simti in largul tau).focalizarea parafilică a masochismului sexual implică actul (real nu simulat) de a fi umilit. Cea mai des invocata este teama de ceva. bila. ci este manifestarea constienta sau nu a individului de a-si satisface nevoia de alcool indiferent de consecinte. La aceasta se mai adauga: supararea. ii face pe adolescenti sa alunece foarte usor in capcana alcoolului pierznadu-si astfel identitatea. aceasta boala produce dereglari atat la nivelul gandirii si starii emotionale.sunt caracterizate printr-o identificare puternică şi persistentă cu sexul opus. creier.. frica. Tulburările de identitate sexuală . insa de la noi trebuie sa porneasca dorinta de a 74 . atunci sigur putem afirma ca avem de-a face cu niste consumatorii de alcool in mod abuziv.. Ele considera alcoolul o metoda simpla si rapida prin care isi pot schimba starea de moment. Fetişismul transvestit . Alcoolul si tinerii.Masochismul sexual . bărbatul cu fetişism travestit ţine o colecţie de îmbrăcăminte feminină pe care o utilizează intermitent pentru travestire.focalizarea parafilică a fetişismului transvestit implică travestirea. De ce? Pentru simplu fapt ca produce dependenta fizica si psihica. Cauzele alcoolismului in randul tinerilor sunt in mare parte aceleasi ca si la un om matur. trebuie plecat de la premisa ca dependenta de alcool este o boala determinata de factori genetici.asociată cu disconfort persistent referitor la propriul sex atribuit. Persoanele dependente de alcool au nevoie de acesta pentru a se repune in forma. lipsa curajului. El se caracterizeaza prin pierderea controlului asupra cantitatii de alcool. Conform specialistiilor cauzele alcoolismului sunt determinate de stari psihice prin care trece individul la un moment dat. bucuria. legat sau făcut să sufere în alt mod. ajungand chiar sa fie fatala. Pe cat de repede se poate cadea in patima alcoolului. de singuratate sau de frica. transpiratii etc. inima. Netratata si negata. Problema alcoolului la adolescenti este foarte delicata si trebuie tratata cu multa seriozitate de fiecare dintre noi. stresul. Un consumator de alcool in mod excesiv nu se poate opri fara sa nu sufere stari fizice si psihice proaste: tremuraturi. Aceeasi stare de bucurie sau de tristete. Cum sa-i ajutam? Patima alcoolului. Este adevarat ca pe acest drum nu trebuie sa fim singuri. cat si asupra anumitor organe: ficat. De regulă. de negare sau de lipsa a curajului la care se adauga si o mare doza de teribilism si inconstienta specifica varstei. iar daca anturajul incurajeaza. singuratatea.. Toate acestea sunt cauzate de faptul ca organismul. Consumul de alcool poate fi considerat un drog. psiho-sociali sau de mediu.. emotiile si sentimentele. agresivitatea. varsaturi. odata obisnuit cu alcool.... Lupta impotriva alcoolismului este foarte grea si de lunga durata. pe atat de dificil este sa gasesti fagasul normal. Alcoolismul nu este cauza unei afectiuni. ca si drogurile.

De asemenea consumul acestor toxice poate agrava aceste afectiuni. • Diferite afectiuni. rudele. Cautarea unor senzatii tari sau tendinta de a se desfasura diferite activitati cu potential periculos. Persoanele cu abuz de substante toxice au de cele mai multe ori un istoric familial de consum si abuz de toxice. 75 . pierderea prietenilor din anturaj-izolare sociala si nu in ultimul rand. Adolescentii care utilizeaza droguri au deseori o anumita dificultate in stabilirea propriei identitati. rezistent la autoritatea parentala. Pentru aceasta putem sa apelam la specialisti. utilizarea toxicelor duce la dependenta si abuz cronic. In astfel de cazuri. dar chiar si acest comportament poate fi considerat periculos. in dobandirea unei independente fizice si psihice normale. Exista diferiti factori personali. Aceste substante pot cauza insa cancer hepatic. Utilizarea drogurilor a devenit tot mai frecventa in ultimii ani in tara noastra. precum deficitul de atentie asociat cu hipereactivitate. parintii. Un adolescent care face abuz de alcool nu va recunoaste niciodata acest lucru. cu toate ca acest lucru este ilegal si periculos. Un numar tot mai mare de adolescenti. cel mai periculos efect secundar al utilizarii ocazionale a drogurilor este aparitia dependentei care duce in consecinta la abuzul cronic de astfel de substante. Unii adolscentii incearca consumul de alcool sau substante toxice doar ocazional. performante scolare slabe. Adolescentii care au diferite afectiuni psihice. consuma alcool sau alte substante toxice. Ideal este sa ne stabilim un obiectiv pe care sa-l urmarim si de la care. deoarece poate duce la dependenta si la problemele secundare acesteia (consecinte ilegale. din contra va nega. depresia cronica. oligospermie (scaderea numarului de spermatozoizi). au o predispozitie aparte pentru consumul de toxice. cresterea nivelului seric al colesterolului si al tensiunii arteriale cu aparitia infarctului miocardic acut sau a accidentului vascular cerebral. care prezinta sentimente de vinovatie sau esec. predispun la consumul de substante toxice. Lipsa responsabilitatilor poate sa impuna un asemenea stil de viata. • Tipul de personalitate si temperamentul.renunta la alcool. De departe. represia (ascunderea anumitor sentimenete). tulburarile de comportament. Factori de risc de ordin personal Acestia includ: • Factori genetici. De aceea. Sa ne gandim ce ne dorim de la viata si sa cantarim avantajele si dezavantajele alcoolismului. furie. dobandirea unor caracteristici fizice masculine. pot creste de asemenea apetitul pentru astfel de toxice. putem sa le comunicam cat ne deranjeaza dependenta lui de alcool si ca suntem dispusi sa ii ajutati. orice s-ar intampla. de ordin social si familial legate de acest comportament sa fie si ele des intalnite. familiali sau sociali care cresc intr-un fel sau altul riscul pentru consumul de substante toxice. prietenii apropiati sunt cei care trebuie sa-l ajute. sa nu ne abatem. sindromul stresului postraumatic sau tulburarile anxios depresive. probleme familiale). Acest lucru face ca problemele de sanatate. Trebuie sa devenim constienti ca avem nevoie de ajutor si sa-i lasam pe cei apropiati sa ne ajute. Adolescentii cu un comportament rebel. iritabilitate. a relatiilor interumane (inclusiv familiale). Exista diferite studii medicale care demonstreaza faptul ca exista diferiti factori predispozanti de ordin genetic care in combinatie cu factorii de mediu pot duce la aparitia abuzului anumitor substante toxice. Abuzul de substante toxice poate de asemenea afecta si abilitatile cognitive ale adolescentului (de invatare) care scad performantele scolare. Consumul drogurilor poate cauza disfunctii cerebrale grave si tulburari de dezvoltare si comportament.

Familiile in care exista diferite conflicte sau abuzuri fizice sau sexuale. In multe dintre aceste cazuri.• Tentatia. lucru care duce de obicei la aparitia dependentei si abuzului. Anturajul. stress psihic intens. Exista mentalitatea in randul adolescentilor ca utilizarea toxicelor este la moda si creste popularitatea. Utilizarea tutunului si a alcoolului la varste fragede creste considerabil riscul aparitiei abuzului si dependentei. sunt importante in orice familie in care se incearca evitarea unor astfel de abuzuri. Un studiu arata faptul ca un adolescent ai carui parinti consuma alcool sau alte toxice. traficul liber de droguri. copii percep cu usurinta aceasta libertate educatioanala si nu ezita sa incerce astfel de toxice (in special fumatul si consumul de alcool). Adolescentii sunt deseori curiosi asupra senzatiilor sau efectelor pe care aceste toxice le au pe propria persoana. fumatul sau consumul de alcool sau droguri. deoarece grupul este mediul ideal de a experimenta astfel de substante toxice (mai ales marijuana. Extremele educationale. droguri halucinogene). fata de cei care consuma alcool pentru prima oara la 19 ani. ¾ atitudinea parintilor in legatura cu activitatile scolare. alcool. Un studiu medical a aratat faptul ca adolescentii care consuma pentru prima data alcool la varsta de 14 ani. are acelasi efect negativ asupra adolescentilor tentati sa incerce astfel de substante. Compensarea pe plan emotional si caldura familiala. deseori fiind suficient un impuls mic pentru a incerca personal aceste substante. tutun si droguri usoare). are un risc de 3 ori mai mare sa dezvolte dependenta la un moment dat. informatiile eronate din media. Farmaciile care elibereaza inadecvat medicamente care pot fi utlizate de adolescenti in alte scopuri decat cele medicale. creste riscul pentru abuzul de toxice (in special alcool. reprezinta de asemenea un factor de risc in aparitia dependentei si abuzului de toxice la adolescenti. • Varsta mica la prima utilizare. sa identifice o problema legata de consumul de toxice in randul adolescentilor. Factori de risc de ordin social Acestia includ: ¾ accesul la diferite toxice. ¾ publicitatea prin media a alcoolului. extrascolare. succesul si sex-appealul. ¾ anturajul nepotrivit este un factor de risc foarte important in aparitia abuzului si dependentei la adolescenti. ¾ viata familiala dezorganizata este un alt factor important in predispozitia pentru consumul de toxice al adolescentilor. in educatia si viata adolescentului. tigaretelor sau drogurilor. au un risc mare de a consuma toxice. stimuleaza curiozitatea. alcoolului. Unii parinti suspicioneaza 76 . anturajul nepotrivit si nu in ultimul rand toleranta crescuta a comunitatii. contribuie la aparitia abuzului de toxice si dependenta adolescentilor. Prezenta alcoolului si a tigaretelor in casa. au un risc de 4-5 ori mai mare sa devolte dependenta la alcool. Unii parinti considera inevitabila experimentarea unor astfel de toxice de catre copii lor. Factori de risc familiali Acestia includ: ¾ istoricul familial de utilizare a substantelor toxice. precum pedepsele grave (deseori corporale) sau permisivitatea crescuta a parintilor. specifica varstei este un alt factor care predispune la consumul de toxice. fata de restul adolescentilor. cresc de asemenea riscul pentru abuzul si dependenta de toxice. Uneori este destul de dificil pentru parinti sau membrii anturajului. ¾ implicare parentala inadecvata. Procurarea relativ usoara a tigaretelor.

sa se observe cu atentie anumite modificari comportamentale caracteristice pentru astfel de situatii (modificari de comportament. EDUCAŢIE. precum si o igiena inadecvata ¾ pierderea apetitului alimentar si scadere inexplicabila in greutate ¾ hiperemie conjunctivala (ochi rosii). atitudinii fata de persoanele apropiate. Este destul de dificil sa se identifice un posibil abuz de toxice si nu este recomandat un comportament extrem din partea parintilor ingrijorati. organizat si sistematic. potentand recuperarea si reinsertia sociala. dropsuri mentolate) ¾ absenteism si performante scolara slabe ¾ pierderea interesului pentru anumite activitati scolare sau extrascolare. O educatie buna si eficienta trece. acestea reprezentand doar potentialitati latente de devenire umana. cat si in forme neinstitutionalizate (de ex. in care experienta evolutiei speciei umane ii este data sub forma de premise naturale. Educatia constituie atat o modalitate de preventie cat si de corectie. sociologia familiei. Ceea ce trebuie sa se sublinieze intotdeauna atunci cand se pune problema preintampinarii (sau a combaterii devierilor comportamentale) este faptul ca elevul nu este un primitor pasiv al cerintelor sau al constrangerilor venite din exterior. amintim urmatoarele: ¾ atentie scazuta asupra infatisarii fizice si imbracamintii. TERAPIE EDUCAŢIA Educatia reprezinta ansamblul de actiuni si influente ce se exercita asupra individului cu un scop precis. care indeplineste functii de finisare sau implinire a personalitati. cu toate ca acest comportament poate fi considerat normal la aceasta varsta. utilizarea inadecvata si frecventa a picaturilor pentru ochi si a odorizantelor bucale (guma de mestecat. Elevul isi are propriul sau sistem de preferinte si de referinte care va selecta influentele venite din exterior. familie. prin interiorizare si adaptare. izolare).). organizatii etc. Dintre semnele care pot aparea odata cu abuzul de toxice. carora el trebuie doar sa li se supuna. etc). 77 . in vederea formarii si dezvoltarii lui. CONSILIERE. pentru sport sau alte hobbyuri ¾ comportament care tradeaza incercarea de a ascunde un anumit secret ¾ indepartarea de membrii familiei si prieteni ¾ prieteni si anturaj nou.eventuala utilizare a drogurilor in cazul adolescentilor care prezinta un comportament anormal (negativism. violenta ¾ dezinteres si lipsa planurilor de viitor.. metode si tehnici de interventie psihologica. in autoeducatie. La nivelul scolii activitatea profesorilor va trebui perfectionata prin absolvirea unor cursuri de psihologia copilului. Educatia se desfasoara atat in forme institutionalizate (scoala. in mod constient. schimbarea lookului. care nu sunt prezentati familiei ¾ comportament caracterizat prin minciuna si furt ¾ comportament dispretuitor fata de familie si prieteni ¾ atitudine ostila. Specialistii recomanda ca in momentul in care se suspicioneaza un eventual abuz de substante toxice in randul adolescentilor. negare. Individul are la nastere un echipament ereditar. grupuri spontatne).

invatarea eficienta si durabila. evitarea reactiilor impulsive neadecvate. CONSILIEREA PSIHOLOGICA Consilierea psihologica este un tip de interventie prin care se urmareste sugerarea unui mod de a proceda. Astfel. Profesorul instruieste. a amenintarii si intimidarii elevilor. trebuie sa se intensifice in scoli activitatile de elaborare a unor metode si procedee diagnostice si formative. In adolescenta spre deosebire de etapa anterioara. Demersul profesorului este unul aproape strict educational. ajutor si indrumare. activitatile de consiliere psihopedagogica au drept continut: functionalitatea si dezvoltarea optima a persoanei. in general. Evaluarea elevilor trebuie sa se centreze pe progresele lor si nu pe comparatii si ierarhii. promovarea sanatatii si a starii generale de bine. realizate printr-o analiza prealabila a situatiilor. consilierul educational abiliteaza si instrumenteaza persoana cu metode si tehnici prin care aceasta sa asimileze. Imbunatatirea raporturilor dintre scoala si familie trebuie sa conduca la o implicare mai consistenta a parintilor in activitatea scolara si la multiplicarea interactiunilor personale intre reprezentantii scolii si membrii familiei. Pentru al ajuta pe elev sa faca alegeri sau actiuni adecvate. deoarece fiecare etapa cronologica de dezvoltare are resurse. stiinta. Continutul activitatilor de consiliere psihopedagogica se refera la domeniile esentiale in care ele se desfasoara in concordanta cu scopurile pe care le urmaresc. a favorizarii sau etichetarii elevilor. acceptarea de sine si valorificarea optima a resurselor si disponibilitatilor proprii. prin care elevul isi va dezvolta atat capacitati de autocunoastere si autoevaluare obiective. intarindu-i increderea in sine si oferind un suport afectiv important. orientarea carierei. cat si abilitati de invatare si de prelucrare creativa a informatiilor acumulate. cu focalizare pe aspectele de ordin psihologic menite sa asigure dezvoltarea personla. Profesorul trebuie sa puna un accent mai mare pe recompense. Ameliorarea practicilor educationale din clasa se refera la: evitarea discriminarilor. Intre activitatile de instruire-educare si cele de consiliere psohopedagogica nu exista diferente semnificative. in maniera proprie. viata personala. Ea se adreseaza persoanelor sanatoase psihic. aflate uneori in dificultate facilitandu-le autocunoasterea realista. Ambele au drept obiectiv formarea personalitatii umane. 78 . a unui mod de comportare ce trebuie adoptat intr-o situatie data sau. exprimarea increderii in posibilitatile fiecarui elev de a reusi. cum ar fi cele de planificare. de amanare sau evitare. trebuie luat in cosiderare si nivelul de varsta al elevului. in viata si activitatea cotidiene. pe cand demersul consilierului este unul psihoeducational. Profesorul propune elevilor un anumit mod de prezentare si intelegere a stiintei.Apoi. pe abordarea pozitiva a comportamentelor elevului. Dar profesorul si consilierul educational au competente si responasabilitati relativ diferite. utilizarea unui limbaj academic. nivelul de dezvoltare psihica face posibile noi procese si modalitati de adaptare. motivatii si mecanisme diferite de adaptare. in vreme ce consilierul educational faciliteaza realizarea invatarii eficiente si durabile de catre fiecare persoana. acordare de sprijin.

urmarind disparitia sau ameliorarea simptomelor. .Consilierea psihopedagogica imbraca forme diferite: ¾ consiliere in situatii de criza. ¾ artterapia. activitatile de consiliere psihopedagogica sunt focalizate pe dezvoltarea perceptiei si a imaginei de sine si pe relationarea adecvata cu altii. Fazele procesului de consiliere psihopedagogica sunt: .stabilirea unei legaturi specifice cu clientul si cu lumea sa. . . cu actiune directa asupra unei simptomatologii sau asupra persoanei aflate intr-o dificultate existentiala se numeste psihoterapie. confidentiala. Pentru adolescentii aflati in situatie de criza sau care prezinta tulburari psihopatologice sunt adecvate urmatoarele psihoterapii: ¾ cognitiv-comportamentala. Pentru a fi eficienta relatia consilier-client trebuie sa fie o relatie: de exclusivitate (fara intruziunea unei alte persoane). . La adolescenti. cu eliberarea resurselor persoanei in scopul cresterii eficientei sale. autonomie si investitie reala prin cunoasterea propriilor trebuinte si a posibilitatilor de indeplinire a lor. TERAPIE Terapia care foloseste mijloace psihologice. ¾ gestalt-terapia. securizanta (prin crearea unui climat permisiv si prin respectarea unor reguli stabilite cu clientul). folosind o anumita metoda. ¾ consilierea preventiva. semnificativa (clientul trebuie sa stie cu exactitate de ce vine la consilier). . ¾ consilierea remediala. modificarea personalitatii in profunzime sau la un anumit nivel. bazata pe dorinta partenerilor de a coopera).analiza alternativelor posibile si luarea unei decizii. resemnificare si interpretare.clarificarea problemelor clientului prin: reformulare. deconditionarea mecanismelor etiopatogenetice.invitatia de a vorbi adresata clientului. Eficienta psihoterapiei inseamna adaptare. ¾ psihodrama. ¾ consilierea pentru dezvoltare (optimala).functionalitatea optima a clientului. . Ca terapie specializata psihoterapia dispune de un ansamblu de teorii. 79 .confruntarea clientului cu propriile credinte si convingeri ca surse de rezistenta la schimbare . tehnici si criterii de aplicare si nu poate fi efectuata decat de un specialist. Indiferent de tipul de psihoterapie folosit. Situatia psihoterapeutica este situatia specifica in care o persoana – terapeut se angajeaza constient. sincera.ascultarea activa si observarea manifestarilor clientului. ¾ psihoterapia ”nondirectiva”. Orice psihoterapie vizeaza implicit sau explicit cunoasterea persoanei de catre ea insasi. inclusiv cu adultii. .constientizarea de catre client a problemelor si a modalitatilor de solutionare.facilitarea activa a schimbarii clientului. .experimentarea si exersarea noilor comportamente. intr-o relatie specifica de vindecare. metode. autentica (o relatie directa. . interventia psihologica in sine se bazeaza pe (si foloseste ca instrument) relatia terapeut-client.

¾ EMDR (desensibilizarea prin miscari oculare). ¾ terapia realitatii. ¾ terapia familiei. Psihoterapia la adolescenti urmareste schimbarea in: ¾ identitatea de sine si acceptarea de sine (cunoasterea propriilor trebuinte. ¾ psihoterapia filosofica. a obiectului) asa cum este ea. ¾ socioterapia. de la ameliorare semnificativa. ¾ autenticitatea si spontanietatea in relatia constienta cu celalalt. ¾ acceptarea lumii (a celuilalt. ¾ o rezolvare simptomatica. la vindecare. In sens larg psihoterapia nu este o metoda terapeutica ci o atitudine psihologica. ¾ terapia prin joc. acceptarea lor. ¾ psihoterapia experientiala.¾ analiza existentiala. implinirea lor nonconflictuala). ¾ eficienta in actiuni si in alegeri. 80 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful