CURS NR.

1 CARDIO-VASCULAR
HIPERTENSIUNE ARTERIALA
Definitie
-

HTA este definite ca o crestere persistenta a TA sistolice si diastolice peste valorile de

140/90 mmHg. Aceste valori variaza cu varsta individului.

HTA reprezinta afectiunea cardiovasculara cea mai raspandita in masa populatiei si una
dintre problemele cele mai importante de sanatate publica din tarile dezvoltate.

HTA este recunoscuta ca fiind factorul de risc major pentru ateroscleroza cu localizare
coronariana, cerebral si renala.

Clasificarea HTA
-

HTA poate fi clasificata pe baza a doua criteria majore:

1. Criteriul etiologic in functie de care exista:
- HTA esentiala (primara) fara o cauza cunoscuta in proportie de 75-80%;
- HTA secundara care poate avea o varientate de cauze:

HTA renala;

HTA endocrina;
HTA de sarcina;
HTA cardiovasculara;
HTA neurologica;
HTA prin contraceptive orale;
HTA de stres.

2. Criteriul cantitativ al valorii TA sistolice si distolice clasifica HTA in functie de

severitatea sa:
Categorie

TA sistolica (mmHg)

TA diastolica (mmHg)

normotensiune

< 140

<90

HTA usoara

140-180

90-105

subgrup de granita

140-160

90-95

HTA moderata si severa

>180

>105

HTA sistolica izolata

>140

<90

Categorie

TA sistolica (mmHg)

TA diastolica (mmHg)

TA normala

130

85

TA high normal

130-139

85-89

HTA usoara

140-159

90-99

HTA moderata

160-179

100-109

HTA severa

180-209

110-119

HTA foarte severa

>210

>120

Etiopatogenie
Factori etiologici ai HTA
1. Predispozitia genetica exista situatii de agregare familiala (mai multi membri ai
aceleiasi familii au HTA), existand gene care transmit predispozitia pentru HTA.
2. Aportul crescut de sare s-a demonstrat ca regimurile hipersodate determina HTA
si ca orice scadere a sodiului din alimentatie sau utilizarea diureticelor determina
normalizarea valorilor tensionale.
3. Obezitatea numeroase studii epidemiologice au demonstrat ca HTA este mai
frecventa la indivizii obezi, in special daca obezitatea afecteaza predominant partea
superioara a trunchiului.
4. Consumul de alcool chiar moderat (intre 40ml si 160ml etanol/24h) in special bere
si vin, creste valorile tensionale. Asociat cu alti factori de risc pentru HTA (fumat,
consum de cafea, factori psihoemotionali), alcoolul favorizeaza cresteri tensionale
chiar la un consum mai mic zilnic. Alcoolul determina cresterea debitului cardiac si a
frecventei ventriculare, secundare probabil cresterii activitatii nervoase simpatice.
5. Fumatul determina cresteri de scurta durata a TA. Desi nu reprezinta o cauza
propriu-zisa de HTA, fumatul creste riscul complicatiilor cardiovasculare si cerebrale,
ca si evolutia spre HTA maligna.
6. Cafeaua prin cofeina pe care o contine poate determina cresteri acute ale TA
datorita vasoconstrictiei pe care o induce.
7. Sedentarismul creste riscul de aparitie al HTA cu atat mai mult cu cat se asociaza
de obicei cu obezitatea. Exercitiile fizice sustinute constituie o modalitate de
preventie sau de tratament nefarmacologic al HTA.
8. Sistemul renina-angiotensina-aldosteron renina este o enzima secretata de
aparatul juxtaglomerular renal ce transforma angiotensinogenul in angiotensina I, care

sub actiunea enzimei de conversie se transforma in angiontensina II care determina

cresterea secretiei de aldosteron (cu retentie de sodiu) si in acelasi timp este si un
puternic agent vasoconstrictor.
9. Catecolaminele (adrenalina, nordarenalina) secretate de suprarenala. Sunt crescute
in feocromocitom (o tumora de suprarenala care secreta in exces acesti hormoni).
Tablou clinic
Simptome nespecifice
-

cefalee occipitala sau fronto-occipitala matinala, care cedeaza la cafea sau antinevralgice;
ameteli, vertij;
tulburari senzoriale: vizuale (vedere in ceata, diplopie) sau auditive (acufene, vajait in
urechi);
jena precordiala, palpitatii.
Examenul fizic

examenul fizic poate fi normal in afara valorilor tensionale crescute;

examenul cordului poate evidentia tahicardie, aritmii, insuficienta mitrala functionala.

Diagnosticul HTA
Diagnosticul (bilantul) functional al HTA inseamna aprecierea starii cordului,
rinichiului si creierului. Pentru bilantul functional se impugn efectuarea catorva exemene
fundamentale:
- electrocardiograma;
- radiografia toracica;
- ecocardiografia;
- sumarul de urina cu densitatea urinara;
- creatinina serica;
- examenul fundului de ochi si aprecierea stadiului FO in HTA.
-

dupa efectuarea bilantului functional se HTA se stadializeaza astfel:

HTA stadiul I nu are simptome sau modificari organice, ci numai valori tensionale
crescute.
HTA stadiul II are rasunet asupra ventriculului stang (apare hipertrofia VS, evidentiata
prin ECG, ecocardiografie sau radiografie toracica).
HTA stadiul III apar modificari de visceralizare ale organelor tinta (inima, rinichiul,
creierul), izolate sau asociate la acelasi bolnav, cum ar fi:
o din partea cordului: insuficienta ventriculara stanga (manifestata prin astm cardiac sau
edem pulmonar acut), angina pectoral, infarct miocardic acut;

o din partea vaselor creierului: hemoragii cerebrale, hemoragii si exudates la examenul

FO;
o din partea rinichiului: nefroangioscleroza benigna (proteinurie mai mica de 1g/24h,
creatinina mai mare de 1,3mg%, scaderea densitatii urinare).
HTA stadiul IV TA distolica mai mare de 130 mmHg, numit si HTA maligna.
Diagnosticul etiologic al HTA presupune efectuarea unor investigatii suplimentare
care sa ajute la stabilirea etiologiei HTA. In cazul in care acestea nu se gasesc putem spune ca
este vorba despre o HTA esentiala.
Diagnosticul complicatiilor la orice pacient hipertensiv, diagnosticul complicatiilor
inseamna punerea in evident a atingerilor viscerale, pe termen lung, cat si recunoasterea
urgentelor hipertensive.
Complicatiile HTA pe termen lung sunt:
- cardiace: HVS (hipertrofia ventriculara stanga), cardiopatia hipertensiva (angina pectorala,
infarctul miocardic acut, aritmiile, insuficienta ventriculara stanga);
- cerebrale: encefalopatia hipertensiva, accidental vascular cerebral;
- renale: nefroangioscleroza benigna sau maligna.
Urgentele hipertensive sunt:
- HTA maligna (TA diastolica >130 mmHg);
- encefalopatia hipertensiva (cefalee intense, greata, varsaturi, stari confuzionale, vertij,
convulsii, pareze);
- insuficienta ventriculara stanga acuta;
- sindromul de ischemie coronariana acuta;
- hemoragia cerebrala;
- disectia de aorta;
- criza de feocromocitom.
Tratamentul HTA
-

obiectivele tratamentului sunt precise:

1. reducerea valorilor TA catre valorile normale;
2. controlul altor factori de risc cardiovasculari care pot influenta evolutia pacientului
hipertensiv.
decizia de a incepe tratamentul HTA se bazeaza pe nivelele TA sistolice si TA distolice
controlate de mai multe ori in 2-4 saptamani, pentru a elimina cresterile tensionale
intamplatoare.
pentru formele mai severe tratamentul intensive trebuie inceput imediat.

Tratamentul nefarmacologic

este indicat in toate formele de HTA; el poate constitui terapie unica in HTA usoara sau
tratament adjuvant in HTA moderata si severa.
- modificarea stilului de viata este esentiala la o mare proportie de hipertensivi care au factori
de risc cardiovasculari suplimentari.
- componentele tratamentului nefarmacologic sunt multiple:
1. regimul alimentar hiposodat la doar 4-5 g clorura de sodiu pe zi, este suficient pentru
un efect favorabil, reducand TA in special sistolica in medie cu 5-10 mmHg.
Deoarece un regim alimentar strict desodat este dificil de acceptat mai ales pe termen
lung, se recomanda reguli simple culinare: sa nu se adauge sare la masa, sa se evite
mezelurile si branzeturile sarate, conservele si alte alimente bogate in sare.
2. reducerea greutatii corporale la persoanele hipertensive supraponderale, printr-un
regim hipocaloric si prin exercitii fizice regulate.
3. suplimentarea de potasiu efectul hipotensor al dietei bogate in K se explica printr-o
crestere a elminarii de Na, prin vasodilatatie directa, reducerea tonusului simpatico si
supresia secretiei de renina.
4. alti factori alimentari reglarea aportului alimentar de grasimi saturate si nesaturate.
Desi acestea nu au vreun efect pe TA, cantitatea si tipul grasimilor alimentare
influenteaza indirect aterogeneza.
5. restrictia de alcool ;
6. incetarea fumatului si a consumului de cafea;
7. exercitiile fizice zilnice au efect cert hipotensor in HTA usoara. Ele sunt contraindicate
in HTA severa. Sunt recomandate exercitii fizice regulate timp de 20-30 minute, de 3 ori
pe saptamana.
8. tehnici de relaxare bazate pe autosugestie, concentrare asupra gandurilor relaxante,
exercitiile respiratorii.
Tratamentul farmacologic
-

are indicatie absoluta in formele moderate si severe de HTA, iar in anumite situatii chiar in
HTA usoara.
in functie de mecanismul lor de actiune medicamentele antihipertensive pot fi grupate in:
1. diuretice - au fost printer primele medicamente folosite in tratamentul HTA.
Pot fi de mai multe tipuri:
- diuretice tiazidice (nefrix);
- diureticele de ansa (furosemidul);
- diureticele care economisesc potasiul (spironolactona).
- efectele secundare ale diureticelor tiazidice si a celor de ansa hipopotasemia
care predispune la aritmii vetriculare.
2. Inhibitorii simpatici actioneaza prin inhibarea sistemului nervos simpatic. Se impart in
7 subclase:
Inhibitori adrenergici periferici;
Inhibitori adrenergici centrali (alfa-metil-dopa);
Inhibitori adrenergici cu actiune centrala si periferica (rezerpina);

Alfablocante: neselective si selective;

Betablocante: neseletive (propranolol) si selective (metoprolol, atenolol);
Alfabetablocante (labetalol);
Inhibitori adrenergici cu actiune mixta.

3. Vasodilatatoarele musculotrope sunt printre primele antihipertensive introduce in

tratamentul HTA. Ele actioneaza direct pe vasele de rezistenta producand relaxarea
muschiului neted arteriolar, efectul lor pe vasele de capacitanta fiind minim sau chiar
absent. Cele mai cunoscute sunt: dihidralazina, minoxidilul, nitroprusiatul de sodiu
(arteriole si venodilatator).
4. Inhibitorii sistemului renina-angiotensina = inhibitorii enzimei de conversie , inhiba
secretia de renina si transformarea angiotensinei I in angiotensina II. Cei mai cunoscuti
reprezentati sunt: captoprilul, enalaprilul, perindoprilul (prestarium) etc.
5. Blocantele de calciu produc vasodilatatie periferica. Cele mai importante sunt:
nifedipina.