Ministerul Educatiei al Republicii

Moldova

Colegiul Politehnic din Chisinau

Catedra: Comunicatii

Disciplina: Comutatii automate si complexe de

comanda

Lucrare practica nr 1
Tema: Arhitectura generala a unei central
urbane(de oficiu)

A elaborat:
din grupa TC-0210

Eleva

A verificat profesor:
Tatiana

Josan

Cisinau 2013

Tema: Arhitectura generala a unei central urbane(de

oficiu)

Scopul Lucrarii: De a studia subsistemele unei centrale

telefonice

urbane(de oficiu)

Fig.1 Arhitectura generala a unei central de

oficiu.

Calea de date este un un canal ce permite indrumarea

informatiilor generale si folosite in mod direct de catre utilizatorii
retelei; exemplu classic il constituie calea de convorbire la care
sunt
conectati
abonatul
chemator(sursa)
si
abonatul
chemat(destinatie).

Calea de comanda (si control) este un canal ce permite

indrumarea informatiilor necesare unei bune functionari a
centralei si retelei in ansamblu; mesajele de semnalizare sunt un
exemplu semnificativ al acestor categorii de informatii.
Intr-o central de oficiu urban (cu abonati) se disting
urmatoarele subsisteme:

Reteaua de conexiune, RCX (switching networkReseau de Connexion)- este un dispozitiv de mare

complexitate, ce indeplineste functia de a conecta o cale de
intrare la o cale de iesire, subcoordonarea ordinelor primate
de la unitatea de comanda. Este prin excelenta un
component de executie. Caile commutate prin RCX sunt
deopotriva cai de date, care conecteaza elemente ale
unitatilor terminale, ca si cai de comanda, referitoare la
legaturi fie intre unitatea de comanda si unitatile terminale
sau auxiliare, fie intre diferitele procesoare ale unitatii de
comanda. Folosirea retelei de conexiuni la stabilirea cailor de
comanda este o solutie deosebit de convenabila, care
asigura o mare suplete relatiilor intre diferitele component
ale centralei. RCX permite modificarea legaturilor interne de
comanda in functie de sarcinile prezentate in traffic, dar si in
functie de disponibilitatile echipamentelor, in cazuri
accidentale de deranjament.

Unitatile de linii terminale (line termination unitsunites terminales de

ligne)- reprezinta interfetele intre
mediul de transmisie, pe de o parte, si RCX, precum si
unitatea de comanda, pe de alta parte. O unitate terminala
se prezinta astazi ca o placa de circuit electronic, controlat
de un mic microprocesor, si asigura supervizarea unui grup
determinat de linii. De exemplu se precizeaza ca o placa de
circuit imprimat permite in mod obisnuit racordarea a 8 sau
16 linii (analogice sau numerice) de abonat. Datorita
numarului mare de terminale racordate intr-o central,
unitatile terminale reprezinta fizic si financiar cea mai mare
parte a unei centrale.

Interfetele sunt echipamentele situate totdeauna la

extremitatile centralei si au rolul de a asigura adaptarea
intre central si mediul sau exterior de transmisie. Acest
mediu al centralei este format, pe de o parte, din abonatii sai
proprii si, pe de alta parte, din celelalte central din retea cu
care este legata in mod direct. In consecinta, interfetele,
trebuind sa corespunda perfect acestui mediu, se refera la
urmatoarele elemente ale retelei de telecomunicatii:

Linii de abonat (subscriber line-ligne dabonne)care permite racordarea terminalelor utilizatorilor

retelei(aparate telefonie,
fax-uri, calculatoare etc.). Cel mai adesea, linia
abonatului este materializata printr-o pereche de fire de
cupru neecranate si rasucite(unshielded twisted pair-fils
de cuivre non blindes). Pina de curind interfata
abonatului a avut o structura analogica; doar de citiva
ani au intrat in exploatare liniile numerice de abonat si
in
consecinta
au
aparut
si
interfetele
numerice,pregatind generalizarea ISDN-ului.

Jonctiuni(trunks-jonctions) - care asigura schimbul

de informatii cu alte centrale.

Serviciul de exploatare si intretinere cel care

permite operatorului retelei de a interveni in
functionarea centralei. Se executa astfel 2 functii
principale care sunt:
Exploatarea(administration) functia prin care se
pot realize modificarile in conditiile de functionare ale
centralei: crearea de noi abonati, citirea contoarelor de
taxare, modificarea tabelelor de traducere interna etc.
Intretinerea(maintenance)- functia care permite
remedierea unui deranjament sau chiar a unei intreruperi
in functionarea centralei. In asemenea situatii prin blocul
de comanda al intretinerii, se lanseaza un program de
localizare a avariei, de scoatere din functiune a
echipamentului deranjat si de reparatii, ce sunt urmate
evident de un program de repunere in functiune si de
actualizare a tuturor informatiilor utile. In centralele
clasice, cu echipamentele de tip electromagnetic (rotative
sau crossbar), interfata de exploatere/intretinere se

prezinta ca un terminal specializat, care se conecteaza in

cazurile de avarie la unitatea de comanda si la
echipamentul aflat in deranjament. In mediul actual al
centralelor electronice, gestionarea intregii retelei poate fi
realizata in mod unitar prin folosirea platformelor TMN
(Telecommunication Management Network). In aceasta
situatie, interfata de exploatare si intretinere poate fi
privita ca o racordare la o retea de pachete X.25, iar
platform TMN ca un comutator specializat pentru toate
semnalele de gestiune a exploatarii si intretinerii.

Unitatea de comanda(si control) este responsabila

cu supervizarea intregului sistem. Centralele realizate in
vechile tehnologii (rotative sau crossbar) au utilizat o
comanda prin program cablat. Astazi, orice comutator
electronic dispune de o comanda prin program
inregistrat (Stored Program Control- commande par
logiciel) care este mult mai supla, permitind evolutia
functiilor si serviciilor in raport cu abonatii centralei, dar si cu
gestiunea-intretinerea proprie a acesteia. De regula, unitatea
de comanda este materializata printr-un sistem de multiprocesor, care executa programele de exploatare si
intretinere, dar si programele legate de conexiunile cu
unitatile terminale, pentru supervizarea comunicatiilor; este
ceea ce se numeste in mod curent prelucrarea
apelurilor (call processing-trartement dappels). Pentru a
raspunde cerintelor de fiabilitate, diferitele procesoare ale
comenzii au capacitatea de a se inlocui reciproc, in caz de
deranjament. Programele executate de unitatea de comanda
sunt de o mare complexitate. Ele se caracterizeaza prin:
amploare deosebita(mai multe milioane de linii e program),
prelucrari in timp real, fiabilitate sporita pentru a asigura
permanenta functionarii centralei si a tratarii apelurilor,
diversitatea in actiuni(mai multe zeci de versiuni gestionate
in paralel).

4.

Auxiliarele echipamentele care faciliteaza

informarea utilizatorilor asupra progresarii in tratarea

de catre central a apelurilor lor sau avertizarea

acestora asupra eventualelor anomalii de functionare.
Aceste echipamente, aflate permanent sub comanda si
controlul unitatii de comanda, sunt doua categorii:

Generatoare de tonalitati diverse sau de mesaje

inregistrate, folosite in diferite etape de prelucrare a unui
apel, in conformitate cu cerintele semnalizarii.

Receptoare pentru semnale de numerotare (in impulsuri

lipsa curent sau in frecvente vocale) primate de la abonati
sau de la alte central.

Observatii :
a)

Prezentarea arhitecturii s-a facut in raport cu o

central de abonati,deoarece aceasta prezinta o
structura complete, avind conectate pe porturile
terminale doar jonctiuni cu alte central,sunt lipsite
de unitatile terminale ale liniilor de abonati; in rest
respecta si ele aceeasi arhitectura generala.
b)
In prezent, in reteaua nationala (publica) a
Romaniei se afla in functiune echipamente de
comutatie realizate in diverse tehnologii si anume:
- Electromagnetice de tip Rotary (7A2 si 7D) si
crossbar(Pentacross).
- Electronice de tip Alcatel (Sistem 12 si
E10B/OCB283), SIEMENS EWSD si Goldstar
Starex si TX.
-

Concluzie:In urma lucrarii practice nr 1 am studiat

arhitectura generala a unei centrale urbane (de oficiu); am facut
cunostinta cu componentele acesteia si functiile pe care acste
componente le indeplinesc.