ACTUL ADMINISTRATIV - notiune si trasaturi; categorii; actul administrativ de

autoritate
Actul administrativ constituie o categorie distincta de acte juridice, adoptate sau emise, in
principal, de autoritatile administratiei publice, precum si de institutiile publice, prin care se
asigura realizarea sarcinilor care revin administratiei publice.
Acte administrative pot adopta sau emite si alte autoritati publice, din sfera celorlalte
puteri publice (legislativa sau judecatoreasca ), dar nu ca activitate de baza a acestora ci ca
activitate auxiliara, necesara pentru indeplinirea activitatii de baza.
Definitie
Actul administrativ, constituie forma principala prin care se realizeaza administratia publica si
consta intr-o manifestare expresa de vointa prin care se creeaza, se modifica sau se sting
raporturi de drept administrativ.
Actul administrativ se deosebeste de toate celelalte categorii de acte juridice lege,
contract, hotarare judecatoreasca printr-o serie de trasaturi specifice:
a. actul administrativ este forma principala a activitatii autoritatilor
administratiei publice, celelalte forme fiind faptele administrative si operatiunile
administrative. Acestea sunt mai numeroase in activitatea autoritatilor administratiei
publice de la nivelurile inferioare in timp ce activitatea autoritatilor administrative
publice de la nivel central Guvern, ministere, etc. se caracterizeaza, mai ales, prin
emiterea de acte administrative.
b. actul administrativ este, in principiu, o manifestare de vointa juridica
unilaterala, ce apartine autoritatii publice care le-a emis.
Caracterul unilateral al vointei exprimate in actul administrativ nu este determinat
de numarul de persoane fizice care isi exprima vointa in adoptarea actului, ci de faptul ca
acele persoane fac parte dintr-o structura organizatorica institutionalizata (Guvern,
Consiliul local sau judetean, etc. ) careia i se recunoaste prin lege competenta de a emite
acte administrative in exercitarea atributiilor care ii revin.
Caracterul unilateral al vointei juridice cuprinse in actul administrativ se mentine
si in cazul actelor administrative emise la cererea celor interesati (exemplu, emiterea unei
autorizatii de exercitare a unei activitati ), ca si in cazul actelor administrative ce se
emit fara consimtamantul persoanei careia i se adreseaza (exemplu, actul de plata al
impozitului).
c. actul administrativ are forta juridica obligatorie, atat fata de persoanele fizice
sau juridice carora li se adreseaza, cat si fata de autoritatea care le-a
emis; aceasta forta a actului administrativ deriva din faptul ca el este dat pe baza si in
executarea legii si, din aceasta cauza, se bucura de prezumtia de legalitate.
Din aceasta trasatura rezulta, pe de o parte, ca actele autoritatilor publice ierarhic
superioare ale administratiei publice sunt obligatorii pentru cele subordonate, iar, pe de
alta parte, autoritatile publice superioare au dreptul de a modifica sau anula actele
autoritatilor care li se subordoneaza. Ele nu pot sa li se substitue, adica sa reglementeze
ele insele raporturile juridice ce fac parte din sfera atributiilor exclusive ce revin
autoritatilor subordonate.
d. actul administrativ este executoriu de indata ce a intrat in vigoare, fara a fi
necesara indeplinirea unor formalitati ulterioare, ca in cazul unei hotarari

judecatoresti ramasa definitiva care, pentru a fi executata, trebuie sa fie investita cu

formula executorie.
Sunt insa si acte administrative care nu dobandesc in mod direct caracter
executoriu si nu pot fi puse direct in executare. Asa este cazul proceselor - verbale
constatare si sanctionare a contraventiei care sunt executorii numai daca persoana
sanctionata nu face plangere in termenul prevazut de lege. Daca insa contravenientul a
facut plangere, punerea in executare a procesului verbal nu mai are loc; ea se suspenda,
pana la solutionarea plangerii de catre instanta.
II.- Categorii de acte administrative
Actele administrative pot fi grupate ]n mai multe categorii, dup[ anumite criterii.
Cele mai importante criterii de clasificare sunt:
a) Dupa natura juridica, acestea pot fi:
acte administrative de autoritate ( sau acte administrative de putere publica). Aceste
acte se adopta sau se emit de o autoritate publica legislativa, executiva, judecatoreasca in
mod unilateral, pe baza si in vederea executarii legii, in scopul nasterii, modificarii sau stingerii
unor raporturi de drept administrative.
acte administrative de gestiune; aceste acte se incheie de serviciile publice
administrative cu persoanele fizice sau juridice si privesc buna gestionare a domeniului public al
statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale (judet, municipiu, oras, comuna) ; aceste acte
sunt acte bilaterale, cuprinzand doua manifestari de vointa (a serviciului public administrativ si a
unei persoane fizice sau juridice);
acte administrative jurisdictionale ; aceste acte se emit, in mod unilateral, de autoritatile
de jurisdictie administrativa, anume abilitate de lege si rezolva conflicte aparute intre servicii
publice si particulari.
b) Dupa competenta materiala, pot exista:
acte administrative cu caracter general; aceste acte se adopta sau se emit de autoritatile
administratiei publice care au competenta materiala generala; din aceasta categorie fac
parte: decretele Presedintelui
Romaniei,
hotararile
si
ordonantele Guvernului,
hotararile consiliilor judetene si cele ale consiliilor locale, unele ordine ale prefectilor si
unele dispozitii ale primarilor.
acte administrative de specialitate; aceste acte sunt emise de organele administratiei
publice centrale de specialitate si de autoritatile administratiei publice locale de specialitate; din
aceasta categorie fac parte: ordinele si instructiunile emise de ministrii si conducatorii celorlalte
organe ale administratiei publice centrale de specialitate, precum si cele emise de conducatorii
serviciilor publicedeconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte organe ale administratiei
publice centrale de specialitate.
c) Dupa competenta teritoriala, actele administrative pot fi :
acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice
centrale, care produc efecte pe tot cuprinsul tarii (decretele Presedintelui Romaniei, hotararile si
ordonantele Guvernului, ordinele si instructiunile ministrilor si ale conducatorilor celorlalte
organe ale administratiei publice centrale de specialitate).
acte administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale, care
produc efecte in limitele unitatilor administrativ teritoriale, in care functioneaza autoritatile care
le emit (hotarari ale consiliilor judetene si ale consiliilor locale, dispozitiiale
primarilor, ordinele prefectilor, precum si actele emise de conducatorii serviciilor publice
deconcentrate si ale celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate ).

d) Dupa gradul de intindere al efectelor juridice:

acte administrative normative, care produc efecte cu caracter general si impersonal,
fiind opozabile erga omnes
acte administrative individuale, care produc efecte numai cu privire la persoanele fizice
ori juridice determinate
e) Dupa natura efectelor juridice pe care le produc, sunt:
acte administrative care acorda drepturi (impersonale si generale sau individuale);
acte administrative care constata existenta unui drept.
f)
Dupa autoritatea care le emite:
acte administrative emise de autoritatile administratiei publice, centrale si locale, cu
competenta materiala generala sau speciala, precum si cu competenta teritoriala centrala si
locala;
acte administrative adoptate de Parlament, ..Planul national de amenajare a
teritoriului, care se aproba in baza Legii nr.50/1991, sau unele acte de numire in anumite functii
publice, in conditiile legii;
acte administrative emise de instantele judecatoresti (exemplu cele emise pentru
numirea si deliberarea din functie a personalului )
acte administrative emise de institutiile publice;
acte administrative emise de celelalte structuri organizatorice care privesc organizarea
executarii si executarea legii;
g) Dupa perioada de timp in care produc efecte juridice:
acte administrative permanente
acte administrative temporare.
Actul administrativ de autoritate
Cerintele de legalitate ale actelor administrative de autoritate sunt:
a) actele sa fie adoptate sau emise de catre autoritatile sau persoanele competente din
punct de vedere material si teritorial si in limitele acestei competente;
b) continutul actului administrativ sa fie conform cu continutul legii in baza caruia este
emis si cu actele normative cu forta juridica superioara;
c) actele sa corespunda scopului urmarit de legea pe care o pun in executare;
d) actele sa fie adoptate sau emise in forma specifica actelor administrative si cu
respectarea procedurii si a normelor de tehnica legislativa prevazute de lege;
e) actele sa fie actuale si oportune.
a)
Competenta reprezinta ansamblul drepturilor si obligatiilor ce revin unei autoritati a
administratiei publice sau unui functionar public pentru realizarea carora are si abilitatea de a
adopta sau emite acte juridice administrative. Aceasta competenta este conferita prin lege si este
strans legata de o anumita functie.
Competenta poate fi: materiala, teritoriala si personala.
Competenta materiala determina dreptul unei autoritati a administratiei publice de a
adopta sau emite un act administrativ. Ea poate fi generala sau speciala. In primul caz, autoritatea
administrativa poate adopta sau emite o sfera larga de acte administrative (pentru care este
abilitata prin lege), iar in cazul competentei materiale speciale, autoritatea administrativa adopta
sau emite acte administrative numai in domeniul sau de activitate.

Cat priveste rolul competentei teritoriale, ea se pune numai cu privire la autoritatile

locale, intrucat cele centrale pot actiona valabil pe intreg teritoriul tarii (cazul autoritatii
administratiei publice locale.).
In dreptul administrativ, in unele cazuri, competenta teritoriala este determinata
de domiciliul persoanei (exemplu plata impozitului, ori inscrierea in listele electorale), in altele,
de locul savarsirii actiunii sau inactiunii(exemplu cazul faptelor contraventionale), ori de locul
situarii bunului (exemplu emiterea autorizatiei de construire a locuintei).
Competenta personala (sau mai exact, calitatea persoanei) determina, uneori, competenta
autoritatii publice care adopta sau emite actul. De exemplu, cazul militarilor care au savarsit o
fapta contraventionala, situatie in care solutionarea plangerii impotriva procesului-verbal de
constatare a contraventiei si aplicare a sanctiunii, ca si punerea in executare a acestuia se fac de
catre comandantul unitatii militare, nu de catre instanta de judecata, ca in cazul celorlalte
persoane.
De retinut Competenta adoptarii sau emiterii unui act administrativ este stabilita prin
lege, si constituie un drept si o obligatie a celui caruia ii este conferita. De asemenea, exercitarea
unor atributii si adoptarea sau emiterea unor acte administrative atrage, de regula, nulitatea
actelor administrative(situatiaabuzului de putere se sanctioneaza conform legii penale).
Legea prevede si posibilitatea suplinirii si delegarii competentei.
Suplinirea consta in inlocuirea titularului cu o alta persoana pe timpul cand aceasta
nu o poate exercita. O asemenea suplinire este o suplinire de drept, in considerarea legii
(exemplu un ministru, un primar, un director etc. este suplinit in exercitarea functiei pe care o
detine de adjunctul (inlocuitorul) sau de drept ).
Delegarea de competenta consta in determinarea de catre titularul competentei a unei
autoritati sau persoane care urmeaza sa exercite anumite atributii care revin titularului
competentei. Aceasta institutie de drept administrativ se foloseste in raporturile dintre un organ
deliberativ si executiv de la acelasi nivel, organul executiv exercitand, intre doua intruniri ale
organului deliberativ, numaiatributiile pe care acesta din urma i le-a delegat.
Doctrina vorbeste si despre concursul de competente in adoptarea (emiterea)
aceluiasi act administrativ, deosebindu-se concursul de competente in forma directa si
concursul de competente in forma indirecta.
Concursul de competente in forma directa exista in situatia in care actul administrativ
este adoptat sau emis prin acordul mai multor autoritati publice din domenii si ramuri de
activitate diferite (exemplu un ordin sau o instructiune comuna a doua sau mai multe ministere).
Concursul de competente in forma indirecta poate imbraca modalitatea avizului
conform prin care se exprima un punct de vedere al unei autoritati a administratiei publice,
acest aviz fiind obligatoriu pentru cel care emite actul administrativ.
b)
A doua conditie de legalitate a actelor administrative priveste cerinta conformitatii cu
legea a continutului acestor acte. Aceasta conformitate cu legea se analizeaza in raport cu fiecare
din elementele componente, structurale ale normelor juridice cuprinse in act ipoteza, dispozitie,
sanctiune.
c)
Conformitatea
actelor
administrative
cu
scopul
legii. Scopul legii
reprezinta rezultatul pe care legiuitorul doreste sa-l realizeze prin reglementarea respectiva. Actul
administrativ derivand din lege si fiind emis in vederea executarii legii, trebuie sa fie conform
cu scopul legii, chiar si atunci cand autoritatii administratiei publice i se confera o anumita
initiativa sau apreciere in adoptarea/emiterea actului administrativ.

d)
O alta conditie de legalitate a actului administrativ priveste forma acestuia. Din acest
punct de vedere trebuie precizat ca actul administrativ se redacteaza in limba romana si, de
regula, in forma scrisa.
Forma scrisa a actului administrativ este necesara din mai multe considerente: pentru a se
cunoaste continutul exact al actului;pentru a se putea executa intocmai; pentru a dovedi, in caz
de litigiu, existenta si efectele pe care trebuie sa le produca actul respectiv; pentru a se putea
controla daca s-au respectat conditiile de legalitate.
La actele administrative cu caracter normativ, forma scrisa este obligatorie, fiind o
conditie de valabilitate a acestora.
La actele administrative cu caracter personal, desi se redacteaza, de regula, tot in forma
scrisa, aceasta nu constituie o conditie de valabilitate a acestor acte decat in cazurile stabilite de
lege.
Conditiile de forma care trebuie indeplinite de actele administrative pot fi impartite in
doua mari categorii: conditii de forma exterioara, a caror nerespectare atrage anulabilitatea
actului si conditii de ordin tehnic, a caror nerespectare nu atrage anulabilitatea actului.
Din prima categorie fac parte: lipsa denumirii autoritatii administratiei publice, lipsa
datei, neaplicarea sigiliului (stampilei)emitentului, lipsa semnaturii conducatorului autoritatii
emitente, lipsa numarului actului.
Din a doua categorie fac parte : modalitatile referitoare la redactarea actului in termeni
simpli si precisi, structurarea lui interna (capitole, sectiuni, articole, alineate, etc.).
e)
Actele sa fie actuale si oportune.
Oportunitatea presupune dreptul de apreciere a autoritatii administrative in cursul
organizarii executarii legii, prin care se asigura exercitarea atributiilor legale in timp optim, cu
cheltuieli minime si folosind mijloacele care corespund cel mai bine scopului legii.
Actele administrative care sunt supuse controlului pot fi analizate atat din punct de
vedere al legalitatii cat si al oportunitatii
f)
Pentru unele acte administrative, legea prevede si conditia contrasemnarii de catre cei
care au obligatia de a asigura punerea lor in executare, nerespectarea acestei cerinte ducand la
nulitatea actului. Este cazul unor decrete emise de Presedintele Romaniei, care trebuie
contrasemnate de primul-ministru (art.100, alin.2/c), precum si a hotararilor si ordonantelor
Guvernului, care trebuie contrasemnate de ministrii, care au obligatia sa le puna in executare.
Potrivit art.102 alin.(2) din Constitutie decretele Presedintelui ce trebuie contrasemnate
de primul-ministru sunt cele care privesc: incheierea tratatelor internationale negociate de
Guvern, .. si rechemarea reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, infiintarea, desfiintarea
sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;declararea mobilizarii partiale sau totale a
fortelor armate;luarea masurilor pentru respingerea agresiunii armate indreptate impotriva tarii;
instituirea starii de asediu sau a starii de urgenta; conferirea decoratiilor si titlurilor de
onoare;acordarea gradelor de maresal, general si amiral;acordarea gratierii individuale.
1. Actul administrativ de autoritate
I.
Procedura adoptarii (emiterii) actului administrativ de autoritate
II.
Aplicarea actului administrativ de autoritate
I. - Procedura adoptarii (emiterii) actelor administrative cuprinde un complex de activitati
desfasurate de functionarii autoritatilor publice care adopta actul si ai altor autoritati publice care
colaboreaza la acestea. Toate aceste activitati pot fi grupate in trei faze: A) activitati pregatitoare

adoptarii actului; B) faza adoptarii (emiterii) propriu zise a actului; C) activitati posterioare
adoptarii actului.
A) Activitati pregatitoare adoptarii actului administrativ
- In vederea adoptarii actului administrativ se efectueaza o serie de operatiuni cum sunt:
intocmirea de evidente si date statistice, rapoarte, informari, dari de seama, avize, autorizari, etc.
La elaborarea proiectului de act normativ trebuie respectate conditiile de tehnica
legislativa referitoare la redactarea proiectului si la forma sa exterioara. Prin Hotararea
Guvernului nr.555/2001 a fost adoptat Regulamentul prin care sunt stabilite procedurile care
privesc actele Guvernului hotarari si ordonante precum si ordinele, instructiunile si celelalte
acte normative emise de ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice
centrale de specialitate, precum si prefectii.
Actele normative se initiaza, se elaboreaza, se adopta si se aplica in conformitate cu
prevederile Constitutiei, cu dispozitiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa
pentru elaborarea actelor normative, precum si cu principiile ordinii de drept.
Actul normativ trebuie sa se integreze organic in sistemul legislatiei si pentru aceasta el
trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior, cu reglementarile comunitare
si cu tratatele internationale la care Romania este parte.
Au dreptul sa initieze proiecte de acte normative urmatoarele autoritati:
- Guvernul;
- ministerele si alte autoritati publice centrale de specialitate, precum si celelalte autoritati
publice care au drept de initiativa in temeiul altor acte normative;
- prefecturile, Consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, prin
Ministerul Administratiei si Internelor.
Proiectele de acte normative care privesc activitatea unor organe sau organisme
neguvernamentale se vor elabora de autoritatile publice initiatoare cu consultarea acestora.
Proiectele de acte normative trebuie insotite de urmatoarele instrumente de prezentare si
motivare:
a) expuneri de motive in cazul proiectelor de legi;
b) note de fundamentare - in cazul ordonantelor, al ordonantelor de urgenta si al
hotararilor Guvernului;
c) referate de aprobare pentru celelalte acte normative.
Pentru adoptarea sau emiterea anumitor acte administrative legea prevede
necesitatea avizelor si acordurilor.
Avizele sunt opinii, puncte de vedere ale unei autoritati a administratiei publice, solicitate
de autoritatea care a initiat un proiect de act normativ, la acel proiect. Avizele pot fi:
a) avize facultative, atunci cand autoritatea care emite actul administrativ are dreptul de a
hotari sa ceara sau sa nu ceara opinia altei autoritati si, daca a cerut-o, are facultatea sa tina sau
nu cont de aceasta opinie;
b) avize consultative, atunci cand autoritatea care emite sau adopta actul administrativ are
obligatia sa solicite opiniile altui organ, dar nu este obligata sa se conformeze acestora.
Nesolicitarea acestui aviz duce la nulitatea actului administrativ;
c) avize conforme, atunci cand autoritatea care emite actul administrativ are atat obligatia
de a le solicita, cat si obligatia de a se conforma acestor avize. In aceasta situatie actul
administrativ emis nu poate fi contrar continutului avizului, in schimb, autoritatea competenta

poate sa emita actul, daca nu este de acord cu continutul avizului, poate sa renunte la dreptul de a
emite actul administrativ respectiv.
Avizele, indiferent de categoria din care fac parte, nu produc prin ele insele efecte
juridice, desi fara avizul conform, actul administrativ nu este valabil.
Acordul este o manifestare de vointa a organului stabilit de lege prin care acesta isi da
consimtamantul la adoptarea sau emiterea actului, organul emitent neputand actiona fara acest
consimtamant. Acordul poate fi prealabil, concomitent sau posterior.
Acordul prealabil se aseamana in continut si efecte cu avizul conform, dar nu se confunda
cu acesta intrucat acest aviz, desi prevede emiterea actului, nu produce el insusi efecte. Acordul
prealabil produce el insusi efecte juridice cu conditia ca, prin continutul sau, sa concorde in
manifestarea de vointa a organului care emite actul administrativ.
De regula, organul al carui acord prealabil se cere este un organ ierarhic superior celui
care adopta sau emite actul, ori este un organ care se situeaza cel putin pe o treapta similara
organului care urmeaza sa adopte sau sa emita actul.
In anumite situatii, legea conditioneaza emiterea actului administrativ de o aprobare,
confirmare ori autorizare din partea altui organ si care nu creeaza prin ele insele raporturi
juridice. Raporturile juridice iau nastere numai prin actul administrativ de baza si numai dupa
indeplinirea acestei cerinte de legalitate a actului, in lipsa careia actul adoptat sau emis nu
produce efecte juridice.
- Proiectele de acte normative se transmit Ministerului Justitiei in original, impreuna cu o
copie si numai dupa obtinerea avizelor autoritatilor publice interesate. Ministerul Justitiei
avizeaza proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalitatii, incheind
succesiunea operatiunilor din etapa de avizare.
Avizul Ministerului Justitiei nu este obligatoriu in cazul hotararilor Guvernului cu
caracter individual ce au ca obiect numiri si revocari din functie, stabilirea unor date, precum si
aprobarea de indicatori tehnico economici de investitii, care sunt avizate din punct de vedere al
legalitatii de Secretariatul General al Guvernului.
B) Adoptarea (emiterea) actului administrativ
In aceasta faza se pune in discutie cvorumul necesar pentru ca deliberarile organului
colegial sa fie valabile, cat si majoritateace trebuie intrunita pentru adoptarea actului. La
autoritatile unipersonale problema cvorumului si a majoritatii necesare nu se pune.
Cvorumul reprezinta numarul de membrii care trebuie sa fie prezenti pentru adoptarea
actului, raportat la totalul membrilor autoritatii care-l adopta. De regula, pentru ca actul sa fie
adoptat in mod legal, se cere prezenta majoritatii membrilor; in alte cazuri se prevede prezenta a
din numarul membrilor.
In ce priveste majoritatea necesara a se intruni pentru adoptarea actului administrativ, in
unele cazuri se prevedemajoritatea absoluta (din numarul celor prezenti, iar in alte situatii din
numarul total al membrilor organului) sau majoritatea calificata (2/3 din numarul total al
membrilor organului colegial).
Dupa analizarea proiectului de act administrativ de catre autoritatea deliberativa si
aprobarea lui, actul administrativ se considera adoptat.
C) Activitatile posterioare adoptarii sunt urmatoarele:
- definitivarea actului normativ adoptat, pe baza formei rezultate in urma dezbaterilor si a
votului;

- numerotarea si datarea actelor normative in cadrul anului calendaristic; actele

Guvernului poarta data sedintei Guvernului in care acestea au fost adoptate;
- prezentarea actului normativ adoptat primului-ministru in vederea semnarii acestuia si
ministrilor conducatori ai ministerelor care urmeaza sa aplice acel act normativ in
vederea contrasemnarii.
- transmiterea la Secretariatul General al Camerei Deputatilor, cu solicitarea publicarii in
Monitorul Oficial al Romaniei, a ordonantelor si hotararilor Guvernului, impreuna cu notele de
fundamentare ale acestora semnate de ministrii initiatori. Sunt exceptate de la publicare
hotararile cu caracter militar, care se comunica numai institutiilor interesate.
Uneori legea prevede publicarea chiar si a unor acte individuale (exemplu actele de
schimbare a numelui pe cale administrativa, de acordare sau renuntare la cetatenie, etc.).
- In principiu, actele administrative individuale se comunica celor interesati, moment de
la care, de regula, se nasc anumite drepturi si obligatii pentru cei in cauza.
II. Aplicarea actului administrativ de autoritate
- Actele administrative se aplica, in principiu, de la intrarea lor in vigoare, producand
efecte juridice pentru viitor. Intrarea in vigoare a actelor administrative are loc de la data
publicarii lor, daca actul nu prevede o data ulterioara pentru intrarea in vigoare.
Exista anumite acte administrative care produc efecte si pentru trecut, ele fiind
retroactive. Asa este cazul actelor administrative prin care se constata drepturi care au existat
inainte de emiterea actului, precum si a actelor administrative cu caracter jurisdictional prin care
se constata existenta unor drepturi si obligatii din momentul ivirii litigiului.
Actele administrative se aplica din oficiu, ele bucurandu-se de prezumtia de legalitate, de
autenticitate (adica adoptat de organul abilitat in acest scop si dupa procedura prevazuta de lege),
si de veridicitate (contine fapte adevarate).
In
procesul
de
aplicare
a
actului
administrativ
poate
interveni suspendarea, revocarea si anularea acestuia.
a) Prin suspendare se intelege situatia in care un act normativ, fara a fi desfiintat, nu se
aplica in mod temporar si provizoriu.
Suspendarea aplicarii actului administrativ poate fi hotarata fie de organul emitent al
actului, fie de catre organul ierarhic superior.
- In alte cazuri aplicarea unor acte administrative poate fi suspendata de catre instantele
judecatoresti, sau suspendarea intervine de drept. Asa se intampla, de exemplu, in cazul actelor
administrative atacate de prefect la instantele de contencios administrativ, care, potrivit
dispozitiilor art.123(5) din Constitutie se suspenda de drept.
Efectele suspendarii inceteaza fie prin anularea actului, fie prin repunerea lui in vigoare,
ca urmare a stabilirii legalitatii lui.
b) Revocarea actului administrativ este un principiu de baza in activitatea organelor
administratiei publice. Retragerea presupune retragerea de insusi organul care l-a emis
(retractare) ori de catre organul ierarhic superior acestuia sau de instanta de judecata.
Revocarea intervine fie pentru nerespectarea conditiilor care privesc legalitatea actului,
fie pentru cele referitoare la oportunitate.
Sunt supuse revocarii atat actele administrative normative cat si cele individuale. In cazul
actelor individuale sunt si exceptii si anume: actele administrative jurisdictionale, cele prin care
s-au creat drepturi subiective in favoarea unor persoane, actele administrative care au fost
realizate material (exemplu o autorizatie legala de construire a unei locuinte, executata material).

Actul administrativ este revocabil numai pana in momentul in care a intrat in circuitul
civil, dupa acest moment el nemaiputand fi retractat de cel care l-a adoptat (emis).
Exceptiile de irevocabilitate a unor acte administrative se refera numai la aspectele care
privesc oportunitatea acestora nu silegalitatea lor. Daca anumite acte sunt vadit ilegale exceptia
irevocabilitatii lor nu mai functioneaza.
Actul de revocare se emite dupa aceleasi reguli procedurale care au fost avute in vedere
la emiterea actului revocat, cu exceptia cazurilor cand, dupa ce actul a fost emis, au intervenit
reguli noi, care modifica procedura de elaborare pentru aceste acte.
In ce priveste efectele revocarii, atunci cand revocarea este facuta pe motiv de ilegalitate
a actului, ea produce efecte atat pentru trecut cat si pentru viitor, mai exact din momentul
adoptarii sau emiterii actului.
Atunci cand revocarea actului se face pe motiv de oportunitate, actul de revocare produce
efecte pentru viitor, efectele juridice produse pentru trecut ramanand pe deplin valabile.
- Revocarea sau retractarea actului administrativ, care priveste actul in intregul sau, se
deosebeste de modificarea acestuia, care se refera numai la unele elemente, parti ale actului.
Modificarea actului poate fi facuta fie de autoritatea care a emis actul, fie de autoritatea ierarhic
superioara acesteia, ori, atunci cand legea prevede, de instanta de judecata competenta.
- Modificarea actelor administrative cu caracter normativ, se realizeaza printr-un act de
acelasi nivel si cu respectarea acelorasi reguli procedurale.
Modificarea actului produce efecte numai pentru viitor, efectele produse pana la data
modificarii ramanand neschimbate.
c) Anularea actelor administrative, este masura luata de organul ierarhic superior celui
care a adoptat sau emis actul sau de instanta de judecata prevazuta de lege, care face sa inceteze
efectele juridice ale unui act administrativ, iar daca efectele nu s-au produs, face ca acestea sa nu
se mai produca.
Masura anularii se ia in situatia in care actul administrativ de autoritate normativ sau
individual, a fost adoptat sau emis cu nerespectarea cerintelor de legalitate sau cu incalcarea unor
norme care privesc ocrotirea unui interes general.
Competenta instantelor judecatoresti de a anula total sau partial actele administrative, ce
este reglementata atat de Legea nr.29/1990, care prevede competenta instantelor de contencios
administrativ, cat si de Codul de procedura civila si de alte legi, prin care se confera o asemenea
competenta si instantelor judecatoresti de drept comun.
In ce priveste efectele juridice ale anularii actului administrativ trebuie subliniat ca
efectele produse pana la data anularii raman valabile numai daca anularea nu a fost determinata
de faptul ca actul a fost adoptat sau emis cu nesocotirea cerintelor prevazute de lege, situatie in
care vor fi anulate si efectele juridice produse pana la anulare.
d) Inexistenta actelor administrative, potrivit doctrinei, apare atunci cand acestea au
fost lipsite de elementele lor esentiale. (exemplu cand actul a fost emis in baza unei legi
abrogate, cand este semnat de o persoana necompetenta, etc.).
Art.108 din Constitutie, prevede ca hotararile si ordonantele Guvernului se publica in
Monitorul Oficial, iar nepublicarea lor atrage inexistenta acestora.
e) Aplicabilitatea actelor administrative poate inceta si in alte situatii, cum ar fi: efectele
in vederea carora a fost emis s-au produs; perioada de timp pentru care a fost emis a expirat; cel
care a solicitat emiterea actului (in cazul actului individual) a renuntat la cerere ori a decedat, etc.
Rectificarea si reconstituirea actelor administrative

a) Rectificarea actelor administrative, privire speciala la actele de stare civila.

Aceasta operatie consta numai in indepartarea erorilor materiale ce pot fi savarsite in act.
Rectificarile in actele de stare civila se vor face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti,
care, constatand existenta unor erori materiale, in baza probelor administrate, obliga organul
administrativ competent sa efectueze operatia de rectificare, precizand si in ce consta aceasta.
Trebuie facuta distinctia intre actiunea de rectificare a certificatului si actiunea de
rectificare a inscrierii in registrele de stare civila.
Rectificarea unei inregistrari efectuate in registrele de stare civila se poate realiza prin
una din urmatoarele operatii:
a) corectarea greselii existente in actul de stare civila;
b) completarea actului de stare civila cu date ce corespund statutului civil real al unei
persoane;
c) suprimarea enuntului care nu trebuie inscris in actul de stare civila.
Aceste operatii au in vedere numai rectificarea inscrisurilor in registrele de stare civila, ca
acte administrative, nu si a certificatelor eliberate pe baza acestora.
Operarea, in baza unei hotarari judecatoresti, a unei rectificari in registrul de stare civila
are drept consecinta revocarea certificatului (de nastere, de casatorie, de deces) si eliberarea
altuia corect scris. Daca greselile din registrul de stare civila n-au fost facute si in certificat,
acesta nu va fi revocat.
In situatia in care numai certificatul de stare civila cuprinde greseli, neconcordante in
registrul de stare civila, rectificarea lui poate fi facuta de organul administrativ emitent sau, dupa
caz, de organul ierarhic superior.
Atunci cand, tehnic material, rectificarea certificatului de stare civila nu mai este
posibila, se va revoca (anula) certificatul cu greseli, eliberandu-se unul corect.
Eliberarea unui nou certificat, ca urmare a rectificarilor din registrul de stare civila
(potrivit hotararii judecatoresti) sau a imposibilitatii materiale de rectificare a certificatului
anterior, nu trebuie confundata cu eliberarea duplicatelor. Duplicatul este un act juridic care
coexista cu originalul si nu inlocuieste originalul.
b) Reconstituirea actelor de stare civila
Reconstituirea actelor administrative de autoritate, in principiu, nu este admisa, cu
exceptia actelor de stare civila.
Reconstituirea actelor de nastere, casatorie si deces se va putea cere daca: a) registrele de
stare civila au fost distruse sau pierdute; b) actul a fost intocmit in strainatate si nu poate fi
procurat.
Intocmirea ulterioara a acelorasi acte poate fi ceruta in doua situatii: a) n-au existat
registre de stare civila; b) intocmirea actului a fost omisa din vina delegatului de stare civila, desi
a fost facuta declaratia.
Cererea de reconstituire (sau de intocmire ulterioara) se depune, impreuna cu actele
doveditoare, la consiliul local al domiciliului petitionarului, care o rezolva cu avizul organelor de
politie. Acest aviz are caracter conform, cu toate consecintele ce decurg din aceasta calificare. In
caz de respingere a cererii, petitionarul se poate adresa judecatoriei in raza careia se afla consiliul
local care a primit cererea.
2. Actul administrativ de gestiune

Statul si unitatile administrativ teritoriale au atat atributii de drept public cat si atributii
de drept privat, atributii pe care le exercita prin autoritatile publice care le reprezinta.
In baza atributiilor de drept public aceste autoritati isi impun vointa lor in mod unilateral,
prin acte administrative de autoritate; aceasta vointa imperativa, fiind data in baza si in
executarea legii, nu are nevoie de acceptul prealabil al celor obligati sa se conformeze ei.
In ce priveste exercitarea atributiilor de drept privat autoritatile publice ale statului si ale
unitatilor administrativ teritoriale incheie anumite acte juridice care asigura atat realizarea
interesului public, general, sau, dupa caz, cat si al celui cu care incheie actul, al particularului,
care poate fi persoana fizica sau persoana juridica.
Aceste acte juridice pot avea ca obiect: achizitionarea sau vanzarea de bunuri, prestarea
de servicii, executarea de lucrari, concesionarea sau inchirierea de bunuri.
Actele juridice de aceasta natura sunt diferite, dupa cum bunurile ce le constituie obiectul
material fac parte din proprietatea publica sau proprietatea privata a statului sau a unitatilor
administrativ teritoriale, astfel cum aceasta a fost delimitata prin Legea nr.213/1998 privind
proprietatea publica si regimul juridic al acesteia.
Bunurile din domeniul privat sunt supuse, in principiu, regimului de drept comun. Ca
atare, in actele pe care le va incheia statul sau unitatile administrativ teritoriale, acestea nu vor
avea o pozitie privilegiata, ci vor sta pe picior de egalitate cu celalalt partener cu care, de comun
acord, au incheiat actele.
In ce priveste actele juridice care au ca obiect un bun din proprietatea publica sau un
serviciu public, acestea se vor incheia in anumite conditii si dupa o anumita procedura
reglementata prin lege, procedura care asigura, in principiu o pozitie privilegiata autoritatilor
publice, in raport cu particularul cu care se incheie actul. Acestea sunt actele administrative de
gestiune, care se mai intalnesc in literatura de specialitate si sub denumirea de contracte
administrative.
- O notiune asemanatoare se gaseste si in Legea contenciosului administrativ nr.29/90,
care mentioneaza, printre actele administrative care nu pot fi atacate la instantele de contencios
administrativ, actele de gestiune, savarsite de stat in calitate de persoana juridica si pentru
administrarea patrimoniului sau.
Definitia actului administrativ de gestiune - este acel act juridic incheiat de o autoritate a
administratiei publice sau de un alt serviciu public, cu o persoana fizica sau juridica particulara,
avand ca obiect achizitionarea de produse, prestarea de servicii sau executarea de lucrari ori
concesionarea sau inchirierea de bunuri mobile sau imobile din proprietatea publica a statului,
judetului, orasului sau comunei, in conditiile si cu procedura stabilita prin lege sau potrivit legii.
Trasaturile actului administrativ de gestiune
1. Initiativa incheierii acestor acte apartine intotdeauna aceluia care reprezinta, potrivit
legii, statul sau unitatea administrativ teritoriala, respectiv ministrilor si conducatorilor
celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, presedintilor consiliilor
judetene, primarilor comunelor si oraselor, conducatorilor institutiilor publice, regiilor autonome
si celorlalte servicii publice aflate in subordinea sau autoritatea guvernului, a ministerelor si
celorlalte organe ale administratiei publice centrale de specialitate, ori a consiliilor locale sau
judetene.
- Cealalta parte a actului administrativ de gestiune poate fi orice particular, persoana
fizica sau juridica (romana sau straina) care accepta conditiile puse de initiatorul actului si se
supune procedurilor stabilite, in prealabil, de lege.

2. Obiectul actului administrativ de gestiune il constituie, dupa caz, achizitionarea de

bunuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii, ori concesionarea sau inchirierea de bunuri,
actul imbracand forma, denumire si regim juridic specific, in raport de obiectul sau.
3. Actele administrative de gestiune se incheie numai in forma scrisa si in stricta
conformitate cu normele proceduraleprevazute prin lege ori in conditiile stabilite de lege,
procedura care are ca cerinta fundamentala licitatia publica.
4. In ce priveste executarea actului administrativ de gestiune, cele mai multe obligatii
revin particularului, care trebuie sa execute obligatiile asumate de calitate, cantitate si la
termenul convenit.
Drepturile si obligatiile care revin autoritatii administrative publice sau serviciului
public nu pot fi transmise decat unei alte autoritati sau serviciu public, iar cele ce revin
particularului pot fi cedate altuia numai cu aprobarea autoritatii publice sau serviciului public
respectiv.
6. Cand particularul nu-si indeplineste obligatiile din contract, autoritatea administratiei
publice sau serviciul public in cauzapoate modifica sau rezilia unilateral contractul, fara a mai
recurge la justitie.
7. Litigiile nascute din executarea acestor acte sunt de competenta instantelor de drept
comun, nu a instantelor de contencios administrativ.
Deosebirile dintre actul administrativ de autoritate si actul administrativ de
gestiune
a) actul administrativ de autoritate exprima, in exclusivitate, vointa celui care l-a emis,
actul administrativ de gestiune este un act bilateral, incheindu-se intre doua parti, prin libera lor
vointa;
b) actele administrative de gestiune cuprind drepturi si obligatii pentru ambele parti, in
timp ce actele administrative de autoritate determina nasterea, modificarea sau stingerea unui
raport juridic, ori recunoasterea sau suspendarea unor drepturi pentru particulari (persoane fizice
sau juridice);
c) executarea actelor administrative de gestiune este asigurata, in principal, prin clauza
penala si despagubirile pentru neexecutare sau executare necorespunzatoare cuprinse in insasi
actul respectiv, in timp ce executarea actelor administrative de autoritate se asigura de puterea
publica a statului prin aplicarea de sanctiuni juridice prevazute de lege;
d) actele administrative de gestiune nu pot fi modificate sau revocate decat in conditiile
stabilite de parti si in principiu cu acordul lor, in timp ce actul administrativ de autoritate poate fi
modificat sau revocat, in mod unilateral, de catre cel care l-a emis;
e) actele administrative de gestiune nu sunt supuse controlului de legalitate exercitat de
instantele de contencios administrativ, daca legea nu dispune altfel.
Deosebirile dintre actul administrativ de gestiune si contractul civil
a) drepturile si obligatiile partilor din actul administrativ de gestiune sunt stabilite
de serviciul public, in timp ce in contractul civil, acestea se stabilesc de ambele parti, de comun
acord;
b) in cazul actului administrativ de gestiune serviciul public isi alege celalalt partener (de
regula prin licitatie), in timp ce in contractele civile partile se aleg reciproc;
c) serviciul public poate rezilia, in mod unilateral, actul administrativ de gestiune, fara sa
suporte daune, in timp ce, in cazul contractului civil partea care il reziliaza este obligata sa
suporte daunele.

Printre cele mai reprezentative categorii de acte administrative de gestiune contracte

administrative sunt contractul de achizitii publice si contractul de concesiune.
Contractul de achizitii publice
Achizitiile publice sunt reglementate prin O.G. nr.118/31.08.1999, si reprezinta un
mod de dobandire definitiva sau temporara, de catre o persoana juridica, definita ca autoritate
contractanta, a unor produse, lucrari sau servicii, prin atribuirea unui contract de achizitie
publica.
Contractul de achizitie publica este un contract cu titlu oneros incheiat, pe de o parte,
intre o autoritate contractanta, in calitate de achizitor si, pe de alta parte, un furnizor de produse
(caz in care contractul este contract de furnizare), un executant de lucrari (contract de lucrari),
sau un prestator de servicii (contract de servicii).
Contractul de achizitii publice se bazeaza pe urmatoarele principii:
- libera concurenta a celor interesati de a deveni furnizor, executant sau prestator, dupa
caz;
- utilizarea eficienta a fondurilor publice in atribuirea contractelor de achizitii publice;
- transparenta in atribuirea contractelor de achizitii publice;
- tratament egal, nediscriminatoriu pentru cei interesati sa incheie un contract de achizitii
publice;
- confidentialitate in derularea procedurilor de incheiere a contractelor de achizitii
publice.
Procedura de incheiere a contractelor de achizitii publice este reglementata prin norme
imperative, atat pentru autoritatea contractanta cat si pentru cealalta parte interesata sa incheie un
asemenea contract.
Autoritatea contractanta poate sa opteze pentru una din urmatoarele proceduri:
a) licitatie deschisa, care confera dreptul fiecarei persoane interesate sa depuna o oferta;
b) licitatie restransa, care presupune un drept al autoritatii contractante de a selecta numai
anumite persoane juridice interesate de a depune oferta, dar nu mai putin de 5 si nu mai mult de
20;
c) negociere a clauzelor contractuale cu cei interesati sa incheie contractul de achizitii
(negociere competitiva cand sunt mai multe persoane interesate sau negociere cu o singura
sursa cand cel interesat este o singura persoana);
d) cerere de oferte de pret, procedura prin care autoritatea contractanta solicita oferte de
pret de la cel putin 3 ofertanti, daca este posibil, dar nu mai putin de la 2.
Autoritatea contractanta are obligatia de a asigura intocmirea documentatiei pentru
elaborarea si prezentarea ofertei, care trebuie sa cuprinda datele si informatiile prevazute de lege,
si de a transmite un exemplar din aceasta celor interesati sau, dupa caz, selectati, acestia putand
solicita, in scris, orice informatii despre datele cuprinse in documentatie.
Autoritatea contractanta trebuie sa elaboreze si caietul de sarcini, care cuprinde
specificatiile tehnice referitoare la obiectul contractului de achizitii publice.
Pana la incheierea perioadei de licitatie, ofertantii trebuie sa depuna ofertele.
Oferta are caracter ferm si obligatoriu din punct de vedere al continutului si trebuie
semnata pe propria raspundere de catre ofertant, ea neputand fi retrasa sau modificata dupa
expirarea datei limita pentru depunere.
Evaluarea ofertelor se face de catre o comisie speciala, desemnata de autoritatea
contractanta, cu respectarea conditiilor prevazute de lege.

Procedura de atribuire a contractului de achizitie publica poate fi anulata de autoritatea

contractanta numai daca ia aceasta decizie inainte de publicarea licitatiei si daca s-au incalcat
conditiile legale, respectiv:
a) fiecare oferta depaseste fondurile alocate acestui scop;
b) numarul ofertantilor este mai mic decat cel prevazut de lege;
c) au aparut circumstante exceptionale care fac imposibila incheierea contractului;
d) in alte situatii specificate in documentatia de prezentare a ofertei.
Autoritatea contractanta are obligatia de a incheia contractul de achizitie publica cu
ofertantul a carui oferta a fost stabilita ca fiind castigatoare de catre comisia de evaluare.
In cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre una din parti, partea lezata are
dreptul de a cere rezilierea contractului si a pretinde plata de despagubiri.
Pentru intreaga procedura se intocmeste un dosar special, care cuprinde toata
documentatia si care se pastreaza de catre autoritatea contractanta cel putin 5 ani de la finalizarea
contractului
Contractul de concesionare
Potrivit prevederilor art.136, alin.4 [fost art.135 alin.(3)], bunurile proprietate publica,
bunuri inalienabile, pot fi, in conditiile legii organice, date in administrare regiilor autonome or
institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate, de asemenea, ele pot fi date in folosinta
gratuita institutiilor de utilitate publica.
Concesionarea este
operatiunea
juridica
prin
care
o
persoana
numita concedent, transmite pentru o perioada determinata, de cel mult 49 ani, unei alte
persoane, numita concesionar dreptul si obligatia de exploatare a unui bun, a unei activitati sau a
unui serviciu public, in schimbul unei sume de bani, numita redeventa.
Concesionarea se face prin incheierea unui act juridic, numit contract de
concesiune, care este un contract administrativ.
Regimul juridic al concesiunii este stabilit prin Legea-cadru nr.219/1998 privind regimul
concesiunilor si prin Normele metodologice de aplicare a Legii nr.219/1998.
Calitatea de concedent se detine si se exercita, dupa caz, in numele statului, al judetului,
al comunei sau orasului de catre:
- ministere si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, pentru
bunurile proprietate publica sau privata a statului ori pentru activitatile si serviciile publice de
interes national;
- consiliile judetene, consiliile locale si institutiile publice de interes local, pentru
bunurile proprietate publica ori privata a judetului, comunei sau orasului sau pentru activitati si
servicii publice de interes local.
Calitatea de concesionar o poate avea orice persoana fizica si juridica de drept privat,
romana sau straina.
Bunurile care pot fi concesionate pot fi din domeniul public sau privat al statului sau al
unitatilor administrativ teritoriale.
Obiectul concesiunii il poate constitui si o activitate sau un serviciu public.
Pentru bunurile, activitatile si serviciile concesionate, concesionarul plateste
o redeventa, suma de bani care se face venit la bugetul statului sau, dupa caz, al judetului,
comunei sau orasului.
Procedura concesionarii, asemanatoare cu cea referitoare la achizitionarea de bunuri sau
servicii, cuprinde o proceduraprealabila care presupune: initierea concesiunii, intocmirea

studiului de oportunitate, a caietului de sarcini si publicarea anuntului privind organizarea

licitatiei.
Concesionarea se poate face prin:
a) licitatie publica;
b) negociere directa;
c) atribuirea directa.
a) Procedura concesionarii prin licitatie publica poate fi:
- licitatie publica deschisa - atunci cand orice persoana fizica sau juridica de drept privat
poate prezenta o oferta; sau
- licitatie publica deschisa cu preselectie atunci cand persoanele fizice sau juridice de
drept privat, selectate de concedent pe baza unor criterii elaborate in prealabil, au dreptul sa
prezinte oferta.
Toate ofertele sunt analizate si evaluate de o comisie, care va desemna castigatorul
licitatiei publice, pe baza criteriilor de selectie prestabilite. Daca nu exista nici un castigator se va
organiza o noua licitatie. Daca nici de aceasta data nu exista castigator, se va trece la
procedura negocierii directe.
Participantii la licitatie pot contesta procedura licitatiei. Contestatiile se rezolva de o
comisie speciala, numita de catre concedent. Cei nemultumiti de hotararea comisiei se pot adresa
instantei de judecata de drept comun.
Dupa finalizarea procedurii de licitatie sau, eventual a negocierii directe, urmeaza sa se
incheie contractul de concesiune, in termen de 30 de zile. Nerespectarea termenului poate atrage
plata de daune interese de catre partea in culpa, care include atat prejudiciul efectiv, cat si
beneficiul nerealizat.
Contractul de concesiune se incheie obligatoriu in forma scrisa, sub sanctiunea nulitatii
absolute, pe o perioada care nu va depasi 49 de ani. El poate fi prelungit prin simplul acord de
vointa al partilor pe o perioada egala cu cel mult jumatate din perioada initiala.
Contractul cuprinde drepturile si obligatiile celor doua parti, termenul pe care este
incheiat, redeventa, precum si garantiile juridice pentru executarea lui corespunzatoare.
Contractul poate inceta in urmatoarele situatii:
- la expirarea duratei cuvenite;
- prin denuntarea lui de catre concedent, in cazul in care un interes national sau local o
impune, la plata de catre acesta a unei despagubiri juste si prealabile;
- prin rezilierea lui de catre concedent, in cazul in care concesionarul nu-si respecta
obligatiile, obligarea acestuia la plata unei despagubiri;
- rezilierea lui de catre concesionar, in cazul in care concedentul nu-si indeplineste
obligatiile, cu obligarea acesteia la plata de despagubiri;
- in cazul disparitiei, din cauza de forta majora, a bunului concesionat sau a
imposibilitatii obiective a concesionarului de a-l exploata, situatii in care nu se mai platesc
despagubiri.
b) Concesionarea prin negociere directa este folosita atunci cand licitatia publica nu s-a
finalizat cu desemnarea unui castigator.
In cazul acestei proceduri, concedentul atribuie concesionarea unei persoane fizice sau
juridice de drept privat pe care si-l alege, dar numai dupa ce a publicat in Monitorul Oficial si
intr-un cotidian de circulatie nationala si in unul de circulatie locala intentia de a recurge la
procedura de negociere directa.

c) Procedura atribuirii directe se utilizeaza in cazul in care bunurile, activitatile sau

serviciile publice care urmeaza a fi concesionate se atribuie societatilor comerciale sau
companiilor nationale ori societatilor nationale infiintate prin reorganizarea regiilor autonome
care au avut in administrare aceste bunuri, activitati sau servicii.
Acest gen de contract poate fi renegociat de catre concedent in cazul in care societatile
comerciale sau companiile nationale ori societatile nationale in cauza se privatizeaza.
3 Actul administrativ jurisdictional
Acest act este actul juridic emis de o structura cu atributii jurisdictionale, anume abilitata
de lege, care functioneaza fie in mod autonom, fie in cadrul sau pe langa o autoritate a
administratiei publice si care solutioneaza, pe baza unei anumite proceduri, un conflict juridic in
care una din parti este un serviciu public administrativ.
Trasaturile actului administrativ jurisdictional
- este un act emis numai de structuri (servicii) ale administratiei publice anume abilitate
de lege cu aceasta competenta;
- este emis numai in situatiile expres prevazute de lege;
- are ca scop (finalitate) solutionarea unor litigii in care una din parti este un serviciu
public administrativ;
- emiterea lui se face pe baza unei proceduri speciale care include si principiul
independentei celui care il emite fata de partile aflate in conflict, precum si principiul
contradictorialitatii partilor aflate in conflict;
- este exceptat de la principiul revocabilitatii (retractarii) actelor administrative;
- poate fi atacat in contenciosul administrativ, dar numai dupa epuizarea cailor
administrativ jurisdictionale prevazute de lege.
Definitie Actul administrativ jurisdictional este acel act juridic emis de o structura
administrativa, cu atributii jurisdictionale, care functioneaza in mod autonom sau pe langa o
autoritate (organ) al administratiei publice, in scopul rezolvarii, pe baza unei proceduri speciale
stabilita de lege, a unor litigii, in care una din parti este o autoritate (organ) a a administratiei
publice, ori un serviciu public administrativ.
a) Actul administrativ jurisdictional se deosebeste de actul administrativ de autoritate prin
urmatoarele:
- actul administrativ jurisdictional este, in toate cazurile, un act cu caracter individual, in
timp ce actul administrativ de autoritate poate avea si caracter normativ;
- actul administrativ jurisdictional este emis numai in baza cererii partii interesate, in
timp ce actele administrative de autoritate pot fi adoptate sau emise din oficiu;
- fiecare dintre cele doua categorii de acte sunt emise (adoptate) pe baza unei proceduri
proprii, specifice fiecareia;
- actul administrativ jurisdictional nu poate fi revocat de cel care l-a emis, in timp ce actul
administrativ de autoritate poate fi revocat (retractat) de emitent;
- actul administrativ jurisdictional nu creeaza ci numai constata drepturi, fiind declarativ
si nu translativ de drepturi, in timp ce actul administrativ de autoritate naste, modifica ori stinge
drepturi si obligatii ori transfera drepturi si obligatii.
b) In raport cu actul administrativ de gestiune, ambele sunt acte cu caracter irevocabile
(asemanari); deosebiri:
- actul administrativ jurisdictional se pronunta intr-un conflict juridic, in timp ce actul
administrativ de gestiune exprima un consens al partilor intre care se incheie, neavand ca obiect
solutionarea unui conflict juridic;

- actul administrativ jurisdictional este un act unilateral, in timp ce actul administrativ de

gestiune este un act bilateral;
- actul administrativ jurisdictional se pronunta la cererea partii interesate, in timp ce actul
administrativ de gestiune este rezultatul unor vointe concordante al celor care il incheie.
c) Actele administrative jurisdictionale si hotararile judecatoresti asemanari si unele
si celelalte rezolva un conflict juridic;
- se pronunta dupa o sesizare prealabila a celui interesat si pe baza unei proceduri bazata
pe contradictorialitate.
Deosebiri:
- actul administrativ jurisdictional emana de la un organ administrativ, in timp ce
hotararile judecatoresti se pronunta de autoritati judecatoresti;
- procedura elaborarii hotararilor judecatoresti este strict reglementata prin lege, in timp
ce procedura emiterii actelor cu caracter jurisdictional este reglementata mai sumar,
completandu-se, de regula, cu normele dreptului comun, ale procedurii judecatoresti.
Faptele administrative si operatiunile tehnico-administrative
Ca forme de activitate a autoritatilor administratiei publice si a functionarilor publici,
alaturi de actul administrativ, intalnim si faptele administrative si operatiunile tehnico
administrative.
a) Faptele administrative pot fi impartite in evenimente si actiuni sau inactiuni ale
omului .
Evenimentele sunt acele imprejurari (fapte naturale) ce se produc independent de vointa
omului si de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea de raporturi juridice
administrative.
Actiunile - sunt fapte voluntare de care legea leaga nasterea, modificarea sau stingerea
de raporturi juridice administrative.
Inactiunile reprezinta nesavarsirea unor fapte prevazute de lege (de ex. nesolutionarea
in termenul legal a unei cereri), si ele pot determina aparitia unor raporturi juridice.
Faptele juridice administrative pot fi savarsite de functionari publici sau de particulari.
De asemenea, ele pot fi impartite in licite (cand produc efecte juridice legale) si ilicite (cand
produc efecte juridice ilegale).
b) Operatiunile tehnico administrative sunt actiuni realizate de autoritatile
administratiei publice si de functionarii acestora prin care se ajunge la adoptarea/emiterea sau la
aplicarea actelor administrative. Aceste operatiuni nu produc prin ele insele efecte juridice, dar in
lipsa lor actul administrativ nu s-ar putea emite, ori nu ar produce efectele pentru care a fost
emis, sau nu ar putea fi aplicat.
Operatiunile tehnico-administrative pot fi grupate in trei categorii, corespunzatoare celor
trei faze ale procedurii administrative: pregatirea elaborarii actului administrativ,
adoptarea/emiterea actului si aplicarea acestuia, dupa cum urmeaza:
- operatiuni tehnico-administrative din faza de pregatire a adoptarii actelor
administrative, sunt: dactilografierea proiectului, multiplicarea acestuia, transmiterea lui spre
avizare si, dupa obtinerea avizelor, transmiterea spre studiu functionarilor publici ce au atributii
in adoptarea actului;
- operatiuni tehnico administrative concomitente cu procedura de adoptare a actului
administrativ sunt: definitivarea proiectului, votarea de persoane ce compun organul competent
sa-l adopte, eventuala refacere in forma definitiva a actului administrativ, semnarea lui de
conducatorul organului care l-a adoptat;

- operatiuni tehnico-administrative posterioare fazei de adoptare (emitere), sunt:

inregistrarea actului, mentionarea numarului sub care a fost inregistrat, datarea si punerea
sigiliului (stampilei), transmiterea spre publicare ori inmanarea directa sau prin posta celor
interesati.