Você está na página 1de 8

Tema 4 Mineralogie (Variatia intensitatii difractiei cu

adancimea)

Procesul de sedimentare din bazinul Marii Negre este influentat de aportul de


sedimente adus de principalele rauri si fluvii (Dunare,Nistru,Nipru).
Sedimentele prezente sunt de doua tipuri: sedimente terigene cu continut scazut
de carbon, si sedimente alogene cu concentratie mare de carbon, generate de
scheletele carbonatice ale coccolitoforideelor.
Proba care sta la baza analizei mineralogice a fost recoltata in vestul Marii
Negre,in apropiere de Canionul Viteaz (Fig.1), in zona conului abisal al Dunarii,
la o adancime a apei de 1678m.

(Fig.1 Canionul Viteaz, Sursa:


The Danube submarine
canyon(Black Sea): morphology
and sedimentary processes)

Proba a fost recoltata cu ajutorul


unui carotier. Constructiv,
carotierele sunt tuburi de plastic
sau metal la care se ataseaza
greutati la partea superioara, un
cutit la partea inferioara si sisteme
de inchidere(V.Gh. Ungureanu,
Geologie marina). Acestea sunt coborate in apa cu o viteza controlata, adaptata
greutatii echipamentului. Dupa amortizarea balansului, acestea sunt lasate in
cadere libera, de la o inaltime variabila fata de fundul marii.
Din aceasta proba au fost recoltate probele pentru realizarea analizei de difractie
cu raze X, in vederea determinarii compozitiei mineralogice a sedimentelor.

Graficele de variatie a intensitatii difractiei in functie de adancime (Fig.2) au fost


realizate in programul Microsoft Office Excel, fiind grafice de tip XY Scatter.

(Fig.2: Grafice de variatie a intensitatii difractiei cu raze X, Autor: Jinga Irina)

Analizand datele din grafic(Fig.3) se observa o repartitie invers proportionala a


cuartului si calcitului. Astfel, la adancimea de 80m, concentratia de calcite atinge
valorile maxime, in timp ce cea de cuart atinge valoarea minima. In cazul
mineralelor cu distibutie a concentratiei restransa (albit, halloysit, montmerit,
clorit, pirita, dolomit, aragonit, muscovit) se observa aceeasi distributie invers
proportionala cu cea a calcitului, acestea lipsind in momentele de peak ale
acestuia.

(Fig.3: Graficul variatiei intensitatii difractiei mineralelor in functie de adancime,


Autor: Jinga Irina)
Aceasta variatie invers proportionala sustine ipoteza schimbarilor de mediu.
Exista doua tipuri de mediu de sedimentare. Primul este unul propice dezvoltarii
coccolitoforideelor, cu un aport scazut de material terigen transportat de fluvii,
caracterizat mineralogic prin concentratii mari de calcit. Al doilea mediu de
sedimentare este unul dominat de aport mare de sedimente terigene,
caracterizat mineralogic prin dominatia cuartului si a celorlalte elemente (pirita,
dolomit, aragonit, muscovite, etc.)

In succseiunea depozitelor Holocene ale Marii Negre, accumulate la adancimi


mai mari de 200m, sunt prezente 3 unitati litostratigrafice. Prima unitate, este
reprezentata de creta alba si argile de culoare neagra,depuse in intervalul 3500
ani - prezent. Calcitul si aragonitul reprezinta principalel minerale carbonatice si
sunt de provenienta biotica, formand stratele de creta (Emiliana huxleyi).Unitatea
a doua,sapropelul, cuprinde strate subtiri de precipitare a aragonitului,si este
acumulata in intervalul 3500 -7100 ani, intr-un mediu anoxic. Unitatea 3 este
reprezentata de depozite lutitice, cu o concentratie scazuta de carbon si este
depusa in intervalul 7100 - 7600 ani.
Analiza mineralogical a sedimentelor are un rol important in geologia marina.
Aceasta ofera informatii legate de aportul de sedimente si provenienta acestora,
ducand ulterior la reconstituirea mediului de sedimentare.

Bibliografie

1. Deep Sea Drilling http://www.deepseadrilling.org/42_2/dsdp_toc.htm

2. Cornel Dinu, Irina Popescu et al. The Danube submarine canyon(Black


Sea): morphology and sedimentary processes
3. Mihaela C. Melinte, Gh. Oaie Fluctuatii nanofloristice si schimbari
ambientale Holocene pe selful romanesc al Marii Negre
4. David A. Ross, Peter Stoffers, E.S. Trimonis Black Sea sedimentary
framework

5. Viorel Gh. Ungureanu Geologie Marina, Ed. Ars Docendi, 2005.

Você também pode gostar