Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Materiale si metode
Aparatura
Biosenzorul electrochimic de ADN consta intr-un electrod
de carbon sticlos si un electrod de referinta Ag/AgCl. Spectrul
UV-VIS utilizand spectrometrul T80 iar spectroscopia FT-IR s-a
realizat utilizand sistemul BX-FT-IR.
Reactivi si preparerea amestecului de solutie
Reactivi si substantele folosite : solutie cu continutul de AND
din sperma de somon, acid acetic, acetat de sodiu, tablete de
metotrexat. Amestecul de solutie de diiferite concentratii de
AND a fost preparat prin dizolvarea a 2, 4, 6, 8 si 12 mg de
AND de sperma de somon in apa deionizata dublu distilata.
Solutia astfel formata s-a agitat timp de 2 h pana la
solubilitatea completa a ADN- ului.
Amestecul de solutie cu metotrexat s-a preparat cu NaOH 0,2
M prin agitare 30 minute.
Ca electrolit s-a folosit solutia tampon acetat de sodium 0,16
M HAc-NaAc (20 % etanol, pH 4,2).
Rezultate si discutii
Optimizarea fixarii ADN-ului
Optimizarea fixarii ADN-ului dublucatenar pe electrodul
de carbon sticlos, a fost stabilita prin fixarea a 2 L de
ADN din solutii de diferite concentretii (2, 4, 6, 8, 10 si 12
mg/ml). Semnalul dt/dE a fost reprezentat in functie de
diferenta de potential. Guanina din AND a fost oxidata la
+0,89 V scazand treptat la +0,86 V cu o crestere initiala
a concentratiei de AND fixat. Pe baza pikului oxidarii
guaninei s-a determinat concentratia de AND fixat pe
suprafata electrodului. Oxidarea guanine a fost folosit ca
parametru in determinarea AND-ului fixat pe electrod.
Optimizarea pH-ului
Analiza potentiometrica a interactiunii dintre ADN si MTX s-a
realizat pe un domeniu al pH-ului 4,0-8,0 intr-o solutie tampon
acetat. Reyultatele au indicat o definire mai buna a picurilor in
cazul masuratorilor din mediul acid, pH fiind 4,2. De ase,menea
s-a avut in vedere si concentratia molara, astfel ca solutia
tampon de 0,16 M a fost selactata ca electrolit producand un
singul pic anodic ceea ce indica ireversibilitatea reactiei.
pH< 4,2 => sensibilitate a picului, iar voltamograma a fost
foarte slaba
pH > 7, 2 => picul anodic aproape a disparut ceea ce indica
ca MTX a fost supus oxidarii
Asadar pH de 4,2 a fost selecata pentru interactiune. La acest
pH pucuriel potentiale ale oxidarii ADN-ului au trecut de la 0, 89
la 0,94 indicand o stabilitate a ADN-ului la suprafata electrodului
ceea ce determina o intercalare partiala a MTX in structura ADNului dublu helix. Totusi cu cresterea concentratiei metotrexatului
de la 2 la 3,6 picul potential al oxidarii ADN-ului s-a modificat de
la 0,89 la 0,87.
Optimizarea concentratiei
medicamentului
Figura 3.Spectrul UV-VIS pentru ADN (a), MTX (b), interactiunea MTX-ADN n solue tampon Hac-NaAc (20
% etanol, pH 4,2) (c), ADN= 10 L i MTX=500-900 L, DNA=2-12 L i MTX=500 L
Spectroscopia in infrarosu cu
transformata fourier
Spectroscopia vibrationala ( Raman i n
infrarou ) este adesea folosita pentru a
caracteriza natura interaciunii medicament ADN i pentru a monitoriza efectele diferitelor
medicamente asupra structurii ADN-ului.
Analiza prin spectroscopie in infrarosu cu
transformata FOURIER ( FT - IR) este folosit
pentru a determina situsuri de fixare a
medicamentelor pe un anumit substrat,
structura secundar a AND-ului , precum i
variaiile structurale ale complexelor
medicament - ADN n soluie apoas.
Concluzii
Cantitatea maxim de ADN care poate fi imobilizat (fixat) pe
electrodul de carbon sticlos este de 0,02 mg.
Picul oxidarii guananei a sczut cu creterea concentraiilor de
MTX
La intercatiunea dintre MTX si AND s-a determinat pH ul optim de
4,2 iar timpul de interactiune de 5 min
Valoarea constantei de legare a fost n intervalul de 10 -5 pentru
MTX aratand modul electrostatic de intercalare la interaciunea cu
ADN .
Studiile UV-VIS au aratat caracterul hipercromic i hipsochromic al
interaciunii MTX - ADN
Analiza FT-IR a AND-ului si MTX nainte i dup interaciune a
ilustrat implicarea bazelor azotate , a gruprilor fosfat din ADN prin
legturi de hidrogen si interactiuni electrostatice si de intercalare
Aceste studii arata importanta biosenzorului electrochimic de ADN
in intelegerea interactiunii medicamentelor cu AND-ul oferind
informaii rapide i sigure cu privire la afinitatea compuilor chimici
i mecanismul lor in interaciunea cu ADN-ul .