FIZIOLOGIE

1.Enumerai compartimentele lichidiene ale corpului i mrimea acestora

Celulele traiesc intr-o mare de lichid extracelular. Aici se aprovizioneaza cu hrana, oxigen si tot aici
descarca produsi de metabolism si comunica intre ele. LEC reprezinta 20% din greutatea corpului.
Compozitia LEC e asemanatoarea cu cea a apei marilor si oceanelor.
LEC e format din:
-lichid interstitial fix(Lint) reprez 15% din greutatea corpului.
-plasma sanguina circulanta: 5% din greutatea corpului.
Plasma sanguina si celulele sanguine circula impreuna prin sistemul vascular si formeaza
volemia=volumul total sanguin care reprez 8% din greutatea corpului.
Lichidul interstitial face parte din sectorul lichidului extracelular, umple spatiul dintre celule si e
in afara sistemului vascular.
Apa din celule formeaza lichidul intracelular (Lic) si reprezinta 2/3 din volumul total de apa. Apa
totala repr 60% din greutatea corpului.Restul de 1/3 e lichid extracelular.
Un procent nesemnificativ din apa totala e reprez de lichidul transcelular.
Apa(60%):
- 18% proteine si subs de legatura
-7% minerale
-15% grasimi

2. Membrana celulara- morfologia ei si rolurile pe care le indeplineste

Membrana celulara delimiteaza spatiul intracelular de spatiul extracelular. Membranele celulare
sunt semipermeabile, lasand sa fie traversate de unele substante si de altele nu. Membrana nu
este numai la exteriorul celulei. Nucleul celular este si el inconjurat de o membrana, iar
organitele intracelulare sunt inconjurate sau chiar sunt formate din membrane. Membranele
celulare au o grosime de 75A si sunt formate din proteine si lipide. Cele mai multe lipide sunt
fosfolipide. La un capat molecula este polara, hidrofilica, , iar la celalalt capat este nepolara,
hidrofoba. Capatul hidrofilic este orientat catre mediul apos inconjurator celulei si catre
citoplasma bogata in apa. Capatul hidrofob este orientat catre interiorul membranei, sarac in apa.
Celulele procariote au membrane formate numai din fosfolipide, spre deosebire de celulele
eucariote care contin colesterol (la animale) si steroizi (la plante). Proteinele membranare apa ca
unitati globulare separate, raspandite aleator in membrane si se caracterizeaza prin:
- unele sunt la exteriorul membranei, altele la interior, iar unele traverseaza membrana (proteine
transmembranare);
- partile hidrofilice ale moleculelor proteice sunt orientate catre suprafata membranelor pe cand
partile hidrofobe privesc spre interiorul acestora;
- unele proteine contin lipide, iar altele hidrati de carbon;
- dupa functia loe exista 5 grupe: 1. structurale;
2. pompe, transportand activ ionii prin membrane;
3.canale pasive pentru ioni;
4.receptorii care initiaza procesele fiziologice in interiorul celulei.
5. enzime care catalizeaza reactiile la suprafata membranei.
Proteinele membranare nu sunt fixe, ci se misca lateral prin membrane.

3.Structura i rolul reticulului endoplasmatic.

Retea completa de tubi intracitoplasmatici cu caracter dinamic care:
- leaga plasmalema de membrana nuclear;
- formata dintr-o retea de tubi si cistern;
- se prezinta sub 2 forme:
RE neted-nu prezintta ribozomi
RE rugos, prezinta ribozomi
Ribozomii sunt formati : 65% ARN si 35% proteine; ei sunt sediul sintezei proteice.
- ribozomii atasati RE sintetizeaza hormoni secretati de celula si proteine care vor lua calea
lizozomilor
- exista si ribozomii liberi care sintetizeaza proteine ca hemoglobin
RE neted :
- e sediu sintezei de steroizi in celulele secretoare de steroizi
- e implicat in procele de detoxifiere
- joaca un rol important in functionarea muschiului cardiac si scleletic
RE rugos:
- e format din RE neted+ particule de ribonucleoproteine cu rol in sinteza de protein.
4. Structura i rolul mitocondriilor
Mitocondriile sunt organite intracelulare commune, intalnite in majoritatea celulelor. Au forma
saculara alungita, sunt formate din invelis si matrix. Invelisul este format din 2 membrane, una
neteda si una cutata. Cea cutata mareste suprafata de reactie a mitocondriei si se numesc criste.
Matrixul contine enzime, AND, ARN si ribozomi. Prin procesul fosforilarii oxidative se
sintetizeaza moclecule de ATP incarcate cu energie. ATP-ul este principal sursa de energie pentru
reactiile care consuma energie din celulele plantelor si animalelor.

5.Organitele celulare comune

Mitocondria: Mitocondriile sunt organite intracelulare commune, intalnite in majoritatea

celulelor. Au forma saculara alungita, sunt formate din invelis si matrix. Invelisul este
format din 2 membrane, una neteda si una cutata. Cea cutata mareste suprafata de reactie
a mitocondriei si se numesc criste. Matrixul contine enzime, AND, ARN si ribozomi. Prin
procesul fosforilarii oxidative se sintetizeaza moclecule de ATP incarcate cu energie.
ATP-ul este principal sursa de energie pentru reactiile care consuma energie din celulele
plantelor si animalelor.

Lizozomul: Sunt veziule sferice cu o membrana simpla si cu un continur omogen. Contin

enzime digestive, si asigura digestia intracelulara.

Reticulul endoplasmatic: Este o retea complexa de tubi intracitoplasmatici, peretii tubilor

fiind formati din membrane. In reticulul endoplasmatic rugos exista numerosi ribozomi
atasati pe partea citoplasmatica a peretelui membranar, pe cand in cel neted, ribozomii
sunt absenti. Reticulul endoplasmatic neted este sediul sintezei de steroizi si este implicat
in procesele de detoxifiere. Joaca un rol important in functionarea muschiului cardiac si
scheletic. Asigura transportul intracelular.

Ribozomii: Sunt prezenti in celula procariota si eucariota. Sunt formati : 65% ARN si
35% proteine; ei sunt sediul sintezei proteice. La niveul lor sunt localizati factori impicati
in initierea, alungirea si incheierea lantului polipeptidic.

Aparatul Golgi: Este format din numeroase cisterne ( in jur de 6 pentru fiecare aparat ), se
afla pozitionat in jurul nucleului. Proceseaza proteine pe care:

Le furnizeaza lizozomilor

Le depoziteaza in granule secretorii

Le insereaza in membrane celulara

Vacuolele: sunt formatiuni pline cu suc vacuolar delimitate de o membrana numita

tonoplast. Sucul vacuolar contine substante organice si anorganice prin care se asigura
homeostazia celulara.

Peroxizomii: Sunt organice celulare derivate din RE si contin enzime detoxifiante.

6.Caile de transport prin membrana celulara care folosesc

proteine transportoare

Difuziunea facilitata- atunci cand ionii si moleculele neionizate trec

dintr-o zona cu concentratie mai mare catre o zona cu concentratie mai
mica.
Transportul activ- este atunci cand transportul se desfasoara dintr-o
zona cu concentratie mai mare catre o zona cu concentratie mai mica,
imotriva gradientului de concentratie al substantei transportoare si cu
consum de energie. Este sustinut prin prelucrarea de ATP.
-Transport activ primar: pentru functionarea proteinei
transportoare este necesara hidroliza directa a ATP-ului. In acest
caz proteine transportoare se numesc pompe
-Transport activ secundar: energia necesara entru un
transport contra gradientului de concentratie este data de
pompa Na/K

7.Caile de transport prin membrana celulara care nu

folosesc proteine transportoare

Difuziunea: transportul substantelor prin membrana celulara de la o

zona cu conc mai mare spre una cu concentratie mai mica pe baza
gradientului elecrochimic. Difuziunea ionilor (asigurata de gradientul
de potential electric) catre fata membranei incarcata electric cu
sarcina contrara.
Difuziune simpla prin matricea fosfolipidica: pentru
molecule de gaz, apa, si fosfolipidice.
Difuziune simpla prin canale: canale ionice si de apa.
Difuziune facilitata
Osmoza: difuziunea neta a apei dontr-o solutie osmotic activa, pe
baza gradientului de presiune osmotica.Se manifesta la nivelul
membranelor semipermeabile, care permit trecerea apei dar nu permit
trecerea NaOH, Uree, Glucoza, Proteine.
Filtrarea: traversarea apei si a miscrosubstantelor pe paza
gradientului hidrostatic.

8. Mecanismul contractiei fibrei musculare striate.

scurtarea fibrei datorit glisrii filamentelor de actin printre cele de
miozin
1. Starea de rigiditate - capul miozinic legat de situsul activ al actinei
puni transversale
unghi 45 - durat scurt - nu exist ATP sau ADP n situsul ATP-azic al
miozinei - lipsa ATP blocare rigor mortis
2. Fixarea ATP de miozin - ruperea legturii cu actina stare eliberat
3. Hidroliza ATP-ului ADP + Pi rmn n situs
4. Modificarea unghiului 90 armare intervenia complexului Trp-Trm
blocarea contraciei
5. Balans legarea captului cu o molecul de actin la 1-2 molecule
distan
6. Eliberarea Pi nclinarea punii 90 45
7. Eliberarea ADP

9. Mecanism de contractie al muschiului neted visceral .

Muschiul neted visceral are contractii continue, neregulate, independente de

inervatie. Acesta stare de contractie partial se numeste tonus muscular.
Cuplajul excitatie-contractie in muschiului neted este un proces foarte lent,
in compozitie cu cel din fibra musculara striata si miocard. Timpul scurs intre
depolarizare initiala si inceputul contractiei este mai mic de 10 ms.

10. Jenctiunea neuro-musculara si etapele transmisiei

impulsurilor.
sarcolem nespecializat - ramificaia axonal se continu i dup ce
face sinaps prezint varicoziti pe traseu - sinapse multiple cu
aceeai fibr cu fibre diferite n M neted multiunitar
contact cu fibrele individuale rspuns rapid M neted single-unit
fr contact direct ntre varicoziti i fibre Med. difuzeaz rspuns
lent.
-

11. Valorile normale ale TA (dupa OSM).

Presiunea sangelui are valoare maxima in timpul sistolei (120 mmHg)

Presiunea sangelui are valoarea cea mai mica in timpul diastole (80 mmHg)

12. Propietatile miocardului(enumerate)

Excitabilitatea
Automatismul
Conductibilitatea
Contractibilitatea

13. Elementele componente ale esutului excitoconductor al inimii.

Inima functioneaza ca pompa aspiro-respingatoare,printr o succesiune de sistole si diastole,bine
determinate si controlate,avand la baza excitabilitatea si automatismul miocardic.
Excitabilitatea este proprietatea miocardului de a raspunde la stimuli printr un potential de actiune.
Automatismul este proprietatea miocardului de a se autoexcita. Comanda pentru activitatea ritmica a
inimii si conducerea impulsurilor excitatorii prin miocard este functia sistemului nodal(tesutul
excitoconducator al inimii). Tesutul excitoconducator este format din celule miocardice P,capabile sa
genereze potentiale de actiune excitatorii pentru miocard.Conductibilitatea este prorpietatea miocardului
de a propaga excitatia la toate fibrele sale.Impulsurile excitatorii,care initiaza contractile,sunt descarcate
ritmic din nodul sino-atrial (pace-maker). Chiar si in absenta unui stimul extern,fibrele nodului sino-atrial
descarca in mod automat stimuli cu o frecventa de 70-80 minut,nodul atrio-ventricular descarca cu o
frecventa de 40-60 pe minut iar fibrele Purkinje pot elabora stimuli cu o frecventa de 15-40 pe minut.
Nodul sinusal comanda ritmul inimii deoarece fibrele sale poseda ritmul functional cel mai inalt(de acea
nodul sinusal reprezinta pace-makerul inimii).Fiecare descarcare sinusala este condusa si la fibrele

nodului atrio-ventricular ca si la fibrele Purkinje, descarcandu-le membranele.

Dupa trecerea PA,aceste fibre se hiperpolarizeaza si incep sa elaboreze stimulul urmator,dar vor
fi depolarizate din nou de un alt stimul sinusal,care atinge mai devreme pragul de depolarizare. Acest
process asigura dominarea ritmului sinusal.
Nodul sino-atrial este pace makerul inimii care genereaza ritmul sinusal,ritmul conducator
intrinsic al inimii.

Nodul atrio-ventricular,este localizat la jonctiunea dintre atriul drept si ventriculul drept

Fasciculul Hiss este o banda de fibre conducatoare care vine de la nodul atrio-ventricular,
traverseaza septum atrio-ventricular si coboara pe partea stanga a septului interventricular.

Reteaua Purkinje este formata din numeroase ramificatii ale fasciculului Hiss care se rspandeste
in cei 2 ventriculi.

14. Sistemul valvular cardiac si rorul sau in circulatia sangelui prin

inima.
Valvele cardiace sunt structuri fibroase subiri acoperite de endocard, situate la nivelul
inelelor atrio-ventriculare i la nivelul emergenei arterelor mari ale inimii. Ele se mic
pasiv n fluxul sanguin n funcie de gradientele de presiune sanguin de o parte i de
alta, avnd rolul de a asigura sensul unidirecional de circulaie a sngelui.
Valvele cardiace :

- valvele atrio-ventriculare (mitrala + tricuspida)

- valvele sigmoide (aortic + pulmonar)

15.Mecanismul de reglare a tensiunii arteriale bazat pe funcionarea

baroreceptorilor
Reflexul baroreceptor prezinta o importanta deosebita in situatiile trecerii de la
clinostatism (pozitia culcat) la ortostatism (pozitia in picioare). In acest moment,exista o
cadere puternica de presiune arterial in regiunea capului si a regiunilor superioare ale
corpului, cea ce poate ducela la pierderea constientei.
Scaderea presiunii arteriale stimuleaza baroreceptorii, determinand un
reflex imediat, printr o descarcare sinaptica rapida,care anuleaza scaderea presiunii de la
nivelul capului si regiunilor superioare ale corpului. In concluzie, sistemul baroreceptor este
capabil sa reduca variatiile zilnice ale presiunii arteriale la jumatate sau chiar o treime din
amploarea pe care aceste variatii ar avea o in absenta sistemului raroreceptor.
Sistemul baroreceptor de control al presiunii arteriale are importanta in regalrea acesteia
pe termen scurt(1-2 zile). Daca presiunea arteriala creste de la valoarea sa normal de 100
mmHg la 200mmHg,initial,baroreceptorii transmit un numar mare de impulsuri dupa care
rata de descarcare scade considerabil. Pentru ca peste cca 2 zile rata de descarcare de
impulsuri sa revina la valoarea de repaus,chiar daca presiunea arteriala se mentine la valori
de 200 mm Hg. Invers,daca presiunea arterial scade foarte mult,baroreceptorii initial nu mai
transmit impulsuri,pentru ca in urmatoarele zile rata lor de descarcare sa revina la valori
normale. In aceasta situatie este vorba de o resetare a sistemului baroreceptor.
Acestea arata lipsa de importanta a sistemului baroreceptor in reglarea pe
termen lung la presiunii arteriale. Reglarea pe termen lung necesita interventia altor

mecanisme( rinichi,lichidele corpului,mecanisme hormonale).

16. Legea Franck Starling i rolul ei n funionarea miocardului

La inima ca ntreg se folosesc unele corespondene : lungimea iniial este echivalat cu volumul
sanguin telediastolic ventricular iar volumul-btaie este echivalent al tensiunii miocardice.
Se obine curba lungime tensiune pe care se observ c la o cretere a presiunii de umplere
ventricular inima rspunde cu o cretere a volumului btaie pn la atingerea unui vrf dincolo
de care volumul-btaie ncepe s scad.
Acest relaie este mecanismul Franck-Starling de reglare a activitii inimii.
Importana practic a acestui mecanism este la adaptarea debitului cardiac n bradicardie; prin
prelungirea diastolei crete gradul de umplere ventricular care determin creterea volumului
btaie i de corelare a debitului cardiac al celor doi ventriculi.
17. Factorii determinani ai tensiunii arteriale
Factorii determinant ai presiuneii arteriale sunt:
-Debitul cardiac. Prin activitatea de pompa a inimii, care este factorul determinant al presiunii
arteriale, fiecare ventricul impinge, in repaos 70 ml de sange la fiecare sistola in vasele de sange
mari de la baza inimii. Doar 5/8 din debitul sistolic circula prin artere si arteriole si ajunge in
vene in timpul diastole care urmeaza. Pe de alta parte, sangele expulzat de inima la o sistola nu
gaseste arterele goale ci pline cu sange de la sistola anterioara, adaugand o noua cantitate de
sange peste aceasta. Cu alte cuvinte, sangele iese din inima sacadat si curge prin vase in flux
continuu, deci arterele mari sunt tot timpul mai mult sau mai putin, cu peretii sub tensiune.
-Rezistenta periferica este dificultatea pe care o intampina sangele in circulatie datorita frecarii
dintre acesta si peretii vasculari sau dintre celulele sanguine si moleculele sangelui. Rezistenta
cea mai mare in sistemul vascular apare in arteriole
-Elasticitatea arterelor si pulsul arterial. Arterele, avand pereti elastici, se pot contracta si dilate
modificand rezistenta periferica. Daca peretii vasculari isi pierd elasticitatea si devin rigizi,
rezistenta periferica creste.
-Volemia (volumul sanguine circulant) variaza concordant cu volumul lichidelor extracelulare
LEC . Cand scade LEC, scade si volemia iar consecinta este hipotensiunea arterial. Cand creste
LEC creste si volemia si se produce hipertensiunea arteriala.
18. .Factorii care determin transferul substanelor prin membrana capilar

vascular

Sangele este distribuit de catre arteriole in capilare. Prin intermediul peretilor semipermeabili ai
capilalelor este indeplinit scopul principal al sistemului circulator: de furnizare pentru tesuturi a
substantelor nutritive si a gazelor respiratorii precum si de indepartare a deseurilor.
Nu exista nici o diferenta notabila intre capilarul arterial si cel venos
Transportul prin membrana capilara se realizeaza prin:
Pinocitoza, adica transportul proteinelor in vezicule foarte fine prin peretele capilar.
Transportul direct prin celulele epiteliale, a substantelor liposolubile.
Transportul ionilor insolubili in lipide si moleculelor prin porii dintre celulele endoteliale
adiacente.
Transportul a aproape tuturor substanmtelor nutritive si al produsilor de metabolism, prin

difuziune pasiva prin peretele capilar.

La nivelul peretilor semipermeabili actioneaza o serie de forte aflate intr-un echilibru permanent,
care asigura transferul in ambele sensuri a apei si electrolitilor. Astfel, la capatul venos al
capilarului, fenomenele se petrec in sens invers fata de capatul arterial. Fortele care actioneaza
sunt:
Presiunea hidrostatica a sangelui= forta principala de filtrare a apei la acest nivel.
Presiunea osmotica generata de proteinele plasmaticecare atrage apa in capilar si se
opune presiunii hidrostatice.
Presiunea hidrostatica a tesuturilor=forta care se opune filtrarii capilare.
Presiunea osmotica din tesuturi=forta favorabila filtrarii.
Tesuturile nu schimba substante cu sangele in mod direct ci prin intermediul lichidului interstitial.
Deoarece peretii capilari porosi sunt permeabili la apa si la aproape toate solutiile plasmatice,
plasma, cu exceptia proteinelor plasmatice, traverseaza peretele capilar prin ultrafiltrare sub
influenta gradientului de presiune hidrostatica .
Datorita functionarii mecanismelor osmozei, nu toata plasma traverseaza peretele capilar, ci doar
o mica parte.
La capatul arterial al capilarelor exista sfincterele precapilare care se pot contracta sau relaxa si sa
modifice astfel debitul de sange care curge prin ele.
Sfincterele precapilare se contracta in prezenta urmatorilor factori:
Excesul de oxigen
Scaderea CO2
pH crescut
frig
Sfincterele precapilare se dilata in prezenta urmatorilor factori:
Hipoxia
Exces de CO2
pH scazut si caldura

19. Rolurile limfei.

Sngele constituie mpreun cu limfa i lichidul intercelular, mediul intern al organismului.
Sngele este lichidul care circul prin interiorul arborelui cardio-vascular, reprezentnd partea
circulant a mediului intern. Este un lichid transparent, incolor, care circul prin
vasele i ganglionii limfatici, precum i n spaiile intercelulare, mediind
schimbul de substane ntre snge i esuturi

20. Reglarea nervoasa a presiunii arteriale.

Stimulatoarele de ritm cardiac (SRC) reprezinta o proteza a centrului autonom de conducere
nervoasa a inimii (pacemaker).
Reglarea intrinsec = Cuprinde acele mecanisme care acioneaz i asupra inimii scoase
din organism i pot adapta debitul cardiac la aceste noi condiii. Asemenea situaii pot fi :
transplantul cardiac, denervarea farmacologic (atropin, propanolol) sau parial n cazul
insuficienei cardiace cronice .
Dup modul cum lungimea fibrei musculare cardiace este implicat n acest mecanism,
autoreglarea poate fi : - Heterometric
- Homeometric

21.Descrierea fonocardiogramei si semnificatia ei

Fonocardiografia (FCG) este tehnica de masurare si redare a zgomotelor cardiace produse de:
- curgerea sngelui prin inima
- de activitatea mecanica de contractie si relaxare a cordului
- de nchiderea si deschiderea valvulelor.
Sistolei ventriculare i este asociat un zgomot avnd durata de 0.06 0.15 sec. si spectru n
banda 30 130 Hz, numit zgomotul I(sistolic).
Sfrsitul sistolei ventriculare este marcat de zgomotul II(diastolic), de durata 0.06 0.12 sec.,
banda de 100 150 Hz si amplitudini mai mari ca zgomotul I. Aceste doua zgomote sunt
audibile normal.
Pe lnga ele mai exista zgomotul III (sau protodiastolic, durata 0.05 0.1 sec., banda 20-30 Hz)
si zgomotul IV (sau presistolic, durata 0.05 0.1 sec., banda sub 20 Hz).

22. Proprietile fizico-chimice ale sngelui

Culoarea
Sangele are culoarea rosie datorita hemoglobinei din eritrocite:
-sangele arterial are cul rosu deschid dat oxihemoglobinei
-sangele venos are cul rosu inchis dat hemoglobinei reduse
Densitatea
sangele e mai greu decat apa iar aceasta proprietate se datoreaza componentelor
sale in special de hematii si proteine
Vascozitatea
Curgerea sangelui e asadar laminara.
Vascozitatea sangelui e rezultatul fortelor de frecare dintre straturile sale dar
depinde si de densitatea lor. Cresterea vascozitatii peste o anumita valoare e un
factor de ingreunare a circulatiei sangelui.
Presiunea osmotica
Presiunea osmotica a plasmei reprezinta presiunea osmotica a lichidului
intercelular, motiv pentru care singura forta de atractie a apei din interstitiu in
sange e presiunea oncotica. Aceasta joaca un rol important in schimbarile de subst
de la nivelul capilarelor
Temperatura
Sangele circula in organism transportand pe langa multe alte subst si caldura.
La aceasta se adauga caldura specifica mare a sangelui datorata in mare parte
cantitatii mari de apa din sange.
Caldura specifica reprezinta cantitatea de caldura pe care o poate transporta un
lichid pe unitatea de volum.
Astfel sangele circula de la organele profunde unde se incarca cu caldura pana la
piele unde cedeaza cea mai mare parte de caldura in mediul extern.
La om si animale cu sange cald temp sangelui variaza intre 35 grade in sangele
din vasele pielii si 39 grade in sangele din organele abdominale
Reactia sangelui
E exprimata in unitati de ph
phul sanguin se mentine constant in jurul valorii de 7,35 ceea ce inseamna ca

sangele are o reactie slab alcalina

Constanta acestei valori de ph e asigurata prin functionarea unor mecaniste fizicoch si biologice de reglare

23.Rolul leucocitelor si formula leucocitara.

Leucocitele sunt elemente figurate ale sangelui care au nucleu.
Functii : participa la mecanismul de aparare a organismului.
Monocitele
-rol in curatarea si vindecare focarului inflamator
-sunt capabile de fagocitoza
Limfocitele
-rol in reactia de aparare a organ
-sunt de 2 tipuri:
-limfocitele T (timodependente) traiesc mult timp , asig imunitatea celulara
-limfocitele B (bursodependente) asigura imunitatea umorala,
Neutrofilele

-ajung primele la locul infectiei unde fagociteaza microbul pe care il distrug

-pot sa digere un numar mare de microbi si sufera efectele toxice ale subst
eliberate de acestia si mor
Eozinofilele
-contin granulatii citoplasmatice cu histamina
-sunt implicate in reactiile alergice
Bazofilele
-contin granulatii citoplasmatice cu heparina
-au rol in coagularea sangelui si intervin in metab lipidelor
Formula leucocitara:
-repr raportul procentual al dif tipuri de leucocite din sange
Valorile normale ale f. leucocitare sunt:
-limfocite :25%
-monocite 7%
-neutrofile : 65%
-eozinofile: 2,5%
-bazofile : 0,5%

24.Rolul trombocitelor

Ele intervin in toti timpii hemostazei. Favorizand mecanismele de oprire a sangerarii.

Trombocitele au o serie de proprietati functionale specific:
Adezivitatea-este proprietatea lor de a adera pe suprafetele lezate.
Aglutinare-este proprietatea lor de a forma conglomerate intre ele
Metmorfoza vascoasa- proprietatea de a se autoliza

Ele sunt capabile sa elibereze o serie de substante active (histamine, serotonina,

ADP)

25. Dinamica procesului de coagulare in faza I

Faza I este formarea tromboplastinei i are loc pe dou ci, extrinsec i intrinsec.
Aceasta este faza cea mai complicat i dureaz cel mai mult, 4
8 minute.
Calea extrinsec a coagulrii pleac de la o leziune a
peretelui vascular nsoit de extravazarea sngelui i este declanat de
activarea tromboplastinei tisulare care, pe o cale scurt , duce la formarea
complexului activator al protrombinei.
Calea intrinsec, mai lung, este declanat n urma pierderii soluiei de
continuitate a endoteliului vascular i la contactul factorului XII(factorul
de contact sau Hageman) cu celulele endoteliale lezate. Activarea FXII
declaneaz lanul de reacii care duce la formarea complexului activator al
protrombinei.

26. Dinamica procesului de coagulare in fazele II si III

Faza a II-a este formarea trombinei prin activarea protrombinei. Activarea
protrombinei se desfoar sub aciunea catalitic a complexului activator
al protrombinei. Aceast
faz dureaz 10 secunde.
Faza a III-a este formarea fibrinei i dureaz 1-2 secunde. Trombina activ desface
moleculele fibrinogenului n monomeri de fibrin care se polimerizeaz
spontan i formeaz reeaua de fibrin. La rndul ei, aceasta devine
insolubil sub aciunea F XIII. n ochiurile reelei de fibrin se fixeaz
elementele figurate ale sngelui i hemoragia se oprete.

27. Sistemul de grupe sanguine OAB si rolul sau

Sistemul OAB este format din dou aglutinogene A i B iar aglutininele

corespunztoare sunt alfa i beta. n funcie de prezena aglutinogenelor pe hematiile
indivizilor, se descriu patru grupe sanguine :

- Grupa I(O) = cuprinde persoanele ce nu au aglutinogene pe hematii.

n plasma
acestora se gsesc ambele aglutinine, alfa i beta.
- Grupa II(A) = persoanele cu aceast grup au pe hematii
aglutinogene A iar n plasm
au aglutinine beta.
- Grupa III(B) = au aglutinogen B pe hematii i aglutinina alfa n plasm.
- Grupa IV(AB) = au pe hematii ambele aglutinogene iar n plasm
lipsesc aglutininele.
Cnd se ntlnete aglutinogenul cu aglutinina corespunztoare se formeaz
pe suprafaa hematiei un complex antigen anticorp care, n prezena
complementului produce distrugerea hematiilor (hemoliza intravascular). Aceast
reacie antigen anticorp duce la aglomerarea hematiilor n grmezi mari.
Acest fenomen se numete aglutinare. De altfel, reacia de aglutinare este
folosit i n diagnosticul grupelor sanguine.

28. Sistemul de grupe sanguine Rh si rolul sau

n afar de antigenele A i B, pe membrana hematiilor a fost descoperit i un
alt antigen, mai nti la maimuele din specia Maccacus Rhesus apoi i la om,
numit factorul Rh (sau antigen D). Acest antigen este prezent pe hematiile a 85%
din populaia globului, acetia fiind considerai Rh pozitivi i lipsete la 15%, care
sunt Rh negativi.
De asemenea, s-a observat c persoanele Rh negative nu conin aglutinine
anti Rh dar acestea pot aprea n situaia transfuziei repetate de snge Rh
pozitiv la o persoan Rh negativ.

29. Structura si rolul surfactantului

El mentine alveolele pulmonare deschise si le impiedica sa colabeze.
Surfactantul este un amestec de substante secretate de catre celulele
alveolare special, care are la baza dipalmitoil-lecitina si care are rolul de a
scadea tensiunea superficial la suprafata interna a alveolelor pulmonare.

30. Membrana alveolo-pulmonara si caracteristicile ei care

favorizeaza hematoza pulmonara
31.transportul bioxidului de carbon prin sange

Oxihemoglobina(HbO), reprezint forma principal de transport a oxigenului

prin snge.
Atunci cnd este saturat complet o molecul de Hb poate transporta 4
molecule de O2, deci este oxigenat complet.