ANALIZATORII

Analizatorii - sisteme care au rolul de a recepiona, conduce i transforma n senzaii

specifice excitaiile primite din mediul extern sau intern. Ei contribuie la realizarea integrrii
organismului n mediu i la coordonarea funciilor organismului.
Analizatorii sunt sisteme morfologice care:
- sesizeaz prin receptori specifici, modificrile din mediul extern i intern, ce acioneaz
asupra organismului;
- conduc impulsurile nervoase n ariile corticale corespunztoare;
- realizeaz analiza i sinteza impulsurilor nervoase determinnd formarea de senzaii
specifice;
- au un plan unic de organizare, fiecare fiind alctuit din trei segmente:
periferic(receptor), intermediar (de conducere) i segmentul central.
Tipuri de analizatori:
- analizatorul visual
- analizatorul acustico vestibular
- analizatorul cutanat
- analizatorul olfactiv
- analizatorul cutanat

1. Analizatorul vizual
Cea mai mare parte a informatiilor din mediul exterior este receptionata prin
vaz.Vederea are un rol esential in adaptarea la mediu,orientarea spatiala,in mentinerea
echilibrului si in activitatile specific uman.
Analizatorul visual are urmatoarea structura:
a)Segmentul receptor este inclus in globul ocular.
Globul ocular este constituit din :
- invelisuri
- aparatul optic
- sistemul fotoreceptor
Invelisurile globului ocular:
- tunica fibroasa,sclerotica,este o formatiune conjunctiva,alba la exterior ,cu rol protector.Pe
ea se insera musculatura extrinseca a globului ocular(drept-superior,inferior si intern,oblic
inferior,drept lateral,oblic superior)
- tunica vasculara,coroida,este pigmentata si vascularizata. Are functii trofice si confera
interiorului globului ocular calitatea de camera obscura.Din ea se constituie in partea
anterioara a globului ocular irisul si corpul ciliar (musculatura intrinseca a globului ocular)cu
fibre circulare si radiare.
b)Aparatul optic cuprinde mediile transparente:
- corneea transparenta este nevascularizata,bogat prin terminatii nervoase libere
- umoarea apoasa din camera anterioara este un lichid transparent,secretat permanent de
procesele ciliare si drenat prin sistemul venos
- cristalinul este o lentila biconvexa,transparenta,invelita intr-o capsula-cristaloida. Este
situat in spatele irisului si legat de corpul ciliar prin ligamentul suspensor. Nu este vascularizat
si nici inervat
- corpul vitros este un gel transparent.El umple cavitatea posterioara a globului ocular intre
cristalin si retina.

c)Sistemul fotoreceptor = retina,constituita din zece straturi celulare.

Stratul extern, situate sub coroida ,este format din celule pigmentare,are functii de
protectie si metabolice,asigurand sinteza pigmentilor fotosensibili. Celulele pigmentare trimit
prelungiri in jurul celulelor receptoare retiniene, formand o camera obscura in jurul lor. Al
doilea strat cuprinde celulele fotosensibile cu conuri si bastonase.
Celulele cu conuri
- in numar de 5-7 milioane, predomina in pata galbena (macula lutea) si sunt in exclusivitate
in fovea centralis (zona cu acuitate vizuala maxima)
- au prag de sensibilitate ridicat
- sunt receptori pentru vederea diurnal si perceperea culorilor
- contin pigmentul fotosensibil iodopsina
Celulele cu bastonase
- in numar de 125-130 milioane, lipsesc in fovea centralis
- au prag de sensibilitate scazut
- sunt receptori pentru vederea nocturna si crepusculara
- contin pigmentul rodopsina

Retina, structura microscopica

d)Segmentul de conducere
Primul neuron al caii optice este reprezentat de celulele bipolare din retina. Dendritele
acestora sunt conectate cu celulele fotoreceptoare.
Al doilea neuron al caii il constituie celulele multipolare retiniene.Axonii lor formeaza
nervii optici.
La nivelul chiasmei optice se incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale
celor doua retine. Din chiasma optica pornesc apoi doua fascicule denumite tracturi optice
pana la corpii geniculati laterali metatalamici unde fac sinapsa cu al treilea neuron.Axonii
neuronilor metatalamici de releu au proiectie corticala.
Din corpii geniculati se desprind colaterale spre nucleii nervilor cranieni III,IV,VI
spre maduva cervico-dorsala,spre coliculii cvadrigemeni superiori si spre SAA.Acestea
constituie caile reflexelor optice de orientare,adaptare si acomodare.
e)Segmentul central este localizat in lobii occipitali ai emisferelor cerebrale,de o parte si de
alta a scizurii calcarine,unde se afla aria optica primara.In jurul acesteia, exista zona de
asociatia vizuala care determina realizarea notiunii de spatiu necesara in orientare si
recunoastere si asigura memoria vizuala

Caile optice

2. Analizatorul acustico-vestibular
Analizatorul acustico-vestibular cuprinde doua aparate receptoare:
- aparatul acustic pentru auz
- aparatul vestibular sau al echilibrului - pentru pozitia spatiala a corpului in repaus si in
miscare.
Fiecare din aceste aparate prezinta un nerv special pentru conducerea
excitatiilor: nervul cohlear pentru analizatorul auditiv si nervul vestibular pentru analizatorul
echilibrului.
Receptorii ambilor analizatori se afla in urechea interna, iar caile de conducere sunt
ramuri ale aceluiasi nerv cranian VIII.
Urechea este constituita din urmatoarele componente:
a) Urechea externa este formata din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.
Pavilionul urechii prezinta un schelet fibrocartilaginos ale carui ridicaturi si depresiuni
servesc la captarea si dirijarea undelor sonore spre conductul auditiv extern si la determinarea
directiei din care vin.
Conductul auditiv extern continua pavilionul pana la membrana timpanica.
Tegumentul conductului auditiv extern este prevazut cu peri si glande sebacee modificate
(glande ceruminoase), care secreta cerumenul, cu rol de a proteja membrana timpanica de
patrunderea corpilor straini.
b) Urechea medie este situata intr-o cavitate a osului temporal. Contine aer la presiune
atmosferica.
Spre partea exterioara prezinta membrana timpanica, iar spre partea interna prezinta
fereastra ovala si fereastra rotunda, ambele acoperite cu membrane. intre membrana timpanica
si membrana ferestrei ovale se afla un lant articulat de trei oscioare: ciocanul, nicovala si
scarita si muschii anexati lor. Urechea medie comunica cu nasofaringele prin trompa lui
Eustachio.
c) Urechea interna este formata din labirintul osos, sapat in osul temporal, in interiorul
caruia se afla labirintul membranos.

Labirintul osos cuprinde:

- vestibulul osos,
- canale semicirculare osoase
- melcul osos sau cohleea osoasa.
Labirintul membranos este constituit din:
- utricula si sacula (vezicule situate in vestibulul osos),
- canalele semicirculare membranoase (situate in canalele semicirculare osoase)
- melcul membranos sau canalul cohlear (in cohleea osoasa).
In interiorul labirintului membranos se afla endolimfa. Intre labirintului osos si cel
membranos se afla un lichid numit perilimfa, lichid cu compozitie chimica asemanatoare
lichidului cefalorahidian.
La baza canalelor semicirculare (in ampulele acustice), in utricula si sacula se afla
receptorii analizatorului vestibular. In canalul cohlear se afla receptorul analizatorului acustic
(organul Corti)

2.1.

Analizatorul auditiv

a) Segmentul receptor
Cohleea osoasa este un canal osos spiral rasucit de doua ori si jumatate in jurul unui
ax, numita columela.
Din columela se desprinde spre canalul spiral lama spirala osoasa, care se rasuceste in
jurul columelei pe toata lungimea canalului spiral. Lama osoasa se continua cu o membrana
elastic, numita membrane bazilara.
Lama spirala osoasa si membrana bazilara, impart canalul spiral in doua rampe:
vestibulara (care comunica cu vestibulul) si timpanica (ce comunica cu fereastra rotunda).
Cele doua rampe comunica intre ele prin helicotrema, orificiul situat la nivelul cupolei

melcului.
Melcul membranos( canalul cohlear) are forma triunghiulara, se gaseste in
cohleea osoasa si este delimitat de membrana bazilara, peretele extern al melcului osos si
membrana Reissner .
In canalul cohlear se afla organul Corti, receptor auditiv. Epiteliul senzorial din
structura sa se afla situat pe membrana bazilara. Celulele senzoriale ciliate aflate in constitutia
epiteliuluisenzorial sunt dispuse de o parte si de alta a tunelului Corti, median pe un singur
rand, lateral pe doua-patru randuri. Ele sunt insotite de celule de sustinere. Cilii celulelor
senzoriale, dupa ce strabat membrana reticulate. Pe toata lungimea canalului cohlear.
Deasupra organului Corti se afla o membrana subtire si elastica - membrana tectoria in care
sunt inclavate cilii celulelor receptoare. Baza celulelor senzoriale este conectata cu dendrite
ale neuronilor din ganglionul spiral Corti .
b) Segmentul de conducere are primul neuron in ganglionul spiral Corti din columela.
Axonii acestuia formeaza ramura cohleara a nervului cranian VIII (vestibulocohlear).
Deutoneuronii (al doilea neuron) caii se afla in nucleii cohleari din bulb. Axonii acestor
neuroni se incruciseaza partial formand doua fascicule ascendente, lemniscuri laterale, cu
fibre provenite de la organele lui Corti, atat de la cel din partea stanga, cat si de la cel din
dreapta. Axonii deutoneuronilor fac sinapsa cu cel de-al treilea neuron in corpii geniculafi
mediali din metatalamus. Din lemniscurile laterale se desprind colaterale la coliculii
cvadrigemeni inferiori, in nucleul facialului, care inerveaza muschii scaritei, la nucleul
oculomotorului, la substanta reticulata si la cerebel.
c) Segmentul central este localizat in girusul temporal superior, unde are loc analiza
excitatiilor si realizarea senzatiei de auz. Fiecare organ Corti proiecteaza bilateral. Proiectia
corticala a diferitelor zone ale organului Corti se face distinct
Fiziologia analizatorului auditiv
Excitantul fiziologic al analizatorului acustic este sunetul. Analizatorul acustic
capteaza, receptioneaza undele sonore si creeaza senzatia auditiva. Urechea umana percepe
sunete intre 16-20.000 de vibratii/secunda.
Undele sonore sunt captate de pavilion, concentrate in conductul auditiv extern si
conduse spre membrana timpanica, a carei vibratie o determina. Sistemul de oscioare din
urechea medie transmite vibratiile la fereastra ovala de unde sunt preluate de perilimfa din
rampa vestibulara si timpanica. Oscilatiile perilimfei determina oscilatiile endolimfei,
deoarece membrane vestibulara este foarte subtire. Oscilatiile perilimfei determina
deformarea membrane bazilare pe care se gaseste organul Corti. Cilii celulelor auditive se
indoaie fata de membrane tectoria si se declanseaza un impuls nervos care se transmite prin
nervii auditivi la segmental central unde se formeaza senzatia de auz.
La baza melcului se percep sunetele inalte, iar la varful acestuia sunetele joase.
2.2.

Analizatorul vestibular

a) Segmentul receptor este situat in utricula, sacula si in dilatatiile canalelor semicirculare

(ampule).
Canalele semicirculare membranoase sunt dispuse in trei planuri ale spatiului, la 45
unul fata de celelalte si se deschid in utricula. Deschiderile sunt in numar de cinci, deoarece
doua dintre canalele semicirculare se unesc. Fiecare canal are la unul dintre capete o dilatare,
numita ampula. In cele trei ampule se afla crestele ampulare.
Crestele ampulare sunt constituite din celule receptoare ciliate si celule de sustinere.
Cilii celulelor receptoare sunt inglobati intr-o masa gelatinoasa, numita cupula care se
deplaseaza sub miscarile endolimfei.

Utricula si sacula contin aparatul otolitic sau macula, care are acelasi tip de epiteliu
senzorial, alcatuit din celule receptoare ciliate (ai caror cili proemina intr-o membrane
reticulara gelatinoasa) si celule de sustinere. In ochiurile membrane gelatinoase se afla
granule calcaroase, numite otolite. Maculele constituie aparatul otolitic.
Crestele ampulare si maculele sunt receptorii analizatorului vestibular. Crestele
ampulare deservesc echilibrul dinamic, iar maculele deservesc echilibrul static si acceleratia
liniara. Celulele receptoare ale ambelor formatiuni sunt conectate cu dendrite ale neuronilor
din ganglionii Scarpa.
b) Segmentul de conducere al analizatorului vestibular are proteneuronii in ganglionii
Scarpa. Axonii neuronilor din ganglionii Scarpa formeaza ramura vestibulara a nervului
vestibulocohlear (VIII) si fac sinapsa cu deutoneuronii in nucleii vestibulari in cai directe si
colaterale. Calea directa constituie fasciculul principal al sensibilitatii. Al treilea neuron al caii
se afla in talamus, iar axonii acestuia se proiecteaza in cortex. Caile colaterale sunt: fasciculul
vestibulospinal, spre maduva, calea motorie extrapiramidala, fasciculul vestibulocerebelos,
prin arhicerebel spre nucleul rosu si formatiunea reticulata, fasciculul vestibulonuclear, spre
nucleii nervilor cranieni III, IV, VI .
c) Segmentul central nu este bine precizat. Diferiti autori il plaseaza in girusul temporal
superior sau in girusul parietal ascendent.
Fiziologia analizatorului vestibular
Mentinerea echilibrului organismului este asigurata prin modificari ale tonusului
muscular, care determina pastrarea proiectiei centrului de greutate al corpului in poligonul de
sprijin. Actiunea unei forte, care determina deplasarea centrului de greutate, produce
modificari reflexe ale tonusului muscular.
Stimulii care determina excitarea receptorilor analizatorului vestibular sunt accelerarea
sau incetinirea miscarii intregului corps au doar a capului.
Cand capul sta nemiscat, otolitele apasa asupra receptorilor maculari care trimit
impulsuri nervoase spre segmental central, informandu-l asupra pozitiei corpului.
Cand capul si corpul sufera accelerari liniare (inainte, inapoi sau lateral), otolitele sunt
impinse in directia opusa miscarii. Se declanseaza impulsuri nervoase care ajung la segmentul
central si se declanseaza reactii motorii pentru corectarea pozitiei corpului si capului.
Miscarile de rotatie antreneaza rotatia simultana a canalelor semicirculare aflate in
planul rotatiei respective. La nivelul receptorilor iau nastere potentiale de actiune care sunt
transmise prin nervul vestibular pana la segmentul central. Canalele semicirculare orizontale
si laterale informeaza asupra miscarilor in jurul axului vertical (rasuciri,intoarceri). Canalele
semicirculare vertical informeaza asupra miscarilor in jurul axelor orizontale (sarituri,caderi).

3. Analizatorul olfactiv
Analizatorul olfactiv receptioneaza si prelucreaza informatiile referitoare la
proprietafile chimice ale unor substante odorante, aflate la o anumita distanta fata de
organism.
Olfactia este un simt chimic depinzand de actiunea directa a moleculelor substantelor
odorante volatilizate asupra unor receptori specializati. Analizatorul olfactiv are rol n
aprecierea calitatii aerului, prevenind patrunderea n organism a unor substante nocive.
Impreuna cu analizatorul gustativ, analizatorul olfactiv intervine n aprecierea calitatii
alimentelor si n declansarea secretiei salivare.
Segmentele analizatorului olfactiv:

a)Segmentul receptor este format din epiteliul olfactiv, constituit din celule receptoare
(chemoreceptori de distanta) si din celule de sustinere incluse n mucoasa olfactiva.
Mucoasa olfactiva are o suprafata de 2-3 cm2 si este dispusa n regiunea cornetului
nazal superior si a lamei ciuruite a etmoidului.
Celulele receptoare sunt neuroni bipolari senzitivi, fusiformi. Dendritele acestora sunt
scurte si groase si se termina cu butoni olfactivi de la care pleaca 10-20 cilii olfactivi
receptori (care maresc suprafata de contact cu substantele odorante), care depasesc celulele de
sustinere si patrund n mucusul secretat de celulele glandulare ale mucoasei olfactive.
b) Segmentul de conducere
Calea olfactiva este formata numai din doi neuroni, protoneuronul fiind celula
receptoare.
Axonii neuronilor olfactivi, care constituie protoneuronul caii, strabat n manunchiuri
lama ciuruita a etmoidului si patrund n cutia craniana, formnd nervii olfactivi cu traseu pna
la bulbii olfactivi. Aici fac sinapsa cu celulele mitrale, care reprezinta deutoneuronii caii
olfactive. Axonii acestora se despart: o parte trec n bulbul contralateral, iar cealalta parte
formeaza tracturile olfactive, care se proiecteaza n cortex.
c) Segmentul central este reprezentat de paleocor texul olfactiv, aria de proiectie primara a
aferentelor olfactive.
Fiziologia analizatorului olfactiv
Substantele odorante sunt receptionate numai dupa dizolvarea lor n stratul de mucus
de la suprafata mucoasei. Pentru a putea fi receptionate, aceste substante trebuie sa aiba o
concentratie egala sau superioara pragului de excitabilitate. Pragul de excitabilitate reprezinta
cantitatea minima de substanta odoranta capabila sa provoace senzatia de miros.
Omul poate diferentia intre 2000 4000 de mirosuri diferite. Mecanismul
discriminarii olfactive nu este cunoscult, dar este dovedit ca nu se datoreaza unor receptori
specifici. Inflamarea mucoasei nazale n afectiuni respiratorii scade sensibilitatea olfactiva.

4. Analizatorul gustativ
Analizatorul gustativ receptioneaza si prelucreaza excitatiile determinate de
proprietatile chimice ale substantelor sapide solubile care intra n contact cu mucoasa bucala.
Segmentele analizatorului gustativ:
a) Segmentul receptor este reprezentat de mugurii gustativi, raspnditi n ntreaga mucoasa
bucofaringiana si n mucoasa linguala.
Mugurii gustativi au forma ovoida, cu polul bazal asezat pe membrana bazala a
epiteliului lingual. La polul apical prezinta un por gustativ. Intr-un mugure gustativ exista 520 celule senzoriale cu cili, care reprezinta formatiunile receptoare. Cilii proiecteaza prin
porul gustative la suprafata limbii unde vin in contact cu substantele sapide dizolvate in
saliva.
In mucoasa linguala, mugurii gustativi pot fi grupati n papile gustative. Papilele
circumvalate formeaza la baza limbii V-ul lingual, cele fungiforme sunt raspndite pe vrful si
marginile anterioare ale limbii, iar cele foliate pe marginile posterioare ale limbii.
b) Segmentul de conducere
De la polul bazal al celulelor receptoare pornesc fibrele senzitive ale ; nervilor cranieni
VII, IX si X. Nervul facial inerveaza primele 2/3 ale limbii, glosofaringianul treimea
posterioara, iar vagul, restul mugurilor gustativi pna la epiglota. Protoneuronii cailor sunt
situati n ganglionii nervilor cranieni VII, IX si X. Dendritele acestora sunt conectate cu
celulele receptoare. Deutoneuronii se afla n nucleul solitar din bulb, unde converg fibrele
senzitive ale celor trei nervi cranieni. Axonii acestora, dupa ncrucisare, fac sinapsa cu cel deal treilea neuron n talamus.
c) Segmentul central este reprezentat de aria gustativa, situata la baza girusului parietal
ascendent, unde se integreaza sensibilitatea gustativa cu cea tac tila, termica si dureroasa a
limbii, transmisa prin fibrele trigemenului.
Fiziologia analizatorului gustativ
Gustul contribuie la aprecierea calitatii alimentelor, prevenind patrunderea n organism
a alimentelor alterate, si la declansarea secretiilor digestive. Deosebim patru tipuri de senzatii
gustative: acru, sarat, dulce si amar. Ariile linguale ale diferitelor gusturi au localizare
specifica, deci mugurii gustativi dobndesc o anumita specializare. Pragul de excitabilitate
gustativa este diferit pentru fiecare substanta. Cea mai mare sensibilitate se manifesta pentru
substantele amare. Intensitatea senzatiei depinde de concentratia substantei dizolvate, de

numarul receptorilor excitati si de temperatura solutiei. Analizatorul gustativ, la fel ca si cel

olfactiv, se adapteaza la actiunea ndelungata a unui excitant.

GLANDELE ENDOCRINE
Sistemul endocrin lucreaz n strns corelaie cu sistemul nervos.
Sistemul endocrin cuprinde un ansamblu de organe aflate n strns corelaie
funcional i localizate n diferite zone ale corpului.
Glandele endocrine produc substane numite hormoni, pe care i elimin direct n
snge, fapt pentru care se mai numesc i glande cu secreie intern. Hormonii sunt substane
foarte active care acioneaz la distan fa de locul unde au fost produi, conducnd prin
snge adevrate mesaje spre diferite esuturi i organe din corp. Celulele corpului
funcioneaz ca adevrate inte care recunosc i recepteaz informaiile specifice aduse de
hormoni.
Hormonii stimuleaz sau inhib activitatea organelor int, reglnd procese importante
pentru organism, precum: creterea i dezvoltarea organismului, nutriia, maturarea organelor
reproductoare.
Glandele endocrine sunt reprezentate de:
Hipofiz;
Epifiz;
Timus;
Tiroid;
Paratiroide;
Suprarenale;
Pancreas endocrin;
Gonadele.
Temporar activeaz ca gland endocrin i placenta organ prin care se realizeaz
schimburile materno-fetale.
STRUCTURA I FUNCIILE GLANDELOR ENDOCRINE
HIPOFIZA:

Este situat la baza creierului;

Are form ovoid i mrimea unui bob de fasole;
Cntrete 0,5 grame;
Este format din trei lobi:
- lobul anterior ADENOHIPOFIZ;
- lobul intermediar al hipofizei;
- lobul posterior al hipofizei NEUROHIPOFIZA.
ADENOHIPOFIZA:
reprezint 75 % din masa glandei;
secret urmtorii hormoni:
- STH hormonul somatotrop sau hormonul de cretere se numete aa
deoarece stimuleaz creterea oaselor lungi i sinteza proteinelor i contribuie mpreun cu
ali hormoni la creterea organismului. Insuficiena hormonului (hiposecreia) n perioada de
cretere determin nanismul hipofizar sau piticismul caracterizat printr-o dezvoltare fizic
redus dar armonioas i o dezvoltare psihic normal. Excesul de STH (hipersecreia)
determin la adolescent gigantismul, iar la adult determin acromegalia caracterizat prin
creterea extermitilor i a volumului visceral.
- Tirotropina TSH stimuleaz secreia glandei tiroide;
- Corticotropina ACTH;
- Gonadotropinele regleaz activitatea gonadelor att la femeie ct i la brbat;
- Prolactina.

LOBUL INTERMEDIAR AL HIPOFIZEI:

Reprezint 2 % din masa glandei;
secret hormonul MELANOCITOSTIMULATOR, care determin pigmentarea pielii.
NEUROHIPOFIZA:
este lobul nervos al glandei;
secret urmtorii hormonii:
- ADH;
- Ocitocina.
Rolul hormonilor hipofizari:
Contribuie la creterea organismului, a oaselor i muchilor;
Controleaz activitatea celorlalte glande endocrine;
Determin contraciile musculaturii uterine pe msur ce sarcina se apropie de termen;
Influeneaz presiunea sngelui i eliminarea apei din organism pe cale renal.
TIROIDA:
-

cea mai voluminoas gland endocrin (25 30 g);

este situat n partea anterioar a gtului ntr-o loj fibroas;
este alctuit din 2 lobi laterali unii printr-o poriune median numit istm;
este bine vascularizat;
hormonii secretai sunt: TIROXINA i TRIIODOTIRONINA sunt eliberai
atunci cnd o cer necesitile organismului;
hormonii tiroidieni au urmtoarele funcii:
1. determin diferenierea esuturilor i intervine n procesele de
cretere;
2. influeneaz dezvoltarea i activitatea creierului;
3. acioneaz asupra inimii;

4. intensific metabolismul i producerea de cldur n organism.

- Dereglrile funcionale ale tiroidei sunt urmtoarele:
1. HIPOFUNCIA TIROIDIAN:
- la copil determin ncetinirea creterii, copilul rmne pitic i disproporionat,
mpiedic dezvoltarea normal SN ajungndu-se pn la cretinism;
- la adult determin scderea temperaturii corpului, diminuarea forei
musculare, scderea capacitii intelectualei ncetinirea funciilor respiratorii,
circulatorii i digestive.
2. HIPERFUNCIA TIROIDIAN:
- determin scderea n greutate, accelerarea btilor inimii, nervozitate,
insomnie, stare nejustificat de fric.
PARATIROIDELE:
- sunt n nr. de 2 perechi situate n partea posterioar a lobilor tiroidieni;
- secret HORMONUL PARATIROIDIAN i CALCITONINA;
- hormonii secretai intervin n reglarea calciului i fosforului n organism.
TIMUSUL:
- este situat n spatele sternului i alctuit din mai muli lobi;
- atinge dezvoltarea maxim n copilrie, dup pubertate involueaz, dar nu
dispare complet nici la vrste naintate;
- secret HORMONUL TIMIC i alte SUBSTANE CU ROL HORMONAL;
- intervine n funcia imun.
SUPRARENALELE:
- sunt n numr de dou situate la polul superior al rinichilor;
- prezint dou zone: CORTICOSUPRARENALA (la exterior) i
MEDULOSUPRARENALA (la interior de origine nervoas);
- secret urmtorii hormoni: adrenalin, noradrenalin, mineralocorticoizi,
glucocorticoizi, hormoni sexuali.
PANCREASUL ENDOCRIN:
- pe lng rolul su fundamental n procesele de digestie, este i o gland
endocrin de importanmajor prin cei doi hormoni pe care i secret: insulina
i glucagonul;
- Hiposecreia insulinic: determin diabetul zaharat cu urmtoarele simptome:
polifagie, polidipsie i poliurie; se caracterizeaz prin creterea glicemiei, iar n
absena unui tratament adecvat se poate instala coma diabetic i chiar
moartea;
- Hipersecreia insulinic se caracterizeaz prin scderea glicemiei.

TESTICUL

SPERMATOZOIZI

OVULE

TESTOSTERON

Influeneaz
Maturarea
organelorcreterea
i
dezvoltarea
reproductoare i apariia
celulelor
caracterelor
OVARUL
sexuale
FOLICULINA
determin
reproductoare
secundare

Determin
apariia
Regleaz
ciclul
caracterelor
sexuale
menstrual
secundare
PROGESTERONUL
masculine