Escolar Documentos
Profissional Documentos
Cultura Documentos
Anodontia
Cuprins
1.Introducere
2.Etiopatogenie 5
3.Teorii
Ontogenetice
.7
4.Manifestari
Clinice
8
5.Examenul
Radiologic
14
6.Dintii
Supranumerari
..15
7.Comapartie intre anodontie si dintii
supranumerari16
8.Tratament
..18
9.Concluzie
20
10.Referinte
..21
1.Introducere
Anodontia este o anomalie dentara, ce se caracterizeaza prin absenta unor dinti de pe arcadele
dentare, datorita lipsei de formare si divizare a lamei dentare sau a distructiei germenilor dentari in stadii
incipiente de dezvoltare.
Clasificarea anodontiei: anodontie totala a dintilor temporari sau permanenti; anodontie subtotala;
hipodontie partiala: extinsa, intinsa sau redusa / unilaterala sau bilaterala.
Anodontia poate avea mai multe forme clinice, si anume: anodontia dintilor temporari: totala sau
partiala; anodontia dintilor permanenti: monodentara, pluridentara sau totala.
Acest tip de anomalie dentara de numar, prezinta o prevalenta in populatie de 1,5-3%, iar din
totalul anomaliilor dento-maxilare de pana la 4-5%.
Oricare din formele de anodontie intalnita, impune crearea unui plan de tratament complex,
deoarece netratata, anodontia poate avea repercursiuni grave, cum ar fi:
etajul facial inferior se micsoreaza;
buzele se infunda;
apar tulburari ale functiilor masticatorii, fizionomice, fonetice si deglutitie;
apar spatieri intre dinti, ce duc la migrarea dintilor vecini;
apar tulburari de ocluzie etc.
Anodontia este cauzata de lipsa formarii mugurilor dentari si se caracterizeaza prin absenta unui
dinte sau a mai multora, mergand in acelasi timp chiar pana la absenta totala a lor.
Minusul numeric continut in formula dentara duce la folosirea unor termeni foarte variati cum ar
fi: aplazie, atelectodontie, absenta congenitala de dinti, anodontie, hipodontie, oligodontie, reducerea
3
2. Etiopatogenie
Absenta dentara a unuia sau a mai multor dinti poate fi explicata fie prin absenta formarii
mugurelui dentar, fie prin atrofia lui sau prin lipsa de dezvoltare embrionara a unui mugur dentar.
Factorii potentiali
Factorii potentiali care cauzeaza anodontia permit descrierea unor mecanisme prin are acestia pot
actiona:
a) Insuficienta potentialului de formare a teritoriilor prezumtiv odontogene; se concluzioneaza
prin lipsa unui inductor primar, printr-o scadere a capacitatii reactionale a teritoriului prezumtiv, cat si
prin prezenta unei modificari a reactiei ariei embrionare sau lipsa de armonie sau corelarea acestor factori
intre ei. Aceasta situatie este reprezentativa pentru factorii care intervin in perioada incipienta a sarcinii si
actioneaza intr-un mod direct sau indirect;
d) Distrugerea germenilor dentari complet formati si partial mineralizati prin actiunea directa,
locala sau loco-regionala in timpul vieti intrauterine (procese traumatice, tumorale, supurative sau
5
Factorii generali
Factorii generali care actioneaza ca factori siguri sau posibili cauzatori ai anodontiilor in perioada
de organogeneza pot fi urmatorii:
1. Bolile constitutionale;
2. Boli infecto-contagioase ale mamei (parotida urliana, scarlatina, rubeola);
3. Consumul irational de tutun si de alcool de catre gravida pe perioada sarcinii;
4. Deficientele nutritionale din timpul sarcinii provocate fie prin instalarea unui dezechilibru mineral, fie
prin caretele vitaminice;
5. Traumatisme intrauterine ce pot provoca hipertonia uterina;
6. Nastere cu eventuale traumatisme provocate prin intermediul forcepsului, starilor de anoxie si hipoxie;
7. Factori iatrogeni cum ar fi radiatiile sau medicamentele.
Factorii locali
1. Extractii efectuate prin manevre brutale, ale dintilor temporari, traumatisme sau interventii de tip
chirurgical (despicaturi labio-maxilo-palatine), ce pot determina enucleerea germenilor dentari
permanenti formati sau distructia traumatica;
2. Necroza intinsa maxilara ce poate aparea in cursul bolilor eruptive si antreneaza pierderea unei parti
importante din maxilar cuprinzand in acelasi timp si mugurii dentari;
3. Osteomielita acuta si subacuta a maxilarelor in timpul in care dintii se formeaza, timp in care se pot
distruge mugurii formati, dar necalcificati si pot fi expulzati cei care se afla in curs de mineralizare;
4. Procesele supurative periapicale ale dintilor temporari care prin extinderea si severitatea lor pot
distruge mugurii subiacenti;
5. Tumori ale maxilarelor care prin invazie pot distruge mugurii dentari;
6. Despicaturile labio-maxilo-palatine - se pot insoti de anodontii pe zona de despicatura;
6
3. Teorii Ontogenetice
Conform acestor teorii, lipsa unui numar de dinti apare atunci cand cauze cu actiuni elective
actioneaza asupra embrionului in perioada in care mugurii dentinari prolifereaza din lama dentara, situatie
in care lipsa dintilor este neselectiv distribuita si multipla.
Aceasta teorie sustine disparitia dintilor care se realizeaza pe parcursul a patru etape:
a) Trecerea de la biradiculatie la monoradiculatie si reducerea dimensiunii obiect al disparitiei, rezultata in
urma procesului de evolutie filogenetica;
b) Variabilitatea de pozitie, labilitate morfologica si volumetrica;
c) Incorporarea partiala a dintelui cauzal de catre un dinte ce se afla in vecinatatea sa;
d) Incorporarea totala a dintelui, asociat cu disparitia lui.
In procesul prin care se modifica din punct de vedere filogenetic formula dentara sunt interesati
ultimii dinti din fiecare grup: incisivul lateral, premolarul doi, molarul de minte.
Teoria ereditara
4. Manifestari Clinice
cu spatiu ce poate fi partial sau total inchis prin intermediul migrarilor dentare, sau cu spatiul
pastrat
Asimetrica
Incisivul lateral temporar persista pe arcada pana in jurul varstei de 16-20 de ani, moment in care
se finalizeaza evolutia sistemului stomatognat si o mare parte din procesele de crestere precum si o parte
din cele de dezvoltare.
9
fizionomice: ce sunt rezultate in urma formarii bresei, dar si de stagnarea linguala in repaus cu
modificari la nivelul conturului labial;
ocluzale: ce se formeaza in urma migrarii secundare dar rezultate si din edentatia in sine;
10
Simetrica
Asimetrica
cu inclinarea dintilor vecini catre bresa rezultata in urma lipsei dintelui temporar.
Anodontiile de premolar doi sunt caracterizate prin faptul ca molarul doi, ca predecesor temporar, poate
persista pe arcada pana la varsta de 45-50 de ani. Aceasta longevitate se poate datora anchilozei
osteoradiculare.
existena
unui
cmp
protetic
cretere
foarte defavorabil
privind
meninerea
protezelor
transmiterea forelor
Tabloul clinic este complex cu semiologie uneori caracteristic, chiar patognomonic, att
extraoral ct i intraoral.
12
5. Examenul radiologic
Examenul radiologic joaca un rol foarte important in evaluarea corecta a anodontiei, acesta fiind
reprezentat de ortopantomograma si teleradiografia.
Ortopantomograma cuprinde pe acelasi film imaginea desfasurata a intregii dentitii si o privire de
ansamblu a ambelor arcade si ofera:
6. Dintii supranumerari
Dintii supranumerari reprezinta o anomalie care se caracterizeaza prin existenta unui numar mare
de dinti erupti sau situati intraosos fata de numarul normal al unei seri dentare , fie temporara,fie
permaneneta.
Dintii supranumerari sunt mai frecventi in dentatia permanenta si intereseaza mai mult maxilarul
superior decat mandibula si mai frecvent regiunea incisive,dar pot sa apara in orice alta zona a
maxilarului. Se pot dezvolta independent sau alaturi de un dinte al seriei normale,avand o forma
asemanatoare cu cea a dintelui in vecinatatea celui care se afla sau pot fi atipici.
Dintii supranumerari pot fi surprinsi in diferite stadia de dezvoltare , de la perla de smalt ,pana la
dintele supranumerar propriu zis care este alcatuit din cel putin doua tesutri dure:smalt si dentina.Se
considera ca , din toate anomaliile de numar care se pot intalni la om ,cele mai daunatoare sunt cele in
plus. Polidontia este de obicei asimptomatica , diagnosticul fiind evident doar in situatiile in care dintele
supranumerar este prezent pe arcada.Daca erupe dintii supranumerari se pot incadra armonios , pot
determina modificarea pozitiei dintilor vecini , dand rotatii,inghesuiri dentare,se poate uni un
supranumerar cu un dinte lateral rezultand monstruozitati de forma si volum.Pot rezulta blocajele
ocluzo-articulare mai ales in localizarile orale ale supranumerarilor la arcada superioara ,canddintii
antagonisti patrund intre acestia si dintii din seria normal, tulburari fizionomice date atat de aspectul
modificat al dintelui supranumerar cat si de malpozitiile determinate de acesta.
In cele mai multe cazuri , dintele supranumerar ramane inclus ,diagnosticul putand fi sugerat prin
anumite semne cum ar fi : tulburari de erupti a dintilor permanenti , malpozitii dentare ,riza-liza
patologica , necroze pulpare , nevralgii , tulburari ocular,acustice ,sau pot degenera tumoral.Prin absenta
inchiderii unei diasteme interincisiviene mediane dupa eruptia incisivului lateral sau chiar a
15
16
17
8. Tratament
Tulburarile generate de anodontii, si in special de cele intinse, sunt foarte complexe, de aceea
necesita o rezolvare terapeutica cat mai rapida, in conditii favorabile atat biologice cat si fiziologice, care
sa corespunda si sa fie adaptate in functie de varsta.
Anomaliile care intereseaza mai multi dinti pun deosebite probleme, dat fiind faptul ca
organismul se afla in perioada de crestere, impreuna cu un aparat dento-maxilar supus unor influente cat
mai diverse, ceea ce il face foarte receptiv la acestea.
Tratamentul pentru anodontie, in special pentru tipurile intinse impune aplicarea unei strategii de
lunga durata, care are nevoie de cele mai multe ori de o asociere interdisciplinara precum ortodontie,
protetica, chirurgie, implantologie si odontoterapie conservatoare. Aceasta strategie trebuie aplicata cat
mai precoce, pentru a putea fi folosite toate resursele de care se poate dispune in acel moment.
Complexitatea tulburrilor generate de anodonie i n mod special de anodoniile ntinse,
impune rezolvarea terapeutic de urgen n condiii ct mai biologice i fiziologice, adecvate specificului
de vrst.
Aceast anomalie pune probleme n tratament (mai ales cnd intereseaz mai muli dini) datorit
faptului c este vorba de un organism n cretere, cu un aparat dento-maxilar supus celor mai variate
influene, foarte receptiv la acestea.
Depistarea precoce este indispensabil pentru interceptarea complicaiilor i tulburrilor a cror
cauz pot fi.
Decizia terapeutic este i n funcie de:
- momentul depistrii anomaliei
- contextul general buco-dentar
18
Pstrarea dinilor temporari este posibil atunci cnd rizaliza rdcinilor este absent i dintele nu
prezint leziuni carioase ntinse.
Beneficiaz de aceast atitudine terapeutic molarul II temporar n cazul anodoniei premolarului
II (mai ales la mandibul), deoarece s-a constatat c acest dinte se poate menine pe arcad n absena
succesionalului sau pn la vrste naintate (40-50 de ani) i pentru c rezolvarea protetic a unei edentaii
unidentare laterale se face fr dificultate.
Dinii frontali temporari nu beneficiaz de terapie conservatoare deoarece, dei persist peste
termenul lor de eliminare (18-20 ani), au totui o durat scurt, chiar n condiiile depulprii.
Conduita terapeutic n anodoniile dinilor anteriori cu persistena dinilor temporari, trebuie s
vizeze extracia ct mai timpurie a dintelui temporar pentru a permite nchiderea breei prin migrarea
dirijat mezial a celorlali dini.
De cele mai multe ori starea dinilor impune extracia dinilor temporari.
n aceasta situaie, problema care se pune este atitudinea fa de brea ce apare n urma extraciei
dintelui temporar.
Astfel, exista dou variante posibile:
- reducerea spaiilor prin dirijarea ortodontic a dinilor permaneni
- meninerea spaiilor i rezolvarea acestora ulterior prin mijloace protetice sau
chirurgicale
19
9. Concluzie
Anodontia este o anomalie dentara, ce se caracterizeaza prin absenta unor dinti de pe arcadele
dentare, datorita lipsei de formare si divizare a lamei dentare sau a distructiei germenilor dentari in stadii
incipiente de dezvoltare.
Clasificarea anodontiei: anodontie totala a dintilor temporari sau permanenti; anodontie subtotala;
hipodontie partiala: extinsa, intinsa sau redusa / unilaterala sau bilaterala.
Anodontia poate avea mai multe forme clinice, si anume: anodontia dintilor temporari: totala sau
partiala; anodontia dintilor permanenti: monodentara, pluridentara sau totala.
Acest tip de anomalie dentara de numar, prezinta o prevalenta in populatie de 1,5-3%, iar din
totalul anomaliilor dento-maxilare de pana la 4-5%.
Oricare din formele de anodontie intalnita, impune crearea unui plan de tratament complex,
deoarece netratata, anodontia poate avea repercursiuni grave, cum ar fi:
etajul facial inferior se micsoreaza;
buzele se infunda;
apar tulburari ale functiilor masticatorii, fizionomice, fonetice si deglutitie;
apar spatieri intre dinti, ce duc la migrarea dintilor vecini;
apar tulburari de ocluzie etc.
Anodontia este cauzata de lipsa formarii mugurilor dentari si se caracterizeaza prin absenta unui dinte sau
a mai multora, mergand in acelasi timp chiar pana la absenta totala a lor
20
10. Referinte
1.Porumb Anca, Porumb Critian, Diagnosticul clinic-radiologic in anomaliile dentare, editura
Universitatii Oradea, 2009.
2.http://www.revistagalenus.ro/stomatologie/20027-anomaliile-dento-maxilare.html
3.http://www.romedic.ro/dintii-supranumerari
4.http://medicinadentara.blogspot.ro/2013/03/dintii-supranumerari.html
5.http://www.dentalway.ro/anomaliile-dentare-de-numar/
6.http://orto-dentist.ro/anomalii-dentare-de-numar/
21