Viitorul nanoparticulelor

n controlul biofilmului oral

Nanomateriale definitie, avantaje

Nanomaterial - un material natural, secundar sau fabricat care
conine particule, fie n stare liber, fie formnd agregate sau
aglomerate, ale caror parti componente au una sau mai multe
dimensiuni externe a cel puin 50% din particule calculate cuprinse
intre 1 si 100 nm, fapt ce le confera proprietati deosebite.
Tipuri de nanoparticule: a. Nanocapsule si b. Nanosfere

a.

b.

Avantaje:
o mai buna stabilitate in fluidele biologice, dar si la
depozitare;
o reactivitate crescuta datorata unei suprafete de
contact marite;
preparare relativ usoara, dar si metode multiple de
preparare;
realizare usoara la nivel industrial;
reproductibilitatte crescuta de la sarja la alta;
capacitate de eliberare controlata a substantei
active;
posibilitatea de distribuire tintita, la un anumit nivel al
organismului (tesut, organ).

P. gingivalis

Placa microbiana
Virusuri

Candida sp.

Infectie fungica

Biofilmul oral: definitie si

proprietati
reprezinta un agregat de microorganisme
in care celulele adera unele de celelalte, dar
si de suprafete (tari sau moi, dinti naturali
sau restaurati etc.); se afla intr-un echilibru
relativ cu componentele cavitatii bucale;
relatia dintre microflora si gazda poate fi
perturbata de factori multipli, atat interni, cat
si externi, fapt care conduce la aparitia de
afectiuni stomatologice;
microorganismele sunt inglobate intr-o
matrice
formata
din
proteine/peptide
salivare, resturi alimentare sau produse

Biofilmul oral si bolile

cavitatii bucale
Cariile dentare bacterii acidogene
(Streptococcus mutans, S. sobrinus
Lactobacillus spp)
Boala parodontala Tannerella forsythia,
T. denticola, Porphyromonas gingivalis;
Infectiile (peri-implant) microorganisme
anaerobe gram-negative (in special);
Candidoze Candida albicans

Controlul
biofilmului oral
Agenti antiplaca
Agenti antimicrobieni:
bacteriostatici sau
bactericizi
Agenti anticarii: fluorul

Nanoparticule antimicrobiene
Nanoparticule metalice

Imagini TEM:
A) argint;
B) dioxid de titan
C) Oxid de zinc
D) Oxid de cupru

Ionii de argint

Au
actiune
antivirala,
antifungica,
antimicrobiana proportionala cu cantitatea de
ioni de argint eliberati si de biodisponibilitatea
acestora de a interactiona cu membranele
celulare bacteriene sau virale.
Argintul si compusii anorganici de argint au
proprietatea de a ioniza in prezenta apei, a
fluidelor biologice sau a exudatelor tisulare.
Sensibilitatea bacteriilor fata de argint este
determinata genetic si in legatura directa cu
abilitatea acestuia de a interactiona si a
denatura sisteme enzimatice cheie.

 Argintul prezinta o mare afinitate fata de

zeolit, care poate sa includa in structura sa
pana la 40% Ag+ .
Acesti compusi au fost incorporati in diferite
tipuri de materiale dentare, singuri sau
impreuna cu alti agenti antimicrobieni pentru
testarea
proprietatilor
cu
rezultate
incujuratoare.
Studii in vitro realizate cu materiale
compozite continand nanoparticule de argint
de 2,7 nm bine dispersate in matricea rasinii
au aratat un efect antibacterian puternic, fara
ca proprietatile mecanice sau culoarea
compositului sa fie modificate, acesta fiind

Cuprul

se presupune ca actioneaza in acelasi mod ca si

ionii de argint
se pare ca se combina cu gruparile SH din
complexele enzimatice cheie ale
microorganismelor

cercetatorii afirma ca nanoparticulele de cupru

pot avea actiune antimicrobiana superioara ionilor
de argint pentru unele microorganisme, probabil
unei cantitati mai mari de amine si grupari carboxil
Aurul
pe suprafata membranei celulare;
are un efect antimicrobian inferior ionilor de
argint si cuprului, in schimb are proprietati de lipire
importante, care il recomanda pentru utilizarea
drept liant pentru imbunatatirea interactiunilor

Nanoparticule de oxizi metalici

Nanoparticulele de oxizi metalici - agenti

antimicrobieni (au structuri cristaline foarte
neobisnuite, cu un numar mare de colturi,
margini si fatete).
Oxizii metalici luati in considerare: oxid
de cupru, oxid de zinc, oxid de titan, trioxid
de tungsten.

Nanoparticule antiadezive

Nanoparticule

de

chitosan:

platforma
pentru distribuirea locala de substante active
(s.a.). In plus datorita adezivitatii crescute de
mucoase poate preveni recolonizarea si
formarea biofilmului oral.

Nanoparticule de silice si silicon: silicon

poros si cu structura cristalina pentru
conducerea si distribuirea s.a. utilizarea
nanoparticulelor de silice pentru lustruirea
suprafetei dentare.

Nanoparticule

de

hidroxiapatita:

au

Concluzii
Aplicarea nanoparticulelor antimicrobiene
functie de proprietatile lor bactericide,
antiadezive sau de distribuire este un subiect
care a cunoscut un progres uimitor in ultima
perioada si care se presupune ca va
revolutiona medicina
Nanoparticulele de argint pot fi utilizate
drept agenti antimicrobieni sau pentru
reducerea aderentei biofilmului oral la
biomaterialele sau dispozitivele orale. In plus
ele pot fi incorporate in diverse materiale
dentare sau adezivi ortodontici.

Studii

in

vitro

au

aratat

actiunea

Diferite
companii
incearca
imbracarea
implantelor cu invelisuri care contin matrici de
hidroxiapatita sintetica sau filme de carbon
amorfe cu nanoparticule de argint pentru
reducerea colonizarii bacteriene.
Unele nanoparticule pot fi toxice, din acest
motiv, cercetatorii abordeaza metode diferite
pentru
imbunatatirea
biocompatibilitatii:
modificarea
modalitatii
de
agregare,
modificarea starii de oxidare si a densitatii
electrice.
Studiile efectuate pana in prezent la nivel
mondial au aratat potentialul imens al acestor
nanomateriale, insa toate implicatiile utilizarii